COEFICIENTUL DE INTELIGENTÃ (IQ) SI MÃSURAREA LUI

            Fãrã îndoialã cã majoritatea oamenilor moderni doresc sã stie cât mai mult despre personalitatea si inteligenta lor, despre capacitãtile si complexele lor. Multã vreme s-a crezut cã testele pentru mãsurarea inteligentei pot fi fãcute numai în prezenta unui personal calificat. Firesc este însã ca fiecare individ sã aibã posibilitatea sã-si calculeze cu destulã exactitate propriul coeficient de inteligentã. În acest scop, acest program propune un set de teste pe care fiecare dintre dumneavoastrã le poate parcurge si rezolva asezat comod în fata calculatorului. Singura conditie impusã este întelegerea si respectarea indicatiilor pe care le veti citi în continuare.

            Înainte de a trece la indicatiile propriu-zise, este bine sã cunoasteti ce este, de fapt, coeficientul de inteligentã (IQ) si ce însemnãtate are el. Bineînteles, utilizatorul acestui program nu devine un expert în teste de inteligentã, asa cum utilizatorul unui termometru pentru mãsurarea febrei nu devine medic. Acest program este numai un instrument pentru mãsurarea inteligentei, la îndemâna tuturor. Primele teste de inteligentã au fost fãcute în ultimul deceniu al secolului trecut, la scurt timp dupã ce Psihologia s-a constituit ca stiintã de sine stãtãtoare, copilul a doi pãrinti foarte diferiti: Filozofia care punea primele probleme si Fiziologia care încerca sã punã la dispozitie metode de rezolvare a acestor probleme. Astfel, primii psihologi credeau cã existã o strânsã legãturã între capacitãtile intelectuale diferite si vitezele diferite ale impulsului nervos prin nervi. De aceea, se mãsura durata de declansare a 14114k106o reflexului rotulian, adicã timpul care trecea între momentul de lovire a tendonului rotulian cu un ciocan de cauciuc si momentul de reactie - estensia gambei. Au fost mãsurãtori si experimente lipsite de succes, pentru cã nu s-au putut stabili diferente clare si semnificative între reflexul rotulian al oamenilor inteligenti si cel al înapoiatilor mintali de exemplu.

            Nici cântãrirea ori sectionarea creierului provenit de la oameni diferiti nu au scos la ivealã diferente semnificative. În aceste conditii, psihologul francez Binet a lansat ideea cã functiile si capacitãtile legate de psihicul uman pot fi mãsurate cu ajutorul unor teste.

            Binet a dezvoltat prima lui "scalã" la Paris în 1904 când ministruI francez al învãtãmântului a hotãrât sã dezvolte un sistem de învãtãmânt si educatie pentru copiii înapoiati mintal. El a conceput o serie de treizeci de întrebãri care mãsurau capacitatea de a întelege, rationa si gândi logic. Întrebãrile erau de asa naturã cã rezolvãrile lor nu necesitau un bagaj de cunostinte. Un exemplu: copilul primea o foaie de hârtie si un creion. Pe foaia de hârtie era desenat un cerc deschis, iar copilului i se spunea cã acea linie curbã este gardul unei grãdini în care el si-a pierdut mingea si portiunea deschisã este poarta grãdinii. Apoi i se cerea sã deseneze cum ar porni el în cãutarea mingei. Erau acceptate ca fiind corecte toate solutiile care desemnau o cãutare sistematicã. Gradul de dificultate al întrebãrilor lui Binet era foarte variat. Urmãrind sã le aseze în serii de întrebãri care sã se încheie cu cele mai grele, Binet lua ca mãsurã a gradului de

dificultate procentul de copii de vârste diferite care au dat solutii corecte. Acest mod de lucru l-a condus la notiunea de vârstã mintalã, Binet creând nivele de testare. El a inclus în nivelul de trei ani toate acele teste care erau dezvoltate în mod normal de copii de trei ani, în nivelul de patru ani testele rezolvate de copii de patru ani s.a.m.d. Aceastã scalã dãdea posibilitatea de a stabili vârsta mintalã a copiilor care erau supusi testelor. De exemplu, unui copil de opt ani care rezolva cu bine testele de nivel de opt ani si jumãtate din testele de nivel de nouã ani, i se atribuia vârsta mintalã de opt ani si jumãtate.

            Primii psihologi care au utilizat testele lui Binet defineau inteligenta ca fiind diferenta între vârsta biologicã si cea mintalã. Aceastã definitie s-a devedit a fi inexactã si oarecum grosierã. Astfel, un copil de zece ani care rezolva testele pânã la nivelul de opt ani era considerat înapoiat mintal cu doi ani, iar unul de sase ani care rezolva testele pânã la nivelul de nouã ani era considerat superdotat, cu trei ani înaintea vârstei lui. Existau însã cel putin douã argumente împotriva acestui mod de a diagnostica înapoierea mintalã ori opusul ei: Când un copil de doi ani reuseste sã rezolve testele adecvate nivelului de vârstã patru ani, se poate spune cã acest copil este foarte inteligent. Dar numai un copil din 50.000 reuseste acest lucru, ceea ce face ca testul sã devinã nesemnificativ. Pe de altã parte se întâmplã adesea ca la vârsta de paisprezece-cincisprezece ani copiii sã demonstreze o vârstã mintalã cu un an sau doi mai mare sau mai micã decât cea biologicã.

