cjrae ilfovpreşcolaritatea aduce schimbări importante în viaţa unui copil, atât în planul...

INSPECTORATUL SCOLAR JUDETEAN ILFOV

CENTRUL JUDETEAN DE RESURSE SI DE ASISTENTA EDUCATIONALA ILFOV

1

CALEA 13 SEPTEMBRIE NR. 209 SECTOR 5 BUCURESTI

TEL/FAX:0213173659

E-mail [email protected]/[email protected]

web:www.cjrae-ilfov.ro

CJRAE ILFOV

CLASA PREGATITOARE

SCOLARITATEA LA VARSTA DE 6 ANI

PREGATIREA PRESCOLARULUI PENTRU SCOALA

ARGUMENTARE, CADRU SINTETIC DE REFERINTA, FISE DE EVALUARE

PSIHOSOMATICA (FISA 1, FISA 2)

I. ARGUMENTE PSIHO-PEDAGOGICE ÎN FAVOAREA ȘCOLARIZĂRII COPILULUI

LA VÂRSTA DE ȘASE ANI

1) Se extinde mediul de comunicare și interacțiune al copilului

- de la mediul familial

ca mediu restrâns ( mama, tata, frați/surori, bunici),

compensat de stimuli generatori de experiențe cognitive ( obiecte, informații mai mult sau mai

puțin complexe și adecvate nevoilor și potențialului de cunoaștere al copilului),

experiențe afective și motrice relevante pentru copil, în măsura în care familia are/nu are

disponibilități complete în acest sens,

familia organizată preponderent pe valori, motivații și interese familiale,

- la mediul școlar

caracterizat prin extensia contextului interacțional și de comunicare, datorată cadrului specific

de organizare ( formalizarea/organizarea normativă a educației)

obiective educaționale diseminate pe nivele de vârstă,

acoperirea obiectivelor de o curriculă adaptata nevoilor de cunoaștere ale copilului,

centrarea pe învățare de experiențe pe bază de strategii didactice, de asemenea, adecvate vârstei.



2


TEL/FAX:0213173659



2) Școala, la venirea copilului de 6 ani în sistem, are în vedere perspectiva evolutivă a acestuia,

pe criterii și fundamente psihologice:

vârsta de 6 ani – context favorabil structurării viitoarei personalități, pornind de la

predispozițiile psihice ale copilului ( percepția, favorizează observația, pe baza căreia, copilul

de 6 ani, receptează informația din mediul extern, procesând-o și realizând progres în planul

achizițiilor care facilitează dezvoltarea gândirii, a limbajului, pe baza cărora se consolidează

cunoașterea și experiența, realizandu-se salturi valorice în planul curiozității/intereselor, al

motivației, al încrederii în sine, al autocontrolului și autonomiei).

3) Școlarizarea la 6 ani, aduce copilul într-un mediu experiențial complex al comunicarii și al

relaționarii, în care interacționează cu covârstnici și adulți în context organizat, dirijat în conformitate

cu anumite obiective, cu norme și reguli consecvent monitorizate sub aspectul asumării, al respectării,

al realizării performanței de adaptare, de socializare, de întarire pozitivă , de modelare personală

( trăsături de caracter, convingeri morale inițiale/fundamentale, ca factori reglatori ai personalității).

4) Venind în școală la vârsta de 6 ani, copilul are avantajul de a se forma/a se dezvolta, exersând

experiențe în situații ludice/de joc, într-un cadru care facilitează o evoluție în raport cu jocurile din

familie și gradiniță, evoluție marcată de selecția și abordarea acestora în funcție de un pachet de

obiective, proprii unui subsistem educațional definit în viziunea reformei reale a educației, respectiv,

obiectivele învățământului primar, care pentru prima dată în sistemul educațional național,

vizează formarea de competențe și capacități pe parcursul a 5 ani de studiu; în același context

reformator la nivelul sistemului, avem în vedere învățămantul preșcolar, care în viziunea

educației timpurii, școlarizează copiii în grădiniță , pe parcursul a 3 ani, respectiv, de la 3 la 6 ani

