COLECTAREA LEMNULUI(transportul primar)

Colectarea lemnului e partea procesului de producție prin care masa lemnoasă e deplasată de la cioată în platforma parchetului prin adunat, scos și apropiat. Este partea procesului de producție ce presupune cele mai mari cheltuieli (70%-80%), efect ecologic negativ important.

Fig. 1. Etapele colectării lemnului.

Adunatul este operația prin care masa lemnoasă e deplasată de la cioată la un fir de vale. Deplasarea se face în condiții de teren neamenajat prin alunecare sau târâre pe distanțe ce nu depășesc în general 200m. Se realizează prin corhănire, tras cu atelaje sau cablu de sarcină al tractoarelor sau funicularelor.

Scosul este operația prin care lemnul este deplasat din tasoanele rezultate prin adunat până la confluențe de văi. Deplasarea se face prin alunecare, târâre sau semitârâre. Pentru scos se pot amenaja căi sumare (drumuri de vite sau instalații cu cablu), se realizează în general pe distanțe sub 500m cu atelaje, instalații cu cablu, mai rar prin corhănire.

Apropiatul reprezintă operația prin care masa lemnoasă e deplasată din tasoanele rezultate din apropiat sau din scos pe cai amenajate prin semitarare sau suspendare cu tractoare sau funiculare pe distanțe în general sub 1500m.

Operația de scos apare numai dacă este necesară sporirea gradului de concentrare a masei lemnoase rezultate în urma adunatului. Dacă utilajul folosit la colectare deplasează direct lemnul de la cioată până în platforma parchetului, operația se numește adunat-apropiat.

La colectarea lemnului se folosește următoarele categorii de mijloace:- tractoare; - funiculare; - tractoare funicular; - atelaje; - instalații de alimentare; - corhănire; -

elicoptere; etc.

1

1. Colectarea lemnului cu tractoare

1.1. Clasificarea operaţională a tractoarelor utilizate la colectare

Tractoarele sunt cel mai răspândit mijloc de colectare datorită, în special, mobilităţii şi randamentelor superioare celorlalte mijloace. Tractarea sarcinilor se face printr-una din modalităţile: târâre completă pe sol, în principal la adunatul lemnului cu troliul montat pe tractor, dar şi, în cazuri izolate, la trasul lemnului cu tractorul pe distanţe scurte sau cu tractoare neechipate; semitârâre (semisuspendare), dacă capătul din faţă al sarcinii este susţinut de tractor, iar cel din spate alunecă pe sol; suspendare completă sau "purtare", când lemnul este încărcat pe tractor, prevăzut pentru aceasta cu platformă sau remorcă. Cele trei modalităţi, în ordinea prezentată, reprezintă şi trepte crescătoare de randament al utilajului, precum şi din punct de vedere al asigurării protecţiei solului şi terenului pe traseele de colectare.

În evoluţia utilizării tractoarelor în exploatările forestiere, la început s-a recurs la tractoarele agricole cărora li s-au adus unele modificări ("tractoare agricole adaptate"). Ulterior au fost realizate tractoare forestiere specializate, cu caracteristici care să le asigure robusteţea necesară condiţiilor de lucru în pădure, cum ar fi:

- adecvarea constructivă la solicitările mecanice specifice şi cerinţele operaţionale; - garda la sol ridicată, care să permită trecerea peste cioate, denivelări şi diverse alte obstacole; - stabilitate longitudinală şi transversală mărită, necesară la deplasarea pe pante şi teren rugos; - o presiune pe sol în limitele portantei admisibile a terenurilor; - posibilitatea înscrierii pe trasee sinuoase etc.După echipamentul de lucru, tractoarele folosite la colectare se clasifică în:

a. tractoare cu troliu și sapă scut;

Fig. 2. Tractor cu sapă și scutb. tractor cu troliu și consolă pentru semisuspendarea sarcinii; Tractoarele "skidder" se

utilizează la colectarea lemnului sub formă de trunchiuri, catarge, arbori, în general a lemnului voluminos, care asigură încărcarea la capacitate a utilajului. Dotate cu trolii mono sau bitambure, pot efectua adunatul pe distanţe ce variază de la 50~60m în regiunea de câmpie, suficiente aici pentru regruparea lemnului, până la 120-150m şi chiar peste, în regiunea de munte, pe pante, unde raza mărită de acţiune a troliului este complementară desimii mai reduse a traseelor de tractor.

