CONTRABANDA – formă a criminalității organizate

Potrivit unei definiţii general admise din Dicțioarul explicative al limbii române,

contrabanda constă în trecerea clandestină peste graniţă a unor mărfuri interzise sau sustrase de la

plata taxelor vamale, fiind una dintre principalele forme de fraudă la nivelul Uniunii Europene.

Pentru a evita plata taxelor vamale datorate la intrarea mărfurilor pe teritoriul UE, persoanele în

cauză recurg fie la contrabanda propriu zisă, fie la eludarea procedurilor de tranzit vamal.

În acest context, România ca stat membru al UE, prin convenţii internaţionale asumându-

şi, de asemenea, o serie de obligaţii privind reprimarea sau controlul traficului cu anumite bunuri,

este direct responsabilă cu prevenirea, descoperirea şi sancţionarea infracţiunilor la regimul

vamal, infracţiuni aflate, de multe ori, în conexiune cu spălarea banilor, finanţarea actelor de

terorism şi criminalitate organizată1.

Evoluţia fenomenului contrabandei la frontierele României

Taxele vamale (portoria) asigurau o parte importantă a veniturilor administraţiei romane

din Dacia2. Acestea se încasau pentru mărfuri, dar şi pentru călători atât la trecerea frontierelor,

cât şi la intrarea în oraşe, la trecerea peste poduri, pentru folosirea unor căi de comunicaţie etc.

Teritoriul Imperiului roman era împărţit în mai multe circumscripţii sau regiuni vamale care de

regulă nu coincideau cu provinciile, incluzând câteva la un loc (Italia, Sicilia, Spania, Galia,

Britania, lllyricum etc), Dacia făcea parte din circumscripţia vamală a Illiriei (portorium

lllyrici)3. La început, vămile erau concesionate unor particulari, dar ulterior sistemul a fost

înlocuit cu regia4.

Primele atestări documentare cu privire la funcţionarea vămilor pe teritoriul României

datează din perioada Evului mediu timpuriu5, vameşul fiind considerat "dregător din afara

senatului" (Miron Costin), "boier de divan" (Dimitrie Cantemir), sau "dregător de curte"

(N.Stoicescu)6. Dar nici în această perioadă nu întâlnim legi vamale propriu-zise care să

reglementeze regimul vamal şi să incrimineze clar şi precis încălcările dispoziţiilor legale din

1 Georgiana Tudor, Infracţiunea de contrabandă, Bucuresti, Ed. Hamangiu, pag.12 Colectiv. Istoria dreptului românesc, voi. I, Edit. Academiei Bucureşti 1980 p. 903 Idem4 Ibidem5 Ion Suceavă, Drept vamal, Edit. Cns Book Universal, Bucureşti, 1997, p. 14.6 Colectiv, Istoria dreptului românesc, voi. I, p. 290-291.

1

acest domeniu. Toate informaţiile provin din actele domnilor prin care acordau privilegii unor

negustori, sau din documentele prin care se stabileau tarifele vamale7. Cele dintâi puncte vamale

cunoscute au fost Câineni, Bran, Vama Buzăului, Cernăuţi. Organizarea vămilor în Ţările

Române a început în secolul al XIV-lea şi funcţiona ca un venit domnesc.

Cu toate acestea, este sigur că statutul acorda o atenţie deosebită acestei surse de venit,

întrucât prin secolul al XVII - lea se menţiona înalta dregătorie a marelui vameş. Atribuţiile lui

erau să centralizeze şi contabilizeze toate veniturile din vămi. Depindea de marele cămăraş,

responsabil cu strângerea şi mânuirea banilor proveniţi din averile domnului sau din veniturile

ţării afectate domnului: vămi, ocne, desetine8. Cu siguranţă că aceşti dregători erau înzestraţi cu

abilităţi şi aveau la îndemână instrumente de reprimare a oricăror încălcări ale reglementărilor

vamale instituite de stat. De fapt, dreptul de a fixa şi încasa taxe vamale devenise exclusiv

domnesc, domnii având, de asemenea, dreptul de a opri exportul unor produse.

