Categoria – IV – Evaluarea întreprinderilor 1. Evaluarea economicã si financiarã a unei întreprinderi se face pe baza: a) bilantului contabil; b) bilantului economic; c) bilantului resurselor si destinatiilor acestora. 2. Care din urmãtoarele categorii de factori fac necesarã pozitionarea sistematicã a întreprinderii pe piatã: a) factori legati de existenta preturilor libere; b) inflatia; c) politicile de restructurare. 3. Cum se reevalueazã stocurile de materii prime din întreprinderea supusã evaluãrii, pe bazã de expertizã si diagnostic: a) aplicând una din metodele FIFO sau LIFO; b) în functie de raportul de schimb leu/dolar; c) la preturile zilei sau, dacã intrãrile sunt mai rare, la media preturilor de achizitie din cea mai recentã perioadã. 4. Ce relatie existã între rata de actualizare si riscul de tarã: a) cu cât riscul de tarã e mai mare, cu atât rata de actualizare e mai mare; b) corectarea tuturor distorsiunilor dintre valoarea contabilã si valoarea economicã a bunurilor; c) corectarea valorii contabile cu inflatia si cu influentele din modificarea raportului de schimb leu/dolar. b) cu cât riscul de tarã e mai mic, cu atât rata de actualizare e mai mare; c) cu cât riscul de tarã e mai mare, cu atât rata de actualizare e mai micã. 5. Ce relatie existã între valoarea întreprinderii si rata de actualizare: a) direct proportionalã; b) invers proportionalã; c) depinde de numãrul si mãrimea riscurilor. 6. Estimarea de cãtre experti a unor rate de actualizare diferite poate avea ca explicatie: a) o perceptie diferitã despre riscuri; b) nivel diferit de informare si documentare; c) nu este posibilã o astfel de situatie. 7. Insuficienta de amortizare a imobilizãrilor dintr-o întreprindere (amortizarea scripticã este inferioarã amortizãrii tehnicoeconomice) influenteazã artificial valoarea patrimoniului întreprinderii în sensul: a) micsorãrii; b) majorãrii; c) nu are nicio influentã. 8. Când se doreste determinarea valorii actuale a bunurilor dintr-o întreprindere, se urmãreste: a) actualizarea valorii bunurilor la inflatie; b) corectarea tuturor distorsiunilor dintre valoarea contabilã si valoarea economicã a bunurilor; c) corectarea valorii contabile cu inflatia si cu influentele din modificarea raportului de schimb leu/dolar. 9. Evaluarea economicã si financiarã a unei întreprinderi poate fi efectuatã: a) numai când e prevãzutã prin acte normative; b) sistematic, pentru o bunã gestiune a afacerii; c) dacã normele contabile permit aceasta. 10. Atunci când se determinã fluxul de trezorerie, în vederea evaluãrii unei întreprinderi, profitul net se corecteazã cu: a) cheltuielile nedeductibile, necesarul de fond de rulment si investitia de mentinere; b) amortismentele, variatia necesarului de fond de rulment si investitia de mentinere; c) investitia de mentinere, amortismentele si necesarul de fond de rulment. 11. Cresterea necesarului de fond de rulment (NFR) influenteazã valoarea întreprinderii, în sensul: a) reducerii, deoarece se reduce fluxul de trezorerie; b) reducerii, deoarece creste fluxul de trezorerie;

c) cresterii, deoarece creste necesarul de resurse. 12. Care este valoarea patrimonialã de bazã a unei întreprinderi care prezintã urmãtorul bilant economic: imobilizãri 60.000; capital social 70.000; obligatii 640.000; creante 400.000; stocuri 300.000; diferente din reevaluare 50.000; profit 10.000; rezerve 10.000; disponibilitãti 20.000: a) 140.000; b) 150.000; c) 780.000. 13. Câte variante teoretice sunt pentru determinarea capacitãtii beneficiare a unei întreprinderi în ce priveste perioada de referintã: a) 2; b) 3; c) 4. 14. Evaluãrile pot fi: a) evaluãri contabile, evaluãri administrative si evaluãri bazate pe expertizã si diagnostic; b) evaluãri contabile si evaluãri economice; c) evaluãri pe bazã de acte normative. 15. Obiectivul evaluãrii economice si financiare îl reprezintã: a) determinarea valorii patrimoniale si a valorii prin rentabilitate a întreprinderilor; b) determinarea valorii de piatã a bunurilor si întreprinderilor; c) reevaluarea bunurilor din întreprindere, în vederea aducerii la inflatie. 16. Care este diferenta dintre uzura scripticã si uzura fizicã a unei clãdiri: a) nu este nicio diferentã; b) uzura scripticã este durata de recuperare a investitiei, iar cea fizicã este durata de viatã; c) apreciere economicã a vietii unei clãdiri. 17. La ce se foloseste reevaluarea mijloacelor fixe: a) sã schimbe valorile mijloacelor fixe din bilantul contabil; b) sã reactualizeze valoarea patrimonialã pentru privatizare, asociere etc.; c) sã stabileascã valorile reale de impozitare. 18. Care sunt metodele de piatã de evaluare a terenurilor folosind chiria si informatiile de tranzactionare: a) metoda rentei de bazã si a capitalizãrii rentei de bazã; b) metoda comparatiei directe; c) doar metoda rentei de bazã. 19. Capacitatea beneficiarã se referã la: a) beneficiul realizat în trecut; b) un beneficiu viitor; c) beneficiul realizat de întreprindere la data analizei. 20. Activul net corectat prin metoda aditivã se determinã dupã formula: a) capitaluri permanente +/– diferentele din reevaluare; b) capitaluri proprii +/– diferentele din reevaluare; c) activul reevaluat corijat +/– total datorii. 21. Activul net corectat, prin metoda substractivã, se determinã dupã formula: a) capitaluri proprii +/– diferentele din reevaluare; b) activul reevaluat corijat – total datorii; c) activul reevaluat corijat – obligatiile financiare. 22. Care dintre urmãtoarele elemente pot constitui niveluri ale ratei de capitalizare? a) dobânda la împrumutul de stat; b) rata de remunerare a activelor fixe; c) dobânda bancarã. 23. Rata de actualizare este: a) un element al pietei financiare; b) un element al pietei de bunuri si servicii; c) dobânda la împrumutul de stat. 24. Care este valoarea patrimonialã de bazã a unei întreprinderi sau a unui activ: a) activul net contabil;

b) activul net corijat (corectat); c) activul net reevaluat. 25. Sinteza diagnosticelor functiilor întreprinderilor reprezintã: a) o metodã de cunoastere a rentabilitãtii; b) o modalitate de determinare a profitului net; c) o centralizare a concluziilor privind diagnosticele functiilor întreprinderii la un moment dat. 26. Diagnosticul functiei organizãrii, conducerii si gestionãrii personalului urmãreste examinarea: a) structurii întreprinderii; b) absenteismului; c) resurselor umane ale întreprinderii. 27. Obiectivul diagnosticului functiei organizãrii, conducerii si gestionãrii personalului are drept scop: a) încadrarea întreprinderii (micã, mijlocie, mare); b) analiza structurii umane si a capacitãtii sale de a contribui la realizarea obiectivelor si functiilor întreprinderii; c) stabilirea calitãtii conducerii si a salariatilor întreprinderii. 28. Obiectivul diagnosticului organizãrii, conducerii si gestionãrii personalului are drept scop: a) încadrarea întreprinderii (micã, mijlocie, mare); b) analiza structurii umane si a capacitãtii sale de a-si da concursul la realizarea activitãtilor întreprinderii; c) stabilirea organigramei întreprinderii. 29. Obiectivul diagnosticului tehnic, tehnologic si de exploatare, în cadrul evaluãrii întreprinderii, are drept scop: a) stabilirea gradului de uzurã si a valorii mijloacelor fixe; b) necesitatea de restructurare a întreprinderii; c) aprecierea în ce mãsurã mijloacele de productie material rãspund nevoilor actuale sau viitoare ale întreprinderii sau ale achizitorului (cumpãrãtorului) ei potential. 30. Diagnosticul functiei comerciale se aflã în relatie de interdependent cu diagnosticul: a) functiei de organizare, conducere si gestionare a personalului; b) functiei de exploatare; c) tuturor functiilor întreprinderii. 31. Diagnosticul comercial urmãreste determinarea: a) raporturilor dintre întreprindere si mediul sãu exterior social–economic; b) pietei si a locului ocupat de întreprindere pe aceastã piatã; c) nivelul calitativ al produselor si serviciilor sau al lucrãrilor executate de întreprindere. 32. Goodwill-ul reprezintã: a) fondul comercial al întreprinderii; b) un plus de valoare recunoscutã întreprinderii cu ocazia unei transmiteri care are ca sursã elementele intangibile ale acesteia; c) un plus de valoare înregistratã în bilant care corespunde fondului comercial al întreprinderii. 33. Evaluarea economicã si financiarã a întreprinderii se face pe baza: a) unui act normativ; b) unei expertize si diagnostic; c) bilantului contabil al întreprinderii. 34. Elementele de calcul pentru a evalua o întreprindere prin rentabilitate sunt: a) profitul din bilant, rata de actualizare si perioada de referintã; b) capacitatea beneficiarã, rata de actualizare si perioada de referintã; c) capacitatea beneficiarã, rata inflatiei, rata de actualizare si perioada de referintã. 35. Goodwill-ul unei întreprinderi se gãseste înregistrat în bilantul întreprinderii la închiderea exercitiului: a) da; b) nu; c) da, ca fond comercial. 36. Elementele intangibile influenteazã valoarea întreprinderii: a) patrimonial;

b) prin rentabilitate; c) nu influenteazã. 37. Bilantul contabil serveste ca bazã de date pentru stabilirea: a) activului net contabil; b) rezultatului net contabil; c) conturilor de regularizare. 38. Modalitatea de prezentare a conturilor de venituri si cheltuieli în contul de profit si pierdere se face: a) dupã regulile de deductibilitate fiscalã; b) dupã natura veniturilor si cheltuielilor; c) dupã principiul necompensãrii veniturilor cu cheltuielile. 39. Modalitatea de prezentare a posturilor contabile în bilantul contabil se face: a) în ordinea crescândã a simbolurilor conturilor; b) în sume nete atât în activ, cât si în pasiv; c) în ordinea fluxurilor economice. 40. Diagnosticul functiei contabile are ca obiectiv: a) stabilirea corectã a înregistrãrilor contabile; b) aprecierea fiabilitãtii conturilor anuale; c) determinarea profitului brut. 41. Analiza structurii salariatilor pe niveluri de pregãtire, sexe si vechime în întreprindere relevã anomalii în ceea ce priveste: a) nivelul corespunzãtor de pregãtire a personalului; b) ocuparea functiilor de conducere de cãtre personalul feminin; c) nivelul corespunzãtor de pregãtire a sefilor de compartimente. 42. Separarea bunurilor din întreprinderea supusã evaluãrii se face în functie de: a) prevederile legale; b) gradul de utilizare a acestora; c) utilitatea exprimatã si mãsuratã prin gradul de participare la realizarea profiturilor. 43. Tehnicile pentru realizarea actualizãrii sunt: a) capitalizarea si actualizarea propriu-zisã; b) factorul timp si fructificarea; c) rata de actualizare sau de capitalizare. 44. Care din urmãtoarele ajustãri aduse profitului din bilant, în vederea determinãrii capacitãtii beneficiare a întreprinderii, este inexactã: a) corectii legate de politica de amortizare a întreprinderii; b) corectii legate de politica de salarizare a întreprinderii; c) corectii legate de politica de comercializare a întreprinderii. 45. În ce constã ajustarea profitului din bilant în functie de politica de amortizare a întreprinderii: a) înlãturarea excesului sau insuficientei de amortizare; b) calculul amortizãrii în functie de metoda liniarã, indifferent de metoda folositã de întreprindere; c) evitarea metodei de amortizare acceleratã. 46. Urmãtorii factori trebuie avuti în vedere, atunci când se reevalueazã bunurile dintr-o întreprindere, unul din ei fiind eronat: a) evolutia preturilor; b) raportul de schimb leu/dolar; c) modul de contabilizare a costurilor. 47. Care este valoarea activului net corijat al unei întreprinderi care, dupã reevaluarea bunurilor, prezintã urmãtoarea situatie patrimonialã: capital social 3.000.000; imobilizãri 8.000.000; stocuri 20.000.000; creante 15.000.000; rezerve 500.000; profit 1.000.000; diferente din reevaluare 14.000.000; disponibilitãti 500.000; obligatii nefinanciare 25.000.000; instalatii luate cu chirie 10.000.000: a) 43.500.000; b) 18.500.000; c) 28.500.000.

48. Care este valoarea substantialã brutã a unei întreprinderi care, dupã reevaluarea bunurilor, prezintã urmãtoarea situatie patrimonialã: capital social 3.000.000; imobilizãri 8.000.000; stocuri 20.000.000; creante 15.000.000; rezerve 500.000; profit 1.000.000; diferente din reevaluare 14.000.000; disponibilitãti 500.000; obligatii nefinanciare 25.000.000; instalatii luate cu chirie 10.000.000: a) 53.500.000; b) 28.500.000; c) 18.500.000. 49. Metoda de evaluare „la termen” este recomandabil sã fie folositã în cazul: a) întreprinderilor aflate în dificultate; b) întreprinderilor aflate în dificultate, neredresabile; c) întreprinderilor aflate în dificultate, redresabile. 50. Dacã se poate determina valoarea patrimonialã a unei întreprinderi, care este aceasta, dispunând de urmãtoarele informatii: capital social 3.000.000; rezerve 10.000.000; alte fonduri proprii 15.000.000; imobilizãri necorporale (cheltuieli de înfiintare) 5.000.000: a) da, 23.000.000; b) da, 33.000.000; c) nu. 51. O instalatie datã cu chirie influenteazã valoarea patrimonialã de bazã a unei întreprinderi? a) da; b) nu; c) da, deoarece se amortizeazã altfel. 52. În evaluarea unei întreprinderi prin rentabilitate, profitul din bilantul contabil constituie: a) un element de calcul al valorii întreprinderii; b) punct de pornire în determinarea capacitãtii beneficiare a întreprinderii; c) un profit economic la care, prin aplicarea unui multiplicator (coeficient), se obtine valoarea întreprinderii. 53. Care din urmãtoarele afirmatii este inexactã: a) cresterea ratei de actualizare micsoreazã valoarea întreprinderii; b) cresterea riscurilor legate de politica economicã, vamalã, fiscalã, contabilã micsoreazã valoarea întreprinderii; c) cresterea riscurilor legate de politica economicã, vamalã, fiscalã contabilã micsoreazã rata de actualizare si, ca atare, micsoreazã valoarea întreprinderii. 54. Metodele combinate de evaluare abordeazã: a) atât activul, cât si pasivul din bilant; b) atât patrimoniul, cât si rentabilitatea; c) atât resursele, cât si destinatia acestora. 55. Ce semnificatie are relatia ANC . i în evaluarea elementelor intangibile ale unei întreprinderi în care: ANC = activul net corijat (valoarea patrimonialã a întreprinderii); i = rata de capitalizare: a) prag de semnificatie în cadrul diagnosticului; b) prag de rentabilitate al întreprinderii; c) goodwill-ul întreprinderii. 56. Alegerea metodelor de evaluare utilizate are la bazã criteriul principal: a) recomandat de bibliografia consultatã; b) rationamentul profesional al evaluatorului; c) tipul de întreprindere de evaluat. 57. Evaluarea întreprinderii necesitã aplicarea: a) a trei sau mai multe metode; b) cel putin a douã metode; c) metodelor care dau rezultate apropiate. 58. Evaluatorul, în procesul de evaluare, estimeazã: a) costul; b) valoarea; c) toate cele de mai sus. 59. Utilizarea unei metode de evaluare depinde de:

