suport curs ate creativa 2011_2012

5/13/2018 Suport Curs ate Creativa 2011_2012 - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/suport-curs-ate-creativa-20112012 1/41

Universitatea Babeş- Bolyai din Cluj-Napoca

Facultatea de Ştiine Economice şi Gestiunea Afacerilor

Departamentul de Contabilitate și Audit

SUPORT DE CURS

CONTABILITATE CREATIVĂ

Lect. univ. dr. Adrian Groșanu

E-mail: [email protected]

[email protected]

2011



2

Suportul de curs

1 Modulul 1: ASPECTE GENERALE PRIVIND CONTABILITATEACREATIVĂ

1.1. Scop şi Obiective

Scopul acestui modul este asigurarea unei imagini de ansamblu asupra disciplinei

studiate, prin concepte, factori de apariie, relaia cu alte concepte şi rolul profesiei

contabile.

Pentru atingerea scopului acestui model se au în vedere realizarea următoarelor

obiective:

a) Prezentarea conceptului de contabilitate creativă;b) Delimitarea factorilor motivaionali care determină aplicarea tehnicilor decontabilitate creativă;

c) Analiza relaiei dintre contabilitatea creativă şi alte concepte (imaginea fidelă şifrauda);

d) Rolul profesiei contabile în contextul utilizării tehnicilor de contabilitate creativă.

Se recomand o abordare a studiului care să urmărească înelegerea apariiei şi

dezvoltării contabilităii creative precum şi situaiile în care aceasta afectează

imaginea fidelă pe care trebuie să o furnizeze contabilitatea utilizatorilor de informaii

economice.

1.2. Schema logică a modulului

Acest modul este compus din patru subcapitole care urmăresc atingerea obiectivelor

enunate în subcapitolul precedent. Astfel, în primul subcapitol sunt analizate

principalele abordări conceptuale cu privire la contabilitatea creativă. Aşa cum se va

observa, există două mari abordări cu privire la conceptul de contabilitate creativă,

una este specifică sistemului contabil anglo-saxon, iar cealaltă sistemului contabil

continental. În al doilea subcapitol sunt enunai principalii factori care determină

conducerea entităilor economice să aplice tehnici de contabilitate creativă. În esenă,existena contabilităii creative este indisolubil legată de natura fiinei umane, de

aşteptările pe care le au investitorii şi pe care producătorii de informaii contabile le

îndeplinesc prin respectarea literei legilor dar, uneori, nu şi a spiritului lor. Al treilea

subcapitol este alocat analizei relaiilor dintre contabilitatea creativă şi imaginea fidelă,

respectiv, dintre contabilitatea creativă şi fraudă. În al patrulea subcapitol este



3

analizat rolul pe care îl are profesia contabilă în aplicarea tehnicilor de contabilitate

creativă.

1.3. Coninutul informaional detaliat

1.3.1. Contabilitatea creativă – abordări conceptuale

Complexitatea vieii economice în condiiile concurenei impuse de economia de piaă

şi totodată de fenomenul globalizării determină creşterea rolului informaiei în luarea

deciziilor. Calitatea acesteia influenează atât calitatea deciziilor curente, cât şi

perspectiva luării unor decizii şi implicit, rezultatele obinute în urma deciziei luate.

Contabilitatea creativă este rezultatul complexităii realităii economice şi a unor

factori psihologici care sunt specifici fiinei umane.

În literatura de specialitate nu există un consens în ceea ce priveşte definirea

conceptului de contabilitate creativă. Astfel, în literatura de specialitate sunt abordări

diverse, pornind de la ideea că conceptul de contabilitate creativă se utilizează, de

regulă, pentru a descrie procesul prin care profesioniştii contabili î şi folosesc

cunoştinele în scopul manipulării cifrelor incluse în conturile anuale1. Un alt autor2,

defineşte contabilitatea creativă ca fiind o tehnică de comunicare ce vizează

ameliorarea informaiilor furnizate investitorilor. Profitând de limitele normalizării

contabilităii, prin contabilitatea creativă, B. Collase apreciază că se înfrumuseează

imaginea poziiei financiare şi a performanelor companiilor, această practică fiind la

limita legalităii.

1 Feleagă N., Malciu L., Politici şi op iuni contabile (Fair accounting versus Bad Accounting), EdituraEconomică, Bucureşti, 2002, pag. 389 2 Trotman M., Comptabilite britannique, mod d’emploi,Editura Economica, Paris, 1993



4

Într-o altă abordare, contabilitatea creativă poate fi îneleasă ca fiind procesul prin

care managementul se foloseşte de anumite deficiene sau ambiguităi din cuprinsul

normelor contabile, în scopul prezentării unei anumite imagini a performanei

financiare3.

Pe de altă parte, contabilitatea creativă poate fi definită ca un ansamblu de procedee

care vizează fie modificarea nivelului rezultatului, în scopul maximizării sau

minimizării sale, fie prezentarea situaiilor financiare, f ără ca acestea două să se

excludă reciproc. Opiunile contabile au existat întotdeauna la dispoziia contabilului

şi acestea nu implică creativitate în sensul negativ strict al cuvântului 4 . Una din

definiiile cele mai complete cu privire la conceptul de contabilitate creativă este5:

Procesul prin care, datorită existenei unor breşe în reguli, se manipulează

informaia contabilă şi, profitând de flexibilitate, se aleg acele metode de

măsurare şi informare ce permit transformarea documentelor de sinteză din

ceea ce ele ar trebui să fie în ceea ce managerii doresc; Procesul prin care tranzaciile sunt structurate de asemenea manieră încât să

permită ob inerea rezultatului contabil dorit.

Nu toi autorii consideră, în mod automat, contabilitatea creativă ca un lucru negativ.

Astfel, la originea sa, apreciază Malo J.L. şi Giot H., citai de Malciu L., contabilitatea

creativă este virtuoasă: ea oferă contabilităii mijloace care să-i permită să ină pasul

cu dezvoltarea crescândă a pieelor şi proliferarea produselor financiare. Problema

derivă din faptul că începe să se manifeste rapid perversitatea instinctivă a oamenilor

de afaceri.

Majoritatea cercetătorilor acceptă totuşi că, în esenă, contabilitatea creativă sedistinge prin două aspecte6:

ea presupune utilizarea imaginaiei profesioniştilor contabili pentru a

traduce acele inovaii juridice, economice şi financiare pentru care nu

există, în momentul apariiei lor, soluii contabile normalizate;

aplicarea tehnicilor specifice contabilităii creative sunt iniiate în funcie

de incidena lor asupra poziiei financiare şi performanelor economice şi

financiare ale entităilor.

3 Shah A.K., Exploring the influences and constraints on creative accounting in The United Kingdom,European Accounting Review, vol. 7, No. 1, 1988, pag. 83-1044 Stolowy H., Comptabilite creative, Encyclopedie de Comptabilite, Gestion et Audit, EdituraEconomica, Paris, 2000,pag. 157-1785 Naser K., Creative financial accounting: its nature and use, Editura Prentice Hall International,Londra,19936 Malciu L., Contabilitate creativă , Editura Economică, Bucureşti, 1999, pag. 16-17



5

În opinia noastră, contabilitatea creativă este rezultatul flexibilităii care există în

cadrul reglementărilor contabile şi care, dacă sunt aplicate cu bună credină permit

asigurarea unei imagini fidele a poziiei financiare şi a performanelor entităilor

economice. Fiecare utilizator al informaiei contabile însă are o anumită nevoie, are

anumite interese si, de multe ori, flexibilitatea pe care o oferă referenialele contabile

este folosită pentru satisfacerea unor interese private în dauna interesului public.

Oricum, aplicarea cu bună credină a normelor contabile nu asigură în mod absolut

satisfacerea la acelaşi nivel a intereselor tuturor categoriilor de utilizatori ai

informaiei contabile (investitorii, creditorii financiari sau comerciali, clienii,

salariaii, etc.). În opinia noastră ordinea în care sunt prezentate categoriile de

utilizatori ai informaiilor contabile în reglementările internaionale, nu este

întâmplătoare, investitorii având prioritate în faa celorlali utilizatori. Aceasta

deoarece reglementările internaionale sunt dominate de ările din lumea anglo-saxonă,

ări cu economii puternic financiarizate, finanarea predominantă având loc pe piaa

de capital iar investitorii sunt privilegiai. Spre deosebire de acestea, ările din europa

continentală au un sistem de finanare predominant bancar şi, prin urmare normele

contabile europene sunt mai stricte, mult mai prudeniale, pentru a satisface exigenele

creditorilor financiari. Din acest motiv, contabilitatea creativă este mult mai

dezvoltată în lumea anglo-saxonă, dar, în acelaşi timp, acolo au avut loc şi mai multe

scandaluri generate şi de disimularea realităii economice prin sistemul de raportări,

ca urmare a aplicării tehnicilor de contabilitate creativă.

1.3.2. Factorii determinani ai utilizării contabilităii creativeÎn literatura de specialitate sunt prezentai numeroşi factori care îi determină pe

manageri să utilizeze tehnicile de contabilitate creativă7:

1. Costurile rezultate din conflictul de interese

Orice contract prezintă costuri asociate. În cazul în care remuneraiile managerilor

sunt determinate de mărimea rezultatului contabil, atunci aceştia vor fi tentai să aibă

un comportament oportunist, optând pentru acele proceduri care să le permită

meninerea acestor drepturi la un nivel ridicat.

7 După Malciu L., op. cit, pag. 18-28



6

Astfel, dacă prin contractul de management este fixat un rezultat intă iar excedentul

nu este remunerat suplimentar, managerii vor dori să utilizeze această depăşire pentru

creşterea bonusurilor viitoare. Dacă rezultatul este important dar inferior acelei limite

maxime, în condiiile în care plusul de câştig obinut de manageri nu este important

(utilitatea marginală este descrescătoare şi/sau cotele de impozitare sunt crescătoare –

în cazul impunerii globale a veniturilor), atunci aceştia nu sunt motivai să crească

rezultatul. Există şi situaia în care câştigurile se află mult sub limita maximă, se va

recurge la procedeul numit big bath (marea îmbă iere), conform căruia, în anul în care

entitatea economică înregistrează pierderi, managerii majorează pierderea respectivă

prin includerea tuturor pierderilor probabile viitoare, ceea ce va permite prezentarea

unor câştiguri ridicate în anii care urmează.

În cazul entităilor de utilitate publică, sub autoritatea statului, managerii, în scopul de

a evita presiunile din partea guvernului şi de a mări subveniile acordate firmei, aleg

acele proceduri contabile care reduc profitul.

De asemenea, unele entităi nu sunt interesate ca rezultatele lor să arate foarte bine,

deoarece anunarea unor profituri mari va determina creşterea datoriei privind

impozitul pe profit şi a presiunii sindicatelor pentru majorarea salariilor.

2. Incompeten a managerilor

Managerii incompeteni î şi concentrează atenia asupra unor aranjamente particulare

şi neglijează sistemul de informare contabilă şi ratele financiare care încep să se

deterioreze. O entitate economică ajunsă în acest stadiu, începe indubitabil, să

utilizeze contabilitatea creativă. Deoarece entitatea a obinut rezultate

necorespunzătoare, pentru a ascunde activitatea neperformantă, pentru a asiguracontinuitatea activităii şi managerii utilizează tehnici de contabilitate creativă,

adoptând astfel o poziie defensivă.

3. Incertitudinea şi riscul

Utilizarea contabilităii creative este rezultatul creşterii volatilităii unora dintre

elementele pieei. Astfel, trecerea de la moneda constantă la ratele de schimb

fluctuante, creşterea ratei dobânzii corelată cu creşterea ratei inflaiei, perioadele de

criză economică în general, au avut ca rezultat creşterea incertitudinilor. În aceste

condiii, entităile sunt motivate să adopte instrumente de reducere a riscului. Apare

însă o problemă, şi anume aceea că în domeniul instrumentelor financiare practica

este, în mod constant, înaintea reglementărilor, ceea ce induce necesitatea utilizării

contabilităii creative.

4. Varietatea activit ă ilor economice

Caracterul extrem de variat al activităilor economice impune o serie de particularităi

în ceea ce priveşte evaluarea acestora. Pentru a reprezenta cât mai bine imaginea unei



7

activităi date, este necesară acordarea unei marje de libertate. Această libertate se

traduce prin existena opiunilor în materie de evaluare, care deşi e legitimă, le

permite entităilor economice să-şi netezească rezultatele.

