Curpins

Capitolul I. Argument 2 Capitolul II. Clasificarea apelor uzate 3

II.1. Condiţii de descărcare a apelor uzate 4 II.2.Sisteme de canalizare 4

Capitolul III. Construcţii şi instalaţii accesorii pe reţeaua de canalizare 11III.1 Cămine de vizitare 11III.2. Cămine de spălare 12III.3. Cămine de rupere de pantă 13III.4. Guri de scurgere 14III.5. Guri de zăpadă 15III.6. Camere de racordare 16

Capitolul IV. Exploatarea şi întreţinerea reţelei de canalizare 18Capitolul V. Legea Protecţiei Mediului 21

1

ARGUMENT

Problema evacuării apelor uzate din cuprinsul centrelor populate este foarte importantă, ele constituind prin conţinutul lor în diferite substanţe sau bacterii patogene surse de impurificare şi un pericol grav pentru sănătatea publică.

Dacă aceste ape s-ar infiltra în sol, ar impurifica apele subterane, făcându-le improprii pentru alimentarea cu apă potabilă; dacă s-ar descărca direct în cursurile de apă ar înrăutăţii calitatea apei, cauzând astfel moartea peştilor şi făcând imposibilă folosirea ei în diferite scopuri; dacă ar stagna, substanţele organice conţinute în apă s-ar descompune producând gaze urât mirositoare, nesănătoase. Uneori, apele uzate conţin microbi patogeni, care constituie surse de răspândire a diferitelor boli (holera, dezinteria,tifos etc). Apele meteorice constituie de asemenea un important factor de impurificare, ele fiind murdărite de praful şi gazele din atmosferă.

Pentru evitarea inconvenienţelor arătate, este necesară colectarea acestor ape, evacuarea lor printr-o reţea de canale şi apoi tratarea în staţii de epurare,astfel încât ele să nu mai dăuneze emisarului în care se varsă şi să nu mai pericliteze folosirea apelor acestuia.

Totalitatea canalelor şi lucrărilor accesorii, care au rolul de a colecta şi conduce apele uzate (menajere şi industriale) şi meteorice la staţiile de epurare, să le epureze şi apoi să le evalueze într-un curs de apă, formează canalizarea centrului populat sau a intreprinderii industriale.

2

Cap.II. Clasificarea apelor de canalizare

După provenienţa lor,apele colectate prin reţeaua de canalizare se împart în urmatoarele categorii:- ape uzate menajere şi fecaloide,rezultate din satisfacerea nevoilor gospodăreşti de apă ale centrelor populate,precum şi a nevoilor gospodăreşti, igienico-sanitare şi social-administrative a unităţilor industriale,agrozootehnice etc;- ape uzate publice,rezultate din satisfacerea nevoilor de apă publice ale centrelor populate;- ape uzate industriale, care rezultă în procesele de producţie ale intreprinderilor industriale;- ape uzate de la spălatul şi stropitul străzilor,de la stropitul spaţiilor verzi din centrele populate,unitaţi industriale etc;- ape meteorice(provenite din ploi,topirea zăpezii);- ape de suprafaţă stagnate(bălţi,mlaştini);- ape subterane infiltrate în reţeaua de canalizare.

De obicei,apele de canalizare conţin diferite impurităţi de natura organică şi minerală,în stare de soluţie coloidală sau sub formă de suspensie,precum şi o cantitate foarte mare de bacterii,dintre care multe sunt infecţioase(patogene).

Compoziţia şi concentraţia apelor uzate menajere sunt variabile în timp,depinzând de consumul specific,de modul de alimentare etc.

Apele meteorice sunt caracterizate,de obicei,de murdăriile specifice locurilor pe care se scurg.

Compoziţia apelor de canalizare este definită de o serie de indicatori fizici (temperatură,culoare,miros,substanţe în suspensie),chimic (pH-ul,reziduul fix,oxidabilitatea,cifra de clor,oxigenul dizolvat,consumul biochimic de oxigen,substanţe toxice),biologici(capacitatea de fermentare) şi bacteriologici.

