CAPITOLUL ICONTRACTELE SPECIALE ÎN SISTEMULDREPTULUI§ 1. CONTRACTELE SPECIALE ÎN DREPTUL CIVILÎn programa universitară, studiul contractelor speciale este plasatîn anul al treilea al disciplinei dreptului civil, după teoria generală adreptului civil, persoane, bunuri şi teoria generală a obligaĠiilor. Parcursulacesta oferă studentului un dublu progres.Pe de o parte, el deprinde regulile în ordinea gradului lor de generalitatepornind de la principiile cele mai generale şi sfârşind cureglementările de detaliu. Or, acestea din urmă nu ar putea fi înĠelesedecât prin încadrarea lor în sistemul normativ alcătuit din dispoziĠiilecu un grad de generalitate superior, care permit clarificarea conĠinutuluiprin definirea conceptelor cu care operează reglementările dedetaliu, delimitarea câmpului lor de aplicare şi completarea acestorreglementări.Pe de altă parte, studentul care şi-a însuşit aparatul teoretic aldisciplinei în primii doi ani de studiu al dreptului civil se apropie celmai mult de practica materiei prin studiul contractelor speciale în anulal treilea. Orice gen trăieşte prin speciile sale, astfel încât nu este demirare că practica judiciară aplică principiile de interpretare a normeicivile, regulile teoriei generale a actului juridic sau teoria generală aobligaĠiilor în raporturi juridice concrete izvorâte dintr-un contract devânzare-cumpărare, dintr-un contract de mandat, dintr-un contract deasigurare, şi aşa mai departe.În consecinĠă, cunoştinĠele acumulate în primii doi ani de studiu aldreptului civil vor fi arareori aplicate de jurist în formă pură; ele vor fipuse în valoare mai ales în legătură cu contracte speciale carealcătuiesc viaĠa juridică de fiecare zi. În felul acesta, deşi valoareaexplicativă a materiei contractelor speciale este poate inferioară altormaterii ale dreptului civil, aplicaĠiile sale practice sunt dintre cele mainumeroase. 8 CONTRACTE CIVILE SPECIALE ÎN NOUL COD CIVILDe aici nu trebuie să se înĠeleagă nicidecum că în dreptul civilpractica şi teoria se află în conflict. Dimpotrivă, la fel ca în cazulcelorlalte ştiinĠe aplicate, practica şi teoria dreptului civil suntinseparabile. Fără consecvenĠa conferită de o paradigmă teoreticăgeneral explicativă, soluĠiile practicii juridice ar fi arbitrare şi contractorii,ceea ce pentru drept ar însemna însăşi negarea funcĠiei sale, careeste de a le conferi justiĠiabililor securitate şi încredere.Or, dacă teoria şi practica dreptului civil nu se pot despărĠi înseamnăcă nici materia contractelor speciale mai aplecată spre practicănu se poate lipsi de suportul teoretic şi integrator al materiilor cuvocaĠie explicativă mai largă, cum ar fi materia persoanelor, a bunurilor,teoria generală a actului juridic sau teoria generală a obligaĠiilor.Însuşirea conceptelor şi legităĠilor care guvernează aceste materii este

un prealabil strict necesar pentru studiul contractelor speciale. Înparagraful următor vom ilustra modul în care materia contractelorspeciale se completează cu teoria generală a obligaĠiilor cu care, înmod natural, întreĠine relaĠiile cele mai strânse.2. RAPORTUL DINTRE CONTRACTELE SPECIALE ŞITEORIA GENERALĂ A OBLIGAŢIILORContractele speciale sunt tipuri de contracte caracterizate prin scopurilespecifice urmărite de părĠi prin încheierea contractului (dobândireaunui bun, îndeplinirea unei prestaĠii, gratificarea celeilalte părĠi,şansa unui câştig etc.).Orice contract special este un act juridic, adică o manifestare devoinĠă făcută cu intenĠia de a produce efecte juridice care nu s-arproduce în absenĠa acestei intenĠii1. Cum pentru încheierea unui contractsunt necesare manifestări de voinĠă concordante din partea a celpuĠin două subiecte de drept2, contractul este un act juridic bilateral.

