competenta si creativitate bt 04 07 2019 fara cuvinte ... si... · la 15 ani compune prima lucrare...

Cuvânt înainte

Seria de lucrări pe care le reunim, generic, sub titlul de Nova Didactica își propune exact ceea ce sugerează și sintagma de origine latină. Anume: să ofere instrumente școlare inedite, valoroase și atractive, de care să beneficieze atât ele-vii, cât și profesorii de limba și literatura română. În contextul – să nu ne ferim să o recunoaștem, încă tulbure – provocat în principal de schimbările impuse de/ prin noile planuri-cadru, noua programă și noile manuale de limba și literatura română, redactarea și punerea în circulație a unei asemenea serii ni s-a părut a ține dacă nu de regimul urgenței, măcar de acela al normalității...

Deschizător de drum, prin urmare, auxiliarul de față, intitulat Competență și creativitate în practica limbii și literaturii române. Caiet de lucru pentru clasa a V-a, este alcătuit de un grup de autoare a căror valoare este certificată de experiența la catedră, dar și de numeroasele rezultate la olimpiadele și concursurile școlare, lo-cale, interregionale ori naționale. Fiecare nume din lista următoare este, lăsând la o parte orice acces de falsă modestie, un garant al seriozității și autorității în materie: Anița Avram-Rusu, Mihaela-Dumitrița Bahman, Irina Nechifor, Gabriela Petrache, Ioana-Luminița Trempe și Mihaela Vlioncu.

Fără să ezite, cunoscând foarte bine orizontul de așteptare și exigențele ca-drelor didactice, pe de o parte, capacitățile, aptitudinile și nevoile reale ale elevilor de clasa a V-a, pe de altă parte, doamnele și-au pus la bătaie toate armele metodologi-ce și au conceput un auxiliar care să li se potrivească de minune celor din urmă: să fie deopotrivă atrăgător și serios, imaginativ și riguros, creativ și competent.

De bună seamă, parcurgând, cu stiloul sau creionul în mână, cele 11 capitole, dense din perspectiva conținutului științific abordat și variate din punctul de vedere al sarcinilor de lucru propuse, copiii își vor consolida, chiar extinde cunoștințele de limba și literatura română. În plus, își vor dezvolta atât spiritul critic, cât și fantezia, de care au în continuare mare nevoie. Nu numai pentru a deveni cititori (mai) avizați de literatură sau de nonficțiune, ci și pentru a se transforma în oameni adevărați, mai buni și mai frumoși decât sunt deja!

Emanuela ILIE

CAPITOLUL I

Cartea și cititorulOrtoepie și ortografie (Ordonarea cuvintelor după criteriul alfabetic.

Tipuri de sunete: Vocală. Consoană. Semivocală. Corespondența sunet-literă. Silaba. Accentul)

9

Anița Avram-Rusu _______________________________________________ Varianta 1

Citește cu atenție textul de mai jos și apoi răspunde cerințelor.

Dar să mă întorc la prima mea carte. Cu „Foarte gras fără nas” lucrurile au stat cam așa...

Într-o seară, tata a venit acasă cu o carte frumos colorată în paginile căreia se lăfăia un bob de mazăre cu ochi, gură și tot ce mai trebuia pentru a semăna cu oamenii. Îi lipsea însă ceva și de aceea se numea „Foarte gras fără nas”, cum aveam să aflăm de la mama, care a început să ne citească din aventurile bobului de mazăre. Fratele meu și cu mine ascultam cu gurile căscate și nu încetam să ne minunăm cum de trăiește bobul de mazăre asemenea nouă... Şi bineînțeles râdeam cu poftă de numele lui. Of, și când s-a despărțit de frații cu care locuia în păstaie... și când s-a rostogolit pe scări și s-a pierdut de ai lui... Dar să nu credeți că a sfârșit într-o cratiță, nu, bobul nostru de mazăre a avut noroc, pentru că, după ce a rătăcit prin lume, și-a regăsit familia și bucuria bobilor și a boabelor în neamul său cred că mai continuă și astăzi.

Însă, așa cum știți și voi, prima carte citită cu ochii mamei, ai bunicii (și aici îi puteți adăuga pe toți cei care ne-au iubit și și-au petrecut timpul cu noi când eram mici) nu se citește o singură dată, ci se recitește iar și iar până ni se scrie în minte și putem să o îngânăm sau să o scriem singuri.[...] Nu știu de ce nouă, adică mie, Rodica, și fratelui meu, Mircea, ne plăcea foarte mult „Foarte gras fără nas” și-l ceream mereu înainte de culcare.

Ne așezam în pat, cu mama între noi, în așa fel încât să vedem ce e acolo în carte – deși știam desenele pe dinafară – și cuvintele își începeau legănatul. O veioză cu lumină galbenă venea de undeva, din spate, și ne ținea în cercul ei de vrajă și, uite-așa, ne trezeam a doua zi dimineața la o altă lumină, cea a soarelui și a jocului cu copii. Şi tot așa, seară de seară, de la o lumină la alta, am crescut și am început să citim cu ochii noștri.