5. Limitele conceptelor contabile

Dezvoltarea contabilităii creative este legată deseori de limitele pe care le prezintă unele concepte contabile. Naser K. a precizat că incapacitatea costului istoric de a-şi

proba relevana şi fiabilitatea în condiii de inflaie stimulează utilizarea tehnicilor de

contabilitate creativă. Astfel, în condiii de inflaie, elementele patrimoniale de activ

sunt subevaluate iar unii manageri sunt de părere că pentru a compensa diferena

dintre costul istoric al activelor şi valoarea lor de piaă, o parte din datorii ar trebui

ascunse. De aceea, utilizarea valorii juste ca bază de evaluare ar stimula mai puin

managementul să ascund ă datoriile (să utilizeze scheme de finanare afara bilan ului).

Pe de altă parte, valoarea justă este extrem de subiectivă, atât în ceea ce priveşte

determinarea ei cât şi a perioadei şi momentului de actualizare a acesteia.

De asemenea, cerina ca situaiile financiare să asigure o imagine fidelă poate favoriza

utilizarea contabilităii creative. În general, se acceptă că pentru obinerea imaginii

fidele este necesară respectarea cu sinceritate a regulilor contabile. Totuşi,

conformitatea cu regulile nu este întotdeauna suficientă. Regulile contabile nu pot

acoperi toate aspectele realităii economice deoesebit de complexe, regulile nu se pot

substitui ra ionamentului profesional în determinarea a ceea ce constituie imagineafidelă în fiecare caz în parte. Din acest motiv, în legisla ia ărilor din UE a fost

preluată o prevedere din Directiva a IV-a, conform căreia “atunci când aplicarea unei

norme (reguli) contabile nu este suficientă pentru a da o imagine fidelă, în anexă (note

n.n.) trebuie să fie furnizate informaii complementare” şi “dacă într-un caz

excepional, aplicarea unei norme contabile se consideră necorespunzătoare pentru a

da o imagine fidelă a patrimoniului a situaiei financiare sau a rezultatului, trebuie să

se facă derogare de la această normă”. Aceasta înseamnă că imginea fidelă este atinsă,

în acest caz, doar prin neconformitatea cu regulile în vigoare.

6. Atitudinea utilizatorilor informa iei contabile

Utilizatorii informaiei contabile pot contribui la utilizarea contabilităii creative prin

importana excesivă acordată rezultatului contabil. Investitorii caută, în general,

creşteri stabile ale rezultatelor şi, prin urmare, încurajează entităile economice să-şi



8

netezească rezultatele pentru a satisface exigenele acestora. Astfel, societăile cotate

se tem să publice rezultate volatile, cu creşteri şi scăderi dramatice. Ele preferă să

arate o creştere uşoară dar sigură a profitului de la un an la altul.8 O entitate care

publică creşteri constante ale profitului de la un an la altul va fi mai apreciată decât

acea entitate care publică profituri într-un an şi piederi în alt an, cu toate că suma lor

cumulată este aceeaşi la ambele entităi. Netezirea rezultatelor presupune utilizarea

unor tehnici pentru reducerea deviaiei rezultatului publicat de la mărimea considerată

normală sau aşteptată.

Ideea că entităile ar proceda intenionat la netezirea rezultatelor a fost sugerată de

Hepworth (1953) şi dezvoltată de Gordon (1964), cu următoarele teoreme9:

1.Criteriul pe care un manager îl utilizează în procesul de selectare a

principiilor contabile este maximizarea propriei utilităi;

2. Utilitatea managerului se măreşte o dată cu creşterea siguranei postului său,

pării ce îi revine din profit şi dimensiunii societăii pe care o conduce;3. Atingerea obiectivelor prezentate în teorema 2 depinde, parial, de

satisfacia acionarilor vizavi de performanele societăii;

4. Satisfacia acionarilor, în ceea ce priveşte rata de creştere a profitului, este

esenială pentru ca managerii să poată aciona în vederea atingerii propriilor obiective.

Un exemplu de netezire a rezultatului este cazul companiei Microsoft care a amânat

recunoaşterea unei pări din profitul realizat din vânzarea de produse-program pentru

a acoperi în exerciiile viitoare, eventualele costuri de upgrade.

7. Dematerializarea entit ă ilor economice

În economia contemporană, activele fizice nu sunt singura componentă a entităilor

economice. Din ce în ce mai mult în cadrul entităilor economice sunt prezente

activele imateriale care contribuie în mod substanial la realizarea beneficiilor

economice. Dacă în cazul activelor fizice problema evaluării şi prezentării acestora

este oarecum rezolvată, probeleme deoesebite ridică recunoaşterea, evaluarea şi

prezentarea activelor imateriale, intangibile de care dispune o entitate economică.

Amploarea activelor imateriale coroborată cu relativa imprecizie a normelor contabile

privind aceste active, crează un teren favorabil pentru manifestarea contabilităii

creative.

8 Feleagă N., Malciu L., op. cit., , pag. 3959 Citat de Feleagă N., Malciu L., op. cit., , pag. 395-396



9

8. Globalizarea entit ă ilor economice

Modul de circulaie a capitalurilor pe pieele financiare liberalizate are drept

consecină acordarea unei priorităi absolute factorului financiar. Prin generalizarea

schimburilor de capitaluri şi de informaii, globalizarea se plasează la originea

practicilor de control financiar şi a schimbărilor în regulile jocului concurenial pepieele diverselor produse. Ca urmare, obiectivul de maximizare a valorii aciunilor

serveşte drept justificare pentru utilizarea tehnicilor de inginerie financiară şi a

suporturilor contabile asociate acestora

9. Absen a sau insuficen a normelor contabile na ionale

Coexistena unor refereniale contabile diferite explică, parial, derapajele din ce în ce

mai numeroase ale contabilităii creative. Pentru a favoriza cotarea lor pe piee

financiare internaionale şi pentru a facilita comparaiile cu grupuri din acelaşi sector

de activitate, numeroase societăi sunt tentate să utilizeze refereniale contabile

străine.

1.3.3. Relaia imagine fidelă – contabilitate creativă – fraudă

Rela ia imagine fidelă – contabilitate creativă

Conceptul de imagine fidelă este de origine anglo-saxonă (true and fair view) fiind

utilizat pentru prima dată în anul 1947 în Legea societăilor comerciale din Marea

Britanie (Companies Act) în care se preciza: fiecare bilan al unei societ ă i trebuie să

dea o imagine fidelă a afacerilor societ ă ii, la sfâr şitul exerci iului, şi fiecare cont de

profit şi pierdere al unei societ ă i trebuie să dea o imagine fidelă a rezultatului



10

acesteia pentru exerci iul financiar.10 Trebuie precizat că în reglementările contabile

engleze nu a fost niciodată definită în mod explicit această noiune.

În plus, conceptul de imagine fidelă este relativ, fiecare utilizator al informaiei

contabile are o anumită percepie despre ceea ce înseamnă imaginea fidelă.

Echivalentul imaginii fidele în contabilitatea franceză este sinceritatea, apărută în

dreptul francez în anul 1937. Sinceritatea avea vocaia să fie ridicată la rangul de

criteriu calitativ care să servească drept referină în controlul fiabilităii mesajuluicontabil. În mod absolut, ea corespunde voinei de a fi cât mai apropiat de realitate11.

Sinceritatea din sistemul francez s-a îndepărtat treptat de imaginea fidelă britanică

prin faptul că a fost golită de coninut deoarece sinceritatea era văzută ca fiind

conformitatea cu regulile, care se traduce prin respectarea regulilor impuse de legi,

regulamente, uzane. Încercând o definire a conceptului de imagine fidelă, Lee12

precizează: „Astăzi imaginea fidelă a devenit un termen de artă. Ea presupune

prezentarea de conturi întocmite în conformitate cu principiile contabile general

acceptate, utilizarea de cifre cât mai exacte posibil, realizarea de estimări cât mai

rezonabile şi aranjarea lor de aşa manieră încât să se poată furniza, cu toate limitelepracticilor contabile curente, imaginea cea mai obiectivă posibil, lipsită de erori,

distorsiuni, manipulări sau omisiuni semnificative. Cu alte cuvinte trebuie avute în

vedere atât litera cât şi spiritul legii.”

Prin analiza acestei definiii se pot surprinde următoarele13:

Referirile la estimă rile rezonabile şi la limitele practicilor contabile

curente, implică o anumită tolerană faă de unele precizii inevitabile. Este

preferabil să aproximezi decât să greşeşti cu exactitate, spunea J.M.

Keynes, care poate explica înlocuirea cerinei de true and correct view cu

cea de true and fair view. Privită din acest punct de vedere, imaginea fidelă

10 Citat de Feleaga (Malciu L.), Feleagă N., Contabilitate financiar ă : o abordare europeană şiinterna ională , vol. I, Editura Infomega, Bucureşti, 2005, pag. 33511 Feleaga (Malciu) L., Feleagă N., op. cit., pag. 33612 Lee G.A., Modern financial accounting, Walton an Thames, Survey, 1981, pag. 27013 Amat O., Blake J., Oliveras E., The struggle against creative accounting: is „true and fair view” partof the problem or part of the solution?, Working paper



11

poate fi considerată un stimulent în utilizarea tehnicilor de contabilitate

creativă;

Imaginea cea mai obiectivă posibil înseamnă neutralitate, iar acest aspect

este deja prezent în normele contabile. Neutralitatea presupune ca situa iile

financiare, prin modul de selectare şi prezentare a informaiilor, să nu

influeneze deciziile şi judecăile utilizatorilor informaiei contabile astfel

încât să conducă la un rezultat predeterminat. Analizată din acest unghi,

imaginea fidelă este împotriva utilizării tehnicilor de contabilitate creativă;

referirile la omisiuni şi la litera şi spiritul legii i-a f ăcut pe unii scă

considere că cerina true and fair view este mult mai riguroasă: true

(adevă rat ă ) semnifică litera legii, iar fair (loială ), spiritul acesteia.

Analizată din acest punct de vedere, imaginea fidelă este împotriva

utilizării tehnicilor de contabilitate creativă;

În cazul în care un tribunal ar trebui să decidă dacă situaiile financiare aleunei societăi dau sau nu o imagine fidelă, ar fi dificil de identificat alte

criterii de apreciere decât conformitatea cu principiile contabile general

acceptate. Analizată din acest punct de vedere, imaginea fidelă este pentru

utilizărea tehnicilor de contabilitate creativă

Chiar Directiva a IV-a a apreciază că în anumite condiii contabilitatea creativă este

un instrument pentru obinerea imaginii fidele: “atunci când aplicarea unei norme

(reguli) contabile nu este suficientă pentru a da o imagine fidelă, în anexă (note n.n.)

trebuie să fie furnizate informaii complementare” şi “dacă într-un caz excepional,

aplicarea unei norme contabile se consideră necorespunzătoare pentru a da o imaginefidelă a patrimoniului a situaiei financiare sau a rezultatului, trebuie să se facă

derogare de la această normă”. Aceasta înseamnă că imginea fidelă este atinsă, în

acest caz, doar prin neconformitatea cu regulile în vigoare.

Prin urmare, contabilitatea creativă are un rol negativ asupra realizării imaginii fidele

dacă flexibilitatea pe care o permit normele contabile este folosită pentru realizarea

unor raportări în favoarea unui număr restrâns de utilizatori ai informaiei contabile, în

detrimentul majorităii acestora.

În general, sistemul contabil continental consideră că contabiliatea creativă este un

impediment în realizarea imaginii fidele fiind o practică înşelătoare şi nedorită, pe

când sistemul contabil anglo-saxon dă dovadă de o mai mare flexibilitate şi apreciază

contabilitatea creativă ca fiind necesară pentru a fi în pas cu evoluiile economice,

sociale sau juridice.



12

Rela ia contabilitate creativă – fraud ă

Termenul fraud ă se referă la un act intenionat comis de unul sau mai muli indivizi

din cadrul conducerii, persoanelor însărcinate cu guvernana, angajailor sau unor tere

pări, ce implică utilizarea înşelăciunii pentru a obinei un avantaj injust sau ilegal.