            De aceea, acest mod de a mãsura inteligenta prin diferenta între vârsta mintalã si cea biologicã s-a dovedit defectuos. Ceea ce rãmâne cu adevãrat constant este raportul între vârsta mintalã si cea biologicã si nu diferenta dintre ele. Valoarea acestui raport înmultitã cu 100 pentru a elimina zecimalele se numeste coeficient de inteligentã si se noteazã cu IQ (intelligence quotient). Conform acestei definitii, un copil de sase ani cu o vârstã mintalã de opt ani va avea un IQ egal cu 133, iar un copil de doisprezece ani cu aceeasi vârstã mintalã de opt ani va avea un IQ egal cu 67. Notiunea de coeficient de inteligentã IQ a câstigat repede popularitate si a devenit cel mai cunoscut concept psihologic la profesori, psihiatri, lucrãtori din domeniul asistentei sociale si la toti cei care au, într-un fel sau altul, de-a face cu psihologia.

            Ce însemnãtate are coeficientul de inteligentã în sfera socialului? Câti oameni au un IQ egal cu 140 si câti au IQ-ul egal cu 80?

            S-a calculat cã 50% din populatie are un IQ cuprins între 90 si 110, 25% are un IQ sub 90 si 25% un IQ peste 110 (Prin definitie, valoarea 100 a IQ corespunde unui IQ mediu). Grupa situatã deasupra mediei se împarte, la rândul ei, astfel: aproximativ 16% au un IQ cuprins între 110 si 120, 7% peste 130 dintre care mai putin de 0,5% au un IQ peste 140. Tot statistic vorbind, copiii care iau un examen de admitere în licee (dupã sistemul englez) au un IQ de cel putin 115, studentii au cel putin 125, iar un student eminent are un IQ de cel putin 135.

            În ceea ce priveste grupa situatã sub medie, tabloul este asemãnãtor, în sensul cã 16% au un IQ între 80 si 90, 7% între 70 si 80 si restul sub aceastã valoare.

Bineînteles ca aceastã simetrie perfectã este un pic idealizatã. Existã de exemplu boli care influenteazã negativ inteligenta si sporesc astfel numãrul oamenilor cu un IQ foarte scãzut. Aceste aspecte au fost neglijate la întocmirea statisticii de mai sus.

            Oamenii cu un IQ mai mic de 70 sunt încadrati, dupã unele manuale de specialitate, în categoria debili mintali. Se vorbeste despre debilitate mintalã, categorie la care IQ este cuprins între 70 si 50, despre imbecilitate la IQ între 50 si 25 si despre idiotie la IQ sub 25. Debilul poate învãta sã facã anumite treburi simple ori munci fizice, imbecilul trãieste de obicei sub supraveghere, dar realizeazã care îi sunt nevoile personale si sesizeazã pericolele pe care le evitã, în timp ce idiotul nu poate nici mãcar atât. Este de subliniat faptul cã acest tip de diagnostice nu este stabilit pe baza testelor de inteligentã, ci existã nenumãrate si complexe criterii. În nici un caz nu avem voie sã punem semnul egal între debilitate mintalã si o lipsã a inteligentei. Ca argument stã faptul cã testele de inteligentã fãcute cu pacientii unei clinici de psihiatrie au depistat pacienti cu IQ peste 125.

            Ne asteptãm ca rezultatele testelor de inteligentã efectuate cu grupuri de persoane de profesii diferite sã fie diferite în functie de caracterul profesiei respective. S-au efectuat multe astfel de teste, iar cu valorile medii ale IQ s-a alcãtuit un tabel pentru persoane apartinând la 8 categorii diferite. Aceste valori apar atât pentru pãrinti cât si pentru copii, cu mentiunea cã nu este vorba despre copiii pãrintilor respectivi, ci despre grupe de copii ai cãror pãrinti apartin categoriei testate.

Coeficientul de inteligentã în valoare medie pentru opt grupe diferite (dupã un tabel de Cyril Burt si conditiile socio-profesionale din Marea Britanie):

1. Înalte functii în administratie si licentiati                                    153

2. Functii în administratie, angajati în functii de conducere 132

3. Muncitori specialisti cu înaltã calificare, tehnicieni                     117

4. Muncitori specialisti, meseriasi                                                109

5. Muncitori calificati                                                                  98

6. Muncitori necalificati                                                               87

7. Muncitori cu ziua                                                                    82

8. Lucrãtori cu handicap fizic                                                       57

            Ne vom ocupa aici doar cu valorile pentru pãrinti. Despre faptul cã IQ-ul copiilor este sistematic diferit de cel al pãrintilor, nu vom discuta aici.

            Este clar ca IQ-ul scade în valoare odatã cu statutul socio-profesional. Repetãm, este vorba de valorile medii ale IQ, obtinute în urma testãrii a numeroase grupuri si, evident, existã exceptii ori diferente mari, dacã ne referim la indivizi în parte. Un mãturãtor de stradã foarte inteligent va avea cu sigurantã un IQ mai mare decât un avocat deosebit de prost, asa cum un vagabond poate avea un IQ mult mai mare decât un medic. Relatia între inteligentã si statutul social existã, dar nu este nici pe departe o relatie matematicã. De aceea, poate fi o gresealã sã apreciezi inteligenta cuiva dupã munca pe care acela o face, desi cel mai adesea existã relatia despre care am vorbit. Si aici, exceptiile întãresc regula.

