comunicarea sl limbajul

7/24/2019 Comunicarea Sl Limbajul

1/11

COMUNICAREA sl LIMBAJUL

I.

DELIMITRI CONCEPTUALE.

Faptul ca limbajul si comunicarea constituie mecanismele psihice aflate cel mai la ndemna individului

pentru a-si regla propria sa conduita, dar si conduita altora, este mult prea evident pentru a insista asupra lui.

Daca sistemul imaginilor, conceptelor si ideilor, format prin intermediul mecanismelor informational-operationale ar fi tinut secret, daca el n-ar fi folosit, vehiculat, atunci n-ar avea aproape nici o utilitate practica, nuar fi capabil de inf 828b12i luenta si interinfluenta, nu putea fi preluat si reintrodus n circuitul cunoasterii, nu aravea nici un impact asupra actlvitatii umane.

omunicarea, nteleasa ca act tran!actional, inevitabil n situatii de actiune, devine esentiala, fundamentalaatt pentru viata persoanei, ct si pentru viata sociala a individului.

Din pacate, notiunile de comunicare, limba, limbaj suntpolisemantice, ele comportnd o

pluralitate de sensuri" ele constituie obiectul de investigatie al mai multor discipline stiintifice #lingvistica,psihologia, sociologia, semiotica, cibernetica etc.$, care aduc propriile lor perspective de abordare, nu

ntotdeauna identice sau macar complementare.

Comunicareaa fost definita cel mai adeseori ca o forma particulara a relatiei de schimb ntre doua saumai multe persoane, doua sau mai multe grupuri.

SILLAMYinsista asupra caracterului de feed-bac% al comunicarii. nd informatia estetransmisa, considera el, se produce o actiune asupra receptorului si un efect retroactiv asupra persoaneiemitente.

ANIEU si MARTIN atrag atentia asupra elementelor componente ale comunicarii si orientareaei" comunicarea constituie ansamblul proceselor psihice si fi!ice prin care se efectuea!a operatia depunere n relatie a unei persoane sau a mai multora. cu o alta sau cu mai multe, n vederea atingeriiunor obiective.

Comunicarea umana !oa"e #i $er%ala sau non$er%ala.

Continutul comunicarii este e&trem de variat'

comunicarea vehiculea! imagini, notiuni, idei #deci are un continut informational$,

ea facilitea!a si manifestarea conduitelor afective, produce disonanta sau consonanta psihica,

efecte de acceptare sau refu!, concordanta sau nonconcordant #continutul afectiv-emotional),

prin comunicare se transmit trebuinte, aspiratii, imbolduri spre actiune(continutulmotivational),

se initia!a, se declansea!a sau se stopea!a activitatile, se manifesta re!istenta la

eforturi (continutul volitiv$.

n general, se comunica trei tipuri de informatii:

cognitive#continutul semnelor lingvistice$"

indiceale#centrate pe locuitor cu scopul definirii si controlarii rolului lui n timpul comunicarii$"

injonctivesau conative#schimbate ntre interlocutori pentru a face sa progrese!ecomunicarea spre reali!area unui scop$.

Mijloacele comunicariise clasifica astfel'


2/11

Du!a &oua a'e o!use'

vocalversusnonvocal#cuvinte versus gesturi, atitudini$ si

verbalversusnonverbal#cuvinte versus noncuvinte$.

Din combinarea acestor doua a&e re!ulta urmatoarele ca"e(orii &e mi)loace &e comunicare'

1$

vocal-verbal' cuvntul fonetic ca unitate lingvistica"

2$

vocal-nonverbal' intonatii, calitatea vocii, emfa!a"

($ nonvocal-verbal' cuvntul scris ca unitate lingvistica"

)$ nonvocal-nonverbal' e&presia fetei,(es"urile* a"i"u&inile.

*&ista si o al"a clasi#icarea mijloacelor de comunicare'

lingvistice#limba dublu articulat si de manifestarile vocale$"

para-lingvistice,mai mult sau mai putin constiente, ntelese de membrii unei culturi' nonverbal-vocale #tonul vocii$, nonvocale #gesturi$"

extra-lingvistice,care scapa locutorului n timpul comunicarii

o vocale' calitatea vocii care fumi!ea!a informatii biologice, psihologice sau sociale

asupra locutorului$,

o nonvocale #maniera de a se mbraca$.

Teoria comunicariiconsideracomunicarea ca fiind modalitatea de legatura in spatiu si timp intre un+obiect-sistem+ si mediul e&tern, ca sursa generatoare de semnale purtatoare de informatie sau ca +transfer deinformatie de la sistem sursa #emitent$ la un sistem receptor #destinatar$. otrivit acestei acceptiuni, comunicareadevine nu numai un atribut al omului, ci si al sistemelor fi!ice si biologice, la nivelul carora se reali!ea!a procesede reglare. otiunea de comunicare ne apare astfel ca relatie si ca proces.

