conservarea capitalului natural al munŢilor trascĂu …pangeea.uab.ro/upload/42_13 munteanu -...

CONSERVAREA CAPITALULUI NATURAL AL MUNŢILOR TRASCĂU PRIN DECLARAREA PARCULUI NATURAL TRASCĂU

Prof. OCTAVIAN MUNTEAN, Clubul de Ecologie şi Turism Montan Albamont, Alba IuliaProf. IOANA MARIA MUNTEAN, Şcolala cu clasele I-VIII „Axente Sever”, Aiud

Prof. MARIAN MUNTEAN, Colegiul Naţional „Horea Cloşca şi Crişan”, Alba Iulia

ABSTRACT. Conservation of natural capital of Trascau mountains by foundingnatural park Trascau Against the background of some special geological and climaticconditions, the Trascău Montains are characerized by a lot of preservation objectives wichhave but partiaeally legal protection now. The 53 or even more species of preserving interest,the large areas rocky habitats, some of wich ar built on endemic plants, the cowntlessprotected natural areas of the national interest and the unique cultural landscape, all ofthem, justefy that a great part of this mountains region deserves to be made know as, anatural park. Tronghout this paper we'll have in view, the identiphication of the preservationobjectives in the Trascău Mountains between the Ampoi and Arie?, the sizing of the naturalpark on the heisis of the necessitis of a key species and its connecting to the other protectednatural areas of national and communitar interest. We'll alsow argue the necessity of theadministration of the natural capital under the form of a natural park.

Keywords: Munţii Trascău, conservation, natural parck.

1. Introducere

Preocupările legate de capitalul natural alMunţilor Trascău sunt destul de vechi. Aufost focalizate într-o primă fază asuprageologiei acestor locuri. Uhlig (1907),Rozloznik (1911), Papp (1912), Ilie (1930),Gherman (1943), Popescu & Mota$ (1954),Bleahu & Dimian (1963), Argeşel (1978),Cocean (1988, 2000) alături de mulţi alţigeologi şi geografi au studiat calcareleTrascăului şi complexa problematică legatăde fragmentarea acestora şi formareablocur ilor izolate estice. Studiulbiodiversităţii acestor munţi a început timid,mai întâi graţie unor botanişti precumBaumgarten (1816) şi sistematic odată custudiile lui Gergely (1957, 1964, 1966),Pop, Hodişan, Raţiu, Pali (1960).

Dacă interesul cercetătorilor pentruvalorile naturale ale acestor munţi s-amanifestat încă din secolul IXX,preocupările privitoare la conservareacapitalului natural, sunt de dată relativrecentă, excepţie făcând Cheile Turzii careau fost declarate ca rezervaţie naturală încădin anul 1938. Pentru cea mai mare parte a

Munţilor Trascău însă, preocupărileprivitoare la protecţia capitalului natural, aufost concretizate doar în anul 1969, cândprin Decizia 175 a Comitetului Executiv alConsiliului Popular al Judeţului Alba, pesuprafeţele ce fac obiectul prezentuluimaterial (Munţii Trascău dintre Arieş şiAmpoi), au fost declarate 13 rezervaţiinaturale între care Cheile Râmeţului, CheileMănăstirii, Cheile Vălişoarei, CheileÎntregalde sau lacul Iezer de la Ighiel.

Protecţia capitalului natural în perimetrulacestor rezervaţii era din păcate relativă înlipsa unor reglementări clare la nivelnaţional, situaţie ce s-a menţinut până înanul 1995, când în baza unui studiusistematic elaborat de Institutul de Geografieal Academiei Române, au mai fost declarateîn zona studiată încă 19 rezervaţii naturaleprin Hotărârea nr. 20 a Consiliului JudeţeanAlba. Fişele rezervaţiilor cuprindeau înpremeieră identificarea principalelorameninţări şi câteva măsuri mentie săcontribuie la menţinerea capitalului naturalal acestora. Pe baza aceluiaşi studiu alInstitutului de Geografie, cea mai mare partea rezervaţiilor declarate în anul 1995(excepţie făcând Piatra Craivei şi Bazinul

92 O. Muntean, I.M. Muntean, M.Muntean

Văii Inzelului), au fost mai tărziu declarateca arii naturale protejate de interes naţionalprin listarea lor în Secţiunea III a Legii5/2000 privind amenajarea teritoriuluinaţional.

După începerea negocierilor de aderare aRomâniei la Uniunea Europeană, o parteimportantă a prcesului de negociere a fostimplementarea reţelei de arii naturaleprotejate de interes comunitar Natura 2000.Prin identificarea mai multor obiective deconservare au fost propuse şi aprobate prinOrdiul MMDD 1964/2007 şi Hotărârea deGuvern 1284/2007 Situl de ImportanţăComunitară Trascău, respectiv Aria deProtecţie specială Avifaunistică MunţiiTrascăului. Chiar dacă reţeaua de ariinaturale protejate de interes naţional estedestul de densă în perimetrul studiat, iarreţeaua Natura 2000 îl acoperă în mare parteprin intermediul SCI Trascău şi SPA MunţiiTrascăului, considerăm că pentru unmanagement conservativ eficient şi care săacopere toate obiectivele de interesconservativ fie el de natură biotică, abioticăsau de patrimoniu cultural, este necesarădeclararea unui parc natural. Prezentulmaterial, se doreşte a fi un prim pas spreefectuarea demersurilor legale necesaredeclarării unei arii naturale protejate decategorie V IUCN, configurată în Trascăuldintre râurile Ampoi şi Arieş.

2. Context

O mare parte a capitalului natural alMunţilor Trascău se află în prezent, aşa cumarătam în cele de mai sus, sub managementconservativ prin intermediul siturilor Natura2000 Trascău (SCI Trascău şi SPA MunţiiTrascăului), sau al mai multor rezervaţiinaturale de interes naţional.

Se naşte astfel întrebarea firească, de ceeste necesară declararea unui parc natural?

Un prim răspuns la această întrebare estelegat de obiectivele de conservare.Obiectivele de conservare ale reţelei Natura2000 nu acoperă întregul spectru deelemente cu valore conservativă dinbiodiversitatea Trascăului şi nu se referă la

elementele abiotice importante din punct devedere ştiinţific sau peisager. O parte dintreaceste elemente abiotice ale capitaluluinatural al Trascăului sunt cuprinse înrezervaţii naturale de interes naţional,bucurându-se de protecţie, dar în acelaşitimp, complexe peisagere importante precumCulmea Bedeleului sau Colţii Trascăuluirămân expuse, ne fiind incluse în categoriaariilor naturale protejate de interes naţional.

Un alt răspuns la întrebarea de mai sus arfi acela că niciuna dintre cele două categoriide arii naturale protejate (de interescomunitar, sau de interes naţional-categoriaIV IUCN), nu au ca scop menţinereapeisajelor culturale precum cele ale multoradintre satele comunelor Rimetea şi Râmeţ.Apare aşadar evidentă necesitatea declarăriiunui parc natual în Trascăul dintre Ampoi şiArieş, menit sa conserve ansamblul teritorialde valoare (abiotică, biotică şi antropică),într-un mod unitar, coerent şi durabil.

3. Obiective de conservare

Vom începe demersul nostru prin aidentifica obiectivele de conservare criteriupentru desemnarea unui parc natural.Înţelegem prin obiective de conservarecriteriu, acele specii, asociaţii vegetale,habitate sau complexe geografice cu valoareconservativă, care prin ecologia lor, sau prinnecesităţile de conservare sau protecţie,motivează conturarea unui teritoriu suport şijustifică demersul legal de declarare a acestuiteritoriu ca arie naturală protejată decategorie V I.U.C.N.

Specii vegetale şi habitate criteriupentru declararea parcului natural.Suprafaţa studiată se află în regiuneafitogeografică central europeană, însubprovincia Munţilor Apuseni şi îndistrictul Munţilor Trascău, care datorităparticularităţilor climatice puse pe seamafoehnizării maselor de aer vestice, secaracterizează prin prezenţa a numeroaseelementente termofile.

Altitudinal, arealul studiat se află în etajulnemoral, în subetajul pădurilor de gorun şi

93Conservarea capitalului natural al Munţilor Trascău prin declararea Parcului Natural Trascău

de amestec cu gorun şi în etajul pădurilor defag (Boşcaiu et. al. 1983).

Elementul cel mai răspândit este fagul.Acesta a pătruns aici începând de la finalulzonei postgalciare VII –zona atlantică şi acontinuat să se extindă în faza molidişurilorcu carpen, de-a lungul văilor montane şiapoi să ocupe vaste teritorii în faza făgetelor.

Gorunul a început să se instaleze pebordura piemontană a Trascăului în zona VIIatlantică; iar carpenul a pătruns în Trascăuîncepând din faza molidişurilor cu carpen(Povară et. al., 1983). Făgetele Trascăului seextind de la 600 m şi până la peste 1250 mîn Dâmbău, sau intrazonal, pe versanţiiumbriţi la altitudini mai joase, în cuprinsulpădurilor de gorun. Gorunetele acoperăinterfluviile piemontane estice aleTrascăului, până la altitudini de 600 de m,sau intrazonal chiar mai sus, favorizate fiindde topoclimatul mai cald.

Atât în gorunete cât şi în făgete, aparamestecuri cu carpen, concentrate în specialîn sectorul estic al arealului studiat.

Pădurile Trascăului sunt masivfragmentate de un mozaic de pajiştisecundare şi fâneţe, structurate în special pespecii ca Agrostis tenuis L. şi Festuca rubraL. Valoarea conservativă a biodiversităţiiTrascăului este dată însă de prezenţa unorelemente intrazonale, mare parte dintre elelegate de stâncăriile calcaroase. În cele ceurmează, vom prezenta pe scurtendemismele situate în arealul nostru destudiu, alături de alte câteva specii de planteconsiderate „simbol” pentru unităţileregionale ale acestor munţi.

Specii vegetale cu areal restrâns.Aquilegia nigricans ssp. subscaposa(Borbas, 1943) Este o subspecie mezofilă cepreferă staţiunile semiumbrite sauluminate, apărând pe câmpurile delapiezuri împreună cu Carex humilis Leiss,printre tufe de Sorbus dacica Borbas.Subspecia este endemit pentru România(Dihoru & Negrean, 2009), iar pe

suprafeţele ce fac obiectul studiuluinostru, A. nigricans ssp. subscaposa afost semnalată în Bedeleu, la PleaşaRâmeţului (parte a rezervaţiei naturaleCheile Mănăstirii) şi Cheile Râmeţului. Înultimele două locaţii, declarate rezervaţiinaturale specia se bucură de protecţie.

Arctostaphyllos uva-ursi (L.) Spreng. Esteo speice vulnerabilă (Dihoru & Negrean,2009) ce posedă habitate favorabile (custaţiuni cu soluri sărace sau uscate, moderatacide) în cuprinsul multora dintrerezervaţiile naturale situate în Trascăuldintre Arieş şi Ampoi.

Astragalus exscapus ssp. transsilvanicus(Barth în Schur). Planta heliofilă ce preferăsoluri uscate, neutre, sărace în azot (Dihoru& Negrean, 2009), găseşte condiţii favorabilepe întreaga bordură piemontană a Trascăuluicuprinsă între râurile Ampoi şi Aiud. A.exscapus ssp. transsilvanicus este potenţialprezentă la periferia suprafeţei ce faceobiectul materialului de faţă, fiind semnalatăla Calcarele de la Ampoiţa: „în lungulAmpoiului” (Baumgarten, 1816). A.exscapus ssp. transsilvanicus este o speicecritic periclitată (Dihoru & Negrean, 2009).

Ligurica glauca (L.) Plantă heliofilă, ce înTrascău preferă terenurile cu expoziţiesudică (puternic însorite) şi solurile puţinevoluate (Dihoru & Negrean, 2009)dezvoltate pe calcare (rendzinele şi solurilehumico calcice). Habitate în care specia esteprezentă sunt cele legate de asociaţiaSeslerio–Festucion pallentis (Dihoru &Negrean, 2009)-stâncăriile calcaroase situateîntre 350 şi peste 1000 de m altitudine. ÎnTrascău apare alături Allium oleraceum L.,Festuca pallens pallens Host, Teucriumchamaedrys L. Prezenţa speciei a fostsemnalată în arealul studiat la „Rimetealângă Colţii Trascăului”, Cheile Feneşului (Masivul Corabia), 1965, leg. I. Hodişan, (CL) (Dihoru & Negrean, 2009).

Lilium jankae A. Kem. Este o plantă ce înliteratură, este citată că fiind prezentă laZlatna şi la Abrud, 23 VII 1950, M. Colgiu[BUC 176.774]. A fost însă identificată şi


fotografiată de către membrii A.T.E. TrascăuCorp Zlatna, în vecinătatea rezervaţieinaturale Cheile Caprei, în vara anului 2010.Din punct de vedere sozologic, speciaeste endemit european –„specievulnerabilă” (Dihoru & Negrean, 2009).

Sorbus dacica, Borbas. Arbust ce apare pestâncării, în general în sectoarele de chei aleTrascăului. Fiind o planta sensibilă la ger,prefera versanţii cu expoziţie sudică alăturide alte specii precum Sesleria rigida Heuff.ex Rchb., Viola jooi Janka, Thymus comosus Heuff. ex Griseb. (şofletea & Curtu, 2007).S. dacica, a fost identificată la Rimetea(Colţii Trascăului), Vidolm, Bedeleu, PiatraCraivei, Piatra Cetii, Valea Feneşului, CheileRâneţului. Fiind un endemism pentruApusenii estici (Dihoru & Negrean, 2009)arbustul este considerat „periclitat”.

Stipa eriocaulis, Borbas. Preferăstâncăriile calcaroase cu soluri involuateneutre şi sărace în azot, unde creşte alăturide Centaurea atropurpurea Waldst. & Kit.,Cotinus coggygria Scop., Melica ciliata L.,etc –Seslerio –Festucion pallentis (Dihoru &Negrean, 2009). În cazul nostru prezenţaspeciei a fost semnalată în Cheile Întregalde.

Asplenium lepidum, C. Presl. Este oplantă de semiumbră instalată în Trascău pecalcare, alcătuind cenoze sciafile îndiaclazele acestora. Apare alături deAsplenium trichomanes L., Poa nemoralisL. (Dihoru & Negrean, 2009). Specia a fostsemnalată în Cheile Râmeţului, însă ar puteagăsi condiţii staţionale favorabile şi în altesectoare de chei din Trascău cum ar fi CheilePravului sau Cheile Caprei. Locaţiamenţionată în literatură (Buză et al., 1995)se află situată în rezervaţia naturală CheileRâmeţului (categoria IV IUCN), undeexemplarele acestei specii beneficiază unmanagement conservativ.

Dracocephalum austricum L. Specieheliofilă, xeromezofilă ce se instalează pestâncăriile calcaroase cu expoziţie sudică, înasociaţii de tipul Seslerio -Festucionpallentis. Pe suprafeţele ce fac obiectulprezentului material, specia a fost semnalată

la Cheile Vălişoarei şi Colţii Trascăului(Bădărău, 2010). Planta este „criticpericlitată” (Dihoru & Negrean, 2009),populaţiile speciei fiind foarte reduse la nivelnaţional.

Onosma pseudoarenaria, Scur. Este oplantă bianuală heliofilă ce preferă solurileuscate de tip rendzinic al habitatelor legatede substratul calcaros (Dihoru & Negrean,2009). A fost citată în Trascău ca fiindprezentă la Rimetea, Galda de Sus şiPietrele Caprei (Hodişan, 1965, 1968),LOCUS CLASSICUS este situat în CheileTurzii. Planta este un geoelement –endemittransilvan vulnerabil (Dihoru & Negrean,2009). Rhinanthus alectorolophus ,(Scop.). Planta heliofilă, a fost semnalată laCheile Ampoiţei sau în alte locaţii situate laperiferia suprafeţelor studiate, în lungul văiiAmpoiului, unde este ameninţată de lucrărileagropastorale, păşunat şi cositul repetat.

Larix decidua Mill (1768). Aproapeîntreaga populaţie de L. decidua din arealulstudiat, este concentrată la Vidolm sub formaunui grup compact. În restul suprafeţeistudiate, areborele se găseşte doar caexemplare izolate. Grupul compact de L.decidua de la Vidolm, este delcarat carezervaţie naturală (categoria IV IUCN),astfel că starea de conservare este relatvbună.

Pulsatilla patens (L.) P. Mill. În Trascăuaceastă plantă creşte prin fâneţe, sau pajişticu expoziţie sudică. Are valoare sozologicăfiind listată în Anexa I a Convenţiei de laBerna –Specii de plante strict protejate.

Taxus baccata L. (1753). În Trascăupreferă staţiunile caracterizate prin substratcalcaros, cu înveliş pedologic alcătuit dinrendzine moderat profunde sau superficiale(şofletea & Curtu, 2007). Am identificat T.Baccata la Colţii Trascăului, unde grupulcompact situat în nord, aproape a dispărutdatorită intervenţiei antropice brutale. Aumai rămas doar exemplare izolate, slabdezvoltate, instalate pe poliţele inaccesibileale Pietrii Secuiului.