            Cam atât despre inteligentã si ceea ce înseamnã ea în plan profesional si social. Ar mai fi de discutat pe scurt despre un întreg cortegiu de probleme pe care notiunea de IQ, ca unitate de mãsurã a inteligentei, le ridicã. Am aminti aici problema constantei. A stabili în ce fel IQ-ul unei persoane rãmâne constant de-a lungul vietii este de fapt o problemã foarte complexã. Ceea ce se poate face este testarea persoanei la fiecare câtiva ani si compararea valorilor obtinute pentru IQ. Bineînteles, existã nenumãrati factori care influenteazã si îngreuneazã acest proces. Se foloseste notiunea de factor de corelare. Acest factor de corelare are valoarea 1 când IQ-ul obtinut în urma testãrii la un interval oarecare de timp este acelasi si valoarea scade cãtre O când nu existã suprapunere între valorile IQ. De exemplu, factorul de corelare este aproape O când se comparã IQ-ul unui copil de patru ani cu IQ-ul aceluiasi copil devenit adult. De aceea, nu se pot face previziuni asupra IQ-ului unei persoane pe baza unor teste efectuate sub vârsta de sase ani. De asemeni trebuie avut în vedere cã acest factor de corelare scade tot mai mult în valoare când valorile IQ comparate sunt rezultate în urma testãrii la intervale mari de timp.

            Sã acceptãm totusi cã IQ-ul rãmane, în anumite conditii bine stabilite, relativ constant. Inteligenta în sine, privitã prin prisma consecintei sale cele mai directe - capacitatea spiritualã, descrie într-o reprezentare graficã variatii cu vârsta.

            De la nastere pânã în al 12-lea an de viatã curba îregistreazã o crestere rapidã, apoi cresterea este ceva mai lentã înregistrând un maxim în jurul vârstei de 15 ani. Ea rãmâne doar câtiva ani la acest nivel, dupã care începe sã scadã. La persoane mai putin inteligente, cu un lQ sub 80, procesul de scãdere începe mai devreme si este mai rapid, în timp ce la persoane cu IQ mare, peste 120, cresterea este mai îndelungatã iar procesul de scãdere mai întârziat si mult mai lent.

            Am încercat aici o prezentare foarte pe scurt a ceea ce semnificã testele de inteligentã, inteligenta cu natura ei si modul de mãsurare. Despre o serie întreagã de factori si fenomene legate de subiectul nostru nu am putut aminti în aceastã scurtã prefatã. Poate cã în 20 de ani vom sti mult mai multe despre natura inteligentei si vom avea la îndemânã alte instrumente de mãsurare a ei. Pânã atunci însã trebuie sã ne multumim cu actualul mod de mãsurare, cu ajutorul testelor de inteligentã.

            În cele ce urmeazã ne putem ocupa de chestiunea succesului în viata de zi cu zi. Este binecunoscut cã succesul nu depinde numai de inteligentã ci si de o serie de

alti factori ca: rezistentã, noroc, relatii, obrãznicie, agresivitate si multe altele. Pe de altã parte ar fi o gresealã sã ne imaginãm cã nu existã nici o legãturã între rezultatele testelor de inteligentã si succesul în viata socialã. Am amintit mai sus cã existã o dependentã directã între inteligentã si pozitia în sfera socialã. Alte studii s-au ocupat de relatia dintre IQ si mãrimea veniturilor financiare; aceste studii dând la ivealã o proportionalitate directã între inteligentã si succes (la fel de bine se poate considera cã mediile din care provine majoritatea oamenilor cu venituri mari sunt medii care favorizeazã categoric dezvoltarea capacitãtii de inteligentã). Aceste argumentatii sunt foarte clar limitate în mod natural, iar cifrele ce au servit în astfel de studii sunt si ele utilizate între anumite limite. Ne referim la faptul cã existã categorii cu IQ mare - ca de exemplu profesorii si medicii - ale cãror servicii nu sunt corespunzãtor rãsplãtite de cãtre societate. O reprezentare graficã a relatiei IQ - venituri ar plasa aceste categorii în vârful unei curbe, în punctul IQ mare - venituri medii pânã la mici (conform sistemului social englez). Aceste exceptii ca si altele, ca de exemplu cercetãtorii din industrie sau anumite grupe de functionari din administratie, depind de conditii istorice si nu contrazic corelatia stabilitã de noi între succesul sau insuccesul în viatã si IQ. Aceastã corelatie este cel mai bine evidentiatã în scoli, universitãti sau în armatã, deci în perioada de formare. Din aceastã cauzã nu se pot face pronosticuri privind viata socialã în functie de rezultatele unor date de inteligentã. Afirmatiile IQ mic = lipsa succesului ca si JQ mare = succes în viatã nu coincid întotdeauna cu realitatea.

            Existã un caz celebru al unui individ cu inteligentã redusã, cu un IQ putin sub 70, care a fost eliberat dintr-un sanatoriu la rugãmintile sotiei lui. Acesta a devenit curând un om de afaceri de succes, cu o vilã superbã pe malul mãrii si mai multe masini. Toti copiii lui au mers la universitate. În acest caz, un rol primordial l-au avut norocul, faptul ca era un estrovertit si alte proprietãti ale caracterului sãu. Si, nefiind un caz singular, constituie o dovadã în plus pentru faptul cã nu se pot face previziuni despre succesul în viatã pe baza IQ.