În pravila lui Vasile Lupu (1634 - 1653), intitulată după modelul mitropolitului Varlaam

(? - 1657), "Carte româneasca de învăţătură”, erau precizate pedepsele ce se aplicau

negustorilor care nu plăteau taxele vamale, celor care ocoleau punctele vamale, dar şi vameşilor

abuzivi. Setea de câştig a negustorilor însă, îi determina să evite punctele de vamă oficiale şi să

folosească "drumurile tainice şi neumblate" (per vias occultas et insolitas).În acelaşi timp,

numărul mare al vămilor pe care comercianţii trebuiau să le plătească la trecerea pe domeniile

feudale, abuzurile vameşilor şi jafurile ale căror victime erau adesea au provocat numeroase

nemulţumiri. De aceea, printre revendicările răsculaţilor lui Gheorghe Doja (1514) figura şi

desfiinţarea vămilor de pe moşiile feudalilor din Transilvania.

Nici în Moldova şi Ţara Românească situaţia nu era diferită din acest punct de vedere.

Chiar şi pe la sfârşitul secolului al XVIII-lea 85% din oraşele şi târgurile Moldovei şi 60% din

cele ale Ţării Româneşti erau, total sau parţial, în dependenţă feudală. În asemenea condiţii,

desfiinţarea barierelor vamale interne şi unificarea reglementărilor în această materie a devenit un

deziderat major al mişcărilor de reformă socială. Acestea au evoluat de la formele legale (petiţii,

proteste, acţiuni judiciare etc.) la cele situate în afara legii, căpătând uneori chiar forme violente

(refuzul de a plăti vama). Astfel, cu greu se putea face o diferenţiere între cei nemulţumiţi de

7 Un asemenea document datează din 1407, fiind emis de Alexandru cel Bun al Moldovei - a se vedea I. Suceavă, op.cit., p. 15.8 Colectiv, Istoria dreptului românesc, voi. 1., p. 298.

2

povara taxelor vamale şi cei animaţi de îmbogăţire prin practicarea comerţului cu eludarea

acestor obligaţii.

Dezvoltarea economică şi intensificarea activităţilor comerciale de la sfârşitul secolului al

XVIII-lea au determinat unele modernizări ale sistemului vamal în ţările române. În Transilvania

acestea au survenit în contextul reorganizării lui în întreg Imperiul habsburgic operată de

împărăteasa Măria Tereza. În Moldova şi Ţara Românească s-a încercat o modernizare odată cu

aplicarea Regulamentelor organice, dar condiţiile de la acea vreme cât şi inexistenţa unui

personal calificat au condus la abandonarea prevederilor referitoare la sistemul vamal, trecându-

se Ia vechea formă de arendă.Totuşi, la 1847 s-a desfiinţat vama dintre cele două principate, iar la

1848 s-a instituit un tarif vamal comun, creându-se astfel un spaţiu comercial şi vamal unic. În

acelaşi timp măsura avea o profundă semnificaţie politică, deoarece reprezintă o manifestare a

suveranităţii statelor româneşti, totdeauna autonome în raport cu puterile suzerane oricare ar fi

fost ele: Imperiul Roman, Ţarist sau Habsburgic.

Legea 86/2006, publicata in M. Of. Nr. 350 din 19 Aprilie 2006, a intrat în vigoare la data

de 18 Iunie 2006, şi a abrogat Codul Vamal din 1997, contrabanda fiind prevazută şi sancţionată

de art. 270 din această lege. Prin O.U.G. 54/2010, art. IX pct.1 si 2 este modificat art. 270, avand

în vedere necesitatea asigurării unei mai bune monitorizări a operatorilor economici care

desfaşoară operaţiuni cu produse accizabile, respectiv produse energetice, alcool şi băuturi

alcoolice şi tutun prelucrat, în vederea accelerării încasării accizelor la bugetul de stat şi a

diminuării evaziunii fiscale în domeniu, în scopul întăririi şi supravegherii controlului vamal al

activităţii de introducere şi comercializare a mărfurilor în regim duty-free, pentru instituirea unor

pârghii care să ducă la creşterea gradului de colectare a veniturilor bugetare, în considerarea

faptului ca aceste elemente vizează interesul general public şi constitue situaţii extraordinare, a

căror reglementare nu poate fi amânată9.