Juniperus sabina L. Este instalat în


special pe stâncăriile calcaroase ale CheilorRâmeţului, Cheile Găldişei şi Turcului,Cheile Feneşului etc.

Quercus pubescens Willd (1796). Q.pubescens, este o specie eutermă şi xerofită(şofletea & Curtu, 2007) ce în aerealulstudiat apare pe terenuri cu expoziţie esticăşi sud-estică situate pe bordura piemontanăestică a Trascăului sau la nord de CheileVălişoarei.

Pe lângă speciile prezentate mai sus,fitocenozele Munţilor Trascău, mai conţin omultitudine de alte elemente vegetale, ce încontextul regional, capătă valoareconservativă ridicată, sau pot fi considerateca indicatori pentru diagnoza stării deconservare a habitatelor în care apar. Pot fienumerate aici: Fritillaria meleagris L. -am întâlnit exemplare ale acestei foartefrumoase plante pe abruptul Bedeleuluidintre peştera Poarta Zmeilor şi şipote.Planta posedă valoare sozologică fiind listataîn Lista Roşie Europeană. O altă specie cuvaloare peisageră ridicată este Liliummartagon L. ale cărei exemplare apar înapropierea lizierei pădurii, pe rendzinele dinvecinătatea Cheilor Râmeţului sau Plaiului.

Iris hummilis Georgi -găseşte staţiunifavorabile pe stâncăriile calcaroase aleTrascăului fiind semanalată în CheileBorzeşti, în apropierea arealului studiat. Încondiţii staţionale similare specia estepotenţial prezentă în Cheile Vălişoarei. Astragalus vesicarius L. a fost semnalat decătre Gergely (1971), în trei staţiuni distinctesituate toate în cuprinsul DepresiuniiTrascău.

Centaurea atropurpurea Waldst. & Kit. afost semanalată în Cheile Vălişoarei(Gergely & Raţiu, 1965) şi la Piatra Cetii(Săvulescu et al., 1952, 1976).

Centaurea reichenbachii DC specieendemică pentru Carpaţii vestici, a fostsemnalată la Piatra Cetii (Bădărau,2005).

Delphinium simonkaianum Pawl. Esteun endemism ce a fost semnalat la PiatraCetii (Bădărău, 2005, 2006), dar potenţial

prezent şi în alte locaţii cu staţiuni similarecum ar fi Piatra Craivei.

Dianthus petraeus ssp. spiculifolius,(Schur) Ciocârlan, a fost semnalată în CheileMănăstirii (Bădărău, 2006) şi Piatra Cetii(Bădărău, 2005).

Hepatica transsilvanica Fuss, specieemblematică pentru flora Transilvaniei, afost semnalată în Cheile Râmeţului.

Sorbus graeca (Spach) Kotschy, a fostidentificată la Piatra Craivei, Piatra Cetii,Cheilie Întregalde, Cheile Râmeţului şiCheie Vălişoarei (Buză et al., 1995).

Arnica montana L. a fost identificată pevalea Galdei sau pe râurile din bazinulhidrografic al Geoagiului (Bădărău, 2005)

Aristolochia pallida Wild. vegetează înpădurile de fag sau în tufărişurile instalate pesoluri rendzinice.

Artemisia alba Turra. Este o plantăcalcifilă, ce a fost semnalată la Piatra Cetii(Bădărău, 2005, 2006).

Cephalaria radiata Grisebach, specieendemică, a fost identificată pe suprafaţastudiată în Depresiunea Trascău la Rimetea(Soó, 1942; Gergely, 1967; Săvulescu et. al.1952, 1976) şi Piatra Cetii (Soó, 1948;Bădărău, 2005)

Festuca pallens HOST apare în asociaţiide tipul Seslio gracile-Festucetum pallentisîn staţiuni legate de rendzine (Gergely,1960).

Helictotrichon decorum (Janka) Henrard– specie endemică legată de stâncăriilecalcaroase de mică altitudine, a fostsemnalată la Cheile Vălişoarei (Bădărău,2010), dar staţiuni favorabile similare segăsesc pe toată întinderea calcarelor borduriiestice a Trascăului.

Rosa spinosissima L. Este un arbustxerofit-mezoxerofit, prezent în tot arealulstudiat, în staţiuni instalate pe calcare, cusoluri superficiale, scheletice (rendzine), peversanţi însoriţi.

Specia prezentat a fost citată la Colţeşti–Depresiunea Trascău (Gergely, 1962),Rimetea (Săvulescu et. al., 1952-1956),Piatra Cetii (Bădărău, 2005), Cheile


Întregalde (Bădărău, 2005), CheileVălişoarei (Bădărău, 2010).

Seseli gracile Waldst. et Kit., este cea maitipică specie pentru asociaţiile legate destâncăriile calcaroase de joasă altitudine aleMunţilor Trascău. Planta este răspândită înmai toate rezervaţiile naturale din Trascău ceau habitate pe stâncării. A fost citată laCheile Întregalde (Bădărău, 2005), PiatraCetii (Bădărău, 2005).

Seseli rigidum Waldst. et Kit., a fostidentificată în Cheile Întregalde (Bădărău,2005), Cheile Vălişoarei, Cheile Văii Cetii.

Sesleria rigida Heuff., este legată destaţiunile cu substrat carbonatic, fiind largrăspândită pe stâncăriile din Trascău.

Stipa eriocaulis (Borbás), este prezentă înmai multe staţiuni ale arealului studiat prinintermediul fitocenozei stipetosum eriocaulis(Gergely, 1975), care se încadrează asociaţieiStipo eriocaulis-Festucetum pallentisZolyomi (1958) 1966.

Thymus comosus Heuffel ex Griseb. Specialarg răspândită în Carpaţii Româneşti, încazul nostru este legată de habitateedezvoltate pe stâncării calcaroase.

Viola jooi Janka, specifică rându-ihabitatelor de stâncărie, a fost semnalată pevalea Feneşului -Cheile Feneşului (Hodişan,1968), Cheile Vălişoarei (Gergely & Raţiu,1965), Colţeşti (Gergely, 1962; Săvulescu etal., 1952 -1971), Colţii Trascăului(Săvulescu et. al., 1952 -1971; Bădărău,2006).

Nu încheiem prezenta secţiune fără aaminti şi câteva dintre speciile cu valoare desimbol pentru suprafaţa studiată. Vomaminti pentru aceasta categorie câteva specii.

Leontopodium alpinum Cass. care găseştecondiţii favorabile pe stâncăriile calcaroaseale cheilor din sectorul central al acestormunţi fiind citată la Cheile Întregalde (undeLeontopodium alpinum f. intregaldense segăseşte în cea mai joasă staţiune dinRomânia -475m), Cheile Râmeţului (Buzaet. al., 1995) şi în Cheile Văii Cetii (Buza etal., 1995) unde în cursul deplasărilor în terennu am identificat-o, astfel că o vom

considera potenţial prezentă.Narcissus stellaris este prezentă la

Tecşeşti unde populaţia de N. Stellaris estelocalizată în livada şi pajiştea uneigospodării (aparţinând familiei Petric), înasociaţie cu Agrostis tenuis, Dactylisglomerata, Poa prtensus, Trolliuseuropeanus (Bădărău, 2005) şi la Negrileasape pajişti secundare sau în rarişti de Piceaabies, în asociaţia Campanulo (abietinae)Nardo Festucetum commutatae (Bădărău,2005).

În edificarea habitatelor cu valoareconservativă din Munţii Trascău în generalşi din arealul nostru de studiu în particular,participă un număr de aproximativ 16asociaţii vegetale.

CARICETUM GRACILIS Almquist 1929–asociaţie descrisă în DepresiuneaTrascăului, unde este instalată pe soluri cuexces de umiditate şi reacţie bazică. Speciacaracterisitcă acestei asociaţii este Carexgracilis alături de care apar specii alealianţei Magnocaricion (Gergely, 1966).

SESLERIO RIGIDAE-SAXIFRAGETUMROCHELIANE (Gergely 1967) –asociaţia afost descrisă de Gergely (1967) pentru CheileRâmeţului şi Colţii Trascăului fiind alcătuitădintr-o multitudine de specii de stâncărilecalcaroasă precum Dianthus spiculifoliusSchur., Aster alpinus L., Hieracium bifidumKit., Athamanta hungarica Borbás, Silenepetraea Waldst. & Kit. etc.

GENISTION PILLOSAE Duvigneaud 1942–asociaţie caracterizată prin specii acidofile: Calluna vulgaris (L.) Hull, Hieraciumumbellatum L. (Sanda et al., 2008).

ASPERULO CAPITATAE-SESLERIETUMRIGIDAE (Zolyomi 1939, Coldea 1991), înTrascău apare pe rendzine. Speciacaracterisitică este Asperula capitata (Sandaet al., 2008).

Helictotrichonetum decori Domin 1932,este instalată pe rendzinele superficiale saupe solurile humico calcice ale stâncăriilorcalcaroase însorite. Speciile caracteristicesunt Helictotrichon decorum şi Dianthusspiculifolius (Gherghely, 1972)


SCIRPETUM SYVATICI Ralski 1931,Maloch 1935, Schwick 1944, asociaţia a fostcitată pentru Trascău ca fiind situată înstaţiunile cu soluri aluviale cu exces deumiditate, fiind edificată de Scirpussylvaticus (Sanda et al., 2008)

CARICETUM CESPITOSAE (Steffen1931) Klika &Smarda 1940. Asociaţia apareîn sectoarele de izvoare ale unor râuri şi înDepresiunea Trascău pe soluri cu exces deumiditate şi este caracterizată de prezenţaspeciei Carex cespitosa.

ARRHENATHERETUM ELATIORIS Br.-Bl. Ex Scherrer 1925. Asociaţia a fost citatăpentru Trascău în staţiuni cu soluri bogate înhumus în orizontul A şi cu reacţie acidă.Specia edificatoare pentru această asociaţieeste Arrhenatherum elatius (Sanda et al.,2008).

CAMPANULO DIVERGENTIFORMIS-FESTUCETUM PALLENTIS Zolyomi 1966,este instalată pe versanţii abrupţi şi însoriţiai văilor ce traversează Trascăul, perendzine, fiind edificată de specii precumFestuca pallens şi Campanula sibirica spp.divergentiformis (Coldea, 1991).

LUZULO A LB IDAE-FA GE TUMSYLVATICAE Zolyomi 1955. Asociaţiareuneşte făgetele montane acidofileinstalate pe soluri brune acide. Stratularborescent al acestei asociaţii este dominatde Fagus sylvatica (Boşcaiu et al., 1982).

PHYLLITIDI-FAGETUM VIDA (1956)1963, asociaţia cuprinde un strat arborescentalcătuit din Fagus sylvatica şi Acerpseudoplatanus şi un strat arbustiv alcătuitdin Daphne glabra şi Corylus avellana. ÎnTrascău aceasta asociaţie este instalată înspecial pe rendzine (Coldea, 1991).

Seslerio rigidae-Pinetum sylvestris (Curoset Spârchez 1963), este o asociaţie relictă(prin prezenţa speciei Arctostapyllos uva-ursi), în Trascău instalată pe rendzinelesuperficiale ale versantului drept al CheilorRâmeţului. Stratul erbaceu conţine Sesleriarigida alături de Asperula capitata Kit. exSchult., Helianthemum alpestre (Jacq.) DC.(Sanda et al., 2008).

Juniperetum sabinae Csuros 1958,asociaţie localizată în Trascău în special încuprinsul unităţii Ciumerna-Bedelu pelapiezurile îngropate, sau pe poliţele cheilor.Specia edificatoare a asociaţiei esteJuniperus sabina L., însoţită de

Helianthemum canum (L.) Baumg., Dianthusspiculifolius Schur, Helictotrichon decorum,Festuca rupicola (Sanda et al., 2008).

După clasificarea palearctică, pe suprafaţade studiu au fost identificate 16 tipuri dehabitate (fig.1), criteriu pentru declarareaariei naturale protejate, între care în cele demai jos vom enumera câteva mai importanteca suprafaţă sau ca valoare conservativă.

PAL.HAB 1999 34.35122 ApuseniHelictotrichon grasslands (R3402 Pajiştisud-est carpatice de Helictotrichondecorum). Habitatul este distribuit pestâncăriile calcaroase ale Trascăului, pesuprafeţele expuse soarelui din CheileAmpoiţei, Cheile Feneşului, Piatra Craivei,Cheile Galdei, Cheile Văii Cetii, CheileTecşeştilor, Piatra Cetii, Cheile Întregalde,Cheile Găldiţei şi Turcului, CheileMănăstirii, Cheile Râneţului, CheileGeogeiului, Cheile Vălişoarei, CheilePlaiului, Cheile Siloşului, Piatra Secuiului,abruptul Bedeleului. Pe suprafaţa studiată,acest tip de habitat ocupă aproximativ 5kmp, apare în condiţii staţionalecaracterizate prin altitudini de până la 1300de m, pe un substrat alcătuit din rocicarbonatice, pe rendzine sau soluri humico-calcice. În Trascău, cenozele sunt edificatepe Helictotrichon decorum (Janka) Henrard,alături de care cu unele diferenţe de la un locla altul mai apar Asperula capitata, Alyssumrepens, Anthericum ramosum, Pediculariscomosa ssp. campestris, Saponariabellidifolia, Sesleria rigida, Seseli gracile,Seseli rigidum, Primula veris ssp. columane,Aconitum anthora, Centaurea atropurpurea,Centaurea reichenbachii, Phyteumaorbiculare. (Coldea et al. 1997). Habitatulare o valoare conservativă mare, adăpostindmai multe specii endemice între care:Dianthus spiculifolius Schur, Thymuscomosus Heuffel ex Griseb., Viola jooiJanka.

PAL.HAB 34.3512 East CarpathianSesleria rigida grasslands (R3405 Pajiştisud-est carpatice de Sesleria heufleriana şiHelianthemum canum).

Acest habitat se instalează pe cornişele,nişele, sau în diaclazele pereţilor calcaroşi,apărând pe suprafeţe variabile alături dehabitatul PAL.HAB 1999 34.35122 înurmătoarele locaţii: Cheile Ampoiţei, CheileFeneşului, Cheile Găldiţei şi Turcului,


Fig. 1. Distribuţia câtorva dintre habitatele criteriu pentru declarareaariei naturale protejate

Cheile Galdei, Piatra Craivei, Piatra Cetii,Cheile Văii Cetii, Cheile Tecşestilor, PiatraCetii, Cheile Întregalde, Cheile Mănăstirii,Cheile Râmeţului, Cheile Geogelului, CheilePiatra Bălţii, Cheile Pravului, CheileVălişoarei, Cheile Siloşului şi Pravului,Piatra Secuiului, abruptul Bedeleului,abruptul Piatra Cetii-Cheile Întregalde.

Habitatul ocupă suprafeţe restrânse -aproximativ 1-2 kmp. Condiţiile staţionaleparticulare Trascăului pentru acest habitat,constau în altitudini cuprinse între 500 şi1300 de m, substrat alcătuit din rocicarbonatice, soluri humico-calcice şi renzine,temperaturi medii multianuale cuprinse între6 şi 9oC şi o cantitate anuală de precipitaţiide 800-1000 mm. Habitatul cuprinde speciisaxicole.

În Trascău, speciile edificatoare pentru acesthabitat sunt Helictotrichon decorum (Janka)Henrard şi Helianthemum canum (L.)Hornem. Cu diferenţieri locale cele douăspecii importante sunt însoţite de: Dianthus spiculifolius, Saxifraga paniculata Mill.,Cerastium arvense L., Thymus comosus,Peucedanum austriacum L., Biscutella laevi-gata L., Alyssum repens Baumg.,Pedicularis comosa L. ssp. campestris(Griseb. et Schenk.) Jav. Habitatul are ovaloare conservativă moderată dată deprezenţa unor specii rare precum Seseligracile, S. rigidum, Viola joói, Asperulacapitata.


PAL.HAB 1999 61.2423 EastCarpathian calamint screes (R6110Comunităţi sud-est carpatice de grohotişuricalcaroase mobile şi semi-mobile cu Acinosalpinus şi Galium anisophyllon). Pesuprafaţa studiată, acest tip de habitat segăseşte la Cheile Feneşului, CheileÎntregalde, Chelie Tecşeştilor, Piatra Cetii,Cheile Galdei, Cheile Mănăstirii, CheileRâmeţului, Cheile Vălişoarei, Cheile Plaiuluişi Colţii Trascăului. Raportat la suprafaţastudiată, habitatul ocupă suprafeţe deaproximativ 2 kmp. Grohotişurile fixate sau mobile din Trascău, formate în urmamodelării periglaciare a calcarelor, sunt maidezvoltate la baza versanţilor cu expoziţiesudică ai cheilor. Habitatul PAL.HAB 1999 61.2423, s-a instatat pe grohotişurilesemimobile şi fixe, cu sol scheletic, laaltitudini de sub 1000 de m (atipice pentruacest tip de habitat), în condiţiile unortemperaturi medii multianuale de 7-9oC şiprecipitaţii medii anuale cuprinse între 800-1000mm. Fitocenoza evoluează spreedificarea asociaţiei Seslerietum bielziitrassilvanicum (Doniţă et. al., 2005). Specii caracteristice: Cerastium arvense, Saxifraga paniculata, Alyssum repens, etc.Habitatul are valoare conservativă ridicată.