(Rodica Zane, Lectura în trei, în doi, de unul singur)

Provocările textului

a. Identifică patru cuvinte-cheie din textul citat. .......................................................................................................................................... .......................................................................................................................................... ..........................................................................................................................................b. Precizează, într-un enunț, tema textului. .......................................................................................................................................... .......................................................................................................................................... ..........................................................................................................................................c. Transcrie patru secvențe care ilustrează diferite forme de lectură. .......................................................................................................................................... .......................................................................................................................................... .......................................................................................................................................... ..........................................................................................................................................

CAPITOLUL II

Experiențe de lecturăVocabularul (Cuvântul și contextul; forma și sensul cuvintelor.

Categorii semantice: sinonime, antonime. Câmpul lexical) Enunțul și propoziția (Enunțuri asertive, interogative, exclamative,

imperative. Tipuri de propoziții)

31


Parcurge cu atenție textul următor, pentru a găsi răspunsurile potrivite la cerințele formulate mai jos.

La fel mi se întâmpla să mă întreb dacă Anibalector voia un interlocutor sau un discipol1. Probabil că el nu vedea deosebirea. Sigur e că adora să se dueleze cu mine. Sau să mă folosească pentru a se duela cu sine însuși: — Un cititor trebuie să se mențină neutru față de cartea pe care o citește, întrebi tu? Eu n-aș fi atât de radical. De ce s-ar cădea ca eu să încetez a fi eu numai pentru că-l aud pe altul cum gândește? Și cum aș putea eu să încetez a fi eu, chiar dacă aș vrea? Să se fi inventat oare chirurgia plastică pentru spirit? [...]. Totuși, e adevărat că cititorul trebuie să știe să încerce a vorbi limba cărții. A vorbi limba cărții, a se abandona în voia melodiei ei, a se lăsa dus de curent, în loc să-și risipească forțele vâslind contra mareei. Nu zic că trebuie să ne supunem, doar că trebuie să fim disponibili. Cartea, prin faptul că este scrisă, a făcut deja un pas mare către noi: e un dar. Acum ne revine nouă să mulțumim pentru amabilitate și să facem un pas către carte.

— De ce?— De ce, de ce...

Anibalector, la fel ca oamenii, nu era mulțumit când îi lipseau cuvintele sau argumentele.

— Păi, nu știu. Poate fiindcă cheia lecturii se află în cartea pe care o citim. Pentru Anibalector, o carte este o întâlnire între două voci: a noastră și a cărții. Și

să faci sublinieri într-o carte nu este nimic rău, e aproape ca și cum ai citi dublu; e semn că ai întâlnit un pasaj, o frază, un paragraf, care-ți spune ceva, iar asta, după el, era de neprețuit. E aproape ca și cum ai fi găsit, pe gratis, o a doua carte.

(Rui Zink, Cititorul din peșteră)


a. Numește personajele care iau parte la discuție. ................................................................................................................................ ................................................................................................................................

b. Identifică tema textului, motivându-ți opțiunea. ................................................................................................................................ ................................................................................................................................ ................................................................................................................................

c. Transcrie un enunț/un pasaj care să reprezinte o posibilă definiție a cărții. ................................................................................................................................ ................................................................................................................................ ................................................................................................................................ ................................................................................................................................

1discipol: persoană care trăiește în preajma unui maestru, preluând învățăturile acestuia; învățăcel, elev, ucenic.

CAPITOLUL III

Textul narativ literarVerbul. Moduri verbale: indicativul și imperativul

Timpurile modului indicativ. Timpuri simple și compuse

74

Exercițiu de creativitate

Scrisul tău spune ceva despre tine!Privește cu atenție textele pe care le-ai redactat rezolvând testul anterior și fi i atent(ă)

la aspectul scrisului tău, așa cum o face personajul din fragmentul dat. Descoperă care sunt particularitățile caligrafi ce personale și ce spun ele despre tine, apoi formulează-ți observațiile în spațiul de mai jos.................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

CAPITOLUL IV

Textul narativ nonliterarVerbul. Structura timpurilor compuse: verbe auxiliare

(a fi, a avea, a vrea) Forme verbale nepersonale (infinitivul, participiul)

77



Născut pe 19 august 1881, într-o familie care la venirea lui pe lume înmormântase deja șapte copii, George Enescu era, prin simplul fapt că a reușit să trăiască, semnul unei minuni. [...]. Obsedată de spaima de a nu-și pierde și cel de-al optulea prunc, Maria Enescu, mama lui, l-a înconjurat în anii petrecuți la Liveni cu o atenție adeseori exagerată și chinuitoare. Mai târziu, Enescu avea să-și amintească toate spaimele de moarte care i-au marcat copilăria: „Mă păzeau de cele mai neînsemnate primejdii, tremurau la cel mai mic semn. În această atmosferă înăbușitoare și plină de patimă am crescut prea repede și, dacă sunt astăzi un om mai mult decât sensibil, ca o rană vie, pricina o datorez copilăriei mele”.

