Ce s-ar spune despre un afiş menit să laude un săpun şi care ar arăta în acelaşi timp că şi alte săpunuri sunt bune? Lumea ar clătina pur şi simplu din cap. Totuşi, exact aşa au stat lucrurile cu reclama noastră politică. Scopul propagandei nu este, de exemplu, să dozeze dreptatea diverselor partide, ci să o sublinieze exclusiv pe cea a partidului pe care îl reprezintă. Ea nu trebuie să caute adevărul în mod obiectiv, dacă acesta este favorabil celorlalţi, şi nici să-l prezinte maselor sub pretextul unei echităţi doctrinare, ci să-l urmărească exclusiv pe cel care îi este favorabil.

Cărţile sunt pentru neghiobii şi imbecilii "claselor intelectuale" mijlocii şi fireşte şi ai claselor sus-puse; ziarele sunt pentru mulţime.

Nu lupţi decât pentru ceea ce iubeşti.

Viaţa nu iartă slăbiciunea.

Ce baftă pe conducători că oamenii nu gândesc.

Dacă doriţi simpatia maselor, trebuie să le spuneţi lucrurile cele mai stupide şi mai gogonate.

Cunosc oameni care "citesc" la nesfârşit, carte după carte, slovă cu slovă, şi pe care totuşi nu i-aş numi "citiţi". E adevărat, au un bagaj mare de "cunoştinţe", dar mintea lor nu e capabilă

să organizeze şi să înregistreze materialul pe care l-au acumulat. Le lipseşte arta de a deosebi într-o carte lucrurile necesare de cele fără de valoare, de a le reţine pe primele pentru totdeauna şi, dacă se poate, de a nici nu le vedea pe celelalte.

Mereu există trei grupuri: luptătorii, indiferenţii şi trădătorii.

Spune o minciună suficient de tare şi suficient de mult şi lumea o va crede.

Chiar şi azi, în şcolile primare superioare, istoria mondială se predă adesea prost. Puţini profesori înţeleg că scopul predării istoriei nu constă în învăţarea unor date şi fapte, că este lipsită de importanţă cunoaşterea exactă de către copil a datei unei bătălii sau a încoronării unui monarh. Nu despre asta e vorba. A învăţa istorie înseamnă a cerceta cauzele care au determinat evenimentele istorice.

Pentru orice copil pe care o femeie îl dă naţiunii, ea duce propria luptă în interesul acesteia.

Cine este născut pentru politică trebuie să facă politică, fie că se află în libertate, fie că se află la închisoare, aşezat pe un scaun îmbrăcat în mătase sau obligat să se mulţumească cu o bancă tare; soarta poporului său îl va frământa din zori şi până în noapte... Cine este născut pentru a fi dictator nu se va lăsa supus presiunilor, ci îşi va manifesta voinţa, nu va fi propulsat

înainte, ci se va propulsa singur... Cine se simte chemat să conducă un popor nu are dreptul să spună: dacă doriţi să mă pun în fruntea voastră sau dacă veniţi să mă chemaţi, voi veni. El are datoria de a face acest lucru.

Cine nu înţelege psihologia feminină a maselor, a mulţimii, niciodată nu va obţine efectul necesar. Întrebaţi-vă: ce vrea femeia de la bărbat? Claritate, hotărâre, forţă, acţiune. Dacă vorbeşti cu ea cum trebuie, se va sacrifica cu mândrie.

Masele cred mai degrabă o minciună mare decât una mică.

Există mai multe şanse să vezi o cămilă trecând prin urechile acului decât să descoperi un om mare prin alegeri.

Conducătorul de geniu trebuie să posede abilitatea de a prezenta pe oponenţii lui diferiţi ca făcând parte dintr-o singură categorie.

Sper că nimeni nu va pretinde vreodată că oamenii de stat se nasc cu sutele din buletinele de vot ale alegătorilor care sunt oricum, numai inteligenţi nu.

Există un lucru care nu trebuie uitat, pe care lumea nu are dreptul să-l uite: majoritatea nu poate niciodată să înlocuiască un om. Ea reprezintă întotdeuna nu numai pe cei proşti, dar şi pe cei laşi. Şi, pe cât este de adevărat că o sută de visători nu

fac cât un înţelept, tot aşa, de la o sută de fricoşi n-o să scoţi niciodată o hotărâre eroică.

Arta de a citi şi de a studia constă în următoarele: "a conserva esenţialul şi a uita amănuntele".

Nimeni nu e mai presus de lege... iar legea sunt eu.

Iertarea este slăbiciune.

Caracterul bărbatului poate fi recunoscut după două semne: după femeia cu care se însoară şi după felul în care acesta moare.

Cei mai tari sunt cei mai buni şi cei mai buni vor supravieţui. Asta-i legea naturii.

Un politician: acel soi de oameni a căror unică şi veritabilă convingere este absenţa oricărei convingeri, asociată cu o insolenţă inoportună şi cu o artă neruşinată de a minţi.

Ştiu bine că oamenii se cuceresc mai uşor prin cuvinte decât prin cărţi: toate mişcările importante înregistrate de istorie datorează mult mai mult oratorilor decât scriitorilor.

Masa are întotdeauna nevoie, în felul ei greoi de a fi, de un anumit timp până să devină aptă de a înţelege un lucru. Memoria ei nu va reţine decât acele noţiuni, fie şi cele mai simple, care îi sunt repetate de mii de ori. Nici o modificare nu are voie să schimbe conţinutul a ceea ce se afirmă prin propagandă, ci ea trebuie, până la urmă, să spună acelaşi lucru. Astfel, o lozincă poate fi prezentată sub diferite unghiuri, dar la sfârşit oricare expunere trebuie să ajungă întotdeauna din nou la lozincă... Şi atunci se va putea constata cu uimire ce rezultate extraordinare, greu de închipuit, poate produce perseverenţa. Orice reclamă, fie în domeniul afacerilor, fie în politică, îşi datorează succesul duratei şi regularităţii cu care este aplicată.

Cand vorbesc cu oamenii, mai ales cu cei care inca nu au intrat in partid sau cu cei care tocmai se pregatesc sa-l paraseasca, vorbesc intotdeauna ca si cum de decizia lui sau a ei depinde soarta natiunii. Cu alte cuvinte, apelez la vanitatea si ambitia interlocutorului. Insa de indata ce-mi reuseste acest lucru restul este usor. Fiecare om, bogat sau sarac, are sentimentul interior al nemultumirii de propria situatie. In oameni, dormiteaza dorinta de a face un ultim sacrificiu sau de a risca chiar o aventura, pentru ca sa-si confere vietii o noua directie. De exemplu, sunt gata sa-si cheltuiasca ultimii bani, pentru un bilet la loterie. Incerc sa le indrept acest sentiment spre scopuri politice. Caci, in esenta, orice miscare politica se bazeaza pe dorinta adeptilor ei, barbati si femei, de a schimba in bine propria lor situatie si sortile copiilor si nepotilor. Cu cat mai jos se afla oamenii pe scara ierarhiei sociale, cu atat mai puternica este nazuinta lor de a fi partasi la o cauza mareata.

Vacile există pentru a da lapte; boii pentru a trage la jug.

 Petre Ţuţea: „Comuniştii au vrut să ne facă fericiţi cu forţa: bă, să fiţi fericiţi, că vă ia mama dracului! Adică să mănânci bine, să bei bine, să dormi bine şi la loc comanda!”