Colectarea si conditionarea polenului

Colectarea si conditionarea polenului

- Colectoarele se instaleaza atunci cand in natura exista polen destul de mult, la acele familii care au mai mult de 4 rame ocupate cu puiet, deoarece, cu cat este mai mare suprafata acoperita cu puiet, cu atat este mai mare si cantitatea de polen ce se aduce zilnic in stup.- Se vor aseza in pozitie activa seara (fiind lasate cel putin 7-8 zile), dupa incetarea zborului pentru ca albinele sa recunoasca noua situatie atunci cand se vor reintoarce.- Fiecare colector trebuie protejat de ploaie si de razele soarelui cu o copertina improvizata iar polenul trebuie ridicat zilnic, in special din cele lasate la urdinis unde, din cauza aerului cald, care este evacuat din stup, se produce un condens puternic datorat aerului rece din atmosfera, fapt ce-i mareste mult umiditatea.- Polenul recoltat trebuie uscat cat mai repede, deoarece daca este tinut mai mult, in contact cu aerul poate primi o serie de microorganisme care il fac de nefolosit.- Uscarea se face prin folosirea utilajelor anume construite in acest scop si in care se realizeaza temperatura de maximum 45 o C. Polenul este bine uscat atunci cand daca il turnam dintr-o mana in cealalta se aude un sunet metalic asemanator celui care se aude la vanturarea fasolei sau a cerealelor uscate.- Dupa conditionare, polenul se depoziteaza in bidoane sau borcane inchise ermetic, in prezenta bioxidului de carbon sau a tetraclorurii de carbon. Pentru 1 kg de polen in vederea conservarii contra moliei polenului sunt necesare continutul a doua capsule de autosifon sau 20 picaturi de tetraclorura de carbon, dupa introducerea conservantului vasul legandu-se la gura.- Un alt mod de conservare consta in punerea polenului in saci de masa plastica sau in recipiente perfect inchise ce pot fi pastrate in locuri racoroase unde temperatura nu depaseste 8 o C, in beciuri sau in frigidere, sacii trebuind sa fie perfect etansi.- Polenul destinat hranirilor timpurii poate fi conservat in amestec cu zahar pudra (1 parte zahar pudra si 2 parti polen), pastrat la temperatura camerei.- Polenul proaspat poate fi pastrat prin omogenizare in miere (1 kg polen proaspat, dupa alegerea tuturor impuritatilor, este omogenizat intr-un vas cu 0,4 kg miere de salcam. Pasta obtinuta se pune in borcane care se leaga la gura cu celofan si se pastreaza in frigider, in compartimentul de sub congelator.

Curatirea rapida a polenului:Curatirea polenului recoltat de albine se poate face bine si repede cu ajutorul unui ventilator electric de birou, care se aseaza in interiorul unui tunel prismatic, confectionat din carton sau PFL, in vederea dirijarii aerului suflat. Pe partea opusa a tunelului, deasupra unei tavite, in curentul de aer, lasam sa curga cate putin polen.Corpurile straine usoare ca: aripile, piciorusele albinelor, scamele etc. sunt antrenate de aer si cad pe o coala de hartie asternuta langa tava. Albinele moarte si alte corpuri mai grele cad pe polenul din tava dar ele sunt usor vizibile si pot fi culese si indepartate cu usurinta.

Uscarea si conservarea polenului:Pentru uscarea polenului este folosita o rama de lemn de dimensiunile 50 x 40 cm din scanduri de brad groase de 2 cm cu latimea de 1 cm. La colturi rama e prevazuta cu picioruse de lemn inalte de 5 cm avand fixata pe colturi o panza de tifon bine intinsa, prin lipire cu aracet. Seara, dupa strangerea polenului din sertarase, asezam polenul in cadrul ramei, pe panza de tifon, intr-un strat nu mai gros de 1 cm. Peste fata de sus a ramei asternem o alta panza de tifon, intinsa bine, asa incat spatiul de 1 cm de la suprafata stratului de polen pana la marginea de sus a ramei sa ramana liber.Incarcate cu polenul zilei, ramele sunt adapostite in timpul noptii in cabana stupinei. A doua zi, daca vremea e frumoasa, se scot ramele afara din cabana si sunt asezate pe capacele stupilor, ancorate cu sfoara, ca sa nu fie luate de vant. In trei zile uscarea este completa. Daca ploua ramele trebuie lasate in cabana. Daca nu ploua dar cerul e acoperit, expunem ramele afara, la aer, cu multa grija. Panza de tifon are firul scamosat si nu lasa soarele sa patrunda la polen. Daca nu se sfarma usor, este semnul ca polenul e destul de uscat. A doua proba consta in aruncarea intr-un borcan de sticla a boabelor de polen. Daca la izbirea de peretii de sticla se aude un zgomot sec pe care il fac si boabele de grau in aceiasi situatie, ne putem convinge definitiv ca polenul este suficient de uscat.Dupa uscare, polenul se curata de impuritati si de praful de polen. Separarea prafului de polen se face cu ajutorul unei site dese. Praful de polen va fi utilizat in hranirea coloniilor iar grauncioarele uscate si curatate vor fi pastrate in locuri uscate, in borcane ermetic inchise, tratate cu bioxid de carbon, spre a ucide daunatorii care s-ar fi putut strecura in masa lui. Polenul curatat, impartit in doua categorii: de primavara si de vara, il punem in borcane mari, de 20 de litri iar bioxidul de carbon il procuram din capsulele de autosifon care se vand la sifonarii.Pentru difuzarea lui in masa de polen, ne servim de armatura metalica prelungita cu teava de sticla a unui autosifon. Introducem teava de sticla in borcan, in masa de polen, ramanand afara armatura metalica. In lacasul cunoscut insurubam si descarcam succesiv cateva capsule de bioxid de carbon. Controlam apoi cu un chibrit aprins (introdus in interiorul borcanului la gura lui), daca nivelul bioxidului de carbon a ajuns la gura borcanului. Daca chibritul se stinge, inseamna ca in borcan este destul bioxid de carbon, daca nu completam.Bioxidul de carbon e un gaz mai greu decat aerul. Scapat din capsula cu forta el cade pana la fundul borcanului.

Uscarea polenului cu ajutorul energiei solare:Folosind sipci de 2010 mm se confectioneaza niste dreptunghiuri de 400500 mm, carora le aplicam o plasa din material plastic, obtinand astfel niste tavi carora le aplicam apoi, la fiecare, cate 4 picioare din sipca de 20x10x50 mm fixate in cele patru colturi. Polenul este intins in aceste tavi in strat de cca 10 mm care, in greutate, reprezinta circa 1 kg. Stratul de polen este acoperit cu o bucata de hartie pergament, dupa care tava este invelita in tifon si asezata pe acoperisul de tabla al unui stup.