PAL.HAB 41.1D54. South CarpathianFestuca drymeia beech forest (R4110 Păduri sud-est carpatice de Fagus sylvaticacu Festuca drymeia). Aceste habitat estesituat în sectoarele interioare ale suprafeţeistudiate, pe un substrat alcătit din rocidiverse (fliş, calcare, ofiolite), pe soluribrune de pădure, în condiţii climaticecaracterizate prin temperaturi medii anualede aproximativ 9oC şi precipitaţii mediianuale de aproximativ 900mm. Fitocenozelesunt edificate pe specii mezoterme, mezofiteşi mezotrofe. Etajul arborilor este formatdoar din Fagus sylvatica sau pe alocuri înamestec cu Quercus petraea şi Carpinusbetulus. Specii importante ce apar în acesthabitat caracterizat printr-un strat abrustiv şierbaceu mai slab dezvoltat sunt Galiumodoratum, Dentaria bulbifera, Lamium

galeobdolon, Lathyrus vernus, Violareichenbachiana,etc. Specia edificatoare esteFagus sylvatica iar specia caracteristică esteFestuca drymeia (Coldea, 1991; Doniţă et.al., 1990). Habitatul are o valoareconservativă redusă, dar ocupă suprafeţeextinse.

PAL.HAB 41.1D224. Dacian Dentariabulbifera beech forest (R4118 Păduri dacicede fag (Fagus sylvatica) şi carpen (Carpinusbetulus) cu Dentaria bulbifera). Acesthabitat forestier este dominant de asociaţiavegetală Carpino-Fagetum (Păuca, 1941).Este situat la periferia suprafeţei studiate, înbazinele hidrografice ale Ampoiţei,Rachişului şi Arieşului, ocupând o suprafaţătotală de aproximativ 5 kmp. Condiţiilestaţionale din Trascău constau în altitudinicuprinse între 300 şi 700 m, cu substratvariat, format din roci carbonatice, flişcretacic sau ofiolite, pe soluri brune, brunacide de pădure. Fitocenozele sunt edificatepe Fagus sylvatica în amestec cu Carpinusbetulus. Mai apar diseminate exemplare deQuercus petraea, Cerasus avium, Acerpseudoplatanus, Fraxinus excelsior.Depinzând de acoperirea generală aarboretului, stratul arbustiv are o dezvoltarevariabilă, fiind compus din Crategusmonogyna, Corylus avellana, Cornussanguinea. Staratul subarbustiv şi erbaeceuconţine Galium odoratum, Carex pilosa,Dentaria bulbifera (Doniţă et al, 2005).Habitatul posedă o valoare conservativămodestă, dar este bine reprezentat.

PAL.HAB 41.1D41 Dacian Epipactisbeech forest (R4111 Păduri sud-est carpaticede fag (Fagus sylvatica) şi brad (Abies alba)cu Cephalanthera damassonium). În arealulstudiat acest tip de habitat depinde dedistribuţia rocilor carbonatice, fiind întâlnitîn jurul platoului carstic Ciumerna, sauBedeleu, etc. Staţiunile din Trascău secaracterizează prin altitudini de sub 1000 dem, substrat alcătuit din roci carbonatice şirendzine. Asociaţia vegetală tipică pentruacest tip de habitat este Carpio-Fagetumcephalanteriosum (Coldea, 1975) iar


fitocenozele sunt edificate de specii europenenemorale, mezoterme (Doniţă et. al., 2005).Stratul de arbori este alcătuit din Fagussylvatica, uneori în amestec cu Fraxinusexelsior, Acer pseudoplatanus, iar stratularbustiv conţine Corylus avellana,Crataegus monogyna, Cornus mas. Stratulsubarbustiv şi ierbos conţine mai multeorhidee: Cephalanthera rubra (L.) Rich.,Cephalanthera damassonium (Mill.) Druce,Epipactis helleborine L (Doniţă et al, 2005).În ansamblul său, habitatul are o valoareconservartivă moderată, dar ocupă suprafeţerelativ mari.

PAL.HAB 41.2C14 Dacian Carexpilosaoa-hornbeam forest (R4123 Păduridacice de gorun (Quercus petraea), fag(Fagus sylvatica) şi carpen (Carpinusbetulus) cu Carex pilosa). Pe suprafaţastudiată habitatul apare pe bordura estică aTrascăului, în sectoarele piemontane cualtitudini joase şi climat blând datoratefectului de foehn. Suprafaţa totală ocupatăîn Trascău (în arealul studiat) este deaproximativ 24 kmp. Habitatul este instalatpreponderent pe un substrat alcătuit dindepozitele flişului cretacic (marne, gresii,argile, conglomerate), la altitudini de sub800 de m şi un înveliş pedologic alcătuit dinsoluri mezobazice. Stratul arborescent estealcătuit din Quercus petraea alături de care,(în apropoierea limitei altitudinale agorunului) mai poate apare şi fagul, sauexemplare de Quercus robur, Prunus avium.Specia edificatoare este Quercus petraeaînsoţită de Ajuga reptans, Genistatinctoria, Lamium galeobdolon, Lathyrusvenetus, Pu l monaria of f ic inal is,Scrophularia nodosa (Doniţă et. al., 2005).Habitatul are o importanţă conservativămoderată.

PAL.HAB 41.7373 Intra-Carpathianinsular Quercus virgiliana woods (R4160Păduri-rarişti dacice de stejar pufos(Quercus pubescens) cu Lithospermumpurpurocoeruleum). Habitatul este prezent însectorul estic şi nord-estic al suprafeţeistudiate, favorizat fiind de temperatura

medie anuală mai ridicată, datoratămişcării foehnale sau topoclimatelor. Ocupăsuprafeţe restrânse, estimate la sub 5kmp, diseminate printre pădurile de gorunale Trascăului. Condiţiile staţionale aleacestui habitat constau în substratul alcătuitroci carbonatice sau ale complexului flişuluicretacic, înveliş pedologic format dinrendzine sau soluri eubazice, hidricdeficitare în timpul verii datorită drenajuluirapid, la altitudini de sub 800 de m.Fitocenozele sunt edificate pe speciisubmeditaeraneene, în componenţa căroraintră Quercus pubescens, Cornus mas, C.sanguinea, Corylus avellana, Ligustrumvulgare, Crataegus monogyna, Evonymusverrucosus, Prunus spinosa, Ramnuscathartica, Viburnum lantana, local Sorbuscretica, Rosa canina. Specia edificatoareeste Quercus pubescens. Speciacaracteristică este Carex humilis. Alte speciiimportante: Adonis vernalis, Alliummontanum, Astragalus glycyphyllos,Brachypodium pinnatum, Calaminthaacinos, Dactylis glomerata, Dictamnusalbus, Doricnium herbaceum, Festucarupicola, Fragaria viridis, Galium verum,Galium mollugo, Iris pumila, I. ruthenica,Inula ensifolia, Leucanthemum corymbosum,Lathyrus niger, Linum flavum, Poaangustifolia, Pulmonaria molissima,Pulsatilla montana, Polygonatum odoratum(Gergely, 1962; Doniţă et al., 2005).Habitatul are o valoare conservativă ridicată,fiind prioritar pentru Natura 2000.

PAL.HAB 41.4641 Dacian Phyllitisbeech ravine forest (R4116 Păduri sud-estcarpatice de fag (Fagus sylvatica) cuPhyllitis scolopendrium). Habitatul estedistribuit în proporţii diferite pe toatăsuprafaţa studiată. Găseşte condiţiifavorabile de la altitudini de peste 500 m, peun înveliş pedologic format din rendzine, sausoluri brune de pădure. Este edificat pespecii europene nemorale cum ar fi Fagussylvatica, Acer pseudoplatanus, Fraxinusexcelsior, Carpinus betulus, Sambucusnigra, Daphne mezereum, Corylus avellana,Crataegus monogyna, Rosa pendulina;


subarbuşi şi strat erbaceu alcătuit dinDentaria glandulosa, Galium odoratum,Asarum europaeum. Specia edificatoare esteFagus sylvatica, iar specia caracteristică estePhyllitis scolopendrium (Coldea, 1991;Doniţă et. al., 2005). Valoarea conservativăa acestui habitat este ridicată.

PAL.HAB 42.3531 Eastern Carpathianlarch forest (R4204 Păduri şi rarişti delarice (Larix decidua) cu Saxifragacuneifolia). Pe suprafaţa studiată, acest tip dehabitat apare în sectorul nord-vestic, subforma unui grup compact de Larix decidua,pe alocuri în amestec cu fag. Suprafaţaocupată de acest habitat este restrânsă–aproximativ 1 kmp şi face obiectulprotecţiei fiind declarată rezervaţie naturalăde interes naţional. Condiţiile staţionle dinTrascău constau într-un substrat alcătuit dincalcare şi dolomite cristaline, terenuriînclinate, cu expoziţie nordică, situate labaza Vf. Ugerului (1285 m), marcate dealunecări deluvio–coluviale sub formă degrohotişuri şi blocuri şi înveliş pedologicalcătuit din soluri rendzinice brune (Buză et.al., 1995). Fitocenozele acestui tip de habitatsunt structurate pe specii ca Larix decidua,exclusiv sau în amestec cu Fagus sylvatica.Stratul arbustiv şi erbaceu este alcătuit dinCardamine bulbifera, Oxalis acetosella,Dryopteris filix-mas, Saxifraga cuneifolia,Campanula abietina, Carduus personata; şimuşci: Dicranum scoparium, Hylocomiumsplendens, Plagiochila asplenioides. Speciaedificatoare este Larix decidua, iar speciacaracterisitică este Saxifraga cuneifolia(Coldea, 1991; şofletea & Curtu, 2007).Habitatul are o valoare conservativă ridicată.

R4128 Păduri geto-dacice de gorun(Quercus petraea) cu Dentaria, dupăclasificarea românească a habitatelor (Doniţăet al, 2005). Apare în sectorul estic laarealului studiat, ocupând o suprafaţă deaproximativ 100 de kmp. Este extins până laaltitudinea de 700 de m, pe versanţii uşorînclinaţi ai piemonturilor estice aleTrascăului, pe un substrat alcătuit înprincipal din depozitele flişului cretacic. Esteinstalat pe soluri eubazice, eutrofe, încondiţiile unui climat mai cald (medieanuala de aproximativ 9oC), cu precipitaţiide aproximativ 800 mm/an. Fitocenozelesunt edificate pe specii europene nemorale

precum Quercus petraea şi rare exemplarede Fagus sylvatica, Tilia cordata, Acerpseudoplatanus, Acer campestre. Stratularbustiv apare in general marginal sauinsular fiind alcătuit din: Corylus avellana,Crataegus monogyna, Evonymus europaeus,Cornus sanguinea, Sambucus nigra,Ligustrum vulgare. Stratul subarbustiv şierbaceu conţin: Galium odoratum, Asarumeuropaeum, Stellaria holostea, etc. Speciaedificatoare este Quercus petraea (Doniţă et.al., 2005). Habitatul are o valoareconservativă moderată.

Alături de aceste habitate, pe suprafeţemult mai restrânse dar uneori cu valoareconservativă ridicată mai apar şi o serie dehabitate bazate pe asociaţii cu caracterintrazonal şi care adăpostesc endemisme.

Amintim aici habitatul PAL.HAB 1999:54.3 Arctoalpine riverine Swards (R5403Turbării sud-est carpatice, mezo-oligotrofecu Carex rostrata şi Sphagnum recurvum) cuasociaţia caracterisitcă Sphagno – Caricetumrostratae Steffen 1931 (Syn.: Caricirostratae – Sphagnetum Raţiu O. 1965 nonZólyomi 1931). Habitatul este localizat înDepresiunea Trascău, unde datoritălucrărilor de amenajare a unor iazuripiscicole este în prezent foarte restrâns casuprafaţă.

Tot în Depresiunea Trascău este citat deDoniţă et al. (2005) habitatul PAL.HAB1999: 54.253 Middle European yellow sedgefens (R5405 Mlaştini sud-est carpatice,eutrofe cu Carex flava şi Eriophorumlatifolium) dominat de asociaţia Cariciflavae – Eriophoretum latifolii Soó 1944.

Pe câmpurile de lapiezuri ale unităţiiCiumerna-Bedeleu este instalat habitatulPAL.HAB: 31.4325 Carpatho – BalkanicJuniperus sabina scrub (R3115 Tufărişurisud-est carpatice de cetină cu negi)caracterizat prin asociaţia Juniperetumsabinae Csürös 1958.

Doniţă (2005), citează prezenţa înTrascău la Piatra Pleşoii a habitatuluiPAL.HAB: 31.8B141 Dacian service treeThickets (R3125 Tufărişuri sud-est carpaticede Sorbus dacica) cu asociaţia Caricetohumilis – Sorbetum dacicae Gergely1962. Suprafeţe foarte restrânse ale acestuitip de habitat mai apar însă şi la PiatraCraivei sau în alte câteva locaţii din Trascău.


Fig. 2. Distributia arealelor cu valoare conservativă şi a câtorva dintre speciile criteriu1-Aquilegia nigricans ssp. subscaposa, 2-Arctostaphyllos uva-ursi, 3-Astragalus exscapus ssp. transsilvanicus,

4-Ligularia glauca, 5-Lilium jankae, 6-Asplenium lepidum, 7-Stipa eriocaulis, 8-Dracocephalum austricum, 9-Onosma pseudoarenaria, 10-Leontopodium alpinum, 11-Narcissus stellaris, 12-

Sorbus dacica, 13-Larix decidua, 14-Taxus baccata, 15-Juniperus sabina, 15-Maculinea alcon, 16-Erebia melas melas, 17-Erebia melas runcensis, 18-Euphydryas maturna, 19-Eriogaster catax,

20-Euplagia quadripunctaria, 21-Colias myrmidone, 22-Lucanus cervus, 23-Isophya stysi, 24-Odontopodisma rubripes, 25-Pholidoptera transsylvanica, 26-Bombina variegata, 27-Hyla arborea,

28-Triturus vulgaris ampelensis, 29-Lacerta viridis, 30-Aquila chrysaetos, 31-Canis lupus, 32-Ursus arctos, 33-Miniopterus schreibersi.

Specii animale, criteriu pentrudeclararea parcului natural. În cele ceurmează vom face referire doar la speciileanimale de interes conservativ semnalate cafiind prezente în arealul studiat. Înţelegemprin „specii de interes conservativ” acelespecii ce fac obiectul protecţiei,conservării sau unui anume tip demanagement statua prin acte normative

internaţionale ratficate de România,europene transpuse în legislaţia naţională,sau prin acte normative cu caracter naţional.

În urma cercetărilor de teren au fostidentificate un număr de 59 de astfel despecii animale criteriu, dintre care 12 speciide nevertebrate, 9 specii de amfibieni şireptile, 21 de specii de păsări şi 17 specii demamifere (fig. 2.).


NEVERTEBRATE. Pe baza bibliografiei şia numeroaselor deplasări în teren, au fostidentificate pe suprafaţa studiată următoarelenevertebrate cu valoare conservativă.

Pholidoptera transsylvanica (Fischer1853). Este o specie endemică pentru lanţulcarpatic. Exemplare ale acestei specii suntdistribuite peste tot în Trascău în pajiştile şifâneţele însorite din unitatea Ciumerna-Bedeleu.

Odontopodisma rubripes (Ramme, 1931).Este o specie carpatică ce trăieşte în pajiştilemezofile ale Trascăului, unde posedă efectiveviabile..

Isophya stysi Cejchan 1957. Adulţiiacestei specii populează în intervalul Iunie-August, pajiştile mezofiele ale Trascăului.După repeteatele deplasări în teren putemaprecia că starea de conservare a speciei esterelativ bună.

Lucanus cervus (Linnaeus, 1758) posedăefectivele cele mai consistente distribuite înspecial pe flancul estic al arealului studiat,specia fiind legată preponderent de habitateleforesiere cu gorun.

Euplagia quadripunctaria (Poda, 1761).Specia posedă o singură generaţie pe an, cuadulţi ce zboară diurn în lunile Iulie–August,când se hrănesc pe infolorescenţele deOriganum spp. şi Eupatorium spp. În arealulnostru de studiu, specia trăieşte în pajiştitraversate de zone umede (cursuri de râuri,sau izvoare). A fost semnalată înDepresiunea Trascău, în pajiştile platouluicarstic Bedeleu–cu deosebire în sectoarele deizvoare ale râurilor Siloş şi Plai şi în pajiştileşi fâneţele situate în vecinătatea CheilorÎntregalde.

Colias myrmidone (Esper, 1780) trăieşteîn pajiştile din apropierea pădurii. Habitateşi plante gazdă apar în platoul Bedeleu, undeC. myrmidoneeste potenţial prezent (in verbaVizauer, 2010).