            Unul dintre cele mai des folosite argumente împotriva testelor de inteligentã se referã la efectul pe care exercitiile si antrenamentul l-ar avea asupra rezultatului testãrii. Ar fi desigur nedrept si neconcludent sã comparãm dupã rezultatele testelor de inteligentã IQ-ul a doi copii dintre care unul a fost intensiv antrenat sã rezolve astfel de teste, în vreme ce celãlalt nu a vãzut niciodatã un test. Pentru ca o asemenea comparatie sã fie permisã, trebuie mai întâi sã dovedim cã antrenamentele nu au nici un efect asupra rezultatelor testelor si, implicit, asupra valorii IQ. Majoritatea copiilor obtin rezultate mai bune si IQ-uri mai mari la a doua sau a treia testare, chiar dacã nu este vorba despre acelasi gen de teste. IQ-ul poate creste în astfel de cazuri, cu 5 pânã la 8 puncte. Acest lucru este probabil explicabil printr-o serie de factori cum ar fi: copiii se obisnuiesc cu ideea de test, capãtã oarecare experientã, teama si emotia - firesti în cazul în care copiii sunt confruntati cu ceva nou - dispar si copiii capãtã o oarecare usurintã în exercitiul abordãrii testelor. Cu toate acestea, "avantajul" cãpãtat dupã rezolvarea a trei teste - dacã se poate vorbi despre un avantaj - este minor. Antrenamentul ar putea într-adevãr sã îmbunãtãteascã usor rezultatele testului de inteligentã, totusi nu este o regulã sigurã. Totul depinde de felul antrenamentului si existã cazuri în care, un antrenament prost fãcut înrãutãteste IQ-ul. Constituie cu

sigurantã ca avantaj un oarecare exercitiu în rezolvarea unor astfel de teste. Argumentul cã antrenamentul are efect asupra mãrimii IQ este asadar un adevãr. Acest inconvenient poate fi însã înlãturat testând copii, elevi, studenti si alti candidati mai mult de o singurã datã. În mod special, elevii care se pregãtesc pentru un examen de admitere trebuiesc familiarizati cu atmosfera de testare. Dacã aceste conditii sunt îndeplinite, nu existã motive de îngrijorare cu privire la modificarea semnificativã a IQ-ului datoratã antrenamentului.

            Un alt aspect se referã la motivatia, precum si la gradul de emotivitate al candidatilor. Este lesne de vãzut cã rezultatele copiilor insuficient motivati sau foarte emotivi nu sunt o mãsurã a capacitãtilor lor reale. Existã foarte multã literaturã de specialitate care trateazã despre efectele insuficientei motivãri sau despre teama copiilor aflati în situatia de a da examene.

            Un grad mic de motivare a copilului nu are, probabil, o influentã hotãrâtoare asupra rezultatului testului. Nu ne referim aici la cazul în care motivatia este atât de micã încât sã ducã la renuntare. Acesta este un caz foarte rar si aproape întotdeauna este vorba despre o reactie patologicã. Într-un astfel de caz nici nu se pune problema luãrii în consideratie a rezultatelor testului.

            Un grad mare de teamã poate avea de asemenea efecte nefericite asupra prestatiei copiilor testati. Acesta ar putea constitui un argument puternic împotriva utilizãrii testelor, dacã nu ar exista metode si cãi pe care aceastã teamã sã poatã fi redusã. Multe depind de felul în care este abordat testul, dacã persoana care testeazã copilul îi este strainã sau cunoscutã. Aici se vede rolul benefic al calculatorului.

            Cel mai important rol în testarea IQ pare însã a-l juca repetitia. Teama este la paroxism la începutul primului test. Apoi, în scurt timp, se poate vorbi despre o oarecare obisnuintã. Dupã trei testãri, foarte putini copii mai dovedesc un grad atât de mare de teamã încât sã le fie influentatã negativ prestatia. Deci cheia cãtre mãsurãtori corecte si concludente ale IQ sunt testele repetate si familiarizarea copiilor cu atmosfera de examen. În sprijinul acestei categorii vin mai multe argumente. Absolvirea unui singur test poate esua din mai multe motive obiective: dureri de cap, supãrare ori neliniste din cauze exterioare, o digestie proastã, obosealã sau, pur si simplu, vârful creionului se rupe într-una. Existã nenumãrati factori care, separat sau împreunã, pot influenta negativ capacitatea candidatului ducând la înrãutãtirea rezultatelor testãrii. Atunci când un candidat este testat de mai multe ori, este mai mult decât imposibil ca o constelatie nefericitã sã-l influenteze de fiecare datã. De asemeni, media rezultatelor mai multor teste este mult mai concludentã decât rezultatul unei singure testãri. În cazul în care, pe baza rezultatelor unor astfel de teste, trebuie luate hotãrâri de mare însemnãtate în viata candidatului - cum este cazul examenelor de admitere - nu trebuie niciodatã luat în considerare rezultatul unui singur test.

            Problema capacitãtii si prestatiei momentane este tratatã în continuare, dacã ne gândim cã IQ-ul unui copil nu permite o prognozã cât de cât corectã în privinta IQ-ului în anii urmãtori. Ne-am ocupat pe larg de aceastã problemã si am constatat cã, în timp ce

prestatiile de teste ale adultilor se preteazã la prognoze, IQ-ul unui copil nu poate oferi suficiente informatii despre evolutia ulterioarã a inteligentei acestuia. Este totusi de netãgãduit cã repetarea anualã a testelor, atât înaintea examenelor de admitere cât si ulterior, este calea care oferã informatiile necesare plasãrii elevului pe o anumitã treaptã.

            Experienta de pânã acum aratã cã - din punctul de vedere al examinatorilor - nu este de dorit sã aibã grupe mixte de candidati. Grupe mixte de candidati înseamnã grupe formate din persoane care deja au rezolvat înainte teste, dar si persoane care nu au vãzut încã astfel de teste. Grupa idealã este aceea unitarã, în care ori nici o persoanã nu a rezolvat teste, ori toate persoanele testate sunt deja familiarizate cu testele.