Povestea lui de dragoste cu muzica a început curând în acel univers închis, în care i se refuza plăcerea de a se juca în livada din curte. La 3 ani, ascultând fascinat un concert al unui taraf, George se îndrăgostește pentru prima dată de sunet și, în urma acestei pasiuni fulgerătoare, primește în dar o vioară. La 5 ani își scrisese cea dintâi operă, notând pe copertă: „Ţara Românească, operă pentru pian și vioară de George Enescu, compozitor român în vârstă de cinci ani”. La 7 ani se afla la studii la Viena, iar la 9 ani era deja elev în clasa preparatoare de vioară, în vederea admiterii la Conservatorul din Viena. La absolvire, primește medalia de aur și începe să concerteze în public. La 13 ani pleacă la Conservatorul din Paris, unde studiază cu cei mai mari muzicieni ai momentului.[...].

La 15 ani compune prima lucrare de mare succes: „Poema română”, interpretată în premieră în 1898, în cadrul concertelor „Colonne” de la Paris. La 16 ani este recunoscut ca fiind cel mai mare violonist al momentului. În același an dirijează, la Ateneul din București, orchestra care interpreta „Poema română”.

(adevărul.ro, George Enescu, o copilărie ca o „rană vie”)


a. Completează spațiile punctate cu informațiile corespunzătoare. George Enescu s-a născut pe ..................................., la ........................................b. Asociază numele operelor lui Enescu cu vârsta la care le-a compus. Poema română: ................................................................................................................ Țara Românească, operă pentru pian și vioară: ..............................................................c. Notează o trăsătură a lui George Enescu, susținându-o cu cel puțin o secvență din text. .......................................................................................................................................... .......................................................................................................................................... ..........................................................................................................................................d. Motivează, într-un text de 4-6 rânduri, de ce mama lui George Enescu l-a crescut cu

atâta grijă. .......................................................................................................................................... .......................................................................................................................................... .......................................................................................................................................... .......................................................................................................................................... ..........................................................................................................................................

CAPITOLUL V

Textul descriptiv literarSubstantivul: genul, numărul. Tipuri de substantive: comun, propriu

Categoria determinării: articolul hotărât și nehotărât Posibilități combinatorii ale substantivului (substantiv + atribut)

Prepoziția

99


Fii atent(ă) la conținutul textului următor și răspunde cerințelor formulate mai jos.

Din copilărie, lui Dănuț „îi bătuse inima” pentru zarzări1. Pentru majoritatea oamenilor și poeților primăvara e verde. Ochii verzi pe care-i deschide primăvara sub cerul din nou albastru. Codrul înverzit, iarba încolțită, grâul răsărit. În mai toate inimile și literaturile, semnul primăverii e verdele crud, fraged, răcorit în umbră și aprins în soare. Desigur că toți cântă și slăvesc și livezile cu floarea lor de lumină și cântecul albinelor culegătoare. Dar verdele domină. Tuturor le place mai mult trainica undă de verde a primăverii, căci vara în care se revarsă tot verde e, decât spuma vremelnică2 a pomilor. O clipă înfloriți, verzi și ei apoi.

Și chiar cei care se opresc în livezi, privind și ascultând, cântând și descriind, nu fac nicio deosebire între zarzăr, piersic, măr, cireș, păr, gutui și toată felurimea pomilor care alcătuiesc buchetul de mireasmă al primăverii.

Pentru Dănuț, însă, primăvara nu era decât o singură clipă: aceea când zarzării, fără de frunze, numai flori albe, au înflorit deplin. […].Zarzării. Nume plin de albine. Petale care cad, plutind, zbor întors spre pământ. Suspin naiv al primăverii.[…].

Dar zarzării nu-s decât o clipă între clipele primăverii. Au înflorit: alb culminant. Şi-n seara aceleiași zile albul a ostenit, o undă gălbuie a întristat rozul. Copilăria albului, deodată, a îmbătrânit. Vin frunzulițele: roi verde. Îngerii din jurul zarzărului au zburat, luându-i vaporosul nimb3. A rămas pom ca toți pomii, robust în haina verde, pe pământul negru: dar un zarzăr de lumină s-a stins între crengile lui.

(Ionel Teodoreanu, La Medeleni)


a. Pentru a preciza tema textului, alege una dintre variante (copilăria, jocul, natura, imaginația), justificându-ți opțiunea.

.......................................................................................................................................... .......................................................................................................................................... .......................................................................................................................................... .......................................................................................................................................... ..........................................................................................................................................b. Selectează patru structuri/secvențe cu valoare descriptivă. .......................................................................................................................................... .......................................................................................................................................... .......................................................................................................................................... .......................................................................................................................................... .......................................................................................................................................... ..........................................................................................................................................

1 zarzăr: pom fructifer asemănător cu caisul; 2 vremelnică: trecătoare; 3 nimb: aură, aspect, splendoare.

CAPITOLUL VI

Textul descriptiv nonliterar Adjectivul. Acordul adjectivului cu substantivul Gradele de comparație. Articolul demonstrativ

123



Ia reprezintă piesa principală a costumului tradițional românesc. Celelalte piese se conturează în jurul ei, se armonizează ornamental și cromatic cu aceasta. Ea reprezintă mai mult decât un simplu obiect vestimentar, fiind un simbol, o dovadă istorică a existenței și a continuității portului tradițional românesc.