9 O.U.G. 54/2010, privind ulele masuri de combatere a evaziunii fiscale, publicata in M. Of. 421 din 23 Iunie 2010, - Preambul

3

Cauzele, condiţiile şi împrejurările care au determinat, favorizat sau înlesnit

săvârşirea infracţiunii de contrabandă

Eradicarea infracţiunii de contrabandă nu este posibilă fără cunoasterea în concret a

cauzelor generatoare, a condiţiilor şi împrejurărilor care au favorizat sau au înlesnit săvărşirea

infracţiunii.

Pe baza analizelor acestor elemente, la nivelul întregii ţări pot fi luate ori propuse unele

măsuri corespunzatoare de prevenire.

Din studiul fenomenului infracţional distingem urmatoarele cauze, condiţii şi înprejurări

care au determinat favorizat sau înlesnit săvărşire infracţiunii de contrabandă:

־ legislaţia necorespunzatoare existentă în momentul de faţă în România,

־ incapacitatea economiei româneşti de a produce suficiente produse de larg consum care să

fie competitive şi pe plan mondial,

־ conformaţia geopolitică existentă în această parte a Europei,

־ existenţa diferitelor interdicţii sau limitări cu privire la importul sau exportul unor diferite

categorii de mărfuri,

־ existenţa unor măsuri de protecţie a economiei naţionale prin instituirea taxelor vamale, a

accizelor, la toate acestea adăugându-se necesitatea obţinerii unor categorii diferite de bunuri

provenite din alte tări,

־ intensificarea traficului de mărfuri şi de călători,

־ existenţa unor preţuri sau a unor calităţi diferite la aceleaşi produse,

־ corupţia,

־ inflaţia,

־ lipsa de control sau controlul superficial efectuat la punctele de control vamal,

־ înţelegerea greşită a democraţiei şi tendinţa unor persoane de a se imbogăţi în scurt timp

şi pe orice cale,

־ tendinţa de organizare a unor grupuri de infractori, cea ce atrage dotarea cu arme, muniţii,

explozivi şi chiar „ajutoare” ca stupefiantele,

־ posibilitatea relativ uşoară de a falsifica unele documente şi chiar a unor ştampile

aparţinând diferitelor instituţii ale statului, datorită simplităţii lor.

4

ASPECTE JURIDICO–PENALE PRIVIND INFRACŢIUNEA DE

CONTRABANDĂ

Codul Vamal al României, aprobat prin Legea 86/2006, publicată în M. Of. nr. 350 din 19

Aprilie 2006, prevede şi sancţionează următoarele infracţiuni de contrabandă10:

- art.270 – alin.(1) Introducerea sau scoaterea din ţară, prin orice mijloace, a bunurilor sau

mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal, constituie infracţiunea de

contrabandă şi se pedepseste cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.

- alin. (2) Constituie, de asemenea, infracţiune de contrabandă şi se pedepseşte potrivit

alin. (1):

a) introducerea în sau scoaterea din ţară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin

sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim

vamal, dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mare de 20.000 lei în

cazul produselor supuse accizelor şi mai mare de 40.000 lei în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri;

b) introducerea în sau scoaterea din ţară, de două ori în decursul unui an, prin locurile

stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a

mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a

mărfurilor sustrase este mai mică de 20.000 lei în cazul produselor supuse accizelor şi mai mică

de 40.000 lei în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri;

c) înstrăinarea sub orice formă a mărfurilor aflate în tranzit vamal.