Rela"ia se defineste ca legatura informationala intre doi termeni' sursa sau emitentul si receptorul saudestinatarul. *mitentul generea!a si transmite semnale.

eceptorul sau destinatarul este sistemul care captea!a si prelucrea!a semnalele transmise de emitent,modificandu-si sub actiunea lor starea initiala. alitatea in sine a comunicarii este determinata de capacitatea dereceptie si prelucrare a destinatarului.

a !roces, comunicarea se refera la ansamblul operatiilor de codare-recodare-decodare, ce se aplicaasupra alfabetului de ba!a #la nivelul sursei$ si alfabetului-cod #la nivelul destinatarului$ si la succesiuneamesajelor care se transmit intre emitent si destinatar.

. rocesul de comunicare se caracteri!ea!a prin frecventa si periodicitate, prin amplitudine sau intensitate,prin natura substantial calitativa a semnalelor si prin continutul mesajelor. rivit prin prisma teoriei generale ainformatiei, el ne de!valuie ( laturi' latura cantitativa, semantica si pragmatica.

La"ura can"i"a"i$a se refera la conditiile obiective, necesare pentru ca mesajul sa poarte o minimacantitate de informatie. /ceasta conditie re!ida in e&istenta, la nivelul destinatarului, a unei stari de incertitudine inlegatura cu sursa. 0olumul informatiei emis la nivelul sursei este, de regula, mai mare decat cel inregistrat lanivelul receptorului .

La"ura seman"ica se va reali!a daca, atunci cand emitentul transmite un mesaj, iar receptorul isi modificastarea te!aurului sau intern in concordanta cu continutul informational al mesajului.


3/11

La"ura !ra(ma"ica presupune stabilirea unei relatii intre mesajul emis de sursa si o anumita stare denecesitate a receptorului. Daca mesajul respectiv contribuie la satisfacerea starii de necesitate atunci laturapragmatica s-a reali!at.

rin unitatea celor doua iposta!e ale sale - de relatie si de proces- comunicarea pune in evidenta ctevacaracteristici'

completitudinea - este data de diferenta dintre cantitatea de informatie emisa si cea

real transmisa destinatarului" cu ct aceasta diferenta este mai mica, cu att comunicarea estemai completa.

romptitudinea se masoara prin durata dintre momentul aparitiei necesitatii unui

mesaj si momentul receptarii lui. comunicare este considerata prompta daca mesajele pe carele vehiculea!a pot fi inca folosite pentru atingerea obiectivului reglarii.

Fidelitatea e&prima gradul de corespondenta pe elemente de continut intre mesajul

emis si cel real transmis si receptionat de ctre destinatar.

Dupa conte&tul spatio-temporal in care se desfasoara, comunicarea poate fi directa #fata in fata$ si indirecta

#e&istenta unui mediator$.

Limbareprezinta totalitatea mijloacelor lingvistice #fonetice, le&icale si gramaticale$ ce dispune de oorgani!are ierarhica potrivit unor reguli de ordonare. *a este un sistem nchegat de semne #cuvinte$ si de reguligramaticale stabilite social-istoric. n raport cu individul, ea este un dat obiectiv. *a depinde nu de e&istenta nsine a individului, ci de e&istenta colectivitatii umane, a poporului, a natiunii. Din acest punct de vedere, ea estee&traindividuala.

Limbajul

activitatea psihica de comunicare ntre oameni prin intermediul limbii

activitatea verbala, de comunicare prin intermediul limbii: una dintre formele activitatii

comunicative ale omului.

S!eci#icul !si+olo(ic al lim%a)ului. imbajul repre!inta modul in care se asimilea!a, se integrea!a sifunctionea!a limba la nivel individual. *l se subordonea!a activitatii de comunicare, comportamentului semiotic.

Din punct de vedere psihologic, functia semiotica e&prima capacitatea partial nnascuta, partial dobndita aomului de a folosi semne ca 3nlocuitori+ ai obiectelor.

Di#eren"ierea in"re lim%a si lim%a)se poate face prin criterii cum ar fi' istoric, ontogenetic, instrumental-functional.

Din punct de vedere istoric, limbajul precede limba. /ceasta se constituie pe ba!a de!voltarii aparatuluifonator si pe masura obiectivarii structurilor limbajului. 4nitial, limba e&ista si se manifesta in forma limbajului oral

interindividual. 5reptat insa, limba se va detasa relativ de limbaj, constituindu-se intr-o entitate specifica,obiectivata prin semne grafice si reguli logico-gramaticale.