Fig. 3. Tractor cu troliu și consolă.

2

c. tractor cu braț hidraulic. Tractoarele "grapple skidder" sunt specializate pentru apropiatul lemnului lung, pe terenuri aşezate, când maşina are acces la cioată sau când lemnul a fost tasonat anterior cu o maşină de recoltare. Aceste tractoare sunt mai puţin utilizate, fiind inferioare din punct de vedere operaţional faţă de tractoarele skidder, care au o rază sporită de acţiune, datorită troliului de adunat. Se utilizează pentru piese de dimensiuni mari.

Fig. 4. Tractor cu braț hidraulicd. tractorul cu braț hidraulic și graifer pentru fixarea sarcinii. Recomandat pentru piese și dimensiuni mici.

Fig. 5. Tractorul cu braț hidraulic și graifer.e. tractor cu braț hidraulic și semiremorcă; Tractoarele "forwarder" sunt specializate pentru apropiatul lemnului scurt (1...6m), cu condiţia tasonării prealabile a acestui lemn de-a lungul traseelor. în asociere cu maşini de recoltat, tractoarele forwarder asigură colectarea lemnului scurt rezultat în urma exploatării.

Fig. 6. Tractor cu braț hidraulic și semiremorcă1 - Troliul este folosit pentru formarea și legarea sarcinii la o distanță mai mică de 120m, recomandat în condiții grele de teren (specific zonelor montane);2- Sapa scut este un accesoriu folosit pentru a proteja puntea din spate a tractorului în timpul deplasării și de a mări aderența tractorului în timpul formării sarcinii, recomandat unde sarcinile (volumul arborelui mediu) sunt mai mici de 3 m3/cursă;3 - Consola e folosită pentru semisuspendarea sarcinii, recomandată pentru volume mari ale arborelui mediu de 6 m3/cursă;4 - Brațul hidraulic poate fi folosit pentru legarea și semisuspendarea sarcinii dar și numai pentru formarea sau incarcarea sarcinii, se recomandă pentru terenuri plane când tractorul se poate apropia de cioată;5 - Graiferul este utilizat pentru semisuspendarea și legarea sarcinii;6 - Semiremorca e pentru suspendarea totală a lemnului.

3

1.2. Caracteristicile traseelor de colectare cu tractorul

În raport cu gradul de amenajare se disting două categorii de trasee: trasee desfăşurate direct pe terenul natural şi drumuri propriu-zise de tractor. Traseele naturale presupun numai o amenajare sumară: defrişarea culoarului, degajarea unor obstacole, unele nivelări etc. Aceste trasee trebuie respectate în timpul lucrului, deoarece asigură o circulaţie rapidă şi sigură, deplasarea tractoarelor printre arbori, direct la cioată, pe trasee sinuoase fiind interzisă, ca urmare a distrugerilor ce pot fi aduse arborilor, seminţişului şi solului. în această categorie de trasee se încadrează şi culoarele de exploatare, practicabile cu tractorul şi care asigură deschiderea fină a unui arboret. Drumurile propriu-zise de tractor sunt cele care implică lucrări de terasamente, respectiv atunci când traseele sunt conduse în teren denivelat, accidentat.

Pentru colectarea lemnului cu tractorul când înclinarea terenului este peste 7% se recomandăamenajarea unor căi, drumuri de tractor. Această limită este dată de protecția muncii pentru asigurarea siguranței transportului cu tractorul.

