ciuleandra este un roman scris de liviu rebreanu

5
Ciuleandra este un roman scris de Liviu Rebreanu . Preocuparea pentru analiză şi pentru explorarea în profunzime a psihicului uman se adânceşte în romanul “Ciuleandra”(1927), pe care canonul critic îl plasează de obicei în umbra capodoperei “Pădurea spânzuraţilor”, deşi sunt comparabile prin insolitul abordării. Receptarea critică din epocă a privilegiat ”Pădurea spânzuraţilor” din mai multe motive: tema nouă a războiului, problematica majoră (drama naţională), complexitatea personajului şi deplasarea accentului de la creaţie spre analiză. Perspectiva temporară descoperă în romanul Ciuleandra suficiente motive pentru o nouă interpretare şi o reconsiderare a cărţii în ierarhia operei lui Liviu Rebreanu: interesul pentru omul comun şi drama sa personală, tema alienării individului, psihologia criminalităţii, investigarea stratului psihic abisal, formula ingenioasă exploatând resursele oferite de romanul senzaţional şi poliţist. Romanul “Ciuleandra” este alcătuit din 31 de capitole şi se deschide cu un moto: ”…şi nu ştii că tu eşti ticălos şi mişel şi sărac şi orb şi gol…” (Apocalipsa, III – 17). Acesta are un rol anticipativ deoarece prezintă ipostaza finală a personajului principal, nebunia acestuia, dar ilustrează, totodată, şi faptul că niciodată nu ne cunoaştem suficient de bine, niciodată nu ştiu dacă în interiorul unei fiinţe aparent inofensivă se poate afla instinctul criminal. Trebuie doar să ştim să ne controlăm pornirile. Tilul operei poate fi privit din două unghiuri, având un sens denotativ şi un sens conotativ. El exprimă pe de o parte nebunia dansului, “Ciuleandra” fiind considerat un dans dionisiac în care fiecare dintre participanţi se deslănţuie: ”Porneşte ca o horă oarecare, foarte lent, foarte cumpătat. Jucătorii se adună, se îmbină, se înşiră, probabil după simpatii, ori la întâmplare, indiferent. Pe urmă, când se pare că oamenii s-au încins puţin, muzica prinde a se agita şi a se iuţi. Ritmul jocului se accelerează, fireşte. Jucătorii, cuprinşi de după mijloc, formează un zid compact de corpuri care se mladie, se îndoaie, se răsuceşte, şi tresaltă cum poruncesc lăutarii. Cu cât se prind mai tare jucătorii, cu atât muzica devine mai zvăpăiată, mai sălbatică. Picioarele flăcăilor scăpară vijelios, schiţează figuri de tropote, sărituri de spaimă, zvâcniri de veselie.

Upload: costel-guglea

Post on 17-Nov-2015

213 views

Category:

Documents


0 download

DESCRIPTION

bun

TRANSCRIPT

Ciuleandra este un roman scris de Liviu Rebreanu

Ciuleandra este un roman scris de Liviu Rebreanu.

Preocuparea pentru analiz i pentru explorarea n profunzime a psihicului uman se adncete n romanul Ciuleandra(1927), pe care canonul critic l plaseaz de obicei n umbra capodoperei Pdurea spnzurailor, dei sunt comparabile prin insolitul abordrii. Receptarea critic din epoc a privilegiat Pdurea spnzurailor din mai multe motive: tema nou a rzboiului, problematica major (drama naional), complexitatea personajului i deplasarea accentului de la creaie spre analiz.

Perspectiva temporar descoper n romanul Ciuleandra suficiente motive pentru o nou interpretare i o reconsiderare a crii n ierarhia operei lui Liviu Rebreanu: interesul pentru omul comun i drama sa personal, tema alienrii individului, psihologia criminalitii, investigarea stratului psihic abisal, formula ingenioas exploatnd resursele oferite de romanul senzaional i poliist.

