Citate din Buddha1. OPŢIUNI

(Liber - arbitru)Noi suntem ceea ce gândim. Tot ceea ce suntem, izvorăşte din gândurile noastre. Cu gândurile noastre, noi facem lumea.Vorbeşte şi făptuieşte cu o minte impură şi necazurile nu vor întârzia să te urmeze, precum roţile urmează boul ce trage căruţă.Vorbeşte şi făptuieşte cu o minte pură şi fericirea te va urma precum umbra ta neclintit."lată cum m-a maltratat şi m-a bătut, cum m-a trântit jos şi m-a jefuit." Trăieşte cu astfel de gânduri şi vei trăi în ură."Iată cum m-a maltratat şi m-a bătut, cum m-a trântit jos şi m-a jefuit." Abandonează astfel de gânduri, şi trăieşte în iubire.În această lume ura n-a îndepărtat niciodată încă ura. Numai iubirea îndepărtează ura.Aceasta este legea, străveche şi nesecată. Şi tu trebuie să treci prin asta. Ştiind asta, cum te mai poţi certa ?Cu câtă uşurinţă răstoarnă vântul un arbore plăpând. Caută numai fericirea în simţuri, lasă-te târât de mâncare şi somn, şi vei fi dezrădăcinat.Vântul nu poate răsturna un munte. Tentaţia nu poate să atingi un om care este treaz, puternic şi umil, care se stăpâneşte pe sine Şi urmează legea.Dacă gândurile unui om sunt tulburi, dacă el este nesăbuit şi plin de înşelăciune, cum poate el purta mantia galbenă ?Oricine este stăpân pe propria-i fire, strălucitor, curat sufleteşte şi onest, acela poate cu adevărat să poarte mantia galbenă.Confruntând adevărul cu falsul şi falsul cu adevărul, tu îţi închizi inima şi te umpli pe tine însuţi cu dorinţe. Vezi falsitatea ca falsitate, adevărul ca adevăr. Priveşte în inima ta. Urmează-ţi firea inimii.O minte nechibzuită este un acoperiş şubred. Pasiunile, inundă, ca ploile ceva. Dar dacă acoperişul este trainic, suntem la adăpost.Oricine dă frâu liber gândurilor impure suferă în lumea asta şi cealaltă. În ambele lumi el suferă şi ce grozav va fi când îşi va da seama cât de mult a greşit.Dar oricine urmează legea este plin de bucurie aici şi plin de bucurie dincolo. În ambele lumi el jubilează şi ce măreţie când vede cât bine făcut.Căci mare este răsplata în asta lume şi Încă şi mai mare în cealaltă.Oricâte cuvinte sfinte ai fi citit, oricâte ai fi spus, la ce bun dacă nu făptuieşti în conformitate cu ele ?Ești cumva un păstor care număra oile altcuiva, niciodată neavând parte din asta ?Citeşte câteva rânduri, după cum îţi place, vorbeşte mai puţin. Dar făptuieşte după lege.Renunţă la vechile obiceiuri, patimă, duşmănie, prostie. Cunoaşte adevărul şi găseşte pacea. Primeşte cu bucurie calea.

2. STAREA DE VEGHE(Atenţia Pură)Starea de veghe este calea spre viaţă.Ignorantul doarme ca şi cum ar fi deja mort, dar învăţatul este treaz şi el trăieşte veşnic.El veghează. El este curat. Cât de fericit este el! Căci el vede că starea de veghe este viaţa. Cât de fericit este el, mergând pe poteca deşteptării.Acela meditează cu perseverentă, ţintind libertatea şi fericirea