Cea mai veche cămașă de acest tip este cea întreagă, care cuprindea și poale. Următoarea este ia sau cămașa cu altiță, iar mai apoi cămașa cu platcă, apărută sub influența modei urbane. La început, cămășile erau confecționate din in sau cânepă, iar mai târziu din bumbac, borangic și mătase.

Nu se știe cu exactitate când a apărut acest port, dar unele surse consideră că acest tip de îmbrăcăminte ar fi fost purtat încă din perioada culturii Cucuteni (5500-2750 î.Hr.). Ia este, de fapt, o cămașă tradițională românească, folosită în zile de sărbătoare, confecționată din pânză albă, împodobită cu mărgele și broderii la mâneci, pe piept și la gât.

Motivele cusute sunt stilizate, geometrice sau inspirate din natură. Culorile și motivele sunt diferite, în funcție de vârsta, dar și de evenimentul la care urma să fie purtată.

De-a lungul timpului, ia românească a fascinat pictori, fotografi, personalități și designeri din țară și de peste hotare. Principesa Ileana, Principesa Elena, Regina Maria sunt printre personalitățile regale, care au purtat cu mândrie portul popular românesc. Dintre toate, cea care a transformat ia într-un stil vestimentar personal a fost Majestatea Sa Regina Maria, regină a României, principesă de Edinburg, de Saxa – Coburg și Gotha.[…].

Din 2013, o comunitate constituită prin intermediul facebook–ului, denumită „La Blouse Roumaine”, reușește să creeze un eveniment special, declarând ziua de 24 iunie, Ziua Universală a Iei, zi în care femeile românce sunt îndemnate să poarte ie, indiferent în ce colț al lumii s-ar afla. Ziua nu a fost aleasă întâmplător, deoarece acum se sărbătorește „ziua de Sânziene", o sărbătoare asociată cultului recoltei, a vegetației și a fertilității, dar și a soarelui. Sărbătoarea vine din vremuri îndepărtate, având rădăcini într-un străvechi cult solar.

(Ia românească, de la tradiție la modernitate, www.imperialtransilvania.com)


a. Transcrie, din textul citat, o posibilă definiție a iei. .......................................................................................................................................... .......................................................................................................................................... ..........................................................................................................................................b. Completează enunțurile de mai jos cu informațiile corespunzătoare din textul-suport.

Cea mai veche ie este ......................................................................................................La început, cămășile erau confecționate din ....................................................................Mai târziu, au fost făcute din ............................................................................................Din 2013, comunitate „La Blouse Roumaine” reușește să creeze un eveniment special,

CAPITOLUL VII

Textul multimodalPronumele (personal și de politețe)

Numeralul (cardinal și ordinal)

147


Citește cu atenție banda desenată, inspirată dintr-un cunoscut basm popular, pentru a rezolva cerințele formulate.

(www.revistatus.ro, Prințul Árgyélus și frumoasa Ileana)


a. Selectează un indice spațial și unul temporal. .......................................................................................................................................... ..........................................................................................................................................

CAPITOLUL VIII

Textul explicativPredicatul verbal. Subiectul exprimat (simplu și multiplu)

Acordul predicatului cu subiectul. Atributul

177



Jocurile copilăriei sunt purtate în suflet toată viața. Unul dintre cele mai cunoscute este „Șotronul”(DEX: șotron, șotroane, s.n.- joc de copii, în care jucătorii lovesc cu piciorul o pietricică, făcând-o să treacă printr-o serie de pătrate desenate pe pământ [Var.:„șodron”]– Cf. fr. Chaudron „căldare”).

Pentru frumusețea jocului, este nevoie de cel puțin doi copii cu vârsta mai mare de 4 ani. Se poate juca oriunde, dar cel mai indicat este afară, în parcuri, în fața blocului, în curtea școlii etc.

Punctul 1. Mai întâi se desenează șotronul cu cretă, pe asfalt, așa cum se observă în desenul alăturat. Pătratele se pot numerota până la orice număr, nu neapărat până la 10.

Punctul 2. Apoi se alege ordinea în care jucătorii vor intra în joc. Pentru a face asta, puteți folosi o numărătoare distractivă, de exemplu:

Unu, doi,Stai cu noi!Trei, patru,

Hai la teatru!Cinci, șase, șapte,

Hai să bem cafea cu lapte!Opt, nouă, zece,El/ea să plece!

Punctul 3. Jucătorul stă la START și încearcă să arunce o pietricică în prima căsuță (poate fi pietricică, monedă sau orice obiect). Dacă pietricica a căzut pe linie, aruncarea se repetă. Dacă reușește, atunci jucătorul sare într-un picior în prima căsuță, ia pietricica și se întoarce, tot într-un picior, la START, și trece la punctul 4. El nu are voie să atingă linia șotronului sau să iasă în exterior și nu are voie să sară în două picioare. Dacă nu reușește să arunce pietricica în căsuța 1, atunci vine rândul următorului jucător să încerce același lucru.

