Conceptul operational de nuvelaDef: Este o specie a genului epic in proza mai lunga decat schita si povestirea si mai scurta decat romanul, cu o constructie riguroasa, cu personaje relative putinr, care graviteaza in jurul personajului principal. nuvela relateaza un singur fapt epic ca si schita si povestirea este o naratiune obiectivata relatarea se face la persoana a III-a naratorul doar relateaza faptele fara a se inplica afectiv accentul cade pe un singur personaj, pe cel principal pentru a-I evidential calitatile si defectele, autorul il pune in situatii limita nuvela reda intamplari reale sau cu o baza reala, daca povestirea se axeaza pe fictiune, nuvela este mai aproape de realitate pentru a declansa conflictul phihologic din nuvela, naratorul construieste o intriga tesuta abil, riguros actiunea nuvelei este mai tensionata decat a povestirii in nuvela naratorul nu se implica, el este doar un observator care prezinta faptele asa cum s-au intamplat eroul nuvelei este caracterizat de psihicul sau, de viata sa interioara naratorul in nuvela este detasat, neimplicat, dar este un bun psiholog; el urmareste convulsiile sufletesti ale personajului pus in situatii limita; naratorul nu-si poate salva eroul de la esec si lasa faptele sa-si urmeze cursul firesc deznodamantul este rezultatul vietii sufletesti a eroului; uneori acesta reuseste sa se salveze, alteori cade victima propriilor vicii in nuvela ritmul este alert, dinamic, precipitat nuvela este de regula o constructie simetrica limbajul nuvelei este rece, impersonal titlul nuvelei este semnificativ; el pune in evidenta momentul esential timpul si spatiul sunt limitate (in orice nuvela) de la cateva ore la cateva zile locurile de desfasurare sunt putine deci minimum de timp in maximum de efect

Clasificarea nuvelei: 1. Nuvela istorica: Isi ia sursele de inspiratie din cronici vechi, surprinde lupta pentru tron s-au batalii importante. Personajele sunt domnitori si boieri, personalitatea istorica devine personaj. Cronologia este liniara fara intoarceri in timp. Finalul coincide cu sfarsitul personajului. Este romantica cu eroi exceptionali in imprejurari exceptionale. 2. Nuvela psihologica: Analizeaza oscilatiile sufletesti, conflictul interior al personajului. Are un singur fir narativ in care domina analiza psihologica. Atmosfera este moralizatoare. Teme: Dezumanizarea sub influenta banului (inadaptarea, pervenitul), stari patologice (frica, obsesia, alienarea).

3. Nuvela fantastica: Fantasticul este o categorie estetica, un amestec de sacru si profan in care sacrul este lumea atemporala, iar profanul este lumea reala; inseamna intrari si iesiri din real, personajul principal retraieste un mit, ca sansa de a recupera puteri initiatice primordiale uitate, pierdute sau neintelese corect. Fantasticul produce stari de confuzie, stari de incertitudine. Cititorul ezita intr-o explicatie naturala si supranaturala. In nuvela fantastica apar doua planuri temporale: unul real si unul imaginar. Planul real e profan, iar celalalt este sacru. Toate nuvelele fantastice au finalul ambiguu.

Nuvela istorica: Alexandru Lapusneanul de Costache Negruzzi Nuvela a fost publicata in primul numar al revistei Dacia Literara in 1840, iar ulterior in volumul Fragmente Istorice. Nuvela a fost considerata o ilustrare a programului Daciei Literare, program intocmit de Mihail Kogalniceanu, cu un subtitlu Introductie. Nuvela a raspuns deziteratului lui Kogalniceanu: formarea unei literaturi nationale inspirate din istoria neamului. Principala sursa de inspiratie au fost cronicile lui Grigore Ureche si Miron Costin. Ca si in dramele lui Shakespeare si ca in tragediile antice personajele sunt instrumente ale destinului, neputandu-se extrage acestuia. Criticul george calinescu afirma ca nuvela Alexandru Lapusneanul ar fi trebuit devenit o scriere la fel de celebra ca si Hamlet, daca literatura romana ar fi avut prestigiul unei limbi de circulatie universala. Registre stilistice in nuvela istorica: Se caractierizeaza prin dinamism, concentrare, desfasurare violenta, actiune unitara. Nuvela este impartita in patru capitole cu actele unei piese de teatru, autorul dozeaza arhaismele si neologismele. Autorul utilizeaza culoarea de epoca pentru descrierea vestimentatiei doamnei si a costumelor domnitorilor. Limbajul: usor arhaizat ca si in secolul al XVI-lea au doar nu sunt si eu unsul lui Dumnezeu? Au doar nu mi-a jurat si mie credinta?. In nuvela sunt prezente si neologismele: intrigant, apartament, ministru, satelit, confrati, parchet. Desi a fost creata in secolul al XIX-lea, nuvela pastreaza si astazi aceasi prospetime si aceasi valoare artistica. Tema nuvelei i-a inspirat de pumti poeti, scriitori, dramaturgi. Eminescu a dramatizat un fragemnt despre Lapusneanu. Goerge Mihail Zamfirescu a scris Cuminecatura. Bolentineanu a tratat in proza subiectul. Eminescu il evoca pe autorul nuvelei in poemul epigoni, iar Negruzzi sterge colbul de pe cronice batrane; caci pe mucedele pagini stau domniile romane.

