Conştiinţa Europeană prevalează Conştiinţa Naţională

Promovarea intereselor şi valorilor naţionale într-o manieră eficientă necesită analiza componentei simbolice. Această componentă se referă la graniţele date de limbă şi de cultură, care sunt pe de a se reconfigura şi reordona. Reprezentările sociale ale acestora au devenit foarte dinamice în sensul că se moficiă şi se transformă mult mai repede. Există noi înţelesuri ale comunităţii, noi ataşamente, noi identităţi şi subiectivităţi care se promovează, sunt adoptate şi se impun. Astfel, accentul este pus pe similaritatea valorilor, pe originile lor comune, pe posibilitatea asumării pluralismului prin revendicarea apartenenţei la mai multe identităţi culturale. Specificitatea nu explude transculturalitatea, dar mândria naţională greşit înţeleasă limitează şi scade, totodată, şansele de promovare a simbolurilor şi valorilor naţionale.

I. Uniunea Europeană este condusă de valori democratice, prin urmare s-a creat conceptul de ,,securitate democratică”, care poate fi menţinută prin adoptarea unor simboluri culturale. Cuvântul ,,simbol” vine din limba greacă şi înseamnă ,,semne de recunoaştere”. Înţelegem ordinea ca pe o formă de cultură astfel, ordinea socială poate fi menţinută printr-un mecanism continuu de mediere simbolică. Simbolurile au devenit ,,averea” fiecărei naţiuni. Secole întregi, cetăţenii Europei s-au recunoscut prin semnele emblematice ale patriei. Nevoia de noi simboluri – supranaţionale – a apărut când cele vechi au rămas ,,prea mici” în faţa multiplicării experienţelor, sentimentelor, convingerilor. Ca să-şi înţeleagă apartenenţa la un continent unificat, cu o singură graniţă externă, europenii au nevoie de noi simboluri care să-i apropie şi care să le dea putinţa identificării cu Europa, ca Uniune Europeană.

În anumite ţări, simbolurile naţionale sunt folosite mai rar, fiindcă amintesc de perioade istorice care fuseseră exagerate într-un mod neplăcut pentru populaţie. Alteori, aceste simboluri, chiar dacă n-au fost suprasolicitate în mod naţionalist, se leagă de epoci depăşite, pe care oamenii preferă să le uite. De pildă, în Germania, steagul roşu-galben-negru, creat în 1849 şi folosit oficial în 1919, nu a fost prea utilizat de nazişti, decât rareori, în perioada celui de-al II lea Război Mondial; totuşi le sugerează germanilor un sentiment naţionalist pe care preferă să nu-l readucă în actualitate.

Au fost create, astfel, o serie de elemente extrem de importante: steagul european este unul dintre cele mai importante simboluri (cele 12 stele pe fond de azur, simbolizând perfecţiunea); imnul european; Ziua Europei – 9 Mai – amintind momentul când Robet Schumann a prezentat proiectul Europei unite; moneda europeană - S-ar putea spune că, docamdată, moneda euro reprezintă cel mai actual şi cel mai concret simbol pentru cele peste 273 de milioane de locuitori ai UE. Pentru promovarea noii identităţi a apărut şi un personaj de desen animat - ,,Căpitanul Euro” – care este întru totul multicultural şi apolitic.

În octombrie 2006, a fost lansat pe internet jocul ,,Devino membru al Parlamentului European”, care familiarizează tinerii cu procedurile şi regulile specifice birocraţiei europene. A fost lansată o televiziunea europeană pentru tineri – Europocket Television, o platformă multimedia Internet –TV. Comisia Europeană vrea să înfiinţeze reţea de televiziune, al cărei program să fie tradus în toate limbile Uniunii , realizată după aceleaşi principii ca şi cele ale deja existentului post de radio european EuRaNet.La nivelul anului 2008, românii aveau la dispoziţie 27 de centre de informare despre Uniunea Europeană, finanţate de Consiliul Europei. Reţeauna aceasta se numeşte Europe Direct Centras. O altă cale de abordare a fost folosirea programelor cultural-educaţionale (,,Erasmus”), precum şi festivităţile consacrate în fiecare an în Capitalele Culturii Europene, cărora li se oferă un ajutor financiar din bugetul programului PHARE Cultura 2000 pentru a pune în valoare patrimoniul cultural local şi regional. (în 2007 a fost desemnată Capitala culturii Europene din România – SIBIU, semn al consolidării extinderii UE). Acestea sunt simboluri vii, active, implicând indivizii în interacţiuni, apreciate astfel pentru că fac parte din viaţa curentă. ,,Statul”înseamnă ,,ei”, dar ,,Naţiunea”, în acest caz, Europa, înseamnă ,,noi”.