1 A se vedea D. Cosma, Teoria generală a actului juridic civil, Ed. ŞtiinĠifică,Bucureşti, 1969, p. 14.2 Deşi manifestările de voinĠă provenind de la cele două subiecte au acelaşiconĠinut, voinĠele lor rămân deosebite ca realităĠi subiective proprii fiecăreia dintre părĠicare coincid numai în privinĠa celor două manifestări de voinĠă concordante, fiecareexprimată în considerarea celeilalte. De aceea, art. 1166 C. civ. defineşte contractul ca„acord de voinĠe”, iar nu „acord de voinĠă”, expresie folosită uneori în literatura Capitolul I. Contractele speciale în sistemul dreptului 9Din această perspectivă, regulile ce guvernează contractul fac obiectulde studiu al teoriei generale a actului juridic.Sintetic, contractele speciale sunt acte juridice bilaterale producătoarede efecte juridice. Efectele juridice sunt obligaĠionale sau nonobligaĠionale.Sunt efecte non-obligaĠionale ale contractului transferulunui drept real sau de creanĠă, constituirea unui drept real, a unui dreptpotestativ sau injonctiv1. Efectele obligaĠionale rezidă în generareaunor drepturi de creanĠă. Din această perspectivă, contractul esteprincipalul izvor de obligaĠii. El se studiază ca atare în cadrul teorieigenerale a obligaĠiilor.Deşi regulile teoriei generale a actului juridic şi teoriei generale aobligaĠiilor se aplică tuturor contractelor, ele nu epuizează regimuljuridic al acestora întrucât există reglementări aplicabile numai anumitortipuri de contracte. În plus, natura obligaĠiilor pe care o anumităcategorie de contracte le generează în mod constant reclamă aplicareaconsecventă la acea categorie de contracte a anumitor reguli generale.

În felul acesta se alcătuieşte regimul juridic al contractelor speciale,regim care datorită importanĠei sale practice reclamă un studiu aplicat.Prin urmare, pe lângă teoria generală a actului juridic şi teoriagenerală a obligaĠiilor, dreptul civil aplicabil contractelor trebuie săincludă şi teorii specifice privind contracte specifice: contractul devânzare, contractul de donaĠie, contractul de schimb, contractul delocaĠiune, contractul de mandat, contractul de depozit etc.Potrivit art. 1167 alin. (2) C. civ., „Regulile particulare privitoarela anumite contracte sunt prevăzute în prezentul cod sau în legispeciale”.Cele mai multe contracte speciale sunt reglementate în Codulcivil. De pildă, art. 1650-1762 reglementează contractul de vânzarecumpărare,art. 1763-1765 – contractul de schimb, art. 1777-1850reglementează contractul de locaĠiune şi varietăĠile sale, art. 1881-

juridică. Acordul, ca un concept de relaĠie, nu poate avea loc decât între cel puĠin douăelemente.1 Pentru clasificarea drepturilor patrimoniale, a se vedea F. Hage- Cahine, Essaid’une nouvelle classification des droits prives, în RTD Civ. 1982, p. 705 şi urm., R.Dincă, Protecţia juridică a intereselor private. Încercare de tipologie, RRDP nr.1/2007, p. 110 şi urm. 10 CONTRACTE CIVILE SPECIALE ÎN NOUL COD CIVIL1954 reglementează contractul de societate, art. 2009-2071 pe cel demandat cu unele varietăĠi ale sale, art. 2144-2170 pe cel de împrumut şiaşa mai departe. Aceste dispoziĠii alcătuiesc capitole distincte în Titlulal IX-lea „Diferite contracte speciale” din Cartea a V-a din cod:„Despre obligaĠii”. Titlurile anterioare ale acestei cărĠi sunt rezervateregimului general al obligaĠiilor, în raport cu care capitolele rezervatecontractelor speciale instituie regimuri juridice speciale.În afara Codului civil, alte asemenea regimuri sunt reglementateprin legi speciale. Spre exemplu, contractul de franciză ce face obiectulOrdonanĠei Guvernului nr. 52/1997 privind regimul juridic al francizei,contractului de leasing i se aplică OrdonanĠa Guvernului nr. 51/1997privind leasingul şi operaĠiunile de leasing, iar contractul de managementeste reglementat prin Legea nr. 66/1993 privind contractul demanagement.Fie că este cuprinsă în legile speciale, fie că este inclusă în Codulcivil, reglementarea contractelor speciale este o reglementare specialăîn raport cu teoria generală a obligaĠiilor, ceea ce implică aplicareaprincipiului de interpretare sistematică specialia generalibus derogant,generalia specialibus non derogant. Această aplicare are următoareleconsecinĠe:1. Dacă reglementarea unui contract special cuprinde normeexprese privind anumite aspecte de regim juridic ale acelui contract,aceste aspecte vor fi guvernate exclusiv de reglementarea contractului