a) conditiile concrete de evaluare; b) constatãrile din diagnosticul de evaluare; c) dorinta beneficiarului evaluãrii. 60. Pretul pietii pentru bunurile care au utilitate pentru întreprindere este egal cu: a) valoarea de intrare, mai putin deprecierea; b) pretul de cumpãrare a unui bun similar sau cu caracteristici similare, mai putin deprecierea; c) pretul de vânzare existent în cataloagele furnizorilor. 61. Utilitatea bunului în întreprindere se determinã în functie de: a) gradul de participare la realizarea profiturilor; b) parametrii tehnici de eficientã; c) gradul de uzurã. 62. Valoarea de lichidare a unui bun este egalã cu: a) valoarea de origine, mai putin uzura; b) pretul de vânzare posibil de obtinut, mai putin datoriile care greveazã bunul si cheltuielile ocazionate de lichidare; c) valoarea actualã a bunului. 63. Diagnosticul efectuat de evaluator urmãreste: a) stabilirea competitivitãtii întreprinderii; b) modalitatea de manifestare a functiilor întreprinderii si stabilirea concluziilor; c) determinarea rentabilitãtii întreprinderii. 64. Concluziile diagnosticului efectuat de evaluator tine seama de: a) mediul economic exterior întreprinderii si conditiile asigurate de întreprindere mediului intern de manifestare a functiilor ei; b) dispozitiile legale în vigoare; c) vointa proprietarilor întreprinderii. 65. Soldul clientilor la 31 decembrie este de 15.375 mii lei, iar rulajul creditor anual al acestora este de 186.150 mii lei. Care a fost durata în zile a încasãrii clientilor? a) 15 zile; b) 45 de zile; c) 30 de zile. 66. Se dau urmãtoarele elemente de bilant: – total activ = 425.000 mii lei; – cheltuieli constituire = 2.500 mii lei; – cheltuieli de cercetare = 15.500 mii lei; – brevete proprietate = 125.000 mii lei. Existã un cumpãrãtor pentru o parte din brevete care oferã 75.000 mii lei. Stabilind bilantul economic al întreprinderii, bilantul contabil va fi ajustat (corijat) în minus cu: a) 93.000 mii lei; b) 143.000 mii lei; c) 118.000 mii lei. 67. Bilantul economic se prezintã cu un: a) activ net corijat de 23.000 mii lei; b) pasiv net corijat de 23.000 mii lei, din care datorii totale de 5.000 mii lei. Valoarea patrimonialã a întreprinderii va fi de: a) 18.000 mii lei; b) 20.000 mii lei; c) 19.000 mii lei. 68. Se constatã cã o halã industrialã, în valoare rãmasã de 145.000 mii lei, nu mai are utilizare de peste trei ani, iar situarea ei în partea perifericã a uzinei face posibilã vânzarea terenului încã liber de orice sarcinã. Cheltuielile de demolare a halei sunt estimate la 85.000 mii lei, iar transportul si taxele materialelor nerecuperabile la suma de 35.000 mii lei. Pentru materialele recuperabile se estimeazã obtinerea din vânzarea acestora a sumei nete de 45.000 mii lei. Stabilind bilantul economic, cu ce sumã urmeazã a fi ajustat (corijat) în minus, bilantul contabil: a) 265.000 mii lei; b) 75.000 mii lei;

c) 220.000 mii lei. 69. Activul net corijat al întreprinderii este de 22.000 lei, capacitatea beneficiarã de 3.000 lei, iar rata neutrã de 20%. Superprofitul va fi de: a) plus 2.000 mii lei; b) minus 1.400 mii lei; c) plus 1.400 mii lei. 70. Activul net contabil este de 425.000 mii lei. Valoarea bunurilor închiriate este de 105.000 mii lei, iar valoarea bunurilor întreprinderii închiriate la terti este de 75.000 mii lei. Valoarea substantialã brutã a întreprinderii va fi de: a) 455.000 mii lei; b) 320.000 mii lei; c) 350.000 mii lei. 71. Capacitatea beneficiarã a întreprinderii este de 8.000 mii lei, iar dobânda la certificatele de depozit ale trezoreriei statului este de 30%. Valoarea întreprinderii, utilizând valoarea de rentabilitate sau metoda de capitalizare a veniturilor, va fi de: a) 25.600 mii lei; b) 26.500 mii lei; c) 26.667 mii lei. 72. Valoarea patrimonialã a întreprinderii (ANC) este de 8.000 mii lei, capacitatea beneficiarã este de 1.000 mii lei, rata neutrã de plasament (i) este de 11%, iar rata de actualizare (c) este de 25%. Valoarea întreprinderii prin metoda bazatã pe goodwill este de: a) 8.800 mii lei; b) 8.600 mii lei; c) 8.480 mii lei. 73. O întreprindere neredresabilã, cu un activ net pozitiv, intrã în lichidare având urmãtoarele date estimative: – activ net contabil = 120.000 mii lei; – plus valoarea imobilizãrilor = 5.000 mii lei; – minus valoarea imobilizãrilor = 6.000 mii lei; (plusul si minusul sunt estimate a fi rezultate în urma lichidãrii vânzãrii imobilizãrilor); – cheltuieli de dezafectare si functionare în timpul lichidãrii = 2.000 mii lei. Valoarea estimatã a trezoreriei disponibilã dupã lichidare este de: a) 117.000 mii lei; b) 118.000 mii lei; c) 116.000 mii lei. 74. În câte grupe se pot împãrti metodele de evaluare combinate? a) 3; b) 2; c) 4. 75. Valoarea patrimonialã a întreprinderii (ANC) este de 8.000 lei, capacitatea beneficiarã este de 1.000 lei, rata neutrã (i) este de 11%, iar rata de actualizare a superprofitului este 25%. Valoarea globalã a întreprinderii va fi de: a) 8.600 lei; b) 8.800 lei; c) 8.480 lei. 76. Reluând informatiile de la întrebarea 72, precizati care este valoarea goodwill-ului aplicând o ratã de actualizare de 30%: a) – 4.666 lei; b) + 6.666 lei; c) + 4.666 lei. 77. Cresterea necesarului de fond de rulment (NFR) influenteazã valoarea întreprinderii în sensul: a) reducerii; b) cresterii; c) nu influenteazã.

78. Ce relatie existã între rata de actualizare si riscul de tarã? a) direct proportionalã; b) invers proportionalã; c) nu existã relatie directã. 79. Explicati necesitatea evaluãrii economice si financiare a unei întreprinderi. a) Esenţa evaluării economice. NecesitateDe o manieră generală, evaluarea economică are ca obiectiv stabilirea valorii de piaţă (de circulaţie) a unui bun, activ, societate etc.O economie de piaţă liberă şi cu atât mai mult o economie care a rupt chingile centralismului şi se află în tranziţie spre o economie de piaţă liberă, este într-un permanent proces de autoreglare, de autostabilizare; nemaiexistând acele pârghii pur administrative prin care entităţile economice erau conduse, dirijate, acestea se află într-o continuă mişcare şi pentru a-şi da seama unde sunt în evoluţia lor, şi a se asigura că nu se „rătăcesc" în spaţiul economic intern şi extern, recurg sistematic la unele procedee de orientare, prin care îşi asigură comparabilitatea proprie cu restul economiei, cu piaţa:Există, trei grupe de factori a căror acţiune conduce la distorsiuni între bilanţul contabil şi bilanţul economic ale unei întreprinderi şi care, deci, fac obligatorie recurgerea acesteia la instrumentul reevaluării:PREŢURILE LIBERE; dacă este de neconceput o eco nomie de piaţă fără preţuri libere, tot astfel, este de la sine înţeles că orice manager este interesat ca informaţiile fur nizate de evidenţele, statisticile şi orice alt suport de informaţii din societatea sa, să fie actualizate, cât mai frecvent, în funcţie de evoluţia preţurilor pe piaţă;RAPORTUL DE SCHIMB AL MONEDEI NAŢIONALE - care este determinat, în mod obiectiv, de factori economici, exteriori agentului economic. Evoluţia acestui raport nu este indiferentă administraţiei unei societăţi.întrucât, direct sau indirect, orice agent economic este practic „legat" la economia mondială, conducerea acestuia procedează la actualizarea sistematică şi permanentă a informaţiilor furnizate de statisticile şi evidenţele interne, în funcţie de raportul de schimb al monedei naţionale;GESTIUNEA INTERNĂ A AGENŢILOR ECONOMICI - cu deosebire sub aspectele:MODALITĂŢI DE AMORTIZAREMODALITĂŢI DE ŢINERE A CONTABILITĂŢIIAtât organizarea şi ţinerea contabilităţii analitice (interne de gestiune) — suport materiial al secretului! comercial care stă la baza competiţiei şi concurenţei fără de care este de neconceput o economie de piaţă — cât şi modalităţile de amortizare a activului fix, fiind la latitudinea fiecărei administraţii, aceasta este interesată să constate abaterile de la ceea ce este de cutumă în sectorul sau ramura respectivă; în ceea ce priveşte amortizarea, se urmăresc şi abaterile de la legea fiscală care prevede cotele de amortizare deductibile pentru stabilirea profitului impozabil.Se poate concluziona că evaluarea economică constă într-un complex de tehnici, procedee şi metode prin care un bun, o grupă de bunuri, un activ, o societate etc. sunt aduse din punct de vedere valoric, la nivelul pieţei şi prin care li se asigură comparabilitatea cu aceasta.

80. Explicati rolul bilantului contabil în evaluarea unui activ sau a unei întreprinderi. Orice evaluare de active, firma sau societate etc. are ca punct de pornire bilanţul contabil, deoarece in el se reflecta volumul fondurilor proprii, piaţa, strategiile aplicate de firma, el reflecta situaţia patrimoniului, a averii acumulate de firma de la înfiinţare si rezultatele financiare obţinute in ultima perioada pentru care s-a incheiat.Deşi porneşte de la bilanţul contabil, la un moment dat, evaluatorul se desprinde de acesta şi elaborează „bilanţul economic" — un bilanţ teoretic; pe baza diagnosticului, evaluatorul construieşte ansamble financiare, abstracte, scenarii de dezvoltare, de rentabilitate, întocmai cum un arhitect, un proiectant „construieşte" pe hârtie un bloc.Aceste activităţi financiare de desprindere de bilanţul contabil şi de elaborare a bilanţului economic fac parte din ceea ce în lumea de specialitate devine tot mai mult cunoscut sub denumirea de inginerie -financiară, iar evaluarea economică este considerată mai mult ca o artă decât ca o ştiinţă.

81. Explicati diferentele dintre pret si valoare. Preţul este suma de bani ce se poate obţine din vânzarea unui bun de bunăvoie, intre parţi

aflate in cunoştinţa de cauza, in cadrul unei tranzacţii in care preţul este determinat obiectiv. Stabilirea preţului presupune negocierea, evaluatorul nu-si propune sa determine preţului ci gama de valori, respective zona in care ar putea începe negocierea si care ar putea probabil sa se situeze preţul.

Valoarea unui bun se fondează pe noţiune de schimb, se poate considera astfel ca valoarea comerciala constituie punctul de echilibru in care vânzătorul accepta sa vanda si comparatorul sa cumpere. Valoarea depinde de unele criterii sau factori care influenţează dorinţa de a cumpăra sau vinde; aceste criterii pot fi subiective, de natura psihologica sau economica si obiective, prin aplicarea unor metode de evaluare care abordează atât separate cat si împreuna , latura patrimoniala si profitabilitatea bunului, activului sau întreprinderii in ansamblul sau.

82. Clasificati diferitele tipuri de evaluãri. De o manieră generală, specialiştii clasifică astfel evaluările:• Din punct de vedere al obiectului: evaluări de bunuri; evaluări de grupe de bunuri; evaluări de elemente intangibile; evaluări de active economice (părţi, secţii, magazine etc.); D evaluări de societăţi, întreprinderi, firme etc.• Din punct de vedere al scopului:evaluări contabile — este cunoscut că orice înregistrare contabilă, inventariere, întocmirea bilanţului, presupun o anumită evaluare a elementelor patrimoniale;evaluări administrative — sunt cele stabilite de administraţie în scopuri fiscale, mai ales pentru determinarea masei impozabile sau taxabile, precum şi cele dispuse prin acte normative pentru actualizarea la un moment dat a valorii capitalului de stat;evaluări economice — au în vedere individualizarea bunului, a oricărui activ sau societate şi situaţia acestora în raport cu piaţa, abstracţie făcând de orice normă preconfecţionată, singurul reper de referinţă constituindu-l piaţa, în momentul evaluării.• Din punct de vedere al metodei:evaluări patrimoniale (abordează latura exclusiv patrimonială);evaluări prin capacitatea beneficiară (prin randament, prin rentabilitate);evaluări combinate (abordează atât aspectul patrimonial cât şi cel al afacerii, al rentabilităţii);evaluări pornite de la cifra de afaceri.

83. Care este rolul diagnosticului în evaluarea întreprinderii? Evaluatorul trebuie să înţeleagă temeinic care este realitatea; el trebuie să aibă permanent în vedere şi să considere că toate informaţiile (bilanţ, statistici, evidenţa şi orice alt suport birocratic) nu constituie decât imagini ale unei realităţi, iar el trebuie să se apropie cât mai mult de realitatea însăşi.De exemplu: la o fabrică de încălţăminte, statistica arată realizarea producţiei, bilanţul arată stocuri aparent normale, (active circulante) — dar acestea sunt numai imagini; realitatea reieşită din diagnostic este că în stocuri se află unul sau mai multe bunuri cu o desfacere lentă sau fără desfacere; deci evaluatorul trebuie să reţină această realitate cu toate consecinţele ei.Diagnosticul trebuie să ocupe cea. 80% din activitate iar calculele propriu-zise de evaluare, restul. în diagnostic se recomandă să se aibă în vedere o metodă sintetică tripolară (utilizată de tot mai multe firme de specialitate); metoda constă în analiza separată şi în coerenţa iglobală a celor trei poli: a) strategia de dezvoltare, b) resursele, c) sistemele de gestiune şi informare.Orice schimbare provocată la unul din poli, are incidenţă asupra celorlalţi doi poli.Diagnosticul de evaluare trebuie să-l conducă pe evaluator la identificarea tuturor factorilor de risc interni şi la stabilirea ipotezelor de evaluare; el trebuie să anticipeze viitorul societăţii.

Diagnosticul de evaluare este cel care face ca cjouă evaluări să nu semene una cu alta nici dacă sş referă la două societăţi evaluate de aceiaşi specialişti şi nici dacă se referă la două evaluări făcute pentru aceeaşi societate, de specialişti diferiţi.In orice evaluare se are în vedere şi se urmăreşte potenţialul şi nu obiectul în sine; un activ, o societate nu e privită ca o îngrămădire de bunuri, ci ca un organism viu într-un mediu productiv, mişcător.

84. Explicati legãtura dintre scop si metodã în evaluarea întreprinderii. 85. Definiti valoarea de piatã. Valoarea de piaţa reprezintă suma estimata pentru care o proprietate ar putea fi schimbata la data evaluării, intre un cumparator si un vanzator, hotăraţi si avizaţi, care actioneaza in cunoştinţa de cauza, prudent si fara constrângeri, intr-o tranzacţie echilibrata după un marketing adecvat. 86. Definiti valoarea justã. Valoarea justa reprezintă suma pentru care un activ ar putea fi schimbat de buna voie intre doua parţi aflate in cunoştinţa de cauza, in cadrul unei tranzacţii cu preţul determinat obiectiv.87. Definiti valoarea actualã a unui bun. Valoarea actuala a unui bun este valoarea actualizata a viitoarelor intrări nete de numerar, care urmează a fi generate de derularea normala a activităţii întreprinderii. Valoarea actuala = valoare de utilitate88. Definiti valoarea de origine. Valoarea de origine, cunoscuta si sub numele de valoare istorica sau de achiziţie reprezintă totalitatea costurilor necesare pentru achiziţionarea si punerea bunului sau activului in stare de utilizare sau de folosire. 89. Definiti valoarea de utilizare. Valoarea de utilizare reprezinta totalitatea costurilor necesare pentru dobândirea unui bun susceptibil a fi folosit in acelaşi scop, in aceleaşi condiţii de utilizare, avand aceeaşi durata prezumata de folosinta si posedand aceleasi performante ca si bunul supus reevaluării. 90. Definiti valoarea substantialã. Valoarea substanţialăSunt cunoscute trei mărimi ale acestei valori:Prin valoare substanţială brută (VSB) se înţelege activul reevaluat în ipoteza continuării activităţii, plus valoarea bunurilor folosite de întreprindere fără a fi proprietara acestora, minus valoarea bunurilor care deşi sunt înregistrate în patrimoniul întreprinderii nu sunt folosite din diverse cauze (închi-. riate etc.)Valoarea substanţială brută redusă(VSBF) este egală cu valoarea substanţială brută diminuată cu obligaţiile nefinanciare.Valoarea substanţială netă (VSn) se identifică activului net corijat, fiind egală cu valoarea substanţială brută din care se deduc tdate datoriile.91. Prezentati 3 momente din viata întreprinderii în care este obligatorie evaluarea. - modificări in mărimea si structura capitalului social - modificări in numărul si componenta acţionarilor sau asociaţilor - actiuni juridice cu scop patrimonial (succesiuni, falimente, partaje)

92. De ce este obligatorie evaluarea în cazul privatizãrii unei întreprinderi? - din punct de vedere patrimonial, majoritatea elementelor patrimoniale din bilanţurile societatilor cu capital de stat nu reflecta valori de piata ci valori administrative, reevaluarea fiind necesara pentru stabilirea valorii de piata a bunurilor - din punct de vedere al rentabilitatii, trecutul întreprinderii trebuie considerat ca nereproductibil; nu toti factorii care au determinat sau au influentat profitul din bilanturile societatilor cu capital de stat pot fi extrapolate in perioada post privatizare - cumparatorul nu investeşte pentru ce a obtinut fostul proprietar ca profit ci pentru ce va obtine le, de aceea profitabiliatea intreprinderii trebuie ragandita; - valoarea intreprinderii trebuie determinate in functie de gradul de utilitate a tuturor elementelor patrimoniale, cumparatorul netrebuind sa fie penalizat pentru politica de investitii a fostului proprietar, stiut fiind ca un bun fara utilitate nu are valoare sau aceasta este nesemnificativa. Cu

ocazia evaluarii pentru privatizare, trebuie observata si analizata necesitatea unei eventuale restructurari. 93. Obiectivul si mijloacele de realizare ale diagnosticului juridic. Obiectivul il constituie aprecierea situatie juridice a societatii in raport cu proprietarii, cu tertii sau cu salariatii.Constatari - Ţinând seama de prevederile legale in vigoare expertul evaluator va stabili daca:Societatea este constituita legal;Exista acte si contracte privind drepturile de proprietate;Exista contracte incheiate cu partenerii externi;Exista actiuni juridice in curs;Exista contracte individule de munca;Care este regimul fiscal al intreprinderii?Concluzia: După trecerea in revista a mijloacelor de realizare si a procedurilor de lucru se stabilesc:Oportunităţile existente in mediul exterior întreprinderii, adică evoluţii cu un caracter previzibil pozitiv pt întreprinderea evaluata cum ar fi legislaţie si reglementari specifice favorabile.Riscurile existente in mediul extern întreprinderii, adică evoluţii cu un efect previzibil negativ (invers oportunităţilor) ;Punctele forte, adică atuurile ca urmare a unor factori, cum ar fi:o buna organizare si funcţionare a întreprinderii;contract si statut corespunzătoare;relaţii contractuale corecte;finanţare asigurata;absenta litigiilor;reglementari fiscale aplicate corecte;obligaţii fiscale îndeplinite la timp;puncte slabe, adică deficiente constatate in organizarea si funcţionarea întreprinderii:statutul si contractul necorespunzătoare situaţiei de fapt;existenta unor litigii contractuale cu terţii si cu proprii salariaţi;conflicte de munca;obligaţii fiscale nerespectate.