II. în accepţiunea generală, conceptul de ,,cetăţenie” desemnează apartenenţa la o comunitate, ceea ce presubune drepturi şi obligaţii. Cetăţenia înseamnăîn acelaşi timp un statut şi un rol. Ca statut juridic şi politic, cetăţenia reprezintă ansamblul de drepturi şi libertăţi pe care statul le acordă, un acord civic între stat şi individ. Mobilitatea indivizilor şi evoluţia societăţilor au condus la conceptul de ,,cetăţenie multiplă”, permiţând persoanelor să fie simultan cetăţeni ai mai multor ţări. De asemenea, se vorbeşte şi de ,,cetăţenie transnaţională”. Cetăţenii statelor membre ale Uniunii posedă din ce în ce mai multe drepturi şi îndatoriri faţă de UE ca întreg, pe lângă cele faţă de propriul stat.

,,Cetăţenia Europeană” a fost definită prin Tratatul asupra Uniunii Europene, semnat în 1992 la Maatricht, reprezentânf o inovaţie conceptuală majoră. Articolul 17 al Tratatului de constituire a Comunităţii Europene stipulează că ,,este cerăţean al UE orice persoană având naţionalitatea unuia dintre statele membre, conform legilor în vigoare în statul respectiv. Cetăţenia UE vine în completarea cetăţeniei naţionale (ea se suprapune, fără a se substitui, cetăţeniei naţionale), făcând posibilă exercitarea unora dintre drepturile cetăţeanului Uniunii pe teritoriul statului membru în care locuieşte (şi nu numai în ţara din care provine).”

Cetăţenia europeană are la bază principiile comune ale statelor membre, incluse în Tratatul de la Amsterdam. Principiul libertăţii, principiul democraţiei, principiul respectării drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi principiul statului de drept decurg din drepturile omului şi drepturile specifice acordate cetăţeanului european.

Educaţia pentru cetăţenie democratică (ECD) a reprezentat una dintre preocupările majore ale celor mai importante organizaţii interguvernamentale sau non-guvernamentale şi înseamnă învăţarea comportamentului democratic printr-o diversitate de experienţe şi practici sociale. Nucleul îl reprezintă formarea copiilor, a tinerilor şi adulţilor pentru a deveni cetăţeni activi şi responsabili, urmărindu-se promovarea unei culturi a democraţiei şi a drepturilor omului. Obiectivele vizează complexul cunoştinţe-capacităţi-atitudini-valori.

Educaţia pentru cetăţenie este considerată, pe plan european, o prioritate a reformelor educaţionale, fiind percepută ca instrument al coeziunii sociale, astfel în 2007, la Londra, au fost discutate caracteristicile Spaţiului european al învăţământului superior, stabilindu-se ca priorităţi mobilitatea personalului didactic, a studenţilor şi absolvenţilor, dimensiunea socială, culegerea de date statistice şi conceptul de ,,employability” al diplomelor.

Conceptele-cheie folosite sunt: libertate, justiţie, egalitate, demnitate umană, non-discriminare, democraţie, cetăţenie, drepturi şi responsabilităţi, interdependenţă şi solidaritate, stat de drept. Se urmăreşte dezvoltarea unor capacităţi speciale: comunicarea activă, gândire critică, cooperare, participarea şi organizarea unor activităţi sociale, promovarea şi apărarea drepturilor omului.