COMUNICAREA SI LIMBAJUL1COMUNICAREA SI LIMBAJULNotiuni de bazaComunicarea shi limbajul constitue mecanismele psihice aflate cel mai la indemana omului pentru a-si regla propriul comportament precum si pentru a influenta comportamentul celor din jurul sau. Sistemul imaginilor, conceptelor si ideilor, format prin mecanismele informational-operationale nu ar avea nici o utilitate practica daca el nu ar fi vehiculat prin intermediul comunicarii. Notiunile de comunicare, limba si limbaj sunt polisemantice si de aceea lamurirea sensului lor psihologic se impune.COMUNICAREA este ansamblul proceselor psihice si fizice prin care se efectueaza o punere in relatie a unei persoane sau a mai multor persoane cu o alta persoana sau cu mai multe persoane cu scopul atingerii unor obiective. Esentiale pentru actul comunicarii sunt:Relatia, dintre indivizi sau grupuri de indiviziSchimbul, transmiterea si receptarea semnificatiilorModificarea, voita sau nu a comportamnetului celor angajati in actul comunicariiStudiul comunicarii presupune stabilirea continutului si a mijloacelor de comunicare prin care acestea se realizeaza. Continutul poate fi extrem de variat putandu-se transmite idei, imagini, notiuni, conduite afective, trebuinze, aspiratii, imbolduri spre actiune. Cu un singur cuvant intreaga noastra viata psihica poate fi influentata. In general se comunica trei tipuri de informatii:Cognitive, legate de continutul semnelor lingvisticeIndiceale, centrate pe locutor cu scopul definirii si controlarii rolului sau in timpul comunicariiInjonctive, schimburi intre locutori pentru a face sa progreseze comunicarea spre realizarea unui scop: gesturi, miscari, intonatii, fraze rituale de primire.Mijloacele de comunicare se clasifica astfel:Vocal-verbal, cuvantul foneticVocal-nonverbal, intonatiiNonvocal-verbal, cuvantul scrisNonvocal-nonverbal, expresia fetzei, gesturile, atitudinileLIMBA este totalitatea mijloacelor lingvistice ce dispun de o organizare ierarhica potrivit unor reguli de ordonare, un sistem inchegat de cuvinte shi reguli gramaticale stabilite social-istoric. Existentza limbii nu depinde de existentza individului ci de existentza colectivitatzii umane, a poporului shi a natziunii.LIMBAJUL este activitatea psihica de comunicare intre oameni prin intermediul limbii, una dintre formele activitatii comunicative ale omului. In timp ce limba este un fenomen social, limbajul este un fenomen indiuidual shi individualizat specific fiecarui individ in parte. Individualizarea lui se datoreaza atat particularitatzilor aparatului fonetic cat shi a caracteristicilor psihice ale individului, limbajul avand o manifestare personala shi deferita de la un individ la altul. Limbajul este defapt limba in actiune. Comunicarea are o sfera mai larga decat limbajul deoarece comunicarea cuprinde ansamblul manifestarilor verbale shi nonverbale ale individului in timp ce limbajul cuprinde numai manifestarile verbale. Limbajul depaseshte limitele comunicarii propriu-zise desfashuranduse, intru-un fel sau altul, shi atunci cand cand nu are loc comunicare interumana. Limbajul continua san functzioneze chiar shi atunci cand nu comunicam cu nimeni sau in timpul somnului. Comunicarea shi limbajul sunt indisolubil legate shi acest lucru devine cu atat mai evident cu cat limbajul este mai elaborat.Scopurile si rolurile comunicariiComunicarea este considerata unul dintre elementele cheie in definirea, intelegerea shi explicarea individului shi chiar a societatzii. Prin comunicare individul se umanizeaza, ishi fromeaza shi dezvolta personalitatea, transmite shi recepteaza experientza altora. In lipsa comunicarii individul ramane la nivelul dezvoltarii biologice, ramane izolat, inapt pentru interactiune sociala, privat de capacitate de integrare in colectivitate. Prin activitatea de comunicare omul se