14

Frauda poate apărea ca urmare a unor evenimente de genul15:

Manipularea sau modificarea înregistrărilor sau a documentelor (falsificarea

lor în scopul denaturării sau ascunderii adevărului);

Deturnarea unor active sau furtul acestora;

Alocarea necorespunzătoare a unor active care poate duce la înrăutăirea

situaiei financiare a entităii cu consecine directe asupra continuităii

activităii acesteia;

Eliminarea sau omiterea efectelor unor tranzacii din înregistrări sau

documente sau înregistrarea de tranzacii f ără substană, în scopul cosmetizării

situaiilor financiare;

Aplicarea greşită, în mod intenionat, a politicilor contabile în vederea

prezentării unor situaii financiare care să inducă în eroare utilizatorii acestora.

Prin urmare nu putem spune că frauda şi contabilitatea creativă sunt în mod absolut

sinonime. Ambele sunt aciuni intenionate, însă în general, contabilitatea creativă

respectă legea, nu şi spiritul acesteia. Contabilitatea creativă este legală, poate chiar fi

un factor de atingere a imaginii fidele atunci când este aplicată cu bună credină. Dar,

în acelaşi timp, se poate dovedi că este mai aproape de fraudă, dacă portiele dinreglementări sunt folosite pentru obinerea unor avantaje ale unor categorii de

utilzatori ai informaiei contabile, în detrimentul altora.

14 IFAC, Manual de standarde interna ionale de audit i control de calitate.Audit financiar 2009, Editura Irecson, Bucureşti, 2009, pag. 166 15 Dobroeanu L., Dobroeanu C.L., Audit – concepte şi practici: abordare na ională şi interna ională ,Editura Economică, Bucureşti, 2002, pag. 182



13

1.3.4. Profesia contabilă şi contabilitatea creativă16

Profesia contabilă nu a rămas insensibilă la provocarea pe care o reprezintă

contabilitatea creativă şi a căutat soluii pentru limitarea utilizării acesteia. Astfel, în

1985, preşedintele Institutului experilor contabili din Anglia şi ara Galilor (ICAEW)atrăgea atenia asupra serioaselor probleme ale împodobirii bilan ului şi finan ă rii în

afara bilan ului. Un an mai tarziu. ICAEW a emis o normă care viza contabilitatea

creativă, conform căreia alegerea tratatmentului contabil adecvat unei operaii se face

în funcie de substana economică a acesteia. Pentru a limita efectele negative ale

contabilităii creative, normele contabile ar trebui să fie mai detaliate pentru a elimina,

pe cât posibil subiectivismul în interpretare şi aplicare17. Pe de altă parte, B. Colasse

remarcă: “ar fi eronat să credem că reglementarea şi normalizarea redau de o manieră

obiectivă portretul contabil al întreprinderii. Ele dezvăluie, în mod explicit, doar

maniera în care portretul a fost pictat. Pe de altă parte, ele lasă preparatorilor deconturi o marjă de manevră, în acelaşi timp indispensabilă şi ireductibilă, marjă de

manevră pe care ei o pot utiliza în funcie de consideraii ce derivă din politica

financiară sau din politica de comunicare a întreprinderii”.

În mai 1990, ASC (Accounting Standards Committee – organismul britanic de

normalizare) a emis un proiect de normă, asemănător cadrului conceptual

internaional elaborat de IASB (International Accounting Standards Board), prin care

activele sunt definite ca resurse controlate de întreprindere, de la care se a şteaptă

beneficii viitoare, iar datoriile, ca obligaii actuale din a căror decontare se vor genera

ieşiri de resurse ce exprimă avantaje economice. Controlul asupra unei resurse (activsau datorie) poate să fie determinat prin abilitatea de a obine beneficii economice

viitoare sau de a genera costuri economice asociate resursei. Trebuie însă precizat că

în majoritatea schemelor de finanare în afara bilanului, controlul resursei este dificil

de identificat.

Pentru a se evita capcanele puse de aplicarea contabilităii creative, utilizatorii externi

ai informaiei contabile pot apela la următoarele modalităi:

consultarea informaiilor din notele la situaiile financiare;

Consultarea şi compararea politicilor contabile;

Vizualizarea situaiilor financiare prin intermediul unor filtre;

Utilizarea informaiilor din tabloul fluxurilor de numerar;

16 După Malciu L., op. cit, pag. 109-12517 Feleagă N., Malciu L., op. cit., pag. 456



14

1.4. Sumar

În cadrul acestui modul am realizat o sinteză a principalelor abordări ale conceptului

de contabilitate creativă. Una din cele mai complete definiii îi aparine lui Naser,

după care contabilitatea creativă este:

1.

Procesul prin care, datorită existenei unor breşe în reguli, se manipulează informaia contabilă şi, profitând de flexibilitate, se aleg acele metode de

măsurare şi informare ce permit transformarea documentelor de sinteză din

ceea ce ele ar trebui să fie în ceea ce managerii doresc;

2. Procesul prin care tranzaciile sunt structurate de asemenea manieră încât să

permită ob inerea rezultatului contabil dorit.

Există, în general, două opinii cu privire la contabilitatea creativă, una prin care

aceasta, aprori, are un caracter negativ, şi alta prin care contabilitatea creativă nu

este în mod necesar un lucru negativ, dimpotrivă poate contribui la realizarea

imaginii fidele.

Am prezentat, de asemenea, principalii factori care determină managerii să

utilizeze tehnicile contabilităii creative şi am analizat apoi relaia imagine fidelă –

contabilitate creativă, respectiv contabilitate creativă – fraudă.

Contabilitatea creativă este rezultatul flexibilităii care există în cadrul normelor

contabile, flexibilitate care, daca este utilizată cu bună credină, contribuie la

realizarea imaginii fidele. Sintetic, relaia imagine fidelă – contabilitate creativă –

fraudă poate fi prezentată astfel:

Lipsa Flexibilitate Flexibilitate FlexibilitateFlexibilitatii in scopul obtinerii in scopul obtinerii in scopul obtinerii

Imaginii fidele unei imagini creative unei imagini denaturate

Normele Normele contabile Normele contabile Nu sunt respectateinterzic utilizarea sunt aplicate in sunt aplicate in normeleoptiunilor contabile scopul atingerii scopul atingerii contabile

nevoilor utilizatorilor nevoilor managerilor

In cadrul normelor contabile In afara normelor contabile



15

1.5. Teme pentru verificarea cunoştinelor

1. Definii conceptul de contabilitate creativă.

2. Care sunt factorii care determină conducerea entităilor economice să utilizeze tehnicile

de contabilitate creativă?

3. Descriei relaia imagine fidelă – contabilitate creativă, respectiv contabilitate creativă

– fraudă.4. Care este opinia dvs. referitoare la existena contabilităii creative?

5. Cum considerai că trebuie să reacioneze profesia contabilă la adresa contabilităii

creative?

1.6. Bibliografie

1. Dobroeanu L., Dobroeanu C.L., Audit – concepte şi practici: abordare

na ională şi interna ională , Editura Economică, Bucureşti, 2002

2. Feleagă N., Malciu L., Politici şi op iuni contabile (Fair accounting versus Bad

Accounting),Editura Economic

ă, Bucure

şti, 2002

3. Feleagă (Malciu) L., Feleagă N., Contabilitate financiar ă : o abordare

europeană şi interna ională , Editura Infomega, Bucureşti, 2005

4. Malciu L., Contabilitate creativă , Editura Economică, Bucureşti, 1999

5. Matiş D., Pop A. (coordonatori), Contabilitate financiar ă , Ediia a II-a, Editura

Casa Cării de Ştiină, Cluj-Napoca, 2008

6. Naser K., Creative financial accounting: its nature and use, Editura Prentice

Hall International, Londra,1993

7. Shah A.K., Exploring the influences and constraints on creative accounting in

The United Kingdom, European Accounting Review, vol. 7, No. 1, 19888. Stolowy H., Comptabilite creative, Encyclopedie de Comptabilite, Gestion et

Audit, Editura Economica, Paris, 2000

9. Trotman M., Comptabilite britannique, mod d’emploi, Editura Economica,

Paris, 1993

10. IFAC, Manual de standarde interna ionale de audit i control de calitate.Audit

financiar 2009, Editura Irecson, Bucureşti, 2009

11. ***, Legea contabilit ă ii nr.82/1991, republicată, cu modificările şi completările

ulterioare

12. ***, Ordinul Ministerului Finan elor Publice nr. 3055/2009 pentru aprobarea

reglement ă rilor contabile conforme cu directivele europene, cu modificările şi

completările ulterioare

13. ***, Standarde Interna ionale de Raportare Financiar ă , traducere, Editura

C.E.C.C.A.R., Bucureşti, 2007



16

2.1. Modulul 2: TEHNICI DE CONTABILITATE CREATIVĂ


Scopul acestui modul este prezentarea principalelor tehnici utilizate de contabilitatea creativă.

Pentru atingerea scopului acestui modul se au în vedere realizarea următoarelor

obiective:

a) Tehnici de contabilitate creativă referitoare la activele imobilizate;

b) Tehnici de contabilitate creativă referitoare la activele circulante;

c) Tehnici de contabilitate creativă referitoare la capitalurile proprii şi datorii;

Având în vedere dubla reprezentare a patrimoniului entităilor economice sub forma

activelor, pe de o parte, şi a capitalurilor proprii şi a datoriilor, pe de altă parte, este

evident că tehnicile de contabilitate creativă referitoare la activele imobilizate vor

afecta, în anumite cazuri, mărimea capitalurilor proprii sau a datoriilor.

După parcurgerea acestui modul, se poate avea o imagine de ansamblu cu privire la

modul cum acionează contabilitatea creativă la nivelul entităilor economice.

2.2. Scurtă recapitulare a conceptelor prezentate anterior

În cadrul primului modul a fost prezentat conceptul de contabilitate creativă în opinia mai

multor autori, conceptul de imagine fidelă, fraudă şi apoi a fost efectuată o analiză relaională

a acestor concepte. De asemenea, s-au prezentat factorii care determină conducerea entităilor

economice să apeleaze la tehnicile contabilităii creative. La finalul modului a fost trecute în

revistă de o manieră sintetică implicarea profesiei contabile relativ la existena contabilităii

creative.


Schema logică a acestui modul se suprapune peste cele patru obiective prezentate mai

sus. Pornind de la ideea, despre care am mai discutat, că contabilitatea creativă este

cel mai bine îneleasă pe calea exemplului, acest modul va avea un caracter practic

predominant şi, prin urmare, vom exemplifica prin aplicaii practice tehnici de

contabilitate creativă care pot fi utilizate la nivelul entităilor economice.



17

2.4. Coninutul informaional detaliat

2.4.1. Tehnici de contabilitate creativă privind activele imobilizate

Tehnicile de contabilitate creativă referitoare la activele imobilizate se referă, în

general, la tratamentul cheltuielilor de dezvoltare şi al fondului comercial, la

reevaluare, politica de amortizare şi ajustări pentru deprecieri, la capitalizarea

cheltuielilor ulterioare punerii în funciune şi la dobânzi.

În cele ce urmează, inând cont de spaiul pe care îl avem la dispoziie, o să prezentăm

doar câteva din tehnicile de contabilitate creativă privind activele imobilizate.

Imobiliză ri necorporale

Tehnicile de contabilitate creativă referitoare la cheltuielile de dezvoltare sunt legate

de decizia de a capitaliza sau nu cheltuielile, de valoarea cheltuielilor capitalizate şi de

politica de amortizare a acestora.

Distincia dintre cheltuielile de dezvoltare şi cele de cercetare crează premise pentru

manifestarea creativităii contabile. Astfel, o entitate care utilizează o politică de

capitalizare a cheltuielilor de dezvoltare poate majora sau micşora rezultatul unui

exerciiu printr-o simplă reclasificare a acestora în categoria cercetare, caz în care se

afectează contul de profit şi pierdere sau în categoria dezvoltare, caz în care se

afectează bilanul. În plus, entitatea poate invoca oricând incertitudini privind

finalizarea proiectului pentru a transfera cheltuielile de dezvoltare din bilan în contul

de profit şi pierdere18.

18 Feleagă N., Malciu L., Politici şi op iuni contabile (Fair accounting versus Bad Accounting), Editura

Economică, Bucureşti, 2002, pag. 399



18

Exemplu: Presupunem că o entitate economică realizează un proiect de cercetare-

dezvoltare care generează cheltuieli de 2.000 lei în anul 1 şi de 3.000 lei în anul 2.