II. CADRU SINTETIC DE REFERINTA

Caracterizare generală a vârstei preşcolare

Perioada preşcolară, între 3 şi 7 ani, constituie cea de-a doua copilărie, denumită şi „vârsta de

aur” a copilăriei. Preşcolaritatea aduce schimbări importante în viaţa unui copil, atât în planul

dezvoltării somatice, cât şi a celei psihice, dar şi în ceea ce priveşte planul relaţional. La sfârşitul

acestei perioade ne întâlnim cu expresia „cei 7 ani de acasă”, ce reflectă tocmai importanţa constituirii

bazelor dezvoltării activităţii psihice şi conturarea trăsăturilor de personalitate ce îşi pun amprenta pe

comportamentele viitoare.



3


TEL/FAX:0213173659



Copilul preşcolar traversează etapa cunoaşterii, prin lărgirea contactului cu mediul social şi

cultural, din care asimilează modele de viaţă ce determină o integrare tot mai activă la condiţia umană

Caracteristici specifice acestei vârste:

diversificarea conduitelor psiho-motrice;

particularitatea caracteristică acestei vârste este marea sa

mobilitate, prin predominarea proceselor excitative asupra celor inhibitive;

complicarea şi adâncirea proceselor de cunoaştere, la schimbarea atitudinii faţă de mediul

înconjurător

adâncirea contradicţiilor dintre solicitările externe şi posibilităţile interne ale copilului;

lărgirea cadrului relaţional (cu obiecte, cu alţii, cu sine), constituie una dintre premisele

dezvoltării psihice pe toate planurile;

exuberanţa motorie şi senzorială specifică acestei etape se va asocia cu îmbogăţirea şi

flexibilitatea limbajului, cu dezvoltarea gândirii care câştigă coerenţă, claritate, comunicativitate

şi se emancipează într-o oarecare măsură de dominanţa afectivă şi activă care o frâna în etapa

anterioară

conturarea imaginii şi conştiinţei de sine, dezvoltarea conştiinţei morale;

creşterea gradului de autonomie;

in unele situaţii poate apărea aşa numita dedublare comportamentală;

maturizarea posibilităţilor cognitiv – operaţionale;

intensificarea şi creşterea capacităţilor sale adaptative;

regularizarea planului relaţional interpersonal;

atitudinile imaginative şi subiective asupra lumii vor fi înlocuitetreptat cu atitudini realiste şi

obiective;

mimarea unei acţiuni va fi înlocuită cu învăţarea şi efectuarea reală a acţiunii respective

Urmărind particularităţile de vârstă ale copiilor de 6/7 ani, putem identifica următoarele caracteristici:

Apar manifestările de atenţie voluntară;

Trecerea la învăţarea sistematică;

Activitatea de cunoaştere a realităţii se adânceşte;

Apar cele mai simple forme de gândire logică, orientată spre sistematizarea şi generalizarea

faptelor;

Însuşirea unui cerc de reprezentări şi noţiuni despre realitatea înconjurătoare;

Dezvoltarea proceselor psihice: atenţie, voinţă, memorare, spirit de observaţie;

Forţa şi agilitatea motrică este probată în această perioadă prin imitaţie;

Se manifestă un dezvoltat simţ către domeniul artei.



4


TEL/FAX:0213173659



REPERE ALE CREŞTERII ŞI DEZVOLTĂRII ANATOMO - FIZIOLOGICE LA COPII DE

VÂRSTĂ PREŞCOLARĂ

Reperele creşterii şi dezvoltării anatomo – fiziologice specifice preşcolarilor:

procesul de creştere în înălţime este accelerat, la fel ca şi cel de creştere în greutate în primii ani

de viaţă, cu vârsta are loc o diminuare treptată a ritmului de creştere şi dezvoltare;

o perioadă de creştere lentă se instalează pe la 4 – 5 ani, când creşterea anuală este de numai 4 –