II.1. Condiţii de descărcare a apelor uzate în reţelele de canalizare

Pentru ca apele uzate descărcate în reţelele de canalizare să nu degradeze construcţiile instalaţiilor acestor reţele,să nu aduca prejudicii igienei şi sănătăţii publice sau personalului de exploatare şi să nu împiedice procesele de epurare din staţiile de epurare sau să reduca capacitatea lor de epurare s-au stabilit o serie de condiţi pe care trebuie sa le satisfacă aceste ape.

Apele uzate care se descarcă în reţelele de canalizare a centrelor populate nu trebuie să conţină:

- materiale în suspensie a căror cantitate,mărime şi natura constituie un factor active de erodare a canalelor,provoaca depuneri sau stanjenirea curgerii hidraulice normale;

- suspensii grele sau alte material care se pot depune;- corpuri (solide) plutitoare sau antrenate care nu trec prin grătarul cu spaţiul liber de 20

mm între bare;- suspensii antrenate dure care să genereze zone de erodare a colectoarelor;- păcura, uleiuri, grăsimi sau alte materiale, care pot să adere pe pereţii colectotului;

3

- substanţe care în apa retelelor de canalizare provoacă fenomene de coagulare care duc la formări de depuneri în colectoare;

- substanţe care în apa retelelor de canalizare provoacă fenomene de coagulare care duc la formări de depuneri în colectoare;

- substanţe cu agresivitate chimică asupra materialelor care sunt folosite în mod obişnuit la construirea reţelelor de canalizare a staţiilor de epurare;

- substanţe de orice natura în stare de suspensie sau dizolvate care, în această stare sau prin evaporare stânjenesc exploatarea normală a canalelor şi staţiilor de epurare sau provoacă împreună cu aerul amestecuri detonante, ca de exemplu: benzina,benzen,eter, chloroform,acetilenă,sulfură de carbon sau alţi solvenţi etc;

- substanţe nocive care pot pune în pericol personalul de exploatare a canalizări;- substanţe inhibatoare a procesului de epurare, care ar putea pune în pericol funcţionarea

instalaţiilor de epurare biologică sau a celor de fermentare a nămolului.Concentraţiile maxime admise în diferite substanţe pe care pot să le conţină apele uzate

ce urmează a fi descărcate în reţelele de canalizare sunt stabilite prin diferite normative.

II.2. Sisteme de canalizare

Colectarea şi evacuarea apelor uzate şi meteorice se poate face,după caz,în sistem unitar,în sistem separativ(divizor) şi în sistem mixt.

Sistemul unitar consta dintr-o singură reţea de canale şi colectoare,prin care se evacuează toate categoriile de apă de scurgere,menajere,industriale şi meteorice.Acest sistem are următoarele caracteristici:

- este uşor de realizat şi mai economic,în cazul unor artere de circulaţie înguste şi aglomerate,cu instalaţii subalterne(apă,gaz,electrice,telefoane etc);

- este mai ieftin,mai ales daca există posibilitatea de deversare în interiorul localităţii a apelor de ploaie;

- necesită o exploatare mai usoară şi la un cost mai redus;- la ploi cu frecvenţă mai mare decît de obicei,se poate produce inudarea subsolurilor.

Canalizarea în sistem unitar este indicată mai ales pentru localităţi importante şi pentru regiunile de şes.

4

Sistemul separativ sau divizor are căi independente oentru evacuarea apelor uzate şi pentru apele meteorice.În acest sistem apele meteorice pot fi descărcate în interiorul localitătii,în diferite cursuri de apa ce străbat acea localitate.

Sistemul separativ are următoarele caracteristici:- este mai economic dacă apa de ploaie ajunge usor în emisar prin rigolele străzilor şi

şanţuri de scurgere deschise;- este mai economic dacă este necesară pomparea apelor,cantitatea de apă fiind mai mică;- prezintă un cost mai redus al instalaţiilor de epurare mecanică,fiind necesară doar

epurarea apelor industriale şi menajere;- prin descărcarea directă în emisar se produce o murdărie a acestuia,mai ales la începutul

ploilor;- exploatarea este mai dificilă şi mai scumpă.

Sistemul mixt are o parte din reţeaua de canale în sistem unitar şi alta în sistem separativ.În sistem unitar se rezolvă canalizarea zonelor cu densitate mare(cartiere generale) şi în sistem separativ zonele cu o populaţie mai redusă(cartierele periferice) sau zonele mai apropiate de cursurile de apă.

