CLASA DE ELEVI GRUP SOCIAL

Clasa de elevi grup social

Clasa de elevi, spune Adrian Niculau, este un grup de munca specific, compus dintr-un numar de membrii egali intre ei (elevi), si dintr-un animator (profesorul), ale caror raporturi sunt reglementate, oficial, de tipul sarcinii si de normele de functionare (A. Neculau, 1983, p.105). Clasa de elevi este un grup social foarte important pentru orice copil, caci se perpetueaza de-a lungul catorva ani si are o imensa influenta asupra membrilor sai. Clasa de elevi este un grup social social ce mediteaza de-a lungul anilor, la nivelul fiecarui membru schimbari fundamentale. Ea indeplineste cateva functii, cea mai importanta functie fiind cea de integrare sociala. Buna integrare in sanul clasei asigura copilului un confort psihologic, fiind demonstrat faptul ca relatiile armonioase cu ceilalti conduc la o stima de sine ridicata, la dorinta de a coopera si contribui la coopera si contribui la dezvoltarea grupului de care apartine, in vreme ce disconfortul conduce la izolare care, corelata cu anxietatea poate provoca modificari devastatoare elevilor, acestia devenind ostili fata de colegi, prin comportament agresiv si pot dezvolta atitudini negative fata de scoala. O alta functie importanta a grupului-clasa este securitatea. Grupul se caracterizeaza intr-un mediu prielnic de manifestare pentru elevi. Mai are si functia de a reglementa relatiile din interiorul grupului si de reglementare a relatiilor interindividuale. Cea dintai se refera la faptul ca grupul, prin diverse reactii, are puterea de a sanctiona comportamentele membrilor sai, iar cea de-a doua, la construirea identitatii de sine din perspectiva calitatii de membru al grupului (Neculau, 1983). Privita prin prisma formei de organizare, clasa de elevi poate fi catalogata drept un grup social mic, ea prezentand aproape toate proprietatile grupurilor mici, atat din cele primare cat si din cele secundare. Din cadrul proprietatilor principale se pot identifica urmatoarele: - Marimea grupului, se refera la numarul membrilor care compun grupul. Pentru ca un grup sa existe el trebuie sa aibe cel putin 2 indivizi, in ceea ce priveste numarul maxim unii sociologi il opresc la 8-10 persoane, alti la 30-40. Marimea grupului este importanta deoarece fiecare persoana vine cu propriile calitati, aptitudini, valori, cunostinte, astfel ca resursele grupului cresc cu fiecare nou membru. Totodata marimea grupului afecteaza realtiile dintre membrii, pe masura ce numarul persoanelor din grup creste, creste si numarul relatiilor posibile intre membrii acestuia. Trebuie retinut faptul ca un grup care devine prea mare risca sa se imparta in subgrupe. Intr-o clasa de elevi numarul maxim este de 40 persoane. - Consensul si conformitatea, in cadrul grupurilor acestea variaza, de la o conduita libera (in grupurile anarhice) pana la coinduita rigida, militara (in grupurile autoritare). Consensul presupune existenta unor atitudini asemanatoare la membrii grupului fata de acelasi obiect. Consensul de ansamblu al grupului creste odata cu cresterea numarului de membrii ale caror atitudini particulare sunt in consens, in raport cu obiectul dat.

Consensul, dar mai ales conformitatea ca proprietati de grup se naste atunci cand avem de-a face cu o regularitate a conduitelor care se aplica unei situatii sau unui ansamblu de situatii. Ea presupune existenta unui acord intre membrii grupului, care sunt influentati de aceasta regularitate. - Capacitatea de autoorganizare a grupului. Grupul reprezinta un sistem autorelator, pana la un anumit grad, sa se defineasca si sa se organizeze prin sine insusi, potrivit mecanismelor si legilor sale interne de functionare. Unul din aceste mecanisme rezida in constituirea legaturilor intrasubgrupale, in calitate de canale de comunicare. Capacitatea de autoorganizare se implineste strans cu o alta proprietate de grup, coeziunea, care isi are si ea radacinile tot in relatiile de cooperare intre membrii. - Coeziunea poate fi consolidata drept cea mai importanta proprietate a grupurilor mici, deoarece, tocmai datorita ei, grupul exista, se mentine si funtioneaza ca o entitate coerenta, relativ de sine statatoare; insusi cuvantul coeziune definind capacitatea elementelor de se mentine unite. Comparand grupurile foarte coezive cu grupurile putin coezive, s-a constatat ca in grupurile coezive exista o participare mai activa decat in grupurile noncoezive, ceea ce conduce la concluzia ca indiferent de baza pe care se construieste coeziunea grupului, atractie personala, orientare spre sarcina, etc., in grupurile coezive se inregistreaza o cantitate mai mare de reactii active decat in grupurile noncoezive, unde predomina acceptarea pasiva a partenerilor din cadrul grupului. In ceea ce priveste proprietatile, caracteristicile secundare ale clasei de elevi ca si grup social mic, se pot aminti: a) autonomia grupului gradul de independenta fata de alt grup; b) controlul tendinta grupului de a regla conduita membrilor sai; c) stratificarea dezvoltarea unei iurarhii a statutelor in cadrul grupului; d) intimitatea cat de apropiati se simt membrii grupului intre ei; e) stabilitatea de ansamblu a grupului Putem asadar spune, fara sa gresim, faptul ca, clasa de elevi privita per ansamblul ei este un grup social mic.

Bibliografie: 1. Golu Pantelimon Psihologie sociala, Ed. Didactica si pedagogica 2. Nicolau Adrian, Boncu Stefan, Perspective psihologice in educatie; in Andrei Cosmovici si Luminita Iacob (coord), Psihologie scolara, Ed. Polirom Iasi 1998 3. Truta Elena, Mardar Sorina Relatia profesor elevi: blocaje si deblocaje, Ed. Aramis 2005