6 cm, aproximativ 6%, o uşoară intensificare a ritmului de creştere pare să aibă loc pe la

sfârşitul perioadei de 6 – 7 ani; la 3 ani talia unui copil este de 91 – 92 cm., iar la sfârşitul

vârstei preşcolare ajunge la 117 – 118 cm.;

în ceea ce priveşte greutatea, adausul anual este de 2 kg; la 3 ani copilul cântăreşte 14 kg, iar la

7 ani ajunge la 22 kg.

fetele au talia şi greutatea mai mică cu 1cm, respectiv 0,5 – 1 kg faţă de băieţi, ce poate varia

însă în funcţie de alimentaţie, igienă, stare de sănătate

regula creşterii şi dezvoltării este inegală pentru această vârstă, apare astfel o disproporţie între

creşterea capului care este mai mare faţă de membrele inferioare mai scurte; acest fapt are

repercursiuni asupra stabilităţii şi echilibrului corpului; această regulă a dezvoltării inegale se

extinde şi asupra altor organe şi ţesuturi, cum ar fi pielea, ca urmare a proceselor de diferenţiere

a ţesuturilor şi celulelor

se continuă în această perioadă procesul de osificare, apar aşadar „puncte de osificare”

datorită elasticităţii coloana vertebrală se poate modifica, însă, curburile coloanei vertebrale s-au

format deja însă nu au o suficientă stabilitate

sistemul muscular este la fel de inegal dezvoltat; muşchii lungi ai membrelor superioare şi

inferioare progresează mai rapid decât cei scurţi ai mâinii, fapt care explică de ce preşcolarul

efectuează mai uşor mişcările largi, ample (mers aruncare, lovire), decât mişcările de precizie

(desen, croşetat etc.). La preşcolari muşchii sunt insuficient dezvoltaţi, mai ales cei de la nivelul

părţii anterioare a cutiei toracice şi cei de la nivelul coloanei vertebrale (posterior)

cea mai spectaculoasă modificare o întâlnim însă la nivelul sistemului nervos- celulele ţesutului

nervos se diferenţiază, cresc sub raport morfologic, îşi perfecţionează funcţiile; sistemul nervos

se dezvoltă atât în direcţia diferenţierii şi creşterii morfologice a celulelor ţesutului nervos cât şi

în direcţia perfecţionării lor funcţionale; există deosebiri cantitative şi mai ales calitative între

sistemul nervos al copilului şi al adultului;

un rol important în viaţa organismului copilului mic îl are activitatea sistemului nervos

vegetativ, care inervează toate organele interne, vesele de sânge şi muşchii scheletici.



5


TEL/FAX:0213173659



există de asemenea unele observaţii care arată că în etapa iniţială a copilăriei predomină

activitatea sistemului nervos parasimpatic, în raport cu cel simpatic, ceea ce are ca urmare

dilatarea uşoară a vaselor cutanate, excitabilitatea pronunţată a sfincterului vezicii urinare, a

sfincterului anal etc.

totodată, creierul îşi măreşte volumul; la naştere el, cântăreşte cca 370 g, către 3 ani îşi triplează

greutatea, iar la sfârşitul spre şcolarităţii reprezintă aproximativ 4/5 din greutatea lui finală,

cântărind cea l 200 g; se va avea in atentie procesul de diferenţiere a neuronilor care formează

straturile corticale, creşterea numărului fibrelor mielinice şi a fibrelor intercorticale,

perfecţionarea funcţională a diferitelor regiuni corticale - cea mai importantă modificare o

reprezintă, însă, schimbarea raportului de forţă dintre sistemul nervos periferic şi sistemul

nervos central

ca urmare a dezvoltării scoarţei cerebrale creşte numărul si viteza de formare a reflexelor

condiţionate, precum şi stabilitatea lor; până la 3 ani, celulele corticale ajung la un nivel înalt de

diferenţiere, iar la 7 – 8 ani acest proces aproape se încheie; dezvoltarea cea mai intensă a