5

La alegerea sistemului de canalizare trebuie să se ţină seama de caracteristicile localităţii,de debitul apelor uzate şi meteorice,de condiţiile locale(relief,climă,poziţia cursurilor de apă etc).

Scheme generale de canalizare

Elementele principale care constitue ansamblul unei canalizări sunt următoarele:- reţelele interioare(clădiri şi hale industriale) ;- reţeaua de canalizare exterioară,formată din reţeaua stradală şi din colectoare,la centrele populate,şi din una sau mai multe reţele uzinale,la întreprinderile industriale ;- staţii de pompare (sau repompare) ;- conductele de refulare de la staţiile de pompare ;- instalaţii accesorii(cămine de vizitare, de spălare, de rupere în pantă, guri de scurgere şi zăpadă, camere deversoare etc.) ;- instalaţiile de preepurare şi epurare;- colectorul de descărcare,cu gura de vărsare în emisar.

O reţea de canalizare se compune din diferite categorii de canale şi anume:- colectoare principale;- colectoare secundare;- canale de serviciu;- canale de racord;- canale deversoare.

Colectoarele principale au rolul de a primi apele adunate de pe întreaga suprafaţă a localităţii, de a le conduce în aval de localitate, la staţia de epurare şi de aici la emisar. O localitate poate avea unul sau mai multe colectoare principale, în funcşie de relief, de poziţia emisarului, precum şi de schema şi sistemul de canalizare.

Colectoarele secundare şi canalele de serviciu primesc şi transportă apele de la bazinele de colectare aferente lor.

Canalele de racord leagă canalizarea interioară a clădirilor cu canale de serviciu sau cu colectoarele secundare.

Canalele deversoare conduc surplusul de apă din colectoare principale în cursurile de apă apropiate. Ele se prevăd în sistem unitar, pentru a reduce secţiunile colectoarelor principale. Intră în funcţiune numai după ce apele uzate din aceste colectoare au fost diluate suficient.

În funcţie de relieful localităţii şi de poziţia cursuriloe de apă învecinate, se determină dispoziţia în plan orizontal a colectoarelor principlae şi secundare,adică schema de canalizare.

Se disting următoarele scheme de canalizare :- schema perpendiculară directă, care reprezintă colectoare principale dirijate perpendicular pe emisar(deoarece acest sistem necesită un mare număr de staţii de epurare, se foloseşte în sistem separativ numai pentru evacuarea apelor de ploaie sau a apelor industriale convenţionale curate) ;

6

- schema perpendiculară indirectă, în care colectoarele secundare, perpendiculare pe emisar conduc apele la un colector principal paralel cu râul, care le conduce la staţia de epurare, apoi la emisar(este cea mai simplă dintre schemele cu care apele sunt conduse în afara limitelor centrului populat);

7

- schema paralelă sau etajată, caracterizată prin faptul ca mai multe colectoare paralele cu emisarul conduc apele la un colector principla,care traversează centrul populat cu sensul de scurgere oblic faţă de curdul apei;

- schema ramificată, care are colectoare aşezate ca nişte ramuri de o parte şi de alta a colectorului principal(această schemă se aplică la localităţi mai mici);

8

- schema radială, care prezintă colectoare principale care pleacă radial din centrul oraşului spre periferii şi au descărcări independente în emisar(are dezavantajul că necesită mai multe staţii de epurare).

Cea mai favorabilă şi economică aşezare a canalelor şi colectoarelor este atunci când se asigură posibilitatea evacuării apelor prin gravitaţie.

9

III. Construcţii şi instalaţii accesorii pe reţeaua de canalizare

III.1. Cămine de vizitare

Căminele de vizitare sunt construcţii accesorii ale reţelei de canalizare care permit accesul la canale în scopul controlării şi întreţinerii stării acestora,respectiv pentru curăşirea canalelor şi evacuarea depunerilor.Ele se amplaseză în puncte caracteristice şi anume:- la schimbarea diametrelor;- la schimbarea pantelor;- la schimbarea direcţiei canalelor nevizitabile;- la intersecţia a doua canale nevizitabile;- pe traseele drepte ale canalizărilor nevizitabile,la distanţă de maximum 50 m;- pe traseele drepte ale canalizărilor vizitabile cu dimensiunile de minimum 1,50 m înălţime şi 1,50 m lăţime la distanţă de maximum 100 m;- racordarea canalizării din incintă cu cea de pe căile sau spaţiile publice.