Aşadar trezeşte-te, cugetă, veghează. Lucrează cu grijă şi atenţie. A fi viu este calea iar lumina va creşte în tine. Veghind şi lucrând, cel învăţat îşi face o insulă pe care inundaţia nu o poate înghiţi.Ignorantul este nepăsător. Dar învăţatul păzeşte şi veghează. Este cea mai preţioasa comoară. El nu dă niciodată frâu liber dorinţelor. El meditează. Şi în puterea deciziei lui, el redescoperă adevărata fericire.El învinge dorinţa şi din turnul înţelepciunii el priceşte în jos neafectat, mulţimea străzii necăjită. Din Vârful muntelui el priveşte în jos asupra celor ce trăiesc lipiţi de ţărâna.Priceput printre cei nepricepuţi,treaz în timp ce ceilalţi visează. Rapid ca un cal de curse el depăşeşte pe câmpul său.Prin veghere, Indra a devenit regele zeilor. Ce minunat este să veghezi, ce prostie să dormi.Înţeleptul cerşetor care-şi păzeşte mintea şi-şi face griji de îndărătnicia gândurilor sale, mistuie cu focul vigilenţei sale orice legătură.Înţeleptul cerşetor care-şi păzeşte mintea şi-şi face griji de propria-i confuzie, nu poate decădea. El a găsit calea spre pace.

3. MINTEA( mental)Aşa cum meşterul îşi ciopleşte şi-şi face săgeţile drepte, tot aşa ăi cel Învăţat îşi îndreaptă gândurile răzleţe.Aşa precum peștele afară din apă, eşuat pe ţărm, gândurile se zbat şi freamătă. Căci s-ar putea ele debarasa de dorinţe ?Ele tremură, sunt şovăielnice, rătăcesc după cum vor. Este bine să le controlăm şi stăpânindu-le, fericirea vine-n prag.Dar cât de subtile sunt ele, cât de alunecoase ! Sarcina este de a le linişti şi stăpânindu-le să găseşti fericirea.Cu mintea îndreptată într-un scop unic, cel învăţat îşi ţine în frâu gândurile. Acestea-şi sfârşesc rătăcirea. Aşezat în lăcaşul inimii el îşi găseşte libertatea.Cum poate o minte tulburată să înţeleagă calea ? Dacă un om este răvăşit, nu va putea niciodată fi umplut cu cunoaştere.O minte netulburată, nemaicăutând să judece ce e bine şi ce e rău, o minte dincolo de judecări, veghează şi înţelege.Cunoaşte că corpul este un ulcior fragil şi clădeşte un castel din mintea ta. În orice încercare lasă înţelegerea să lupte pentru tine pentru a apăra ceea ce ai câştigat.Căci curând corpul va fi lepădat. Atunci ce mai simte el ?Un. buştean nefolositor stă întins pe pământ. Apoi ce mai ştie el ?Cel mai înrăit duşman al tău nu-ţi poate face mai mult rău aşa cum îți fac propriile-ți gânduri, nestrunite,Dar odată stăpânite, nimeni nu te poate ajuta mai mult, nici chiar tatăl tău sau mama ta.

4. FLORI( Virtuţile ) >Cine va cuceri această lume şi lumea morţii cu toţi zeii lor ? Cine va descoperi calea strălucitoare a legii ?Tu vei fi acela; întocmai ca omul care caută flori - găseşte cele mai frumoase şi mai rare.Înţelege că, corpul nu este decât spumă,numai val, umbra unei umbre. Rupe săgeţile, flori ale dorinţelor şi apoi, pe nesimţite scapă de regele morţii. Şi dă-i drumul înainte.

Moartea pune stăpânire pe omul care adună flori, atunci când cu mintea ameţită şi simţurile însetate, acesta caută în zadar fericirea în plăcerile lumeşti. Moartea îl retrage înapoi aşa cum o inundaţie poartă din loc un sat adormit.Moartea îl biruie atunci când cu mintea ameţită şi simţurile însetate; culege flori.El nu-şi va găsi niciodată saţietatea în plăcerile lumeşti.Albina culege nectar din flori, fără să-i pese de frumuseţea sau parfumul lor. Tot aşa cel învăţat se stabilizează şi umblă de colo-ncoace.Uită-te la propriile-ţi greşeli, ce ai făcut sau ce a rămas nefăptuit. Nu te uita la greşelile celorlalţi.Ca o floare frumoasă, luminoasă dar neparfumată, sunt vorbele frumoase dar goale ale omului care nu vorbeşte cu inima.Ca o floare frumoasă, luminoasă şi parfumată, sunt vorbele frumoase şi pline de adevăr ale omului care vorbeşte cu inimaCa şi ghirlandele croite dintr-o mulţime de flori, la fel se croieşte şi viaţa ta dintr-o mulţime de fapte bune.Parfumul din lemnul de santal, din oleandru sau iasomie, nu poate străbate împotriva vântului.Dar parfumul virtuţii străbate chiar şi împotriva vântului, în veacul vecilor, până la sfârşitul lumii.Cu cât mai minunat este parfumul virtuţii decât al celui de lemn de santal, oleandrul sau lotusul albastru de iasomie !Parfumul lemnului de santal şi oleandru nu se întinde prea departe. Dar mirosul virtuţii se ridică spre ceruri.Dorinţele nu trec niciodată prin faţa oamenilor virtuoşi și treziţi. Strălucirea lor îi face liberi.Cât de frumos creste lotusul din mocirla din marginea drumului. Parfumul său pur încântă inima.Urmează pe cel trezit şi printre cei orbi, lumina înţelepciunii tale va ieşi la vedere, strălucitoare, pură.