cortexului are loc în perioada antepreşcolară, conform aceloraşi surse citate anterior;

voinţa ar fi imposibil de explicat în afara inhibiţiei de întârziere, dupa cum uitarea, atât de

frecventă la această vârstă, n-ar putea fi înţeleasă înafara inhibiţiei de stingere; predominanta

unuia sau altuia dintre cele două procese nervoase fundamentale (excitaţia şi inhibiţia), stă la

baza unor conduite cum ar fi somnolenţa, lipsa de vlagă, ne-reacţionarea la stimulii mediului

sau neastâmpărul, capriciul etc.;

se conturează mai pregnant dominanţa asimetrică a emisferelor cerebrale, ceea ce se va

repercuta asupra diferenţierii manualităţii copilului (dreapta, stânga, ambidextru);

biochimismul intern al organismului cunoaşte o evoluţie evidentă:

se diminuează activitatea timusului (glanda creşterii), atât de activă în perioada

anterioară, şi se intensifică funcţiile glandei tiroide şi ale hipofizei, ceea ce explică de ce

ritmul creşterii este mai lent dar şi de ce mobilitatea copilului este mai mare, tiroida

intensificând procesele metabolice;

aparatul respirator, destul de bine dezvoltat. Frecvenţa respiratory crescută (45-50

resp/min);

altă particularitate a aparatului respirator specifică acestei vârste este îngustarea căilor

respiratorii superioare;

aparatul cardio-vascular funcţionează din intrapartum frecvenţa cardiacă 130-140 bătăi

/min. Muşchiul cardiac funcţionează bine, activitatea lui fiind uşurată de presiunea



6


TEL/FAX:0213173659



sanguină redusă, deoarece vasele sanguine sunt relativ largi şi sângele circulă cu

uşurinţă, conform părerilor exprimate;

aparatul digestiv este complet dezvoltat şi voluminos dar puţin diferenţiat funcţional.

alte simptome specifice varstei de 6 ani:

schimbarea caracterului conflictelor pe măsura creşterii;

trecerea de la jocul în care fiecare copil se joacă în felul său, la jocul în care operaţiile copiilor

sunt coordonate;

schimbarea caracterului stimulării jocului;

schimbarea caracterului rolului care la început este general, ca apoi să se individualizeze tot mai

mult şi să se tipizeze.

PREZENTAREA GRAFICĂ A FAZELOR DE DEZVOLTARE



7


TEL/FAX:0213173659



Necesitatea cunoasterii psihopedagogice a copilului în vederea pregatirii lui pentru scoala

Particularitatile de vârsta si individuale au solide fundamente psihopedagogice, "cunoasterea

personalitatii copilului este tot atât de importanta ca si cunoasterea lumii în care si prin care

învatamântul îsi atinge scopurile"(B. Suchodolski). Cunoasterea personalitatii copilului nu reprezinta

un scop în sine. Educatia si activitatea de cunoastere a copilului constituie un proces unitar, educatorul

cunoaste copilul educându-l si-l educa mai bine cunoscându-l. Copilul trebuie cunoscut pentru a

modela cu succes dezvoltarea personalitatii sale. Modelarea copilului, în conformitate cu scopurile

propuse de scoala, nu se poate realiza decât pe baza cunoasterii echipamentului bio-psihic al acestuia,

prin stimularea potentialului individual prin strategii adaptate la nevoile sale, centrate pe invatarea de

experiente ("educatia pe masura" si "scoala pe masura").