94. Obiectivul si mijloacele de realizare ale diagnosticului comercial. Obiectivul îl reprezintă determinarea locului ocupat pe piaţa de întreprindere in prezent si in viitor. Constatări Pornim de la nomenclatorul de produse sau la principalele activitati ale întreprinderii se va calcula ponderea lor in volumul total al activităţii;Se va efectua o analiza a clienţilor cu pondere importanta sau mare si pentru aceştia durata de recuperare a creanţelor ;se vor analiza clientii incerti;Se vor analiza furnizorii;Se va identifica concurenta actuala si potentiala;Se va analiza reteaua de distributie a intreprinderii;Se va analiza gradul de permeabilitate a pietei;Se va analiza tipurile de actiuni promotionale facute de întreprindere, cuantumul cheltuielilor publicitare, evolutia politicii de promovare a produselor si a imaginii firmei; ConcluziaOportunităţile Riscurile Punctele forte ca de ex: retea de vanzare puternica, clienti statornici,calitate f buna a produselor si serviciilorpuncte slabe ca de ex: produse si servicii scumpe si de o calitate indoielnica, cunosterea insuficienta a pietii.

95. Obiectivul si mijloacele de realizare ale diagnosticului tehnic, tehnologic si de exploatare.

Obiectivul consta in stabilirea măsurii in care mijloacele de producţie materiale răspund nevoilor actuale sau viitoare ale întreprinderii sau ale potenţialului cumparator. Constatări se impune cunoaşterea potenţialului de producţie la un moment dat si evoluţia sa in timp;stabilirea dinamicii imobilizărilor;stabilirea nivelului de amortizare;stabilirea nivelului de productivitate;analiza potenţialului de cercetare-dezvoltare pentru a putea determina strategia de viitor previzibil a întreprinderii; Concluziile se prezintă sub forma:Oportunităţilor RiscurilorPunctele forte ca de ex: o buna utilizare a capitalului de producţie;utilaje moderne, produse si servicii competitivepuncte slabe ca de ex: o planificare defectuasa a producţiei, o conducere defectuasa a aprovizionării si transporturilor, probleme de calitate a produselor si serviciilor.

96. Obiectivul si mijloacele de realizare ale diagnosticului de organizare, management si resurse umane. Obiectivul îl reprezintă analiza structurii umane si a capacitaţii personalului de a contribui la realizarea activităţii întreprinderii. Constatări se fac următoarele demersuri:Analiza structurii umane si anume: Organizarea ierarhica si funcţionala a întreprinderii;Date cu privire la personal: pregătirea ,gradul de ocupare; vechimea in întreprindere; fluctuaţiile, absenteism.Date cu privire la conducerea întreprinderii: varsta, pregatire,experienta,stil de conducere,sistem de remunerare,legatura cu actionariatulDate sociale: climatul social,protectia muncii,organizare sindicala.

Concluzia Analizand datele de mai sus se poate stabili:Oportunităţile Riscurile Punctele forte : personal tanar, flexibil, bine pregatir, exista o buna organizare, exista motivarea muncii.puncte slabe : proasta functionare a conducerii;salarizare nestimulata;relatii de rudenie intre conducere si salariati.97. Obiectivele si mijloacele de realizare ale diagnosticului financiar-contabil. Obiective:Stabilirea existentei imaginii fidele, clare si complete a patrimoniului, a rezultatului financiar si a stării de sănătate a societarii;Evaluarea diferenţelor intre ratele de rentabilitate economice pe cel puţin trei exerciţii financiare;Utilizarea relaţiilor efectului de levier pentru afaceri, diagnosticului ratei de rentabilitate a capitalurilor proprii.

Constatări In urma analizei efectuate, având ca mijloace de efectuare datele si informaţiile conţinute in situaţiile financiare, pe ultimii 3-5 ani, preluate potrivit metodologiei specifice evaluării lor prin metode patrimoniale. Concluzile se exprima sub forma:Oportunităţile Riscurile Punctele forte puncte slabe

98. Aveti urmãtoarele informatii despre întreprindere: cheltuieli de înfiintare 5.000; licente 10.000; clãdiri 50.000; echipamente 100.000; stocuri 200.000; creante 300.000; bãnci 10.000; venituri în avans 80.000; capital social 125.000; rezerve 5.000; furnizori 250.000; împrumuturi bancare 150.000 (din care 75.000 pe termen lung); provizioane pentru riscuri si cheltuieli 65.000. Eliberati bilantul contabil în principalele sale mase, bilantul financiar si bilantul functional, si explicati rolul acestora în cadrul diagnosticului de evaluare.

FR = AC totale – Datorii sub un an = Cap permanent – Active imobiliz. Cap.permanent. = Active imob + FR = Cap propr. + Proviz.+ Dat. peste un anNFR = AC – TREZORERIE – DAT SUB UN ANNFR = AC (stoc+creante+ch in avans)- datorii (inclusiv venit in avans)Trezoreria = FR – NFR = + sau –Trezoreria negative poate fi acoperita de credite bancare sau de datorii resstante, fie intrepr este decalata in faliment.Trezoreri = disponibilit- dat finance pe t.s.Bilantul contabil Active imobilizate 165.000 Imobilizari necorporale 15.000 -chelt infiintare 5.000- licente 10.000Imobilizari corporale 150.000- cladiri 50.000- echipamente 100.000Active circulante 510.000- stocuri 200.000- creante 300.000- banci 10.000Obligatii curente 325.000- furnizori 250.000- imprum. bcare 75.000 Activ net curent 185.000Obligatii pe t.l. 75.000Venituri in avans 80.000Provizioane 65.000 Activ net 130.000

Cap soc. 125.000Rezerve 5.000Cap proprii 130.000

Bilantul functional

Activ Pasiv

Functia de investitii Imobilizari brute 165.000 130.0000 fd proprii de orig externa

Functia de exploatare NFR 95.000 65.000 fd propr. orig. interna

Functia de trezorerie 10.000 75.000 datorii financ (impr fin) 270.000 270.000

Bilantul financiar

ACTIV PASIVI Activ imobilizat 165.000 IV Capitaluri permanente 270.0000II Stocuri, creante 500.000 V Datorii nefinanciare 330.000III Disp si alte val mob plasament 10.000 VI Datorii financiare pe term lung 75.000 Capitaluri permanente = 130.000+75.000+65.000 =270.000FR = IV-I = 270.000-165.000 =205T = III-VI = 10 – 75.000=-65.000NFR = II – V = 500.000-330.000=170.000

99. Rolul bilantului în diagnosticul de evaluare. Bilanţul contabil este documentul contabil de sinteza prin care se prezintă activul si pasivul unitatii patrimoniale, precum si rezultatele perioadei pentru care se întocmeşte, potrivit legii. Bilanţul contabil este sursa de date ce se prelucrează pentru realizarea diagnosticului contabil si financiar.100. Rolul bilantului functional în diagnosticul de evaluare. Bilanţul este instrumentul de analiza, pe baza posturilor din bilant, a principalelor functii ale întreprinderii:funcţiile de investiţii, de exploatare si de trezorerie – in active si funcţia de finanţare in pasiv.

101. Care sunt pasii (etapele) în determinarea activului net corectat al unei întreprinderi? 1.Separarea tuturor elementelor de active in elemente necesare exploatării si elemente in afara exploatării (necesare întreprinderii) 2. Reevaluarea tuturor elementelor patrimoniale de active necesare exploatării; 3. Calculul matematic al activului net corectat102. Care sunt componentele fundamentale ale oricãrei evaluãri de întreprindere? Componentele fundamentale ale oricărei evaluări sunt:- activul net corectat si- capacitatea beneficiara

103. În ce constã separarea bunurilor dintr-o întreprindere în bunuri necesare si bunuri nenecesare? Separarea bunurilor in necesare exploatarii si nenecesare sau in afara exploatarii se face in functie de utilitatea fiecarui bun, exprimata prin gradul de participare la realizarea profiturilor.104. Care sunt criteriile în functie de care se face evaluarea bunurilor dintr-o întreprindere în vederea determinãrii activului net corijat? Criteriile in functie de care se face evaluarea bunurilor in vederea determinarii ANC sunt > deprecierea monetara, modalitatile de amortizare, evolutia preturilor, modalitaile de contabilizare a op si proceselor , utilitate, alti factori depistati cu ocazia diagnosticului care pot antrena distorsiuni importante intre bilantul contabil si cel economic, intre val contabile si cele de circulatie.105. Care sunt metodele de calcul al activului net corectat al unei întreprinderi? Metodele de calcul al ANC sunt:metoda substractiva si met. aditiva 106. În ce constã metoda substractivã de calcul a activului net corijat? Met. substractiva consta in deducerea din totalul activului reevaluat corectat (val. matematica) a tuturor datoriilor actualizate.107. În ce constã metoda aditivã de calcul a activului net corijat? Met aditiva consta in corectarea capitalurilor proprii din bilanţul contabil cu influentele din reevaluarea elementelor patrimoniale

108. Explicati relatia dintre activul net corijat al unei întreprinderi si valoarea acesteia. . ANC reprezinta valoarea patrimoniala propriu-zisa sau valoarea intrinseca a intreprinderii.

109. Cum se calculeazã valoarea substantialã brutã a unei întreprinderi? Explicati semnificatia acesteia. Valoarea substanţiala bruta este egala cu activul reevaluat plus valoarea bunurilor folosite de întreprindere fara a fi proprietara acestora, minus valoarea bunurilor care, deşi sunt înregistrate in patrimonial întreprinderii, nu sunt folosite din diverse cauze. Ea semnifica valoarea bunurilor, capacitatea reflectata in active, de care dispune si le poate utiliza întreprinderea la un moment dat, prezentând valoarea activului pe baza principiului prevalentei economicului asupra juridicului. 110. Determinati activul net corijat al unei întreprinderi, prin ambele metode, cunoscând urmãtoarele elemente din bilantul economic al acesteia: casa 10.000; banca 150.000; cheltuieli de înfiintare 15.000; clãdiri 200.000; echipamente 250.000; stocuri 300.000; furnizori 400.000; creditori 80.000; împrumuturi bancare t.l. 200.000; capital social 100.000; reserve 10.000; venituri anticipate 80.000; profit 55.000. Met aditiva Capitaluri Proprii 110.000 Cap social 100.000 Rezerve 10.000 Profit 55.000 -

Ch infiintare 15.000 ANC 150.000

Met substractiva Cladiri 200.000 Echipamente 250.000 Stocuri 300.000 Casa 10.000 Banca 150.000 Total active 910.000

Furnizori 400.000 Creditori 80.000 Imprum 200.000 Ven anticip 80.000 Oblig 760.000

ANC 150.000 111. Ce este rata de actualizare? Rata de actualizare este rata de rentabilitate utilizata pentru determinarea valorii actualizate, la o anumita data, a unui varsamant unic sau a unei serii de vărsăminte de încasat sau de plătit ulterior. 112. Care sunt tehnicile de actualizare? Rata de actualizare este un element al pieţei financiare introdus in calculul parametrilor economici si al indicatorilor financiari.Actualizarea si capitalizarea sunt 2 tehnici legate dar diferite; sunt legate prin factorul timp.Economia de piata are 3 piete diferite:piata de bunuri si servicii;piata financiara;piata muncii.In piaţa de bunuri si servicii o marfa sau un produs cu cat sta mai mult cu atât aduce pagube.In piaţa financiara , banul cu cat sta mai mult cu atat aduce pagube. In aceasta piaţa banii sunt neechivalenti si pentru a-i putea face comparabili trebuie sa folosim tehnicile de actualizare.Actualizarea se realizează si se exprima prin 2 tehnici speciale , după cum este luat in considerare factorul timp, astfel:Daca factorul timp se ia in calcul din direcţia trecut – prezent - viitor , se aplica regula capitalizării sau tehnica de capitalizare numita si de fructificare;

- suma cheltuita azi „X” are ca echivalent in viitor, peste „n” ani, o suma „y” daca suma X o amplificam cu factorul de capitalizare (1+i)n .daca factorul timp se ia in calcul din directia viitor –prezent - trecut se aplica tehnica de actualizare numita si regula de actualizaresuma „y” prevazuta a fi chetuita in viitor peste „n” ani are in prezent valoarea „x” daca suma y o aplificam cu factorul de actualizare 1/(1+i)n

- suma Y prevăzuta a fi fluxul de trezorerie in viitor peste n ani are in prezent valoarea X daca pe Y il amplificam cu factorul de actualizare

X = Y ___1____ (1+i)n - rd (rata deflatata) = i-f (1+f)n - rata neutra de plasament 1

An= 1 - (1+t) n t

- actualizarea unei serii de fluxuri constante t

- actualizarea pe baza indicatorului PER

113. Prezentati 3 metode de determinare a ratei de actualizare. Rentabilitatea specifica aşteptata pentru investitii alternative, -rata de actualizare = dob obligatiiunilor de stat + prima de risc,.- rata neutra de plasament pe piata financiara - rata dobanzii ceruta pentru plata datoriei planificate; Rata dobanzii care este bazata pe o estimare subiectiva a componentelor sale (rata dobanzii de baza fara risc) 114. Ce este actualizarea? Actualizarea este estimarea valorii prezente, la data evaluarii, a unui flux banesc viitor.Scopul utilizarii acestei tehnici este acela de a transforma un flux monetar viitor in capacitatea de a genera venituri anuale. Se refera in general la sumele anuale viitoare de marimi inegale (de exemplu cash-flow-ul disponibil pentru proprietari).115. Prezentati si explicati modul de determinare a costului capitalului unei întreprinderi.

Rata de actualizare poate reflecta costul mediu ponderat al capitalului întreprinderii. Desigur, se înţelege ca, atunci când firma nu utilizează credite, rata de actualizare va fi egala cu costul capitalurilor proprii.