Amenajarea drumurilor de tractor trebuie făcută cu respectarea următoarelor recomandări:- trasee scurte;- evitarea zonelor mlăștinoase cu stâncării, grohotișuri;- asigurarea stabilității versanților după executarea drumului;- volume de sapături mici;- taluz de cel mult 1,5m;- lăținea platformei în teren de minim 4m;- platforma drumului înclinat către piciorul taluzului cu 4-6% pentru asigurarea scurgerii

apelor din precipitații;- amplasarea de marginare pe pod, în curbă pentru evitarea căderii sarcinii de pe traseu;- alegerea traseelor astfel în cât la cursa în gol rampa maximă să fie de maxim 25% pentru

tractorul universal și 40% pentru TAF; iar la cursa în plin maxim 7%;

Fig. 7.Utilizarea tractoarelor pe drumuri în pantă.Fig. 8.Profil transversal tip pentru drum de

tractor desfășurat pe versant.Proprietăţile fizico-mecanice ale solului, ca mediu suport pentru circulaţia tractoarelor,

îndeosebi pe traseele naturale, influenţează pe de o parte capacitatea de trecere şi randamentul tractorului, iar pe de altă parte determină gradul de rezistenţă a solului la solicitările generate de colectarea cu acest mijloc şi, implicit, mărimea prejudiciilor ecologice.

Prin interacţiunea sistemului de rulare cu solul, acesta din urmă este supus compresiunii şi forfecării. De capacitatea solului de a suporta tensiunile menţionate depinde adâncimea făgaşului creat de sistemul de rulare, precum şi forţa de aderenţă a acestui sistem cu solul. De aceea, rezistenţa solurilor la compresiune şi forfecare influenţează calităţile de tracţiune şi aderenţă ale tractorului.

Reţeaua de colectare cu tractorul dintr-un parchet cuprinde totalitatea traseelor naturale şi drumurilor de tractor amenajate, desfăşurate, după caz, atât de-a lungul talvegurilor, cât şi pe versanţi. În principiu, traseele trebuie astfel conduse în interiorul parchetelor, încât să asigure cele mai scurte distanţe de colectare, cu costurile cele mai reduse, în condiţiile limitării la maximum posibil a prejudiciilor silviculturale şi ecologice.

4

1.3. Adunatul lemnului cu troliul montat pe tractor

Adunatul cu troliul montat pe tractor reprezintă, cum s-a mai arătat, operaţia de tras prin târâre a lemnului de la locul în care se află iniţial, până în spatele tractorului, asigurându-se astfel formarea sarcinii de apropiat cu tractorul. Operaţia este necesară atât pentru excluderea pătrunderii tractoarelor pe terenurile accesibile până la cioată, fapt care s-ar solda cu prejudicii aduse solului şi arboretului, ca şi pentru trasul lemnului de la distanţă, de pe suprafeţe impenetrabile cu tractorul, cum ar fi arboretele dese, terenul în pantă, unde tractorul circulă numai pe trasee (piste) special amenajate, terenurile mlăştinoase etc.

Distanţele de adunat cu troliul depind de capacitatea de înfăşurare a cablurilor de diferite diametre (10...14mm) pe tamburele tractoarelor de diferite tipuri, dar se pot folosi şi cabluri auxiliare, prelungitoare, care măresc raza de acţiune a troliului. Pe de altă parte, din punct de vedere ergonomie şi economic se consideră ca optime distanţele sub 50m.

Colectarea lemnului cu tractorul presupune parcurgerea unor cicluri de lucru alcătuite din: - cursa în gol, - poziționarea - formarea - legarea sarcinii, - cursa în plin -dezlegara sarcinii.Cursa în gol și plin numai pe trasee amenajate în general cu viteze de 1m/s (~4km/h).

Poziționarea tractorului presupune așezarea lui astfel în cât să se asigure condiții optime de formare a sarcinii.