Căminele de vizitare pentru canalele nevizitabile cuprind: fundaţia,camera de lucru,partea de racord,puţul de acces şi rama cu capacul de închindere.

Fundaţia se execută de obicei din beton monolit.Ea cuprinde rigola,care are la partea de jos forma profilului canalului şi în continuare,în sus,pereţi verticali pe înălţimea canalului.Rigola racordează porţiunea amonte cu cea aval a canalului.

Camera de lucru are înălţimea de 2 m,lungimea (considerată pe direcţia axului canalului) de 1 m şi lăţimea (considerată perpendicular pe axa canalului) de 0,8 m.Dimensiunile ei trebuie sa permită executarea operaţiilor de curăţire.Camera de lucru se execută de obicei din zidărie de cărămidă,din beton sau din tuburi prefabricate din beton.

Partea racord face legătura între camera de lucru şi puţul de acces.Are formă truchi de con sau trunchi de piramidă.

Puţul de acces face legătura între suprafaţa terenului şi camera de lucru. Dimensiunile minime ale puţului sunt 0,80 m x 0,80 m,sau diamentrul de 0,80 m. Materialele folosite sunt aceleasi ca la camera de lucru.

Ramele şi capacele se fac din fontă sau din beton armat.Ramele au formă circulară sau pătrată,iar capacele se fac de formă circulară.

Căminele de vizitare pentru canalele vizitabile constă doar din puţul de acces şi gura de acces cu capac.

Pentru accesul în interiorul căminului se prevăd trepte din otel beton dispuse pe două rânduri verticale(aşezate alternativ).

În cazul canalizărilor în sistem separativ,căminele de vizitare de pe cele două reţele pot fi combinate.Astfel în fig 50 se arată un mod de aşezare a căminelor,şi anume aşezarea paralelă şi alăturată.Ele pot fi aşezate şi cu diagonalele în prelungire.

10

III.2. Cămine de spălare

Căminele de spălare reprezintă ansambluri de construcţii şi instalaţii care permit acumularea unei cantităţi de apă cu ajutorul căreia se creeazăo undă de spălare pe tronsoanele de canal situate în aval de aceasta.Ele se folosesc în cazul când,datorită pantei prea mici a canalului,nu se poate realiza viteza autocurăţire.Se amplaseză la începutul reţelei de canalizare şi pe canale la distanţe de 150-200 m sau lateral canalelor acelaşi interval.

După modul de exploatare,căminele de spălare pot fi cu funcţionare manuală şi automată.La automatizare se pretează doar căminele amplasate lateral.

Cel mai simplu tip de cămin de spălare funcţioneazăă în felul următor: prin închiderea clapetului(stăvilarului) pe canalul de plecare(dacă se foloseşte pentru spălare apă uzată acumulată din canal sau prin închiderea ambelor stăvilare(în cazul folosirii pentru spălarea apei curate,din reţeaua de alimentare cu apă),în cămin se acumulează o anumită cantitate de apă.Căminul are un preaplin.Când se deschide stăvilarul de pe canalul de plecare,căminul se goleşte şi astfel se creează unda de spălare.

Volumul de apă necesar pentru spălare este de 2-4 m cubi.

11

III.3. Căminele de rupere de pantă

Căminele de rupere de pantă sunt construcţii care permit ca viteza apei pe canal să nu depăşească valorile maxime admise.Se amplasează în puncte unde terenul are denivelări importante,sau în anumite puncte,alese în mod convenabil,în cazul când panta terenului e mai mare decât panta admisibilă a canalului.

Tipul căminului folosit depinde de diametrul canalelor şi de înălţimea căderii.În figura 52 este arătat un cămin de rupere de pantă pentru canale cu diametru mai mare de

500 mm şi căderi până la 2 m.Pentru căderi foarte mari se folosesc căminele de rupere de

12

pantăcu trepte multiple.(fig53).

III.4. Guri de scurgere

Gurile de scurgere sunt dispozitive care servesc la colectarea apelor meteorice şi a aapelor de spălare a străzilor şi la conducerea acestora în reţeaua de canalizare.