5. (Ignorantul) NEGHIOBUL(înţelepciune și îngâmfare)Ce lungă este noaptea pentru paznicul de noapte, cât de lung este drumul pentru călătorul obosit; cât de lungă este rătăcirea în multe vieţi a ignorantului care nu dibuieşte calea._Dacă călătorul nu poate găsi cunoscător sau prieten ca să meargă alături de el, mai bine să călătorească singur decât să se însoţească cu un ignorant.„Copiii mei, averea mea !” iată cum se necăjeşte ignorantul. Dar cum are el copii sau avere ? Nu este nici măcar propriul său stăpân. Ignorantul care ştie că este un ignorant este acela care este mai înţelept. Ignorantul care crede că el este înţelept, este de-a dreptul prost.Lingura este cea care gustă ? Un ignorant poate trăi întreaga viaţă în compania unui maestru şi tot nu păşeşte pe cale.Limba gustă supa. Dacă eşti treaz în prezența unui maestru, într-o clipă îţi va arăta calea.Ignorantul îşi este propriul duşman. Răul pe care-l face este ruinarea sa. Cât de amarnic suferă el ?De ce faci ceea ce vei regreta ? De ce îţi aduci ţie însuţi lacrimi ?Să faci numai ceea ce nu vei regreta şi umple-te de bucurie.Pentru un timp răutatea ignorantului are gust dulce, dulce ca mierea. Dar la urmă se transforma în amar. Şi cât de amarnic suferă el.Luni de zile să postească cel ignorant, mâncând cu linguriţa - tot nu face cât negru sub unghie pe lângă cel învăţat a cărui hrană este calea.Laptelui proaspăt îi trebuie un anumit timp pentru a se face lapte prins. Tot așa faptele rele ale ignorantului au nevoie de un anumit timp pentru a-l ajunge din urmă - la fel ca şi cărbunii încinşi care ard mocnit în ei înșiși.

Orice ar învăţa un ignorant, nu face decât să devină şi mai mărginit. Cunoaşterea îi ia mințile. Căci apoi el pretinde recunoaştere - un loc înaintea altor oameni, în loc printre ceilalţi oameni."Să-mi cunoască munca, fiecare să mă vadă ca să mă iaca model." Așa sunt dorinţele lui, aşa este mândria sa umflată.

Prostia (Aceasta) duce la bunăstare şi faimă; cealaltă la capătul drumului. Nu căuta propria-ţi recunoaştere ci urmează pe cel iluminat (trezit) şi devin-o liber.