Datorita caracterului prospectiv al educatiei, studierea si cunoasterea personalitatii copilului

are o finalitate sociala. Proiectia personalitatii acestuia începe din copilarie. Preocuparea pentru

studierea si cunoasterea personalitatii copilului se impune cu mai multa necesitate la începuturile

procesului de formare a acestuia. Învatatoarea preia copilul de la educatoare cu o anumita experienta

dobândita (cunostinte, deprinderi/experiente, atitudini/comportamente). În copilarie se formeaza

conduitele adaptive de baza, sociabilitatea, reactiile afective si volitionale (Ursula Schiopu). Gradinita

este prima institutie în care copilul învata sa desfasoare o activitate ordonata, încadrata într-un regim

de activitate, cu reguli si norme specifice pe care le exerseaza si le interiorizeaza, le

automatizeaza.Aceasta conduce la achizitii si experiente care determina progrese în sfera cognitiva,

afectiva si psihomotorie a prescolarului, precum si în domeniul sociabilitatii lui. Vârsta prescolara este

considerata perioada imaginatiei, a jocului. Prin joc se îmbogateste sfera vietii psihice a copilului, se

dezvolta curiozitatea, se deschide imaginatia prin imitarea unor roluri/modele socio-grupale,

profesionale. În copilarie are loc procesul de "alfabetizare", înainte de scoalaritate, prin care copilul se

adapteaza la mediul natural si sociocultural apropiat lui.

Clasa pregatitoare se interpune intre gradinita si scolaritate, sistemul dorind sa asigure o

tranzitie pe care copilul sa o tolereze fara dificultati, centrata pe comportamente adaptative, pe baza

carora acesta sa se poata integra eficient, invatand sa fie autonom, sa-si asume sarcini, sa fie

responsabil, sa aiba incredere in sine, sa comunice si sa interactioneze fara constrangeri, sa invete

determinat de propriile interese si motivatii, sa invete colaborand, sa intre in competitie cu ceilalti,

pentru ca mediul scolar îi faciliteaza toate aceste experiente.



8


TEL/FAX:0213173659



Premise psihologice ale intrarii copilului în clasa I

Conditii ale maturitatii scolare

Utilizarea unor metodologii de psihodiagnoza diferentiata în cadrul scolarizarii permite

cunoasterea nivelului general de dezvoltare psihica a copiilor prescolari si scolari mici. Maturitatea

scolara presupune: maturitatea intelectuala si maturitatea sociala a copilului.

Maturitatea intelectuala - se poate evalua pe baza de probe de inteligenta verbala, activitati

grafomotorii/format ludic, etc., ceea ce permite anticiparea gradului de maturitate a copilului pentru

formarea deprinderilor de citit- scris.

Maturitatea sociala - evaluarea acesteia presupune observarea copilului în cadrul unor

activitati/sarcini, pentru identificarea trasaturilor psihologice, dezvoltarea fizica, stabilitatea

psihomotorie, capacitatea de concentrare, lateralitatea/dominanta, morala consolidata, perceptii si

reprezentari spatiale,etc.

Stabilirea maturitatii scolare vizeaza investigatia nivelului de dezvoltare fizica si

neurofizica,dezvoltarea psiho-intelectuala, nivelul proceselor cognitive, elementare si superioare,

dezvoltarea afectivitatii si a gradului de sociabilizare a copilului.

Factori care influenreaza maturitatea scolara:

factori organici primari (sanatatea sistemului nervos

factori organici secundari (traumatisme externe, tulburari organice interne si cele

musculare, boli cronice)

factori sociali (anturajul socio-cultural negativ din familie, limbajul membrilor familiei)

Cauze ale imaturitatii scolare:

nasterea prematura

subalimentatia

imaturitatea neuromusculara

afectiuni ale sistemului nervos central sau periferic

familia dezorganizata

mijloace educationale neadecvate



9


TEL/FAX:0213173659



Premise ale maturitatii scolare:

capacitatea functionala a sistemului ostio-muscular, exprimata prin motricitate generala