            Ne vom ocupa în continuare cu un alt argument împotriva IQ. Este poate contraargumentul care cântãreste cel mai greu, adus în discutie adesea atât de cãtre psihologi cât si de cãtre oameni de rând. Mãsura IQ implicã faptul cã avem de-a face cu o singurã capacitate a creierului uman, numitã genetic inteligentã, capacitate de care depinde succesul mai mare sau mai mic în rezolvarea unui anumit numãr de probleme si întrebãri ce se adreseazã intelectului. Aceastã premisã nu este mai mult decât atât. Asa încât ar fi perfect posibil ca rezolvarea cu succes a unui set de probleme si întrebãri sã fie datoratã unei serii întregi de capacitãti intelectuale specifice. Dacã aceasta ar fi adevãrat, IQ-ul ar trebui privit ca fiind o medie obtinutã din medierea rezultatelor caracteristice acestor capacitãti intelectuale specifice. În acest caz IQ-ul ar avea toate avantajele si dezavantajele specifice unui rezultat mediu. Se cunosc diferite cãi de punere în evidentã a acestor capacitãti intelectuale singulare. Le-am numi aici pe cele douã mai importante. Este vorba pe de o parte de continutul diferit al problemelor incluse în aceste teste si despre modul de investigare a diferitelor functiuni psihice implicate. Una si aceeasi problemã - întrebare poate fi formulatã în cuvinte, cu numere sau cu figuri. Succesul unui anumit candidat în rezolvarea unei probleme poate depinde în mare mãsurã de forma în care problema îi este formulatã spre rezolvare. Se observã urmãtoarele trei întrebãri:

            1. Negrul este pentru alb ceea ce înalt este pentru: (a) scund, (b) verde, (c) sus, (d) departe.

            2. 14 este pentru 7 ceea ce 30 este pentru: (a) 15, (b) 13, (c) 20, (d) 11.

            3. < este pentru > ceea ce [ este pentru: (a) ], (b) <, (c) >, (d) [.

            Presupunerea noastrã s-a dovedit a fi corectã: reactiile unui om testat depind în mare mãsurã de prezentarea problemei: cuvinte, figuri sau numere. Din aceastã cauzã, apare complet îndreptãtitã ideea de a mãsura separat: inteligenta verbalã, usurinta de a calcula, usurinta de a vedea în spatiu, precum si alti factori de inteligentã.

            Existã deasemenea diferente referitoare la functiunile psihice care nu au nimic de-a face cu materialul. Astfel, persoanele testate pot primi ca temã: descoperirea unei

relatii existente si evitarea relatiilor alternative, ca în exemplul de mai sus. Alt tip de temã constã în compararea unui numãr de cuvinte, figuri, numere în scopul de a descoperi asemãnãri si deosebiri. Sau ar putea fi vorba despre serii de cuvinte, de numere ori de figuri ce trebuiesc privite si apoi reproduse din memorie. Acestea sunt doar câteva dintre numeroasele posibilitãti care ar permite împãrtirea materialului temelor si al functiunilor.

            Pentru majoritatea scopurilor practice cum ar fi alegerea meseriei sau alegerea personalului indicat sã lucreze într-o întreprindere, numai mãsurarea unui IQ total nu este suficientã ci se impune si mãsurarea exactã a capacitãtilor singulare. Dacã, de exemplu, John si Paul doresc un sfat cu privire la directia de studiu pe care sã o aleagã, nu ne este suficient sã stim ca John are un IQ total de 135, în timp ce Paul are un IQ total de 128. Mãsurarea IQ ne ajutã mult cu informatia cã la unul din testele care solicitã aptitudinile de vorbire, Paul a realizat un IQ de 150, în timp ce John a atins numai 115; sau cã la testele care solicitau capacitatea de gândire cu material numeric sau ilustrat, proportia IQ-urilor a fost exact invers. Adãugând aceste informatii este mult mai usor de luat o decizie atunci când trebuie sã optezi între studiul fizicii si cel al limbilor moderne. Astãzi acest lucru este mai bine cunoscut si acceptat decât în urmã cu 10 ani, de exemplu. Totusi testele pentru mãsurarea capacitãtilor singulare specifice nu sunt suficient folosite, în parte datoritã pozitiei conservatoare a profesorilor care au crescut cu testele de inteligentã de stil vechi; pe de alta parte, dezvoltarea acestor noi instrumente de mãsurat este foarte scumpã si necesitã muncã si timp de cercetare.

            Foarte des am auzit punându-se întrebarea dacã inteligenta se mosteneste sau este un rezultat al influentei mediului. Aceastã problemã este cunoscutã sub numele de controversã factor genetic - mediu. Înainte de a încheia aceastã expunere despre coeficientul de inteligentã, se cuvine sã spunem câteva cuvinte si despre aceastã problemã.

            În mod normal, copiii ajung la un IQ asemãnãtor cu cel al pãrintilor. Se poate spune chiar cã cele mai exacte prognoze despre viitorul IQ al copiilor se dau pe baza IQ-ului pãrintilor. Aceastã concluzie nu ne ajutã prea mult în controversa sus-mentionatã, asemãnarea de IQ-uri putându-se datora atât geneticii cât si mediului. Copilul poate semãna - în ceea ce priveste coeficientul de inteligentã - pãrintilor lui si datoritã mostenirii genetice, dar si datoritã faptului cã mediul în care trãieste si creste copilul este creat de pãrinti pe baza inteligentei lor. Dar studii pe gemeni si experimente cu animale au pus în evidentã o pondere mai mare a factorului genetic.