6. ÎNŢELEPTULCel înţelept îţi spune unde ai căzut şi unde ai mai putea cădea - taine inestimabile ! Urmează, urmează calea.Permite-i să scoată tot ce-i mai bun din tine şi să te înveţe şi fereşte-te de greşeli. Lumea s-ar putea să-l urască dar oamenii buni îl iubesc.Nu căuta companii rele şi să trăieşti cu oamenii cărora nu le pasă de nimic. Găseşte-ţi oameni care iubesc adevărul.Inspiră profund. Trăieşte în seninătate şi bucurie. Cel înţelept îşi află plăcerea în adevăr şi urmează legea celui iluminat (trezit).Fermierul îşi canalizează apa pe pământul sau. Meşterul de arme îşi ciopleşte săgeţile, iar dulgherul își primeneşte lemnul.Tot aşa cel înţelept îşi îndreaptă mintea.Vântul nu poate clătina o minte. Nici proslăvirea şi nici blamarea nu-l mişcă pe cel înţelept.El este limpezime. Ascultând adevărul, el este ca un lac, pur, liniştit şi adânc.Nu vrea nimic. Acolo unde este dorinţă, nu spune nimic.Fericire sau nenorocire - orice-ar cădea asupra ta mergi mai departe neafectat, neataşat.Nu cere familie sau putere sau bunăstare, fie pentru tine însuți fie pentru altcineva.Poate un înţelept să dorească să se ridice pe nedrept ?Puţini trec răul, cei mai mulţi eşuează pe partea de dincoace. Ei aleargă în sus şi în jos pe malul râului.Dar cel înţelept, urmând calea trece dincolo înainte să-l ajungă moartea.El părăseşte calea întunecată pentru a lua calea luminii.El îşi părăseşte casa căutând fericirea pe un drum aspru.Eliberează-te de dorinţe, eliberează-te de posesiuni, eliberează-te de locurile întunecate ale inimii.Eliberează-te de ataşamente şi de pofte, urmând cele şapte lumini ale iluminării (trezirii) şi bucurându-se mult de libertatea sa în această lume, cel înţelept devine el însuşi o lumină pură, strălucitoare, liberă –

7. MAESTRULLa sfârşitul drumului, maestrul găseşte eliberarea de dorinţe şi dureri, eliberare fără legături. Cei care se trezesc (devin iluminaţi) nu zăbovesc niciodată într-un singur loc, ca şi lebedele se ridică şi părăsesc locul. În aer se ridică şi zboară într-o cursă invizibilă, neculegând nimic, neadunând nimic.Hrana lor este cunoaşterea. Ele trăiesc în vid, ele au văzut cum se trăieşte libertatea.Cine le poate oare urma ? Doar maestrul, tot aşa este puritatea lui.Ca o pasăre, el se ridică în atmosfera nelimitată şi zboară o cursă invizibilă. El nu doreşte nimic. Hrana lui este cunoaşterea.El trăieşte în vid, el şi-a croit libertatea. El este vizitiul carului, el şi-amblânzit caii, mândria şi simţurile. Chiar şi zeii îl admiră.Dând roade ca şi pământul, plin de voioşie şi limpede ca şi lacul neclintit, ca şi pragul de la uşa, el este eliberat de viaţa şi de moarte.

Gândurile lui sunt liniştite, vorbele lui sunt liniştite, munca lui este tăcere ,El îşi vede libertatea şi este liber.Maestrul îşi abandonează părerile. El vede dincolo de sfârşit şi început.El taie toate legăturile. El renunţa la toate dorinţele lui. El face fată oricăror tentaţii. Şi el se înaltă.Şi oriunde ar locui, la oraş, la tară ,într-o vale sau pe dealuri, acolo este bucurie totală.Chiar şi într-o pădure pustie, el află bucurie, deoarece nu doreşte nimic.

8. MIILEDecât o mie de vorbe goale, mai bine un singur cuvânt ce aduce pace.Decât o mie de versuri seci, mai bine un singur vers ce aduce pace.Decât o sută de fraze găunoase, mai bine un alineat de lege, aducător de pace.Este mai bine să te cucereşti pe tine însuti decât să câştigi o mie de bătălii.Apoi victoria va fi a ta.Asta nu poate fi luată de la tine nici de către îngeri, nici de către demoni, de cer ori iad.Decât o sută de ani de veneraţie (pioşenie), decât o mie de danii, de cât renunţarea la o sută de moduri de viaţă lumeşti pentru a câştiga merite, chiar şi decât supravegherea timp de o sută de ani a unui foc sacru în pădure, este mai bine o singură închinăciune de moment în faţa omului care s-a învins pe sine însuşi.A slăvi un astfel de om, un vechi maestru în virtute şi sfinţenie înseamnă a deveni victorios asupra vieţii însăşi, şi frumuseţe şi putere şi fericire mai înseamnă.Decât o sută de ani de zburdălnicie în viaţă, mai bine osingură zi petrecută în contemplaţie (meditaţie).

