Compunere despre nvtoare

Rsfoind albumul meu de fotografii, privirea mi se oprete struitoare asupra uneia. Pentru un necunoscut aceast poz ar prea banal: un grup de copii n jurul unei femei, dar pentru mine ea are o semnificatie deosebit. mi amintete de prima zi de coal, de primii mei colegi i mai ales de aceea care a fost a doua mam i creia inima mea i-a rezervat un locor de unde niciodat nu va putea disprea: nvtoarea mea! Mi-o amintesc aa cum era n acea dimineata de 15 septembrie. Aveam pe atunci aprope apte ani i eram puin intimidat de mulimea de elevi din curtea colii. Am cunoscut-o n dimineaa aceea de toamn aurie n care ntreaga natur era dominat de maroul rocat al frunzelor i de miresmele tomnatice ale pomilor din prejur.Cu ct dragoste i grij ne-a adunat n jurul ei pe noi, bobocii, ca o cloc ce-i adun sub aripa ei puii. Acum, dup atia ani chipul ei mi apare aievea. Era o femeie nalt, brunet. Bretonul tiat drept deasupra frunii, a sprncenelor uor arcuite revrsa umbre peste sclipirile ochilor de safir. Ochii ei mari si expresivi te nvluiau ntr-o privire cald, ginga, duioas. Avea un suflet de aur. ntotdeauna a tiut s se apropie de noi. Chiar din primele zile am nceput s o iubim. Cu ct rbdare ne-a nvat s scriem i s citim. i ce bine a tiut s ne fac s ndrgim istoria rii, s nelegem tainele naturii, misterele cifrelor. Ne-a nvat s fim cinstii, s preuim munca, s ne facem datoria. Mi-a rmas vie n minte acea zi de coal de la sfritul clasei a IV-a, ultima zi pe care o petreceam mpreun. i ea i noi copiii plngeam! Nu e uor s te despari de o fiin drag dup patru ani petrecui mpreun, zi de zi, ceas de ceas! Cte amintiri frumoase mi struie n minte i n suflet din aceti patru ani.