Dacă nu se poate respecta condiția de formare a sarcinii în evantai de 300 se recomandă folosirea rolelor de direcție.

Fig. 9.Traseul direct al sarcinii Fig. 10. Traseul sarcinii cu utilizarea rolei de

direcție1 - cablu de tracțiune, 2 - rolă de direcție, 3 - buștean.

Formarea sarcinii se recomandă să se realizeze prin deplasarea normală a cadrului de sarcini la distanțe de cel mult 20-40m.

La formarea sarcinii se recomandă olărirea buștenilor pentru reducerea rezistenței înaintare sau utilizarea conurilor.

Fig. 11.Folosirea conurilor.Legarea buștenilor trebuie să se facă sub 50m față de capăt, astfel în cât sa nu se desfacă pe

parcurs și să nu fie rigidă.Dezlegarea sarcinii se face în platforma parchetului. Formația de lucru la tractor cu: troliu - 2 muncitori iar cu braț hidraulic 1 muncitor.

5

2. Colectarea lemnului cu funiculare.

Funicularele ca pondere a utilizării prezintă cel de-al doilea mijloc de bază la colectare, care în principiu îşi găseşte justificarea tehnico-economică în zonele de teren accidentat, cu pante pronunţate unde tractoarele nu mai pot acţiona din punct de vedere tehnic sau construcţia de drumuri pentru acestea devine prohibitivă sub aspectul costului, ori sunt interdicţii ecologice majore. Deşi inferioare ca productivitate şi mobilitate tractoarelor şi necesitând un volum minim de lemn exploatat pe un traseu, funicularele prezintă avantaje importante cum ar fi:

- evitarea dificultăţilor ridicate de pante şi microrelief, faţă de deplasarea lemnului pe sol;- realizarea celei mai scurte distanţe de colectare, ca urmare a traseului rectiliniu;- consumuri mai reduse de carburant, în special în schemele de instalare gravitaţionale

(sarcina coboară sub impulsul componentei paralelă cu calea a greutăţii proprii);- o prestaţie ecologică superioară prin menajarea solului şi pădurii, ca urmare a deplasării

suspendate a sarcinii, precum şi prin eliminarea lucrărilor de terasamente, caracteristice drumurilor de tractor etc.

In general, între domeniile de utilizare ale celor două mijloace de bază, tractoare şi funiculare, există şi o zonă de interferenţă, unde se adoptă varianta economică, dar mai degrabă aceste mijloace sunt complementare, în sensul că funicularele acoperă arealul inaccesibil sau inadecvat tractoarelor, uneori fiind prelungiri ale drumurilor de tractor în partea superioară a masivelor muntoase.

Funicularele sunt instalații cu cablu, cu caracter pasager alcătuită în esență din: - o cale de rulare;- cablu purtător; - un vehicul - cărucior.Funicularul deplasează sarcina din amonte în aval, în coborâre căruciorul produce energie și

trebuie frânat. După modul cum se realizează deplasarea sarcinii, funicularele pot fi:a. negravitaționale pe trasee între 0 și 16%.b. gravitaționale pe trasee peste 16% inclinare. Folosirea funicularelor are următoarele avantaje:- deplasarea lemnului pe traseele cele mai scurte;- folosesc energia gravitațională pentru deplasarea sarcinii (consumul de carburant este de

circa 1/3 de cel al tractoarelor);- deplasează sarcina suspendat fără a afecta solul;- poate lucra independent de condițiile de teren.

Dezavantaje:- necesită montare și deservire specializată;- nu au mobilitate;- dacă se folosesc la apropiat necesită încă un mijloc de deplasare a lemnului până în

platforma parchetului.

6

Fig. 12.Funicular de tip clasic cu grup de acționare.

a. calea de rulare:- cablu purtător;- elemente de susținere: sabot, cabluri transversale, piloni naturali, role de

susținere, și arbori de ancorare- elemente de ancorare: cleme de ancorare, cablu de ancorare;

b. cărucior: tren de rulare, partea pendulară;c. cablul de acționare: cablu trăgător, cablu de sarcină;d. grup de acționare: cu motor, transmisie, tamburi;e. instalația telefonică.