Erebia melas runcensis König, 1965. Esteo specie deosebit de valoroasă din punct devedere conservativ, fiind considerată unendemism pentru sectorul sud-estic alMuntelui Mare şi pentru Trascău. Specia areun areal punctiform, în Trascău unde a fost

identificată la Colţii Trascăului, CheileÎntregalde, Cheile Vălişoarei (König 1975,Rákosy et al., 1997, Cuvelier & Dincă 2007)

Eriogaster catax (Linnaeus, 1758). Esteo specie diurnă ce zboară în lunileSeptembrie-Octombrie. În Trascăul dintreArieş şi Ampoi, specia preferă pajiştile cutufişuri, instalate pe calcarele cu expoziţiesudică

Euphydryas maturna (Linnaeus, 1758)preferă habitatele umede şi luncile situate înapropierea lizierei pădurii. Habitatefavorabile se găsesc în vecinătatea cheilorPlaiului şi Siloşului

Leptidea morsei Fenton, (1882). Indiviziai acestei specii habitează în zonele umedesituate în apropierea pădurii în care suntprezente plantele gazdă Lathyrus vernus,Lathyrus niger (Tolman & Lewington,2008). Astfel de habitate potenţiale se găsescpe patoul Bedeleu, în locul numit LaRogoaze şi în sectoarele de izvoare aleSiloşului şi Paiului

Maculinea alcon (Denis & Schiffermuller1775) trăieşte în pajiştile cu locuri umede aleMunţilor Trascău (în apropierea izvoarelorsau a cursurilor de apă), în habitatelefavorabile pentru G. pneumonanthe.

Erebia melas melas (Herbst, 1796). Esteun taxon considerat endemism pentru MunţiiTrascău, fiind citat la Colţii Trascăului,Cheile Întregalde sau cheile Vălişoarei(Rakosy et al. 1998; Cuvelier & Dincă 2007).

Niphargus romanicus (Dobreanu, 1942)este un crustaceu din familia Niphargidae cea fost semnalat ca prezent în gururile peşteriiFrumoasa din platorul carstic Ciumerna (inverbis Brad, 2008).

REPTILE ŞI AMFIBIENI criteriu pentrudesemnarea unei arii procejate în Trascăusunt: Bombina variegata (Linnaeus 1758),amfibian răspândirt pe toată suprafaţastudiată oriunde există un ochi de apăpermanent sau temporar. În Trascău B.variegata este prezentă în lacul Iezer, înlungul râurilor montane (în locuri cu apăstagnantă sau cu o curgere laminară lentă) şiîn Depresiunea Trascău. Având în vedere caam întâlnit indivizi ai acestei speci în


majoritatea deplasărilor în teren de la bălţirezultate în urma acumulării apei din ploiletorenţiale de vară şi până la lacul IezerulIghiel, considerăm că per ansamblu starea deconservare a speciei în arealul studiat estebună.

Bufo bufo (Linnaeus 1758) este o specie deamfibian eurasiatică, politipică, terestră şicrepusculară (Fuhn, 1960). În Trascăutraieşte atât în păduri cât şi în pajişti, atât însectorul montan jos cât şi în cel mai înalt

Hyla arborea (Linnaeus 1758) este unamfibian arboricol (singurul din faunaRomâniei), euriterm, cu activitatecrepuscular-nocturnă sau diurnă (Fuhn,1960), ce în Trascău a fost semnalatpunctiform şi verbal în special în sectoarelede chei cu vegetaţie foresieră din jurulDepresiunii Trascău

Triturus vulgaris ampelensis (Fuhn 1951).Fuhn (1960) cita acest triton ca fiind prezentla Întregalde, însă habitate potenţiale pentruaceastă specie se găsesc în DepresiuneaTrascău şi lacul Iezerul Ighiel. Acest dinurmă habitat potenţial a fost însă grav afectatprin lucrările efectuate pentru îndepărtareavegetaţiei, decolmatarea unor sectoare şipopularea anuală cu peşti.

Triturus cristatus (Laurenti 1768) trăieşteîn apele stagnante cu vegetaţie abundentă,unde de obicei se găseşte împreună cu T.vulgaris ampelensis (Fuhn, 1960), habitateledin Trascău ne fiind o excepţie în acest sens.Fuhn (1960) îl citează la Întregalde, dar lafel ca în cazul speciei anterioare habitatepotenţiale se găsesc la Iezerul Ighelului şi înDepresiunea Trascău

Lacerta agilis Linnaeus 1758 estedistribuită la liziera padurilor de fag, saupe văile râurilor (în porţiunile stâncoase). Fun (1960) citează reptila ca prezentă laÎntregalde. Există însă multe alte locaţii cuhabitate favorabile pe toată suprafaţa studiată

Lacerta viridis (Laurenti 1768). Amîntalnit exemplare ale acestei specii peflancul estic al lizierei pădurii ce înconjurămasivul Corabia –Cheile Feneşului, înCheile Turcului şi Găldiţei, sau în alte locuricu habitate favorabile situate în lungul

traseelor parcurse pentru documentare înperioada 2008-2010. Fuhn (1960), citeazăspecia ca prezentă la Buru.

Podarcis muralis (Laurenti 1768), este ospecie a cărei distibuşie în Trascău estelegată de repartiţia în teritoriu a versanţilorstâncoşi cu expoziţie sudică. Practic speciaeste prezentă pe toată suprafaţa studiată, darinsular. Fuhn (1960) o citează ca prezentă laZlatna în apropiea teritoriului studiat.

Coronella austriaca Laurenti 1768 trăieşteîn locuri uscate cu tufişuri şi vegetaţie rarăsituate în apropierea lizierelor pădurii, înluminişuri, sau în pajiştile uscate (Bedeleu,Ciumerna, Tecşeşti, Întregalde, etc).

PĂSĂRI. Această grupă furnizează celemai multe elemente criteriu din faunaanimală a Trascăului. Este vorba despre 21de specii (pe care le vom aminti în cele ceurmează) dintre care, 9 sunt rezidente, 8specii folosesc habitatele Trascăului pentrucuibărit şi 4 pentru iernat sau în pasaj.

Alcedo atthis (Linnaeus 1758) a fostsemnalat pe principalele văi montane, undea fost estimat un efectiv alcătuit dinaproximativ 3 până la 5 perechi rezidente1, opopulaţie nesemni-ficativă.

Anthus campestris (Linnaeus 1758).Această pasăre preferă locurile deschise,uscate, cu vegetaţie erbacee de talie mică(Bertel et. al., 1999). În Trascău, a fostestimat un efectiv de 15-20 de perechiprezente aici doar pentru cuibărit. A qui l achrysaetos (Linnaeus 1758). Este o pasăreemblemă pentru Munţii Trascău undegăseşte habitate favorabile pentru cuibărit şihrănire, astfel că efectivele sunt mari. Încadrul unui program de supraveghere aA. chrysaetos, derulat de Grupul Milvus şiC.E.T.M. Albamont, pe suprafaţa Trascăuluia fost inventariat un număr de 14 perechirezidente –un efectiv semnificativ dacă ar fisă îl raportăm la efectivul de la nivelnaţional. În Formularul Standard al SPA

1 Efectivele păsărilor au fost aproximate utilizânddatele cuprinse în Formularul Standard alROSPA 0087 Mun?ii Trascăului.


Munţii Trascăului (care parţial se suprapunecu teritoriul studiat), starea de conservare aA. chrysaetos este clasificată ca fiind „mediesau redusă”. Nu considerăm că aceastăclasificare este obiectivă pentru întreagasuprafaţă studiată, chiar dacă presiuneaantropică din anumite locaţii precumDepresiunea Trascăului este mare.Densitatea mare a cuiburilor situate în juruldepresiunii ne conduc la concluzia ca aceastăspecie este relativ tolerantă la presiuneaantropică.

Bonasa bonasia (Linnaeus 1758). PentruTrascău a fost estimat un efectiv deaproximativ 80 de perechi, ale acestei speciice se află într-o stare bună deconservare.Bubo bubo (Linnaeus 1758). ÎnTrascău a fost estimat un număr de până la5 perechi rezidente, aflate într-o stare relativbună de conservare şi distribuite însectoarele ce oferă resursă trofică(rozătoare).

Caprimulgus europaeus (Linnaeus 1758).În perioada de cuibărit au fost estimate caprezente pe suprafaţa studiată până în 50 deperechi-o populaţie nesemnificativă.

Circaetus gallicus (Gmelin, 1788) posedăîn Trascău un efectiv nesemnificativ.Conform documentelor ce au stat la bazadeclarării SPA Munţii Trascăului au fostidentificate maxim 2 perechi cuibăritoare.

Circus aeruginosus (Linnaeus 1758). ÎnTrascău au fost inventariaţi aproximativ 30de indivizi aflaţi în pasaj, totuşi o populaţienesemnificativă la nivel naţional conformFormularului Standard al SPA MunţiiTrascăului.

Circus cyaneus (Linnaeus 1758). Este ospecie ce în Trascău este prezent doar uneoriiarna, preferând locurile deschise ce-i permitsă vâneze rozătoare de talie mică.

Circus pygargus (Linnaeus 1758). A fostestimat un număr de până în 25 de indiviziaflaţi în pasaj.

Crex crex (Linnaeus 1758) cuibăreşte înTrascău, unde preferă în special habitateleoferite de Depresiunea Trascău. ÎnDepresiunea Trascău este concentrată ceamai mare parte a efectivului de 30 de perechi

estimate în Formularul Standard al SPAMunţii Trascăului. Trebuie spus însă că,starea actuală de conservare a speciei sepoate degrada semnificativ datorită presiuniiantropice în creştere, astfel că se impununele măsuri de interzicere a extinderiiintravilanelor localităţilor Vălişoara, Colţeştişi Rimetea spre habitatele favorabile pentruC. crex.

Dendrocopos leucotos (Bechstein 1803).În arealul studiat a fost estimat un efectivconsistent, indivizi ai acestei specii fiindprezenţi în toate habitatele forestiere.

Dendrocopos medius (Linnaeus 1758)preferă habitatele oferite de pădurile maturede stejar şi carpen (Bertel et. al., 1999).Geografic efectivele speciei sunt distribuitela periferia estică, fiind legate de prezenţapădurilor de gorun şi carpen.

Falco columbarius Linnaeus 1758. Esteprezent în Trascău într-un numărnesemnificativ de exemplare, în perioadaiernatului. Sunt date insuficiente cu privirela prezenţa acestei specii în Trascău.

Falco peregrinus .Tunstall 1771. Efectivuldin Trascău al acestei specii a fost estimat lasub 5 perechi. Date recente dau însă unefectiv mult mai consistent al acestei speciiîn Trascău. Ficedula albicollis .(Temminck 1815). Este distribuit în habitateleforestiere unde în timpul cuibăritului, a fostestimat un efectiv semnificativ de perechi(aproximativ 18000). Ficedula parva.(Bechstein 1794). Cuibăreşte în Trascău întrupurile mai extinse de pădure cu frunzecăzătoare (în special fag) străbătute de râurimontane (Bertel et. al., 1999).

Lanius collurio .Linnaeus 1758.Cuibăreşte în luminişurile pădurilorTrascăului sau în pajiştile cu tufărişuri.Populaţia estimată este totuşi nesemnificativăla nivel naţional.

Lullula arborea .(Linnaeus 1758).Cuibăreşte în pădurile situate pe versanţiiinsoriţi (Munteanu et. al, 1999). În perioadacuibăritului în Trascău a fost estimat unefectiv, ce reprezintă sub 2% din efectivulestimat la nivel naţional.

Pernis apivorus (Linnaeus, 1758). Este o


pasăre prezentă în Trascău doar în pasaj, înpădurile cu luminişuri situate în lungulrâurilor montane.

Picus canus .Gmelin 1788. E xemplareleacestei specii sunt distribuite în sectorul înaltal acestor munţi, cât mai departe delocalităţile compacte sau adunate.

MAMIFERE. Cele mai numeros grup almamiferelor de interes conservativ dinarealul studiat este cel al chiropterelor, faptdatorat în principal peşterilor Trascăului ceoferă habitate prielnice în special pentrusomnul de iarnă al majorităţii speciilor.Alături de chiroptere, fauna mamiferelorTrascăului cuprinde alte 6 specii criteriu.

Felis silvestris Schreber, 1777. În Trascău,cu exemplare distribuite în pădurile defoioase (fag, gorun) cu rarişti şi poieni încare sunt arbori cu scorburi sau pereţistîncoşi ce oferă adăpost. În timpul ierniiprefera suprafeţele cu strat de zăpadă puţinprofund, acesta fiind şi motivul pentru care,exemplarele identificate în timpulmonitorizărilor efectuate pe fondurile devânătoare din Trascău (ce se fac în generalîn lunile februarie -martie), au fost localizatepreponderent pe văile sectorului estic alMunţilor Trascău unde în acea perioadăa anului, datorită activităţii foehnale,temperaturile sunt mai ridicate. În urmaevaluărilor anuale efectuate pe fondurile devânătoare din arealul nostru de studiu,exemplarele de F. silvestris identificate aufost semnalate preponderent în apropiereaflancurilor estic şi sudic al sectorului montananalizat. Au fost identificate aproximariv 30de exemplare de F. silvestris.

Lynx lynx (Linnaeus, 1758). Pe suprafaţastudiată L. lynx este distribuit pe stâncăriilegreu accesibile. În anul 2008, au fostevaluate pe fondurile de vânătoare dinTrascău un număr de 35 de exemplare. Prinprisma acestui lucru, având în vedere căteritoriul idividual este cuprins între 10 şi 26de km, putem aprecia starea de conservare aspeciei că fiind bună.

Canis lupus (Linnaeus, 1758) este legatîn special de habitatele forestiere izolate sausituate la o oarecare distanţă de aşezările

umane. Exemplarele evaluate în 2008,2009, sunt distribuite în zonele cu densităţireduse ale populaţiei umane în sectorul înaltal Trascăului (Bedeleu, Ciumerna sauinterfluviile înalte şi împădurite ce separăvăile ce brăzdează sectorul montan analizat).La evaluarea efectivelor de pe fondurile devânătoare din Trascău, realizată în anul2008, au fost evaluate un număr de 32 deexemplaredintre care câteva grupuri de 2, 3,4 şi un grup de 5 indivizi. Putemconcluziona astfel că starea de conservarea speciei este relativ bună, măsurile deconservare trebuind să se concentreze asupramenţinerii numărului actual de exemplare,prin managementul corespunzător al resurseitrofice.

Lutra lutra (Linnaeus, 1758) găseştecondiţii favorabile pe malurileîmpădurite ale râurilor din sectorulmontan analizat, exemplare ale acestei speciifiind potenţial prezente pe râurile Geoagiu(Râmeţ), Ighiel, Inzel, Aiud.

Ursus arctos (Linnaeus, 1758). ÎnTrascău preferă habitatele forestiere situatela distanţe mari de aşezările umane şi lipsitede activităţi de exploatare forestieră.Exemplarele de U. arctos inventariate pefondurile de vânătoare, au fost semnalate înzonele greu accesibile, dispuse în jurulplatourilor carstice Bedeleu şi Ciumerna, sauîn sectorul central al arealului studiat,datorită depopulării puternice a aşezărilormontane (sectorul Întregalde-Râmeţ-Brădeşti). În anul 2008 au fost evaluate pefondurile de vânătoare încadrate în suprafaţade studiu, un număr de 22 de exemplare (puişi exemplare mature). Trebuie spus însă cărecensământul exemplarelor de U. arctosrealizat la sfârşitul iernii şi începutulprimăverii nu ţine cont de „migraţiasezonieră” spre Muntele Mare.

Martes foina (Erxleben, 1777) este legatăde habitatele de stâncărie. În Trascău, M.foina a fost semnalat pe stâncăriile cheilormai izolate.

Barbastella barbastellus (Schreder1774) posedă habitate favorabile încavităţile versanţilor calcaroşi ai cheilor


Vălişoarei, Întregalde, peşterile Bisericuţa,Peştera de la Groşi, sau în marilehibernacole din peşterile Huda lui Papară şiPeştera Liliecilor.

Miniopterus schreibersii (Kuhl 1819).Exemplare ale acestei specii formeazăcolonii în peşterile Huda lui Papară şiPeştera Liliecilor din Chelile Ampoiţei.

Myotis myotis (Borkhausen 1797). ÎnTrascău au fost identificate exemplare înmai toate peşterile investigate-PeşteraLiliecilor, Peştera Frumoasa, Bisericuţa,Huda lui Papară.

Nyctalus noctula (Schreder 1774). estellegat de pădurile bătrâne ale Trascăului.Găseşte condiţii favorabile pe toată suprafaţastudiată. Nu utilizează peşterile pentruiernare (Valenciuc, 2002) ci seadăposteşte în scorburile copacilor saudiaclazele mai dezvoltate ale pereţilorstâncoşi.

Rhinolophus hipposideros (Bechstein,1800) hibernează în general în peşteri şimai rar în scorburile arborilor. Coloniile dehibernare sunt alcătuite din indivizi deamblele sexe (ce stau înveliţi în aripi),separaţi între ei de spaţii mari (Valenciuc,2002). Exceptând peşterile Huda lui Paparăşi Peştera Liliecilor, în celelalte peşteri de pesuprafaţa de studiu, coloniile de hibernaresunt alcătuite din doar câteva exemplare (3 -10 exemplare). În Trascău indivizii specieihibernează de la începutul lunii noiembrie şipână la finalul lui martie (Duma, 2007).Exemplare ale speciei au fost semnalate înpeşterile Huda lui Papară, Peştera Liliecilor,Peştera Frumoasă din Hăldăhaia şiBisericuţa. Prezenţa probabilă este legată dePeştera de la Groşi (Poarta Zmeilor) AvenulGemenele şi Dâmbău.