- alin. (3) Sunt asimilate infracţiunii de contrabandă şi se pedepsesc potrivit alin. (1)

colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi

vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea

provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia.

- art. 271. - Introducerea sau scoaterea din ţară, fără drept, de arme, muniţii, materiale

explozibile, droguri, precursori, materiale nucleare sau alte substanţe radioactive, substanţe

toxice, deşeuri, reziduuri ori materiale chimice periculoase, constituie infracţiunea de

contrabandă calificată şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi,

dacă legea penală nu prevede o pedeapsă mai mare.

10 Legea 86/2006 – Codul Vamal – art. 270-2765

- Art. 274. - Faptele prevăzute la art 270 - 273 săvârşite de una sau mai multe persoane

înarmate ori de două sau mai multe persoane împreună, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15

ani şi interzicerea unor drepturi.

- Art. 275. - Tentativa la infracţiunile prevăzute la art. 270-274 se pedepseşte.

- Art. 276. - Dacă faptele prevăzute la art. 270 - 274 sunt sâvârşite de angajaţi sau

reprezentanţi ai unor persoane juridice care au ca obiect de activitate operaţiuni de import-export

ori în folosul acestor persoane juridice, se poate aplica şi interzicerea unor drepturi

Incriminarea infracţiunii de contrabandă este un „imperativ absolut” pentru asigurarea

ordinii în domeniul raporturilor juridice vamale aşadar, pentru protejarea regimului juridic vamal.

Desfăşurarea normală a raporturilor juridice vamale condiţionează realizarea unor interese

ale statului, cum ar fi protecţia finanţelor publice, siguranţa operaţiunilor comerciale,

desfăşurarea normală a unor procese economice. Orice activitate economică efectuată într-un

cadru legal devine ineficientă în condiţii de concurenţă cu o alta situată în afara prescripţiilor

legii. Într-un final, activitatea economică legală poate fi sufocată de cea subterană.

Pentru a limita cât mai mult producerea unor asemenea fenomene, statul intervine cu

măsuri care, de cele mai multe ori, urmăresc un scop reparatoriu (amenzi, confiscări) 11. Sunt

situaţii, însă, când încălcările reglementărilor legale, datorită gravităţii lor, nu pot fi stăvilite doar

prin sancţiuni civile, fiind necesare măsuri represive cu caracter penal. Acestea se înfăptuiesc prin

incriminarea contrabandei şi a celorlalte infracţiuni vamale.

Cu siguranţă că o incriminare corectă a contrabandei reprezintă o garanţie a descurajării şi

contracarării. Ea singură, însă, nu este suficientă.

Studiile şi analizele de specialitate au relevat că temperarea spiritului fiscal, creşterea

producţiei de mărfuri, în general îmbunătăţirea stării comerciale, a nivelului de trai şi educarea

contribuabililor pot determina in mod natural reducerea fraudelor vamale.

Obligaţia statului român de a incrimina şi combate infracţiunile vamale, în principal

contrabanda, derivă şi din prevederile unor acte normative internaţionale la care românia este

parte, la care a aderat ori le-a ratificat. În temeiul acestora, România şi-a asumat obligaţia de a

asigura drepturile şi libertăţile tuturor persoanelor indiferent de cetăţenie sau naţionalitate aflate

11 Regulamentul din 7 iunie 2006 de aplicare a Codului vamal al României, aprobat prin H.G. nr. 707/2006 (Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 3000 la 8000 lei: a) sustragerea de la controlul vamal a oricăror bunuri sau mărfuri care ar trebui plasate sub un regim vamal. În acest caz bunurile se confiscă; […] (2) În cazul în care contravenţia prevăzută la alin. (1) lit. a) are ca obiect produse accizabile, contravenţia se sancţionează cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei, confiscarea bunurilor sustrase de la controlul vamal şi reţinerea mijlocului de transport folosit la săvârşirea contravenţiei până la plata amenzii.)