            INTERPRETAREA IQ:

           

            - peste 140                    - inteligentã deosebit de ridicatã

            - între 130 si 140            - inteligentã foarte ridicatã

            - între 110 si 130            - inteligentã ridicatã

            - între 90 si 110 - inteligentã medie

            - între 80 si 90               - inteligentã scazutã

            - între 70 si 80               - inteligentã foarte scazutã

            - între 50 si 70               - debilitate mintalã

            - între 25 si 50               - imbecilitate

            - sub 25                        - idiotie

            REPARTIZAREA POPULATIEI DUPÃ IQ:

            - 2%     - IQ peste 140

            - 7%     - IQ cuprins între 130 si 140

            - 16%    - IQ cuprins între 110 si 130

            - 50%    - IQ cuprins între 90 si 110

            - 16%    - IQ cuprins între 80 si 90

            - 7%     - IQ cuprins între 70 si 80

            - 1%     - IQ cuprins între 50 si 70

            - 0,5%   - IQ cuprins între 25 si 50

            - 0,5%   - IQ sub 25

            Bineînteles, aceste date sunt numai orientative. Diagnostice de tipul: debilitate mintalã, imbecilitate si idiotie nu se stabilesc definitiv numai pe baza testelor de inteligentã, ci existã nenumãrate si complexe criterii. În nici un caz nu avem voie sã punem semnul egal între debilitate mintalã si o lipsã a inteligentei orientându-ne numai dupã rezultatele testelor IQ. Ca argument stã faptul cã testele de inteligentã fãcute cu pacientii unei clinici de psihiatrie au depistat pacienti cu IQ peste 125.

            CUM SE UTILIZEAZÃ PROGRAMUL ?

           

            Pentru a se întelege cât mai usor modul în care trebuie folosit programul, vom parcurge pasii necesari pentru fiecare scop pe care si-l propune utilizatorul, astfel:

            1. EFECTUAREA UNUI TEST NOU, PENTRU PRIMA DATÃ:

            - Se va accesa OPERARE - SET NOU

            - În panoul afisat se va insera numele persoanei testate si se va bifa butonul corespunzãtor testului ales (0 este corespunzãtor testului exemplu, 1-8 testelelor de bazã).

            - Se actioneazã butonul ACCEPT.

            - Apare panoul cu 40 butoane, corespunzãtoare întrebãrilor care vor urma.

            - Dupã actionarea butonului START, va începe cronometrarea testului. Din acest moment, utilizatorul are acces la întrebãrile testului prin actionarea succesivã a butoanelor 1 - 40. De la caz la caz, rãspunsurile se pot da fie prin bifarea cu mouse-ul a unei figuri sau pozitii din panoul afisat în dreapta, fie prin scrierea acestora în una sau douã ferestre alãturate. Oricum, trebuie studiate indicatiile care însotesc întrebãrile. Fiecare întrebare la care s-a rãspuns va fi indicatã prin culoarea mai deschisã a butonului care o reprezintã. Scurgerea timpului poate fi apreciatã conform umplerii jojei din partea inferioarã a panoului din stânga.

            - Dacã utilizatorul doreste întreruperea testului (a terminat testul, sau au intervenit alte cauze), obtine aceasta prin accesarea butonului STOP si confirmarea cu DA din panoul care cere confirmarea optiunii.

            - Dacã utilizatorul nu întrerupe testul prin propria sa dorintã, oricum acesta se întrerupe dupã scurgerea timpului alocat testãrii.

            - Dupã întreruperea testului, se va afisa panoul cu rezultatele obtinute. Dacã s-a realizat unul dintre testele de bazã, din acest panou se poate comanda salvarea testului prin actionarea butonului SALVARE. Dacã optiunile privind accesul la solutii prevãd aceasta, tot din acest panou, dupã salvare, se pot accesa solutiile prin actionarea butonului SOLUTII. ATENTIE! Dacã a existat un test salvat anterior, care purta acelasi nume, utilizatorul va fi atentionat asupra acestui fapt si va fi îndrumat cãtre o utilizare corectã a evidentei.

            - Primind accesul la solutii, utilizatorul poate actiona din nou butoanele 1 - 40, accesând astfel întrebãrile si comparând rãspunsurile date cu rezultatele corecte. Accesul alternativ la întrebãri sau solutii se poate efectua cu butonul SOLUTII - ÎNTREBÃRI. Iesirea din aceastã sectiune se poate realiza cu butonul IESIRE.

            2. EFECTUAREA UNUI TEST NOU, ÎN COMPLETAREA SERIEI CELOR 8(OPT) TESTE:

            - Se va accesa OPERARE - DESCHIDERE SET.

            - În fereastra de dialog care va apare se va cãuta salvarea precedentã (care poartã numele utilizatorului), se va bifa si se va actiona butonul DESCHIDERE, sau se va efectua dublu click cu mouse-ul pe denumirea filei respective.

            - Se va afisa panoul care contine rezultatele precedente. Butoanele închise la culoare corespund testelor deja efectuate si, prin actionarea acestora, se pot vizualiza rezultatele obtinute pentru fiecare. În ultima fereastrã de jos a panoului se poate vedea media rezultatelor obtinute. Butoanele de culoare deschisã corespund testelor nerezolvate. Utilizatorul poate alege numãrul urmãtorului test pe care îl va rezolva, prin actionarea unuia dintre aceste butoane, apoi a butonului TEST NOU.