Punctul 4. La fel, jucătorul stă la START și încearcă să arunce o pietricică în a doua căsuță. Dacă reușește, atunci sare într-un picior în prima căsuță, după care în căsuța a doua, de unde ia pietricica și se întoarce tot într-un picior, la START, continuând aruncarea în al treilea pătrat. Dacă nu reușește să arunce pietricica în căsuța 2, atunci vine rândul următorului jucător pentru a încerca să arunce pietricica în căsuța la care a rămas.

Punctul 5. Jocul continuă în același fel până când jucătorii parcurg tot traseul, de la 1 la 10 și înapoi, de la 10 la 1.

CAPITOLUL IX

Elemente de construcție a comunicării

201

Irina Nechifor _________________________________________ Ortoepie și ortografi e

Alfabetul limbii române. Ordonarea cuvintelor după criteriul alfabetic. Dicționarul. Articolul de dicționar

1. Citește cu atenție următoarele cuvinte, scrise cu literă mică: deal, stradă, cameră, munte. Alcătuiește enunțuri în care acestea să apară scrise cu majusculă!................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

2. Parcurge următorul articol de dicționar și rezolvă cerințele date.

Pom, pomi, s. m. Nume generic pentru arbori care produc fructe comestibile; p. gener. copac, arbore. ◊ Pom de Crăciun = brad (sau alt conifer) împodobit cu daruri și ornamente, cu prilejul Crăciunului. Pomul mortului = copăcel (mai ales brad) sau ramură împodobită cu fructe, cu covrigi, cu zaharicale etc. (ce se dau de pomană la cimitir), care se poartă înaintea cortegiului mortuar (la morții necăsătoriți) și se înfi ge pe mormânt. ◊ Expr. (Fam.) A fi în pom = a se afl a într-o situație difi cilă din imprudență, din neștiință, din lipsă de bani. – Lat. pomus.

(www.dexonline.ro)

a. Notează antonime pentru termenii: împodobită, se înfi ge, difi cilă, imprudență, neștiință. Caută în dicționar explicația ultimilor doi termeni, pe care i-ai găsit. .......................................................................................................................................... .......................................................................................................................................... .......................................................................................................................................... .......................................................................................................................................... ..........................................................................................................................................

b. Creează propria defi niție a unui colț de natură preferat, urmărind structura articolului de dicționar. Compar-o cu defi niția „ofi cială” din Dicționarul Explicativ al Limbii Române, varianta clasică sau online. .......................................................................................................................................... .......................................................................................................................................... .......................................................................................................................................... .......................................................................................................................................... .......................................................................................................................................... .......................................................................................................................................... .......................................................................................................................................... .......................................................................................................................................... .......................................................................................................................................... ..........................................................................................................................................

Semestrul I

CAPITOLUL X

Modele de subiecte pentru pregătirea lucrărilor semestriale

259

Irina Nechifor ___________________________________________________ Varianta 1

Citește cu atenție textul și răspunde cerințelor formulate mai jos.

Niciodată n-am citit cu adevărat într-o casă străină. Îmi plăcea să citesc în pădure, cu spatele lipit de un brad uriaș sau cu obrazul înfundat într-o catifea adâncă de mușchi verde înflorit. Sau la mare, cu vuietul amețitor într-o parte, dimineața, când încă nu apar familiile cu copii pe plajă, sau seara, cu prosopul pe mine, cu o senzație [...] de frig, care-ți făcea pielea de găină, sau în vacarm1 [...], printre corpurile dezgolite. Ciudat, la mare, lectura pare neserioasă. Privirea e furată de priveliștea umană, de zbenguială și țipete, de diversitatea carnală. Şi, totuși, după ce te întorci din apă, după câteva plonjări în adânc, cu vâjâiala aia în cap și corpul tremurând de efort, aluneci în pasta de cuvinte ca într-un vis, la mari adâncimi. Citite neatent, frazele căpătau o consistență specială, așa cum, dacă învârți un cerc, el creează un volum, o sferă colorată. La mare, am reușit, până la urmă, să citesc o carte începută de multe ori și neterminată […]. E o anumită voluptate2 în lecturile astea, aparent superficiale: cititul în mijlocul mulțimilor, într-o sală de așteptare, în gară, în autobuz, în timpul orelor la școală, în pauze, la o coadă, în picioare.

(Simona Popescu, Exuvii)


a. Unde îi place naratoarei din textul A să citească? .......................................................................................................................................... .......................................................................................................................................... .......................................................................................................................................... .......................................................................................................................................... .......................................................................................................................................... ..........................................................................................................................................b. Transcrie o imagine vizuală și un reper spațial. .......................................................................................................................................... .......................................................................................................................................... .......................................................................................................................................... ..........................................................................................................................................c. Interpretează în 3-5 rânduri semnificația secvenței: Citite neatent, frazele căpătau

o consistență specială, așa cum, dacă învârți un cerc, el creează un volum, o sferă colorată.

.......................................................................................................................................... .......................................................................................................................................... .......................................................................................................................................... .......................................................................................................................................... .......................................................................................................................................... ..........................................................................................................................................

1 vacarm: larmă, gălăgie;2 voluptate: desfătare sufletească; încântare, satisfacție.