Fig. 13.Funicular de tip clasic gravitaționalFig. 14.Instalație cu pilon în schemă de

colectare spre amonte

2.1. Procedee de lucru cu funiculare

7

Funicularele moderne asigură atât adunatul lateral, cât şi apropiatul. Când sunt în prelungirea unui drum de tractor, au poziţia de scos în linia tehnologică, tehnica operaţională fiind identică cu cea pentru apropiat. La cursa în gol atinge viteze de 4 - 6m/s,iar la cursa în plin 8-10m/s.

Adunatul lateral se face pe distanţe care depind în primul rând de tipul de funicular, funicularele capabile de efectuare a trasului lateral pe distanţe relativ lungi având dispozitivele necesare desfăşurării manuale în limite ergonomice a cablului trăgător, până la piesele de adunat. Astfel, cu aceste funiculare trasul lateral se face pe distanţe până la 40...50m, la tăieri rase chiar mai mult, prin intermediul unui cablu suplimentar în prelungirea cablului trăgător, operaţia efectuându-se în două reprize. în schimb, la funicularele fără dispozitivele menţionate sau cu mufle de ridicare grele, dificile la purtarea manuală, se limitează distanţa de adunat lateral până la 10...15m.

Distanţa de adunat lateral depinde şi de felul tăierii, la reprizele de tăieri selective culoarele oferite de spaţiile dintre arbori pentru trasul pieselor nedepăşind în linie dreaptă 20...30m. O sporire a razei de acţiune a funicularului la aceste tăieri constă în marcarea arborilor de extras în şiruri drepte, pentru|a rezulta culoare de adunat cu o lăţime de circa 2m la nivelul solului. Aceste culoare sunt orientate la 45° spre amonte faţă de linia de funicular, reprezentând direcţia cea mai favorabilă de adunat cu funicularul pe versanţi în acelaşi sens se orientează şi ochiurile deschise în tăieri progresive.

Fig. 15. Scheme de adunat lateral cu funicularul.

Ciclul de lucru la adunatul lateral şi apropiatul cu funicularul cuprinde fazele: pregătirea pieselor de adunat prin legarea lor cu ciochinare, în timpul în care căruciorul nu se află în punctul de încărcare; trasul lateral manual al cablului trăgător, legarea pieselor de adunat şi adunatul mecanic sub linia de funicular (aceste faze se repetă până la formarea sarcinii de apropiat); legarea sarcinii de apropiat şi ridicarea acesteia la cărucior; cursa în plin sau deplasarea căruciorului cu sarcina până la rampa de descărcare; dezlegarea sarcinii; cursa în gol sau întoarcerea căruciorului la locul de încărcare; coborârea cârligului de sarcină la sol.

Marcarea arborilor de extras trebuie să ţină seama de traseul funicularului şi de direcţiile de adunat aferente.

Pichetarea în teren a aliniamentelor traseelor de funicular se face după tehnica topografică de deschidere a liniilor în pădure. Pe baza profilului longitudinal al traseului se întocmeşte proiectul liniei de funicular, în raport cu care se face montarea instalaţiei. Condiţia de bază pe care trebuie să o satisfacă proiectarea, construirea, montarea, repararea şi verificarea instalaţiilor cu cablu pentru colectarea lemnului este asigurarea funcţionării acestora în deplină siguranţă.