Formula de calcul a costului capitalului mediu ponderat al capitalului este:

CMPC = CKpr*Kpr/v+CD* (1-Ci) , unde:

CMPC = costul mediu ponderat al capitaluluiCKpr = costul capitalului propriuKpr = capitalul propriuV = valoarea de piata a intreprinderii (capital la dispozitia furnizorilor de capital)CD = crediteCi = cota de impozit pe profit

116. Cum se determinã costul capitalului propriu al unei întreprinderi? Costul capitalurilor proprii constituie o componenta a costului mediu ponderat al capitalurilor dar si o posibila rata de actualizare folosita de intreprindere. -Cost cap propriu expr prin act commune = dividend ultimul an/val justa medie a actiunii+crestere preconizata a dividendului - cand se considera ca remunerarea fondurilor proprii se realizeaza prin dividende distrbuite si prin

profituri reinvestite, costul capitalurilor va fi :

KCPR = DIV + (1-d)*π S CPR

DIV = dividendul pe actiune distribuit S = cursul bursier al actiunii firmei analizate d = rata de distribuire a dividendelor π = profitul net al firemie CPR = valoarea contabila a cap proprii ale firmei

117. Explicati relatia dintre riscuri si rata de actualizare. Profiturile viitoare ale intreprinderii nu se pot proganoza cu certitudine din cauza faptului ca viitorul este nesigur. Acceptarea unor asfel de incetitudini antreprenoriale este recunoscuta de catre participantii de pe piata prin intermediul unor prime de risc. La analiza unei astfel de abordari a riscului, incertitudinile legate de profiturile viitoare ale intreprinderilor se pot reflecta in evaluarea prin doua metode:ca o deducere din suma scontata a profiturilor intreprinderii (metoda echivalarii sigurantei sau metoda deducerii profitului) sau ca o crestere a ratei de actualizare (metoda cresterii dobanzii, metoda primei de risc). Rata de actualizare trebuie sa fie o rata înainte de impozitare ce reflecta evaluările pieţei curente ale valorilor-timp a banilor si riscurile specifice activului. Rata de actualizare trebuie sa reflecte riscurile pentru care estimările viitorului flux de numerar au fost ajustate. O rata care reflecta evaluările pieţei curente asupra valorii –timp a banilor si riscurile specifice activului este rentabilitatea pe care investitorii ar solicita-o daca au ales o investitie care ar genera fluxuri de numerar, cu valori, durata si profil al riscului echivalente cu acelea pe care intreprinderea le asteapta sa fie generate din active. Sunt luate in considerare si riscuri cum ar fi: riscul de tara, riscul monetar, riscul de proiect si riscul fluxului de numerar.

118. Explicati relatia dintre riscuri si valoarea întreprinderii. Riscul, prima de risc care se cuprinde in rata de actualizare este o imbinare intre riscul pietei si riscul determinat de punctele slabe rezultate din sinteza diagnosticelor. Prin urmare o intreprindere cu multe puncte slabe va avea o prima de risc si implicit o rata de actualizare mai mare. 119. Explicati relatia dintre rata de actualizare si valoarea întreprinderii. Intre rata de actualizare si valoarea intreprinderii este o relatie invers proportionala cu cat rata este mai mare valoarea intreprinderii va fi mai mica.

120. Enumerati unele posibile riscuri externe si riscuri interne ale unei întreprinderi cu influentã asupra ratei de actualizare. Profiturile viitoare ale intreprinderii nu se pot proganoza cu certitudine din cauza faptului ca viitorul este nesigur.Acceptarea unor asfel de incetitudini antreprenoriale este recunoscuta de catre participantii de pe piata prin intermediul unor prime de risc. La naliza unei astfel de abordari ariscului, incertitudinile legate de profiturile viitoare ale intreprinderilor se pot reflecta in evaluarea prin doua metode: ca o deducere din suma scontata a profiturilor intreprinderii (metoda echivalarii sigrantei sau metoda deducerii profitului) sau ca o crestere a ratei de actualizare (metoda cresterii dobanzii, metoda primei de risc).Rata de actualizare trebuoie sa fie o rata inainte de impozitare ce reflecta evaluarile pietei curente ale valorilor-timp a banilor si riscurile specifice actuivului. Rata de actualizare trebuie sa reflecte riscurile pentru care estimarile viitorului flux de numerar au fost ajustate.O rata care reflecta evaluarile pietei curente asupra valorii –timp a banilor si riscurile specifice activului este rentabilitatea pe care investitorii ar solicita-o daca au ales o investitie care ar genera

fluxuri de numerar, cu valori, durata si profil al riscului echivalente cu acelea pe care intreprinderea le asteapta sa fie generate din active.Sunt luate in considerare si riscuri cum ar fi: riscul de tara, riscul monetar, riscul de prêt si riscul fluxului de numerar.

121. Ce semnificatie are coeficientul de volatilitate al actiunilor unei întreprinderi asupra valorii acesteia?

122. Ce este valoarea patrimonialã a unei întreprinderi si prezentati câteva din metodele de determinare. Valoarea patrimoniala este activul net corijat obtinut ca diferenta intre activul bilantului economic si datoriile inscrise in acest bilant. Valoarea patrimoniala a unei intreprinderi este activul net corijat Activul net corijat se calculează prin doua metode: 1. metoda aditiva ANC= CAP PROPRII -/+ DIF DE REEVALUARE 2. metoda substractiva ANC = ACTIVE REEVALUTE – DATORII Metodele de determinare sunt: Activul net corectat poate fi determinat prin doua metode: Metoda aditiva Metoda substractiva Metoda valorii substanţiale Alte metode patrimoniale (Metoda capitalului permanent necesar exploatarii ).

123. Ce este capacitatea beneficiarã a unei întreprinderi si ce semnificatie are în evaluarea întreprinderii. Capacitatea beneficiara înseamnă aptitudinea unei întreprinderi de a genera un beneficiu dat, in viitorul apropiat, in condiţii de motivare si de gestiune considerate normale, identice cu cele din ultimii ani, daca nici-o schimbare semnificativa nu a avut loc = randamentul totalitarii capitalurilor care finanţează întreprinderea

Capacitatea beneficiara se poate exprima prin următorii indicatori:profit brut (diagnosticul financiar-contabil);profitul net se foloseste in evaluari prin metode bazate pe capitalizarea veniturilor;dividend folosit in evaluari bazate pe randamentul capitalului;prin flux de trezorerie sau cash-flow folosit in evaluarile bazate pe actualizarea fluxurilor degajate de întreprindere.

124. Care sunt pasii (etapele) pentru determinarea capacitãtii beneficiare a unei întreprinderi? Etapele determinării capacitaţii beneficiare sunt: - studiul rezultatelor trecute (3 ani)- examenul previziunilor - mixajul elementelor rezultate din primele doua etape in scopul desprinderii capacitaţii beneficiare

I. Studiul rezultatelor trecute are drept scop determinarea pe trei ani in urma a profitului din bilant care indeplineste cumulativ 4 conditii:este un profit stabil;este un profit real;este un profit cert;profitul poate fi considerat ca neproductibil in viitor.

Se porneste de la profitul din bilant caruia i se aduc corectii:corectii pe orizontala intre exercitii care scot in evidenta modificarile din legislatie. Deci trebuie sa facem comparabile bilanturile si sa le aducem la nivelul ultimului an.

Corectii pe verticala adica pentru fiecare exetcitiu in parte de la CA pana la profitul net sunt ajustate, corectate, toate marjele intreprinderii pe baza constatarilor din diagnosticul de evaluare.:-marja bruta;-valoarea adaugata-excedent brut/net din exploatare;-profit netprima categorie de corecţii se refera la corectarea profitului obţinut din diferenţe de curs valutar; a doua categorie de corecţii sunt legate de amortismente – se înlătura orice exces de amortizare si se adăuga orice insuficienta de amortizare, referinţa constituind-o fie legea fiscala fie standardele profesionale emise de experţii tehnici; a treia categorie se refera la salarii si asimilate salariilor - insuficientele sau exagerările trebuie adăugate sau eliminate, referinţa constituind-o standardele si studiile efectuate de experţi in munca si protecţia sociala; a patra categorie se refera la stocuri – se verifica daca sistemul de evaluare a fost constant pe întreaga perioada, realitatea si jocul stocurilor de la început si sfârşit de perioada, anomaliile trebuind reintegrate sau deduse din rezultatul contabil; a cincia categorie se refera la profituri si pierderi excepţionale – se reţin numai acele profituri care provin din operaţiuni obişnuite, cere se reproduc in mod sistematic in viitor corecţii legate de sinergiialte corecţii care pot rezulta din diagnosticIn concluzie, pe baza constatărilor din diagnostic, se poate creste sau se poate scădea valoarea întreprinderii.II. Examenul previziunilorEvaluatorul face discuţii cu conducerea asupra viitorului întreprinderii din care trebuie sa rezulte ca întreprinderea va avea continuitate in viitor, altfel evaluatorul va folosi metode lichidative.III.Calculul matematic prin 4 variante de lucru din acre evaluatorul va folosi una:capacitatea beneficiara la nivelul mediei profiturilor nete anuale previzionate; se recomanda in evaluarea pentru privatizare unde trecutul este neproductibil.Capacitatea beneficiara ca medie a profiturilor nete anuale corectate, se foloseste in evaluari pt fuziuni, divizari, majorari de capital.Capacitatea beneficiara ca medie a profiturilor nete anuale din intreaga periaoda trecuta si viitoare; se utilizeaza in evaluarea pt vanzari intre proprietari privati.Capacitatea beneficiara ca medie a profiturilor nete anuale din diferite perioade trecute si viitoare, de ex: 3 ani din trecut si 1 an viitorsau 1 an trecut si 3 ani viitor.

125. Prezentati si explicati 4 corectii ce pot fi aduse rezultatelor din bilantul contabil pentru determinarea capacitãtii beneficiare. A. prima categorie de corecţii se refera la corectarea profitului obţinut din diferenţe de curs valutar;B. a doua categorie de corecţii sunt legate de amortismente – se înlătura orice exces de amortizare si se adăuga orice insuficienta de amortizare, referinţa constituind-o fie legea fiscala fie standardele profesionale emise de experţii tehnici; C. a treia categorie se refera la salarii si asimilate salariilor - insuficientele sau exagerările trebuie adăugate sau eliminate, referinţa constituind-o standardele si studiile efectuate de experţi in munca si protecţia sociala; D. a patra categorie se refera la stocuri – se verifica daca sistemul de evaluare a fost constant pe întreaga perioada, realitatea si jocul stocurilor de la început si sfârşit de perioada, anomaliile trebuind reintegrate sau deduse din rezultatul contabil; E. a cincia categorie se refera la profituri si pierderi excepţionale – se reţin numai acele profituri care provin din operaţiuni obişnuite, cere se reproduc in mod sistematic in viitor F. corecţii legate de sinergiiG. alte corecţii care pot rezulta din diagnosticIn concluzie, pe baza constatărilor din diagnostic, se poate creste sau se poate scădea valoarea întreprinderii.

126. Ce corectii se aduc rezultatelor financiare din bilantul contabil în legãturã cu amortizãrile si provizioanele pentru deprecierea imobilizãrilor? – amortismente – se inlatura orice exces de amortizare si se adauga orice insficienta de amortizare, referinta constituind-o fie legea fiscala fie standardele profesionale emise de expertii tehnici;se analizeaza si se readuc in situatiile financiare provizioanele nefundamentate

127. Ce corectii se aduc rezultatelor financiare din bilantul contabil în legãturã cu cheltuielile salariale? - salarii si asimilate salariilor- insuficientele sau exagerarile trebuie adaugate sau eliminate, referinta constituind-o satndardele si studiile effectuate de experti in munca si protectia sociala;128. Explicati corectiile legate de sinergii ce trebuie aduse profitului din bilantul contabil pentru a determina capacitatea beneficiarã a întreprinderii. Efectele sinergice presupun complementaritate de activitati ale caror rezultate sunt superioare celor reiesite din insumarea algebrica a rezultatelor individuale. Printr-un diagnostic bine executat se pot descoperi toate complementaritatile din activitatea intreprinderii si se pot ajusta rezultatele financiare 129. Ce sunt efectele sinergice si ce influentã au asupra valorii unei tranzactii? Efectele sinergice presupun complementaritate de activitati ale caror rezultate sunt superioare celor reiesite din insumarea algebrica a rezultatelor individualeDe exemplu produsele obtinute de o intreprindere cu productie integrata.130. Care sunt variantele teoretice de calcul matematic al capacitãtii beneficiare a unei întreprinderi? Capacitatea beneficiara se poate calcula in una din urmatoarele variante: - ca medie a profiturilor anuale corectate din perioadele trecute si a profiturilor anuale corectate din perioadele trecute si a profiturilor anuale previzionate; - ca medie a profiturilor anuale corectate din perioadele trecute; - ca medie a profiturilor anuale previzionate; - ca medie a profiturilor anuale din unele perioade trecute si viitoare. 131. Care sunt elementele de calcul necesare pentru evaluarea întreprinderii prin rentabilitate? - rata de capitalizare (fructificare sau actualizare);- profitul respective acel profit care exprima capacitatea beneficiara a intreprinderii;- perioada de referinta;132. Ce întelegeti prin perioada de referintã a unei întreprinderi în evaluarea acesteia prin rentabilitate? Perioada de referinta corespunde perioadei de prognoza a intreprinderii, respective perioada la sfarsitul careia proprietarii ar trebui sa-si modifice atitudinea fata de afacerea sa, adica sa provoace asemenea schimbari in viata intreprinderii incat sa-I permita sa-si reia ciclul vietii. Astfel de schimbari constau in masuri de restructurare cum ar fi: divizarea, asocierea, formarea de noi societati comerciale, injectii de capital pentru modernizarea echipamentelor si tehnologiilor, pentru reinnoirea produselor, etc. Din punctul de vedere al investitorului perioada de prognoza corespunde cu termenul de recuperare al investitiei. 133. Ce este si cum se determinã prima de risc a unei întreprinderi? Prima de risc a unei intreprinderi reprezinta o rata de ajustare care reflecta modul in care piata ar evalua riscurile specifice afluxurilor de numerar. Prima de risc se stabileste pe baza estimarilor de piata la care se adauga primele de risc specifice intreprinderii evaluate.134. Ce relatie este între rata de actualizare, capacitatea beneficiarã si valoarea întreprinderii? Invers proportionala 135. Capacitatea beneficiarã a unei întreprinderi exprimatã prin profitul net este de 800, iar dobânda la obligatiunile de stat este de 12%. Care este valoarea întreprinderii prin metoda capitalizãrii veniturilor si explicati semnificatia acesteia. Vintrepr=CB/I = 800/0,12=6.666136. Ce semnificatie are multiplicatorul capitalistic y pentru evaluarea prin rentabilitate a unei întreprinderi si care sunt formele de prezentare a acestuia?

Multiplicatorul capitalistic Y reprezinta o rata de capitalizare, de fructificare, actualizare a veniturilor si este reprezentat de:a) rata neutra de plasament;b) nr. de unitati ,,an” - actualizarea unei serii de fluxuri financiare constante pana in anul ,,n” in care Y reprezinta un nr. de unitati an, 1 - 1__an= (1+t)n t

c) rata de plasament aferenta PER secdetremina ca raport intre 1/PER si semnifica durata de recuparare a investitiei V= CBxPER

PER= Cursul bursier al unei actiuni dividend platit+profit nerepartizat137. Ce este valoarea de randament propriu-zisã si cum se determinã? Valoarea de randament sau capacitatea beneficiara reprezinta randamentul totalitatii capitalurilor care finanteaza intreprinderea Valoarea de randament este estimata prin actualizarea fluxului de dividende previzionate a fi oferite actionarilor de-a lungul perioadei pentru care se face eval;uarea, in ipoteza unei rate de actualizare constante pe intreaga eprioada. Valoarea intreprinderii este privita prin prisma actionarilor, respective a veniturilor pe care le primesc.

Formula138. Ce este valoarea de rentabilitate limitatã si cum se determinã? Valoarea de rentabilitate limitata este estimate prin actualizarea fluxurilor de profituri nete previzionate a fi obtinute de intreprindere de-a lungul unei perioade determinate de timp, in ipoteza unei rate de actualizare constante pe intreaga perioada. De exemplu, in cazul unei afaceri, intreprinderi ce presupune exploatara unui contract cu durata de viata limitata (contract de concesiune, de inchiriere, asociere in participatiune), perioada de previziune va coincide cu durata contractului.

Formula139. Ce este valoarea de rentabilitate continuã si cum se determinã? 140. Definiti capacitatea beneficiarã a unei întreprinderi si prezentati formele de exprimare a acesteia. Capacitatea beneficiara inseamna atitudinea unei intreprinderi de a genera un beneficiu dat, in viitorul apropiat, in conditii de motivare si de gestiune considerate normale, identice cu cele din ultimii ani, daca nici-o schimbare semnificativa nu a avut loc = randamentul totalitatii capitalurilor care finanteaza intreprindereaCapacitatea beneficiara se exprima de regula cifric, ptin profitul net evaluat, dividende si cash-flows.141. Cum se determinã si ce semnificatie au fluxurile de trezorerie în evaluarea unei întreprinderi? Fluxurile de trezorerie sunt acele profituroi ale intrepr. Care sunt disponibile tuturor furnizorilor de capital catre intreprindere dupa analizarea restrictiilor de distributie conform legii societatilor.Fluxul de trezorerie reprezinta profiturile intreprinderii dupa scaderea cjeltuielilor si impozitelor pe imobilizari, dar inaintea dobanzii.