special, cu înlăturarea reglementării privind aceleaşi aspecte dinmateria teoriei generale a obligaĠiilor. Spre exemplu, lucrătorului cucare a contractat antreprenorul şi care introduce împotriva beneficiaruluiacĠiunea directă prevăzută de art. 1856 C. civ. nu i se va puteaopune regula prevăzută de art. 1280 potrivit căreia contractul produceefecte numai între părĠi.2. Fiind excepĠională în raport cu teoria generală a obligaĠiilor,reglementarea contractelor speciale este de strictă interpretare în sensulcă reglementarea specială va fi aplicată numai aspectelor şi contractelorcare intră în mod neîndoielnic sub incidenĠa ei. În cazul în careinterpretarea literală a normei lasă să persiste îndoieli privind încadrareaunui anumit contract în ipoteza sa de aplicare, contractul va fisupus regimului juridic general al obligaĠiilor. Capitolul I. Contractele speciale în sistemul dreptului 113. Tot în virtutea caracterului său excepĠional, reglementareacontractelor speciale este de strictă aplicare. În consecinĠă, aplicarea sanu poate fi extinsă prin analogie la alte contracte decât contractulspecial pentru care a fost instituită. Astfel, potrivit art. 10 C. civ., legilecare derogă de la o dispoziĠie generală se aplică numai în cazurileexpres şi limitativ prevăzute.4. Aspectele de regim juridic ale unui contract special dat care nusunt reglementate prin normele rezervate acelui tip de contract specialvor fi supuse teoriei generale a obligaĠiilor. Spre exemplu, în materiacontractului de vânzare, nu există o dispoziĠie expresă din care sărezulte regimul plăĠii preĠului prin cec. În consecinĠă, se vor aplicadispoziĠiile generale privind plata obligaĠiei de a da o sumă de bani.Astfel, potrivit art. 1488, plata prin cec este valabilă în măsura în careacesta este un mijloc folosit în mod obişnuit la locul unde plata trebuieefectuată şi numai sub condiĠia ca acest mijloc de plată să fie onorat.5. Dacă un anumit contract special nu este reglementat, fiind uncontract nenumit, el este supus numai teoriei generale a obligaĠiilor.Spre exemplu contractul de întreĠinere, nenumit sub imperiul vechiuluiCod civil1, era supus regulilor teoriei generale a obligaĠiilor, iar nuregulilor celui mai asemănător contract special numit, care este contractulde rentă viageră.Ultima regulă menĠionată este prevăzută în art. 1168 din Noul Codcivil. Potrivit acestui text, „Contractelor nereglementate de lege li seaplică prevederile prezentului capitol („Contractul”, capitol privindregulile aplicabile contractelor în general – n.n. – R.D.), iar dacăacestea nu sunt îndestulătoare, regulile speciale privitoare la contractulcu care se aseamănă cel mai mult.” În ceea ce priveşte a doua teză atextului, ea stabileşte o derogare parĠială de la a treia regulă menĠionatămai sus. Astfel, făcând abstracĠie de caracterul excepĠional al regulilorprivitoare la un anumit contract special, legiuitorul permite ca acesteasă se aplice şi unui alt contract, asemănător, dacă acel alt contract nu a

fost reglementat de lege, iar prevederile generale referitoare la contractenu sunt îndestulătoare pentru stabilirea regimului juridic al aceluialt contract.

1 În noul Cod civil, contractul de întreĠinere a devenit contract numit prinreglementarea sa în Capitolul al XVIII-lea din Cartea a V-a a Codului. 12 CONTRACTE CIVILE SPECIALE ÎN NOUL COD CIVILÎn fine, dacă un efect necesar al unui contract special nu cunoaştenicio reglementare specifică în materia acelui contract special şi nicioreglementare de principiu în materia teoriei generale a obligaĠiilor, înschimb este reglementat în legătură cu un alt contract special, el vasupus acestei ultime reglementări. Sub imperiul Codului civil de la1864 aceasta era situaĠia obligaĠiei de garanĠie contra evicĠiunii.Aceasta este un efect necesar al contractelor translative sau constitutivede drepturi reale cu titlu oneros întrucât este firesc ca acela care transmitesau constituie în favoarea cocontractantului un drept în schimbulunei contraprestaĠii să garanteze celui ce se obligă la contraprestaĠieexistenĠa şi întinderea dreptului transmis ori constituit. Totuşi, învechiul Cod garanĠia contra evicĠiunii nu cunoştea o reglementaregenerală, ci numai una specială în materia contractului de vânzarecumpărare.Din acest motiv, aplicându-se analogia legii, doctrina şipractica au admis ca obligaĠia de a garanta contra evicĠiunii decurgânddin celelalte contracte translative sau constitutive de drepturi reale cutitlu oneros să fie supusă mutatis mutandis reglementărilor prevăzutepentru această obligaĠie în materia contractului de vânzare-cumpărare1.Actualul Cod civil a prevăzut expres această soluĠie şi a extins-o latoate obligaĠiile vânzătorului. Astfel, potrivit art. 1651 C. civ., „DispoziĠiileprezentului capitol privind obligaĠiile vânzătorului se aplică, înmod corespunzător, obligaĠiilor înstrăinătorului în cazul oricărui altcontract având ca efect transmiterea unui drept, dacă din reglementărileaplicabile acelui contract sau din cele referitoare la obligaĠii în generalnu rezultă altfel.”Există şi alte cazuri în care dispoziĠiile unui contract specialalcătuiesc drept comun pentru reglementarea unui alt contract specialcare nu este totuşi o simplă varietate a celui dintâi, ci un contract specialdistinct. Astfel, potrivit art. 2095 C. civ. reglementarea specială acontractului de agenĠie se completează cu aceea a contractului demandat. Astfel, dreptul comun al contractului de agenĠie îl va constituireglementarea mandatului cu reprezentare, dacă agentul are putere de

1 A se vedea F. Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale, vol. I, ed. a IV-a,actualizată de L. Mihai, R. Popescu, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2006, p. 11; C.Toader, Evicţiunea în contractele civile, ed. a II-a, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 1998.