= totalitatea miscarilor pe care organismul le poate efectuate la nivelul miscarilor mari,

precum si la nivelul motricitatii fine

* Constatarea facuta de V. Oseretzki (1931) potrivit careia maturizarea scolara depinde si de

comportamentele motricitatii generale este valabila si astazi. Strânsa interdependenta dintre

dezvoltarea motricitatii manuale fine, a nivelului inteligentei generale, al orientarii spatiale se

contureaza pregnant la 5-7 ani, adica în prima faza a deprinderilor grafice scolare, scriere, observare,

etc. Motricitatea fina a degetelor are o mare importanta în vederea cultivarii grafismului. Dexteritatea

manuala este mai importanta în activitatile de îndeletniciri practice, lucrari manuale si în activitatile

organizate în atelierele scolare. Viteza miscarii mâinii ramâne în urma fata de nivelul atins de

majoritatea copiilor la un anumit grad de scolaritate, grupa mare, clasa I, clasa a IV-a ; atunci copierea

unui text, scrierea dupa dictare, calculul scris, copierea semnelor grafice de pe tabla, activitati de

îndeletniciri practice (care sunt limitate ca timp de executie) vor constitui apriori pentru acesti elevi.

Potrivit tabelelor de norme întocmite de R. Suchsingere si G. Arnold, la 4 ani copilul dezvoltat normal

realizeaza în 15 secunde cel putin opt linii drepte, corecte, iar la 6 ani, zece linii. Pentru a stabili

randamentul motricitatii fine a mîinilor s-a dovedit util asa numitul "test liniar" care figureaza în mai

multe scari de motricitate Oseteszky. Ramânere în urma prezinta si copiii care manifesta inadaptare la

cerintele instructiv- educative din gradinita.

integritatea cerebrala

*afectiunile cerebrale minime- imobilitati partiale:

o au la baza microleziuni ale sistemului nervos central sau disfunctii minime ale creierului

o se manifesta de obicei dupa intrarea copiilor în scoala - ele sunt sesizate în urma

repercursiunilor care le au în sfera emotivitatii si comportamentului (nerespectarea

regulilor grupale,sociale)

o la 6-7 ani simptomele imobilitatii partiale creeaza dificultati în instruirea lor scolara -

labilitatea atentiei, capacitatea redusa de concentrare (sub 15-20min.), instabilitatea

psihomotorie, impulsivitatea si conduita dezechilibrata, etc.

o sechele postencefalice:



10


TEL/FAX:0213173659



simptomul major - tulburari de comportament

disfunctii partiale - neconformare cu unele reguli de conduita

deficientele de motricitate - se evidentiaza atât hipermotricitatea cât si

lentoarea, adica ritmul încet al miscarilor

capacitatea de memorare este redusa si semnalizeaza întotdeauna afectiunile

cerebrale intervenite în copilaria timpurie.

o insuficiente de tip disfazic pot sa apara pe fondul unor niveluri mintale

o nediferentierea schemei corporale diferite si reflectarea ei confuza

o tulburarile de limbaj de tip disfazic timpuriu sunt semne care apar la vârsta prescolara în

limitele utilizarii limbajului oral ca mijloc de comunicare impersonala, ceea ce diminueaza

sociabilizarea copilului, determina evitarea situatiilor de conversatie si refugiul în starea de

mutism, "cautarea cuvintelor" - vocabularul redus, limitarea comunicarii la propozitii

simple, incapacitatea memorarii unui text

o achizitiile verbale se obtin mai rapid decât recuperarea proceselor de cunoastere elementara

Coordonarea analizatorului vizual si auditiv

o coordonarea corecta dintre ochi - mâna, care trebuie sa stea în atentia educatoarei, pentru a nu-si forma

gresit pozitia scris-citit

o miscarile se diferentiaza, devin mai precise, ca urmare a faptului ca procesul de excitatie se restrânge tot

mai mult la celulele nervoase care dirijeaza direct activitatea muschilor mâinii

Nota: Parintii care se prezinta cu copiii la Comisia de evaluare psihosomatica, in centrul in care este

arondat, conform programarii pe care fiecare unitate scolara o va afisa, pentru circumscriptiile pe care le

arondeaza, vor prezenta adeverinta medicala a copilului ( si dupa caz, fisa medicala).