transforma dintr-un simplu subiect intr-un individ capabil sa actioneze shi sa influentzeze pe cei din jurul sau. Prin comunicare oamenii ishi sporesc uniformitatea infromationala shi sporesc uniformitatea de opinei a membrilor grupului fapt care asigura unitatea de actiune. Comunicarea satisface shi nevoia exteriorizarii emotiilor ea fiind considerata lubrefiantul vietii individuale shi sociale a omului. Principalele roluri ale comunicarii sunt:Descoperirea personala, in timpul comunicarii invatzam despre noi shi despre ceilaltzi, ne raportam la cei din jur shi ne autoevaluamDescoperirea lumii externe, comunicarea ne da o mai buna intzelegere a realitatzii exterioare, a obiectelor shi evenimentelorStabilirea relatziilor cu sens, comunicarea ne permite sa stabilim shi sa mentinem relatzii stranse, incarcate de semnificatii afective, cu alti indiviziSchimbarea atitudinilor shi comportamentelor, comunicarea prin mass-media determina schimbarea atitudinii si comportamentelor noastre shi ale altoraJoc si distractii, comunicarea este un mijloc de destindereIn cadrul comunicarii cel mai important loc il are limbajul, care este o conduita psihica superioara ce restructureaza din temelii activitatea psihica a omului. Limbajul, in mod constient sau inconshtient, joaca un important rol mediator pentru toate celelalte procese psihice. Limbajul ajuta la formarea perceptiilor, reprezentarile se generalizeaza, ajuta la formarea notiunilor , judecatilor shi ratzionamentelor iar formularile verbele sunt garantzia memorarii de durata. Verbalizarea permite definirea motivelor shi departajarea scopurilor iar vointza este un proces de autoreglaj verbal. Limbajul este un ax al intregului sistem psihic uman care face posibil fenomenul de conshtiintza. Rolul limbajului este atat de mare incat activitatea lui se desfashoara shi atunci cand nu comunicam cu altii pe tot parcursul starii de veghe shi chiar in timpul somnului. Daca activitatea de comunicare prin limbaj este perturbata imediat vor apare shi perturbari ale celorlalte functii psihice ale omului.Formele comunicariiDupa numarul de persoane care participa la procesul comunicatzional putem desprinde urmatoarele categorii de comunicare:Comunicarea interpersonala, se desfashoara intre doi indivizi si capata o nuantza personala atunci cand partenerii se afla in relatzii intime. Desprindem doua subcategorii:Comunicarea autentica, atunci cand aceasta se prelungeshte shi este cautata in permanentzaComunicarea neutentica, atunci cand comunicarea este ocazionala, provizorie, fara cursivitateComunicarea de grup, reglata de optica generala specifica grupului, ea fiind supraindividuala shi cuprinzand doau subcategorii:Comunicare intragrup, desfasurata in interiorul grupuluiComunicara intergrup, desfashurata intre grupuriDupa intrumentele folosite in realizarea comunicarii putem face urmatoarea categorisire:Comunicare nonverbala, realizata cu ajutorul altor manifestari decat limbajulComunicare verbala, realizata prin intermediul limbajuluiDupa prezentza sau absentza unor obiective ca scop al comunicarii desprindem urmatoarele categorii de comunicare:Comunicarea incidentala, atunci cand individul furnizeaza informatia despre sine fara a avea intentzia de a o face. Prin indici grosieri sau de mare finetze indivizii comunica informatii despre statutul, rolul shi aspiratziile lorComunicarea consumatorie, survine ca o consecintza a unor stari emotionale sau motivationale ale unui individ. Ceea cel impinge pe individ sa comunice nu este dorintza de a furniza informatii ci dorintza de ashi exprima starea afectiva sau vizeaza schimbul de informatii din placerea de a vorbi.Comunicarea instrumentala, urmareshte modificarea conduitei receptorului shi presupune intotdeuna prezentza unui scopComunicarea de comuniune, partenerii comunica cu bucurie reciproca