Se folosesc două tipuri de guri de scurgere şi anume :- Guri de scurgere cu depozit şi sifon- Guri de scurgere fără depozit şi fără sifon

Gura de scurgere cu depozit şi sifon(fig 54) se foloseşte în cazul canalizărilor în sistem unitar şi când apele meteorice transportă nisip sau alte substanţe în suspensie. Aceste substanţe sunt reţinute în depozit.Rolul sifonului este de a împiedica ieşirea gazelor din reţeaua de canalizare,pentru a combate mirosul.

Gurile de scurgere se amplaseză la marginea părţii carosabile a drumului,lângă bordura trotuarului,la intervale stabilite în funcţie de panta longitudinală a străzii şi de forma şi dimensiunile gurii de scurgere.

13

Grătarele şi ramele se fac din fontă ,iar gurile de scurgere din piese de beton prefabricat.

III.5. Guri de zăpadă

Gurile de zăpadă sunt construcţii accesorii ale reţelei de canalizare care permit evacuarea zăpezii de pe străzi prin transport hidraulic pe canale.

În figura 55 se arată un tip de gură de zăpadă.Amplasarea gurilor de zăpadă se face numai pe canalele în sistem unitar,având

dimensiunile minime D=1000, mm sau ovoid 800 mm x 1200 mm,la intervale determinate în funcţie de capacitatea de transport a canalelor.

14

III.6. Camere de racordareCamerele de racordare sunt construcţii care servesc la împreunarea a două sau mai multe

canale. Ele trebuie sa fie aerisite şi în general accesibile de la suprafaţa terenului.În figura 56 sunt reprezentate camere de racordare pentru canale cu D= 500-1 000 mm.

15

16

IV. Exploatarea şi întreţinerea reţelei de canalizare

O exploatare corectă a reţelei de canalizare trebuie să realizeze funcţionarea neîntreruptă a tuturor canalelor,precum şi a construcţiilor şi instalaţiilor anexe care fac parte din reţeaua de canalizare respectivă.

Prin exploatare trebuie sa se asigure:- evacuarea integrala a apelor uzate menajere de la toţi consumatorii de apă racordaţi la reţeaua de canalizare;- evacuarea apelor uzate industriale de la interprinderile racordate la reţea, care evacuează ape uzate preepurate;- evacuarea apelor meteorice de pe reţeaua stradală;- îndepărtarea operativă a depunerilor din canale,cămine etc;- menţinerea siguranţei în exploatare prin prevenirea şi repararea operativă a avariilor;- extinderea şi amplificarea reţelei de canalizare;

Înainte de darea în exploatare a reţelei de canalizare,se va face recepţia acesteia în conformitate du legislaţia în vigoare.

Recepţia se face în două faze: recepţia pe parcurs,care se efectuează eşalonat,în timpul executării lucrărilor şi recepţia finală,cu verificarea cantitativă şi calitativă a lucrărilor.

Recepţia pe parcurs se face pentru a a se verifica executarea lucrărilor în conformitate cu prevederi de proiecte.

La recepţia finală se examinează în mod amanunţit fiecare parte componentă a reţelei,precum şi funcţionarea întregii reţele.

Lucrările care fac obiectivul exploatării şi întreţinerii sunt:- controlul periodic exterior şi interior al reţelei ;- întreţinerea reţelelor şi a construcţiilor anexă ;- spălarea şi curăţarea reţelei ; - desfundarea canalelor ;- exploatarea staţiilor de pompare ;- controlul periodic al apelor uzate – debite şi compoziţie – provenite de la industriile racordate la reţea,pentru a urmării încadrarea compoziţiei acestor ape în condiţiile prescrise de normele legale.

Controlul exterior se face periodic de către o echipă care parcurge la suprafaţă traseele colectoarelor principale, desfăcând capacele tuturor căminelor,grătarelor şi gurilor de scurgere pentru a verifica:- dacă pavajul,sau terenul din jurul căminelor şi gurilor de scurgere este curat şi nu are denivelări;- dacă gratarele gurilor de scurgere,respectiv capacele căminelor,nu sunt crăpate şi dacă nu sunt bucăţi de capace sau de grătare sărite lăsând găuri periculoase pentru circulaţie sau pentru intrarea gunoaielor ce ar putea să înfunde canalele ;

17

- dacă grătarele şi capacele sunt aşezate corect la nivelul îmbrăcăminţii străzii şi nu stânjesc circulaţia ;- dacă nu s-au efectuat racorduri fără stirea unităţii de exploatare.