Decât o sută de ani de ignoran ă mai bine o singură zi petrecută în reflectare (meditare). țDecât o sută de ani de pierdere de vreme, (trândăvie) mai bine o singură zi petrecută în hotărâre.Mai bine să trăieşti o singură zi, minunându-te cum toate lucrurile se nasc şi mor. Mai bine să trăieşti o singură oră, observând singura viaţă dincolo de direcţia ei de parcurgere.

Mai bine să trăieşti o singură clipă din clipa drumului vieţii dincolo de drumul vieţii.

9. VIAŢA ZBURDALNICĂ( a lua totul cu uşurinţă)Grăbeşte-te să faci bine. Dacă eşti leneş în asta, mintea complăcându-se în prostie, te va prinde în capcană.Întoarce-ţi faţa de la viaţa zburdalnică. Iarăşi şi iarăşi, întoarce-ţi faţa înainte ca necazurile să se abată asupra ta.Să ai tragere de inimă în a face bine. Să-l faci neîncetat şi vei fi umplut de bucurie.Un prost este fericit până când prostiile lui se întorc împotiva lui. Iar un om bun poate suferi până când îl va ajunge bunătatea florilor sale.Să nu iei cu uşurinţă slăbiciunile tale spunând:"Ce înseamnă astea pentru mine ?"Un ulcior se umple strop cu strop. În felul acesta prostul devine plin până peste cap de prostie.Să nu-ţi minimalizezi virtuţile, zicând: "Asta nu înseamnă nimic".Un ulcior se umple strop cu strop. În felul acesta, cel înţelept devine plin până sus de virtuţi.Aşa cum un negustor bogat ocoleşte un drum primejdios, iar omul care iubeşte viaţa se fereşte de otravă, păzeşte-te de pericolele prostiei şi nebuniilor vieţii.Căci o mână ne rănită poate manevra otrava. Cel inocent n-are parte de nici o vătămare.

Dar precum praful aruncat împotriva vântului, răutatea loveşte înapoi în faţa celui prost care nedreptăţeşte pe cel pur şi nevinovat.Unii renasc în iad, alţii în această lume, cei buni în ceruri. Dar cel pur nu se mai naşte.Nicăieri! Nici în cer, nici în mijlocul mării, nici în adâncul munţilor, nu te poţi ascunde de propriile tale fapte rele. Nici în cer, nici În mijlocul oceanului, nici în adâncul munţilor, nicăieri nu te poţi ascunde de propria-ţi moarte. 10. VIOLENŢAToate fiin ele tremură în faţa brutalităţii. Toate se tem de moarte. Toate iubesc viaţa.țVezi-te în ceilalţi. Atunci pe cine mai poţi răni ?Ce rău mai poţi face ?Cel ce caută fericirea în rănirea celor care caută fericirea, niciodată nu va avea parte de fericire.Să nu spui niciodată vorbe aspre, căci acestea se vor întoarce ca un bumerang înapoi la tine. Vorbele furioase rănesc şi rănile ţi se întorc înapoi.Ca un gong spart, fii liniştit, fii liniştit. Cunoaşte liniştea libertăţii, unde nu mai există zbatere.Precum ciurdarii ducându-şi vitele pe câmpuri, bătrâneţea şi moartea te va duce în faţa lor.Dar neghiobul în nesăbuinţa lui uită şi aprinde focul în care într-o bună zi trebuie să ardă.Cel care face rău celui neprihănit sau răneşte pe cel inocent, de zece ori va cădea din chinurile infirmităţii, nedreptăţii sau bolii sau nebuniei, persecuţiei sau acuzării înspăimântătoare, pierderea familiei, pierderea averii (norocului).Foc din cer îi va lovi casa, iar după ce corpul îi va fi ars, el se va trezi în iad.Cel ce umblă dezbrăcat, cu părul zburlit, mânjit cu nămol, cel care posteşte, şi doar e pe pământ gol, şi-şi unge corpul cu cenuşă şi stă nesfârşit în meditaţie, atâta timp cât n-a scăpat de îndoială, acela nu-şi va găsi eliberarea.Dar cel ce trăieşte pur şi încrezător în sine, în tăcere şi virtute, care nu s-a pătat jignind sau reproşând, chiar dacă ar purta haine fine, atâta timp cât are şi credinţa pe deasupra, acela este un adevărat căutător.Un cal nobil rareori simte biciul pe spinare. Cine în această lume este la fel de ireproşabil (neprihănit/fără de păcat) ?Atunci, ca un cal de rasă, suferă sub bici. Arzi şi fii iute, crede, meditează, observă. Fii nepătat de orice vină, fii ireproşabil. Trezeşte-te spre lege. Şi de orice durere să te eliberezi.Fermierul îşi canalizează apa pe pământul lui. Meşterul îşi ciopleşte săgeţile. Dulgherul îşi primeneşte cheresteaua, iar cel înţelept se stăpâneşte pe sine.