Montarea unui funicular cuprinde operaţiile (cazul unui funicular de tip clasic în schemă gravitaţională): -defrişarea culoarului liniei;

-verificarea materialelor;- amenajarea potecii de acces la locurile de muncă de-a lungul liniei;- autotractarea grupului motor din aval în amonte;- instalarea şi ancorarea grupului motor în staţia de sus;- desfăşurarea cablului trăgător din amonte în aval, pe traseul funicularului;- desfăşurarea cablului purtător din aval în amonte cu ajutorul grupului motor şi

cablului trăgător;

8

- ancorarea cablului purtător la capătul opus celui unde se va face întinderea; -transportul materialelor pentru suporţii intermediari;

- montarea suporţilor intermediari (montarea cablului transversal, montarea sabotului pe cablul purtător, ancorarea arborilor laterali de susţinere a cablului transversal, ridicarea sabotului cu tirforul sau grupul motor la înălţimea prevăzută în proiect);-întinderea şi ancorarea cablului purtător la celălalt capăt; -desfăşurarea cablului trăgător din amonte în aval până la staţia de jos; -montarea căruciorului pe cablul purtător la staţia de jos;-proba de funcţionare a instalaţiei.Formaţia de muncă este compusă dintr-un mecanic, doi legători la locul de încărcare şi un dezlegător la rampa de descărcare. Comunicarea între aceste locuri de muncă se face prin semnalizare radio sau prin semne.Semisuspendarea prezintă avantajul că ridică sarcina la inălțimi mici dar prejudiciază solul.Suspendarea în schimb prezintă prejudicii reduse ale solului dar înălțimea de ridicare a sarcinii

mari rezultând tensiuni foarte mari.

Fig. 16. Modalități de deplasare a sarcinii la apropiatul cu funicularul.

2.2. Colectarea lemnului cu tractorul-funicular.

Este alcătuit dintr-un tractor sursă de putere și o instalație cu cablu și piloni metal. Alcătuirea instalației depinde de distanțele recomandate de utilizare. Tractorul funicular se recomandă adunat sau scos. Distanța de deplasare a cârligului de sarcină se recomandă sa fie sub 50m, iar avantajul acestei instalații cu cablu este prețul mic.

Fig. 17. Tractorul-funicular.

2.3. Colectarea lemnului cu atelaje.

9

Sunt constituite din animale de tracțiune (cai, boi) și sunt cele mai ecologice. Sunt folosite pentru adunat și scos pe distanțe sub 500m. Se pot folosi pe terenuri cu înclinare între 0 și 70%. Forța de tracțiune a atelajelor ajung până la 1/5 din masa proprie (60-90daN pentru cai și 90-150saN la boi).Pentru scosul lemnului cu atelaje se recomandă amenajarea unor drumuri de vite în următoarele condiții:

- rampa maximă la cursa în gol este sub 30%, - rampa maximă la cursa în plin sa fie sub 10% pe aliniament de cel mult 100m, - lățimea platformei intre 0,7m și 1,5m, - înclinarea platformei 4-6% spre piciorul taluzului, - în curbă se instalează marginare, - dacă drumul e acoperit cu gheață se folosesc materiale antiderapante.În condiţiile terenului accidentat, trasul cu atelaje este în complementaritate cu corhănirea,

tracţiunea animală fiind utilizată sub pantele menţionate la corhănire. Traseele de adunat sunt la început individuale, de la fiecare cioată, dar pe măsură ce creşte distanţa ajung să se înscrie pe o direcţie comună, care trebuie degajată de obstacole. în curbe, la traseele intens circulate se plasează mărginare, pentru evitarea rănirii arborilor. Pe versanţi, deplasarea atelajelor este, în general, pe direcţia liniei de cea mai mare pantă, pentru că altfel sarcina s-ar rostogoli lateral.

Echipamentul de tracţiune cuprinde la cai hamuri şi lanţuri laterale prinse la capăt de un distanţier transversal din lemn rezistent, iar la o pereche de boi, jugul şi tânjala (oişte confecţionată din lemn rezistent, având o lungime de 2,5m şi o grosime de 10...12cm). Legarea pieselor sarcinii se face cu lanţuri sau cu ajutorul unui cioflâng.