6

în teritoriul său vamal, inclusiv eliminarea riscului vreunui prejudiciu cauzat prin săvârşirea

infracţiunii de contrabandă.

Obiectul infracţiunii de contrabandă constă regimul vamal ca valoare socială majoră şi

relaţiile sociale ce apar şi se desfăşoară în raport cu acesta. În orice stat şi în orice timp, regimul

juridic vamal este o expresie a suveranităţii. În virtutea acestui atribut sunt emise reglementări,

prescripţii referitoare la controlul vamal, vămuirea mărfurilor, aplicarea tarifului vamal şi se

instituie prohibiţii. Prin urmare, protecţia acestei valori sociale prezintă o importanţă deosebită

pentru economia de piaţă, pentru drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanelor.

Contrabanda este o infracţiune ce reprezintă "opera" unor subiecţi activi şi produce

consecinţe ce se răsfrâng asupra subiecţilor pasivi. Astfel, subiectul activ nemijlocit al

contrabandei este necircumstanţiat. Orice persoană poate fi subiect activ al infracţiunii de

contrabandă în calitate de autor, complice sau instigator.

Subiectul pasiv al contrabandei este întotdeauna statul ale cărui interese sunt afectate prin

săvârşirea infracţiunii. Interesele statului afectate de contrabandă pot fi de natură economică,

altele se referă la sănătatea publică primejduită prin traficarea produselor şi substanţelor

periculoase ori dăunătoare sănătăţii (toxice, stupefiante, psihotrope, radioactive etc), iar o a treia

categorie priveşte ordinea şi siguranţa publică, viaţa şi integritatea fizică a persoanelor. Uneori

statul, ca subiect pasiv al infracţiunii de contrabandă, înregistrează o dublă vătămare a intereselor

sale. Este vorba de situaţiile când printr-o singură acţiune se periclitează atât regimul juridic

vamal cât şi regimul juridic al frontierei de stat.

Dacă anterior săvârşirii contrabandei, concomitent cu aceasta sau ulterior se comit alte

infracţiuni în legătură cu ea, acestea îşi vor avea proprii subiecţi pasivi. Spre ilustrare prezentăm

situaţia ipotetică a unor bunuri de patrimoniu sustrase din colecţii particulare şi trecute ilegal

frontiera eludându-se regimul vamal; pe timpul trecerii frontierei, spre a-şi asigura scăparea,

făptuitorii surprinşi atacă agenţii vamali ori ai poliţiei de frontieră. Subiecţii pasivi într-o

asemenea speţă vor fi proprietarii bunurilor de patrimoniu sustrase, statul ca titular al regimurilor

juridice vamale şi al frontierei de stat, agenţii vamali sau ai poliţiei de frontieră atacaţi.

Autor al infracțiunii de contraband este și persoana care preia marfa din locul în care a

fost depozitată, ulterior acestui moment, pe baza unei înțelegeri anterioare, fiind complice la

infracțiune.

7

Activitatea inculpatului, care, în lipsa unei înțelegeri prealabile și ulterior consumării

infracțiunii de contraband, acordă sprijin în transportul mărfii introduce illegal în țară contra unei

sume de bani, cunoscând că bunurile respective provin din activități de contraband, constituie

infracțiune de tăinuire, și nu de complicitate la contraband, fiindcă nu se poate sprijini activitatea

de realizare unei fapte după ce aceasta s-a terminat.