Nuvela psihologica: Moara cu noroc de Ioan Slavici Ioan Slavici (1848 1925) a fost nuvelist, romancier, dramaturg, memorialist si publicist. Capodoperile sale nuvelistice sunt: Moara cu noroc; Comoara; Padureanca; Budulea taichii; Popa Tanda. A scris 7 roamane printre care: Mara. A scris 3 volume de memorialistica: Inchisorile mele; Amintiri si Lumea prin care am trecut. Aceste 3 volume auc marturii despre Eminescu, Creanga, Cragiale si Cosbuc. Slavici respinge idea graduitatii artei si considera ca lectura nu este numai o placuta pierdere de vreme cum afirma si cronicarul Miron Costin. De aceea toate nevelele lui Slavici au si un scop educativavand fiecare cate o morala (ca si fabula). Una dintre temele preferate a lui Slavici o constituie patima banului, tentatia imbogatirii. Tema o gasim in nuvela: Moara cu noroc; Comoara; Vatra parasita; Ojertfa a vietii si in romanul Mara. Moara cu noroc a fost publicata in anul 1881. Slavici evoca aici lumea autentica a tinuturilor natale pe care o cunostea in cele mai mici detalii (Sirea, judetul Arad). Nuvela Moara cu noroc este o capodopera a nuvelisticii romanesti prin structura compozitionala si prin puterea sa de descrifrare a oscilatiilor sufletului omenesc. In nuvela se identifica 3 straturi tematice: primul strat tematic poate fi chiar supratema nuvelei si anume civintele batrane din incipit omul sa fie multumit cu saracia sa, caci daca e vorba nu bogatia ci linistea colibei take te face fericit. Vocea batranei se identifica cu cea a naratorului. Cuvintele batranei au valoare premonitorie, anticipand destinul tragic al eroilor. Finalul nevelei reda tot cuvintele batranei ca o concluzie a celor intamplate: Simteam eu ca nu are sa iasa bine, dar asa le-a fost dat. Al doilea strat tematic vizeaza consecintele napaste pe care setea de imbogatire le are asupra omului. In acest sens asistam la drumul parcurs de Ghita, de la conditia de modest crasmar pana la crasmarul dominat de patima banului. Procesul este urmarit evolutiv cu dramatice reinvieri ale fondului de omeniri. Al treilea strat tematic reda forta de fascinatie si de autoritate care se degaja din personalitatea lui Lica Samadaul. Lica este un personaj negativ care intimideaza orice adversar, care sfideaza legile umane si chiar si cele devine. Pentru Ghita, Lica reprezinta ispita malefica, bogatia blestemata. Pentru prima data in literatura romana este urmarit raportul existential dintre calau si victima. La inceput Ghita este un cizmar cinstit, tata si sot admirabil care vrea sa-si depaseasca statutul de om sarac. Aparitia lui Lica determina conflictul interior dintre setea de bani si cinste. La prima intrevedere cu Lica, Ghita are o atitudine demna, simte insa primejdia, intelege ca nu poate ramane la han fara voia lui. Vrea sa reziste pana se va imbogati atunci trebe sa se alieze cu Lica, sa-i schimbe banii furati.