shi vizeaza creerea unei atmosfere emotionale pozitive aparuta in timpul comunicariiIn comunicarea consumatorie mesajele emise depind de starea emitatorului in timp ce in comunicarea instrumentala mesajele depind de efectul pe care acestea trebuie sa le aiba asupra receptorului. Astfel, daca in cazul comunicarii consumatorii receptorul este definit ca un subiect dorit pentru a fi intalnit, in cazul comunicarii instrumentale recptorul este perceput ca un obiect de exploatat.COMUNICAREA NONVEBALA, se realizeaza prin intermediul mijloacelor nonverbale, cele mai importante fiind corpul, spatziul shi teritoriu, imaginile.Comunicarea prin corp, este cea mai complexa deoarece corpul intervine in comunicare nu doar ca un produs natural ci shi ca un produs voluntar travestit, mascat, metamorfozat prin imbracaminte, machiaj, tatuaj, mutilari. In cazul comunicarii prin corp distingem urmatoarele elemente:Aparantza fizica, o mare importantza o are imbracamintea persoanei mai ales in situatziile in care imbracamintea este aproape un mijloc institutzionalizat (politzist, medic). Uneori imbracamintea comunica diverse trasaturi ale oamenilor (fuga spre originalitate) sau intentziile lor (intentzia de a se distinge, de a place)Gesturile, reprezinta unul dintre cele mai importante cai de comunicare care ne dau accesul la o persoana. Exista o shtiintza care se ocupa cu studiul gesturilor numita kinezica care aplica metodologia lingvisticii structurale la studiul gesturilor shi stabileshte corespondentze intre unitatzile verbale shi cele gestuale. Gesturile se clasifica in trei categorii:Gesturile autice, care nu au nici o legatura cu comunicarea dar tradeaza starea emotiva a individului (framantarea mainilor, rosul creionului, etc.)Gesturile obishnuite, (reverentza diplomatului, degetele ridicate)Gesturile simbolice, care exprima aprobarea, indiferentza, entuziasmul, (pentru a chema pe cineva se face un semn din cap)Mimica, este implicarea expresiilor faciale in comunicare. Privirea se distinge ca element central al expresiei faciale shi sustzinerea sau ocolirea ei, fixitatea sau mobilismul ei tradeaza starile emotive ale subiectilor. Prin mimica putem stimula, orienta, decodifica, intzelege sau sustine partenerul.Comunicarea prin spatiu si teritoriu, evidentziaza multe informatzii despre individ shi despre nevoile acestuia. Exista o shtiintza, proxemica, care studiaza relatziile spatziale ca mod de comunicare intre oameni shi aceasta imparte comunicarea prin spatiu shi teritoriu in 4 categorii:Distantza intima, maxim 40 cm intre locutori. In acest tip de comunicare vocea are un rol minor shi sunt exprimate involuntar unele vocaleDistantza personala, intre 40-125 cm intre locutori, vocea este normala, familiaraDistantza sociala, 125-360 cm intre locutori, vocea este plina, distincta, intensaDistantza publica, mai mare de 360 cm intre locutori, discursul este formalizat, gesturile stereotipe, comunicarea devine un spectacolComunicarea prin imagini, este comunicarea realizata prin afise, fotografii, ilustratzii, cineva, televiziune. Este un tip de comunicare de mare amploare, lipsita de interactivitate iar intre reciprocitatea shi amploarea ei exista o mare discrepantza. O mare importantza in aces gen de comunicare o are mesajul lingvistic care insotzeshte imaginea, o completeaza sau exprima. Comunicarea prin imagine este considerata un fenomen de regresiune culturala aceasta impiedicand dezvoltarea altor forme de comunicare (de exemplu, se pierde gustul pentru lectura).COMUNICAREA VERBALA. Limbajul este unul dintre cele mai folosite mijloace, specific umane, de comunicare. Limbajul este insa mai mult decat un simplu mijloc de transmisie a informatiei, este un tip aparte de conduita umana ce implica activitati diverse: vorbire, ascultare, schimb de idei, memorizarea semnalelor