11 BĂTRÂNEŢEALumea e în flăcări! Şi tu râzi ? Tu te afli adânc în întuneric. Nu vei cere lumina ?Căci priveşte-ţi corpul, o păpuşa pictată, o jucărie, îmbinat în încheieturi şi bolnăvicios şi plin de false închipuiri, umbra care se metamorfozează și se ofileşte.Cât de fragil este ! Fragil şi pestilent, el se vestejeşte, se descompune şi moare.Priveşti aceste oase albite, cojile găunoase şi reziduurile de frunze ale unei veri care se duce şi tu râzi!Tu eşti o casă de oase, carne şi sânge sau plasture.Mândrie locuieşte în tine şi ipocrizie, degenerescentă şi moarte.Carele pline de glorie ale regilor se destramă.Tot aşa şi corpul se întoarce în ţărână.Dar spiritul purităţi este neschimbător şi astfel neprihănitul învaţă pe neprihănit.Cel ignorant este un bou. El creşte în mărime nu în înţelepciune.„Zadarnic am căutat constructorul casei mele în nenumărate vieţi. Nu l-am putut găsi..."

Ce greu e să o duci din viaţa în viaţa !„Dar acum te văd. O Constructorule ! Şi niciodată de acum înainte nu îmi vei mai construi casa, i-am distrus temelia, i-am sfărâmat acoperişul şi i-am dat afară dorinţele. Şi acum sufletul meu este liber."În lac nu mai există peşte. Cocorii cu picioarele lungi stau în apă.Trist este omul care în tinereţea lui a trăit în destrăbălare şi şi-a irosit norocul, oftând la tot ceea ce şi-a stârnit asupra sa şi la cele prin care a trecut.

12. TU ÎNSUȚIIubeşte-te pe tine însuţi şi veghează - azi, mâine şi întotdeauna.Mai întâi stabileşte-te pe cale, apoi învaţă şi astfel să înfrângi durereaPentru a îndrepta pe acel neinstruit, trebuie să faci un lucru mai greu - să te îndrepţi pe tine însuţi.Tu eşti propriul tău stăpân. Cine altcineva ?Supune-te pe tine însuţi şi descoperă stăpânul tău. Cu îndărătnicie ţi-ai hrănit propriul mod rău de viaţa.În curând te va sfărâma, aşa cum diamantul sfărâmă piatra.Datorită prostiei tale proprii vei fi tras atât de jos cât doresc cei mai răi duşmani ai tăi.Aşa cum viermii năpădesc copacul. Cât de greu e să fii tu însuti, cât de uşor să te laşi pradă faptelor rele şi prostiei.Trestia "răchita" moare tocmai atunci când este încărcată de fructe. Tot aşa cel prost dispreţuind învăţăturile celui iluminat, respingând cu dispreţ pe cei ce urmează legea, piere tocmai atunci când prostia lui înfloreşte.Răul face parte din tine. Durerea face parte din tine. Dar şi virtutea face parte din tine şi puritatea. Tu eşti sursa oricărei purităţi şi oricărei impurităţi.Nimeni nu purifică pe altul. Să nu-ţi neglijezi niciodată munca ta pentru a altuia, oricât de mare nevoie ar avea. Treaba ta este să descoperi munca ta şi atunci cu toată inima să i te dăruieşti.