Nuvela fantastica: La tiganci de Mircea Eliade Nuvela a fost scrisa in 1959 si este considerata o capodopera a literaturii fantastice romanesti. In nuvela nu exista hotare sesizabile intre real si ireal. Exista in nuvela o camuflare a sacrului in profan, dupa cum afirma Eliade. Actiunea este plasata in Bucurestiul de altadata, un loc fregvent in opera lui Eliade. De data aceasta Bucurestiul apare ca un loc toropit de caldura, intr-o astfel de zi torida incepe aventura neobisnuita a lui Gavrilescu, un modest profesor de pian. Intamplarile sunte relatate in 8 episoade, marcate grafic in nuvela. Actiunea porneste cu un moment banal al existentei lui Gavrilescu. Isi aminteste in tramvai ca si-a uitat servieta cu partituri la una dintre elevele sale, Otilia Voitinovici, este nevoit sa se intoarca din drum. Din intamplare sau poate manat de o vointa oculta, Gavrilescu ajunge la tiganci, un loc suspect moral pentru bucuresteni. Ajuns aici el trece printr-o serie de experiente neasteptate. Labirintul - dubla aventurta a eroului in exterior si in sine. Spatiul exotic in care intra poate simboliza in primul rand dorinta fireasca a lui Gavrilescu de a se refugia, intr-un loc racaros din pricina caniculei, dar si curiozitatea de a patrunde intr-un teritoriu interzis. Atractia spre gradina inaccesibila profanului, poate fi si o alegorie a trecerii eroului in nefiinta sau mai poate fi si o incercare de recuperare a unui timp afectiv pierdut, a unei sacralitati pierdute. Bordeiul nu este o casa a placerilor cum se banuia ci este locul unor ritualuri ezoterice. Semnificatia acestora ii scapa lui Gavrilescu. El nu reuseste sa treaca probele la care este supus. In consecinta este nevoit sa rataceasca intr-un labirint al obiectelor. El strabate acest labirint intr-o stare de veghe si cosmar.

RomanulDef: Este o specie a genului epic in proza de mari dimensiuni, actiune completa, pe mai multe planuri, cu personaje numeroase si cu un conflict puternic. Romanul realist obiectiv Ion de Liviu Rebreanu Ion este un roman realist obiectiv pentru ca naratorul este omniscient, omniprezent, impersonal, demiurgic. Naratiunea se desfasoara la persoana a IIIa, timpul este cronologic, se vazeaza pe observatie si investigatie, este un roman de tip fresca sociala. Personajele sunt tipice in imprejurari tipice, naratorul se detaseaza de faptele prezentate. Tema: prezentarea problematicii pamantului si a taranului ardelean sau tema destinului nostru, al fiecaruia intre Eros si Tanatos. Romanul Ion a aparut in anul 1920, an care ramane datorita acestei aparitii un an de referinta in istoria romanului romanesc. Rebreanu a lucrat 7 ani la roman. Prima redactare s-a numit Zestrea si aceea avea 300 de pagini, titlul final Ion la dat pentru ca a intentionat sa faca din erou un personaj reprezentativ pentru taranimea din Transilvania la inceputul secolului XX. Prin acest roman Rebreanu devine creatorul romanului realist obiectiv. Iinainte de romanul Ion, literatura romana inregistrase cateva succese: Mara Ioan Slavici; Viata la tara Duliu Zamfirescu; Ciocoii vechi si noi Nicolae Filimon. Dintre toti, cel mai apropiat de Rebreanu prin structura sufleteasca si prin mediul de a vedea existenta ramane Slavici. Modele din literatura universala ale lui Rebreanu au fost: Tolstoi, Zola, Flaubert, Balzac. Ion are o valoare cu atat mai mare cu cat a aparut intr-un moment de criz a romanului romanesc. Literatura noastra era dominata de semanatorism si poporanism care proiectau asupra taranului o viziune lipsita de autenticitate cu infrumusetari artificiale. Romanul are o structura sferica, circulara, rotunda, are doua volume Glasul pamantului si Glasul iubirii. Sunt doua parti opuse, dar complementare. Romanul are 13 capitole (cifra nefasta) dispuse aproximativ egal: 6 capitole in volumul 1 si 7 capitole in volumul 2. Primul capitol se intituleaza Inceputul, iar ultimul Sfarsitul. Exista o simetrie a inceputului cu finalul. Incipitul descrie drumul spre Pripas, iar finalul, iesirea din Pripas. Drumul are semnificatia simbolica a destinului deci o funcite metatextuala. La inceput este descrisa hora si o hora a destinului si la sfarsit inmormantarea lui Ion. Este descris la inceput iubirea lui Ion pentru Florica si la sfarsit aceasi iubire, dar il duce la moarte. Romanul este o vasta fresca sociala; pe langa viata taranimii transilvanene cuprinde si intelectualitatea satelor si problema nationala in Translivania; exista doua planuri narative; unul care prezinta viata taranimii, celalalt viata intelectualitatii rurale. Stilul romanului este neutru, impersonal, cenusiu (sobru,rece); stilul direct alterneaza cu cel indirect si cu cel indirect liber de exemplu: va sa zica, va trebui sa fiu vesnic sluga pe la altii?; registrele stilistice sunt diverse: limbajul regional, ardelenesc este autentic, este un stil anticalofil, impersonal cu limbaj dur, colturos pe alocuri.