Romanul Ciuleandra este alctuit din 31 de capitole i se deschide cu un moto: i nu tii c tu eti ticlos i miel i srac i orb i gol (Apocalipsa, III 17). Acesta are un rol anticipativ deoarece prezint ipostaza final a personajului principal, nebunia acestuia, dar ilustreaz, totodat, i faptul c niciodat nu ne cunoatem suficient de bine, niciodat nu tiu dac n interiorul unei fiine aparent inofensiv se poate afla instinctul criminal. Trebuie doar s tim s ne controlm pornirile.

Tilul operei poate fi privit din dou unghiuri, avnd un sens denotativ i un sens conotativ. El exprim pe de o parte nebunia dansului, Ciuleandra fiind considerat un dans dionisiac n care fiecare dintre participani se deslnuie: Pornete ca o hor oarecare, foarte lent, foarte cumptat. Juctorii se adun, se mbin, se nir, probabil dup simpatii, ori la ntmplare, indiferent. Pe urm, cnd se pare c oamenii s-au ncins puin, muzica prinde a se agita i a se iui. Ritmul jocului se accelereaz, firete. Juctorii, cuprini de dup mijloc, formeaz un zid compact de corpuri care se mladie, se ndoaie, se rsucete, i tresalt cum poruncesc lutarii. Cu ct se prind mai tare juctorii, cu att muzica devine mai zvpiat, mai slbatic. Picioarele flcilor scpar vijelios, schieaz figuri de tropote, srituri de spaim, zvcniri de veselie. Apoi, deodat, cu toii, cu pai sltai i foarte iui, pornesc ntr-un vrtej. Zidul viu te avnt cnd ncoace, cnd ncolo, lutarii pic vehement strunele nsprind i ascuind sunetele cu cte un chiot din gur, la care ncearc s rspund altul, din toiul juctorilor, curmat ns i nghiit de nvala ritmului. Acum irul, tot ncovindu-se i strigndu-se, ca un apte fantastic, ncepe s se ncolceasc, s se strng, s se grmdeasc pn ce se transform parc ntr-un morman de carne fierbinte care se zvrcolete de pe loc un timp ca apoi, pe neateptate, s se destind iari, ostenit ori prefcut, n tact cuminte, lsnd s se vad feele roite i vesele ale juctorilor.

Acest joc este, de asemenea, un dans al destinului unde muli i gsesc sufletul pereche, dup cum spune i Andrei Leahu: Apoi, prin partea noastr, mai toi flcii, de la uleandra, se nsoar.

Pe de alt parte, prin intermediul Ciuleandrei Puiu Faranga i arat adevrata personalitate i scap astfel, pentru un moment, de masca care i ascunde adevratele simiri. Fiind un roman de analiz psihologic, accentul se pune pe conturarea trsturilor personajului principal, de acceea modul predominant de naraiune este descrierea. De asemenea primeaz conflictul interior care se d ntre ceea ce ar vrea s fie i ceea ce este cu adevrat, ntre personalitatea lui i masca pe care i-o d jos abia n finalul romanului.

Fcnd parte din categoria romanului modern, Ciuleandra nu respect ncadrarea n momentele subiectului, de aceea ea se deschide cu intriga, scena violent a unei crime conjugale. n aceast prim scen autorul ni-l prezint pe Puiu Faranga n ipostaza de criminal, ucigndu-i soia: O prvlise pe sofa i, cu genunchiul drept, i zdrobea snii. Degetele i le nfipse n gtul ei plin i alb parc-ar fi vrut s nbue un rspuns de care se temea. Acesta fcea parte dintr-o familie nstrit i renumit.

O dat nfptuit crima, acesta fuge sub aripa protectare a tatlui su. El manifest asupra fiului su o autoritate sever i refuz s conceap c unicul fiu este un criminal: A, dar tu ct mi-ai insultat inima cu fapta ta mrav! Ai zdrobit tot ce, Puiule, tot ce am crezut i tot ce ndjduiam n viitor. Unicul copil a lui Faranga este un uciga ordinar. Tatl su i pusese toat ncrederea n Puiu i l iubea nu numai c era snge din sngele lui ci i pentru c trebuia s duc mai departe faima acestei familii. Prin el se asigura continuitatea neamului: El era singurul vlstar al familiei Faranga, i printr-nsul familia aceasta () trebuia s perpetueze.