Pipistrelus pipistrelus (Schreder 1774) afost identificat în peştera Huda lui Papară (Coroiu & David, 2008).

Rhinolophus euryale Blasius 1853. Esteun liliac ce preferă pentru hibernareadăpostul peşterilor umede în carecohabitează cu alte specii (Valenciuc, 2002).Este cazul peşterii Huda lui Papară (Coroiu& David, 2008), a peşterii Liliecilor, sau a

peşterii Bisericuţa. Rhinolophus ferrum-equinum (Schreder

1774). Cea mai mare specie de rinolof dinţară (76-71 mm). Se adăposteşte pentrusomnul de iarnă în Huda lui Papară (Coroiu& David, 2006), unde indivizii stau atârnaţisolitar sau în grupuri mici.

Areale cu valoare conservativă ce aunevoie de un management adecvat. Amnumit astfel complexele geografice localealcătuite dintr-un ansamblu de elementepreponderent naturale, importante pentrumenţinerea biodiversităţii sau a elementelorgeomorfologice cu valoare ştiinţifică şipeisageră (fig. 3.2.). Din această categoriefac parte suprafeţele de maximă valoareconservativă din cuprinse în viitoarea arienaturală protejată cum ar fi:

Cheile Caprei – declarate ca rezervaţienaturală complexă de categorie IV IUCN,imortantă sub aspect geomorfologic.Adăposteşte o serie de elemente vegetalepericlitate, vulnerabile sau rare. Deşicunoscute lumii ştiinţifice de multă vreme,Cheile Feneşului sau ale Caprei au fostdeclarate ca rezervaţie naturală, doar în anul1995 prin HCJ Alba nr. 20/1995. În anul2000, rezervaţia a fost inclusă în SecţiuneaIII –Arii Prtejate a Legii 5 privindamenajarea teritoriului naţional, dar dinpăcate, cu o suprafaţă de doar 15 ha, faţă decele 110 ha declarate iniţial prin Hotărâreade Consiliu Judeţean. Rezervaţia se află înetajul pădurilor de Fagus silvatica. Esteînconjurată de păduri de fag, iar în curinsulei se găsesc habitatele specifice arelelorcalcaroase montane precum CORINE 61Screes. CORINE 62 Inland cliffs andexposed rocks, sau CORINE 65 Caves.Între speciile vegetale cu valoare sozologicăamintim Lamium galeobdolon, Luzulaluzuloides, Euphorbia amigdaloides, Carexsilvatica, Ligurica glauca (Negrean &Dihoru, 2009). Peşterile şi avenele (uneledin păcate ne incluse în rezervaţie) dinDâmbău şi Corabia adăpostesc câtevacolonii de lilieci alcătuite din Myotis myotisşi Rhinolophus ferrum-equinum.


Cheile Ampoiţei (rezervaţie naturalăcomplexă de categoria IV IUCN) au fostdeclarate ca rezervţie în anul 1995 prin HCJAlba nr. 20/1995 şi mai apoi prin Legea5/2000 cu o suprafaţă de 15 ha. Capitalulnatural al rezervaţiei conţine stâncariecalcaroasă geomorfologie interesantă,vegetaţie forestieră alcătuită din Quercuspetraea şi Fagus sylvatica, pajişti şi fâneţeîntr-o proporţie mai redusă. În locuriledeschise, situate preonderent în parteasuperioară a cheilor, vegetaţia erbacee estealcătuită din Poa nemoralis, Pottentillamicrantha, Festuca drymeia iar în pajiştilemezofile apare Rhinanthus alectorolophus(specie cu areal restrâns, importantă dinpunct de vedere conservativ). Valoareconservativă au şi habitele de stâncăriecalcaroasă (CORINE 61 Screes. CORINE 62Inland cliffs and exposed rocks) ce etaleazăspecii vegetale precum Festuca cinereassp. pallens, Sesleria rigida sauHelictotichon decorrum (specie endemicăpentru Carpaţii Româneşti). Habitatul depeşteră (CORINE 65 Caves) este reprezentatîn aceste chei prin Peştera Liliecilor situatăîn perimetrul rezervaţiei naturale. Aceastaoferă adăpost pentru cel puţin 3 specii delilieci : Myotis myotis, Rhinolophus ferrum-equinum, Miniopterus schreibersii.

Iezerul Ighiel face parte din categoriarezervaţiilor naturale încă din anul 1969când a fost declarată prin Decizia 175/1969a Comitetului Executiv al ConsiliuluiPopular Judeţean Alba. Suprafaţa rezervaţieieste de 365 ha conform H.C.J. Alba nr20/1995 şi 20 ha conform Legii 5/2000privind amenajarea teritoriului naţional.Lacul Iezer are în prezent o suprafaţă aoglinzii apei de aproximativ 4,57 ha şi unvolum de apă de aproximativ 225 000 m3.Din păcate începând din anii 70 lacul a fost„amenajat” şi populat cu peşti, astfel căvaloarea conservativă a acestuia s-adiminuat progresiv, un exemplu în acestsens fiind declinul lui Triturus vulgarisampelensis, specie de triton, ai cărui indivizipot fi văzuşi tot mai rar. Dintre amfibieniprezenţi în rezervaţie mai putem aminti

Bombina variergata, Rana temporaria,Rana dalmatina. Pădurea din jurul lacului alcătuită din Fagus sylvatica, a fostparcursă progresiv de lucrări silvice, astfel cădin punctul de vedere al valorii conservative,aceasta a avut mult de suferit. Totuşirezervaţia naturală prezintă mai ales valoaregeomorfologică, fiind interesantă subaspectul formării lacului Iezer.

Cheile Turcului şi Găldiţei au fostdeclarate ca rezervaţie naturală (categoria IVIUCN) în anul 1995 prin H.C.J. Alba nr.20/1995 şi apoi prin Legea 5/2000. Suprafaţarezervaţiei conform H.C.J. Alba nr. 20/1995este de 138 ha, iar conform Legii 5/2000, de80 ha. De interes este relieful specificcalcarelor şi zonei de contact a acestora cuofiolitele şi sedimentarul stratelor de Feneşinferioare. Habitatele importante conservativsunt CORINE 61 Screes şi CORINE 62Inland cliffs and exposed rocks, în a cărorstructură intră Sesleria rigida, Avenastrumdecorum, Sempervivum marmoreum.Vegetaţia forestieră din rezervaţie esteformată Fagus sylvatica şi Quercus petraea,cu exemplare izolate de Carpinus betulus,Acer pseudoplatanus, sau Tilia cordata.Pajiştile secundare şi fâneţele create prindefrişarea pădurii conţin în special Festucarubra.

Cheile Întregalde. Rezervaţie complexăde categorie IV IUCN, importantă din punctde vedere geomorfologic şi botanic. A fostdeclarată în anul 1969 prin Decizia175/1969 a Comitetului Executiv alConsiliului Popular Judeţean Alba, prinHotărârea Cloniliului Judeţean Alba nr20/1995 cu suprafaţa de 130 ha şi prin Legea5/2000 cu o suprafaţă de 25 ha. Capitalulnatural cu valoare conservativă este alcătuitdin releful rezidual format într-un sistem demodelare periglaciar, ale cărui forme dominăîn special versantul stâng al cheii.Eroziunea a dus la distrugerea unor galeriivechi de peşteră de origine tectonică, cuorientare paralelă cheilor, în loc rămânândfrumoase poduri naturale mai spectaculoasepe versantul stang şi estompate de vegetaţiaforestieră pe versantul drept. Habitate


importante conservativ: CORINE 61 Screes.CORINE 62 Inland cliffs and exposed rocks.Aceste sunt strucurate pe Sesleria rigida,Avenastrum decorum, Stipa pulcherrima ssp.mediterranea, între alte specii numărându-seşi Leontopodium alpinum varietateaîntregaldense. Vegetaţia forestieră estealcătuită din Fagus sylvatica, Quercuspetraea, Carpinus betulus, Acerpseudoplatanus, Acer tataricum, Pinussilvestris, Picee, abies, Fraxinus onorius.Tufărişurile conţin Cornus mas, Corylusavellana, Rosa canina, Rosa spinosissima,Crataegus monogyna, Sorbus dacica, Sorbusgreaca, Juniperus sabina.

Piatra Cetii. Rezervaţie naturală cucaracter complex, declarată în anul 1995prin HCJ Alba, nr. 20/1995. Suprafaţarezervaţiei este conform H.C.J. Alba nr.20/1995 de 80 ha, iar conform Legii 5/2000privind amenajarea teritoriului naţional 75ha. Pădurea ce înconjură rezervaţia naturalăeste formătă din Fagus sylvatica iar pestâncăriile din rezervaţie sunt instalatehabitatele CORINE 61 Screes. CORINE 62Inland cliffs and exposed rocks. Valaoareasozologică este dată de speciile Cephalariaradiata, Helictotrichon decorum, Thymusc o m o s u s , D i a n t h u s p e t r a e u sssp.spiculifolius, Delphinium simonkaianum(endemism ca r pa t i c) , Centaureareichenbachii (endemism carpatic), Sorbusdacica (endemism carpatic), Artemisa alba. Habitatele din rezervaţie sunt favorabilepentru Martes foina, Coronella austriaca,Lacerta agilis, Podarcis muralis, etc.Poielile cu narcise de la Tecşeşti. Rezervaţiebotanică (categoria IV IUCN), declarată înanul 1969 prin Decizia nr 175/1969 a C. E.C. P. J. Alba. Rezervaţia are conform H.C.J.Alba nr. 20/1995 o suprafaţă de 1 ha,respectiv 2 ha conform Legii 5/2000 privindamenajarea teritoriului naţional. Narciseledin rezervaţie apar preponderent în livadafamiliei Petric, dar în ultimul timp, datorităscăderii presiunii păşunatului, acestea auînceput să apară şi în jurul rezervaţiei înasociaţie cu Festuca rubra şi Agrostis tenuis. În livada aflată sub statut de protecţie,

alături de Narcissus stellaris apar o serie dealte specii tipice pentru pajiştile montane:Dactylis glomerata, Anthoxanthumodoratum, Poa pratensis, Bromus arvensis,Trifolium montanum, T. pratense, T. repens,Lotus corniculatus, Taraxacum officinale,Betonica officinalis, Laserpitium latifolium,Primula officinalis, Veronica chamaedrys,Hieracium sp., Colchicum autumnale,Centaurea austriaca (Bădărău, 2005).

Cheile Tecşeştilor Rezervaţie de categoriaIV IUCN, declarată în anul 1995 prin H.C.J.Alba nr. 20/1995 şi prin Legea 5/2000. Estesituată în vecinătatea nordică a rezervaţieinaturale Piatra Cetii, în bazinul hidrograficGalda, pe cursul superior al râului ValeaCetii. Valoarea geomorfologică este dată derelieful dezvoltat pe calcarele capătului sudical barei calcaroase ce începe din PleaşaRâmeţului. Habitate importante: CORINE 61Screes. CORINE 62 Inland cliffs andexposed rocks ce conţin Helictotrichondecorum, Spireetum ulmifoliae, Spireetumulmifoliae, etc. endemisme: Cephalariaradiate, Thymus comosus, Delphiniumsimonkaianum. Fauna rezervaţiei cuprindeCoronella austriaca, Lacerta agilis,Podarcis muralis, Bombina Variergata etc.

Cheile Pravului Rezervaţie naturală decategoria IV IUCN declarată în anul 1995prin HCJ Alba nr. 20/1995 cu o suprafaţă de33 ha, iar conform Legii 5/2000 privindamenajarea teritoriului naţional, 3 ha. Estecea mai sudică rezervaţie naturală din şirulcelor trei (Cheile Geogelului, Cheile PiatraBălţii) ce se alinează în lungul bareicalcaroase din vestul unităţii Ciumerna-Bedeleu. Este o cheie tânără săpatăepigenetic de râul Valea Pravului ce conţinehabitate importante conservativ (CORINE 61Screes. CORINE 62 Inland cliffs andexposed rocks), cu specii vegetale cu valoaresozologică între care Dianthus kitaibelii ssp.spiculifolius, Hepatica transsilvanica,Cypripedium calceolus.

Cheile Piatra Bălţii Rezervaţie geologicăde categoria IV IUCN, declarată în anul1995 prin HCJ Alba nr 20/1995 şi apoi prinLegea 5/2000. Secorul de chei, relativ scurt,


posedă o morfologie specifică rocilorcarbonatice iar în patul albiei, câtevamamite torenţiale. Rezervaţia este situat înetajul forestier de amestec Fagus sylvatică şiQuercus petraea. Interesantă este însăapariţia în mica luncă a râului ce traverseazărezervaţia a unor frumoase exemplare deAlnus glutinosa. Pe stâncării apar habitateleCORINE 61 Screes. CORINE 62 Inlandcliffs and exposed rocks, cu un inventarfloristic din care menţionăm Saxifragapaniculata, Silene bupleuroides,Sempervivum marmoreum etc.

Cheile Geogelului sunt declarate larându-le ca rezervaţie naturală pentruprotejatrea reliefului modelat în calcare.Având conform Legii 5/2000 o suprafaţă de5 ha, rezervaţia este situată în etajul fagului,care aici apare în amestec cu Quercuspetraea. Pe calcare din rezervaţie aparhabitatele CORINE 61 Screes. CORINE 62Inland cliffs and exposed rocks, ce conţin oserie de specii vegetale ce dau un ansambluinteresant, în compunerea căruia intră speciiprecum Ranunculus oreophilus, Arabisalpina, Saxifraga paniculata, Aster alpinus,Silene bupleuroides, Linum jlavum,Taraxaeum hoppeanum. Valoarea sozologicăa habitatelor este dată de speciile cu caracterendemic: Dianthus kitaibeli ssp,spiculifolius, Aeonitum moldavieum,Hepatica transsilvaniea, Sorbus dacica,Campanula rotundifolia ssp. kladniana(Buză et. al., 1995).

Cheile Râmeţului alcătuiesc elementulcentral al rezervaşiei naturale celei maicunscute din Trascăul dintre Arieş şi Ampoi.Sectorul de chei a fost delcarat ca rezervaţenaturală complexă (actualmente de categorieIV IUCN), în anul 1969 prin Decizia 175 aC. E. C.P. J. Alba. Este situată în bazinulhidrografic al Geohiului, pe sectorul mijlociual râului cu acelaşi nume şi are o suprafaţăde 150 ha conform H.C.J. Alba 20/1995, sau40 ha conform Legii 5/2000. De interes esterelieful de amănunt al cheilor ce alcătuieşteun ansamblu deosebit şi habitatele ceadăpostesc elemente floristice şi faunisticeinteresante cum sunt CORINE 61 Screes,

CORINE 62 Inland cliffs and exposed rocks,CORINE 65 Caves. Acestea conţin un tablouinteresant, alcătuit din Ranunculusoreophilus, Arabis alpine, Saxifragapaniculata, Aster alpines, Leontopodiumalpinum, Silene bupleuroides, Linum flavum,Sorbus graeca, Allium flavum, Taraxacumhoppeanum şi endemismele: Dianthuskitaibelii ssp. spiculifolius, Silene dubia,Aconi tum moldavicum, He pa t icatranssilvanica, Cardamine glanduligera,Viola jooi, Sorbus dacica, Cephalariaradiata, Campanula rotundifolia ssp.kladniana, Centaurea pinnatifida, Ciesiumfuriensis, sau specii rare: Taxus Baccata,Germanicum macrorrhizum, Cypripediumcalceolus, Aquilegia nigricans ssp.Subscaposa, Viola biflora, Daphne cneorum,Ge ran i um macrorrhi zum, Ty phashuttleworthii, Herminium monorchis.Fauna ce găseşte aici condiţii favorabileeste formăt din: Colias myrmidone,Podracis muralis, Dendrocopos leucotos,Felis silvestris, Martes foina, etc.

Cheile Mănăstirii -rezervaţie complexă(importantă din punct de vederegeomorfologic şi botanic) de categorie IVIUCN, declarată în anul 1969 prin Decizia175 a C. E.C.P.J. Alba, prin HCJ Alba nr.20/1995 şi prin Legea 5/2000 privindamenajarea teritoriului naţional. Pestâncăriile ce îmbracă variate forme deamănunt se găsesc specii vegetale precumSaxifraga paniculata, Dianthus spiculifolius, Sesleria rigida, Festuca pallens sau Aquilegia nigricans ssp. subscaposa(endemism pentru România).

Cheile Siloşului -rezervaţie de categorieIV IUCN, declarată în anul 1995 prin H.C.J.Alba nr. 20/1995 ca rezervaţie geologică şiprin Legea 5/2000. Rezervaţia este situată înetajul fagului şi etalează o serie de habitateleinteresante din punctul de vedere albiodiversităţii: CORINE 61 Screes. CORINE62 Inland cliffs and exposed rocks, CORINE37 Humid grasslands and tall herbscommunities.