sonore, reproducerea sau traducerea lor. Conduita verbala se subsumeaza conduitei simbolice care mai cuprinde comunicarea prin desen, gesturi, scris, si diverse alte coduri. Problema achizitiei limbajului ia condus pe psihologi la emiterea a doua teorii distincte:Teoria nativista, care insista asupra rolului echipamentelor biologice innascute in invatzarea limbajului. Facand un inventar la capacitatilor innascute ale vorbirii acestea sunt:Structurile anatomice prezente in gat (laringe, faringe) care ne fac aptzi pentru producerea unei largi game de sunete, comparativ cu orice alt mamiferPreferintza pentru a asculta, vorbi, de a distinge taote sunetele de baza ale vorbiriiMecanismele care fac trecerea printro serie de faze (gangurit, lalatziune, vorbire)Ariile specializate pentru vorbire in creierTrei idei mai importante ale adeptilor teoriei nativiste incearca sa descrie relatzia dintre structurile lingvistice de suprafatza si shi realitatzile extralingvistice (semnele, simboluri, sintagme, paradigme, produse gramaticale):Structurile de suprafata ale limbajului au la baza structuri psihice profunde grupate sub numele de gramatica generativa care studiaza nu numai expresia verbala externa ci shi reprezentarile psiho-lingvistice pe care comportamentele verbale le reflecta. Intre competentza lingvistica shi performantza lingvistica exista o distinctie clara. Competentza lingvistica consta in cunoasterea de catre vorbitor a sistemului gramatical shi a celorlalte reguli lingvistice. Performantza lingvistica este definita ca fiind capacitatea subiectului de a pune in practica un sistem de reguli lingvistice in functie de situatii shi imprejurari.Structurile profunde ale limbajului shi ale competentei lingvistice sunt innascute. La nastere creierul omenesc este inzestrat cu o structura nervoasa specifica avand capacitatea de a construi structuri lingvistice complexe. Pe parcursul vietzii, functiile lingvistice ale creierului uman se maturizeaza prin developarea (in sens fotografic) unor structuri deja existente shi nu prin invatzare. Adeptii teoriei nativiste considera ca regulile lingvistice sunt mult prea complexe pentru a putea fi invatzate cu ajutorul inteligentzei generale shi ca suntem ajutatzi in procesul de asimilare al limbajului de o serie de reguli generale, specifice tuturor limbilor, pe care le dobandim din nashtere.Teoria invatzarii limbajului considera ca limbajul este o forma comportamentala aparte shi ca formarea lui este asemanataore cu a oricarei alte trasaturi comportamentale bazate pe relatzia: stimul-reactie-recompensa. In explicarea comportamentului verbal trebuie sa tzinem seama de variabilele situatzionale susceptibile de a intari raspunsul la stimul dar shi de istoria intaririlor in contextul grupului social din care face parte individul. Limbajul se invatza in timpul vietzii dar aceasta invatzare trebuie ajutata prin conditii shi mijloace specifice. La fundamentul teoriei invatzarii limbajului stau trei concepte de baza:Interactzionism, care se refera la relatziile de interactiune reciproca intre organism shi mediuConstructivism, care se refera la rolul activ al organismului in invatzarea limbajului precum shi caracterul progresiv al elaborarii structurilor cunoashterii, inclusiv a limbajului Echilibrul, care cuprinde sistemele reglatoare ce permit actiunea organismului impotriva factorilor perturbatori si reechilibrarea structurilor interneNatura shi originea limbajului este explicata pe baza unui proces de continuitate functzionala intre sistemele reprezentative si cele de tratare a informatziilor. Subiectul ishi construieshte mai intai imaginile mentale, apoi simbolurile shi in final apar semnele vorbirii. Crearea de semnificatzii este indisolubil legata de activitatea cognitiva iar trecerea de la inteligentza senzorio-motorie la inteligentza