            - În rest, testarea se desfãsoarã conform descrierii din capitolul precedent.

            3. EFECTUAREA UNUI TEST DE EXERCITIU (PRACTICÃ):

            Exersarea cu acest test (numerotat cu 0) este foarte importantã pentru utilizatorul începãtor, care foloseste mai rar calculatorul sau care nu a vãzut niciodatã cum aratã un test pentru evaluare IQ (sau ceva similar).

            - Se va accesa OPERARE - SET NOU

            - În panoul afisat se va insera numele persoanei testate si se va bifa butonul O (zero), corespunzãtor testului pus la dispozitia utilizatorilor pentru practicã.

            - Se actioneazã butonul ACCEPT.

            - Se va proceda în continuare conform instructiunilor din capitolele precedente. Spre deosebire de testele de bazã, dupã efectuarea testului exemplu nu se permite accesul la salvare, ci direct la solutii (dacã prin optiuni s-a prevãzut astfel).

            4. ACCESUL LA SOLUTIILE TESTELOR:

            În mod normal, aceastã sectiune este protejatã prin parolã si este disponibilã numai administratorului de program, care îsi poate exprima optiunile în functie de modul în care si-a organizat activitatea (de exemplu, psihologul sau psiho-pedagogul care utilizeazã programul pentru stabilirea IQ al diversilor subiecti). În conditiile în care programul este utilizat individual, accesul la aceastã sectiune este liber, contându-se pe seriozitatea si obiectivitatea cu care utilizatorul priveste importanta respectãrii conditiilor recomandate.

            - Astfel, dacã administratorul de program doreste ca persoanei testate sã i se permitã sau sã i se interzicã accesul la solutii dupã finalizarea fiecãrui test efectuat, va bifa în panou pozitia 'Acces la SOLUTII test dupã rezolvare' - 'PERMIS', respectiv 'INTERZIS'.

            - Dacã administratorul de program doreste sã studieze rãspunsurile date la testare de o anumitã persoanã (accesul la aceastã optiune poate fi necesar în caz de contestatii, pentru evaluãri dupã alte criterii sau din diverse alte motive), va bifa în panou pozitia 'Acces GLOBAL la SOLUTII' - 'PERMIS pentru testele REZOLVATE'. Dupã actionarea butonului ACCEPT, pozitia 'Operare - Acces la solutiile testelor rezolvate' din MENU-ul principal se va activa, astfel încât utilizatorul o poate accesa oricând, poate alege testul pe care doreste sã-l studieze si va primi imediat accesul integral la acesta. Este important de retinut cã administratorul de program NU POATE MODIFICA RÃSPUNSURILE, ci poate numai sã studieze modul în care persoana testatã a rãspuns la întrebãri.

            - Dacã administratorul de program doreste sã studieze rãspunsurile corecte la toate testele, fãrã o legãturã cu o anumitã persoanã testatã, va bifa în panou pozitia 'Acces GLOBAL la SOLUTII' - 'PERMIS pentru TOATE testele'. Dupã actionarea butonului ACCEPT, pozitia 'Operare - Acces la solutiile tuturor testelor' din MENU-ul principal se va activa, astfel încât utilizatorul o poate apela oricând, primind acces imediat si nelimitat la solutiile tuturor testelor.

            Aflat în sectiunea de acces la solutii (2 si 3), utilizatorul are la dispozitie butoanele: 'STÂNGA-DREAPTA' - cu care poate schimba testul studiat, 'ÎNTREBÃRI-SOLUTII' - cu care poate alterna afisarea întrebãrilor cu cea a solutiilor si 'IESIRE' - cu ajutorul cãruia poate pãrãsi sectiunea.

            În conditii normale de desfãsurare a testãrilor, accesul la solutiile testelor rezolvate sau ale tuturor testelor este interzis persoanelor testate. Prin urmare, dacã administratorul de program a folosit aceste optiuni si, în vederea testãrii unei persoane, doreste sã opereze anularea lor mai direct decât folosind calea greoaie descrisã mai sus (tastarea parolei, deschiderea panoului de optiuni si bifarea butoanelor), are la dispozitie pozitia din MENU 'Optiuni - Anularea accesului la solutii'. Prin apelarea acestei comenzi, pozitiile 'Operare - Acces la solutiile testelor rezolvate' si 'Operare - Acces la solutiile tuturor testelor' din MENU-ul principal se vor dezactiva.

            - Dacã administratorul de program doreste sã organizeze sustinerea testãrilor folosind un alt interval de timp pentru rezolvare, poate accesa în acelasi panou pozitia 'TIMP DISPONIBIL pentru rezolvare' - 'Numãr minute' si poate alege unul dintre intervalele prevãzute (între 10 si 60 minute, din 5 în 5 minute).

            CUM VÃ MÃSURATI IQ ?

            Acest program contine opt teste de bazã si un test de practicã, fiecare cu câte 40 de întrebãri. Fiecare test de bazã este de sine stãtãtor si poate fi rezolvat si corectat independent de celelalte. Întrebãrile sunt diferite, mai usoare la începutul testului si mai grele spre sfârsit, totusi ordonarea dupã gradul de dificultate nu este atât de strictã.

            Nu toate persoanele testate detin o acomodare prealabilã cu calculatorul. Pentru o rapidã acomodare cu acesta, pentru acomodarea cu acest tip de teste, pentru

diminuarea stresului etc., este indicat ca persoanele testate sã parcurgã mai întâi testul de practicã.