Neavnd de mic o mam, Policarp dar i mtua sa, Matilda, au ncercat s o nlocuiasc. Lui Puiu i lipsete, ns, sensibilitatea, dragostea matern pe care nici unul dintre acetia doi nu a putut s i-o nsufle. Dup svrirea crimei, tatl su, pentru a evita arestarea biatului dar i pentru a scpa de ruine, i propune iar mai apoi l oblig s se interneze ntr-un sanatoriu, prefcndu-se nebun. Ajuns la sanatoriu, cei care l nsoesc i ordon medicului ca Puiu s nu fie tratat ca un pacient oarecare. Se observ aici superioritatea familiei n raport cu cei din jur: s avei grij ca de ochii din cap de clientul dumneavoastr.

Intrarea n acest spaiu izolat se presupune c are rolul de a reda linitea sufleteasc a personajului, ns se dovedete a fi un loc mai ngrozitor dect nchisoarea, deoarece aici sunt analizate toate ntmplrile importante din viaa sa regsindu-se pe sine. Analiza psihologic a personajului se realizeaz prin intermediul introspeciei adic scurtarea strilor sufleteti pn la nuane infinitezimale: Are nevoie tocmai de uurare, iar minciuna iar complic n zadar situaia i l-ar face s se dispreuiasac singur. De aceea i cu gelozia a refuzat s mint, orict l-ar fi servit poate momentan minciuna. Las c nsui ntrebarea doctorului a fost aa de nelalocul ei! Dar, n sfrit, acum toate acestea n-au nici o importan, prin monologul interior: Btrnul a fost ru nsprit cnd m-a adus aici-socoti Puiu, ntunecndu-se iar din ce n ce. Graba lui excesiv s-ar putea s mi fie funestr. Nu era momentul s m abandoneze n minile unui om cu totul strin sau chiar ostil, sau prin intermediul stilului indirect liber: Trecnd n revist gesturile i cuvintele medicului descoperi curnd n toate urmele unei vrjmii ascunse. Gsi i motivul: din felul cum spusese c a cunoscut-o pe Medelaine nelegea acum, o iubire tainic. Firete, o iubire din deprtare, cci Medelaine, ct a fost de delicat, nu s-ar fi cobort niciodat la acest doctor care nu e nici frumos, nici inteligent, nici mcar simpatico. El ns n-ar fi de mirare s-o fi adorat. i iubirele astea sunt cele mai primejdioase. Amanii necunoscui sau ascuni sunt capabili de toate josniciile i rzbunrile.

La prima ntlnire cu doctorul, Puiu observa atitudinea indiferent a acestuia fa de el. Meditnd asupra acestei ntlniri gsete imediat un rspuns: din felul cum spusese c a cunoscut-o pe Medelaine nelegea acum, o iubire tainic Trecerea zilelor l determin pe Puiu s gseasc o explicaie la crima sa. Privind n profunzime, el i d seama o asemenea fapt nu poate fi svrit dect din cauza instinctului criminal nnscut: Dac nu m-am putut stpni nici ct gardianul nseamn c am avut n mine instinctul criminal nnscut. El i amintete c de mic era o fire crud i nemiloas, asistnd la tierea psrilor: Plcerea grozav de a privi, de cnd era un prichindel, la ar, cum se npustea s pun mn pe corpul fr cap ce se zvrcolea i srea de ici-colo mprocnd cu snge n toate prile, participnd la dueluri: nu vreau s am copil asasin nici mcar n duel, sau comportndu-se slbatic cu fiina iubit: Apoi pornirea lui stranie i irezistibil, cnd posed o femeie, de-a o ucide ntr-o mbriare suprem sau cu o srutare ca s-I opreasc definitiv respiraia. Multe femei i-au i spus, mai n glum, mai n serios, c se poart n iubire ca un criminal sadic.

n acel spaiu izolat, gardianul este cel care ine locul mamei sale, dar se dovedete a fi i un model demn de urmat deoarece i el se aflase ntr-o situaie asemntoare, de a-i ucide soia, ns a putut s se stpneasc: Un simpu ran, a fost n stare s renune la tot, s nfrunte necunoscutul unei viei noi, numai ca s evite tentaia de-a suprima viaa unei femei ticloase.