FLUXUL DE TREZORERIE SE POATE STABILI INDIRECT:

Profit (pierdere) pe an + dobanda pe datoria la terti - economia la impozitul afferent intreprinderii datorata deductibilitatii dobanzii pentru datoria la terti +impozitul pe venit care poate fi compensate + deprecierea si alte cheltuieli care nu sunt in numerar

- venituri care nu aduc numeraqr - cheltuieli de capital +/- deducerea/cresterea fondului de rulment, inclusiv a lichiditatilor/datoriilorFlux de trezorerie142. În ce constã metoda fluxurilor de disponibilitãti actualizate? Metoda DCF consta in insumarea fluxurilor de disponibilitati care raman in fiecare an in unitate, pana in anul ,,n”, cand se apreciaza ca proprietareul ar trebui sa-si reconsidere modul de abordare a afacerii sale; in acest an ,,n” se stabileste cvaloarea reziduala a activului sau a intreprinderii143. Care sunt cele 4 etape (pasi) în evaluarea întreprinderii prin metoda fluxurilor de disponibilitãti actualizate? 1. Calculul fluxului de lichiditati nete istorice pe minim trei ani folosin dsinteza diagnosticelor 2. Proiectarea fluxului de lichiditati nete pe o perioada mai lunga, dar compatibila cu orizontul de prognoza stabilit intreprinderii; deci o buna viziune, o intelegere a fluxurilor trecute: vanzari, preturi, structura cheltuielilor, riscuri, etc.3. Determinarea valorii reziduale ce urmeaza a fi adaugata la cash-flow-ul din ultimul an proiectat; orizontul prognozat este in general, estimate tinand seama de constatarile diagnosticelor, marcand momentul cand prorpietarul va decide viitorul intreprinderii in anul ultimo prognozat; valoarea reziduala, de regula se calculeaza prin aplicarea unui multiplicator z la cash flow-ul ultimului an prognozat (Vr=ZxCF) sau aplicand modelul Gordon ___1___, unde K este coeficientul de ajustare pentru risc, iar g este cresterea pe K-g termen lung a fluxului de numerar

4. Determinarea ratei de actualizare, cu ajutorul careia este posibila readucerea fluxurilor nete viitoare se a valorii reziduale in valori de azi; numita si rata neutraEa poate fi detreminata pornind de la dobanda obligatiilro sau titlurilor de stat.144. Ce este valoarea rezidualã, cum se determinã si când se foloseste în evaluarea întreprinderii? . Valoarea reziduala reprezinta suma net ape care intreprinderea sconteaza sa o obtina in schimbul unui bun, la finele duratei sale de utilizare, dupa deducerea tuturor costurilor de cedare prevazute.

Valoarea reziduala, de regula se calculeaza prin aplicarea unui multiplicator z la cash flow-ul ultimului an prognozat (Vr=ZxCF) sau aplicand modelul Gordon ___1___, unde K este coeficientul de ajustare pentru risc, iar g este cresterea pe K-g termen lung a fluxului de numerar145. Ce sunt elementele intangibile ale unei întreprinderi si care sunt acestea? Elementele intangibile sunt imobilizarile necorporale, respective, cheltuieli de constituire, de cercetare dezvoltare, licente,marci, brevete, softuri, fondul commercial, etc.146. Ce este partea „invizibilã” a unei întreprinderi si cum se determinã valoarea acesteia? Goodwill – este excedentul de valoare globala a intreprinderii in raport cu suma valorilor diferitelor active care il compun. Partea din valoarea globala a unei intreprinderi care are ca sursa buna gestionare si exploatarea elementelor intangibile de care dispune acea intreprindere; se obtine prin capitalizarea profitului obtinut de intreprindere peste pragul de rentabilitate.147. Ce este pragul de rentabilitate al unei întreprinderi si ce semnificatie are în evaluarea acesteia? In evaluare, pragul de rentabilitate este punctul de la care rentabilitatea generata e intreprindere este superioara celei ce s-ar obtine plasand pe piata un capital echivalent cu activul net corijat.In evaluare pragul de rentabilitate se utilizeaza pentru calculul supraprofitului.148. Ce este superprofitul, superbeneficiul sau renta de goodwill, ce semnificatie are si cum influenteazã valoarea întreprinderii? Superprofitul este diferenta dintre capacitatea beneficiara a intreprinderii (profitul intreprinderii) si profitul care ar fi generat de investirea pe piata financiara a unui capital echivalent cu valoarea ANC.Sp = CB –ANCxi, i= rata neutra de capitalizare

Influenteaza valorea intreprinderii insensul cresterii.149. Ce este goodwill-ul unei întreprinderi si în ce relatie se aflã cu valoarea acesteia?

Goodwill – este excedentul de valoare globala a intreprinderii in raport cu suma valorilor diferitelor active care il compun. Partea din valoarea globala a unei intreprinderi care are ca sursa buna gestionare si exploatarea elementelor intangibile de care dispune acea intreprindere; se obtine prin capitalizarea profitului obtinut de intreprindere peste pragul de rentabilitate.Relatia cu valoarea intreprinderii este direct proportionala150. Ce relatie existã între fondul comercial si goodwill-ul unei întreprinderi? Este acelasi lucru

151. Ce sunt metodele combinate de evaluare a întreprinderii si în câte grupe se pot clasifica? . Metodele combinate de evaluare presupun o abordare financiara, intrucat se bazeaza pe fluxurile antrenate de activitatea intreprinderii intr-o perioada trecuta sau viitoare.Metodele de eval combinate pot fi grupate in doua categorii, in functie de tehnicile aplicate:tehnici bazate pe ponderea intre o valoare patrimoniala si una prin rentabilitate;tehnici bazate pe asocierea valorii patrimoniale cu unul sau mai multe elemente intangibile152. Explicati în ce constã metoda practicienilor de evaluare a întreprinderii. Valoarea intreprinderii se determina ca medie simpla sau ponderata a unei val. patrimoniale ANC si a unei prin rentabilitate (CB/i)V= ANC + CB/i 2Sau,V = K1*ANC + K2* CB/i K1+K2153. În ce constã metoda remunerãrii valorii substantiale brute? Prin metoda remunerarii valorii subsatantiale brute se intelege activul reevaluat in ipoteza continuarii activitatii, plus valoarea bunurilor folosite de iontreprindere fara a fi proprietara acestora, minus valoarea bunurilor care, desi sunt inregistrate in patrimonial intreprinderii, nu sunt folosite din diverse cauze.

154. În ce constã metoda remunerãrii capitalurilor permanente necesare exploatãrii? Metoda captalurilor permanente necesare exploatarii consat in determinarea valorii substantiale brute reduse insa din punct de vedere financiar: capitalurile proprii, imprumuturile si asimilatele(inclusive obligatiile financiare pe termen scurt), datoriile de exploatare (obligatiile nefinanciare), fiind destinate sa acopere nevoia de fond de rulment si eventual, partial, imobilizarile.155. Care sunt ipotezele de bazã în evaluarea întreprinderii prin metoda remunerãrii valorii substantiale brute? Ipotezele de baza in evaluarea prin metoda remunerarii valorii substantiale brute sunt continuitatea activitatii intreprinderii si prevalenta economicului asupra juridicului.156. Se dau urmãtoarele informatii: imobilizãri corporale 29.000; fond de comert 1.000; stocuri 20.000; creante 50.000; disponibilitãti 5.000; capitaluri proprii 50.000; diferente din reevaluare 25.000; obligatii nefinanciare 25.000 si împrumuturi bancare 5.000; rata de remunerare a valorii substantiale brute este de 15%; capacitatea beneficiarã exprimatã prin profitul previzional net 1.000/an; rata de actualizare este de 12%. Se cere sã evaluati întreprinderea calculând o rentã a goodwillului redusã la 5 ani. ANC29.000 Imob c+20.000 stocuri+50.000 creante+ 5.000 disponibilit +25.000 oblig nefinanciare – 5.000 impr bancare -75.000

V = ANC + CB –ANCxi t

V1 = 74.000 + 1000-74.000*15% = 74000+ 1000-11100= 74000- 9017= 64983 1 1,12 (1+0,12)

V5 = 74000-10100/1,7623=74000-5731= 68269

157. Cum se evalueazã actiunile detinute de întreprindere la capitalul altor întreprinderi? Actiunile detinute de intreprindere in capitalul altor societati se evalueaza astfel:- atunci cand pachetul este minoritar, prin capitalizarea dividendelor procurate de acestea;- canda pachetul este majoritar se poate aplica aceeasi metoda sau se procedeaza la evaluarea globala a societatii in care s-a investit si pe aceasta baza se determina valoarea unui titlu respective a pachetului;158. Cum se evalueazã stocurile din cadrul unei întreprinderi pentru a determina valoarea acesteia? Stocurile se evalueaza dupa separarea celor fara miscare sau cu miscare lenta, la preturile zilei sau la media preturilor de aprovizionare din cea mai recenta perioada.Stocurile de productie in curs se evalueaza la nivelul costurilor efective, corectate cu gradul de inaintare in realizarea fizica a produsului, determinat de expertiza tehnica.Stocurile de produse finite se evalueaza la nivelul preturilor de vanzare, mai putin beneficiile si eventualele cheltuieli de desfacere cuprinse in acestea.159. Cum se evalueazã creantele din bilantul unei întreprinderi pentru a determina valoarea acesteia? Creantele se evalueaza dupa inlaturarea din calcul a creantelor incerte, la valoarea scriptica, cele in valuta se actualizeaza la raportul de schimb al monedei nationale din ziua respectiva.160. Cum se evalueazã disponibilitãtile din bilantul unei întreprinderi pentru a determina valoarea acesteia? Disponibilitatile din bilant se evalueaza la val scriptica, cele in valuta se actualizeaza la raportul de schimb al monedei nationale din ziua respectiva.161. Cum se evalueazã imobilizãrile necorporale ale unei întreprinderi pentru determinarea valorii acesteia? Imobilizarile necorporale nu se iau in caculul valorii ANC cu exceptia chelt de cercetare dezv. care privesc produse noi sau dezvoltari de activitati, care sunt luate in calcul cu val. scriptica.162. Cum se evalueazã obligatiile din bilantul unei întreprinderi pentru determinarea valorii acesteia? . Obilgatiile in valuta se actualizeaza la raportul de schimb al monedei nationale din ziua evaluarii, diferentele fiind regularizate pe seama capitalurilor proprii, in cazul evaluarii in scopul unei tranzactii, sau pe seama rezultatelor financiare, in cazul evaluarilor in alte scopuri.163. Care sunt situatiile în care este posibilã evaluarea unei întreprinderi în dificultate? Valoarea unei intreprinderi in dificultate se poate aprecia in trei situatii:a) poate fi redresata;b) dispune de un patrimoniu care dupa lichidare prezinta inca un active net pozitiv;c) urmeaza a fi lichidata.

164. În ce constã metoda activului net de lichidare, când se foloseste si cum se calculeazã valoarea întreprinderii în dificultate? Atunci cand lichidarea este sigura, cea mai buna utilizare a activelo firmei, opinia evaluatorului este solicitata pentru estimarea valorii reliyabile nete a unei parti din activele intreprinderii sau a marimii activului net de lichidare al firmei. Astfel, pornind de la activul net contabil, sunt realiyate corectiile poyitive sau negative ale tuturor activelor corporale, necorporale şi circulante din bilantul intreprinderii, di care se deduc cheltuielile cu lichidarea si eventualele obligatii fiscale implicat de lichidare. Pasivele intreprinderii se pot majora cu costurile de lichidare, cum ar fi: indemnizatiile de concediere a personalului, penalitatile de rmbursare anticipate a imprumutului, etc. Valoarea astfel obtinuta va fi diminuata cu o cota cuprinsa intre 30% si 50%, corespunzatoare riscurilor aferente vanzarii forţate a activelor întreprinderii.

Conform standardelor de evaluare, valoarea de lichidare reprezintă suma ce poate fi obţinută în mod rezonabil de vânzarea unei proprietăţi într+un interval de timp prea mic pentru a îndeplini condiţiile din definiţia valorii de piaţa.Dacă însă lichidarea se face treptat, activele sunt evaluate la preţuri corespunzătoare unor tranzacţii normale echivalente valorii lichidative a acestora. Aceasta situaţie este întalnita in cazul lichidarii voite a întreprinderii cf. Lg.31/1990, atunci cand perioada de functionare s-a incheiat, se anuleaza contractul de societate, se reduce nr. asociati, etc.In conditiile in care lichidarea nu reprezintă cea mai buna utilizare a activelor intreprinderii in dificultate, evaluarea se va realiza în perspective redresarii afacerii. In aceasta situatie se recomanda apelarea la metodele de evaluare bazate pe actualizarea fluxurilor viitoare de numerar. Se va tine cont de totalitatea fluxurilor implicate de derularea programului de redresare a activităţii firmei. Restructurarea va genera modificari atat la nivelul structurii fluxurilor de numerar cat si la nivelul riscurilor aferente realizării lor. Ca urmare va fi necesara reestimarea ratei de actualizare specifice noilor condiţii de exploatare ale întreprinderii. In plus activele redundante sau auxiliare din proprietatea firmei vor alimenta prin vanzarea lor primul flux de numerar obtinut de intreprinderea in curs de redresare. 165. În ce constã metoda valorii la termen, când se foloseste si cum se calculeazã valoarea întreprinderii în dificultate? Metoda se foloseste in cazul intreprinderilor redresabile si consta in:- aprecierea activului net si a capacitatii beneficiare a intreprinderii- calcularea unei valori la termen, placand de la activul net si de la capacitatea beneficiara a intreprinderii presupus redresabila- aplicarea unei decontari a valorii la termen astfel obtinute; acesta decontare este aplicata pentru atine seama de: a) capitalurile proprii care au fost ijectate pentru realizarea redresarii; b) riscul specific de ,,ne success “ al redresarii sperate si c) actualizarea valorii la termen166. Evaluarea întreprinderii în cazul fuziunii si divizãrii. Pentru evaluarea societatilor intrate in fuziune sau divizare, se poate folosi una dintre următoarele metode: metoda patrimonială sau metoda activului net, metoda bursieră, metoda bazată pe rezultate (valoarea de rentabilitate, valoarea de randament, valoarea de supraprofit), metode mixte şi metoda bazată pe fluxul financiar sau cash-flow.Valoarea globala a societăţii stabilită printr-una dintre metodele menţionate reprezintă valoarea aportului de fuziune al fiecărei societăţi intrate în fuziune. Pe baza acestei valori se stabileşte raportul de schimb.Valorea activului net este egală cu valoarea aportului net numai în cazul în care s-a folosit metoda patrimonială de evaluare globală a societăţii. In cazul în care cele două valori nu sunt egale, la societatea absorbită sau intrată în contopire, diferenţele sunt recunoscute ca elemente de câştiguri sau pierderi din fuziune, astfel: dacă valoarea aportului net este mai mare decât activul net contabil, diferenţa este recunoscută ca profit. In situaţia inversă diferenţa este recunoscută ca pierdere.

Determinarea raportului de schimb al acţiunilor sau al părţilor sociale pentru a acoperi capitalul societăţilor comerciale absorbite.In cadrul acestei etape se efctuează:determinarea valorii contabile a acţiunilor sau părţilor sociale ale societăţilor comerciale care fuzionează, prin raportarea aportului net la numărul de acţiuni sau de părţi sociale emise.Valoarea contabilă a unei acţiuni-părţi sociale se poate obţine şi prin raportarea activului net contabil la numărul de acţiuni-părţi sociale. Stabilirea raportului de schimb al acţiunilor sau al părţilor sociale, prin raportarea valorii contabile a unei acţiuni ori părţi sociale a societăţii absorbite la valoarea contabilă a unei acţinui sau părţi sociale a societăţii absorbate, raport verificat şi aprobat de experţi.

