Cronica I

Soarele strălucea sub cerul senin, iar scuturile se încingeau de nu mai puteau fi carate pe umerii celor care nu-i aveau acoperiți. Frunze uscate se spăgeau su pașii lor, iar liniștea din jur făcea ca toată atmosfera să fie una încărcată și apăsătoare. Umbre se prelingeau în întâmpinarea lor fără a exista ființe care să întâmpine lumina astrului diurn. Nările respirau obosite și uscate, iar sudoarea oferea un aspect îndoielnic oricui ar fi privit scena. Un pui de lup a trecut misterios tăindu-le calea, iar o femeie goală se ștergea de sânge între coapse. Fiecare știa că trebuia să reziste oicărei tentații și să nu oprească pasul, indiferent ce.