Elementul material al infracțiunii de contrabandă constă în „introducerea sau scoaterea

în/din țară prin orice mijloace a bunurilor sau mărfurilor prin alte locuri decât cele stabilite pentru

controlul vamal.” (în cazul contrabandei simple) ori „introducerea sau scoaterea din ţară, fără

drept, de arme, muniţii, materiale explozibile, droguri, precursori, materiale nucleare sau alte

substanţe radioactive, substanţe toxice, deşeuri, reziduuri ori materiale chimice periculoase” (în

cazul contrabandei calificate)

Cerița esențială a elementului material al contrabandă se referă la locul săvârșirii ei, o

condiție intrisecă a laturii obiective a infracțiunii, fiind aceea că introducerea sau scoaterea din

țară a bunurilor să aibă loc prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal, iar

momentul consumării infracțiun ii de contraband îl reprezintă momentul în care sunt îndeplinte

practice toate condițiile cerut e de lege pentru existența infracțiunii, în speță introducerea mărfii

în țară pri alt loc decât cel stailit pentru control vamal.

Urmarea imediată a infracţiunii de contrabandă constă în starea de pericol creată pentru

acele interese ale statului care privesc regimul vamal şi, eventual, în producerea unei pagube

materiale reprezentând sumele legal cuvenite pentru operaţiunile de trecere a bunurilor peste

frontieră şi nepercepute.

Legătura de cauzalitate dintre elementul material şi urmarea imediată a contrabandei,

oricare ar fi ea (starea de pericol sau prejudiciul cauzat statului) rezultă din materialitatea

faptelor- ex re.

Contrabanda se săvârşeşte numai cu intenţie directă. Cu alte cuvinte, subiectul activ

nemijlocit al contrabandei are reprezentarea rezultatului faptei şi urmăreşte producerea lui prin

ducerea la bun sfârşit a acţiunii sale.

Subiectul activ al infracţiunii de contrabandă are reprezentarea că săvârşind acţiunea

interzisă de lege produce o stare de pericol pentru buna şi normala desfăşurare a relaţiilor sociale

din domeniul vamal. Totodată, este în afară de orice îndoială că făptuitorul urmăreşte sustragerea

mărfurilor şi a bunurilor de la regimul vamal. În concluzie, el acţionează cu intenţie direct.

8

În privinţa mobilului sau motivului care determină săvârşirea contrabandei, legea nu

prevede o "condiţie subiectivă necesară" pentru existenţa infracţiunii. Totuşi, dacă din probele

administrate rezultă că făptuitorul a acţionat din motive josnice (cum ar fi: lăcomia, dorinţa de

înavuţire rapidă sau profitând de o calamitate) se pot reţine în sarcina sa circumstanţele

agravante. Mobilul infracţiunilor, inclusiv al contrabandei, trebuie cunoscut pentru a se înţelege

voinţa de săvârşire a faptei, complexitatea şi gradul de periculozitate social.

CONTRABANDA - COMPONENTĂ A CRIMEI ORGANIZATE

Astfel, într-o primă accepţiune, prin crimă organizată se înţelege acel segment infracţional

la care se raportează activitaţile ilegale de natura să afecteze grav anumite sectoare ale vieţii

economice, sociale şi politice, desfăşurate prin diverse metode şi mijloace, în mod constant,

planificat şi conspirat, de către asociaţii de indivizi, cu ierarhie internă bine determinată, în

structuri specializate şi mecanisme de autoapărare, în scopul obţinerii de profituri ilicite, la cote

deosebit de ridicate12. În accepţiunea Legii nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea

criminalităţii organizate, grupul criminal organizat ,,este format din trei sau mai multe persoane,

care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat, în scopul comiterii uneia sau mai

multor infracţiuni grave, pentru a obţine, direct sau indirect, un beneficiu financiar sau alt

beneficiu material”.