11


TEL/FAX:0213173659



III. INSTRUMENTE DE INREGISTRARE/CONSEMNARE A REZULTATELOR EVALUARII

PSIHOSOMATICE ( Fisa 1, Fisa 2)

FISA 1

EVALUARE PSIHOSOMATICA A COPILULUI LA INTRAREA IN SCOALA

Data

Centrul de

evaluare

Nume copil

Nume parinti,

adresa

Rezultat final in

urma evaluarii

CARACTERISTICI

SPECIFICE

VÂRSTEI

DESCRIEREA CARACTERISTICILOR CONFIRMA

UN NIVEL

OPTIM AL

MATURITATII

SCOLARE

NU

CONFIRMA

UN NIVEL

OPTIM AL

MATURITATII

SCOLARE

Schema

corporală

organizarea spaţio-temporală:

-copilul poate executa mişcări complexe ce solicită

mobilităţare şi relaţionare spaţiala a subiectului

-mişcarea conduce la o mai bună orientare

-schema corporală se construieşte progresiv datorită

achiziţiilor senzitive, senzoriale şi kinestezice

-aceste achiziţii sunt integrate progresiv în viaţa

cognitivă a copilului

-schema corporala pune în relaţie două spaţii

esenţiale:

o spaţiul propriului corp

o spaţiul obiectiv înconjurător

-percepţia schemei corporale

se face pe plan static - percepţia se face prin

cunoaşterea diferitelor părţi ale corpului



12


TEL/FAX:0213173659



dinamic - prin cunoaşterea posibilităţilor şi

limitelor praxice

- percepţie corporală:

analiză a mişcării,

coordonarea mişcării

memorarea unui sistem de acţiuni motrice

copilul poate diferenţia partea dreaptă

de cea stângă iar diferenţierea se realizează în praxie

(foloseşte segmentul preferat în acţiunile motrice)

- segmentele corpului, cât şi acţiunile îndeplinite

sunt orientate:

în raport cu coordonatele de spaţiu: sus – jos,

dreapta – stânga, în faţă în spate

- până la 7 – 8 ani se continuă achiziţionarea

diferitelor elemente ale schemei corporale şi

organizarea lor într-un tot unitar, dar numai după

această vârstă, copii reuşesc identificarea unei

scheme

Coordonarea

dinamică

segmentară şi

generală

pentru vârsta de 6 ani -coordonare dinamica - coordonare dinamica a mâinilor, poate cu o minge

de cauciuc, să atingă o ţintă fixă la 1,5 m distanţă, la

înălţimea copilului pe un platou de 25/25 cm

- cu o minge de 8 cm diametru aruncă cu mâna

dreaptă fără elan spre platou, cu un membru inferior

uşor flectat; coordonare dinamica generala

- copilul poate sări peste o coardă întinsă la 20 cm de

sol, fără elan

- pentru verificarea simultaneităţii mişcărilor -

mergând, copilul ţine în mâna

stângă/dreaptă o bobină din care desface un fir

pentru a-l

depăna pe indexul celeilalte mâini;

- pentru vârsta de 7 ani, din punct de vedere al

coordonării dinamice a mâinilor, copilul poate trasa

printr-un labirint cu o linie neîntreruptă, traseul de la

intrare şi până la ieşire

-din punct de vedere al simultaneităţii mişcărilor,

copilul flectează şi extinde alternativ genunchii,



13


TEL/FAX:0213173659



după ritmul ales de el

-descrie în spaţiu cu indexul drept şi stâng

circumferinţe în sensul acelor de ceasornic, membrul

superior fiind adus la 90°

Lateralitatea -stabilizarea lateralităţii (dreptaci, stângaci şi

ambidextrie);

- nivelul educaţiei gestuale

- cunoaşterea stabilă a părţii drepte sau stângi

- reversibilitatea- posibilitatea de a arăta mâna

dreaptă sau stângă a unei persoane din faţa sa

-calitatea motricităţii ca factor important în definirea

lateralităţii

Coordonarea

statică –

echilibrul

- pentru vârsta de 6 ani

- coordonre static - copilul poate efectua ortostatism,

ochii deschişi, sprijin pe un picior, celălalt

membru inferior în triplă flexie de 90°, membrele

superioare pe lângă corp; când membrul inferior

flectat revine pe sol, după 30” se lucrează cu celălalt

membru;

