Elena DobreGrupa 660, CAIG, MII

Creative Accounting: Some Ethical Issues of Macro- and Micro-ManipulationCathrine Gowthorpe

Oriol Amat

Cei ce întocmesc situaţiile financiare se află în poziţia de a manipula imagine realităţii economice prezentate către părţile interesate. Acest articol studiază două categorii principale de comportament manipulator.

Termenul de “macro-manipulare” este folosit în descriea lobby-ului pentru a convinge autorităţile de reglementare să elaboreze reglementări care sunt în favoarea celor ce elaboreză situaţiile financiare.

“Micro-manipularea” descrie managementul cifrelor contabile pentru a reda o imagine tendenţioasă la nivelul entităţii.

Ambele categorii de manipulare pot fi private ca tentative la creative ale preparatorilor de situaţii financiare.

Situatiile financiare furnizează informaţii care sunt utilizate de părţile interesate pentru a evalua performanţele managerilor şi pentru a lua decizii economice. Utilizatorii asumă faptul că informaţiile financiare prezentate sunt de încredere şi adecvate scopului lor. Reglementările contabile încearcă să asigure pe cât posibil faptul că informaţiile sunt produse pe o bază consistentă, în conformitate cu un set de reguli care oferă fiabilitate utilizatorilor. Cu toate acestea, comunicarea dintre entităţi şi acţionari poate fi distorsionată în mod deliberat de activităţile preparatorilor de situatii financiare care doresc sa altereze conţinutul mesajului transmis. Acest tip de danaturare este deseori numit “contabilitate creativă”. Deşi părerile privind acceptarea manipulărilor contabile variază, acestea sunt deseori condamnabile.

Pentru a atinge scopul lucrării, autorii au plecat de la extinderea definiţiei uzuale a creativităţii în contabilitate prin examinarea a doua categorii principale de comportament întâlnit în rândul celor ce pregătesc situaţiile financiare

Atunci când preparatorii situaţiilor financiare devin conştienţi de o propunere privind modificarea reglementărilor într-un sens care ii defavorizează, ei se angajează într-un lobby pentru a preveni această schimbare. Aceştia încearcă să recomande o alternativă a realităţii economice care să îi favorizeze pe ei (macro-manipulare). Contabilitatea creativă la nivelul individual al entităţii implică alterarea informaţiilor contabile dee către preparatori cu scopul de a crea o imagine a realităţii pe care doresc să o comunice utilizatorilor situaţiilor financiare (micro-manipulare). În ambele cazuri preparatorii sunt interesaţi în elaborarea unor situaţii financiare care să le servească propriilor interese.

Ceea ce mi s-a parut interesat de punctat din acest articol este partea referitoare la confuzia politicilor adoptate: preparatori vs. autorităţi de reglementare. Un factor important privind reglementările contabile este anvergura impactului economic pe care acestea o au.

Alegerea unuei anumite reguli contabile poate avea un impact semnificativ asupra profiturilor raportate. Nivelul de profitabilitate al unei entităţi afectează de la distribuitori la proprietari, până la nivelul de negociere al salariilor, nivelul fondurilor de pensii, posibilitatea de a obţine un împrumut sau de creştere a capitalului, taxele plătite şi aşa mai departe.

Autorităţile de reglementare încearcă să ia în considerare pe cât posibil consecinţele economice ale acţiunilor sale care sunt însă susceptibile de a fi confundate în mai multe moduri: (1) atunci când preparatorii protestează împotriva propunerilor unor reguli care vor avea un efect advers asupra situaţiilor financiare; (2) atunci când aplicarea strictă a unei reguli nu produce un rezultat contabil satisfăcător pentru preparatori, apare o tendinţă de a aplicva greşit sau de a ignora respective regulă. Acest lucru se întâmplă în special când reglementarea este slabă.

Lucrarea analizează două cazuri de manipulare. Primul descrie un caz de lobby semnificativ finalizat cu success împotriva autorităţilor de reglementare contabilă din S.U.A, şi anume “Business combination”. Acest lobby a fost marcat de doua episoade. Primul (1968-1970) când APB(predecesorul FASB) a intenţionat eliminarea metodei punerii în comun de interese, însă constrâns de membrii industriei, a reuşit să elaboreze doar un set de restricţii privind adoptarea acestei metode. Problema grupărilor de întreprinderi a revenit în anul 1999 când a fost pregătit un ED care elimina metoda “pooling of interests” şi propunea amortizarea fondului comercial pe o perioadă de 20 de ani. În urma pesiunilor exercitate FASB a propus înlocuirea amortizării cu testele de depreciere. Este de remarcat că în această situaţie vor exista efecte asupra profitului numai în măsura în care se poate dovedi că există o pierdere de valoare. Având în vedere faptul că evaluarea fondului commercial este un domeniu subiectiv, este probabil ca societăţile să folosească această cerinţă ca un mijloc efficient de a-şi gestiona câştigurile.

Al doilea studiu de caz vizează identificarea unui set de practici de contabilitate creativă evidente în unele dintre cele mai mari 35 de companii cotate din Spania. Printre acestea se numără: rapoartele de audit cu reserve, autorizări speciale de la agenţiile de reglementare pentru adoptarea unor politici contabile nestandardizate, schimbari ale politicilor contabile de la un an la altul. Acest studio are implicaţii importante privind aplicabilitatea standardelor internaţionale. Deşi se fac eforturi pentru aderarea la standardele internaţionale, agenţiile de supervizare cor continua să permită companiilor să adopte politici care contravin reglementărilor contabile actuale. Aceste autorizări sunt rezultatul unor lobby de success ale unor companii representative dintr-un anumit sector. Succesul unui astfel de lobby ilustrează puterea şi influenţa pe care preparatorii situaţiilor financiare o exercită asupra autorităţilor de reglementare.

În concluzie, ambele tipuri de comportament discutate ilustrează manifestări diferite ale puterii şi influenţei exerciatte de cei ce întocmesc situaţii financiare. Primul caz evidenţiază slabiciunea relativă a autorităţilor din SUA în confruntarea cu un lobby puternic. Cel de-al doilea caz ilustrează modul în care un lobby împotriva unei reglementări poate fi instituţionalizat.

Reglementările în ambele cazuri devin o negociere între preparatori şi autorităţile de reglementare, autorii criticând faptul că în astfel de situaţii interesele utilizatorilor cad pe un plan secund. Ca o ultimă completare as putea spune că acele reglementări rezultate în urma unui lobby şi care lasă loc interpretărilor creează premisele contabilităţii creative.