Veniturile generate de proiect apar în anii 3 şi 4 şi sunt în valoare de 3.500 lei/an.

Consider ă m că veniturile entit ă ii, cu excep ia celor generate de proiect, sunt în

valoare de 10.000 lei/an.

Entitatea poate alege unul din următoarele tratamente contabile:

a. Capitalizarea cheltuielilor de dezvoltare în anii în care s-au realizat şi

amortizarea acestora în anii 3 şi 4, ani în care se generează beneficii

economice;

b. Capitalizarea cheltuielilor de dezvoltare în anul 1 şi transferul acestora în

contul de profit şi pierdere la sfârşitul anului 2, ca urmare a apariiei unor

incertitudini privind finalizarea proiectului:

c. Încadrarea tuturor cheltuielilor în categoria cercetare.

Efectul celor trei tratamente asupra contului de profit şi pierdere pe cei patru ani esteprezentat în tabelul de mai jos:

Anul 1 Anul 2 Anul 3 Anul 4 Total

Tratamentul AVenituriVenituri proiectCheltuieli cu amortizareaRezultat contabil

10.00000

10.000

10.00000

10.000

10.0003.500

(2.500)11.000

10.0003.500

(2.500)11.000

40.000

7.000

(5.000)

42.000

Tratamentul B

VenituriVenituri proiectCheltuieli cu amortizareaCheltuieli de cercetareRezultat contabil

10.000000

10.000

10.0000

(2.000)(3.000)

5.000

10.0003.500

00

13.500

10.0003.500

00

13.500

40.000

7.000

(2.000)

(3.000)

42.000

Tratamentul CVenituriVenituri proiectCheltuieli de cercetareRezultat contabil

10.0000

(2.000)8.000

10.0000

(3.000)7.000

10.0003.500

013.500

10.0003.500

013.500

40.000

7.000

(5.000)

42.000Notă:Sumele puse în paranteză au semnul minus

Se observă că deşi rezultatul cumulat este acelaşi pe cei 4 ani, structura lui în cadrul

fiecărui an este diferită, în funcie de tratamentul contabil ales.

Creativitatea contabilă se poate manifesta şi în cazul în care există cheltuieli comune

mai multor proiecte, iar delimitarea lor pe fiecare proiect are un caracter subiectiv.

De asemenea, mărimea fondului comercial este uşor de manipulat. Astfel,

subevaluarea elementelor achiziionate determină majorarea fondului comercial şi

furnizarea unei imagini de falsă rentabilitate în viitor.



19

Imobiliză ri corporale

Contabilitatea creativă referitoare la imobilizările corporale are în vedere reevaluarea

imobilizărilor, capitalizarea sau nu a unor cheltuieli ulterioare punerii în func iune,

politica de amortizare, alte tranzacii speciale. În exemplul de mai jos este evideniat

modul în care politica de amortizare a activelor imobilizate influenează rezultatele

obinute. Politica de amortizare influenează evoluia rezultatului prin intermediul a 3

variabile:

Valoarea de amortizat;

Durata de amortizare;

Metoda (regimul) de amortizare (liniară, accelerată, degresivă).

În unele ări, valoarea de amortizat este diferena dintre valoarea de intrare (costul

istoric) şi valoarea reziduală estimată la sfârşitul perioadei de utilizare. Aici apare un

moment de manifestare a creativităii contabile care este legat de estimarea valorii

reziduale şi apoi, la sfârşitul anilor următori, de revizuirea acestei estimări. ÎnRomânia, conform reglementărilor contabile existente, valoarea reziduală este nulă,

deci nu se ia în calculul valorii de amortizat.

Durata de amortizare este o estimare contabilă aflată la dispoziia conducerii

entităilor economice, care lasă astfel loc de subiectivism şi, deci de creativitate

contabilă. În OMFP nr. 3055/2009 se precizează că “amortizarea imobilizărilor

corporale se calculează pe baza unui plan de amortizare, de la data punerii în

funciune a acestora şi până la recuperarea integrală a valorii lor de intrare, conform

duratelor de utilizare economică şi condiiilor de utilizare a acestora”. Amortizarea

calculată în funcie de durata de utilizare economică se numeşte amortizare fiscală.

Prin HG nr. 2139/2004 sunt stabilite duratele normale de func ioanare ale

imobilizărilor în funcie de care se calculează amortizarea fiscală. De regulă, pentru ca

amortizarea contabilă să fie egală cu cea fiscală, în practică entităile economice

stabilesc duratele de utilizare economică în cadrul intervalului în care este cuprinsă

durata normală de funcionare.

Exemplu: Entit ă ile A şi B ac ionează în acela şi domeniu de activitate având rezultate

identice, cifra de afaceri anuală este 10.000 lei iar cheltuielile aferente cifrei de

afaceri (cu excep ia amortiză rii) sunt de 6.000 lei. Ambele societ ă i dispun de 2

utilaje identice achizi ionate la pre ul de 3.600 lei, singura deosebire fiind aceea că

societatea A a stabilit o durat ă de utilizare economică de 2 ani, iar socieatea B o

durat ă de utilizare economică de 3 ani. Metoda de amortizare este cea liniar ă la

ambele societ ă i. Se face abstrac ie de durata normală de func ionare, deci de

implica iile fiscale.



20

În funcie de durata de amortizare stabilită apar diferene în rezultatele celor două

societăi, deşi din punct de vedere practic ele nu există, astfel:

Entitatea A Anul 1 Anul 2 Anul 3 Total

Cifra de afaceriCheltuieli aferente cifrei de afaceri

Cheltuieli cu amortizareaRezultatul exploatării

10.000(6.000)

(1.800)2.200

10.000(6.000)

(1.800)2.200

10.000(6.000)

04.000

30.000

(18.000)

(3.600)8.400

Entitatea B Anul 1 Anul 2 Anul 3 Total

Cifra de afaceriCheltuieli aferente cifrei de afaceriCheltuieli cu amortizareaRezultatul exploatării

10.000(6.000)(1.200)

2.800

10.000(6.000)(1.200)

2.800

10.000(6.000)(1.200)

2.800

30.000

(18.000)

(3.600)

8.400

Entităile A şi B au performane identice deoarece dispun de aceleaşi capitaluri şi le

utilizează în acelaşi condiii. Cu toate acestea, entitatea A î şi ameliorează rezultatul,

dând impresia unei entităi mai performante. Pentru a evita această capcană,utilizatorii externi interesai în compararea celor două societăi trebuie să se asigure că

duratele de amortizare sunt comparabile sau, mai simplu, să calculeze excedentul brut

de exploatare, un indicator care nu ine cont de politica de amortizări şi provizioane

aflată la dispoziia conducerii. Excedentul brut de exploatare este apreciat ca

indicatorul cel mai pur al performanei economice.

Din acest motiv o să prezentăm modul de calcul al acestui indicator:

1. Valoarea adăugată (VA) = Producia exerciiului (PE) – Consumuri de bunuri

şi servicii de la teri

a. PE = Producia vândută (grupa 70) + Ptoducia imobilizată (721,722) +/- Producia

stocată (711)

b. Consumurile de bunuri şi servicii de la teri sunt reflectate în conturile din grupele 60,

61 şi 62

Valoarea adăugată exprimă creşterea de valoare rezultată din utilizarea factorilor de

producie

2. Excedentul brut de exploatare (EBE) = VA + Subvenii de exploatare –

Cheltuieli cu personalul – Cheltuieli cu alte impozite, taxe şi vărsăminte

asimilate

Excedentul brut de exploatare exprimă acumularea brută din activitatea de exploatare

şi, deci capacitatea potenială de autofinanare a investiiilor, de achitare a datoriilor

către stat şi de remunerare a investitorilor de capital (acionarii şi creditorii)19

19 Stancu I., Finan e, Editura Economică, Bucureşti, 1997, pag. 469



21

În exemplul de mai sus EBE este acelaşi în fiecare din cei trei ani, şi anume 4.000 lei,

ceea ce indică de fapt că cele două societăi au aceeaşi performană economică.

Mai putem meniona că durata de utilizare economică fiind o estimare contabilă,

entităile pot proceda la modificarea acesteia ulterior punerii în func iune a

imobilizării respective, ceea ce generează modificări ale amortizării contabile cu tot

ceea ce presupune acest lucru asupra rezultatului exerciiului.

În exemplul care urmează o să scoatem în evidenă diferenele care survin ca urmare a

aplicării unor metode diferite de amortizare.

Exemplu: Entit ă ile A şi B dispun de un utilaj cu valoarea de 3.600 lei amortizabil

într-o perioad ă de 3 ani prin metoda liniar ă (entitatea A) şi metoda accelerat ă

(entitatea B). Cifra de afaceri anuală este 10.000 lei iar cheltuielile aferente cifrei de

afaceri (cu excep ia amortiză rii) sunt de 6.000 lei.

Calculul amortizării:

Entitatea A: Valoare de amortizat (Va) = 3.600 lei; durata de amortizare (Da) = 3 ani

Amortizare anuală = Va/Da = 3.600/3 = 1.200 (lei)

Entitatea B: Valoare de amortizat (Va) = 3.600 lei; durata de amortizare (Da) = 3 ani

A1 = 50% x Va = 50% x 3.600 = 1.800 (lei)

Valoarea rămasă de amortizat (VR1) = Va – A1 = 1.800 (lei)

A2 = A3 = VR1/2 = 1.800/2 = 900 (lei)

Contul de profit şi pierdere al celor două entităi se prezintă astfel:

Entitatea A Anul 1 Anul 2 Anul 3 Total


10.000(6.000)(1.200)

2.800

10.000(6.000)(1.200)

2.800

10.000(6.000)(1.200)

2.800

30.000(18.000)

(3.600)

8.400

Entitatea B Anul 1 Anul 2 Anul 3 Total


10.000(6.000)(1.800)

2.200

10.000(6.000)

(900)3.100

10.000(6.000)

(900)3.100

30.000

(18.000)

(3.600)

8.400

Se observă, că metoda de amortizare are implicaii profunde asupra evoluiei

rezultatului exploatării. La fel ca şi în exemplul precedent, un utilizator extern al

informaiei contabile, pentru a putea compara performanele reale ale celor două

entităi, poate decide să utilizeze excedentul brut de exploatare pe care l-am prezentat

anterior.



22

Problema se complică dacă se ia în ecuaie şi valoarea recuperabilă a imobilizărilor

corporale la sfârşitul exerciiului financiar cand se pune problema înregistrării

ajustărilor pentru deprecierea imobilizărilor. Aparent valoarea contabilă este obiectivă,

deoarece la data intrării imobilizărilor în entitate, ea a fost validată de piaă. Nu

trebuie însă uitat că în vederea comparării cu valoarea recuperabilă, din valoarea

contabilă trebuie scăzută amortizarea înregistrată, în legătură cu care, aşa cum s-a

observat mai sus, intervin o serie de variabile.

Tehnicile de contabilitate creativă referitoare la reevaluarea imobilizărilor sunt

utilizate de regulă de entităile aflate în dificultate cu scopul de a-şi majora capitalurile

proprii (rezervele din reevaluare) şi, astfel de a-şi spori artificial capacitatea de

îndatorare. Un alt loc de manifestarea a contabilităii creative este producia de

imobilizări, prin înregistrarea în valoarea imobilizărilor a cheltuielilor fixe (salarii şi

amortizări) aferente subactivităii.

Operaia de lease-back este o tehnică de contabilitate creativă şi constă în vânzareaunei imobilizări unei societăi de leasing urmată imediat de preluarea acesteia în

leasing financiar. Prin această modalitate, entitatea economică obine resursele

economice necesare pentru desf ăşurarea normală a activităii şi, în acelaşi timp se

poate folosi de activul respectiv în continuare, ca şi cum ar fi al ei. În anul în care se

derulează tranzacia rezultatul este majorat, dar se va diminua în anii următori prin

ratele de leasing pe care le va plăti. Prin OMFP 3055/2009 este interzisă majorarea

rezultatului (am f ăcut la curs o prezentare în acest sens). Cu cât pre ul tranzaciei este

mai mare cu atât entitatea va plăti rate de leasing şi dobânzi mai mari.

Imobiliză ri financiareÎn ceea ce priveşte imobilizările financiare se pune problema clasificării acestora în

această categorie sau la investiii financiare pe termen scurt, modificându-se astfel

indicatorii economici dar şi stabilirea ajustărilor pentru depreciere.