Romanul modernist subiectiv Romanul subiectiv se axeaza pe: - anularea omniscientei, perspectiva demiurgica fiind inlocuita cu una relativa. - relatarea se face la persoana I - naratorul este implicat - naratorul este protagonist; pot aparea mai multi naratori - nu se respecta cronologia faptelor, producandu-se dilatari sau comprimari ale timpului - fluxul constiintei dirijeaza opera - faptele exterioare nu au semnificatii majore - conflictul este generat de problematica eului de neadaptare la realitate - accentul cade pe confesiune - perspectiva narativa este subiectiva: despre celelalte personaje, cititorul cunoaste tot atat decat personajul principal; iar naratorul stie tot atat cat personajele - predomina monologul interior Conceptia lui Camil Petrescu despre noul roman reiese din doua articole: - Noua Structura si Opera lui Marcel Proust - Teze si antiteze In opera sa, Camil Petrescu promoveaza teoria sincronismului literaturii cu teoria si stiinta. L-au influentat filozofii: Henry bergson si Edmund Husserl. De la Bergson a preluat institutionismul, iar de la Husserl fenomenologia. Ca influente literare i-au servit marii romancieri Marcel Proust, Stendhal si Gide. Pentru Proust, Camil Petrescu a avut un adevarat cult. Proust este intemeietorul romanului modern. Cele 7 volume din In cautarea tumpului pierdut sunt concepute ca o sinteza intre confesiune si fictiune, intre memoria voluntara si cea involuntara. Memoria involuntara presupune elemente nelegate cronologic. De la standhal a preluat idea demitizarii razboiului, stilul anticalofil. De la Andrew Gide a preluat asezarea eului narator in centrul operei si idea ca romanul este un dosar de existente. Romanele lui Camil Petrescu impun o noua foruma epica, neavand un subiect propriu-zis. Ambele sale romane Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi si Patul lui Procust analizeaza stari sufletesti: iubirea, gelozia, mandria ranita, neintelegerea intre soti.

Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi de Camil Petrescu Romanul a aparut in perioada Interbelica in anul 1930. Initial naratorul s-a gandit la alte titluri. Romanul capitanului Andreiescu sau Proces verbal de dragoste si de razboi. Din punctul de vedere am compozitiei romanul are doua parti: relatarea iubirii dintre Stefan Ghiorghidiu si Ela si jurnalul eroului pentru frontul Primului Razboi Mondial. Aceasta parte este construita dupa jurnalul de front al autorului, imprumutat cu amanunte eroului. Cele doua parti sunt unite prin prezenta unei singure constiinte care nareaza la persoana I evenimentele si in structura interioara a romanului exista doua planuri: subiectiv si obiectiv. Cel subiectiv cuprinde monografia unei iubiri. Monografia unei iubiri care se intinde in ambele parti ale romanului. Planul obiectiv este cel in care se consuma experienta vietii: mostenirea, razboiul si moartea. Romanul incepe si se sfarseste cu aceasi stare de incertitudine eram insurat de 2 ani si jumatate cu o colega de la Universitate si banuiam ca ma insala. La sfarsitul romanului, inciuda certitudinii intarita de scrisoare anonima persita incertitudinea: si totusi, imi trece prin minte ca un nour de intrebare...dar daca nu e adevarat ca ma insala? Daca dinou am aceeptat o serie gresita de asociatii?. La sfarsit intervine indiferenta si oboseala pentru ca eroul a trecut prin experienta razboiului si considera ca viata nu trebe irosita in framantari marunte: dar nu, sunt obosit si mi-e indiferent, chiar daca e nevinovata. Eroii Stefan si Ela se cunosc din anii studentiei. Dragostea lor se naste din admiratie, duiosie si mai ales orgoliu: Incepuse-mi totusi sa fiu magulit de admiratia pe care o avea mai toata lumea pentru mine, fiindca eram atat de patimas iubit de una dintre cele mai frumoase studente si cred ca acest orgoliu a construit baza viitoarei mele iubiri. Casatoria lor este linistita o vreme cu toate ca cei doi duc o viata modesta. O mostenire neasteptata le schimba cursul existentei aruncandu-i pe cei doi in lumea mondena. Noua lume constituie proba de foc a existentei familiale. Ghiorghidiu nu se poate adapta la acest mediu, este un inadaptat ca toti eroii camilpetrescieni.