Ciclul de lucru la adunatul cu atelaje cuprinde fazele: pregătirea atelajului, conducerea acestuia pe traseu (cursă în gol), formarea şi legarea sarcinii, ajutarea pornirii sarcinii prin împingere cu ţapina, adunatul propriu-zis (cursa în plin), dezlegarea sarcinii, voltarea pieselor, îngrijirea animalelor în timpul lucrului. Toate aceste faze sunt executate câte un singur muncitor.

2.4. Colectarea lemnului prin corhănire.

Colectarea lemnului prin corhănire este o modalitate de deplasare a lemnului rotund, gros prin alunecare pe versant ca urmare a unui împins inițial.

Se poate realiza în următoarele condiții de pantă:- ˃55% pe teren uscat;- ˃35% pe teren umed;- ˃20% pe teren acoperit cu zăpadă;- ˃10% pe teren acoperit cu gheață.Dar depinde și de starea lemnului.Pentru reducerea prejudiciilor produse solului și arborilor pe picior se recomandă olărirea.

Este o metodă de colectare cu efecte ecologice negative pronunțate în special asupra arborilor care rămân pe picior. Din această cauză se recomandă pe distanțe sub 50m, unde nu pot fi folosite alte mijloace. Principalul dezavantaj îl constituie deplasarea nedirijată a lemnului.

Corhănirea se execută cu echipe de 2-3 muncitori, dispuse pe aceeaşi curbă de nivel, circulaţia în zona de lucru fiind interzisă. Lemnul ce urmează să fie corhănit este orientat pe direcţia liniei de cea mai mare pantă. Punerea în mişcare a piesei se face numai cu ajutorul ţapinei, muncitorii acţionând sincronizat, la comezile date de şeful echipei. Aceştia execută mişcările necesare stând în poziţie laterală sau în spatele piesei. Lucrul începe din amonte şi se desfăşoară, în mod obişnuit, în maii multe etape, denumite "bătăi", reprezentând porţiunile de traseu pe care lemnul alunecă fără întrerupere. Opririle sunt provocate de microrelief, cioate, arbori pe picior, resturi de

10

exploatare, pentru deblocarea lemnului şi impulsionarea pentru o nouă bătaie folosindu-se ţapina, precum şi pârghia cu cârlig. Buştenii corhănîţi ajung la piciorul pantei care a permis corhănirea, fie în poziţii dispersate, fie că datorită formei terenului (obârşii, confluenţe de văi, văiugi) sunt strânşi în grămezi denumite tasoane.

Limita din aval a corhănirii poate coincide cu o cale de apropiat caz în care lemnul este apropiat cu tractorul sau cu funicularul iar dacă nu este scos cu atelaje sau alte mijloace la un drum de tractor sau la o linie de funicular, pe care se face în continuare apropiatul.

2.5. Colectarea lemnului cu instalații de alunecare.

Sunt amenajate din lemn sau pământ pentru deplasarea prin alunecare a lemnului rotund sau de steri. Din această categorie fac parte:

- canale de pământ - recomandate pe distanțe scurte (100-200m);- amenajări din lemn- jilipuri- pușcaieAcestea sunt jgheaburi, care asigură alunecarea liberă a lemnului pe pante, oferind un

coeficient redus de frecare între lemn şi calea de alunecare. în perioada artizanală a exploatării lemnului au avut o largă extindere jilipurile, la apropiatul lemnului rotund, şi cuşcaiele, la adunatul lemnului de steri. Jilipurile aveau jgheabul realizat din prăjini de răşinoase şi fixat la sol.

Ulterior, ideea tehnică a fost reluată prin realizarea unei căi de alunecare formată dintr-o succesiune de panouri din material plastic, uşoare şi rezistente, care se montează pe sol, pe terenul în pantă. Acestea sunt utilizate la primele rărituri în răşinoase, pentru adunatul lemnului fasonat la cioată în lungimi scurte, reprezentând o soluţie de valorificare rentabilă a materialului lemnos foarte subţire, caracteristic tăierilor respective.