Exemplu: O entitate de ine 1.000 de obliga iuni cu valoarea nominală de 1 leu, rata

dobânzii de 12% şi scaden a peste 2 ani. La sfâr şitul primului an rata dobânzii pe

pia ă este de 20% iar la sfâr şitul celui de-al doilea an, rata dobânzii este de 10%.

Cifra de afaceri anuală este de 7.000 lei iar cheltuielile aferente cifrei de afaceri sunt

în sumă de 5.000 lei.

Conform principiului principiului prudenei orice pierdere de valoare a activelor

trebuie recunoscută ca o cheltuială prin constituirea de ajustări pentru depreciere.

Se cunoaşte că între rata dobânzii pe piaă şi cursul obligaiunilor cu dobândă fixă

există o relaie inversă. Astfel, cu cât rata dobânzii pe piaă este mai mare, cu atât

obligaiunile cu dobândă fixă (mică) sunt mai puin atractive şi scade interesul



23

investitorilor pentru ele deoarece se pot orienta spre plasamente mai rentabile. Prin

urmare scade cursul obligaiunilor.

Matematic se poate determina cursul actual al obligaiunilor prin aplicarea regulii

valorii actualizate nete (VAN), iar cursul de piaă este în jurul acestei valori. În cazul

nostru cursul actual al obligaiunii este egal cu valoarea actualizată a fluxurilor

viitoare de numerar pe care le generează obligaiunea, inclusiv valoarea sa reziduală la

scadenă. La sfârşitul anului 1, în condiiile în care rata dobânzii pe piaă este de 20%,

cursul actual este:

Curs actual =( ) ( )

3,9332.1

1000

2,1

%121000=+=

x

Cum valoarea de contabilă este de 1.000 lei, rezultă o depreciere de valoare de 66,7

lei.

Principiul prudenei obligă entitatea să constituie o ajustare pentru depreciere în sumă

de 66,7 lei la sfârşitul anului 1, caz în care contul de profit şi pierdere se prezintă astfel:

Anul 1 Anul 2 Total

Cifra de afaceriVenituri din ajustări pentru depreciereCheltuieli aferente cifrei de afaceriCheltuieli cu ajustările pentru depreciereRezultat brut

7.000,00,0

(5.000,0)(66,7)

1.933,3

7.000,066,7

(5.000,0)0,0

2.066,7

14.000,0

66,7

(10.000,0)

(66,7)

4.000

Se observă că în anul 1 se constituie o ajustare pentru depreciere deoarece rata

dobânzii pe piaă este superioară ratei dobânzii asigurată de obligaiune iar la sfârşitulanului 2, indiferent de rata dobânzii de pe piaă, ajustarea se anulează (se trece la

venituri) deoarece obligaiunile au devenit scadente şi a rămas f ără obiect.

Celălalt tratament contabil porneşte de la intenia entităii de a păstra până la scadenă

obligaiunea, în acest caz constituirea ajustării este nejustificată deoarece valoarea

contabilă va fi egală la scadenă cu preul de rambursare. Problema acestei soluii este

aceea că nu există garania că obligaiunile vor fi păstrate până la scadenă, aceasta

fiind doar o declaraie de intenie. În acest caz, contul de profit şi pierdere se prezintă

astfel:

Anul 1 Anul 2 Total

Cifra de afaceriVenituri din ajustări pentru depreciereCheltuieli aferente cifrei de afaceriCheltuieli cu ajustările pentru depreciereRezultat brut

7.0000

(5.000)0

2.000

7.0000

(5.000)0

2.000

14.000

0

(10.000)

0

4.000



24

Un alt exemplu este cel legat de vânzarea titlurilor de participare într-un moment în

care cursul bursier este semnificativ mai mare decât preul de achiziie, după care

entitatea procedează la răscumpărarea imediată a lor. În acest fel se procedează la

actualizarea valorii de intrare a titlurilor şi, concomitent la creşterea rezultatului, chiar

şi cu preul plăii unor comisioane de intermediere şi a impozitului pe profit generat

de tranzacie.

Exemplu: O entitate de ine titluri de valoare considerate imobiliză ri financiare al

că ror cost de achizi ie a fost de 12.000 lei şi pe care le vinde la pre ul de 18.000 lei,

comision 1%. Imediat, entitatea r ă scumpă r ă titlurile la un pre de cumpă rare identic

cu cel de vânzare.

Pentru a pune în evidenă efectele cesiunii artificiale a titlurilor asupra rezultatului,

vom prezenta contul de rezultate în situaia în care se realizează tranzacia (Varianta A)

şi, respectiv, situaia în care tranzacia nu ar fi avut loc (Varianta B).

Varianta A Varianta BVenituri din cedarea imobilizărilor financiareCheltuieli cu cedarea imobilizărilor financiareCheltuieli cu comisioaneleRezultat brutImpozit pe profitRezultat net

18.000(12.000)

(360)5.640

9024.738

00000

0

În ceea ce priveşte bilanul, în varianta A, imobilizările financiare au crescut cu 6.000

lei (18.000-12.000), capitalurile proprii (rezultatul) cu 4.738 lei, iar datoriile cu 1.262

lei (360 lei faă de intermediar şi 902 lei faă de bugetul statului).

2.4.2. Tehnici de contabilitate creativă privind activele circulante

Contabilitatea creativă în ceea ce priveşte activele circulante se manisfestă în

următoarele direcii: evaluarea stocurilor, volumul produciei stocate, alegerea

metodei de contabilizare a contractelor de construcii, cesiunea artificială a titlurilor

de plasament, calculul şi înregistrarea ajustărilor pentru deprecierea stocurilor şi a

creanelor, etc.

Stocuri

Decizia de constitui sau nu stocuri de produse finite îi poate permite unei entităi să-şi

amelioreze rezultatul.

Exemplu: În perioada ianuarie – noiembrie o entitate economică productivă a

realizat o cifra de afaceri de 1.600 lei/lună , în condi iile în care cheltuielile materiale

au fost de 550 lei/lună , cheltuielile cu personalul 600 lei/lună iar cheltuielile cu



25

amortizarea de 150 lei/lună . În luna decembrie nu exist ă comenzi de produc ie. În

aceste condi ii, conducerea entit ă ii are două variante: prima este să nu realizeze

produc ie în luna decembrie însă trebuie să plă tească salarii (salarizarea

presupunem că este în regie) sau, a doua op iune, este să producă bunurile pentru o

pia ă pentru care nu exist ă încă cerere.

În funcie de decizia luată contul de profit şi pierdere la nivelul întregului exerciiu se

prezintă astfel:

Opiunea 1 Opiunea 2

Cifra de afaceriProducia stocată Cheltuieli materialeCheltuieli cu personalulCheltuieli cu amortizareaRezultat exploatare

17.6000

(6.050)(7.200)(1.800)

2.550

17.6001.300

(6.600)(7.200)(1.800)

3.300

Decizia de continuare a produciei, deşi f ără utilitate imediată, permite ascunderea

costurilor subactivităii şi obinerea unui rezultat favorabil. Bineîneles că există riscul

ca piaa să nu accepte aceste produse obinute f ără să aibă la bază o comandă fermă şi,

deci, să se transforme în pierdere în perioada următoare.

Contabilizarea costului subactivităii poate fi o altă modalitate de manifestare a

creativităii contabile. În contabilitatea de gestiune sunt două metode de includere în

costul produselor a cheltuielilor fixe, metoda costului complet şi metoda imputării

raionale. Conform metodei costului complet, costul produciei cuprinde o cotă parte

din cheltuielile fixe anuale în următoarea proporie: cheltuieli fixe anuale x cantitatea

în stoc/cantitatea anuală produsă. Conform metodei imputării raionale, costul

produciei cuprinde o cotă parte din cheltuielile fixe anuale în următoarea proporie:

cheltuieli fixe anuale x cantitatea în stoc/producia anuală normală. În prima variantă

nu există un aşa numit cost al subactivităii, toate cheltuielile fixe intrând în costul de

producie chiar dacă nu au fost folosite capacităile de producie la întreaga capacitate,

pe când în cea de-a doua variantă cheltuielile aferente neutilizării capacităii de

producie se decontează direct asupra rezultatului f ără a intra în costul de producie.

Creativitatea contabilă se poate manifesta şi în ceea ce priveşte metodele utilizate

(metoda directă

sau a inventarierii, respectiv metoda indirectă

sau contabilă) pentru

evaluarea produciei neterminate la sfârşitul exerciiului.

Pentru contractele de construcii care se derulează pe o perioadă mai mare de timp se

pot aplica două metode de contabilizare: metoda procentajului de avansare, prin care

veniturile şi cheltuielile contractului sunt recunoscute pe măsura procentului de

execuie a lucrărilor în fiecare exerciiu, ceea ce are ca efect repartizarea beneficiului



26

pe exerciii, şi metoda la încheierea lucr ă rilor prin care rezultatul este recunoscut

doar la încheierea lucrărilor de construcii.

Exemplu: Presupunem existen a unui contract de 1.000.000 lei pentru a că rui

finalizare este necesar ă o perioad ă de 2 ani şi care implică cheltuieli totale estimate

de 800.000 lei. În anul 1 cheltuielile efective sunt în valoare de 450.000 lei şi se

consider ă că pentru finalizarea contractului mai sunt necesare în anul 2 400.000 lei.

În anul 2 cheltuielile efectuate au fost în valoare de 390.000 lei iar contractul este

finalizat.

Aşa cum am precizat, există două metode de contabilizare a contractelor de construcii.

În continuare, rezolvăm această aplicaie prin metoda procentajului de avansare.

Procentajul terminării lucrărilor este raportul dintre cheltuielile efectuate şi totalul

cheltuielilor necesare pentru realizarea proiectului, revizuite. În ultimul an, nu se mai

calculează procentajul de terminare, veniturile determinându-se prin diferena dintre

valoarea contractului (eventual revizuită) şi sumele facturate în anii precedeni.

Nr.

crt.

Elemente Anul 1 Anul 2

1 Cheltuieli înregistrate 450.000 390.0002 Total cheltuieli estimate pentru terminarea lucrării 850.000 840.0003 Procent terminare lucrare (rd.1:rd.2) 52,9%4. Valoare totală contract 1.000.000 1.000.0004 Venituri din lucrări şi servicii 529.000 471.0005 Rezultat brut (rd.4 – rd.1) 79.000 81.000

În cazul utilizării metodei la încheierea lucrărilor, rezultatul va fi recunoscu doar la

finalizarea lucrărilor de construcii iar până atunci valoarea cheltuielilor înregistrateva fi recunoscută ca lucrare în curs de execuie.

Nr.

crt.

Elemente Anul 1 Anul 2

1 Cheltuieli înregistrate 450.000 390.0002 Variaia stocurilor 450.000 -450.0003. Venituri din lucrări şi servicii 0 1.000.0005 Rezultat brut (rd. 2 + rd. 3 - rd.1) 0 160.000

În cazul stocurilor, dacă evidena acestora se ine la costul efectiv (de achiziie sau de

producie, după caz), evaluarea ieşirilor din stoc se poate face prin metoda FIFO,

LIFO sau CMP, metode care în condiii de inflaie asigură obinerea unor rezultate

diferite. Rezultatul unei entităi nu depinde doar de performanele economice reale ci

şi de opiunea pentru o anumită metodă de evaluare a stocurilor.

Un alt caz de contabilitate creativă apare în situaia tranzac iilor circulare, când două

sau mai multe entităi economice realizează tranzacii unele cu altele pentru a-şi



27

îmbunătăi rezultatele. Un exemplu este acela în care două entităi care vand aceeaşi

categorie de stocuri la acelaşi pre una alteia. Din punctul de vedere al fluxurilor de

numerar impactul este nul, deoarece ceea ce se plăteşte se şi încasează, din punctul de

vedere al TVA-ului, de asemenea, impactul este nul pentru că preul de cumpărare

este egal cu preul de vânzare. Singura diferenă este aceea că se majorează până la

urmă costul de achiziie al stocurilor (deci se înregistrează o creştere a valorii

activelor) şi, concomitent se majorează rezultatul (creşte mărimea capitalurilor

proprii). În această situaie, apare şi un pre pe care-l plătesc cele două entităi ca să-şi

cosmetizeze rezultatul, şi anume impozitul pe profit care este majorat.