Din punct de vedere ontogenetic limba precede limbajul, ea pre!entndu-se individului ca o realitateobiectiva, pe care el trebuie s-o cunoasca si s-o asimile!e pentru a putea intra in relatie adecvata de comunicarecu semenii.

Din punct de vedere instrumental-functional , limba constituie o multime de ba!a, constituita dinurmatoarele elemente'

epertoriul de combinatii -cod designative #vocabularul$,

/lfabetul #literele cu ajutorul caruia se formea!a alfabetul$

egulile gramaticale #care definesc modul de combinare a elementelor vocabularului$.


4/11

4n aceasta infatisare, limba este un instrument de comunicare potential.

6late' 7int cel putin &oua &i#eren"ieri e'is"en"e ,n"re lim%a si lim%a)'

a. ,n "im! ce lim%a es"e un #enomen social#elaborata de societate si nu de fiecare individ nparte$, lim%a)ul es"e un #enomen in&i$i&ual, individuali!area lui reali!ndu-se att n plan fi!iologic #datorat

unor particularitati ale aparatului fonator$, ct si n plan psihologic #el avnd o manifestare personala si diferita dela individ la individ" chiar daca materialul limbii este acelasi, difera selectia si dispunerea cuvintelor n fra!a,fiecare act de comunicare caracteri!ndu-se printr-un +coeficient personal+" e&trem de ilustrativ pentru caracterulindividuali!at psihologic al limbajului este definitia data limbajului de ubinstein' 'limbajul este limba n actiune';

b. &aca lim%a es"e e'"rain&i$i&uala, lim%a)ul es"e mi)locul &e $e+iculare al lim%ii , el presupunetransformarea elementelor limbii n elemente proprii, or pentru aceasta este necesar constienti!area laturiifonetice, grafice si semantice a cuvintelor, trecerea de la structuri semantice simple #cuvinte i!olate$ la structurisemantice comple&e #propo!itii, fra!e, discursuri, te&te$.

Comunicare si lim%a) .

ele doua notiuni se diferentia!a dupa sfera lor' comunicarea, dat fiind ca se reali!ea!a nu doar prinmijloace verbale, ci si nonverbale, are o sfera mai larga dect limbajul care este o comunicare verbala, reali!ataprin mijloace lingvistice.

-aler Mareconsidera ca ntre comunicare si limbaj e&ista relatii de coincidenta partiala a sferelor, celedoua notiuni continnd si elemente proprii, ireductibile unele la altele.

imbajul depaseste limitele comunicarii propriu-!ise, desfasurndu-se, ntr-un fel sau altul, si atuncicnd nu are loc comunicarea interuman #deci limbajul continua sa functione!e si atunci cnd omul nu comunicacu nimeni$.

a rndul ei, comunicarea depaseste limitele limbajului verbal, angajnd o serie de comporta-mentespecifice ale vietii psihice a omului #imitatia, contaminarea, competitia etc.$.

/utorul citat atrage atentia asupra faptului c distinctia, desi reala, este totusi relativa, n realitate celedoua fenomene fiind indisolubil legate ntre ele.

ucrul acesta devine cu att mai evident cu ct limbajul este mai elaborat. data constituit, prinverigile sale interne, el intervine n desfasurarea tuturor formelor de activitate umana, inclusiv n procesulcomunicarii nonverbale.

II. Sco!urile si rolurile comunicarii

omunicarea ntre persoane sau ntre grupuri joaca un rol esential, de prim ordin. *a este att deimportanta si utila nct unii autori nu s-au sfiit s-o considere ca repre!inta unul dintre +elementele+ cheie ndefinirea, ntelegerea si e&plicarea individului si chiar a societatii.

*&ista, c"e$a /ra"iuni/ ale comunicarii la ni$el in&i$i&ual0sco!urile comunicarii$ '

- rin comunicare, individul se umani!ea!a, si formea!a si si de!volta personalitatea, deoarece ea estecea care i asigura transmiterea e&perientei sociale.

- comunicarea permite influentarea educativ-formativa a individului' n lipsa comunicarii individul ramne lanivelul de!voltarii biologice, rmne i!olat, inapt pentru interactiunea sociala, privat de capacitatea de integrare ncolectivitate. u va fi posibila interactiunea rationala, ba!ata pe gindire si refle&ie, coordonarea reciproca apersoanelor, cooperarea si interinfluentarea reciproca.

- mul este o fiinta care comunica si n virtutea acestui fapt se formea!a si se manifesta ca om.