Determinarea numărului de acţiuni sau de părţi sociale emis pentru remunerarea aportului net de fuziune:determinarea nr. de acţiuni sau de părţi sociale ce trebui emise de societatea comercială care absoarbe fie prin raportarea capitalui propriu (activului net= al societăţilor comerciale absorbite la

valoare contabilă a unei acţiuni sau părţi sociale a societăţii comerciale absorbante, fie prin înmulţirea nr. de acţinui-părţi sociale ale societăţii comerciale absorbite cu raportul de schimb;majorarea capitalui social la societatea comercială care absoarbe, prin înmulţirea nr. de acţiuni/părţi sociale care trebuie emise de societatea comercială care absoarbe cu valoarea nominală a unei acţiuni sau a unei părţi sociale de la această societate comercială;calcularea primei de fuziune, ca diferenţă între valoarea contabilă a acţiunilor sau a părţilor sociale şi valoarea nominală a acestora

167. Care este structura standard a unui raport de evaluare a întreprinderii? Raportul trebuie sa ofere o imagine clara asupra opiniilor exprimate de evaluator, aupra bazelor de evaluare folosite, ametodelor si informatiilro care stau la baza raportului.1. Rezumatul principalelor concluzii si recomandari privind:1.1. Scopul evaluarii1.2. Scara valorilor satbilite si valoarea medie1.3. recomandarile privind perspectivele intreprinderii

2.Prezentarea intreprinderii- numele , forma juridica, adresa, codul SIRUES, - Scurt istoric> crearea, fazele cronologice principale de dezvoltare, transformare etc.- stabilirea coordonatelor principale prin: prezentarea capitalul social, a modalitatilor de formare si a eventualelor modificari intervenite, structura capitalului si componenta actionariatului, obiectul de activitate, pozitia ocupata in cadrul ramurii respective,in vederea explicarii metodei de evaluare folosite cuantum, evaluare, etc. 3. Prezentarea evaluatorilor si a mandatului primitIn cazul in care evaluarea este facuta de catre o societate comerciala abilitata in domeniu, se vor mentiona datele de inmatriculare ale acesteia de la Registrul Comertului.Daca echipa de evaluatori este formata din personae individuale, este necesara prezentarea unor cv

4. Diagnosticul de evaluare 4.1. Diagnosticul juridic4.1.1 obiectiv: aporecierea situatiei juridice a intreprinderii in raport cu proprietarii, tertii si cu salariatii.4.12. Constatari: tinand seama de prevederile legale in vigoare, evaluatorii vor stabili daca intreprinederea este constituita legal, daca exista acte si contracte privind drepturile de proprietate, daca exista ontracte incheiate cu partenerii de afaceri, daca sunt actiuni juridice in curs, cu personae fizice sau juried, daca exista contracte de munca individuale si collective, si vor analiza regimul fiscal al intreprinderii.4.1.3. Concluzii: udpa trecrea inrevista a mijloacelor de realizare si aprocedeelor de lucru utilizate se stabilesc:-oportunitatile exeistente in mediul exterior intreprinderii, adica evolutii cu un character previzibil pozitiv pentru entitatea evaluata ca: legislatie si reglementari favorabile, conditii economico financiare optime;-riscurile existente in mediul extern intreprinderii, adica evolutii cu un efect previzibil negative, respective condintionarii inverse oportunitatilor;-punctele forte; adica atuurile, ca urmare a unor factori cum sunt: o buna organizare si functionare a entitatii evaluate, contract, statut corespunzatoare, relatii contractuale corecte, finantare bancara asigurata, absenta litigiilro, regelementari fiscale corecte si obligatii fiscale indeplinite la timp;-punctele slabe, deficientele consatate in organizxarea si functionarea entitatii: contarct si sattut necorespunzatoare situatiei de fapt, existenta unor litigii contarctulae cu tertii si cu proprii salariati, conflicate de munac, obligatii fiscale nerespectate,etc. 4.2. Diagnosticul commercial4.2.1. Obiectiv determinarea locului ocupat ep piat de intreprindere, in present si in viitor42.2. Constatari

a) pornind de la nomenclatorul produselor su functie de principalele activiati se va calcula ponderea lor in volumul toatal al activitatii intreprb) se va efectua o analiza a clientilor intreprinderii > importanta, durata de recuperare acreantelor, clienti restantic) se analizeza furnizoriid) se identifica concurenta intreprinderii – actuala si potentialae)se analizeza reteaua de distributie aintreprinderii acre poate furniza date asupra ponderii contractelor interne sau externe in cifra de afcerif) pentru a anliza posibilitatile de dezvolatre seva studia gradul de permeabilitate a pieteig) vor fi studiate tipurile de actiuni promitionale facute de intreprindere, cunatumul cheltuielilor publicitare, evolutia polticii de promovare a produselor si imaginii firmei;4.2.3. Concluzii – dupa stabilirea principalelor evolutii se vor evidential cele mai importante:- oprtunitati- riscuri- puncte forte: retea de vanzare puternica, clienti statornici, calitate foarte buna a produselor, etc. - puncte slabe- produse si servicii scumpe, cunoasterea insuficienta a pietei etc.

4.3. Diagnosticul tehnologic operativ sau de exploatare

4.3.1. Obiectiv: stabilirea m[surii in care mijloacele de productie materiale raspund nevoilor actuale sau viitoare ale intreprinderii sau ale potentialului comparator.

4.3.2. Constatari: se impune cunoasterea infrastructurii, apotentialului de productie la un moment dat si evolutia in timp, stabilirea dinamicii imobilizarilor corporale, a nivelului de automatizare si aproductivitatii, dar si analiza functiei de cercetare – dezvoltare, pentru a determina strategia de viitor a intreprinderii

4.3.3. Concluzii prezentate sub forma:-oportunitatilor;-riscurilor;- punctelor forte: o buna utilizare a capacitatii de productie, utilaje moderne, preturi competitive, servicii competente,-punctelor slabe- o planificare defectuoasa a productiei, o conducere defectuoasa a aprovizionarilor si transporturilor, stocuri de materii rpime, probleme de calitate a produselor si serviciilor.

4.4.Diagnosticul resurselor umane

4.4.1. Obiective : analiza structurii umane si a capcitatii personalului de a contribui la realizarea activitatilor intreprinderii4.4.2. Constatari:a) analiza structurii umane: organigrama ierarhica si functionala a intreprinderii; date cu privire la personal- varsat, pregatire, grad de ocupare, vechime in intreprindere, etc.b) Date cu privire la conducatorii intreprinderii- varsta, pregatire, formare si experienta, stil de conducere, sistem de remunerarec) date sociale- climatul social, protectia muncii, oragnizarea sindicala din intreprindere, nr. de zile de greva., 4.4.3. Concluzii – analizanda datele de mai sus se pot stabili:-oportunitati;-riscuri;- puncte forte: personalul este tanar, dinamic, flexibil si bine format, organizare buna, exista motivarea muncii.- puncte slabe: proasta functionare a conducerii, reprezentare sindicala slaba, salarizare nestimulativa,etc.

4.5. Diagnosticul financiar contabil

4.51. Obiective - stabilirea existentei imaginii fidele, clare si complete a patrimoniului, a rezultatelor si asituatiei financiare ale entitatii evaluate, percum si astarii de sanatate financaira a acesteia;-utilizarea relatiei efecului de levier pentru aface diagnosticul ratei de rentabiliate a capitalurilor proprii;-evaluarea diferentelor intre efectul de levier financiar masurat plecand de la valorile de contabile si efectul levier masurat pelcand de la valorile de piata;-diagnosticul ratei de rentabilitate economica placand de l rata marjei economice si rata de rotatie a capitalurilor investite;-utilizarea totalurilor soldurilor intermediare de gestiune pentru analiza formarii marjei economice;-analiza diefrentelor intre optica de rentabilitate si optica productivista prin realizarea unui audit asupra situatiilor financiare

4.5.2. Constatari: acestea rezulta in urma realizarii obiectivului, avnd ca mijloace de efectuare datele is informatiile continute in conturile anuale, rezultatele financiare examinate pe ultimii 3-5 ani perluate potrivit metodologiilor specifice evaluarilor patrimoniale,

4.5.3. Concluzii: se impun in baza constatarilor exprimate sub forma:- oportunitatilor;-riscurilor;-punctelor forte;- punctelor slabe;

4.6.Sinteza diagnosticelor evaluariiSe prezinta sub forma tabelara in cadrul raportului sau ca o anexa a acestuia, cuprinzand concluziile stabilite pentru fiecare diagnostic in parte, respective datorate mediului exterior intreprinderii (cu doua subcoloane afernte oportunitatilor si riscurilor) si cele datorate mediului intern al intreprinderii (cu doua subcoloane afernte punctelor foret si punctelro slabe)Prin luarea in considerare a tuturor constatarilor din diagnosticele sectoriale prezentate se el;aboreaza bilantul economic al intreprinderii.

5. Bazele lucrarii de evaluareSe vor mentiona datele si inforamtiile puse la ispozitie de client, conform caietului de sarcini si prevederilro din contractul incheiat.

5.1. Expertize si studii, proprii sau insusite: se fac trimiteri la surse, inscrisuri, publicatii utilizate la elaborarea raportului de evaluare.5.2. Bibliografie5.3. Factori de risc:5.3.1. Factori de risc extern;5.3.2. Factori de risc intern.

5.4. Ipoteze de evaluare:5.4.1. Ipoteze macroeconomice;5.4.2. Ipoteze microeconomice.

6.Metode de evaluare aplicateSe vor inscrie cauzele ipotezele si scenariile care au determinat alegerea metodelor de evaluare pentru fiecare in parte, cf grupelor de mai jos:6.1. Metode patrimoniale;6.2.Metode prin rentabiliatte;6.3. Metode combinate;6.4. Metode combinate;6.4. Metode bursiere;6.5.Alte metode.

7.Gama de valori, valoarea actiunilor.Se vor enumera opiniile obtinute prin aplicarea metodelor de evaluare mentionate la pct.6, in mod corespunzator se detremina valorile minime si maxime ale actiunilor.

8.Cocluziile si opiniile evaluatorului Se vor exprima opiniile asupra rezultatelor obtinute, atat din punct de vedere economic cat si financiar. Se va exprima parerea evaluatorilor asupra rezultatelor obtinute din operatiunea de evaluare.

168. Cum influenteazã raportul de schimb al monedei nationale valoarea unei întreprinderi? Raportul de schimb al monedei nationale, influenteaza valoarea intreprinderii astfel:- influenteaza rata de actualizare prin riscul deprecierii menedei nationale-Influenteaza bilantul economic prin evaluarea elementelor monetare la cursul de schimb de la data efectuarii evaluarii169. Cum influenteazã modificarea preturilor valoarea unei întreprinderi? Modificare apreturilor influenteaza vaoarea interinderii astfel:- rata ed actualizare este influentata cu riscul de prêt;- bilantul economic este influentat prin evaluarea activelor la valori juste, de piata care tin seama de preturile pietei170. Rata de remunerare a activelor este de 10%, valoarea patrimonialã a întreprinderii este de 10.000, iar capacitatea beneficiarã exprimatã prin profitul net este 1.500. Care este superprofitul, superbeneficiul sau renta de goodwill a întreprinderii? Superprofitul = CP-ANC*i = 1.500-10000*10%= 1500-1000=5000171. Care este valoarea unei întreprinderi dacã are o capacitate beneficiarã exprimatã prin profitul net de 10.000, iar costul capitalului acestei întreprinderi este de 15%? V = CB/i=66.666

172. Se dau urmãtoarele informatii despre o întreprindere: total active 150.000, din care cheltuieli anticipate 10.000; total datorii 75.000; diferente din reevaluare 50.000; capitaluri proprii 25.000. Determinati activul net corijat al acestei întreprinderi. Active totale 150.000ch anticipate 10.000datorii totale 75.000dif reevaluare 50.000cap proprii 25.000ANC= 150.000-10.000-75.000= 65.000173. Care este rolul bilantului economic în evaluarea unei întreprinderi? Bilantul economic ofera masa de date necesara aplicarii metodelor de evaluare.174. Explicati rolul evaluãrii pentru elaborarea situatiilor financiare ale întreprinderii. Evaluarea este procesul prin care se determina valorile la care structurile situatiilro financiare vor fi recunoscute in bilant si in contul de profit si pierdere. Aceasta presupune alegerea unei anumite baze de evaluare: cost istoric, cost current, valoare relizabila, etc175. Explicati influenta politicilor de amortizare asupra valorii întreprinderii. Politica de amortizare influenteaza valoarea intreprinderii astfel:stabilirea unor durate de viata mai lungi decat cele normale, influenteza in sensul unei valori mai mari a cativelor si a intreprinderii satbilreau or durate de viata mai scurte decat cele normale influenteaz in sensul micsorarii valroii intreprinderiimetodele de amortizare deasemena influenteza, de exemplu daca in anul in care se face evaluarea mijloacele fixe achizitionate in acest an sunt amortizate accelerat influenteaza intreprinderea, valoare acesteia fiind mai mica decat daca ar fi utilizat metoda liniara.176. Cum explicati relatia dintre politicile contabile si valoarea întreprinderii? Este evident ca politicile contbile influenteaza valoarAe intreprinderii instrucat intrucat acesta poate opta pentru o metoda sau alta, o baza de evaluare sau alta a elemntelor din situatiile financiare,

astfel metoda lifo in cazul stocurilor va conduce la o valoare a stocurilor mai mare in bilant si un rezultat mai mic pe cand metoda fifo va avea unefect invers, asmenea si politicile de amortizare, respective duratele de viata stabilite sau metodele de amortizare. De exemplu capitalizarea costurilro indatorarii la un moment dat determina active mai mari decat daca dobanda ra fi tercuta direct in caheltuiala perioadei

177. Ce întelegeti prin valoarea patrimonialã a unei întreprinderi? Valoarea patrimoniala sau valoarea propriu zisa, este activul net corijat obtinut ca diferenta intre activul bilantului economic si datoriile inscrise in acest bilant.178. Cum influenteazã riscul de tarã valoarea unei întreprinderi? Riscul de tara influenteaza val intreprinderii in sens invers proportional cu cat riscu este mai mare cu atat val intrepr este mai mica.179. Conturile din afara bilantului influenteazã valoarea unei întreprinderi? Dacã da, cum? Da, conturile extrabilantiere influenteaza val intreprinderii, activele care nu sunt in proprietate dar sunt utilizate de intreprindere, evidentiate extrabilantier sunt luate in calcul la determinarea valorii substantiale brute.180. O întreprindere şi-a constituit un patrimoniu compus în principal din participaţii minoritare în afaceri industriale şi comerciale. Bilanţul său se prezintă astfel la sfârşitul exerciţiului N:ACTIV PASIVImobilizări corporale nete

5 Capitaluri proprii

112

Imob financiare

120 Datorii financiare

25

Disponibilităţi băneşti

12

TOTAL 137 TOTAL 137Imobilizările corporale ale afacerii sunt constituite în principal din mobilier de birou pe care îl utilizează pentru propriile nevoi şi care are o valoare de piaţă estimată la 11 milioane UM. Imobilizările financiare cuprind portofoliul de participaţii minoritare care includ două categorii distincte:- titluri ale societăţile necotate pentru o valoare netă contabilă de 88 milioane UM care generează, in opinia managerilor, plusvalori potenţiale brute de 15 milioane UM- titluri ale societăţilor cotate a căror valoare bursieră reprezintă, pentru partea deţinuta de întreprindere, 50 milioane UMÎntreprinderea are, ca urmare a unor pierderi aferente exerciţiului anterior, un rezultat reportat negativ de 15 milioane UM. Aceste pierderi se vor recupera în următorii 5 ani, perioadă în care se va determina o economie de impozit pe profit.Impozitul pe profit este de 40%, cel aferent plusvalorilor activelor de 28%. Rentabilitatea capitalurilor proprii aşteptata de piaţă pentru acest tip de afacere este de 10%.Să se determine plusvalorile nete aferente activelor. (Metode de evaluare patrimonialeDeterminarea plusvalorilor nete aferente activelor- plusvalori brute pentru imobilizari corporale 6 mil (11 valoare de piaţă – 5 valoare contabilă)- plusvalori brute pentru titlurile necotate 15- plusvalori brute pentru titlurile cotate 18Total plusvalori brute 39Impozit pe plusvalori (28%) (11)Total plusvalori nete de impozit 28

Observaţie: în practica internaţională a evaluării plusvalorile aferente activelor imobilizate se impozitează cu o cotă diminaută avându-se în vedere realizarea lor pe termen lung sau incertitudinea realizării imediate.

181. Se reia enunţul de la problema 180 cu următoarea cerinţă: să se determine economia de impozit pe profit indusă de pierderi.(Metode de evaluare patrimoniale

Determinarea economiei de impozit pe profit indusă de pierderi:Se presupune că pierderea poate fi recuperată în următorii 5 ani dacă se ţine seama de plusvalorile potenţiale pe care le degajă participaţiile. Fluxurile anuale sunt actualizate (aduse la data evaluării) la o rată de 10% dată în enunţ.

Pierderi reportate =

de unde o economie de impozit pe profit de: 11,4 x 0,4 = 4,6 5

182. Se reia enunţul de la problema 180 cu următoarea cerinţă: să se calculeze activul net contabil corectat. (Metode de evaluare patrimoniale)

Determinarea activului net contabil corectat = 145 ANC 112

Total activ 137- Datorii 25

+ Plusvalori active nete 28 + Economie de impozit pierderi 5

183. Grupul Y deţine, prin intermediul societăţii mame, un control majoritar asupra a trei societăţi: A, B si C. Bilanţul societăţii mame încheiat la sfârşitul exerciţiului N se prezintă astfel:ACTIV PASIVImobilizări necorporale (din care cheltuieli de constituire)

4(1)

Capitaluri proprii

63

Imobilizări corporale

10 Datorii financiare

80

Imobilizări financiare(din care participatii)

122(110)

Disponibilităţi

7

TOTAL 143 TOTAL 143Se mai cunosc următoarele:- imobilizările corporale corespund clădirii ce reprezintă sediul social al grupului (regrupează ansamblul serviciilor administrative şi comerciale ale grupului şi ale celor trei filiale); o expertiză recentă îi atribuie o valoare de piaţă de 16 milioane UM - imobilizările financiare cuprind pe de o parte valoarea neta contabilă a participaţiilor în societăţile A, B, C şi pe de altă parte un împrumut de 12 milioane UM acordat unui partener comercial al grupului care are unele dificultăţi financiare. După ultimele informaţii, acest partener ar putea ajunge in situaţia încetării plăţilor.În privinţa filialelor, se mai ştie:- A reprezintă în bilanţul grupului o valoare netă contabilă de 50 milioane UM. Este o societate necotata care are datorii financiare de 18 milioane şi care a obţinut în ultimul exercitiu un rezultat din exploatare de 9 milioane. Societăţile cotate ale aceluiaşi sector de activitate prezintă actualmente următorii multiplii asupra rezultatelor ultimului exerciţiu: 10 pentru rezultatul exploatării şi 15 pentru rezultatul net.- B este o societate cotată pe piaţa secundară de 2 ani. Valoarea netă contabilă în cadrul grupului, care deţine din capitalurile sale o cotă de 55%, este de 35 milioane. În urma unor performanţe deosebite, B prezintă la ora actuală, pe baza mediei cursurilor înregistrate pe parcursul ultimei luni bursiere, o capitalizare bursieră de 130 milioane.