Semestrul al II-lea

CAPITOLUL X

Modele de subiecte pentru pregătirealucrărilor semestriale

273

Mihaela-Dumitrița Bahman ________________________________________ Varianta 1

Citește cu atenție textul următor și apoi răspunde cerințelor formulate mai jos.

Odată, Habarnam stătea în casă și privea pe fereastră. Afară era tare urât. Cerul se arătase mohorât încă de dimineață; nicio clipă nu se ivise soarele, iar ploaia curgea fără încetare. Sigur, de plimbat nici nu putea fi vorba, și din această pricină pe Habarnam îl cuprinse plictiseala.

Se înțelege că nu pe toți locuitorii Orașului Florilor îi plictisea vremea urâtă. Lui Ştietot, de pildă, puțin îi păsa dacă ploua sau ningea, fiindcă chiar și cea mai rea vreme nu-l împiedica să stea acasă și să-și vadă de treburi. Iar doctorul Pilulă o ținea într-una că mai mult îi place când e urât afară decât când e frumos, pentru că pe vreme rea organismul piticilor se călește, așa că ei se îmbolnăvesc mai puțin. Cât despre poetul Floricel, cea mai mare plăcere a lui era să se instaleze, pe timp de ploaie, în podul casei și, întinzându-se pe niște frunze uscate, să asculte zgomotul picăturilor care cad pe acoperiș.

— În jurul tău tună și fulgeră - zicea Floricel - afară e atât de groaznic că nici nasul nu-ți vine să-l scoți, iar în pod este cald și bine. Frunzele uscate răspândesc un parfum minunat, ploaia bate darabana în acoperiș, iar tu îți simți sufletul atât de ușor și îți e atât de bine, încât îți vine să compui poezii.

Celor mai mulți dintre pitici nu le plăcea însă ploaia. Era chiar o prichinduță, pe nume Picătura, care de cum începea să plouă, se și pornea pe plâns. Iar dacă cineva o întreba de ce plânge, răspundea:

— Nu știu, eu plâng întotdeauna când plouă.Desigur, Habarnam nu stătea chiar așa prost cu nervii ca plângăreața de Picătura,

dar pe vreme rea dispoziția lui se strica. Așa se întâmplase și de data aceasta. Se uita cu tristețe la șuvoaiele piezișe de ploaie, la violetele ude leoarcă care creșteau în curte, sub fereastră, la Burduf, cățelul, care de obicei stătea legat de lanț în fața casei, dar care se cuibărise acum în cușca lui și privea de acolo scoțând prin gaură doar vârful nasului său.

(Nikolai Nosov, Habarnam în Orașul Soarelui)


a. Transcrie două cuvinte/structuri care se referă la spațiul desfășurării acțiunii. .......................................................................................................................................... .......................................................................................................................................... ..........................................................................................................................................b. Așază enunțurile următoare în ordinea apariției lor în fragmentul dat. 1. Lui Ştietot puțin îi păsa dacă ploua sau ningea. 2. O prichinduță se și pornea pe plâns. 3. Cățelul se cuibărise în cușca lui. 4. Habarnam privea pe fereastră.

c. Explică scrierea cu literă mare a substantivului Picătura. .......................................................................................................................................... .......................................................................................................................................... ..........................................................................................................................................

CAPITOLUL XI

Teste complexe pentru pregătirea olimpiadelor și a concursurilor

283


Se dau textele:

A.

5

10

15

20

B.

25

30

35

40

În revărsatul zorilor, pe baltă, lumina face minuni. Pe fața apei sclipesc, ici sfărâmături de oglinzi; colo, plăci de oțel, comori de galbeni între trestii. În nuferi, ca-n niște potire plutitoare, curg raze de aur. Un colb de argint dă strălucire stufărișului. Peste tot liniște neclintită, de rai.

Cocostârcul s-a sculat cu noaptea-n cap. A intrat în baltă. Pe picioarele lungi, subțiri ca niște lujere, trupul lui se leagănă agale. Din când în când își udă pliscul; uneori se oprește de se uită, ispititor, în fundul apei, ca și cum ar fi dat peste ceva ce căuta de mult. E răcoare și răcoarea îl încântă. Nu simte nici o altă dorință decât să-și scalde picioarele în unda rece, care-i trimite fiori până sub aripi.

Deodată se oprește; încordează gâtul și privește. Pe frunza unui nufăr, o broscuță se bucură și ea de frumusețea și răcoarea dimineții. Când l-a văzut, biata broscuță a încremenit pe piciorușele de dinapoi; cu ochii mari deschiși cată la cumplitul dușman. În spaima ei îl vede uriaș, cu capul atingând cerul, cu pliscul lung, larg, să soarbă dintr-odată balta și, împreună cu balta, pe ea. Își așteaptă sfârșitul.

Cocostârcul o vede și înțelege. Dar dimineața e mărinimos. Ş-apoi i se pare atât de neînsemnată această vietate a bălții, că, de la o vreme, parcă o pierde din ochi în fundul apei și nici n-o mai zărește. Ridică piciorul, pășește disprețuitor și trece măreț, mai departe.