            Multe dintre întrebãrile testului solicitã persoanei testate cunoasterea foarte bunã a alfabetului. Pentru a nu se crea confuzii, avându-se în vedere cã alfabetul limbii române contine caractere specifice acesteia, autorul a considerat cã este preferabil sã se foloseascã în formularea acestor întrebãri alfabetul limbii engleze, simplificat fatã de cel al limbii române. Sã-l amintim: A-B-C-D-E-F-G-H-I-J-K-L-M-N-O-P-Q-R-S-T-U-V-W-X-Y-Z.

            Timpul de lucru este strict, o jumãtate de orã pentru fiecare test în parte. Din fericire, sarcina cronometrãrii revine calculatorului si nu persoanei testate sau altei persoane. Au valoare numai testele rezolvate corect în intervalul de jumãtate de orã. Optional, solutiile si rãspunsurile însotite uneori de explicatii, se pot da la sfârsitul fiecãrui test în parte sau dupã rezolvarea toturor testelor de bazã. La unele întrebãri pot fi acceptate drept corecte si alte rãspunsuri, dar ca regulã de bazã trebuie avut în vedere cã rãspunsul cel mai corect este cel care furnizeazã cele mai multe informatii pe cale logicã.

            Dupã rezolvarea fiecãrui test, programul va comunica numãrul de puncte obtinute, nivelul IQ corespunzãtor si media IQ obtinutã pânã în stadiul respectiv.

            Dacã doriti o valoare cât mai exactã a IQ-ului dumneavoastrã, rezolvati toate cele opt teste de bazã, dar numai un test (deci 40 de întrebãri) pe zi.

            Respectati cât mai exact indicatiile, altfel valoarea pe care o veti obtine pentru IQ-ul dumneavoastrã va fi inexactã, deci irelevantã.

            Persoana testatã nu are voie sã primeascã nici un fel de ajutor, de aceea este recomandabil ca la rezolvarea testului sa nu fie nimeni de fatã si nici cãrti ori alte surse de inspiratie. Când persoana care parcurge testul este singurã în camerã este esclusã si posibilitatea ca ea sa fie în vre-un fel deranjatã, ceea ce este foarte important. Desprindem de aici un alt avantaj al utilizãrii calculatorului în aceastã directie.

            Când rezolvã un test, persoana testatã trebuie sã fie odihnitã si linistitã.

            Nu aveti voie sã studiati testele înainte de rezolvarea acestora. Chiar si o singurã întrebare cititã în afara celor treizeci de minute afectate testului modificã sensibil valoarea realã a IQ.

            Aprecierea IQ-ului cea mai apropiatã de realitate se poate face dacã rezolvati toate testele de bazã si nu verificati rãspunsurile pânã ce nu le-ati parcurs pe toate.

            Cel ce în urma rezolvãrii testelor si-a putut stabili IQ, trebuie sã stie cã valoarea obtinutã nu are absolutã exactitate. Coeficientul de inteligentã este o cifrã obtinutã ca valoare medie. Deci, dacã de exemplu, persoana testatã are un IQ calculat de 128, este

bine sã-l apreciem ca fiind cuprins între 120 si 135, sau sã nu folosim valoarea numericã, ci aprecierea: 'persoana este foarte inteligentã'.

            Rezolvarea testelor solicitã originalitatea, memoria, capacitatea de a calcula, vocabularul. De la om la om însusirile diferã, unele pot fi mai dezvoltate decât altele. Rezultatul obtinut sub forma de valoare a IQ nu dã nici o informatie despre capacitãtile individuale. Cel mult, fiecare persoanã care parcurge testele îsi poate da seama dacã are o anumitã usurintã de a calcula, ori dacã are un vocabular bogat.

            În cele mai multe cazuri, cele opt valori intermediare ale IQ sunt apropiate, acest fapt constituind si garantia cã valoarea IQ obtinut reprezintã o foarte bunã apreciere a IQ-ului individual. Dacã însã, în conditiile respectãrii exacte a indicatiilor noastre, rezultatele intermediare diferã mult între ele, vina pentru aceste discrepante nu trebuie atribuitã testelor. Este cunoscut faptul cã unii oameni dau un randament diferit de la o zi la alta, capacitãtile lor intelectuale descriind o curbã de tip sinusoidal.

            Deci, pe scurt, atunci când treceti la rezolvarea problemelor cuprinse în aceste teste, trebuie sã tineti seamã de:

            1. Rezolvati numai un test pe zi!

            2. Alegeti un moment al zilei când sunteti linistit si odihnit.

            3. În nici un caz nu cititi înainte întrebãrile sau rãspunsurile!

            4. Nu intrati în panicã la ideea cã nu veti avea timp sã rãspundeti la toate cele 40 de întrebãri.

            5. Rezolvati problemele în ordinea datã, dar nu pierdeti prea mult timp la o singurã problemã.

            6. Înainte de a va grãbi cu rãspunsurile, încercati sã întelegeti ce se cere exact la problema respectivã.

            7. Dacã nu stiti cum sã rezolvati una din probleme, nu 'ghiciti' rãspunsul.

            8. Respectati cele 30 de minute rezervate fiecãrui test!

            9. Nu este permis nici un fel de ajutor din afarã la rezolvarea testelor!

            10. Alegeti un loc linistit unde nimeni si nimic sã nu vã deranjeze. Aveti nevoie de întreaga capacitate de concentare.

            11. Cititi rãspunsurile si explicatiile abia în ziua a opta, dupã ce ati parcurs toate testele!