- /ctivitatile de comunicare l transforma pe om dintr-un simplu subiect ntr-un actor capabil sa +actione!e

asupra+ si nu numai de a +fi n+. mul comunicant. apelnd la limba, se construieste pe sine ntr-un conte&tintercomunicational permanent, atitudinile lui verbale fiind legate de conte&t, de microsituatiile sociale n care eltraieste. Omul comunicant nu este doar oglinda care reflecta realitatea, ci ciar constructorul realitatii


5/11

*&ista, nsa, nu numai ratiuni individuale ale comunicrii, ci si /ra"iuni sociale+'

o oamenii sporesc uniformitatea de informare, depsind, astfel, stadiul n care unii sunt informati,

iar altii nu.

o

omunicarea sociala contribuie la sporirea uniformitatii de opinie a membrilor grupurilor, fapt

care se instituie ntr-o premisa esentiala a uniformitatii de actiune.

o

7chimbarea ordinii ierarhice a grupurilor se poate obtine prin intermediul schimbului de

informatii.

o

omunicarea satisface si nevoia e&teriori!arii emotiilor"

o

organizarea sociala este imposibila fara comunicare; o societate este constituita din grupuri

care comunica ntre ei

Rolurile comunicarii

a1 descoperirea personala#n timpul comunicarii nvtam despre noi si despre altii, nedescoperim, mai ales prin intermediul comunicarii sociale, care consta n raportarea la altii si n final, npropria noastra evaluare$"

b$ descoperirea lumii externe#comunicarea da o mai buna ntelegere a realitatii e&terioare, a

obiectelor si evenimentelor$"

c$ stabilirea relatiilor cu sens#prin comunicare capatam posibilitatea de a stabili si a mentinerelatii strnse cu altii, deoarece ne place sa ne simtim iubiti si placuti de altii$"

d$ scimbarea atitudinilor sl comportamentelor #comunicarea, mai ales cea reali!at prinmass-media, e&celea! n schimbarea atitudinilor si comportamentelor noastre si ale altora$"

e$ jocsl distractii #comunicarea este mijloc de destindere, de a face glume, de a ne simti bine$

Rolul lim%a)ului, ca mediator n desfasurarea si de!voltarea tuturor celorlalte mecanisme psihice,indiferent dac acestea sunt constiente sau inconstiente'

o

sub influenta luiperceptia capata sens, semnificatie, se mbogateste, se transforma n observatie -

ca perceptie cu scop"

o

repre!entarile devin generali!ate cnd sunt evocate sau formate cu ajutorul cuvintelor"

o

fara limbaj nu se poate vorbi de formarea notiunilor, judecatilor si rationamentelor, fara el nu e&ista

abstracti!ari si generali!ari, nu pot fi re!olvate probleme"

o

formularile verbale sunt garantia memorarii de durata" n combinatorica imaginativa, cuvintele apar

ca vehiculatori de imagini" verbali!area permite definirea motivelor si departajarea lor de scopuri" vointa este un

proces de autoreglaj verbal" nsasi personalitatea uman se formea! si si e&teriori!ea!a mare parte dincontinutul ei prin limbaj. imbajul devine, astfel, un fel de a& al sistemului psihic uman,care face posibilfenomenul de constiinta


6/11

olul limbajului este att de mare nct activitatea lui nu se ntrerupe odata cu intrerupereacomunicarii cu altii, dimpotriva, ea se pastrea!a pe tot parcursul starii de veghe #uneori sub forma limbajuluiinterior$ si chiar n timpul somnului.

Faptul ca limbajul are un rol fundamental n activitatea psihica a omului poate fi demonstrat, printrealtele, cu ajutorul unui e&periment n care activitatea lui este perturbata. De e&emplu, daca se cere unor copii can timpul procesului re!olvarii problemelor sa-si tina limba cu dintii, vor aparea perturbari ale procesului re!olutiv.

2ormele comunicarii si #unc"iile comunicarii

4n genere, n clasificarea comunicarii sunt utili!ate trei criterii' numarul de persoane, instrumentele(mijloacele) comunicarii, obiectivele ei.

3. Du!a numarul &e !ersoane4

o

comunicarea interpersonala#se desfasoara intre doua persoane, capata o nuantapersonala atunci cnd partenerii se afla n relatii intime, reciprocitate sau o nuanta profesionala, cndpartenerii se cunosc mai putin" poate fi autentica aspirnd la durata si permanent sau neautentica.oca!ionala, provi!orie$

o

comunicarea de grup#reglata nu de optica personala a fiecarui participant, ci de opticagenerala, comuna tuturor membrilor grupului, ea fiind deci supraindividuala$" la rndul ei poate fimpartita n comunicare!ntragrup-desfasurata n interiorul grupului - si comunicare!ntergrup - intregrupuri.

5. Du!a Ins"rumen"elefolosite, ceamai raspndita este

o

nonverbalasi

o

verbala.