Controlul interior se face la intervale stabilite pentru fiecare traseu(1-4 ori pe an).Cu ocazia acestu control se verifică:- dacă pereţii căminelor de vizitare şi a-i gurii de scurgere nu au suferit degradări ;- dacă ramele capacelor şi a grătarelor,precum şi treptele din cămine sunt bine fixate ; - dacă tuburile canalelor nu prezintă fisuri sau deformaţii ;- dacă racordurile nu provoacă deficienţe la scurgerea în canale ; - dacă scurgerea prin rigolele căminelor şi a camerelor de împreunare se face normal şi nu se produc depuneri care necesită curăţirea lor.

Rezultatele acestor controale se înscriu într-un registru de control,iar pe baza acestor consemnări se execută apoi lucrările de reparaţie şi întreţinere necesare.

Concomitent cu controlul reţelei se urmăreşte ca pe străzi şă rămână liber accesul la cămine.

Curăţirea reţelei se recomandă să se facă pe bazine de scurgere,începând cu ramificaţiile din amonte,astfel:- prin spălare cu apă ;- cu ajutorul uneltelor speciale ;- manual.

Curăţirea prin spălare este foarte avantajoasă,folosindu-se fie apa din conducta de alimentare cu apă potabilă sau industrială,fie chiar ape uzate.În acest scop sectorul ce urmează a fi spălat se astupă la ambele capete şi se umple cu apă la o anumită presiune.Prin desfundarea canalului în aval,se realizează o viteză destul de mare,car epermite antrenarea depozitelor de pe fundul canalului.Sectoarele care nu au pante suficiente,sunt prevăzute cu cămine de spălare.

După spălarea reţelei, pe pereţii canalelor rămân de obicei murdării şi depuneri lipite de pereţi, a căror volum creşte cu timpul,micşorând astfel secţiunea canalelor. Din această cauză, este necesară, în afară de spălare, şi o curăţire periodică a reţelei.(cel puţin o dat pe an), cu ajutorul uneltelor speciale, sau manual.

Dispozitivele folosite pentru curăţirea canalelor nevizitabile pot fi în formă de perete,răzătoare, glob, minge, cilindru etc. ele fac ca depunerile care s-au adunat în canal să se afâneze fiind apoi antrenate de curentul de apă. Lucrările de curăţire se fac între două cămine de vizitare,deasupra cărora sunt aşezate trolii(fig.61). cu ajutorul acestor trolii se manevrează dispozitivele de curăţire, care sunt legate de cabluri. Pentru introducerea cablului în interiorul canalului, el se leagă de un plutitor (baston de lemn de aproximativ 1 m lungime), care prin plutire, şi folosind curentul din canal duce cablul la căminul din aval.

Pentru acţionarea uneltelor necesare curăţirii canalelor, se pot folosi trolii mecanice. De asemenea, există dispozitive de curăţire fără cabluri.

Curăţirea manuală a canalelor se face numai în canalele vizitabile. În acest caz, depozitele întărite, care nu pot fi antrenate de curentul de apă, se ridică cu lopeţile, se încarcă în

18

găleţi , apoi cu ajutorul unor cărucioare speciale sunt transportate la cămine,de unde se ridică la suprafaţă cu ajutorul troliilor sau a unei macarale.

Pentru a înlătura pericolul de înfundare a căminelor şi guriloe de scurgere,acestea trebuie curăţite. Curăţirea manuală a gurilor se face cu găleata,după amestecarea conţinutului cu o prăjină.

Este mai recomandată curăţirea mecanică. În acest scop se folosesc autocisternele, care sunt formate din două rezervoare :unul pentru apă curată şi celălalt pentru depozitele de evacuat.

Prin introducerea unui tub flexibil car easpiră printr-un aspirator acţionat de motorul autocisternei, se ridică conţinutul depozitelor.

