Opera Romeo si Julieta de William Shakespeare este un text narativ in proza ce se incadreaza in genul dramatic si ilustreaza tragedia. Acest text apartine genului dramatic pentru ca actiunea este redusa la o durata reprezentabila pe scena, dezvoltata organic si unitar de catre personajele care comunica si se comunica prin dialog si monolog, iar autorul intervine direct in text prin didascalii. Exista de asemenea un confilct interior si unul exterior.

Conflictul interior este determinat de starile contradictorii ale protagonistilor, triumfand sentimentele de dragoste ale lui Romeo si ale Julietei asupra urei dintre cele doua familii, Capulet si Montague. Conflictul exterior are loc de mai multi ani si se sfarseste cand tinerii mor in numele iubirii lor.

Tema operei este iubirea interzisa, iar motivele sunt ura, soarta, lumina, noaptea, femeia angelica, mitul lui Eros, mitul Androginului, sarutul, ochiul.Aceste motive au legatura cu tema. Mitul Androginului sugereaza refacerea intregului originar. Motivul sarutului este important pentru ca reprezinta prima apropiere a celor doi.

Tema acestei tragedii este iubirea, ce este surprinsa in mai multe ipostaze. La inceput se poate observa o iubire platonica a lui Romeo fata de Rosalinda, o tanara ce devenise o obsesie pentru acesta.

Cand tanarul o intalneste pe Julieta cunoaste dragostea adevarata si isi da seama ca iubirea pentru Rosalinda este nevrednica. O alta ipostaza a iubirii este sugerata de Mercutio pentru care iubirea inseamna doar atractie fizica.

Tatal Julietei vede iubirea ca pe o afacere, caci doreste ca fiica lui sa se marite cu Paris, chiar daca Julieta nu era de acord. Tatal acesteia considera ca acesta e potrivit pentru fiica sa deoarece facea parte dintr-o clasa sociala inalta.

Pentru dezvoltarea temei sunt folosite numeroase contraste: lumina-intuneric, viata-moarte, tineri-batrani, esenta-aparenta. Aceste contraste sunt realizate prin antonime.

Pe parcursul intamplarilor, Romeo si Julieta se maturizeaza datorita dragostei, iubirea dintre cei doi devine sacra, deoarece in scena balconului apare campul lexical al sacrului: sfinti, har.In text sunt prezente doua campuri semantice: al luminii si al intunericului. Campul semantic al iubirii cuprinde termenii:soare,zori, fulgi de nea. Acest camp reprezinta iubirea, are un sens pozitiv, dar lumina nu este un timp prielnic pentru intalnirea celor doi tineri.

Campul semantic al intunericului (noapte, cavou, moarte) din punct de vedere conativ are semnificatii negative, dar reprezinta un timp favorabil pentru cei doi sa se intalneasca.