Cheile Plaiului. Rezervaţie complexă decategorie IV IUCN, declarată în anul 1995


prin HCJ Alba nr. 20/1995 şi listată apoi înLegea 5/2000 privind amenajarea teritoriuluinaţional. Cheia a luat naştere prin eroziunearegresivă a pârâului Izvoarele ce s-a ghidatpe o fractură. În rezervaţie, valoareconservativă posedă habitatele CORINE 61Screes. CORINE 62 Inland cliffs andexposed rocks, CORINE 37 Humidgrasslands and tall herbs communities, ceconţin specii cu valoare conservativă precum: Dracocephalum austricum, Dianthus spiculifolius, Seseli rigidum,alături de comunele Campanula persicifolia,Ce n t aure a t r i umf e t t i , D i an t huscarthusianorum, Sempervivum marmoreum,etc.

Cheile Vălişoarei Rezervaţia naturală decategorie IV IUCN a fost declarată în anul1969 prin Decizia 157/1969 a ComitetuluiExecutiv al Consiliului Popular JudeţeanAlba. Capitalul natural al rezervaţieiconţine o serie de forme, importante mai alesdin punct de vedere peisager şi habitateleCORINE 61 Screes, CORINE 62 Inlandcliffs and exposed rocks, CORINE 37Humid grasslands and tall herbscommunities, CORINE 65 Caves. Habitateleinstalate pe stâncăria calcaroasă conţinDinathus spiculifolius, Sesleri rigidum,Asplenium suta–muraria, Saxifragapaniculata, Seslegria rigida, Melica ciliata,Stipa pulcherrinea, Cleistogenes serotina,Sorbus greaca, S . dac i c a sauDracocephalum austriacum. Faunarezervaţiei cuprinde preintre altele: Aquilachrysaetos, Rana temporaria, Podarcismuralis, Eriogaster catax.

Vânătările Ponorului Rezervaţiecomplexă (categoria IV IUCN)declarată înanul 1969. Peştera Vânătarea (Dilbina) esteclasificată „C” conform Ordinului M.M.G.A.604/2005. Vânătarea este în fapt o dolină cugeneză de tip complex (Cocean, 2000), alcărui capital pe lângă elementele geologice şigeomorfologice cuprinde din punctul devedere al biodiversităţii habitatele: CORINE61 Screes. CORINE 62 Inland cliffs andexposed rocks, CORINE 65 Caves.Primele două conţin Festuca rupicola,

Carex humilis, Sesleria rigida, Aquilegianigricans ssp. subscaposa, Centaureareichenbachioides, Juniperus Sabina, etc.

Huda lui Papară Rezervaţie speologică(categoria IV IUCN) situată în bazinulhidrografic Arieş, pe cursul superior(subteran) al Văii Morilor. Conform Legii5/2000 suprafaţa rezervaţiei naturale estede 4,5 ha, dar peştera este clasificată „A”conform Ordinului M.M.G.A. 604/2005. Însuccesiunea de săli şi galerii, SalaMinunilor oferă adăpostul ideal pentruhibernarea liliecilor, Coroiu et al. (2006)identificând aici 8 specii cu efectiveimportante Rhinolophus ferrumequinum,Rh. hipposideros, Myotis myotis/blythii,Plecotus auritus, Miniopterus schreibersii,Nyctalus noctula, Barbastella barbastellus,Pipistrellus pipistrellus.

Poarta Zmeilor este o rezervaţie naturalăgeomorfologică ce protejază peştera cuacelaşi nume şi portalul de la intrare.

Laricetul de la Vidolm Rezervaţiabotanică (IV IUCN), a fost declarată în anul1969. Are o suprafaţa de 70 de ha conformH.C.J. Alba nr. 20/1995 şi 44,20 ha conformLegii 5/2000. Perimetrul rezervaţiei includeun arboret de Larix decidua format dinaproximativ 12 000 de exemplare,majoritatea având o vârstă medie de 100 deani şi o înălţime de 25 m. (Buză et al.,1995).

Piatra Grohotişului -rezervaţie naturalăgeologică de categoria IV IUCN, situată peintefluviul ce separă bazinele hidrograficeale Ighielului în nord şi al Ampoiţei în sud.Este un bloc calcaros de mari dimensiuni,prins în matricea flişului cretacic.

Piatra Craivei este din păcate doar arienaturală protejată de interes judeţean. La felca în cazul precedent aria naturală protejatăadăposteşte un bloc masiv izolat, alcătuit dincalcare mezozoice, prins în depoziteleflişului din jur. Spre deosebire deprecedentul caz, aici formele de dezagregaresunt mai numeroase, la fel ca diversele formeale reliefului ruiniform lăsate în urmă.Biodiversitatea Pietrei Craivei cuprindehabitate tipice de stâncărie cu Festuca


c.inerea ssp. pallens, Sempervivum sp.,Dianthus spiculifolius, Aspleniumtrichomanes, A. ruta-muraria, Thymus sp.,Allium flavum, Sorbus dacica, S. greaca(Buză et. al., 1995).

Piatra Bulzului. Rezervaţia naturală decategorie IV IUCN protejază un o klippăalcătuită din calcare jurasice.

Cheile Gălzii au fost declarate carezervaţie naturală de categoria IV IUCNpentru a proteja elementele geomorfologicecu valoare în special peisageră.

Cheile Vaii Cetei au fost delcarate carezervaţie naturală în special pentru valoareapeisageră a reliefului creat de râul Cetea,care prin epigeneză a tăiat un olistolit demari dimensiuni. Habitatele din rezervaţiesunt cele specifice stâncăriilor calcaroase,sau pajiştilor (conţinând Poa nemoralis,Festuea rubra, Sorbus dacica, Fraxinusornus, Rosa spinosissima) (Buză, et. al.,1995).

Pădurea Sloboda a fost delcarată carezervaţie naturală botanică şi de peisaj. Înrezervaţie predomină Quercus petraea cuvârste de până la 100 de ani şi diseminatAcer campestre, Tilia cordata, Ligustrumvulgare, Rosa canina, Crategus monogyna,Clemantis vitalba.

În locurile în care consistenţa stratuluiarborescent este redusă pătura erbaceeconţine Agrostis tenuis, Brachypodiumsylvaticum, Poa nemoralis, Calamagrostisepigeios, Cytisus sp., Fragaria collina,Lathyrus vernus, Galium schultesii, Aperulaodorata. în luminişuri Melampyrumbihariense. Lathyrus hallersteinii (Gergely,1968).

Valea Inzelului. Bazinul hidrografic alVăii Inzelului, etalează un ansambluteritorian natural şi antropic deosebit depitoresc. O parte din suprafaţa acestui bazinhidrogafic a fost declarată în anul 1995 carezervaţie de interes judeţean prin HCJ Albanr 20/1995.

Varitatea mare a petrografiei se reflectă îndiversitatea formelor, între care menţionămmartorii erozionali Butanul şi Colţul Pleşii,alcătuiţi din calcare jurasice.

Colţii Trascăului (Piatra Secuiului)reprezintă un ansamblu teritorial de marevaloare geomorfologică, botanică şipeisageră, care până în prezent nu a devenitrezervaţie datorită unor motive subiectivede ordin administrativ (suprafeţele deinteres conservativ sunt situate peteritoriul a două judeţe-Alba şi Cluj). Vorbimaici despre o unitate carstică de platoususpendat ce spre Depresiunea Trascăuprezintă un abrupt structural puternicmodelat cu o gamă variată de forme rezultateprin procese specifice climatului periglaciarpleistocen. Biodiversitatea abruptului şi aplatoului este de o valoare conservativădeoasbită, asociaţiile vegetale de aiciconţinând mai multe endemisme.

Abruptul Bedeleului este un abruptstructural, marginea vestică a platouluiBedeleu, care însoţeşte valea Arieşului pecare o domină impresionat cu până la 800 dem, între Sub Piatră şi Lunca Arieşului.Abruptul etalează o mare varietate de formecarstice erozionale sau de acumulare, de lacoloane, ace, grohotişuri, până la peşteri şiavene. Este acoperit pe o bună parte de obătrână pădure de fag (ce datorităaccesibilităţii greoaie nu a fost parcursă pesuprafeţe mari de lucrări silvice), culuminişuri. Pe stâncării sunt instalatehabitate specifice cu valoare conservativă.

Platoul carstic Ciumerna reprezintăsectorul sudic al unităţii Ciumerna-Bedeleu.Valoarea conservativă este datorată varietăţiimari a formelor modelate în calcare:abruptul strucutral ce înclină spre Necrileşti,câmpurile de lapiezuri de variate tipuri,reţelele de doline, văi dolinare şi nu înultimul rând formele endocarstice între caremenţionăm peşterile Bisericuţa şi Frumoasade la Hăldăhaia. Peştera Bisericuţa cu unnivel superior alcătuit dintr-o succesiunede trei săli separate de sectoare scurte degalerie, bogate în concreţiuni şi unnivelulinferior cu valoare paleontologicădeosebită.

Au fost identificate aici mici coloniihibernale de Myotis myotis şi Rhinolophushipposideros.


O altă peşteră interesantă este „Fumoasade la Hăldăhaia”- o cavitate în careprelucrarea hidrodinamică este mai evidentă.Ca şi Bisericuţa, este o peşteră orizontală,dezvoltată pe două nivele. Inventarul spelealal acestei peşteri este spectaculos fiindalcătuit dintr-o gamă variată de forme. Celemai interesante sunt însă succesiunile degururi de pe planseul peşterii în ale căror apetraieşte Niphargus romanicus (Brad, 2008).

4. Priorităţi pentru conservare şi categorii de conservare

Parcurgând elementele de până acum estelesne de observat că Trascăul se remarcă dinpunct de vedere conservativ prin habitatelede stâncările calcaroasă ce adăpostesc unnumăr mare de specii vegetale cu caracterendemic, prin câteva specii de păsăriprotejate la nivel comunitar (în unele cazuricu efective semnificative), prin numărulmare de chiroptere ce-şi găsesc aici habitatepropice pentru a alcătui colonii maternalesau de hibernare şi nu în ultimul rând prinhabitate prielnice unor specii de mamifere dela Lutra lutra şi până la Ursus arctos. În celede mai jos am identificat priorităţile pentruconservare clasificându-le în 4 categoriidupă cum urmează:

Speciie cu areal geografic restrâns, adicăacele specii ce apar doar în câteva situri dinarealul studiat. Dacă arealul lor estetransformat semnificativ de activitateaantropică, ele pot să devină extincte (Rickettset. al., 2005. Dunn, 2005). În aceastăcategorie, pentru Trascău menţionămspeciile: Aquilegia nigricans ssp. subscaposa-endemit pentru România. Plantă criticpericlitată (Dihoru & Negrean, 2009) ea esteexpusă degradării în unele sectoare aleCheilor Râmeţului. Arctostaphyllos uva-ursi- speice vulnerabilă (Dihoru & Negrean,2009). Astragalus exscapus ssp.Transsilvanicus-specie critic periclitată, înTrascău citată marginal, la Calcarele de laAmpoiţa (Baumgarten, 1816). Liguricaglauca- speice expusă unui „risc slab”(Dihoru & Negrean, 2009). Lilium jankae-

endemit european, speice vulnerabilă(Dihoru & Negrean, 2009). Sorbus dacica-specie periclitată, endemică pentru Apuseniiestici (Neagrean & Dihoru, 2009). Stipaeriocaulis-endemism pentru Europa Centrală(Flora Europaea, 2010). Asplenium lepidum-plantă critic periclitată semnalată înCheile Râmeţului. Dracocephalumaustricum-specie critic periclitată (Dihoru &Negrean, 2009). Onosma pseudoarenaria-geoelement, endemit transilvan, specie de o valoare conservativă deosebită citată laRimetea, Galda de Sus şi CheileFeneşului, cu LOCUS CLASSICUS înapropiere la Cheile Turzii. Maculinea alcon-specie periclitată la nivel naţional (Rakosy,2002). Niphargus romanicus –crustaceumenţionat în gururile peşterii Frumoasa de laHăldăhaia (Brad, 2008). Crex crex- specie cuun efectiv redus localizat în DepresiuneaTrascău.

Specii cu populaţii mici. Din aceastăcategorie fac parte populaţiile cu efectivereduse, ce pot să devină extincte local,datorită vulnerabilităţii la variaţiiledemografice şi mai ales la pierdereavariabilităţii genetice (Pătroescu et. al.,2008). În cazul viitorului Parc NaturalTrascău, astfel de probleme ridică speciilede mamifere de talie mare precum Ursusarctos, Canis lupus şi Lynx lynx. Pentrumenţinerea efectivelor acestor specii, esteesenţială păstrarea coridoarelor ecologice.

Specii cu populaţii în declin, adică speciial căror efectiv este în scădere, acesteaputând deveni extincte dacă nu sunt luatemăsuri pentru îndepărtarea cauzelorinhibatoare (Peery et. al., 2004). În aceastăsituaţie, pe suprafaţa noastră de studiu, seaflă Luntra lutra, Triturus vulgarisampelensis şi Triturus cristatus. Primaspecie se află în declin datorită intervenţiilorhidrotehnice pe râurile mai importante cadebit, sau datorită managementului deficitaral apelor uzate provenite din localităţileriverane, iar ultimele două datorită populăriimasive cu peşti alohtoni a lacului Iezer de laIghiel, sau planurilor de desecare aturbăriilor mezotrofe din Depresiunea


Trascău.Specii exploatate. În această categorie

vom cita cazul speciilor Narcissus stellaris şiTaxus baccata. În primul caz este vorbadespre o plantă cu valoare peisageră, darcomună la nivel naţional, care riscă să intreîn decl in popu l a ţ i on a l dator i tăsuprapăşunării pajiştilor în care apare. În celde-al doilea caz, este vorba despre un arborea carui populaţie s-a redus drastic datorităexpoatării. În prezent, într-una dintrestaţiunile sale, importantă în trecut -PiatraSecuiului, au mai rămas numai exemplareizolate, instalate în locuri inaccesibile.

Conform categoriilor de conservare aleIUCN (International Union fot theConservation of Nature), au fost identificaţipe suprafaţa studiată, un număr de 53 detaxoni criteriu, de interes conservativ, ce sepot încadra în şapte din cele nouă categoriiIUCN: CR (Critically Endangered), EN(Endangered), VU (Vulnerabe), NT (NearThreathened), LC (Least Concern), DD(Data Deficit), NE (Not Evaluated).

Utilizând baza de date IUCN Red List ofThreatened Species. Version 2010.4 şi listeleroşii naţonale, din cele 53 de specii criteriucu valoare conservativă pentru Trascău(clasificate IUCN) au fost identificate 3specii CR (Asplenium lepidum, Astragalusexscapus ssp. transsilvanicus, Draco-cephalum austriacum), 3 specii EN(Astragalus vesicarius, Iris hummilis, Sorbusdacica), 3 specii VU (Lilium jankae,Odontopodisma rubripes , Niphargusablaskiri romanicus), 3 specii NT(Barbastella barbastellus, Miniopterusschrei-bersii, Rhinolophus Euryale), 37 despecii LC (Arctostaphyllos uva-ursi, Stipaeriocaulis, Bombina variegata, Bufobufo, Hyla arborea, Triturus vulgarisampelensis, Alcedo atthis, Anthuscampestris, Aquila chrysaetos, Bubo bubo,Caprimulgus europaeus, Circaetusgallicus, Circus aeruginosus, Circuscyaneus, Circus pygargus, Crex crex,Dendrocopos leucotos, Dendrocoposmedius, Falco columbarius, Falcoperegrinus, Ficedula albicollis, Ficedula

parva, Lanius collurio, Lullula arborea,Pernis apivorus, Picus canus, Felissilvestris, Lynx lynx, Canis lupus, Martesfoina, Ursus arctos, Myotis myotis/blythii,Nyctalus noctula, Pipistrellus pipistrellus,Plecotus auritus, Rhinolophus ferru-mequinum, Rhinolophus hipposideros), 3specii DD (Eriogaster catax, Euphydryasmaturna, Triturus cristatus) şi o specie NE(Lutra lutra).

Valoarea conservativă a celor 53 de taxonieste susţinută din punct de vedere legal, prinlistarea lor în anexele unor convenţiiinternaţionale ratificate de România,directive europene transpuse în legislaţianaţională, sau prin acte normative cucaracter naţional.

Având în vedere scopul prezentuluimaterial, am ales doar speciile listate înanexele Convenţiei de la Berna, aleDirectivei „Păsări”, ale Directivei„Habitate” şi în anexele OUG 57/2007.