- C este o societate tânără, în puternică creştere, a cărei finanţare a fost realizată deocamdată doar din capitaluri proprii. Rentabilitatea sa nu este mare, dar ţinând seama de potenţialul său, se estimeaza o valoare globală apropiată de cifra de afaceri anuală, de 32 milioane pentru ultimul exerciţiu. Grupul deţine 100% din capitalul său.Alte informaţii: impozit pe profit 40%, impozit pe plusvalorile aferente activelor pe termen lung 28%.Să se determine valoarea actuală a participaţiilor în societăţile A, B şi C. (Met. de eval. patrimoniale)

Participaţii în societatea A: valoarea de piaţă a acesteia poate fi estimata prin metode comparative:- rezultatul exploatării: valoarea afacerii sau a entităţii (ansamblul capitalurilor) = 10 x 9 = 90 milioanevaloarea acţiunilor (valoarea capitalurilor proprii) = valoarea entităţii – datorii = 90 – 18 = 72 milioane- rezultatul net:valoarea acţiunilor (capitalurilor proprii) = 15 x 5 (rezultatul exploatarii de 9 milioane după impozitare cu 40% = 5,4; dacă se ţine seama de existenţa cheltuielilor cu dobânzile aferente datoriilor se poate rotunji in jos, la 5 milioane)= 75 milioaneSe poate accepta o valoare a participaţiilor în societatea A de 75 milioane de unde rezultă o plusvaloare de 25 milioane (75 valoare de piaţă – 50 valoare netă contabilă).

Participaţii în societatea B: valoarea acesteia se stabileşte pe baza capitalizării bursiere care, ţinând seama de partea deţinută de grup, este de 71,5 milioane (130 mil x 55%), rezultând o plusvaloare de aproximativ 37 milioane (71,5 valoare de piaţă – 35 valoare netă contabilă)

Participaţii în societatea C: fiind finanţata doar din capitaluri proprii, valoarea societăţii C este egală cu valoarea acţiunilor (capitalurilor proprii) de 32 milioane, de unde rezultă o plusvaloare de 7 milioane [32 milioane valoare de piaţă – (110 –50-35 ) valoare netă contabilă]

184. Se reia enunţul de la problema 4 cu următoarea cerinţă: să se calculeze activul net contabil corectat al grupului Y.(Metode de evaluare patrimoniale)a)Corecţii în vederea determinării activului net contabil corectat al grupului:- cheltuieli de constituire: sunt nonvalori şi se elimină- imobilizarea care reprezintă sediul social: plusvaloare de 6 milioane (16 valoaare de piaţă – 10 valoare contabilă)- împrumut de 12 milioane: partenerul prezintă un risc de faliment ridicat care conduce la provizionarea integrală a împrumutului (anularea activului de 12 milioane)- plusvaloare aferentă participaţiei în A: 25 milioane- plusvaloare aferentă participaţiei în B: 37 milioane- plusvaloare aferentă participaţiei în C: 7 milioaneb)Determinarea activului net contabil corectat: 109 milioaneANC (143 - 80) 63Anularea cheltuielilor de constituire - 1Provizionarea împrumutului -12Economie de impozit aferentă cheltuielilorde constituire şi împrumutului anulat [(12+1) x 0,4] 5Plusvalori pentru imobilizările corporale 6Plusvalori pentru participaţiile A, B, C 69Impozit pe plusvalori [(6+69)x 0,28] -21

185. Societatea A, cotată la bursă, prezintă caracteristicile financiare următoare:- capitaluri proprii 100 milioane UM- datorii financiare 200

- imobilizări nete 220- nevoie de fond de rulement 80- rezultatul exploatării 50

Se mai ştie că:- rata dobânzii fără risc pe piaţă 5,7%- prima de risc mediu pe piaţă acţiunilor 4%- rata medie a dobânzii la datoriile societăţii 7,5%- cota de impozit 40%- coeficientul 1,1- capitalizarea bursieră a societăţii este actualmente de 225 milioane UM- imobilizările nete cuprind o participaţie minoritară, în sumă de 20 milioane, într-o altă societate cotată a cărei valoare de piaţă (pe baza mediei cursurilor ultimei luni bursiere) este de 35 milioane UM- investiţiile realizate de societate în cursul ultimului exerciţiu au fost de 50 milioane şi nevoia de fond de rulment a crescut cu 10 milioane. Cheltuielile cu amortizarea au fost de 45 milioane UM.Să se determine costul mediu ponderat al capitalului ca şi referinţă a ratei de actualizare.(Metode de evaluare bazate pe randament)

Calculul CMPC- costul capitalurilor proprii = 0,057 + 0,04 x 1,1 = 10,1%

- costul datoriilor după impozitare = 0,075 x 0,6 = 4,5%

- CMPC =

unde 225 reprezintă valoarea actuală a capitalurilor proprii (capitalizarea bursieră a societăţii) faţă de valoarea contabilă de 100; mai relevantă este prima sumă

186. Un grup de societăţi prezintă următoarele situaţii financiare pentru ultimul exerciţiu :Cifra de afaceri 1000 milioane UMExcedent brut de exploatare 250- Amortizari 50= Rezultatul exploatarii 200+ Rezultat financiar -15+Rezultat extraordinar 25- Impozit pe profit 85- Amortizare pe plusvalori(specifică consolidărilor) 10= Rezultat net consolidat 115BilanţACTIV PASIVImobilizări neteActive curente de exploatareDisponibilităţi

500

45080

Capitaluri propriiDatorii curente de exploatareDatorii financiare

450

280

300TOTAL 1030 TOTAL 1030Alte informaţii:- investiţiile au reprezentat 60 milioane UM în cursul ultimului exerciţiu- nevoia de fond de rulment reprezenta 150 milioane UM la sfârşitul exerciţiului precedent- cota de impozit pe profit 40%

- rata de rentabilitate a pieţei, fără risc 4%- prima de risc medie a pieţei acţiunilor este de 5%- coeficientul al grupului este de 1,3- rata dobânzii la datoriile financiare ale grupului 7%Se cere să se calculeze valoarea creată de grup în ultimul exerciţiu.(Metode de evaluare bazate pe goodwill)

Calculul valorii economice adăugate (VEA)

undePOnet – profit operaţional (rezultat din exploatare)net de impozitCMPC – costul mediu ponderat al capitaluluiCI – capitaluri investiteROIC – rentabilitatea capitalurilor investite

CMPC se determină astfel:- costul capitalurilor proprii:

unde kj – costul capitalurilor proprii (Ccp)KF – rentabilitatea pieţei fără riscKM – rentabilitatea pieţei (cu risc)j – coeficientul de volatilitate al acţiunii j

Ccp = 0,04 + 1,3 x 0,05= 10,5%

- costul datoriilor financiare = 0,07 x (1-0,4)=4,2%

- =450/750 x 0,105 + 300/750 x 0,042 8% Atunci VEA = 200 x 0,6 – 670 x 0,08 = 66,4Unde CI reprezinta: imobilizari + nevoia de fond de rulment = 500 + (450 -280) = 670

187. Se reia enunţul de la problema anterioară cu următoarea cerinţă: să se evalueze afacerea prin metoda cash-flow-urilor disponibile (pentru afacere, entitate) actualizate presupunând că acest cash-flow va creşte cu 10% pe an în următoarele trei exerciţii, apoi cu 4% până la infinit.(Metode de evaluare bazate pe randament)Calculul cash-flow-ului disponibil obţinut în ultimul exerciţiuRezultatul exploatarii 200- Impozit aferent 80+ Amortizare 50= Cash-flow de exploatare 170+ Nevoia de fond de rulment lasfârşitul exerciţiului precedent 150- Nevoia de fond de rulment lasfârşitul exerciţiului curent 170- Investiţii de efectuat 60= Cash-flow disponibil 90Acest cash-flow se va actualiza pe baza ipotezelor de creştere din enunţ rezultând o valoare a tuturor capitalurilor investite (VCI) sau a entităţii de:

2753 milioane UM

Obs. ultimul termen al formulei desemnează valoarea reziduală actualizată şi determinată după formula:

unde CFn+1 – cash-flow-ul anului 4 g - rata de creştere a cash-flow-ului până la infinitValoarea acţiunilor (capitalurilor proprii) = VCI – Datorii financiare = 2753 – 300 = 2453 milioane UM

188. O întreprindere oferă acţionarilor un randament global pe dividende de 3%. Ştiind că pentru clasa de risc considerată piaţa cere o rentabilitate a capitalurilor proprii de 10%, trebuie găsită rata de creştere implicită a dividendelor la infinit care permite asigurarea acestei rentabilităţi.(Metode de evaluare bazate pe randament - dividendeModelul Gordon Shapiro conduce la formula:

unde D este primul dividend de primit, r rata de rentabilitate cu risc si g rata de creştere la

infinit a dividendului global.Formula se poate scrie: unde r1 este randamentul

oferit de dividende, în acest exemplu = 3%Se obţine astfel 0,1 = 0,03 + g deci g = 7% (inflaţie inclusă)

189. O întreprindere a fost introdusă la Bursa în exercitiul N-1. Ultimul său dividend de 10 UM tocmai s-a plătit. Se aşteaptă o creştere a dividendului său într-un ritm anual de 8% până la sfârşitul celui de-al treilea an, apoi de 6% pe an pentru următorii doi ani şi apoi o creştere de 4% până la infinit. Să se determine valoarea de piaţă a afacerii (acţiunii) ştiind că rata de rentabilitate aşteptată de acţionari pentru capitalurile proprii este de 10%.(Metode de evaluare bazate pe randament - dividende)

Se utilizează modelul Gordon Shapiro în trei secvenţe cărora le corespunde o anumită rată de creştere a dividendelor

Ultimul termen calculat pentru sfârşitul anului 5 este dat de .

190. Dacă preţul acţiunii unei întreprinderi este actualmente 25.000 lei, rata de creştere anticipată a beneficiilor de 9% şi dividendul anticipat la sfârşitul exerciţiului este de 1.500 lei, care este rata de rentabilitate sperată a titlului? (Metode bazate pe rentabilitate - dividende)

Se aplică formula lui Gordon Shapiro: de unde r = 15%

191. O întreprindere prezintă caracteristicile următoare:- capitaluri investite de acţionari şi creditori 1000 milioane UM- rentabilitate minimă cerută de la capitalurile investite pe piaţă 7,5%- rentabilitate aşteptată (previzională) a capitalurilor investite în afacere 10%Să se calculeze goodwill-ul întreprinderii pe baza ipotezelor: superprofitul va fi constant pe o durată nedeterminată de timp. (Metode bazate pe goodwill)

Întreprinderea va degaja un superprofit perpetuu de 2,5% corespunzător surplusului de rentabilitate obţinut în raport cu rentabilitatea cerută de piaţă (10 –7,5 = 2,5). În aceste condiţii, se determină o rentabilitate constantă de 10%, adică 100 milioane UM pe an corespunzatoare unei valori de piaţă de:

100 / 7,5% = 1333 mil UMAtunci goodwill-ul poate fi estimat la 1333 – 1000 = 333 mil UMO altă variantă de rezolvare, potrivit formulei clasice de capitalizare a superprofitului este:

unde superprofitul Sp se determină: 1000 x 10% - 1000 x 7,5% = 25, iar Sp capitalizat este 25 / 7,5% = 333 milioane UM

192. O întreprindere prezintă caracteristicile următoare:- capitaluri investite de acţionari şi creditori 1000 milioane UM- rentabilitate minimă cerută de la capitalurile investite pe piaţă 7,5%- rentabilitate aşteptată (previzională) a capitalurilor investite în afacere 10%Să se calculeze goodwill-ul întreprinderii pe baza ipotezelor: superprofitul va creşte cu o rată anuală constantă de 5% pe un orizont de prognoză de 10 ani. (Metode bazate pe goodwill)Superprofitul va fi degajat doar în următorii 10 ani şi se va majora anual cu 5%:

Superprofitul este de 25 milioane şi va creşte cu 5% pe an. Se va aplica formula actualizării pe un orizont finit de timp (10 ani) a unei valori aflate într-o creştere geometrică.

sau

GW =

GW = 210 milioane UM

193. Conducerea unei întreprinderi doreşte să lege primele acordate agenţilor comerciali pentru depăşirea obiectivelor care le-au fost fixate de crearea de valoare pentru întreprindere. A fost studiată ipoteza următoare:- cresterea cifrei de afaceri cu mai mult de 5% fata de obiectiveSe mai cunosc următoarele:- marja profitului din exploatare (operaţional) înainte de impozit 20% (PO/CA)- CMPC 7%- CA medie realizata de un agent comercial 10 milioane UM- Cota de impozit pe profit 40%Care este creşterea valorii economice adăugate în ipoteza de mai sus ?(Metode de evaluare bazate pe goodwillSe aplică formula de determinare a VEA (valoare economica adaugată)

În acest caz creşterea VEA este legată de o majorare a cifrei de afaceri cu mai mult de 5% faţă de obiective şi se poate calcula astfel: POnet = 20% x 10 x (1-0,4) = 1,2 milioane UMVEA = POnet = 5% x 1,2 mil = 60000 UM

194. Conducerea unei întreprinderi doreşte să lege primele acordate agenţilor comerciali pentru depăşirea obiectivelor care le-au fost fixate de crearea de valoare pentru întreprindere. A fost studiată ipoteza următoare:- reducerea cu 15 zile de stoc mediu (raportat la cifra de afaceri)Se mai cunosc următoarele:- marja profitului din exploatare (operaţional) înainte de impozit 20% (PO/CA)

- CMPC 7%- CA medie realizata de un agent comercial 10 milioane UM- Cota de impozit pe profit 40%Care este creşterea valorii economice adăugate în ipoteza de mai sus ?(Metode de evaluare bazate pe goodwill

Se aplică formula valorii economice adăugate.În acest caz, reducerea stocurilor corespunde unei diminuări a capitalurilor investite (CI) de întreprindere în exploatare. Economia şi deci suplimentul de VEA care rezultă se poate calcula astfel:VEA = CMPC x CI = CMPC x Stocuri (fie 15 zile de CA) = 7% x 15 x 10/360 = 29200 UM

(stocurile si celelalte componente ale NFR se exprimă în zile de cifră de afaceri prin formulele duratelor de rotaţie: Stoc mediu sau final / CAFTVA x 360 si apoi, prin cunoaşterea CA previzionate, în valori absolute)

195. O întreprindere prezintă urmatoarele conturi previzionale:Cifra de afaceri 100 milioane UMRezultatul exploatării 150Rezultatul financiar 9Rezultatul extraordinar 20Impozit pe profit 71,6Rezultat net consolidat 107,4Rezultat aferent participatiilorminoritare (11)Rezultat net partea grupului 96,4

Informaţiile cu privire la societăţile cotate din acelaşi sector de activitate conduc la următorul multiplu aplicat rezultatului aşteptat pentru exercitiul N+1: PER = 21.Impozit pe profit: 40%Să se determine valoarea întreprinderii, partea aparţinând grupului, prin metode comparative.(Metode de evaluare bazate pe comparaţii de piaţăSe aplică PER rezultatului net curent aşteptat pentru N+1

Rezultat net partea grupului 96,4- Rezultat extraordinar -20+ Economie de impozit pentru rezultatul extraordinar 8(20 x 0,4)Rezultat net curent partea grupului 84,4Valoarea de piaţă a acţiunilor 1772(84,4 x 21)

196. O întreprindere prezintă urmatoarele conturi previzionale:Cifra de afaceri 100 milioane UMRezultatul exploatării 150Rezultatul financiar 9Rezultatul extraordinar 20Impozit pe profit 71,6Rezultat net consolidat 107,4Rezultat aferent participatiilorminoritare (11)Rezultat net partea grupului 96,4

Informaţiile cu privire la societăţile cotate din acelaşi sector de activitate conduc la următorul multiplu aplicat rezultatului aşteptat pentru exercitiul N+1: multiplul pentru rezultatul exploatării = 13.Impozit pe profit: 40%ă se determine valoarea întreprinderii, partea aparţinând grupului, prin metode comparative.(Metode de evaluare bazate pe comparaţii de piaţă)

Se utilizează multiplul rezultatului exploatării.