Romanul subiectiv interbelic; romanul experientei Maitreyi de Mircea Eliade Mircea Eliade a fost un remarcabil erudip, mitograf, specialist in istoria religgilor, nuvelist, romancier si a avut o personalitate enciclopedica. A facut studii postuniversitare in India intre 1928 1932. Romane: Maitreyi; Lumina ce se stinge; Intoarcerea in rai; Huliganii; Nunta in cer si Noaptea de sanziene. Ca istoric al religiilor a scris: :Istoria credintelor si ideilor religioase 3 volume; Tratat de istoria religiilor. Despre mitologie a scris: Mitul eternei reintoarceri; Sacru si profan; Aspecte ale mitului si De la Zamolxis la Genghis-Khan. Mituri prezente in opera lui Eliade: 1. mituri universale: Mitul enernei reintoarceri; Labirintul; Mitul coborarii in infern. 2. Mituri indiene: Levitatia; Invizibilitatea si Yoga. 3.Mituri romanesti: Sarpele; Strigoiul si vrajile malefice.

Maitreyi este un roman de dragoste realizat intr-un context oriental romantic, mistic, incarcat cu simboluri, mituri, ritualuri semnificative pentru cultura indiana. Romanul s-a nascut din experienta de viata in India a autorului dintre anii 19281932. A aparut in 1933 avand 15 capitole. Prin tema iubirii, romanul aminteste de Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi a lui Camil Petrescu. Spre deosebire de acesta, romanul are o alta viziune asupra iubirii si anume ca orice abatere de la dragostea imaculata duce la dezastrul sufletesc. Karma nu admite pacate. Orginalitatea romanului consta in aducerea in literatura romana a unei teme aparute si nume iubirea dintre un european si o indianca exotica. Este un roman liric, fascinant, o poveste de dragoste traita pana la divinatie pentru ca eroii aspira spre absolut. Tema este filozofico erotica si este realizata sub forma confesiunii sincere catre cititor. Romanul este un amplu monolog care trimite la jurnal. Allan este personajul narator si martor. Descoperim in roman misterul feminitatii, randuielile Indiei, tara ascetismului. Maitreyi traieste in belsug, dar doarme ascetic pe jos pe o rogojina subtire. Jurnalul este construit de cateva intergogatii fara raspuns. Primele interogatii constituie motoul romanului. Autorul un personaj narator prezinta faptele din perspectiva avand in memorie toata drama traita. Jurnalul devine astfel pretext literar, modalitatea de confesiune, rememorare, catharsis. Prin dragoste scriitorul intra in misterul sufletului indian. Tehnica narativa este cea a confesiunii. Romanul cucereste prin farmecul liric al candorii si ingenuitatii. Tema este iubirea imposibila dintre doua personaje care apartin unor lumi diferite: orientala si occidentala. Iubirea are caracteristica initiatica.