Crean e

În cazul în care entităile economice apreciază că există riscul neîncasării unor creane

poate proceda la asigurarea acestora. În acest fel nu mai este necesară constituirea

unei ajustări pentru deprecierea creanei.

Exemplu: O entitate care are o crean ă de 3.000 lei şi pentru care exist ă riscul deneîncasare procedează la asigurarea acesteia contra sumei de 800 lei. Cifra de

afaceri este de 50.000 lei iar cheltuielile aferente cifrei de afaceri sunt în sumă de

35.000 lei.

Contul de profit şi pierdere în varianta în care entitatea înregistrează ajustări pentru

depreciere (opiunea 1) şi în varianta în care procedează la asigurarea acesteia

(opiunea 2) se prezintă astfel:

Opiunea 1 Opiunea 2

Cifra de afaceri

Cheltuieli aferente cifrei de afaceriCheltuieli cu primele de asigurareCheltuieli cu ajustările pentru depreciereRezultat exploatare

50.000

35.0000

(3.000)12.000

50.000

35.000(800)

014.200

Prin urmare, subscrierea unei asigurări permite ameliorarea rezultatului cu diferena

dintre valoarea deprecierii creanei (3.000 lei) şi prima de asigurare plătită (800 lei).

Există întreprinderi care, în dorina de a realiza o bună netezire a rezultatului,

procedează la asigurarea creanei posterior exerciiului de constatare a deprecierii.

Astfel, dacă societatea analizată anterior constată deprecierea creanei în anul 1 şi

acest an se caracterizează printr-un nivel ridicat al profitului, ea va fi interesată să

constituie o ajustare pentru depreciere. Cand rezultatul este nesatisf ăcător, va asigura

creana, înregistrând cheltuieli cu prima de asigurare şi venituri din reluarea

ajustărilor20.

20 Malciu L, Contabilitate creativă , Editura Economică, Bucureşti, 1999, pag. 67



28

Investi ii financiare pe termen scurt

Contabilitatea creativă referitoare la investiiile financiare pe termen scurt se

manifestă prin clasificarea acestora în categoria imobilizărilor, prin cesiuni de titluri

de plasament, urmate de răscumpărarea acestora, atunci când preul de vânzare este

semnificativ mai mare decât costul de achiziie iniial, prin înregistrarea sau nu a

ajustărilor pentru depreciere.

2.4.3. Tehnici de contabilitate creativă privind capitalurile proprii şi datoriile

Tehnicile de contabilitate creativă amintite în subcapitolele anterioare au, ca urmare a

dublei reprezentări a patrimoniului, impact asupra capitalurilor proprii (şi în special

asupra rezultatului) sau a datoriilor. În continuare vom aminti alte tehnici de

contabilitate creativă cu impact asupra capitalurilor proprii sau a datoriilor.

Prime de capital

Primele de capital au rolul de a crea egalitate între noii acionari şi vechii acionaro şi

reprezintă preul plătit de noii acionari pentru a intra în calitate de coproprietari într-o

entitate economică. Primele de capital pot fi utilizate pentru trei destina ii:

capitalizarea, trecerea la rezerve sau acoperirea cheltuielilor generate de emisiunea şi

vânzarea noilor aciuni.

Cheltuielile cu emisiunea şi vânzarea noilor aciuni se înregistrează iniial ca un activ,

în cadrul cheltuielilor de constituire iar de aici, se manifestă contabilitatea creativă: fie

cheltuielile de constituire se amortizează şi influenează direct rezultatul, fie

cheltuielile de constituire sunt acoperite din primele de emisiune.Alegerea celei de-a doua variante este justificată prin aceea că se afirmă că nu

afectează interesele niciunui acionar, dar favorizează statul prin neincluderea în

rezultat a unei cheltuieli şi deci, se plăteşte un impozit pe profit mai mare. Cu toate

acestea, aplicând această variantă, rezultatul rămâne mai mare iar utilizatorii externi

sunt induşi în eroare deoarece acordă prioritate variaiei rezultatului şi mai puin

varianiei primelor de capital.

Politica de provizioane

Provizioanele sunt destinate să acopere riscuri, cheltuieli sau pierderi care sunt incerte

fie în ceea ce priveşte mărimea lor fie în ceea ce priveşte momentul în care se vor

realiza. Ele ocupă o poziie intermediară între capitaluri proprii şi datorii. Necesitând

estimări, provizioanele crează condiii pentru netezirea rezultatelor.

Exemplu: Entitatea A are în anul 1 o cifra de afaceri de 1.000 lei iar cheltuielile

aferente cifrei de afaceri sunt de 600 lei. Se estimează că în anii urmă tori vânză rile



29

vor scă dea şi e posbil ca entitatea să intre în zona pierderilor şi să nu mai fie

profitabilă . Astfel, entitatea A decide să constituie un provizion pentru riscuri şi

cheltuieli în anul 1 în sumă de 200 lei. În anul 2 se produce riscul care generează

cheltuieli de 50 lei. Cifra de afaceri efectivă în anul 2 este de 700 lei iar cheltuielile

aferente cifrei de afaceri sunt de 500 lei.

Contul de profit şi pierdere pentru cei doi ani se prezintă astfel:

Anul 1 Anul 2

Cifra de afaceriVenituri din provizioane

Cheltuieli aferente cifrei de afaceriAlte cheltuieli de exploatareCheltuieli cu provizioaneleRezultat exploatare

1.0000

(600)0

(200)200

700200

(500)(50)

0350

Se observă că entitatea pare că are o evoluie deosebită a rezultatului, însă estimarea

pe care a f ăcut-o cu privire la mărimea provizionului este exagerată dacă inem cont

că riscul a produs o pierdere efectivă de doar 50 lei. În cazul în care, să presupunem,

că mărimea acceptată maximă a provizionului trebuia să fie de 100 lei, contul de

profit şi pierdere s-ar prezenta astfel:

Anul 1 Anul 2

Cifra de afaceriVenituri din provizioane

Cheltuieli aferente cifrei de afaceriAlte cheltuieli de exploatareCheltuieli cu provizioaneleRezultat exploatare

1.0000

(600)0

(100)300

700100

(500)(50)

0250

În aceste condiii, se poate constata o involuie a rezultatului, ceea ce afectează

investitorii mai ales dacă entitatea este cotată pe piaa de capital. Prin urmare modul

de realizare a estimărilor contabile este fundamental pentru modificarea rezultatelor.

Cheltuielile cu colaboratorii

Tehnicile de contabilitate creativă apar aici în cazul entităilor mici unde asociaii nu

se limitează doar la aportul de capital dar realizează şi un aport a factorului muncă.

Pentru factorul muncă remuneraia este salariul, însă pentru a evita plata taxelor

salariale considerate mari, asociaii se înregistrează ca persoane fizice autorizate şi

care, în funcie de domeniul de activitate, plătesc un impozit anual fix, indiferent de

veniturile realizate. Prin urmare, în aceste condiii se realizează un transfer al

profitului de la nivelul entităii, plătitoare de impozit pe profit, prin facturile emise de

asociai entităii pentru munca prestată, la nivelul persoanei fizice plătitoare de



30

impozit forfetar. Asociaii câştigă de două ori: în primul rând se face economie de

impozit pe profit iar în al doilea rând nu se mai plăteşte nici impozit pe dividende. În

acest fel contabilitatea creativă este utilizată pentru optimizarea presiunii fiscale,

asociaii nefiind interesai prea mult de informaiile publicate în situaiile financiare,

entitatea fiind o societate închisă (necotată la bursă).

Vânză rile urmate de returul bunurilor vândute

În cazul anumitor entităi pot exista înelegeri formale sau neoficiale prin care

cumpărătorul poate returna bunurile ce nu au fost vândute. În această situaie,

vânzătorul va întocmi o factură de stornare şi i se vor restitui bunurile.

În esenă această practică nu urmăreşte influenarea rezultatelor însă, poate fi

considerată în anumite circumstane, ca o modalitate de netezire a rezultatului în cazul

în care în anul în care se efectuează vânzarea performanele economice sunt

necorespunzătoare. În acest fel, se va recunoaşte în anul vânzării profitul iar în anulurmător, cand are loc returul se va înregistra o diminuare a profitului.

Unul din motivele pentru care situaiile financiare anuale se aprobă după o anumită

perioadă de la închiderea exerciiului este acela de a identifica evenimentele şi

tranzaciile ulterioare închiderii exerciiului dar care sunt aferente exerciiului încheiat

pentru a putea influena rezultatul acelui exerciiu. În situaia în care la sfârşitul

exerciiului au loc vânzări de bunuri urmate de returul lor în exerciiul următor,

anterior aprobării situaiilor financiare anuale pentru exerciiul încheiat, există

modalităi de înlăturare a efectelor asupra rezultatului, astfel: veniturile înregistrate

din vânzare se vor anula la sfârşitul exerciiului (prin înregistrarea facturii de stornareemisă în anul următor) iar stocurile se vor considera ca fiind produse la teri şi, prin

urmare, se va anula şi variaia stocurilor aferentă produselor vândute. Singurul impact

negativ la vânzător rămâne colectarea TVA-ului în exerciiul în care se realizează

vânzarea dar aceasta se va recupera în exerciiul în care se face factura de stornare.

2.5. Sumar

În cadrul celui de-al doilea modul am prezentat sintetic principalele tehnici de

contabilitate creativă care sunt folosite de conducerea entităilor economice.Dintre acestea, în legătură cu activele imobilizate, amintim: tratamentul contabil al

cheltuielilor de dezvoltare (capitalizare sau trecere pe cheltuieli), fondul comercial,

reevaluarea imobilizărilor, vânzarea imobilizărilor urmată de răscumpărarea acestora,

politica de amortizare şi de înregistrare a ajustărilor pentru depreciere, capitalizarea

cheltuielilor ulterioare punerii în funciune a imobilizărilor, operaia de lease-back,

cesiunea artificială a imobilizărilor financiare.



31

Contabilitatea creativă în ceea ce priveşte activele circulante se manisfestă în

următoarele direcii: evaluarea stocurilor, volumul produciei stocate, alegerea

metodei de contabilizare a contractelor de construcii, cesiunea artificială a titlurilor

de plasament, calculul şi înregistrarea ajustărilor pentru deprecierea stocurilor şi a

creanelor, existena unor tranzacii circulare, reclasificarea titlurilor de plasament în

categoria imobilizărilor corporale şi invers, etc.

Tehnicile de contabilitate creativă menionate mai sus influenează şi ele capitalurile

proprii sau datoriile. Pe lângă acestea, în cadrul tehnicilor de contabilitate creativă

privind capitalurile proprii şi datoriile amintim: modul de utilizare a primelor de

capital, politica de provizioane, cheltuielile cu colaboratorii, vânzările de bunuri

urmate de returul acestora, etc.

Prin parcurgerea acestui modul se asigură o imagine de ansamblu asupra tehnicilor de

contabilitate creativă observând complexitatea acestora şi dificultatea cu care un

utilizator extern le poate identifica şi cuantifica efectul asupra indicatorilor economici.


1. Care sunt principalele tehnici de contabilitate creativă privind activele imobilizate?

2. Care sunt principalele tehnici de contabilitate creativă privind activele circulante?

3. Care sunt principalele tehnici de contabilitate creativă privind capitalurile proprii şi

datoriile?

4. De ce politica de amortizare şi provizioane sunt tehnici de contabilitate creativă?

5. Care metodă de contabilizare a contractelor de construcii considerai că este maiapropiată de realitatea economică?

6. Care sunt înregistrările în contabilitatea curentă generate de anularea efectului

asupra rezultatului a vânzărilor de bunuri urmate de resituirea lor?

7. Care sunt înregistrările contabile în cazul vânzărilor de imobilizări financiare/titluri

de plasament, urmate de răscumpărarea lor imediată?

3. Modulul 3: PARADISURILE FISCALE ŞI CONTABILITATEA CREATIVĂ


Scopul acestui modul este de a prezenta relaia între paradisurile fiscale şi tehnicile de

contabilitate creativă.

Pentru realizarea acestui scop se au în vedere următoarele obiective:

a) Caracteristicile paradisurilor fiscale;

b) Analiza comparativă a paradisurilor fiscale;



32

Prin parcurgerea acestui modul ne-am propus să scoatem în evidenă rolul pe care îl

au paradisurile fiscale şi modul în care entităile economice beneficiază de existena

acestora.