Discuiile pe care le are n continuare cu doctorul sunt mult mai lejere, Puiu rememorndu-i astfel toat perioada cnd o cunoscuse pe Mdlina. El o considera mai nti ca pe o sor, apoi dup ce se cstorete i i devine soie. Intervine aici o confuzie a personajului care nu tie cum s o perceap pe fat. Tocmai aceast confuzie, dar i tcerea fetei l enerveaz i duce la producerea crimei. ns, fapta svrit poate fi pus i pe seama tatlui su care datorit autoritii exercitate, biatul dorete s se rzbune, dar fiindc tatl su e prea puternic, toate nemulumirile acumulate se rsfrng asupra Mdlinei.

Degradarea personajului atinge punctul culminant n momentul n care rolul dintre pacient i doctor se inverseaz. Acesta din urm i mrturisete dragostea pentru Medelaine: Am iubit-o mult, da Era numai o copil dar am iubit-o i ca pe o sor, i ca pe o soie Pe-atunci eram nc sentimental i aveam idealuri burgheze. Culmea fericirii o socoteam s ajung medic de pla n judeul meu, s iau de nevast pe Mdlina, s-o fac cucoan s ne iubim, s avem copii i s trim 70 de ani. Am stat de vorb cu ea i m-a neles dei prea altfel copilroas. M-am nvoit i cu m-sa, cu femeia asta care a mai ndrznit s vie la mine s i dau o mn de ajutor ca s te antajeze pe d-ta cu moartea Mdlinei. Din srcia mea am ajutat-o de multe ori i pe ea, ca pe viitoarea mea soacr, pe femeia asta. Toate mergeau bine. Mai aveam doi ani ca s ies om cu pinea n mn. i deodat ai picat d-ta la Ciuleandra aceea. Am avut imediat presimirea c are s mi se ntmple un ru mare din clipa din care v-am zrit aprnd n cerdacul crciumii. Apoi cnd ai intrat n hor i te-ai prins de Mdlina, am neles c de-aci mi va veni rul. Am ncercat s lupt, s m mpotrivesc. Mi-au luat-o oamenii cu sila. Ai plecat, am rsuflat. Credeam c m-a scpat. Totui a doua zi am vorbit cu Mdlina, am prins-o de mn, mna ei fierbinte i aspr, m-am uitat n ochii ei: S nu te duci, Mdlino! S nu m lai singur! i ea mi-a rspuns din inim: Nu m duc! Pe urm ai venit, eu nu eram acas, i ai luat-o. N-am plns niciodat, n-am plns nici atunci. Crciumarului ns i-am cutat pricin i l-am umplut de snge. Auzisem c el fusese mijlocitorul i c primise un baci gras de la boieri. i aa s-au risipit visurile mele de fericire conjugal burghez. Nu mai aveam de ce s rvnesc la postul de medic rural i n schimb am ajuns aici. Numai pe Mdlina n-am putut-o terge din inim. Am aflat norocul ei. i niciodat nu am cutat s m apropiu de ea. Triam, nu tiu de ce, cu iluzia c, n taina sufletului ei, tot numai pe mine m iubete i-mi era fric, mrturisesc, s nu mi se spulbere i iluzia asta(). ntr-o diminea ns, acum o lun i dou zile, cnd am sosit la serviciu, doctorandul m vestete c n noaptea trecut, dup insistena prefectului poliiei, a internat aici pe fiul fostului ministru Faranga care, ntr-o criz nervoas, i-a sugrumat nevasta. Nu tiu ce mutr voi fi fcut, dar sufletul meu se rsucea ca o rm strivit. Se sfrise definitiv orice speran chiar ntr-o minune!" De asemenea, prezint i rul fcut acesteia: Ai dreptate Ai omort-o chiar de dou ori; nti i-ai ucis sufletul cnd ai luat-o i a doua oar i-ai ucis i trupul! Aa e!