Pentru suprafaţa propusă spre a faceparte din Parcul Natural Trascău au fostidentificate 17 specii listate în anexeleConvenţiei de la Berna: o singură specielistată în Anexa 1 (specie vegetală), 10 speciilistate în Anexa 2 (3 specii de nevertebrare,3 specii de reptile şi amfibieni, 2 specii depăsări şi 2 specii de mamifere) şi 6 speciilistate în Anexa 3 (toate mamifere). În cepriveşte Directiva Consiliului Europei 92/43EEC transpusă de România prin OrdinulM.M.D.D. 1964/2007 privind instituirearegimului de arie naturală protejată asiturilor de importanţă comunitară, caparte integrantă a reţelei ecologiceeuropene Natura 2000 în România, pentrusuprafaţa ce face obiectul propunerii de parcnatural, au fost identificate 16 specii listateîn anexele 2 şi 4, dintre care 9 specii listateîn Anexa 2 (o specie vegetală, 3 specii denevertebrate, un amfibian şi 4 specii demamifere) şi 7 specii vegetale cuprinse înAnexa 4 (un nevertebrat, 2 amfibieni şi 4specii de mamifere). De asemenea, au fostidentificate 18 specii de păsări listate înAnexa I a Directivei Consiluilui Europei79/409 EEC transpusă de România prin


Hotărârea Guvernului 1284/2007. La nivel naţional, actul normativ ce

regelementează protecţia naturii este OUG57/2007 privind regimul ariilor naturaleprotejate, conservarea habitatelor naturale,a florei şi faunei sălbatice. În anexele 4 B(Specii de iteres naţional. Specii de animaleşi plante care necesită o protecţie strictă) şi 5B (Specii de importanţă naţională.

Specii de plante şi animale de interesnaţional ale căror prelevare din natură şiexploatare fac obiectul măsurilor demanagement) sunt listate 5 specii. Pe lângăspeciile de interes conservativ arătate maisus, pe suprafaţa propusă pentru a fideclarată ca parc natural, se află nu maipuţin de 29 de rezervaţii naturale de interesnaţional, care sunt încadrate în categoriaIV IUCN – „sanctuare de viaţă sălbaticăşi rezervaţii naturale”, existând o propunerede act normativ pentru schimbareaclasificării uneia dintre ele (peştera Huda luiPapară) ce va urma să devină de categorie IIIIUCN –monument al naturii. Dintre acesteamajoritatea rezervaţiilor au caractercomplex, urmeate de categoria celorgeologice şi apoi a celor botanice. Maitrebuie arătat că cea mai mare parte dinsuprafaţa propusă ca parc natural, este înmomentul de faţă integrată în reţeaua Natura2000 prin S.C.I. Trascău şi S.P.A. MunţiiTrascăului.

5. Dimensionarea viitoarei ariinaturale protejate şi conectarea ei la

reţelele de arii naturale protejate

Pentru a dimensiona suprafeţei viitoareiarii naturale protejate am decis să elaborămun model spaţial pe baza unei specii cheie.

În alegerea speciei cheie s-a avut în vederefaptul că Munţii Trascău se caracterizeazăprintr-o relaţie aproape „simbiotică” întrecomunităţile de tip tradiţional (cătuneîmprăştiate, formate din gospodării izolatecu caracter permanent şi sălaşe temporare devară) şi multitudinea componentelor naturalede valoare conservativă.

Privit în ansamblu, Trascăul apare ca unmozaic alcătuit din păduri, poieni, pajişti şifâneţe deschise, întrerupte de abrupturistructurale calcaroase, chei sau blocuricalcaroase izolate. ţinând seama de aceste

elemente definitorii pentru Trascău, speciacheie aleasă, va avea cerinţe ecologice ce sepot încadra în limitele ecosistemice a ceea cevom numi „habitate de tip Trascău”. Va fi ospecie cu mobilitate relativ mare, va depindede stâncăriile cu declivităţi mari şi delocurile deschise cu fâneţe şi pajişti.

Specia cu ecologia cea mai apropiată deacest tip de peisaj complex este A.chrysaetos. Aceasta utilizează stâncăriilecalcaroase cu declivităţi mari ale cheilor,abrupturilor structurale sau ale klippelor,pentru amplasarea cuiburilor, iar locuriledeschise cu fâneţe şi pajişti ca aereale dehrănire. Efectivul destul de consistent alspeciei în Trascău, arată că activităţileumane tradiţionale nu sunt un factor depresiune, dimpotrivă îi sunt utile păsării prinmenţinerea locurilor deschise (pajiştisecundare şi fâneţe) ce altfel ar fi ocupate depădure. Toţi aceşti factori favorizanţi sereflectă în densitatea mare a exemplarelor deA. chrysaetos din Trascău, unde efectivulacestei specii numără nu mai puţin de 12 -16perechi.

Pentru obiectivele prezentului material,coniderăm că o analiză multicriterială(utilizând mai multe specii umbrelă) nu sejustifică, priorităţile pentru conservareregăsindu-se în varianta propusă. Habitatenevizate direct cum ar fi spre exempluhabitatul lui Crex crex sunt integrate spaţialşi strucutural în matricea elementelor cheileale analizei noastre. Pentru identificareahabitatelor favorabile ale A. chrysaetos, amplecat de la utilizarea setului de dateeuropean de referinţă pentru modul deutilizarea al terenului –Corine Land Cover2000 (CLC 2000). Pentru România, dinprelucrarea setului de imagini satelitaremultispectrale au fost generate rezultateutilizabile pentru o scară de 1 : 100 000. Dinpacate gradul de generalizare al categoriilorde date CLC 2000 nu ţine seama de multeleparticularităţi regionale, astfel că, amconsiderat ca necesare unele rectificări.Utilizând ortofoplanuri de mare rezoluţie(sub 1 m) şi ţinând seama de observaţiile dinteren, am rectificat o parte dintre suprafeţeleclaselor de date CLC 2000, îndreptându-neatenţia în special asupra stâncăriilor, caredatorită amprentei spectrale apropiate altortipuri de suprafeţe, erau încadrate în clase


diferite. Pe baza informaţiilor referitoare la ecologia speciei A. chrysaetos, culese dinliteratura de specialitate, am creat un sistemde „bonitare al terenurilor” în funcţie defavorabilitatea acestora pentru A. chrysaetos.După prezenţa sau abesnţa mai multorfactori limitativi pentru A. chrysaetos,suprafeţele claselor au fost bonitate pe oscară de la 1 la 10 (tab. 1). Habitatelefavorabile pentru cuibărit şi hrănire şi careprin structura lor oferă şanse desupravieţuire maxime au fost cotate cu notede la 8 la 10. cele mai puţin favorabile

pentru hrănire şi cuibărit, dar care oferăşanse de supravieţuire de la medii spreminime au fost cotate cu note de la 7 la 3, iarcele nefavorabile cu note între 2 şi 1.

În procesul de bonitare s-a ţinut seama deinterpretarea datelor prin prisma realităţilordin teren, deoarece multe dintre habitateledin Trascău redate prin CLC 2000, sunt înfapt de un anume specific, uneori greu deîncadrat în această clasificare. Am redat întabelul 5.1, interpretarea locală a celor maifrecvent întâlnite clase CLC 2000 de pesuprafaţa studiată.

Tab. 1. Bonitarea suprafeţelor CLC 2000 repreprezentative pentru perimetrul luat în studiu, în funcţie de „pretabilitatea” acestora faţă de A. chrysaetos

Suprafaţă conformCLC 2000 Interpretare locală Nota de

bonitareCorpuri de apă (râuri şilacuri)

Râuri şi lacuri ce nu atrag un număr semnificativ deexemplare ale unor specii de păsări de apă 2

Păduri de conifere Suprafeţe restrânse cu conifere, în general plantate,sau larice prezentă în mod natural 1

Paduri de foioase În general păduri de fag şi gorun 1Pajişti naturale Pajişti naturale sau fâneţe 10

Pjişti secundare Fâneţe sau pajişti rezultate prin defrişarea pădurii defag sau gorun 10

Spaţiu urban disconti-nuu şi spaţiu rural Aşezări rurale compacte sau adunate, oraşe, drumuri 2

Stâncării Terenuri stâncoase marcate de o energie de reliefridicată, în general cu expozitie nordică sau vestică 10

Terenuri agricole înamestec cu vegetaţienaturală

Terenuri agricole lăsate în pârloagă situate învecinătatea munţilor, fâneţe necosite sau pajişti subpăşunate

8

Terenuri arabile Terenurile cu culturi anuale situate în vecinătateamunţilor 6

Zone de culturicomplexe

Pajişti, fâneţe sau terenuri cultivate cu plante anualesituate în zona montană 7

Zone de tranziţie cuarbuşti

Suprafeţe de pajişte sau fâneaţă ocupate de vegetaţiearbustivă pionieră, sau suprafeţe defrişate 3

Terenuri arabile Terenurile cu culturi anuale situate în vecinătateamunţilor 6

Vii şi livezi Vii şi livezi 1

Parcurgând etapele de mai sus a rezultatun set nou de date vectoriale (redat grafic înfigura 5.2), care utilizând modulul de analizăspaţială al ArcGIS 10, (pe baza câmpului debonitare), a fost transformat într-un raster–format pretabil pentru etapele următoare.

Au rezultat 4 clase cu valori grupateastfel: clasa I- conţinând notele de la 10 la8,01. clasa II- conţinând notele de la 8 la4,01. clasa III- conţinând notele de la 4 la2,01, şi clasa IV- conţinând notele de la 2 la1 (fig 3).


Fig. 3. Setul de date CLC 2000 rectificat (stanga) si raster-ul reclasificat (dreapta)

Pentru generarea suprafeţelor favorabile,în blocul de analiză spaţială a fost integratun modul denumit Corridor Designer.Raster-ul iniţial a fost reclasificat,obţinându-se un nou fişier, având clasele debonitare revizuite- intervalele fiind înlocuitecu valori întregi de la 1 (valoare de bonitareminimă) la 4 (valoare de bonitare maximă).Au fost definite extremele noului sistem debonitare, rezultând astfel un nou raster, cudouă tipuri de habitate: favorabile şinefavorabile.

Pentru scopul prezentei lucrări amconsiderat ca fiind suficientă aceastăabordare relativ simplistă, însă procesul deanaliză poate continua prin introducereaaltor elemente reprezentabile spaţial, precumdenistatea fragmentării reliefului şiexpunerea versanţilor (pentru identificarealocurilor favorabile pentru cuibărit), sauvânturile cu caracter local.

Revenind la analiza al cărui rezultat îlredam în fig. 4., constatăm că suprafeţeledesemnate ca fiind favorabile au fostlocalizate, aşa cum era de aşteptat pealiniamentul stâncăriilor calcaroase aleTrascăului (unde de altfel sunt concentrate

toate cuiburile) sau în pajişti şi fâneţe. Alte habitate favorabile apar

concentrate în Muntele Mare, unde A.chrysaetos găseşte locuri bune pentrucuibărit (spre exemplu Scăriţa - Belioara),sau pentru hranire, localizate în pajiştilesecundare ale acestor munţi. Este însăinteresantă apariţia unor suprafeţe desemnateca fiind favorabile, în Podişul Târnavelor.Faptul a fost confirmat de Ghira (in. verbis),pe baza observaţiilor făcute în timpulstudiilor de teren asupra herpetofaunei dinS.C.I. Pajiştile lui Suciu (Dealurile Lopadei–subunitate a Podişului Târnavelor),desfăşurate în perioada 2005-2009.

Putem explica fenomenul prinincapacitatea mozaicului de „locurideschise ale Trascăului” de a furnizasuficientă resursă trofică pentru întregulefectiv de acvile, sau prin abundenţa resurseitrofice oferite de pajiştile subpăşunate sauterenurile arabile lăsate în pârloagă şiinvadate de vegetaţie naturală, ale sectoruluinord- vestic al Podişului Târnavelor.

Am obţinut aşadar habitatele importantepentru A. chrysaetos. Cele localizate înTrascău vor forma axul în jurul căruia va fi


Fig. 4. Habitate favorabile pentru acvila de munte şi suprafaţaviitorului parc natural

ansamblată viitoarea suprafaţă a arieinaturale protejate, dar nu vor constituisingurul element luat în calcul.

Complexul peisaj natural al acestor munţi,ce adăpostesc o serie de multe alte speciiimportante din punct de vedereconservativ, sau forme geomorfologicedeosebit de importante pentru contextulsistemului morfogenetic regional, ne obligăsă ne lărgim câmpul de interes şi asupracelor 27 de rezervaţii naturale de interesnaţional, sau asupra habitatelor în care aufost semnalate exemplare ale unor specii rare(în general mamifere mari sau fluturi cucaracter endemic). Conturul viitoarei ariinaturale protejate va incude aşadarrezervaţiile naturale de interes naţional,

situate în jurul axului format de habitateleavorabile A. chrysaetos, sistemeleendocarstice Dâmbău, Ciumerna, Bedeleu şinu în ultilul rând habitatele potenţiale aleun or f l u t u r i p r e c um E upl ag i aquadripunctaria, Maculinea alcon, sauhabitate în care în urma monitorizărilorefectuate anual, au fost semnalate repetatexepmlare ale unor specii de mamifere mariprotejate, precum Ursus arctos, Canis lupussau Lynx lynx.

Ansamblând spaţial puzzle-ul biotic şiabiotic expus mai sus, s-a ajuns la osuprafaţă a ariei protejate de 776 kmp, deformă ovoidală uşor alungită pe direcţienord-est – sud- vest (fig 4).


Mare parte din teritoriul propus pentru a fiintegrat în viitoarea arie naturală protejatăface în momentul de faţă obiectul protecţieisub forma celor 27 de rezervaţii naturale decategorie IV I.U.C.N, iar pentru celelalteelemente importante din punct de vedereconservativ sunt în curs o serie de iniţiativepentru a fi declarate ca arii naturaleprotejate. Apare aici discuţia referitoare lanecesitatea practică de a crea o singură arienaturală protejată care să le includă pecelelalte, sau de a conserva biodiversitateasectorului montan studiat prin intermediulunei reţele de arii naturale protejate dedimensiuni mai mici.

Studiile elaborate de către Newmark(1995) asupra a 14 parcuri naţionale dinAmerica de Nord, arată că rata de extincţieeste foarte scăzută în parcurile cu suprafeţemari şi mare în parcurile cu suprafeţe reduse.

De Vries (2004) susţine că o arie naturalăprotejată trebuie să fie suficient de marepentru a avea o diversitate ridicată şi pentrua putea susţine cu resurse speciile de interesconservativ. Înclinăm aşadar spreadministrarea patrimoniului natural subforma unei singure arii naturale protejate dedimensiuni mari, care să le includă pe celeexistente, chiar dacă din punct de vederelegal acestea nu îşi vor pierde statutul prinincluderea lor sub umbrela administrativa aaltor categorii.

Ariile naturale proptejate trebuie să fiesuficient de mari pentru a asiguraconservarea unor populaţii mari ale speciilorimportante (Noss et.al., 2002).

În cazul nostru, după modelul elaborat, amvăzut că specia umbrelă aleasă (A.chrysaetos), posedă habitate favorabile multîn exteriorul suprafeţei desenate de noi.

Extinderea suprafeţei ariei naturaleprotejate spre habitatele favorabile din nord-vest ar da un caracter puternic fragmentatviitoarei suprafeţe făcând practic imposibilăadministrarea ei şi managementulconservativ al speciilor ţintă. Mecanismelede conservare pot fi extinse şi ex-situ peseama reţelelor de arii naturale protejate

existente (în special Natura 2000), lucruvalabil şi în vest (Podişul Târnavelor),unde mare parte din suprafeţele agricoleneexploatate au favorizat creştereapopulaţiilor unei specii considerateextincte în România –vipera de stepă.

Suprafaţa desemnată nu oferă suficienteresurse nici pentru unele specii de mamiferede talie mare (U.arctos şi C. lupus) şi decimanagementul conservativ al acestoratrebuie să prevadă asigurarea unor coridoareecologice prin care noua arie naturalăprotejată să comunice cu ariile naturaleprotejate de interes comunitar situate înnord şi nord-vest, eliminând astfel risculca „metapopulaţiile” din Trascău să rămânăizolate.

O altă problemă avurtă în vedere laconturarea noii arii naturale protejate a fostobţinerea unei zone de ecoton reduse. Efectulde margine este mare în cazul unei ariinaturale protejate de formă alungită şiminim în cazul unei forme apropiate de cerc(Pătroescu et al., 2008), astfel că desenullimitelor ariei naturale protejate a avut cascop menţinerea pe cât posibil a capitaluluinatural de valoare conservativă în parteacentrală a suprafeţei, în condiţiile în care, înest şi vest presiunea antropică materializatăprintr-o reţea densă de aşezări umane într-oparte, respectiv prin activităţi ale industrieiminiere în cealaltă parte, este crescută.

Pentru suprafaţa propusă (776 kmp),urmărind repere decelabile în teren (văi saudrumuri), sau limite ale unor arii naturaleprotejate deja aprobate prin acte normative(limita S.C.I. Trascău, SPA MunţiiTrascăului) a rezultat o formă ovală cemenţine în partea centrală cele maivaloroase elemente ale cadrului natural.

Rămâne totuşi problema interconectăriiariei naturale protejate cu reţelele de ariinatuale protejate. Acesta este un aspectesenţial pentru menţinerea viabilităţiipopulaţiilor sau metapopulaţiilor cu valoareconservativă din perimetrul propus.

Identificarea coridoarelor ecologice dintrearia naturală protejată propusă şi ariile


naturale protejate de diferite categorii, daravând ca scop conservarea aceloraşi specii,situate în vecinătate, relevă un relativdezavantaj al Trascăului din acest punct devedere. Dezavantajul este evident în specialpe flancurile vestic şi estic.