6. Du!a !re7en"a sau a%sen"a unor o%iec"i$e*'

o

comunicare incidentala#atunci cnd individul furni!ea!a informatia despre sine fra a aveaintentia de a o face" prin indici mai grosieri sau de mare finete, indivi!ii comunic informatii desprestatutul, rolurile, aspiratiile lor si chiar despre o serie de trasaturi psiho-comportamentale$"

o

comunicare consumatorie#care survine ca o consecinta a unor stri emotionale saumotivationale a unui individ, fiind e&presia directa a acestor stari" ceea ce i mpinge pe indivi!i scomunice nu este dorinta de a furni!a informatii, ci pur si simplu de a-si e&prima starea afectiva pe careo traiesc" ea vi!ea!a schimbul cu altul de placere, lund adeseori forma #+a vorbi pentru a vorbi,. 'a vorbipentru a trece timpul);

o

comunicare !nstrumentala#urmareste modificarea conduitei receptorului, presupunentotdeauna pre!enta unor scopuri, este, deci, utilitara$,

o

comunicare comuniune#partenerii comunica cu bucurie reciproc si fara alta ambitie dectde a +sarbatori+ ntlnirea lor, vi!ea!a mai ales atmosfera emotionala aparuta n cursul derularii ei$.

Dintre toate, comunicarea instrumentala are cele mai mari virtuti reglatorii, ea deosebindu-se net decea consumatorie.

A.Comunicarea non$er%ala.

Dupa cum reiese chiar din denumirea ei, se reali!ea!a prin intermediul mijloacelor nonverbale- cor!ul uman* s!a"iul sau "eri"oriul* ima(inea.


7/11

". Comunicarea prin corpeste cea mai comple&a, deoarece intervine n +ntlnirile+ cotidiene nu doar caun obiect natural, ci ca un produs voluntar travestit, mascat, metamorfo!at #prin mbracaminte, machiaj, tatuaj,mutilari$"

*a recurge la mijloace ca' aparenta fi!ica, gesturile, e&presia fetei #mimica$.

egat de aparentaomare importanta o are mbracamintea persoanei, ca furni!or deformatii adecvate sau false despre individ, de asemenea, ca facilitator al apropierii sau ndepartarii unorpersoane de altele, mai ales n situatiile n care mbracamintea este aproape un mijloc institutionali!at#mbracamintea de politist, de medic etc.$. neori mbracamintea +comunic+ diverse trasaturicaracteriale ale oamenilor #fuga spre originalitate$ sau intentiile lor #intentia de a se distinge, de a placeete.$.

#esturilerepre!inta unul dintre cele mai importante mijloace care dau acces la o persoana"9ean 7toet!el le clasifica in trei categorii'

o

gesturi autice#care nu au nici o legatura cu comunicarea, dar care tradea!a oanumita stare afectiv a individului, de e&emplu, la un e&amen, o persoana si framnta minile,tine creionul ntre dinti, misca picioarele sub banca$"

o

gesturi obisnuite#reverenta diplomatului, degetele ridicate ale elevilor care vor srspunda la lectie ete.$"

o

gesturi simbolice#prin care se e&prima aprobarea, indiferenta, entu!iasmul" pentru achema pe cineva se face un semn cu degetul, pentru a aproba se da din cap$.

*&ista chiar o stiinta a gesturilor, numita kinezica.

orpul uman nseamna nu numai aparenta fi!ica sau gestica, ci si epresia fetei, mimicacu un foartemare rol n comunicarea nonverbala. rivirea, se pare, ca se distinge ca element central al e&presiei fetei.7ustinerea sau ocolirea ei, fi&itatea sau mobilitatea ei tradea!a starile de admiratie, iubire, dusmanie etc.

ercetarile au aratat ca ntr-o conversatie asupra unor probleme personale, persoanele se privescntre :;


8/11

n distanta sociala#12:-21; cm, un ma&im de 21;-(=; cm, vocea este plina si

distincta, mai intensa"

n distanta publica#(,=;-@,:; m si cu un minimum de peste @,:; m, discursul este

formali!at, gesturile stereo" interlocutorul devine un simplu spectator, iar comunicarea un spectacol$.

%. Comunicare prin imagini.

0iata moderna a adus cu sine o multitudine de mijloace imagistice de comunicare #afis, fotografii,ben!i desenate, ilustratii, cinema, televi!iune$.

omunicarea prin imaginea omnipre!enta, crea!a un parado&' desi mai putin interactiva, deoarece see&ercita ntr-un singur sens, ea este mult mai eficienta - afectea!a un numar e&trem de mare de persoane.