3.2. Scurtă recapitulare a conceptelor prezentate anterior

În modulele anterioare s-a urmărit prezentarea teoretică a noiunilor specificecontabilităii creative şi expunerea unor exemple practice prin care sunt surprinse

tehnicile specifice contabilităii creative. Din cauza lipsei spaiului unele tehnici de

contabilitate creativă au fost enunate doar sau au fost prezentate din punct de vedere

principial iar altele au fost susinute şi prin aplicaii practice corespunzătoare. Lăsăm

prin urmare, posibilitatea studentului să studieze bibliografia pentru a identifica

aplicaiile practice care în acest material doar au fost amintite. Mjoritatea tehnicilor de

contabilitate creativă pot fi aplicate cu uşurină în condiiile stăpânirii teoretice a

reglementărilor contabile existente.


3.4. Coninut informaional detaliat

3.4.1. Paradisurile fiscale – concept şi caracteristici

Paradisurile fiscale sunt reprezentate de acele piee financiar-bancare care oferă la

preurile cele mai avantajoase o gamă diversificată de servicii precum dreptul de a

constitui orice fel de societate comercială, chiar şi fictivă, asigurându-se cel mai strictanonimat, protejarea secretului bancar, dreptul de a realiza orice fel de tranzacii,

scutiri de taxe, asistenă, etc. Principala caracteristică a paradisurilor fiscale este aceea

că legile pot fi utilizate pentru a se evita reglementările de natură fiscală, iar

obligaiile de natură fiscală sunt minimizate.

În anul 1998 OCDE (Organizaia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică)

defineşte paradisul fiscal ca teritoriul care:



33

Nu are taxe sau are doar taxe nominale (stabilite pentru anumite condiii)

şi oferă sau este perceput ca un loc care poate fi utilizat de nerezideni

pentru a scăpa de impozitele din ările lor de rezidenă;

Are legi sau practici administrative care nu permit schimbul liber de

informaii cu alte guverne asupra beneficiarilor de asemenea reguli;

Este caracterizat prin lipsa transparenei;

Absena unor cerine ca activităile derulate să fie substaniale, din moment

ce tranzaciile şi investiiile sunt atrase doar de latura fiscală21

Istoria paradisului fiscal ia naştere în Grecia Antică, unde pentru a scăpa de taxa de

2% la importuri şi exporturi, comercianii se mută în insulele învecinate. În Evul

Mediu, Londra este scutită de toate impozitele.

În anul 1889, Banca Noua Scoie, a doua ca vechime din Canada, şi-a deschis primul

său birou în Jamaica, pentru a permite clienilor săi să beneficieze de facilităile

fiscale legate de operaiile bancare şi de credit internaional de aici.ări ca Andorra, Insulele Bermude, Cayman, Monaco, Sark&Pitcarin, nu au perceput

niciodată impozit pe profit. La acestea, s-au adăugat apoi încă multe alte paradisuri

fiscale, dintre care unele pe perioade scurte – Algeria, Maroc (Casablanca), Germania

(Danzig), Hong Kong, iar altele permanent – Luxemburg, Liechtenstein, Insulele

Canalului Mânecii, Insula Man,Panama, Malta.

După cel de-al doilea Război Mondial, numărul şi importana paradisurilor fiscale au

crescut vertiginos, datorită avantajelor oferite de aceste teritorii. De ce? Pentru că

după război, legislaia fiscală de odinioară s-a transformat într-un sistem agresiv si

neiertător, care a ordonat creşterea exagerata a impozitelor şi taxelor.

Paradisurile fiscale prezintă următoarele caracteristici22:

Refuzul acestora de a comunica altor societăi informaii juridice şi de ordin

financiar;

Un înalt nivel de protecie a secretului afacerilor şi un secret bancar quasi-

absolut;

Echipamente performante în domeniul noilor tehnologii informatice şi de

comunicaii;

O importantă activitate turistică care generează fluxuri de bani lichizi şiutilizarea dolarului american ca monedă locală;

21 Acest criteriu a fost mult dezbătut şi în cele din urmă a fost retras în raportul OCDE din 200222 Broyer Ph., La nouvelle economie criminelle, Editura D’Organisation, Paris, 2002, pag. 43-44



34

Existena unor autorităi guvernamentale insensibile la presiunile exterioare,

care solicită informaii şi date despre entităile înregistrate pe teritorul

respectiv;

Preponderena serviciilor financiare în economia locală;

Legăturile aeriene regulate cu ările vecine foarte bogate;

Prezena cazinourilor şi a zonelor libere;

Ospitalitatea şi puterea de seducie a paradisurilor fiscale este în creştere surpinzătoare

chiar şi după scandalurile de mari proporii generate de prăbuşirea gigantului

american Enron şi a puternicului Parmalat din anul 2001, respectiv 2003.

Credibilitatea şi fora de atracie a acestor teritorii este dată, în opinia analiştilor, de

faptul că “aici există filiale ale marii majorităi a puternicelor bănci europene şi

americane, cele mai mari firme de avocatură sunt la curent cu fiecare dolar care trece

prin conturile clienilor lor, iar marile companii şi firme de audit controlează derularea

acestor aciuni, pe care le consideră perfect legale, dar care refuză să comenteze pemarginea spectaculoaselor prăbuşiri amintite şi nici despre afacerile dubioase ale

marilor corporaii globale”23

Realitatea pune în evidenă că paradisurile fiscale sunt perfect integrate în structurile

corporatiste şi în piaa globală. Cele mai reprezentative dintre acestea sunt

recunoscute la Bursa din Londra, fiind admise la tranzac ionare titlurile emise de

acestea, cu deosebire cele ale fondurilor speculative din Insulele Cayman.

Rene Ricol, fost preşedinte al Federaiei Internaională a Experilor Contabili (IFAC)

declara, la sfârşitul lunii ianuarie 2004, cotidianului Le Figaro: “putem să ne amăgim

cu ideea că am putea reda transparena acestor centre off-shore, dar în realitate acest

lucru nu este posibil.”

În privina atitudinii organizaiilor internaionale şi a marilor puteri faă de propunerea

de suspendare a tuturor rela iilor financiare cu centrele off-shore necooperante,

propunere recomandată de organizaia Transparency International şi agreată de OCDE

(Organizaia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică), atât Uniunea Europeană cât

şi SUA sunt puin dispuse să o aplice în practică.

Evenimentele din 11 septembrie 2001 au determinat autorităile americane să foreze

paradisurile fiscale să coopereze cu statele dezvoltate pentru identificarea ineutralizarea circuitelor prin care se asigură finanarea terorismului. Cu toate acestea,

autorităile americane nu consideră paradisurile fiscale vinovate pentru practicile lor.

În cadrul dezbaterii asupra acestui subiect, amintim că în anul 2002 OCDE a reuşit să

convingă aproape 30 de paradisuri fiscale, printre care Cipru, Malta, Cayman,

23 Ziarul Financiar din 2 februarie 2004, pag. 4-14



35

Bermude, să transmită acestei organizaii informaii privitoare la deinătorii de conturi

bancare. Cu toate acestea, în anul 2003, Uniunea Europeană a permis ca trei din

statele sale membre (Austria, Belgia şi Luxemburg) să nu furnizeze informaii de

ordin fiscal organizaiei mondiale. Imediat după acest gest, UE se opune măsurii luate

de Elveia de a menine în vigoare reglementările privind secretul bancar, ameninând

Confederaia cu sanciuni dure în cazul refuzului de cooperare cu OCDE. În cele din

urmă Elveia a primit încuviinarea de a se alătura celor trei state (Austria, Belgia şi

Luxemburg) în privina raporturilor cu OCDE.

Avantajele constituirii unei societăi în paradisurile fiscale sunt:

Impozite reduse. De regulă nominale pentru nerezideni, indiferent de veniturile

realizate. În anumite ări, companiile înfiinate de nerezideni pot obine doar

venituri din străinătate, iar acestea sunt neimpozabile. Se plăteşte doar o taxă fixă

anuală, independentă de cifra de afaceri şi de profitul entităii. Astfel de teritorii

sunt: Insulele Britanice Virgine, Bahamas, Belize. În Insulele Britanice Virginetaxa este de 300 USD.

Alte paradisuri fiscale permit desf ăşurarea de activităi atât externe cât şi pe

teritoriul lor, dar scutesc de impozit numai veniturile obinute din străinătate. În

zone precum Panama, Cipru şi Hong Kong veniturle obinute din activităi

comerciale interne se impozitează cu o anumită cotă. În alte ări, cum este

Liechtenstein, impozitul depinde de capitalul înregistrat al societăii şi este de

0,1%, cu un minim de 1.000 de franci elveieni.

Deşi pare ciudat ca paradisurile fiscale să nu impoziteze aproape deloc veniturile

realizate în străinătate, o mare parte a lor sunt ări mici cu câteva zeci de mii delocuitori, care se bazează pe locurile de muncă create de companiile off-shore

care au nevoie de servicii şi de reprezentană locală. De exemplu Insulele Virgine

Britanice au 17.000 locuitori şi 460.000 companii off-shore şi cum fiecare

companie plăteşte anual un impozit de 300 USD, din taxele plătite se asigură un

venit anual de peste 8.000 USD pe cap de locuitor.

Secretul bancar şi comercial. Multe din ările considerate paradisuri fiscale

asigură protecia informaiilor bancare şi comerciale, ele refuzând să furnizeze

informaii despre conturi şi companii chiar şi atunci când este vorba de comiterea

unor infraciuni în alte ări. Secretul bancar şi comercial este reglementat prin legi,uneori exagerat de dure, încălcarea confidenialităii fiind sancionată cu amenzi

foarte mari sau chiar cu închisoarea. În urma presiunilor internaionale,

majoritatea paradisurilor fiscale au adoptat sau au promis să adopte în viitorul

apropiat legi care să facă posibilă cooperarea în investigarea cazurilor

infracionale.



36

Libertate asupra monedei. Deşi locuitorii paradisului fiscal sunt supuşi

controalelor asupra monedei, cetăenii străini sunt exceptai de la această regulă.

O companie creată într-un paradis fiscal şi al cărei proprietar este un cetăean

străin, care î şi desf ăşoară cea mai mare parte a activităii în afara paradisului

fiscal, este consideraă ca entitate cu regim străin în ce priveşte controlul asupra

schimburilor valutare. Companiile pot primi astfel fonduri sub formă de numerar

sau virament bancar, în orice tip de valută şi pot face plăi către orice persoană, în

orice ară, sau pot retrage numerar, f ără nicio explicaie sau documente cerute de

bancă. Astfel, compania operează într-un sistem bancar nerestrictiv.

Obligativitatea inerii contabilit ă ii. În unele paradisuri fiscale, cum ar fi

Bahamas, Belize şi Insulele Virgine Britanice, companiile off-shore nu sunt

obligate să întocmească registre contabile. Aceste ări nu sunt interesate de

cunoaşterea cifrei de afaceri sau a profitului, deoarece impozitul este fix. Acest

sistem asigură o reducere substanială a costurilor, compania poate să î şi ină

contabilitatea pentru propria informare, dar nicio autoritate externă nu are dreptul

să intervină în contabilitatea firmei. În alte ări, cum este Cipru, întocmirea

registrelor contabile este obligatorie, în conformitate cu reglementările în vigoare

în ara respectivă iar anual trebuie vizate de un expert contabil local.

Identitatea ac ionarilor şi directorilor. În unele paradisuri fiscale, cum ar fi

Bahamas, Belize şi Insulele Virgine Britanice nu sunt restricii cu privire la

directori şi acionari. Companiile pot fi înfiinate cu participarea unui singur

director şi a unui singur acionar. Alte ări, precum Panama, obligă o companie la

minim trei directori. În Liechtenstein directorii trebuie să fie cetăeni ai acesteiări sau să aibă domiciliul permanent în această ară.

Una din cele mai mari facilităi oferite de unele paradisuri fiscale este

anonimitatea acionarilor şi directorilor. În ări ca Bahamas, Belize şi Insulele

Virgine Britanice, Seychelles, detaliile privind directorii şi proprietarii nu sunt

disponibile publicului. Mai mult, proprietarii nici măcar nu apar trecui în

Registrul Comerului, ei deinând compania prin aciuni la purtător. Alte ări

(Panama) asigură o anonimitate parială, acionarii nu sunt declarai public dar

datele despre directori sunt publice.