Prezintă însă incovenientul timpului şi costului relativ mari de montare, justificându-se economic numai acolo unde extracţia la hectar este importantă.

Fig. 18. Schema unei instalații de alunecare.

11

2.6. Colectarea lemnului cu alte mijloace (Colectarea prin eliportaj).

Acest gen de operaţie a debutat în anii '50, în SUA, prin utilizarea elicopterului la colectarea lemnului, de regulă în sarcini suspendate sub structura sa. Ulterior procedeul a fost testat şi a devenit operaţional şi în ţări precum Canada, Suedia, Norvegia, Franţa, îndeosebi în masivele forestiere de mare altitudine.

Elicopterul deplasează sarcini între 0,5 și 10t, prezintă un consum foarte ridicat de 200-800l/h. Consumul de carburant la tona kilometrică este de 30-60l.

Elicopterul la colectarea lemnului are deocamdată o utilizare foarte restrânsă, fiind un mijloc extrem de costisitor, comparativ cu mijloacele de colectare terestre sau pliate la teren (tractoare şl funiculare), care economisesc efortul de tracţiune, ca urmare a sprijinirii pe calea de colectare, iar pe terenul înclinat pot funcţiona gravitaţional, beneficiind de energia potenţială de poziţie a arborilor. Totuşi, în anumite situaţii, eliportajul poate fi justificat prin:

- motive tehnice: arborete practic inaccesibile datorită unor pante foarte abrupte, a terenului instabil, stâncos;

-motive ecologice: afectarea mediului prin amprize foarte mari ale drumurilor pe teren puternic înclinat şl riscul alunecărilor de teren ce pot fi generate de acestea; afectarea siturilor turistice; evacuarea din zone inaccesibile a produselor accidentate care reprezintă un pericol fitosanitar;

- motive economice: frecvent arboretele de altitudine sunt rărite şi de clase inferioare, crearea unei reţele rutiere nefiind rentabilă nici pe termen lung, iar pentru instalarea funicularelor neîntrunindu-se cantitatea de lemn necesară; colectarea unor sortimente valoroase (lemn de rezonanţă etc.).

Ora de lucru cu elicopterul este costisitoare, astfel că organizarea lucrărilor trebuie să fie perfectă. Distanţa de colectare va fi cea strict necesară, până la cel mai apropiat drum auto, unde se amplasează platforma primară.

Formația de lucru este acătuită din 15 muncitori: pilot, mecanic de întreținere, expert pentru alimentare, cisternă, la sol echipa pentru amplasarea sarcinii.

Fig. 19. Colectarea prin eliportaj.

Bibliogrfie

12

1. Ciubotaru, A. - Exploatarea pădurilor. Editura Lux Libris, Brașov, 1998.2. Oprea, I. - Tehnologia exploatării lemnului. Editura Universității Transilvania, Brșov,

2008.3. xxx - http://www.anunta-agricole.info.4. xxx - http://www.forestbioenergy.net.5. xxx - http://www.findconstructionequipment.com.6. xxx - http://glenlyonwoodfuel.blogspot.com.

Cuprins

13

1. Colectarea lemnului cu tractoare..............................................................................................11.1. Clasificarea operaţională a tractoarelor utilizate la colectare................................................21.2. Caracteristicile traseelor de colectare cu tractorul.................................................................41.3. Adunatul lemnului cu troliul montat pe tractor......................................................................52. Colectarea lemnului cu funiculare............................................................................................62.1. Procedee de lucru cu funiculare.............................................................................................82.2. Colectarea lemnului cu tractorul-funicular............................................................................92.3. Colectarea lemnului cu atelaje.............................................................................................102.4. Colectarea lemnului prin corhănire......................................................................................112.6. Colectarea lemnului cu alte mijloace (Colectarea prin eliportaj)........................................12Bibliogrfie...................................................................................................................................13

14