În est, culoarul larg al Mureşului afavorizat amplasarea încă din cele mai vechitimpuri a reţelelor de transport şi a aşezărilorurbane şi rurale, oferindu-le un potenţial dedezvoltare ridicat.

În vest, sunt situate centrele de extracţie şiprelucrare a minereurilor cuprifere, respectivneferoase complexe de la Roşia Poieni şiBaia de Arieş, ultimul devenit inactiv dupăanul 2000. În sud, valea pe alocuri largă, cucaracter depresionar, a Ampoiului lasăposibilitatea conturării în câteva locuri aunor habitate de tip coridor, chiar dacăaşezările rurale sunt dense şi valea estestrăbătută de DN Alba Iulia –Brad şi caleaferată Alba Iuia-Zlatna.

Din punctul de vedere al „continuităţiihabitatelor” cea mai favorabilă situaţie esteîn nord. Râul Arieş, localităţile ruralerăsfirate de mici dimensiuni concentrate pevăi şi drumul naţional ce însoţeşte valeaArieşului nu sunt obstacole menite săoprească circulaţia mamiferelor mari.

Aşadar habitatele de tip coridor dinansamblul regional în care este înscrisTrascăul, nu trebuie privite ca fiind benzicontinue de teren aşa cum erau definite deSimbreloff (2004). După cum am aratat maisus, unele specii de păsări nu ţin cont defragmentarea terenului atunci când estevorba despre căutarea hranei – dădeam înacest sens exemplul acvilei de munteobservate în timpul hrănirii în PodişulTârnavelor.

Problema fragmentării se pune pentruspeciile de mamifere mari (U. Arctos şi C.lupus), ale căror exemplare din Trascău aunevoie pentru menţinerea efectivelor, de ocontinuitate a habitatelor.

Observaţiile de teren (în specialmonitorizările efectuate pe fondurile devânătoare) arată fluctuaţii sezoniere ale

numărui de exemplare de urs din Trascău,fapt explicat prin migrarea sezonieră a unoradintre exemplare în Muntele Mare. Motivular fi clima mai blândă din Trascău în timpuliernilor, ce permite ieşirea mai devreme dinsomnul de iarnă, în opoziţie cu resursatrofică mai bogată oferită de habitateleMuntelui Mare în timpul verii.

Aceleaşi observaţii de teren, arată ca râulArieş şi drumul naţional ce-l însoţeşte, nuopresc deplasările animalelor între cele douăcomplexe geografice regionale (Trascău şiMuntele Mare). În viitor drumul naţionalpoate deveni un obstacol în caleadeplasărilor animalelor, prin creştereavalorilor traficului auto, astfel că se puneproblema construirii pe rutele de „migraţie”a animalelor a unor pasaje de trecere.

Practica arată că astfel de metode au oeficienţă ridicată –cităm aici cazul ParculuiNaţional Bamf din Canada, unde uncomplex alcătuit din pasaje de treceresubterane şi supraterane construite pe traseulunei autostrăzi a redus semnificativ numărulmortalităţii animalelor provocate deimpactul cu autovehicule (Clevenger &Waltho, 2000). Revenind la problemahabitatelor coridor, trebuie precizat căacestea sunt eficiente în cazul mamiferelormari doar atunci când au o lăţime de celpuţin 200 de m (Laurance, 2002).

În ce ne priveşte, în contextul regional alprezentului studiu, sunt implicate şase ariinaturale protejate de interes comunitar şinaţional. Aşa cum am văzut mai sus, a fostidentificat un coridor sudic ce leagăpropunerea noastră de arie natuală protejatăde S.C.I. Cheile Cibului Glodului şi Madei.Este un coridor ce traversează un drumnaţional (Alba–Iulia - Brad), calea feratăAlba-Iulia – Zlatna şi râul Ampoi. Arelăţimi cuprinse între minim 1 km şi maxim6 km. Suprafaţa topografică pe care oparcurge este destul de frământată, cuenergie de relief ridicată.

Coridorul ecologic sudic este utilizat demamiferele mari, pentru care drumulnaţional, calea ferată sau râul Ampoi peste


care uneori se formează pod de gheaţă întimpul iernilor, nu sunt obstacole de netrecut,fapt demonstra t de mor ta l itateanesemnificativă datorată impactului cuautovehicule sau trenuri. Apare aiciproblema continuităţii habitatelor de tipcoridor dincolo de SCI Cheile CibuluiGlodului şi Madei. În apropierea acestei ariinaturale protejate de interes comunitar,suprapuse peste două rezervaţii naturale deinteres naţional, funcţionează în prezent numai puţin de trei cariere de piatră.

Tot aici sunt cantonate trei dintreperimetrele miniere ale Munţilor Metaliferi,utilizate până în urmă cu 12 ani pentruextracţia minereurilor complexe (cuprifere şiauro-argintifere), brăzdate de văi în care suntamplasate halde de steril sau guri de minădin care se scurg cantităţi uriaşe de apeacide.

Căderea dramatică a industriei miniere, adus în anii 2000 la o creştere abiodiversităţii, dar considerăm că aceastasituaţie este doar una temporară, fiindcondiţionată de contextul economic actual.

Reactivarea industriei miniere în cele treiperimetre de expoatare, va pune probail înviitorul apropiat funcţionalitatea acestuicoridor ecologic sub semnul întrebării. Chiarşi în situaţia ideală, în care industria minierănu va mai funcţiona pe viitor (lucru aproapeimposibil, având în vedere valoarearesurselor ce pot fi extrase), iar carierele voropera după un program strict, continuitateaecologică prin habitate de tip coridor nupoate fi asigurată dincolo de SCI CheileCibului Glodului şi Madei, datorită densităţiimari a aşezărilor umane.

Coridorul ecologic nordic, este mult maigeneros ca suprafa ţă şi asigurăinterconectarea directă cu cinci situri dinreţeaua Natura 2000 (SCI Trascău/SPAMunţii Trascăului –sectorul nord-vestic,Muntele Mare, Mohaşurile Căpăţânei, ValeaIerii şi Someşul Rece) şi indirectă cu SCIApuseni/ SPA Munţii Apuseni- Vlădeasa şiParcul Natural Apuseni. Are lăţimi cuprinseîntre minim 2 km şi maxim 10 km,traversează râul Arieş şi drumul naţional celeagă Turda de Câmpeni şi asigură habitatecontinui prin fâşii alternante de pădure şi

pajişte, din etajul fagului şi până în etajulsubalpin. Este o rută foarte utilizată îngeneral de mamiferele mari, în special de U.Arctos şi C. Lupus, dar nu numai.

Coridrul este deosebit de important chiarîn condiţiile actuale şi trebuie avut învedere de planurile de dezvoltare locală, deamenajamentele silvice şi de programele degestionare a fondurilor de vânătoare de petraseul său.

Cele două coridoare (fig. 5) trebuieevidenţiate ca suprafeţe cu caracter special înplanurile de dezvoltare urbanistică alelocalităţilor din vecinătate, iar pe traseul lorvor fi instituite restricţii în ce priveştepracticarea vânătorii sau amplasarea deamenajări zootehnice sezoniere precumstânele, motiv pentru care este necesarămarcarea fizică în teren, cu ajutorul unorborne, a căror menire va fi explicată prinpostarea informaţiilor esenţiale pe panouriexpuse în localităţile rurale din apropiere.

Discontinuitatea habitatelor (datorată nunumai drumului naţional şi râului Arieş, cişi prezenţei mai multor localităţi sau a unorresurse naturale exploatabile în viitor), a fostprincipalul motiv care ne-a determinat să nuintegrăm în propunerea noastră de parcnatural teritoriile nordice ale MunţilorTrascău, teritorii ce iclud Cheile Turzii şiCheile Turenilor. Cu toate acestea discuţialegată de extinderea unui viitor Parc NaturalTrascău şi peste aceste teritorii rămânedeschisă.

6. Categoria ariei natuale protejate

Valorile naturale ale complexului regionalanalizat până acum din perspectivabiodiversităţii nu sunt singulare. Valoare depatrimoniu (în mică măsură clasificata astfeldin punct de vedere legal) au şi aşezărilerurale tradiţionale din sectorul central alTrascăului şi din Depresiunea Trascău spreexemplu, unele dintre cătunele comuneiRâmeţ sau satul Rimetea. Luând în analizăalături de capitalul natural şi ansamblurileantropice tradiţionale, considerăm că ceamai adecvată categorie în care se poateregăsi viitoarea arie naturală protejată estecea de parc natural.


Fig. 5. Interconectarea Parcului Natural Trascău cu reţeau de arii naturale protejate de interesnaţional şi comunitar prin intermediul a două coridoare ecologie

Conform definirii date în Regimul ariilornaturale protejate, „parcurile naturale suntacele arii naturale protejate ale căror scopurisunt protecţia şi conservarea unoransambluri peisagistice în care interacţiuneaactivităţilor umane cu natura de-a lungultimpului a creat o zonă distincta, cu valoaresemnificativă peisagistică şi culturală,deseori cu o mare diversitate biologică”.Acelaşi document oficial precizează cămanagementul parcurilor naturale trebuie săurmărească menţinerea interacţiuniiarmonioase a omului cu natura prinprotejarea diversităţii habitatelor şipeisajului, promovând păstrarea folosinţelortradiţionale ale terenurilor, încurajarea şiconsolidarea activităţilor, practicilor şiculturii tradiţionale ale populaţiei locale.

Parcurile naturale corespund categoriei VIUCN „Peisaj protejat: arie protejatăadministrată în principal pentru conservarea

peisajului şi recreere”. Prin zonarea internăşi prin gestiunea unitară a reţelei derezervaţii naturale de categorie IV IUCN,parcul natural va asigura menţinerea petermen lung a speciilor şi habitatelor deinteres conservativ. În prezent Româniadispune de 14 parcuri naturale cu o suprafaţătotală de peste 174000 de ha, aceasta fiindcea mai bine reprezentată categorie de ariinaturale protejate la nivel naţional. La nivelmondial categoria V IUCN deţine 5 578 desituri extinse pe o suprafaţă de 1 057 450kmp (Pătroescu et al., 2008).

7. Concluzii

Prin prisma celor afirmate pe parcursulmaterialului de faţă, în cele ce urmează vomîncerca să desprindem câteva concluzii.

Datorită complexului ansamblu geograficregional, Munţii Trascău dispun de o zestre


naturală deosebită, concretizată prinprezenţa a cel puţin 53 de specii cu valoareconservativă (specii criteriu).

Pentru menţinerea pe termen lung a unorefective viabile ale acestor specii, este nevoiede un management adecvat, implementabilnumai sub umbrela uneia dintre categoriilede management statuate în Regimul ariilornaturale protejate (OUG 57/2007).

Pe suprafaţa studiată sunt situate 27 derezervaţii naturale de categorie IV IUCN şidouă arii naturale protejate de interesjudeţean. Pentru protejarea corectă şicoerentă a patrimoniului natural pe care-ladăpostesc aceste rezervaţii, precum şipentru protejarea altor complexe naturalelipsite de un statut legal de protecţieclasificabil IUCN (cum ar fi spre exempluColţii Trascăului sau Culmea Bedeleului),este nevoie de o administrare unitară.

Pentru conservarea ansamblului geograficregional al Trascăului (atât natural cât şiantropic), propunem ca viitoarea categorie de

management a ariei naturale protejate să fiecea de parc natural – categorie V IUCN.

Prin analiza necesităţilor ecologice aleunei specii cheie (acvila de munte), dar şiprin luarea în calcul a altor elemente precumfragmentarea habitatelor, am dimensionatviitorul parc natural la o suprafaţă de 776kmp, de formă ovală.

Datorită fragmentării habitatelor, dar şidatorită prezenţei unor resurse naturaleexploatabile, am exclus din propunereanoastră de parc natural sectorul nordic alMunţilor Trascău, chiar dacă în cadrul săueste situată rezervaţia naturală Cheile Turzii- una dintre cele mai vechi, mai frumoase,mai studiate şi mai valoroase rezervaţiinaturale ale României.

Esenţială pentru viabilitatea viitoruluiparc natural, este existenţa unor coridoareecologice, astfel că am identificat două asfelde suprafeţe de tip coridor (unul nordic, iaraltul sudic), care asigură interconectarea cucelelalte reţele de arii naturale protejate dincontextul regional analizat.

BIBLIOGRAFIE

1. Bordea, S., Bordea, J., 1965, Studiul geologic al regiunii dintre valea lezerului şi valeaGaldei (Munţii Metaliferi), Bucureşti, Dări de Seamă, Corn. Geol., LI 11.

2. Bordea, S., Bordea, I., Georgescu, V., Mantea, Gh., Puricel, R., 1986, Asupra prezenţeiunei faune hauteriviene în zona Galde–Râmeţii, Bucureşti, Dări de - Seamă, Corn.GeoI.LIV.

3. Buză, M., 1997, Studiu sistematic al rezervaţiilor naturale din judeţul Alba, Institutul deGeografiei al Academiei Române, Bucureşti.

4. Bleahu, M ., Brădesc, V., Ivarinescu, Fl., 1976, Rezervaţii naturale geologice dinRomânia, Edit. Tehnică, Bucureşti.

5. Călinescu, R., 1931, Mamiferele României. Repartiţia şi problemele lor biogeografice-economice, Bucureşti, Buletinul Ministerului Agriculturii şi Domeniilor, Nr. 251, Vol.I: 1-103.

6. Constantinescu, M., Mustaţă, Gh., 1982, Fauna Republicii Socialiste România, Vol. IX,Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti.

7. Coldea, G., 1991, Probleme des associations vegetales des Carpates du sud-est (CarpatesRoumanines). Documents Phitosociologiques, Camerino, 13: 317-359.

8. Coldea, G., Sanda, V., Popescu, A., ştefan, N., 1997, Les association vegetales deRoumanie. Tome 1. Les associationsherbacees naturalles. Presses Universitaries de Cluj,261p.

9. Dumiterescu, M., Tanasachi, J., Orghidan, Tr., 1962-1963, Răspândirea chiropterelor


în R.S. Romanânia. Lucr. Inst. Speol. „Emil Racoviţă”, 4: 75-83. 10. Gergely, I., 1957, Studii de vegetaţie pe „Colţii Trascăului”. Studii şi Cerc. De Biol.,

Cluj- Napoca, 8(1-2):95-131. 11. Gergely, I., 1962, Contribuţii la studiul fitocenologic al pădurilor din partea nordică a

Munţilor Trascăului, Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 263-298. 12. Gergely, I., 1964, Flora şi vegetaţia regiunii cuprinse între Mureş şi Masivul Bedeleu.

Rezumatul tezei de doctorat, Bucureşti. 13. Gergely, I., 1964, Pajiştile mezofile din depresiunea Trascăului, Contrib. Bot., Cluj-

Napoca, 225-228. 14. Gergely, I., 1966, Vegetaţia helofilă (palustră) din Depresiunea Trascău, Contrib. Bot.,

Cluj- Napoca, 2: 57-67. 15. Gergely, I., 1967, Pajişti de stâncării din partea nordică a Munţilor Trascăului, Contrib.

Bot., Cluj-Napoca, 131-143. 16. Gergely, I. , 1964, Pajiştile mezofile din partea nordică a munţilor Trascăului, Contrib.

Bot., Cluj-Napoca, 191-209. 17. Hodişan, I., 1965, Vegetaţia saxicolă de la Cheile Feneşului (raion Alba, reg.

Hunedoara), Studia Univ. Babeş-Bolyai, Ser. Biol, Cluj Napoca, 2: 9-22.18. Hodişan, I., 1968, Cercetări fitocenologice asupra pajiştilor din bazinul Feneşului (raion

Alba, reg. Hunedoara), Contrib. Bot., Cluj Napoca, 145-150.19. Laurance, W.F., 2002, Hyperdynamism in fragmented habitats, J.Veg. Sci. 13, 595–60220. Luduşan, N., 1999, Rezervaţii geologice din Munţii Trascăului, rev. Pangeea, nr. 1, p.13-

19.21. Luduşan, N.; Hanciu, I.Ş.; Hanciu, M.; Munteanu, M., 2003, Geografia judeţului Alba,

Ed. Aeternitas, Alba Iulia.22. Peregovits, L., 1995, Data to Macrolepidoptera fauna of Transylvania (Romania) I. –

Folia. ent. hung., 56: 163-178.23. Preda, M., 1989, Dicţionar dendrofloricol, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti,

pag. 366. 24. Pop, I., Hodişan, I., Raţiu, O., Pali, St., 1960, Vegetaţia masivelor calcdroase de la

Cheile Întregalde şi Piatra Caprei, Contribuţii botanice, Grădina botanică, Cluj Napoca.25. Popescu-Argeşel, I., 1977, Munţii Trăscăului. Studiu geomorfologic. Edit. Academiei,

Bucureşti. 26. Povară, I., 1983, Evoluţia istorică a vegetaţiei, Geografia României I, Edit Academiei

R.S.R., Bucureşti.27. Rákosy, L., 2003, Lista roşie pentru fluturii diurni din România. – Bul.inf.

Soc.lepid.rom., 13(1-4): 9-26. 28. Rákosy, L., 2005, U.E. şi legislaţia pentru protecţia lepidopterelor din România, Bul.inf.

Soc. lepid. rom., 16: 89-96.