COMUNICAREA CU COPILUL:Rolul pedagogului este departe de a fi unul strict tehnic. Printre obiectivele care-i revin este si cel de a realiza si de a intretine , pe diferite cai , o stare de comunicare atat fata de copil cat si fata de apartinatorii acestuia. Mijloacele prin care se realizeaza aceasta comunicare sunt diferite:1. Crearea unor conditii de mediu favorabile. Acestea se refera la ambianta generala a incaperii unde se afla copilul. Infatisarea ei prea austere indeparteaza copilul. Camera trebuie sa capete aspectul de basm , incarcata de culoare si jucarii sau imagini de basm.1. Contactul fizic prin atingerea copilului este o modalitate de comunicare indicaata la sugari si copii mici. Acest contact consta , dupa caz, in mangaieri, usoare batai pe spate sau masaj, ridicare in brate cu blandete, etc. Nu se recomanda sarutarea copiilor si nici mangaieri ale fetei fara a fi spalat mainile inainte.1. Comunicarea vizuala este usor de realizat. In afara de modul de a privi copilul la acest mod de comunicare se pot folosi diferite material : poze, fotografii, pliante illustrate, proiectii care-l ajuta deseori pe copil sa inteleaga rostul anumitor manopere .1. Arta de a asculta ce vrea sa spuna un copil cuprinde: atentia care i se acorda in momentul in care isi exprima o dorinta sau o stare de spirit; intelegerea sentimentelor exprimate de micul interlocutor si confirmarea acestei intelegeri; stabilirea unor teme de discutie scurte , la nivelul si dupa gustul copilului , in care acesta sa inteleaga ca isi poate exprima in voie gandurile.1. Adaptarea unui ton al vocii corespunzator. Copilul intelege mai mult din ton decat din fraze. Un ton bland si cald realizeaza apropiere afectiva, , unul rece si taios indeparteaza copilul. Starile de enervare, de plictiseala, de graba, de lipsa de tragere de inima se reflecta de cele mai multe ori foarte clar in tonul vocii. 1. Limbajul de atitudine si pozitie fata de copil nu trebuie neglijat. Iata cateva aspecte privind atitudinea prin care se poate realize apropiere afectiva: 1. Adultul sa se aseze astfel incat sa aibe fata la acelasi nivel cu fata copilului, fara a fi insa exagerat de apropiata. Uneori este nevioe sa se puna in pozitia ghemuit sau sa se aseze pe un scaunel mic1. Corpul va fi usor inclinat inainte, spre copil1. Capul tinut ridicat , cu privirea spre copil , cu contact vizual frecvent1. Mainile se misca liber , fara o gesticulatie exagerata1. Corpul este relaxat. O atitudine rigida are efect inhibitor asupra copilului1. Fata sa fie destinsa , privirea blanda si prietenoasa , cat mai adesea surazatoare1. Miscarile sunt calme , chiar lente , fara zvacniri bruste1. Stabilirea unor raporturi favorabile cu familia. Se va tine seama de nivelul socio cultural al apartinatorilor copiilor si de puterea lor de intelegere. 1. Metode mai dificile si procedee mai speciale de comunicare impun unele categorii de copii defavorizati: 1. Copii cu tulburari de vedere sau nevazatori. La acestia comunicarea se realizeaza prin mijloace auditive , prin contact manual, prin ajutorarea lui sa se ghideze in mediul ambient.1. Copii cu tulburari de auz: comunicarea se va baza , evident , pe mijloace vizuale , diferite imagini folosite in sprijinul intelegerii de catre bolnav a intentiilor ingrijitorului, gesturile adecvate si expresive.1. Copilul care nu poate vorbi din diferite cauze trebuie ajutat si incurajat in exprimarea nevoilor si dorintelor sale, care trebuie intelese in limita posibilitatilor. Pentru surdo-muti ( categorie mai frecvent intalnita decat cei care nu pot vorbi) se vor folosi metodele specific copiilor cu tulburari de auz.1. Copilul cu retard psihic si tulburari mentale reprezinta o categorie aparte care necesita ingrijiri si asistenta speciala si cu care mijloacele de comunicare difera dupa gradul dezvoltarii sau al tulburarii psihice. Limbajul gesturilor si al atitudinilor poate avea un mare rol in aceste situatii. In final trebuie subliniat ca stabilirea comunicarii cu un copil, este un factor cu o contributie majora in desfasurarea optima a muncii ingrijitorului de copii.

JOCUL SI JUCARIILE PENTRU COPIIJocul reprezinta activitatea de baza a copiilor mici si prescolari. Atentia care trebuie acordata acestei activitati decurge din faptul ca exista o anumita categorie de jocuri si de jucarii indicate pentru fiecare varsta. Exista si jocuri care pot provoca accidente, exista si jucarii periculoase pentru varstele mici. Se cunosc mai multe categorii de jocuri:1. Jocuri care implica activitatea fizica si chiar un mic efort fizic. Asemenea jocuri presupun insa si existenta unui mic teren sau cel putin a unui mic spatiu in care sa se poata desfasura. 1. Jocurile expresive folosesc desenul si culorile ca principala forma de manifestare , precum si plastilina pentru efectuarea de figurine , baloane de sapun, lipirea de hartiute colorate pentru realizarea unor figure etc.1. Jocurile manipulative dezvolta indemanarea si spiritul de observatie . Din aceasta categorie fac parte constructiile din piese tip Lego cu o mare varietate de posibilitati, montari de masini mici din piese prezentate separate, inchegarea unui puzzle cu un subiect de poveste din bucatele amestecate inainte.1. Jocurile simbolice reproduc activitati ale adultilor, dar la o scara mica si cu posibilitati adaptate diferitelor varste. Bucataria miniaturala pentru papusi sau camera de baie micuta cu toate dotarile necesare sunt si ele modele de jocuri simbolice. Tot din aceasta categorie face parte si joaca cu papusile , unde fetitele joaca rolul de mamici.1. Jocurile desfasurate dupa reguli precise. De obicei acestea se adreseaza copiilor mai mari , necesitand o intelegere mai profunda si mult mai multa rabdare. Intra aici jocurile de carti pentru copii , sahul , table cu carouri, domino, jocurile video. Aceste jocuri ii invata pe copii respectarea unor reguli , disciplina desfasurarii unui joc competitive, conceperea unui plan de lupta pentru a putea castiga. Exista o serie de jucarii periculoase care trebuie evitate , unele chiar si la varste mai mari.1. Jucarii alcatuite din bucati mai mici, care se pot desface usor si care aduse in gura de catre copiii mici pot fi aspirate in caile respiratorii. Din aceasta categorie fac parte acele papusi mici articulate, margelele , jucariile cu bilute, masinute usor dezmembrabile, beculete electrice mici . Acestea sunt cu desavarsire interzise pana la varsta de 5 ani.1. Jucarii ascutite: betigase din jocul Maroco, cutitase, alte unelte de jucarie1. Jucarii care functioneaza prin introducerea in priza sau care necesita incarcare cu electricitate de la retea. Aceste jucarii pot fi folosite de copii de peste 7 ani care inteleg pericolul electricitatii.1. Jucarii care arunca proiectile la distanta : pusti si pistoale cu proiectile, ventuze sau bile, arcuri cu sageti, prastii. Orice lovitura produsa de o astfel de jucarie poate avea consecinte severe.1. Jucarii care pot exploda : pocnitori, bombe artizanale mici, folosite de anul nou.