/sadar, intre reciprocitatea si amploarea ei e&ista o oarecare incompatibilitate,care se datorea!a '

- tehnicii care nu ofera destinatarului posibilitatea de raspuns imediat,

- ; mare importanta n aceasta forma de comunicare o are mesajul lingvistic care nsoteste imaginea, ocompletea!a sau o e&prima.

Mijloacele nonverbale ale comunic&rii au, 'n totalitatea lor, urmatoarele roluri:

1$ de a transmite ceva #idei, informatii, intentii, trasaturi de caracter$"

2$ de a nuanta si precia comunicarea#care devine, astfel, aprobativa sau de!aprobativa, receptiva saunereceptiva$"

($ de a ajuta persoanele sa se exprime si s& se 'nteleaga reciproc mult mai bine #pentru reali!areaacestui ultim rol, mijloacele nonverbale trebuie sa le nsoteasca pe cele verbale, n nici un ca! nu pot actionaindependent$.

B. Comunicarea $er%ala 0lim%a)ul1.

imbajul este unul dintre mijloacele cele mai specific umane, cel mai frecvent folosit n comunicareainterumana. *l a si fost definit de aceea ca fiind +un vehicol ce transporta intentii, atitudini.

imbajul este si un tip aparte de conduita a individului, si anume, de conduita verbala, ceimplicaactivitati diverse #vorbire, ascultare, schimb de idei, retinerea mesajelor sonore, reproducerea sau traducerea lor$.

u-i de mirare, de aceea, de ce psihologii au nceput studiul limbajului cu investigarea relatiei dintrefenomenele e&terne ale producerii si perceperii sunetelor, si procesul intern al gndirii #Aundt$.

Buhler, criticnd po!itia lui Aundt, e&plica limbajul prin referire doar la evenimentele e&terne, dect

prin invocarea obscurelor +procese mentale+, po!itie care se va radicali!a n behaviorism. Aatson, Cantor etc. s-au centrat pe studiul determinantilor functionali ai comportamentului verbal.

ontributii remarcabile la studiul limbajului au adus repre!entantii scolii constructiviste #Aallon,0gots%i, uria, iaget$ preocupati de investigarea achi!itiei limbajului, implicit de sociali!area copiilor..

Din multitudinea problematicii psihologice referitoare la limbaj, vom decupa doar o singura problemacare se distinge nu numai prin semnificatia ei majora, ci si prin aceea ca a fost e&trem de controversata. *stevorba despre !ro%lema ac+i7i"iei lim%a)ului, care i-a condus pe unii autori la considerarea limbajului ca fiindnnascut, iar pe altii la ideea construirii treptate a structurii limbajului.

Teoriile na"i$is"eale limbajului insista asupra rolului echipamentelor biologice nnascute. u este niciun dubiu, afirma sustinatorii acestor teorii, ca intram n lume echipati pentru vorbire.


9/11

el mai tipic repre!entant al teoriilor nativiste ale limbajului este oam homs%. *l aavut i&eea esen"ialapentru psihologia limbajului care se refera la consi&erarea lim%a)ului#mai ales astructurilor profunde si a competentei lingvistice$ ca #iin& ,nnascu".

la nastere. creierul omenesc este n!estrat cu o structura nervoasa nalt specifica, avnd

capacitatea de a reali!a structuri lingvistice comple&e.

creierul omenesc se maturi!ea!a la fel ca alte organe #inima, ficatul$, n ca!ul lui fiind mai

nimerit sa vorbim despre crestere, ideea de de!voltare si de constructie, cnd este vorba de limbaj,nemaiavnd sens.

>aturi!area creierului se produce prin developarea n sens fotografic a unor structuri deja

e&istente si nicidecum prin nvatare. /rgumentul imbatabil n favoarea acestei te!e l-ar constitui locali!areacentrului limbajului, care pledea!a pentru specificitatea ereditara.

homs% consider, deci, ca omul se naste predispus sa nvete limbajul n anumite moduri. egulilelingvistice sunt mult prea comple&e pentru ca sa poata fi nvatate de catre copii singuri, cu ajutorul unei inteligentegenerale. Dimpotriva, arata el, copiii sunt ajutati de o ntelegere nnascuta a aspectelor limbii #este vorba despreregulile gramaticale$ comune tuturor limbilor. De asemenea, ei sunt ajutati de un ghid nnascut care facilitea!aachi!itionarea regulilor unice ale limbajului specific unei culturi.

eoriile invatarii limbajului au fost de!voltate de behavioristi si constructivisti' limbajul nu este n modspecial diferit de orice alta forma a comportamentului.

7pre deosebire nsa de behaviorismul traditional al lul Aatson, care punea accent doar peelemente !stimul - reactie),7%inner adauga un al treilea - ntarirea#sau recompensa, cum mai este denumitapopular$.