PoeziaPoezia este de doua feluri: - lirica (oda, satira, meditatie, imn, pastel, elegie, doina, romanta, idila, poezie cu forma fixa Sonet; Randel; Gazel; Glossa ) - epica (poem, balada, epopee) Poezia literara se manifesta prin: - prezenta confesiunii, - exprimarea directa a sentimentelor - prezenta persoanei I ca marca a subiectivitatii Poezia epica: - absenta marcilor eului liric - prezenta persoanei a III-a, prezenta rolulilor, a mastilor Ideologii literare: 1. Dacia Literara 2. Junimea si Convorbiri Literare (Titu Maiorescu) 3. Revista Zburatoru (Eugen Lovinescu) Dacia Literara: Revista Dacia Literara a aparut in anul 1840 adica in perioada Pasoptista. Perioada Pasoptista dureaza intre anii 1830-1860. In mijlocul acestei perioada s-a declensat revolutia de la 1848. Scriitorii pasoptisti au fost: Vasile Alecsandri, Costache Negruzzi, Grigore Alexandrescu, Ion Heliade Radulescu, Dimitrie Bolentieanu, Alecu Ruso, Andrei Muresanu, Nicolae Balcescu. In perioada Pasoptista se afirma primii nostrii scriitori mondeni in cadrul curentului national, popular, promovat de revista Dacia Literara. Numarul 1 al revistei se deschide cu articolul numit Introductie. Este un articol program scris de Mihail Kogalniceanu in 1840. Fiindca literatura romana era la inceput, el da cateva sfaturi scriitorilor si poetilor pentru a se crea o literatura nationala. Acest articol este considerat Programul Romantismului romanesc. Principalele puncte ale articolului sunt: 1. Revista isi propune sa continue pe o treapta superioara activitatea lui Ion Heliade Radulescu si a lui Gheorghe Asachi, intemeietorii invatamantului romannesc in Tara Romaneasca si Moldova. Revista totodata doreste sa inceapa faramitarea interesului prin profile foarte diverse. 2. Revista isi propune sa fie o foaie romaneasca, fie de orice parte a Daciei numai sa fie buna. 3. Isi afiseaza ca tel exclusiv literatura fara a parasi insa telurile politice. 4. Condamna imitatiile si traducerile care nu fac inca o literatura si care s-au facut la noi o manie peimejdioasa pentru ca omoara in noi dublul national. Nu se traduce ci se critica abuzurile si minimarea apusului. 5. Inspiratia scriitorilor din relativitatea autohtona. 6. Inspiratia din folclor, din istoria si din frumusetile patriei: Istoria noastra are destule fapte eroice, frumoasele noastre tari sunt destul de mari, obiceiurile noastre sunt destul de poetice pentru ca sa putem gasi si la noi sujeturi de scris, fara sa avem pentru aceasta trebuinta sa imprumutam de la alte natii.

7. Revista va lupta pentru ca romanii sa aiba o limba si o literatura comuna pentru toti. Se insista asupra ideii de oroginalitate si asupra spiritului critic. Critica noastra spune Kogalniceanu va fi nepaltinitoare adica nu iertam pe nimeni, vom critica cartea, iar nu persoana. Cei mai reprezentativi scriitori pasoptisti sunt Vasile Alecsandri si Costache Negruzzi.

Vasile Alecsandri pasteluri Pana la Vasile Alecsandri intalnim in literatura doar elemente de pastel in poezia romantica de exemplu Zburatorul de Ion Heliade Radulescu. Aici elementele de pastel au rolul de a crea atmosfera sau de a comunica stari sufletesti. Vasile alecsandri da individualitate pastelului, zugravindul cu farmecul sau specific. Vasile Alecsandri este cel care a introdus in literatura romana pastelul prin volumul Pasteluri in care descrie: anotimpurile, fenomene ale naturii, aspecte ale naturii de la Mircesti. Muncile campului sau elementele de pastel exotic. 1. Anotimpurile sunt descrise in poeziile: Iarna; Mezul iernei; Sfarsitul iernii; Oaspetii primaverii; Toamna tesatoare. 2. Fenomene ale naturii Gerul; Viscolul; Tunetul. 3. Natura de la Mircesti, locul natal: Serile de la Mircesti; Lunca de la Mircesti; Malul Siretului. 4. Muncile campului: Semanatorii; Seceriul; Cositul; Rodica. 5. Elemente de peisaj exotic: Mndarinul; Pastel chinez; Cantec sicilian.