Înfundarea unui sector de reţea datorită unor murdării acxcidentale,se observă deaorece căminul din amonte este umplut cu apă, iar cel din aval rămâne gol. Desfundarea se face prin străpungerea dopului format, cu o sârmă de oţel cu diamentrul de aproximativ 9 mm, acre se introduce prin căminul din amonte sau cu ajutorul presiunii create de un furtun de incendiu, introdus în căminul din aval. Dacă acest edouă metode nu dau rezultatele dorite,conducta trebuie dezgropată în locul împotmolirii,verificată, curăţată şi apoi refacută.

19

V. Legea protecţiei mediului

Sectiunea 1

Protectia apelor si a ecosistemelor acvatice

Art. 36. Protecţia apelor de suprafaţă şi subterane şi a ecosistemelor acvatice are ca obiectiv

menţinerea şi ameliorarea calităţii şi productivităţii naturale ale acestora, în scopul evitării unor efecte negative asupra mediului, sănătăţii umane şi bunurilor materiale.

Art. 37.Autoritatea centrală pentru protecţia mediului elaborează, în termen de 60 de zile de la

intrarea în vigoare a prezentei legi, reglementările privind:a) normele tehnice referitoare la protecţia apelor şi a ecosistemelor acvatice, inclusiv a

populaţiei umane în cazul poluărilor accidentale şi în context transfrontiera; b) procedura de autorizare pentru exploatarea surselor de apa şi a ecosistemelor acvatice,

realizarea construcţiilor hidrotehnice pentru lucrările de îndiguire şi regularizare a cursurilor de apa, de irigaţii şi de desecare-drenaj;

c) standardele de emisie;d) standardele de calitate a apelor;e) cerinţele de evacuare, epurare a apelor uzate şi limitare a evacuării de efluenţi în ape.

Art. 38. Controlul respectării reglementărilor de protecţie a apelor şi a ecosistemelor acvatice este

organizat şi exercitat de către autorităţile de mediu, de ape, sănătate şi de alte autorităţi, potrivit competenţelor legale.

Art. 39.Autorităţile pentru protecţia mediului, pentru gospodărirea apelor, împreună cu

autorităţile navigaţiei, supraveghează şi controlează respectarea prevederilor şi aplică măsurile legale privind protecţia apelor ca urmare a activităţilor de navigaţie, respectând convenţiile internationale în domeniu la care România este parte.

Art. 40. Persoanele fizice şi juridice au urmatoarele obligaţii:

a) să ceară acordul şi/sau autorizaţia de mediu pentru activităţile prevazute în anexa nr. II la prezenta lege. Sunt exceptate de la autorizare puţurile forate la adâncimi pâna la 50 m pentru satisfacerea cerinţelor gospodăriilor individuale;

b) să respecte standardele de emisie şi de calitate a apelor, prevederile din acordul şi din autorizaţia de mediu şi sş punş la dispoziţie laboratoarelor autorizate, la termenele stabilite, probele de apă pentru analiză;

c) să nu arunce şi sş nu depoziteze pe maluri, în albiile râurilor şi în zonele umede, deşeuri de orice fel şi să nu introducă în acestea explozibile, tensiune electrică, narcotice sau alte substanţe periculoase;

d) să nu spele în apele naturale autovehicule, utilaje şi ambalaje care au în conţinut uleiuri, combustibili lichizi, lubrifianţi, substanţe periculoase sau pesticide;

20

e) să execute toate lucrările de refacere a resurselor naturale, de asigurare a migrării faunei acvatice şi de ameliorare a calităţii apei, prevăzute cu termen în acordul şi în autorizaţia de mediu, şi să monitorizeze zona de impact;

f) să se doteze, în cazul detinerii de nave, platforme plutitoare sau foraje marine, cu instalaţii de stocare sau de tratare a deşeurilor, instalaţii de epurare a apelor uzate şi racorduri de descărcare a acestora în instalaţii de mal sau plutitoare;

g) să amenajeze porturile cu instalaţii de colectare, prelucrare, reciclare sau neutralizare a deşeurilor petroliere, menajere sau de altă natură, stocate pe navele fluviale şi maritime, şi să constituie echipe de intervenţie în caz de poluare accidentală a apelor şi a zonelor de coastă;

h) să nu evacueze ape uzate de pe nave sau platforme plutitoare direct în apele naturale şi să nu arunce de pe acestea nici un fel de deşeuri.

21