- pentru vârsta de 7 ani

-din punct de vedere al coordonării statice, copilul

poate efectua din stând, cu ochii deschişi, mâinile la

spate, stă pe vârfurile picioarelor şi încearcă

flectarea trunchiului la un unghi de 90°, fără flexia

genunchilor, timpul de menţinere a poziţiei este de

10 sec..

Coordonarea

perceptiv –

motrică

(percepţia

spaţiului,

ritmului şi a

mişcărilor

proprii)

-cunoaşte „spaţiul euclidian”, care este mai omogen

şi în care recunoaşte formele geometrice( avem in

vedere ca la 4 ani recunoaşte şi reproduce pătratul, la

5 ani triunghiul, la 6 ani rombul)

înţelegerea relaţiilor spaţiale – înţelege criteriul după care este alcătuită o

succesiune (după vârsta de 5 – 6 ani)

-structura spaţială după vârsta de 5 – 6 ani:

o cunoaşterea situării propriului corp în mediul

înconjurător;

o cunoaşterea relaţiei existente între obiecte;



14


TEL/FAX:0213173659



o capacitatea de cunoaştere a persoanei, astfel

încât acesta să se poată organiza în funcţie de

mediul înconjurător şi să organizeze obiectele

unele în raport cu altele

o deosebeşte activităţile ce durează puţin de cele

ce durează mult, se dezvoltă ritmul, care

cuprinde noţiunile de ordine, succesiune, durată

şi alternanţă

Rapiditatea

mişcărilor

pentru vârsta de 6 ani - trasează rapid linii verticale pe o coală de hârtie;

pentru vârsta de 7 ani

- ţine în mână un pachet cu cartonase/betisoare si la

semnal le împarte cu viteză în 4 grupe fixate

(distanţa dintre grupe - 10-15 cm)

Ideomotricitatea -în formarea deprinderilor motrice, este important

raportul imagine - act, prin perfecţionarea actului se

îmbogăţeste imaginea

-orientarea în procesul învăţării/evaluarii - centrare

pe actiune, pe modul de execuţie, nu pe rezultatul

acţiunii

-experienţa de mişcare a propriului corp ţine de

formarea

reprezentărilor ideomotorii ce se regăsesc într-o

experienţă motrică anterioară specifică sarcinii.

Recomandari

Comisia de evaluare:



15


TEL/FAX:0213173659



FISA 2

EVALUARE PSIHOSOMATICA A COPILULUI LA INTRAREA IN SCOALA

( adaptata dupa Guy Willems, Ph. Evrand et al., 1977)

Data

Centrul de evaluare

Nume copil

Nume parinti, adresa

Rezultat final in urma evaluarii

INDICATORI DE EVALUARE

CONFIRMA UN NIVEL

OPTIM AL

MATURITATII

SCOLARE

NU CONFIRMA UN

NIVEL OPTIM AL

MATURITATII

SCOLARE

Neurologie

Praxie grosiera (salt intr-un picior, a

sta intr-un picior)

Anamneza

Cefalee

Tulburari de somn



16


TEL/FAX:0213173659



Dureri abdominale

*Conform fisei medicale

Comportament

Durata atentiei

Semne de oboseala mintala

Perseverare

Lentoare cognitiva, a comprehensiunii

Impulsivitate

Hiperactivitate

Hipoactivitate

Normal

*Conform fisei psiho-pedagogice

Maladii (anamneza)

Epilepsie

Meningita

Meningo-encefalita etc.

*Conform fisei medicale

Recomandari

Comisia de evaluare:

cjrae ilfovpreşcolaritatea aduce schimbări importante în viaţa unui copil, atât în planul...

Documents