Broscuței nu-i vine să creadă. Mai stă așa câteva clipe. Apoi, de bucurie, sare pe o altă frunză, și-ntr-un avânt de recunoștință, ea, cea dintâi, taie tăcerea dimineții:

—Oaac! (Emil Gârleanu, Mărinimie)

S-a întâmplat însă odată ca mingea să-i scape din palme și căzând pe pământ să se ducă de-a rostogolul de-a dreptul în fântână. Fata de împărat o urmări cu privirea, dar mingea pieri de parcă n-ar fi fost și fântâna era tare adâncă! Se porni atunci domnița pe plâns și plânse în hohote, neputând în niciun chip să-și ostoiască amărăciunea. Şi cum se jelea ea, numai ce aude că-i strigă cineva din apropiere:

— Ce ți s-a întâmplat, domniță? Parcă ar plânge și pietrele de mila ta!Fata cătă în jur, să afle cine anume îi vorbește, și văzu un broscoi ce privea

la ea cu niște ochi cât cepele!— Ah, tu erai, moș Bălăcilă! se miră ea. Iaca, plâng că mi-a căzut mingea

de aur în fântână.— Şterge-ți lacrimile și nu mai plânge, o mângâie broscoiul, că-mi stă în

putință să te ajut. Dar vorba e: ce-mi dai tu dacă-ți aduc din apă jucăria?— Orice dorești, dragul meu broscoi; rochiile mele, pietrele nestemate,

mărgăritarele, chiar și coroana de aur, pe care o port pe cap, de-o poftești cumva!Broscoiul o ascultă pe gânduri, apoi grăi:— Nu-mi trebuie nici rochiile, nici mărgăritarele, nici pietrele nestemate,

nici coroana ta de aur, dar dacă ai îngădui să-ți fiu prieten și tovarăș de joacă, să stau lângă tine, la măsuța ta, să mănânc din talerul tău de aur, să beau din cupa ta

303

BIBLIOGRAFIE (opere/volume din care au fost selectate textele-suport)

A. LITERATURĂ ROMÂNĂIon Acsan, Povestirile unui șoarece de bibliotecă, Editura Ion Creangă, București,1985.Ana Alfianu, Val și cetatea sufletelor, Editura Humanitas Junior, București, 2017.I.L. Caragiale, Momente și schițe, Editura Prietenii Cărții, București, 1998.Mircea Cărtărescu, Fata de la marginea vieții, Editura Humanitas, București, 2014.Ion Creangă, Povești, povestiri, amintiri, Editura Eminescu, 1984.Nicolae Filimon, Basme și nuvele, Editura Biblioteca Școlarului, 1983.Emil Gârleanu, Din lumea celor care nu cuvântă, Editura Corint, București, 2018.Emil Gârleanu, Nucul lui Odobac, Editura Biblioteca pentru toți, 1984.Petre Ispirescu, Basme, Editura Corint Junior, 2016.Dan Lungu, Fetița care se juca de-a Dumnezeu, Editura Polirom, Iași, 2014.Veronica D. Niculescu, O vară cu Isidor, Editura Polirom, Iași, 2017.Veronica D. Niculescu, Spre văi de jad și sălbăție, Editura Polirom, Iași, 2016.Adina Popescu, 8 povestiri de pe Calea Moșilor, Editura Arthur, București, 2016.Simona Popescu, Exuvii, Editura Polirom, Iași, 2018.Mircea Pricăjan, Pumn-de-Fier, Editura Polirom, Iași, 2018.Mihail Sadoveanu, Dumbrava minunată, Editura Mihail Sadoveanu, București, 2013.Marin Sorescu, Unde fugim de-acasă?, Editura Arthur, București, 2018.Barbu Ștefănescu Delavrancea, Neghiniță, Editura ALL, București, 2014.Ionel Teodoreanu, La Medeleni, Editura Litera, București, 2009.Ionel Teodoreanu, Arca lui Noe, Editura Albatros, București, 1991.Radu Tudoran, Toate pânzele sus, Editura Arthur, București, 2016.Varujan Vosganian, Cartea șoaptelor, Editura Polirom, Iași, 2012.

ANTOLOGIICele trei brățări și alte povești cu tâlc din lumea întreagă, Editura Anteea, Cluj, 2013.Marius Chivu (coord.), Cartea cu bunici, Editura Humanitas, București, 2008.Amelia Gheorghiță și Dan Lungu (coord.), Cartea Copilăriilor, Editura Polirom, Iași, 2016.Dan. C. Mihăilescu (coord.), Cărțile care ne-au făcut oameni, Editura Humanitas, București, 2010.Liviu Papadima (coord.), Care-i faza cu cititul?, Editura Arthur, București, 2010.Liviu Papadima (coord.), Ce poți face cu două cuvinte. Juniorii, Editura Arthur, București, 2012.Liviu Papadima, Florentina Sâmihăian (coord.),Uite cine vorbește,Editura Arthur, București, 2016.Florentina Sâmihăian (coord.), Cel mai mult și mai mult, Editura Arthur, București, 2017.