/ceste trei elemente interactionea! n maniera urmatoare' stimulul careactionea!a asupraorganismului ofera oca!ia pornind de la care raspunsul este susceptibil de a fi emis si de a fi intarit.

Daca se produce ntarirea po!itiva a reactiei, se instalea!a un proces de discriminare si stimulul

devine un agent susceptibil de a face sa apara raspunsul.. /cesta este tipul de interactiune pe care 7%inner lnumeste o!eran".

omportamentul verbal este un asemenea comportament operant, achi!itionat prin conditionareaoperanta si folosit ca un instrument pentru a opera n mediul inconjurator, ntr-o astfel de manier, nct sa seachi!itione!e o intarire a stimulului.

4n e&plicarea comportamentului verbal, trebuie sa se tina seama de variabilele situationalesusceptibile a ntari rspunsul, de istoria ntaririlor in conte&tul grupului social din care face parte individul sau dengradirile genetice ale speciei sale.

ontributia cea mai semnificativa pe directia ilustrarii carac"erului &o%n&i"al limbajului a adus-o,nsa, Pia(e", adept al mo&elului au"o:or(ani7arii !si+icului.Far a intra n amanunte, amintim c trei conceptesunt esentiale pentru ntreaga teorie piagetian'

31 !nteractionism#care se refera la relatiile de interactiune reciproc ntre organism si mediu,respinge unilateralitatea teoriilor behavioriste care privilegia!a mediul, dar si teoriile preformiste, ceacordau o prea mare atentie structurilor interne ale organismului$"

2$

constructivism#ce vi!ea!a doua aspecte esentiale' pe de o parte, rolul activ alorganismului, pe de alta parte, caracterul progresiv al elaborarii structurilor cunoasterii, inclusiv alimbajului$"

61 ecilibrul#ce cuprinde sistemele reglatoare care permit actiunea organismului mpotriva factorilorperturbatori si reechilibrarea structurilor inteme$.

4pote!a piagetiana esentiala n ceea ce priveste natura si originea limbajulul este continuitatea

functionalantre sistemele repre!entative si cele de tratare a informatiilor.


10/11

7ubiectul, datorita perfectionarii sistemelor de tratare a informatiilor, si construieste mai nti imaginilementale #repre!entarile$, apoi simbolurile si, n sfrsit, semnele vorbirii.

; 2ormele lim%a)ului $er%al./nali!a limbajului in conte&tul activitatii generale de comunicare interumanaa dus la delimitarea formelor particulare in care se manifesta' limbajul extern si limbajul intern.

Lim%a)ul e'"erneste adresat cu precadere unor destinatari din afara. *l se reali!ea!a in doua forme 4lim%a)ul oralsi lim%a)ul scris.

Limbajul oral re!ulta din succesiunea selectiva, structurata dupa regului logico-gramaticale, a sunetelorarticulate, produse de aparatul fonator. Dupa specificul schemei de comunicare, limbajul oral se reali!ea!a in treivariante' solilocviu, monolog si dialog.

7olilocviul inseamna vorbirea cu voce tare cu noi insine. 4n mod normal, aceasta forma se intalneste lacopii #pana la : ani$. a adult, vorbirea cu sine insusi apare doar situational sau in stari patologice.

>onologul presupune e&istenta unui destinatar e&tern, care sa recepte!e flu&ul mesajelor fara a replicadupa fiecare secventa, ci doar la sfarsit. De regula, monologul este centrat pe o anumita tema, si el are caobiectiv informarea auditoriului.

Dialogul este forma cea mai frecventa de reali!are a limbajului oral. *l se desfasoara prin alternareapo!itiilor celor doi termeni ai relatiei de comunicare si are caracter de schimb reciproc de mesaje. Dialogul poate fistructurat si liber-situational. 4n primul ca!, dialogul se a&ea!a pe o problema anume, si prin el se urmaresteajungerea la un acord, consens sau re!ultat final. Dialogul liber se incheaga si se desfasoara spontan.

Limbajul scris se reali!ea!a prin codarea mesajelor orale in forma grafica. Din punct de vedere ontogenticse constituie mai tr!iu dect cel oral, printr-un proces de instruire in care copilul trebuie sa diferentie!e literele sisa le lege in cuvinte. imbajul scris are doua verigi care se constituie paralel' cititul si scrierea. *l se reali!ea!adupa clasa a patra si are un grad mare de dificultate datorita regulilor logico-gramaticale. 4n cadrul limbajului scrisapar procedee stilistice care maresc latura e&presiva. *l depinde de nivelul general de instruire si cultura alsubiectului.