Societatea literara Junimea Revista Convorbiri Literare Societatea literara Junimea s-a infiintat la Iasi in 1863. Patru ani mai tarziu, junimistii au scos o revista Convorbiri Literare. Fondatori: Petre Carp, Vsile Pogor, Theodor Rosetti, Iacob Negruzzi si Titu Maiorescu. In evolutia societatii Junimea se disting 3 etape: 1. Intre 1863 1876 este etapa in care junimistii tin conferinte pe teme de istorie, filozofie, morala, psihologie cu scopul emanciparii psihicului. Aceste conferinte au fost numite prelectiuni populare. 2. Intre 1876 1885 este o epoca de inalta afirmare cand publica in revista mari clasici: Eminescu, Creanga, Caragiale, Slavici. 3. Incepe dupa 1885 cand revista se muta la Bucuresti. Revista nu va mai fi preponderent literara ci va avea un caracter cultural si se va axa pe domenii stiintifice. Conducerea revistei va fi preluata de fostii studenti a lui Titu Maiorescu. Revista va aparea pana in 1944. Obiectivele societatii Junimea sunt: - cultivarea publicului - dezvoltarea spiritului critic - impunerea valorilor nationale - educarea gustului estetic al publicului - unificarea limbii literare - impunerea unor opere originale Titu Maiorescu: rolul de indrumator al Literaturii romane Maiorescu a fost primul critic literar estes. A indrumat o jumatate de veac Literatura romana. A fost unul dintre ctitorii Junimii si ai Convorbirilor Literare. A promovat scriitori deveniti ultrior valori ale Literaturii romane. Eminescu, Creanga, Caragiale, Slavici. A editat in 1883 primul volum de poezii a lui Eminescu intitulat Poesii. Preocuparile lui Titu Maiorescu privind Limba romana sunt prezentate in articolele Betia de cuvinte; Oratori, retori si limbuti; Neologismele; Despre scrierea Limbei romane. In aceste articole, Maiorescu cere tinerilor scriitori urmatoarele: - folosirea alfabetului latin fiindca se folosea cel chirilic - folosirea ortografiei fonetice - combaterea etimologismului - cere imbogatirea limbii prin neologisme - combate betia de cuvinte si pe stricatorii de limba Preocuparile lui Maiorescu privind literatura romana se regasesc in articolele: 1. Eminescu si poeziile lui 2. Literatura romana si strainatatea 3. Poeti si scriitori 4. Comediile domnului I.L. Caragiale 5. O cercetare critica asupra poeziei romane de la 1867

In articolele sale, Maiorescu critica formele fara font. Fondul autohton trebuie ridicat la inaltimea formelor imprumutate, idee sustinuta si de Eminescu si Caragiale. Concluzie: Titu Maiorescu a indrumat Literatura romana pe calea originalitatii. A stabilit valul mediocritatii. A deschis calea marilor critici literari. A elaborat un stil precis, clar, armonios. A criticat formele fara font. Poezia romantica Romantismul Oda in metru antic de Mihai Eminescu Oda este o poezie de lauda, preamarire, admiratie pentru eroi si pentru natura. Oda lui Eminescu se poate subintitula Oda suferintei deci nu este o oda propriuzisa. Poezia a cunoscut 8 variante. Desi Luceafarul continua sa fie considerat capodopera incomparabila a lui Eminescu si a poeziei romanesti, preferinta multor cititori si critici se indreapta spre Oda in metru antic. Poezia farmeca prin desavarsita simplitate a expresiei in contrast cu bogatia ideilor continute. Oda apare la sfarsitul vietii creatoare a lui Eminescu 1883. precesul de eleborare s-a intins de-a lungul intregii cariere a poetului. Criticul Ioana Petrescu a interpretat titlul ca fiind o veritabila oda adresata suferintei.

Glossa de Mihai Eminescu Criticul Dimitrie Popovici in volumul Poesia lui Eminescu afirma ca spre deosebire de astrul indragostit al Catalinei, poetul Glossei nu se poate izola in regiuni ceresti; el este un Hiperion condamnat sa ramana in societate. Poezia a aparut in primul volum editat de Titu Maiorescu intitulat Poesii. Poezia dateaza din timpul studiilor berlineze (1872-1874) si numara initial 9 strofe. Cuvantul glosa inseamna a explica un cuvant, un comentariu marginal pentru a clarifica ceva. Pornind de aici s-a ajuns la poezia cu forma fixa, cea mai pretentioasa intre poeziile de acest tip: Sonet; Randel; Gazel; Glossa. Glosa trebuie alcatuita dintr-un numar de strofe egal cu numarul de versuri din prima strofa. Incepand cu a doua strofele comenteaza un vers din prima strofa. Prima strofa se numeste strofa tema. Glosa se incheie cu versurile primei strofe transcrise invers. Regulile de alcatuire sunt foarte controversate si de aceea intalnim glosa destul de rar in literatura. Glosa este o poezie anomica si filozofica.ca exprima adevarul ale cunoasterii, ale moralei. Glosa este o poezie concentrata, lapidara si sententioasa.