cognitiva se face in mod firesc, fara rupturi majore.Functiile comunicarii si limbajuluiEficacitatea comunicarii este strict dependenta de gradul de implicare al individului (sau grupului) in comunicare iar implicarea exprima caracterul functzional al comunicarii shi limbajului. Cea mai importanta functie a comunicarii este functia reglatoare deoarece, indiferent de modul shi maniera aleasa pentru schimbul de mesaje, importante raman modificarile, restructurarile in plan cognitiv, afectiv, shi motivatzional pe care comunicarea le produce. Cea mai interesanta clasificare a functziilor comunicarii cuprinde urmatoarele elemente:Functia de integrare a individului in mediul su, permite individului sa traiasca impreuna cu altzii, sa ia pozitie fatza de altzii, sa se adapteze situatziilor noi, sa invetze din experientza altoraFunctzia de dezvaluire si autodezvaluire, permite individului sa se faca cunoscut altora, dar shi sieshi, ishi corijeaza perceptziile shi atitudinile eronate, se introspecteaza shi se poate intzelege mai bine pe el insushiFunctia valorizatoare, permite individului sashi amelioreze pozitzia in cadrul grupului, atragand atentzia asupra sa, afirmandu-seFunctia reglatoare a conduitei altora, permite comunicarea cu ceilaltzi membri ai grupului shi ii poate determina pe aceshtia sashi schimbe atitudinile, creeaza conflicte sau atmosfera destinsa in timpul conversatzieiFunctia terapeutica, permite comunicarea in scop curativ de exemplu: psihanaliza, psihodrama shi intretzinerea rogersianaRolul reglator al comunicarii shi al limbajului a fost evidentziat printr-o serie de experimente:Insertzia stimulilor din primul sistem de de semnalizare intr-o retzea de semnificatzii corespunzatoare limbajului, confera stabilitate shi permanentza reactziei declanshateLimbajul ajuta la reajustarea functionarii cognitiveComunicarea si limbajul regleaza procesul devenirii personale a individuluiDirijarea perceptziei prin limbaj faciliteaza procesul rezolvarii problemelor de relatzionare spatzialaInfluentza reglatoare a limbajului se remarca cel mai bine in cadrul proceselor persuasive, esentziala in acest caz ramanand argumentarea. Principalele tehnici de argumentare sunt:Folosirea argumentelor cvasilogiceFolosirea argumentelor bazate pe structura realului, a relatziilor de succesiune shi coeexistentzaFolosirea legaturilor care fundeaza realul si a ratzionamentului prin analogieDin punct de vedere psihologic de o mare importantza sunt shi factorii perturbatori ai persuasiunii. O clasificare a factorilor persuasivi in procesul de argumentare poate fi facuta astfel:Caracteristicile sursei persuasive: credibilitate, atractivitate, puterea ei de a dsitribui pedepse sau recompenseCaracteristicile mesajului persuasiv: mesaje unilaterale sau bilaterale, structura mesajului, tipul mesajuluiCaracteristicile receptorului: atentzia, intzelegerea, memorizarea, actiuneaTehnicile de dejucare a mesajelor persuasive sunt urmataorele:Tehnica inocularii, bazata pe analogia cu imunizarea biologica a organismului. Putem stimula apararea individului contra mesajelor persuasive inoculandui o forma atenuata de argumentare contra atititudinii sugerate de mesajul persuasivTerapia de sustinere, asemanatoare intaririi organismului prin aport de vitamine. Putem furmiza individului o previziune bazata pe un set de argumente care sa dejoace propaganda ulterioaraAsemenea constatari au dus la urmatoarea generalizare: daca posibilitatea de contraargumentare a receptorului permite descreshterea impactului persuasiv al unui discurs, atunci orice procedeu capabil a anihila un proces persuasiv trebuie sa creasca eficacitatea discursului. Ashadar, impactul mesajului persuasiv este cu atat mai mare cu cat el este structurat intr-o maniera capabila a elimina orice contraargumentare din partea receptorului.