Lim%a)ul in"ern repre!inta o comprimare a limbajului e&tern. Din punct de vedere structural se ba!ea!a pe

scheme logico-gramaticale. Din punct de vedere functional se ba!ea!a pe scurt-circuite, omitandu-se cuvinte sireali!ndu-se noduri releu. Din punct de vedere ontogenetic se consolidea!a mult mai tr!iu dect limbajul oral siscris. imbajul intern dispune de o mare vite!a de derulare a ideilor. u cat este mai bine elaborat, cu attgndirea este mai bine consolidata.

Functiile comunicarii si limbajului *ficacitatea comunicarii este strict dependenta de gradul de implicare al individului #sau grupului$ in

ea. a rndul sau, gradul de implicare e&prima caracterul functional al comunicarii si limbajului. 4ata de cepsihologii s-au concentrat pe stabilirea functiilor acestor 2 mecanisme psihice.

en+eim- 2unc"iile comunicarii si lim%a)ului*in ra!or" cu in&i$i&ul.

31functia de

integrare a individului in mediul sau

- permite individului alaturi si mpreunacu altii, sa ia po!itie fata de altii, sa se adapte!e situatiilor noi, sa tina seama de e&perienta altora, saasimile!e o parte din ea$"

51 functia de devaluire si autodevaluire - prin comunicare, individul se face cunoscutaltora, dar si siesi, si corijea!a o serie de perceptii si atitudini eronate, se introspectea!a si se poatentelege mai bine"

($

functia valoriatoare -comunicarea raspunde nevoii individului de a fi apreciat, prin intermediul ei individul atragnd atentiaaltora asupra sa, implicit, afirmndu-se"

?1 functia reglatoare a conduitei altora- comunicnd cu altii, un individ si poate ameliorapo!itia n ierarhia grupului, i poate determina pe acestia sa-si schimbe atitudinile, creea!a conflicte sauatmosfere destinse n timpul unei conversatii"

:$

functia terapeutica #comunicarea este un mijloc curativ, marturie n acest sens stndpsihanali!a, psihodrama si ntretinerea rogersiana$.

2unc"iile comunicarii ,n ra!or" cu (ru!ul'


11/11

31

functia productiv-eficienta#permite reali!area sarcinilor, mai ales n situatia n careacestea implica un nalt grad de cooperare ntre membrii grupului, ajuta +locomotia+ grupului spreatingerea scopurilor fi&ate$"

2$

functia facilitatoare a coeiunii grupului#prin comunicare se naste si sub!ista un grup"ncetarea sau perturbarea ei se soldea!a fie cu moartea grupului, fie cu aparitia unor disfunctionalitatigrave$"

($

functia de valoriare a grupului#aproape identica cu cea ntlnita si la nivelul individului"prin comunicare grupul si afirma pre!enta, se pune n evidenta, si releva importanta, originalitatea, sijustifica e&istenta$"

)$

functia reolutiva a problemelor grupului #comunicarea salvea!a onoarea grupului, iarcnd acesta se degradea!a trece prin perioade dificile, poate fi utili!ata ca mijloc terapeutic" sociodramaeste poate cel mai bun e&emplu n sustinerea acestei functii$.

Functiile comunicarii si limbajului, clasificate dupa raportarea la grup, sugerea!a faptul ca dincolo decuvinte si de sensul asigurat de le&ic, omul poate produce sensuri derivate, cu efecte multiple, datorate tocmaidinamicii grupului.

/ comunica nseamn a +intra n orchestr+, a intra n simbolurile disponibile, a-ti ajusta timbrul laansamblul pree&istent, a pune n comun, a face ceva mpreuna cu cineva.

Rolul re(la"or al comunicariisi ,n s!ecial al lim%a)uluia fost evidentiat ntr-o multitudine de cercetari

4nfluenta reglatoare a limbajului se remarca cel mai bine in cadrul proceselor persuasive.

7unt trecute n revista tehnici cum ar fi' folosirea argumentelor cvasilogice, a argumentelor ba!ate pestructura realului #relatii de succesiune, de coe&istenta$, a legaturilor care fundea!a realul #ca!ul particular,rationamentul prin analogie$

31 caracteristicile sursei persuasive#credibilitatea, atractivitatea, puterea ei de a distrubuisau nu recompense si pedepse$"

2$

caracteristicile mesajului#mesaje unilaterale sau bilaterale, structura mesajului, tipulmesajului$"

($

caracteristicile receptorului#legate ndeosebi de unele procese si mecanisme psihice ceintr n functiune n timpul procesului persuasiv" atentia, ntelegerea, acceptarea, memori!area, actiunea" o mareimportanta o are si punerea n garda a receptorului, contra intentiei persuasive sau contra continutului mesajului -ambele putnd duce la fenomenul re!istentei la schimbare$.

comunicarea sl limbajul

Documents