În Cipru toate detaliile despre companie sunt disponibile publicului iar în această situaie se recurge la acionari şi directori nominali fiind reprezentai de persoane

fizice sau juridice care, contra unei remuneraii, acceptă să fie înscrise în

documente în aceste calităi. Dacă proprietarul real doreşte, directorii nominali

vor fi implicai nu numai în înfiinarea companiei, ci şi în semnarea contractelor

realizate în viitor de societate, precum şi în diferite operaiuni bancare. În practică,

utilizarea directorilor şi acionarilor nominali necesită o încredere completă şi



37

perfectă între pări. De obicei directorii nominali sunt angajai ai cabinetelor

locale de avocatură care reprezintă compania pe plan local. Aceste cabinete au

grijă să lucreze numai cu parteneri de încredere. Această activitate reprezintă un

mijloc de trai pentru aceştia şi orice scandal în care ar fi implicai ar avea ca

rezultat pierderea încrederii în respectivul birou de avocatură şi, prin urmare, o

scădere dramatică a numărului de comenzi. De aceea, regula cea mai importantă

este aceea că directorii nominali conduc compania doar pe baza instruciunilor

beneficiarilor, adevărailor proprietari. Directorii şi acionarii nominali lucrează

simultan pentru câteva sute de companii şi au un venit anual important din taxele

de comision plătite de companii.

Capitalul social. Majoritatea paradisurilor fiscale au stabilită o limită minimă a

capitalului social dar nu cer întotdeauna ca acesta să fie şi vărsat. În Insulele

Virgine Britanice capitalul social minim este de 10.000 USD dar compania se

poate înregistra şi f ără vărsarea acestuia. În ări ca Elveia sau Liechtenstein se

cere vărsarea capitalului social în contul firmei.

Contabilitatea creativă, aşa cum s-a observat în modulele anterioare, urmăreşte

utilizarea flexibilităii din reglementările contabile sau fiscale pentru atingerea unor

obiective, în general ale managerilor. Paradisurile fiscale reprezintă o formă evoluată

de manifestare a tehnicilor de contabilitate creativă deoarece toată activitatea

companiilor este mutată într-o locaie geografică specială, astfel încât presiunea

fiscală să fie minimizată cât mai mult. Nici nu se mai pune oficial problema

organizării unei contabilităi în unele paradisuri fiscale. Este o legătură directă între

utilizarea tehnicilor de contabilitate creativă propriu-zise şi existena unor filiale alecompaniilor în paradisurile fiscale.

3.4.2. Analiza comparativă a unor paradisuri fiscale

Avantajele paradisurilor fiscale determină folosirea acestora atât de entităi economice

care vor să-şi reducă presiunea fiscală într-un mod legal cât şi pentru evazioniştii

fiscali, care doresc să complice sau să împiedice încercările de a documenta veniturile

nedeclarate.

Una din practicile curente ale entităilor constă în manipularea preurilor de vânzare.

Companiile multinaionale î şi vând produsele unei filiale situată într-un paradis fiscal,f ără profit sau cu profit minim, care apoi le revine în lume f ără să plătească taxe şi

impozite. Acest proces care permite transferul profiturilor într-o zonă în care nu sunt

impozitate sau în care impozitele sunt reduse, reprezintă conform OCDE, 50% din

comerul internaional. Paradisurile fiscale oferă discreie în cazul în care nu se

doreşte declararea averii personale sau a proprietarilor.



38

De multe ori transferurile de fonduri între firmă se fac în baza unor contracte de

prestări servicii fictive, fiind aproape imposibil pentru organele de control să

dovedească faptul că respectivele servicii nu au fost prestate niciodată.

În lume există peste 70 paradisuri fiscale, dintre care amintim 24 : Andorra,

Antigua&Barbuda, Aruba, Bahamas, Bahrain, Barbados, Belgia, Belize, Bermude,

Insulele Virgine Britanice, Insulele Cayman, Costa Rica, Cipru, Republica

Dominicană, Dubai, Germania (Frankfurt), Hong Kong, Irlanda, Italia (Campione

d’Italia&Trieste), Liechtenstein, Luxemburg, Monaco, Macao, Maldive, Malta,

Mauritius, Olanda, Antilele olandeze, Panama, Portugalia (Madeira), Rusia

(Ingushetia), Samoa, San Marino, Seychelles, Singapore, Somalia, Elveia, Vietnam,

Turcia, Marea Britanie (City of London), SUA (New York, Statul Delaware) s.a.

În continuare vom face o prezentare succintă a unora din paradisurile fiscale amintite:

1. Cipru

Cipru are cel mai scăzut nivel al impozitului pe profit din Uniunea Europeană (10%),iar capitalul social minim penru înfiinarea unei societăi este de aproximativ 1.600

EUR. Cipru a încheiat la nivel mondial un număr important de tratate de evitare a

dublei impuneri, inclusiv cu ara noastră. Nu se percep impozite prin reinere la sursă

asupra dividendelor plătite către nerezideni şi nici asupra sumelor reprezentând

dobânzi către nerezideni.

2. Statul Delaware (SUA)

În statul american Delaware, impozitul pe profit la nivel statal este 0%. Societăile cu

răspundere limitată pot evita dubla impunere, în sensul de a nu plăti taxe la nivel

federal, dacă respectă procedurile de înregistrare pentru scutirea de taxe.

3. Elve ia

În anumite cantoane companiile sunt aproape scutite de impozit pe profit. Capitalul

social minim al unei societăi cu răspundere limitată este de 20.000 franci elveieni.

Elveia a atras şi persoanele fizice foarte bogate (Boris Becker sau Michael

Schumacher) datorită nivelului redus de impozitare a veniturilor.

4. Malta

Societăile din Malta care nu au acionari rezideni au cota de impunere a profitului de

4,17% iar holdingurile 0%. Capitalul social minim este de 1.500 USD. Proprietariisunt anonimi, iar înmatricularea se face prin intermediul unei companii împuternicite.

24 Booijink L., Weyzig F., Identifying tax heavens and offshore finance centers, Centre for Research onMultinational Corporations, 2007



39

5. Liechtenstein

Această ară atrage prin puternica politică a secretului bancar şi prin rate foarte

scăzute de impozitare. Liechtenstein a semnat un singur tratat de evitare a dublei

impuneri, cu Austria. Această ară este guvernată de aceeaşi familie aristocrată de mai

bine de 800 de ani, fiind recunoscută pentru cele mai bune servicii de “privatebanking” din lume. Tocmai datorită acestui fapt, acest micu stat a fost luat în vizor de

liderii mondiali, iar în prezent este nevoit să facă schimb de informaii cu marile state.

Presiunile au început în momentul în care Germania a f ăcut o listă cu germanii bogai

care au conturi în paradisuri fiscale, iar tensiunile au continuat să crească şi după

publicarea listei cu paradisuri fiscale de către OECD.

Liechtenstein are o populaie de 25000 de mii de locuitori, în timp ce numărul de

companii offshore sunt în jur de 40000 de mii. Un contribuabil cu rezidena aici

beneficiază de scutirea de la plata impozitului pe beneficii, avere, creşterile de capital,

dividende, plusvaloare, succesiuni. De asemenea, întreprinderile străine care şi-au

stabilit sediul pe teritoriul acestui stat beneficiază de cote foarte reduse ale impozitului

pe profit.

6. Andorra şi Monaco

Acestea protejează că ut ă torii de paradisuri prin neimpozitarea veniturilor,

câştigurilor de capital, bogăiei şi asigurarea secretului bancar.

7. OlandaOlanda este considerată paradis fiscal deoarece asigură în mod deliberat companiilor

care nu sunt rezidente, condiii pentru ca acestea să-şi reducă sarcinile fiscale, mai

ales în ceea ce priveşte dobânzile, dividendele şi capitalurile câştigate prin intermediul

filialelor. Statiscile oficiale ale Băncii Centrale olandeze au identificat 12.500 de

institu ii financiare speciale, definite drept companii care î şi canalizează fluxurile

băneşti către Olanda, cel puin din motive fiscale, fluxuri care au depăşit în anul 2002

de 8 ori PIB-ul olandez25

8. Irlanda

Cota de impozit pe profit este de 10% pentru societăile din zonele libere, nu există un

control al schimburilor pentru societăile nerezidente. Irlanda a semnat 12 tratate de

evitare a dublei impuneri.

25 Nuă A-C., Considera ii privind paradisurile... fiscale!, Revista Română de Fiscalitate, Nr. 3, 2008,pag. 23



40

Irlanda este considerată paradis fiscal pentru Microsoft şi altor companii din industria

tehnologiei informaiei sau farmaceutică.

Microsoft şi-a deschis o filială în Irlanda, la Dublin, sediul fiind în clădirea unei firme

de avocatură iar în acest fel se realizează o economie de impozite de cel puin 423

milioane euro26. Filiala din Dublin are un număr foarte mic de angajai, dar valoarea

cumulată a activelor deinute este de 14 miliarde euro, devenind una din cele mai mari

companii, cu un profit brut în 2004 de 7,61 miliarde euro. Impozitul total pe profit

plătit a fost de 254 milioane euro, în condiiile în care populaia ării este de doar 4

milioane persoane. Prin filiala din Irlanda se realizează brevetarea celei mai mari pări

din produsele software concepute de Microsoft şi vândute în Europa, Orientul

Mijlociu şi Africa. Ca urmare Microsoft plăteşte impozite de doar 14 milioane euro

către alte 20 de ări a căror populaie depăşeşte 300 milioane persoane.

9. Insulele Cayman

Teritoriu dependent de Marea Britanie, fiind unul dintre cele mai renumite paradisurifiscale. Sintagma “raiul pe pământ “ i se aplică cu desăvârşire: zero taxe pentru

companiile sau rezidenii stăini. Tot în Insulele Cayman sunt localizate 40 dintre cele

mai importante bănci din lume. A fost oficial recunoscut ca paradis fiscal în iunie

2000, dar a fost numit şi un teritoriu necooperant în lupta împotriva spălării banilor.

Reacia autorităilor a fost limitarea confidenialităii informaiilor bancare, ceea ce a

dus la eliminarea Insulelor Cayman de pe lista teritoriilor necooperante.

10. Singapore

Este cea mai mică ară din Asia de Sud-Est , fiind localizată la sud de Peninsula Malaz

şi de statul malazsian Johor. Este supranumită “Elveia Asiei”. inând cont că în

majoritatea ărilor din Asia, impozitele sunt nesemnificative, punctul forte al

Republicii Singapore este protecia informaiilor legate de situaia financiară a

clienilor, ea nerenunând la această lege în ciuda presiunilor venite de la guvernele

străine.

3.5. Sumar

În cadrul acestui modul am prezentat conceptul, caracteristicile şi avantajeleparadisurilor fiscale şi am constatat că utilizarea acestora se aseamănă cu tehnicile decontabilitate creativă care urmăresc diminuarea presiunii fiscale.

26 Irlanda, paradis fiscal pentru Microsoft , Ziarul Financiar, http://www.zf.ro/business-international/irlanda-paradis-fiscal-pentru-microsoft-3019437/



41

Am evideniat în modulul anterior situaia în care profitul este transferat unorpersoane fizice autorizate care plătesc un impozit anual fix indiferent de mărimeaveniturilor. La nivel macroeconomic, aceste paradisuri fiscale se aseamănă cusistemul de impozitare al persoanelor fizice autorizate. În acest fel utilizareaparadisurilor fiscale este în esenă o tehnică de contabilitate creativă.

În ultima parte a modulului am realizat o prezentare comparativă unor paradisurifiscale, astfel că putem ajunge la următoarea concluzie generală privind sistemele deimpozitare practicate în paradisurile fiscale:

- paradisuri unde cota de impozit pe profit este nulă şi se plăteşte o taxă fixă anuală (Insulele Virgine, Belize);

- paradisuri fiscale unde nu se impozitează profitul ci capitalul social(Liechtenstein, unde se plăteşte 0,1% din capitalul social);

- paradisuri fiscale în care se impozitează profitul într-o cotă redusă (Cipru).


1. Ce se înelege prin paradis fiscal şi care sunt caracteristicile acestora?

2. Care sunt principalele avantaje ale utilizării paradisurilor fiscale?

3. Care sunt sistemele de impozitare în cadrul paradisurilor fiscale?

4. Cum vedei relaia paradisuri fiscale – contabilitate creativă?

suport curs ate creativa 2011_2012

Documents