Ultimul deceniu al secolului XX – lea s-a caracterizat printr-o veritabilă schimbare în

toate domeniile economico-sociale, a gândirii şi a modului de viaţă. Această schimbare s-a

repercutat şi asupra fenomenului infracţional. Asistăm, astfel, la globalizarea comerţului, a

pieţelor financiare care au provocat două rezultate: dispariţia limitelor dintre naţional, regional şi

internaţional, lumea devenind aproape un stat; întrepătrunderea problemelor politice, economice

şi sociale, până la punctul de a nu mai fi posibil să fie separate. În cadrul acestei tendinţe de

globalizare s-a extins şi sfera criminalităţii. A apărut astfel crima organizată la nivel transnaţional

şi transcontinental ale căror forme de manifestare sunt: traficul de stupefiante, traficul ilicit de

arme, traficul de materiale nucleare, terorismul, prostituţia, pedofilia, spălarea banilor,

industria pirateriei şi a contrafacerilor, furtul şi contrabanda cu maşini scumpe şi cu obiecte ce

aparţin patrimoniului cultural, răpirea oamenilor de afaceri în scopul şantajului şi extorcării de

fonduri, corupţia din companiile multinaţionale, pirateria camioanelor, a vaselor maritime şi a 12 S. Radulescu, D. Banciu, “Sociologia crimei şi criminalităţii”, Editura Sansa, Bucureşti, 1996, pag.68

9

aeronavelor, poluarea mediului şi a furtului de bani prin intermediul computerelor. Crima

organizată a căpătat un aspect mondializat aducând atingerea siguranţei publice, umbrind

suveranitatea statelor şi tulburând buna desfaşurare a activităţii instituţiilor economice, politice şi

sociale13. Toate aceste aspecte conduc la amplificarea fenomenului infracţional în general şi cel

transfrontalier în special din zonele cu probleme către ţările dezvoltate. La nivelul ţării noastre,

avand în vedere capturile de bunuri şi mărfuri realizate, dosarele instrumentate şi numărul

persoanelor cercetate pentru săvârşirea infracţiunilor din sfera contrabandei, se poate concluziona

faptul că grupurile de contrabandişti autohtoni şi străini au stabilit conexiuni şi legături cu reţelele

internaţionale bine organizate. S-a reuşit atragerea la colaborare în numeroase cazuri a unor

lucrători vamali, poliţişti de frontieră şi alţi funcţionari cu atribuţii în domeniu, şi dispunând de

resurse financiare însemnate cât şi permanentizarea unor relaţii în rândul autorităţilor fac

documentarea activităţii lor infracţionale de către organele de urmărire penală din ce în ce mai

dificilă.

Dinamica fenomenului contrabandei a determinat „specializarea” unor persoane şi

organizarea lor în filiere şi reţele de contrabandişti cu o structură bine pusă la punct. Specialiştii

acestor structuri „oferă” toată gama de servicii necesare desfăşurării în bune condiţii a activităţii

de contrabandă: trecerea frauduloasă a frontierelor cu bunurile care sunt de interes, mijloacele de

transport, transportul în interiorul ţării, până la locul de depozitare indicat de beneficiar, folosind

persoane cu dublă cetăţenie intraţi legal pe teritoriul României şi care preiau marfa de la

frontieră. Ca noutate în ultimii ani, coordonatorii grupărilor se ocupă de identificarea unor piloţi

profesionişti, de regulă foşti piloţi militari din ţări aparţinând fostei U.R.S.S., care să piloteze

aparatele de zbor cu care se transportă ilegal peste frontieră marfă de contrabandă. Putem spune

că, contrabanda cu toate formele ei de manifestare, este o afacere foarte rentabilă pe piaţa

infracţionalităţii, fapt ce a dus la dezvoltarea unor importante reţele de criminalitate organizată

transfrontalieră. Analiza datelor existente şi rezultatelor obţinute la nivelul structurilor de aplicare

a legii din România, presiunea în continuă creştere asupra frontierelor, ne duc la concluzia că ţara

noastră a devenit foarte atractivă pentru derularea unor astfel de activităţi infracţionale, în special

în contextul creşterii accizelor la foarte multe produse odată cu intrarea în U.E. şi alinierea

preţurilor la nivelul celor din comunitate.

13 Bucur D., Criminalitatea transfrontalieră şi economia globală, Bucuresti, Ed. ProUnivrsitaria, 2011, pag.2210