Valoarea de piaţă a tuturor acţiunilor = 150 x 13 = 1950Valoarea de piaţă a acţiunilor deţinute de grup = 1950 x 90% = 1755

Obs. ponderea participatiilor minoritare este de 10% 11 / 107,4

197. Să se determine activul net contabil corectat pe baza următoarelor informaţii:capital social 10.000 UMrezerve 3.000rezultat reportat 5.000cheltuieli de constituire 2.000cheltuieli de cercetare 10.000, din care 4.000 destinate creării unui produs pentru înlocuirea altuia care va ieşi de pe piaţă anul următorcheltuieli în avans pentru abonamente la reviste de specialitate 1.000

ANCC = ANC ± Corecţii active ± Corecţii datoriiANCC = Capitaluri proprii ± Corecţii active vCorecţii datoriiANCC = 11.000 Capitaluri proprii 18.000 Capital social 10.000 Rezerve 3.000 Rezultat reportat 5.000 - Cheltuieli considerate nonvalori 7.000 Cheltuieli de constituire 2.000 Cheltuieli de cercetare 4.000 Cheltuieli în avans 1.000

198. Care este valoarea care se stabileste pentru activele considerate în afara exploatãrii? Val. care se stabileste pentru activele considerate in afara exploatarii, este valoarea venala, adica suma trezoreriei ce se va degaja la cesiunea lor.

199. Care ar fi motivele pentru care actionarii ar accepta un pret de vânzare negativ pentru o întreprindere redresabilã (în locul optiunii falimentului)?

Redresarea presupune infuzie de capital, iar in conditiile in care actionarii nu dispun de capital prefera vanzarea la un prêt sub val justa totusi negociat decat falimentul, caz in are loc vanzarea activelor si plata creditorilor intr-po anumita ordine, actiunarii ramanand cei din urma pe lista.

200. Care dintre principiile contabile aplicabile la ora actualã în România nu pot fi acceptate în totalitate, în cazul evaluãrii economice, fiind necesare corectii ale bilantului elaborat pe baza acestora? Principiul independentei exercittiilorPrincipiul necompensariiPrincipiul intangibilitatii bilantului de deschidere

201. Care dintre urmãtoarele puncte nu se încadreazã în analiza SWOT aplicabilã functiei juridice, în vederea stabilirii diagnosticului partial: relatiile comerciale cu furnizorii traditionali, promovarea produselor întreprinderii, existenta Regulamentului de ordine interioarã, posibilitãti de îmbunãtãtire a cãilor de acces si a utilitãtilor?

In analiza SWOT aplicabila functiei juridice nu se incadreaza urmatoarele puncte:- relatiile comerciale cu furmizarii traditionali- promovarea prod intrepr- posibilit de imbunatatire a cailor de acces si utilitatilor

202. Care dintre verificãrile urmãtoare vi se par relevante pentru stabilirea diagnosticului resursei umane: locul de muncã anterior angajãrii în întreprinderea evaluatã, dependenta managerilor de bãnci sau actionarii majoritari, structura si numãrul sindicalistilor, calificarea medie a personalului de executie? locul de munca anteriorstructura si nr, sindicalistilorcalificarea medie a pers de executie

203. Cum poate fi definit superprofitul aferent întreprinderii?

Superprofitul a reprezinta profitul suplimentare asigurat de o intreprindere pentru capitalurile investite in activele sale fata de un plasament, de o marime egala, remunerate la rata medie a pietei.Sau Superprofitul este diferenta dintre capacitatea beneficiara a intreprinderii (profitul intreprinderii) si profitul care ar fi generat de investirea pe piata financiara a unui capital echivalent cu valoarea ANC.Sp = CB –ANCxi, i= rata neutra de capitalizare

204. Care este inversul ratei de capitalizare aplicabile unor beneficii constante sau care cresc cu o ratã constantã pe o perioadã nedeterminatã (infinitã) de timp?

205. Ce exemple de coeficienti multiplicatori utilizati în practica evaluãrii puteti da?

Multiplicatorul capitalistic Y reprezinta o rata de capitalizare, de fructificare, actualizare a veniturilor si este reprezentat de:a) rata neutra de plasament;b) nr. de unitati ,,an” - actualizarea unei serii de fluxuri financiare constante pana in anul ,,n” in care Y reprezinta un nr. de unitati an, 1 - 1__an= (1+t)n tc) rata de plasament aferenta PER secdetremina ca raport intre 1/PER si semnifica durata de recuparare a investitiei V= CBxPER PER= Cursul bursier al unei actiuni dividend platit+profit nerepartizat206. În câte moduri puteti scrie formula de calcul a valorii unei afaceri dacã se capitalizeazã beneficiul (B) generat de afacere pe un orizont de prognozã nedeterminat si se considerã cã acest beneficiu este constant? 207. Cum poate fi definitã valoarea rezidualã a unei afaceri inclusã în calculele de actualizare a cash-flow-urilor? 208. Care sunt premisele aplicãrii metodei rentei goodwill-ului? 209. Care sunt premisele aplicãrii metodei capitalizãrii superprofitului? 210. Care este semnificatia Price Earnings Ratio (PER) (indicatorul pretului pe actiune) indicator bursier si coeficient multiplicator? 211. Care este caracteristica ratei de actualizare deflatate?

212. Care este caracteristica ratei de actualizare nedeflatate? 213. Ce sunt ratele de evaluare utilizate în cadrul metodelor comparative si ce exemple puteti da? 214. Care este definitia goodwill-ului? 215. Care sunt metodele care pot fi utilizate pentru evaluarea terenurilor atunci când se determinã valoarea patrimonialã Activ net contabil corectat? 216. Care sunt metodele care pot fi utilizate pentru evaluarea constructiilor atunci când se determinã valoarea patrimonialã Activ net contabil corectat? 217. Care sunt metodele care pot fi utilizate pentru evaluarea echipamentelor atunci când se determinã valoarea patrimonialã Activ net contabil corectat? 218. În cadrul formulei de calcul a costului mediu ponderat al capitalului (una dintre referintele necesare determinãrii ratei de actualizare) în ce mod se ia în considerare influenta fiscalitãtii atunci când se determinã costul datoriilor? 219. Care sunt factorii în functie de care se estimeazã de cãtre evaluator coeficientul de depreciere utilizat, spre exemplu, în cadrul metodei costului de înlocuire net (CIN)? 220. Care este formula de calcul a ratei de actualizare deflatate necesarã determinãrii ratei de actualizare? 221. Care este criteriul principal de clasificare a elementelor bilantului functional – instrument complex de analizã financiarã – utilizat pentru stabilirea diagnosticului financiar? 222. Care dintre indicatorii urmãtori poate fi folosit pentru aprecierea circulatiei si stabilitãtii personalului? – numãr de grevisti/numãr total de salariati x 100; – intrãri de personal/numãr mediu scriptic de personal x 100; – numãr de personal cu vechime mai mare de 5 ani/numãr mediu scriptic de personal. 223. Care este formula de calcul a lichiditãtii restrânse – indicator calculat pentru interpretarea bilantului contabil în cadrul diagnosticului financiar? 224. Care sunt documentele financiare de sintezã pe care le verificã auditorul financiar sau evaluatorul pentru a se asigura de credibilitatea datelor contabile? 225. Cãrei optici îi corespund valorile patrimoniale functionale (de exemplu, Valoarea substantialã)? 226. Cãrei optici îi corespund valorile patrimoniale matematice (de exemplu, Activul net contabil corectat)? 227. Ce reprezintã rata de actualizare a capitalurilor? 228. Care sunt situatiile în care, în contabilitate, se apeleazã la evaluãri economice ale activelor? 229. Care sunt caracteristicile lichidãrii judiciare a întreprinderii din punctul de vedere al evaluãrii? 230. Prin ce se deosebesc valorile entitãtii (functionale, ale ansamblului resurselor investite) de cele ale capitalurilor proprii (matematice, nete)? 231. Care este formula de calcul a fondului de rulment – indicator de echilibru financiar specific bilantului functional? 232. Prin ce se deosebeste goodwill-ul de activele intangibile identificabile? 233. Care sunt factorii în functie de care se alege un etalon de comparatie reprezentativ (actiune sau afacere)? 234. Cum poate fi definitã evaluarea economicã? 235. Care dintre cele trei categorii de metode de evaluare specific activelor (metoda capitalizãrii rezultatelor, metoda costurilor, metoda comparatiei directe) se poate aplica si fãrã sã se dispunã integral de informatii de piatã? 236. De ce uzura scripticã a bunurilor de natura imobilizãrilor corporale nu poate fi acceptatã în cazul unei evaluãri economice? 237. Dacã se lucreazã în unitãti monetare curente, din ce se compune rata de actualizare? 238. Care este formula de calcul a rentabilitãtii economice, ca indicator compus al rezultatelor? 239. Cum poate fi transformat un rezultat contabil într-un cashflow? 240. Care este semnificatia includerii amortizãrii (alãturi de rezultatul net contabil, cu semnul plus) la determinarea cashflow-ului? 241. Prin ce se deosebeste valoarea estimatã de evaluator de pretul care este eventual stabilit de cãtre cei care au cerut efectuarea evaluãrii?

242. Care este formula de calcul a capitalurilor permanente necesare exploatãrii – valoare patrimonialã? 243. Dati exemple de factori care influenteazã mãrimea orizontului de prognozã estimat în cadrul metodelor de randament. 244. Indicati tipul de valoare aferentã activelor cãreia îi corespunde definitia: suma estimatã pentru care o proprietate (activ) ar putea fi schimbatã la data evaluãrii, între un cumpãrãtor si un vânzãtor hotãrâti, într-o tranzactie echilibratã, dupã un marketing adecvat, în care fiecare parte actioneazã în cunostintã de cauzã, prudent si fãrã constrângeri. 245. Precizati când este recomandabil sã fie folositã rata de evaluare „Curs bursier/Cash-flow”. 246. Marcati cu adevãrat (A) sau fals (F) rãspunsurile la urmãtoarea afirmatie: Situatiile financiare ale întreprinderii nu sunt prelucrate ca atare de evaluator, fiind necesare corectii: a) contabilitatea nu este tinutã întotdeauna potrivit normelor si principiilor contabile în vigoare; b) se referã la o perioadã trecutã; c) nu reflectã neapãrat valori de piatã; d) include goodwill-ul, or acesta nu este întotdeauna calculate de evaluator. 247. Enumerati trei dintre scopurile evaluãrii de active sau de afaceri. 248. Motivati prin 3-4 argumente utilitatea diagnosticului pentru evaluarea afacerii. 249. Prezentati criteriile dupã care se judecã o întreprindere ca fiind în dificultate. 250. Prezentati trei dintre conditiile obtinerii valorii de piatã a activelor, incluse în definitia acesteia conform Standardelor Internationale de Evaluare (IVS – International Valuation Standards). 251. Prezentati teoria care stã la baza determinãrii valorilor de randament ale afacerii. 252. Prezentati teoria care stã la baza determinãrii valorilor patrimoniale ale afacerii. 253. Prezentati teoria care stã la baza determinãrii valorilor bazate pe comparatii de piatã ale afacerii. 254. Expuneti tipurile de valori care se determinã pentru activele detinute de o întreprindere care îsi continuã activitatea. 255. Expuneti tipurile de valori care se determinã pentru activele detinute de o întreprindere care îsi înceteazã activitatea. 256. Prezentati trei dintre corectiile care se aplicã rezultatului contabil pentru a-l transforma într-un beneficiu reproductibil, recurrent (capacitate beneficiarã). 257. Prezentati caracteristicile activelor intangibile identificabile. 258. Exemplificati trei principii ale evaluãrii specifice sau aplicabile metodelor de randament. 259. Prezentati diferentele dintre actualizare si capitalizare – în întelesul lor pentru evaluare. 260. Enumerati câteva rate de rentabilitate ale pietei care pot fi alese ca si ratã neutrã – componentã a ratei de actualizare. 261. Prezentati caracteristicile afacerilor redresabile. 262. Prezentati caracteristicile generale ale unui cash-flow. 263. Expuneti elementele de compunere ale costului de înlocuire net – valoare sau procedurã de evaluare a activelor. 264. Prezentati componentele ratei de actualizare atunci când e înteleasã ca si ratã de rentabilitate a investitiilor alternative. 265. Enumerati patru elemente intangibile care pot fi evaluate distinct. 266. Marcati afirmatia corectã în privinta verificãrilor care se fac pentru stabilirea diagnosticului juridic: – contractele de muncã individuale si colective; – relatiile cu furnizorii traditionali; – controlul productiei ca si existentã si organizare. 267. Marcati afirmatia corectã în privinta verificãrilor care se fac pentru stabilirea diagnosticului comercial: – ritmicitatea aprovizionãrilor; – oferta întreprinderii comparativ cu sectorul ei de activitate; – productivitatea muncii. 268. Marcati afirmatia corectã în privinta verificãrilor care se fac pentru stabilirea diagnosticului tehnic: – principalele surse de venit ale întreprinderii ca evolutie trecutã si viitoare;

– organizarea generalã a productiei; – existenta unui regulament de organizare si functionare. 269. Marcati afirmatia corectã în privinta verificãrilor care se fac pentru stabilirea diagnosticului resursei umane: – respectarea principiului de protejare a patrimoniului; – starea cãilor de acces si a utilitãtilor pentru productie; – atributiile, competentele si instructiunile emise de cadrele de conducere. 270. Marcati afirmatia corectã în privinta verificãrilor care se fac pentru stabilirea diagnosticului financiar: – nivelul activitãtii si al rezultatului; – echilibrul financiar; – gradul de utilizare a capacitãtii de productie. 271. Dati exemple de valori patrimoniale clasificate, dupã criteriul resurselor investite în afacere, în categoria valorii capitalurilor proprii (valori matematice, nete). 272. Dati exemple de valori patrimoniale clasificate, dupã criteriul resurselor investite în afacere, în categoria valorii ansamblului resurselor investite (valori ale entitãtii, valori functionale). 273. Prezentati formula de calcul a PER (Price Earnings Ratio), indicator bursier si coeficient multiplicator în cadrul metodelor de randament. 274. Prezentati formula de calcul a costului de înlocuire net – procedurã de evaluare sau valoare atribuitã activelor atunci când se determinã Activul net contabil corectat sau valori juste destinate înregistrãrilor contabile. 275. Redati formula de calcul a indicatorului „Viteza de rotatie a creantelor clienti” exprimat în zile de cifrã de afaceri – utilizatã pentru stabilirea diagnosticului financiar. 276. Redati formula de calcul a indicatorului „Viteza de rotatie a datoriilor furnizori” exprimat în zile de cifrã de afaceri – utilizatã pentru stabilirea diagnosticului financiar. 277. Redati formula de calcul a indicatorului „Viteza de rotatie a stocurilor” exprimat în zile de cifrã de afaceri – utilizatã pentru stabilirea diagnosticului financiar. 278. Precizati prin ce se caracterizeazã pozitia de consultant a evaluatorului. 279. Indicati formula de calcul a trezoreriei nete – indicator de echilibru financiar, specific bilantului functional. 280. Marcati afirmatiile care se potrivesc evaluãrii administrative (reevaluãrile obligatorii din anii 1990, 1992 si 1994): – uzura luatã în calcule este cea scripticã (din contabilitate) si nu realã (tehnicã); – metoda de stabilire a valorii administrative este unicã (indicialã); – indicii aplicati au tinut seama de inflatie, de curs valutar si de alti factori de naturã economicã. 281. Prezentati formula de calcul a valorii lichidative, un activ net determinat în cazul lichidãrii benevole (progresive, nejudiciare) a întreprinderii. 282. Dati exemple privind corectiile care pot fi aplicate activelor curente în vederea determinãrii Activului net contabil corectat. 283. Indicati câteva corectii aplicate rezultatului contabil pentru a-l transforma în capacitate beneficiarã (metode de randament). 284. Prezentati semnificatia superprofitului – punct de plecare în dimensionarea goodwill-ului. 285. Prezentati semnificatia badwill-ului aferent unei întreprinderi. 286. Dati câteva exemple privind cauzele intrãrii unei întreprinderi în stare de dificultate. 287. Indicati formula de calcul a profitabilitãtii economice, ca indicator specific diagnosticului financiar. 288. Prezentati formula de calcul a valorii substantiale brute – valoare patrimonialã a întreprinderii. 289. Marcati afirmatia corectã în privinta verificãrilor care se fac pentru stabilirea diagnosticului comercial: – actiunile juridice în curs pentru litigii cu caracter comercial; – actele de proprietate asupra bunurilor întreprinderii; – actele de închiriere asupra bunurilor utilizate de întreprindere. 290. Marcati afirmatia corectã în privinta verificãrilor care se fac pentru stabilirea diagnosticului resursei umane: – dacã au depus garantiile legale;

– dacã au studii superioare de specialitate; – dacã sunt si actionari ai societãtii analizate; – dacã au un stil de conducere descentralizat sau centralizat.