B. LITERATURĂ UNIVERSALĂDino Buzzati, Monstrul Colombre și alte cincizeci de povestiri, Editura Polirom, Iași, 2013.Jennifer Chambliss Bertman, Vânătorii de cărți, Editura Polirom, Iași, 2017. Jostein Gaarder, Lumea Sofiei, Editura Univers, București, 2013.Frații Grimm, Cele mai frumoase povești, Editura Corint, București, 2016.Khaled Hosseini, Vânătorii de zmeie, Editura Niculescu, București, 2007.Gordon Korman, Minți geniale, Editura Arthur, București, 2018.James Krüss, Timm Thaler sau Râsul vândut, traducere din germană de Iulian Curuia, ilustrații de Bilyana Velikova, Ediția a 2-a, Editura Arthur, București, 2018.

304

Nikolai Nosov, Habarnam în Orașul Soarelui, Editura Humanitas, București, 2011.Amos Oz, Poveste despre dragoste și întuneric, Editura Humanitas, București, 2016.Amos Oz, Sumki, Editura Humanitas, București, 2013.Daniel Pennac, Ochi de lup,Editura Paralela 45, Pitești, 2016.Sylvia Plath, Costumul-Nici-Nu-Contează, Editura Pandora M, 2016.Scarlett Thomas, Pajiștea Dragonului, Editura Arthur, București, 2018.Rui Zink, Cititorul din peșteră, Editura Humanitas, București, 2017.

E. NONFICȚIUNE. ENCICLOPEDII Leigh Anderson, Marea carte a jocurilor. Peste 200 de jocuri pentru toate vârstele, traducere din limba engleză de Teodora Murariu, Editura Litera, București, 2019.Petre Crăciun, Mihaela Hură, Portrete ale marilor povestitori români, Editura Zorio, București, 2019.Jonathan Franzen, Sfârșitul sfârșitului lumii, Editura Polirom, Iași, 2019.David Long, Supraviețuitorii: întâmplări extraordinare din sălbăticie și de dincolo de ea, Editura Art, București, 2018.Ernst H. Gombrich, O scurtă istorie a lumii, Editura Arthur, București, 2016.Nina Munteanu, Manual de scriere creativă, Editura Paralela 45, Pitești, 2011.Enciclopedia copiilor, Editura Aquila, Oradea.Enciclopedia minunilor lumii, Editura Roosa, 2012.Enciclopedia fantasy, Judy Allen, Editura Rao, București, 2006.Enciclopedia naturii, Editura Teora, București,1998.

D. TEXTE MULTIMODALEHarper Lee, … Să ucizi o pasăre cântătoare (roman grafic), adaptare și ilustrații de Fred Fordham, traducere din limba engleză de Tatiana Malița, Editura Polirom, Iași, 2019.Raina Telgemeier, Zâmbește!, Editura Arthur, București, 2017.Comoara lui Dromichet, ilustrații de Gheorghe Marinescu, text de Vasile Mănuceanu, Editura Ion Creangă, 1970.

305

CUPRINS

CAPITOLUL ICartea și cititorul ................................................................................................................7

Ortoepie și ortografie Ordonarea cuvintelor după criteriul alfabetic Tipuri de sunete: Vocală. Consoană. Semivocală Corespondența sunet-literă. Silaba. Accentul

CAPITOLUL IIExperiențe de lectură .......................................................................................................29

VocabularulCuvântul și contextul; forma și sensul cuvintelor Categorii semantice: sinonime, antonime. Câmpul lexical Enunțul și propoziția (Enunțuri asertive, interogative, exclamative, imperative. Tipuri de propoziții)

CAPITOLUL IIITextul narativ literar .........................................................................................................53

Verbul. Moduri verbale: indicativul și imperativul Timpurile modului indicativ. Timpuri simple și compuse

CAPITOLUL IVTextul narativ nonliterar ...................................................................................................75

Verbul. Structura timpurilor compuse: verbe auxiliare (a fi, a avea, a vrea) Forme verbale nepersonale (infinitivul, participiul)

CAPITOLUL VTextul descriptiv literar ....................................................................................................97

Substantivul: genul, numărul. Tipuri de substantive: comun, propriu Categoria determinării: articolul hotărât și nehotărât Posibilități combinatorii ale substantivului (substantiv + atribut) Prepoziția

CAPITOLUL VITextul descriptiv nonliterar ...........................................................................................121

Adjectivul. Acordul adjectivului cu substantivul Gradele de comparație. Articolul demonstrativ

CAPITOLUL VIITextul multimodal ...........................................................................................................145

Pronumele (personal și de politețe) Numeralul (cardinal și ordinal)

CAPITOLUL VIIITextul explicativ ..............................................................................................................175

Predicatul verbal. Subiectul exprimat (simplu și multiplu) Acordul predicatului cu subiectul. Atributul

CAPITOLUL IXElemente de construcție a comunicării ........................................................................199CAPITOLUL XModele de subiecte pentru pregătirea lucrărilor semestriale ....................................257CAPITOLUL XITeste complexe pentru pregătirea olimpiadelor și a concursurilor ...........................281BIBLIOGRAFIE ................................................................................................................303

Blank PageBlank PageBlank PageBlank PageBlank PageBlank PageBlank Page

competenta si creativitate bt 04 07 2019 fara cuvinte ... si... · la 15 ani compune prima lucrare...

Documents