13. LUMEASă nu trăieşti în lume,în distragerea aten iei şi vise artificiale în afara legii. Ridică-te, veghează. țUrmează calea cu bucurie prin această lume şi dincolo de ea. Urmează calea virtuţii. Urmează calea plin de bucurie prin această lume dincolo de ea! Căci ia seama la lume - o himeră, un. miraj. Vezi lumea aşa cum este, şi moartea nu te va băga în seamă . Poftim, chibzuieşte cum e lumea, un car colorat pentru regi ,o capcană pentru cei proşti. Dar cel care vede devine liber. Aşa cum luna alunecă din spatele unui nor şi străluceşte, tot aşa maestrul apare din spatele ignoranţei lui şi străluceşte. Lumea aceasta se află în Întuneric. Ce puţini au ochi să vadă, Ce puține sunt păsările care zboară spre cer şi scapă de capcană . Lebedele, se ridica şi zboară spre soare. Ce fascinație. Tot aşa cel neprihănit cucereşte armatele iluziei, se ridică şi zboară. Dacă batjocoreşti cerul şi încâlci legea, dacă vorbele tale sunt minciuni, unde se vor termina faptele tale? Neghiobul râde de generozitate. Zgârcitul nu poate intra în cer. Dar cel Învăţat află bucurie în a da și fericirea este răsplata lui . Și mai mult - căci este mai mare decât toate bucuriile cerului și pământului - mai mare chiar decât stăpânirea peste toate lumile este bucuria de a ajunge la fluviu.

14.OMUL CARE este treazEl este treaz (iluminat). Victoria este a lui. El a cucerit lumea. Cum poate pierde el calea care este dincolo de cale . Ochiul sau este deschis. Piciorul său este liber. Cine poate păşi pe urmele lui? Lumea nu-l poate întoarce înapoi sau să-l abată de la drumul său, nici nu-i poate reţine capcana otrăvită. Zeii veghează asupra lui. El este treaz şi-şi află bucuria în liniştea meditaţiei şi în farmecul abandonului.Greu este să te naşti, greu este să trăiești , şi încă şi mai greu să auzi de cale şi greu te ridici, să o urmezi şi să te trezeşti. Totuși învăţătură este simplă. Fă ceea ce este drept și fii pur. La capătul căii se află libertatea.

Până atunci, răbdare. Dacă răneşti sau superi pe celălalt, tu n-ai învăţat lecţia detaşării. Nu ofensa nici prin vorba şi nici prin faptă. Mănâncă cu moderaţie. Trăieşte în inima ta. Caută conştiinţa cea mai înalta. Stăpâneşte-te pe tine după lege. Această este cea mai simplă învăţătură a celui trezit (iluminat). Ploaia s-ar preface în aur şi totuşi setea ta n-ar putea fi potolită. Dorinţele sunt nestinse şi se termină cu lacrimi, chiar şi în cer. Cel ce-şi doreşte trezirea ( iluminarea ) îşi mistuie dorinţele cu toată bucuria. Din teamă, omul se ascunde în munţi sau păduri, în scorburile copacilor sacri sau în locuri sfinte. Dar cum se poate ascunde de durerile lui, acolo ? Cel ce-şi află refugiul în cale şi călătoreşte cu cei care o urmează, ajunge să vadă calea pentru adevăruri mari. Cel privitor la durere, începutul durerii, în oprita cale şi sfârşitul durerii. Apoi, în cele din urmă este în siguranţă. El s-a debarasat de durere. El este liber. Binecuvântată este naşterea lui. Binecuvântată este învăţătura căii. Binecuvântată este bună înţelegere între cei ce o urmează şi binecuvântată este determinarea lor, şi binecuvântaţi sunt cei care sunt plini de respect faţă de omul care se trezeşte şi urmează calea. Ei sunt eliberaţi de teamă. Ei sunt liberi. Ei au trecut peste fluviul de durere.

15. BUCURIETrăieşte în bucurie, în iubire, chiar şi printre cei care urăsc. Trăieşte în bucurie, în sănătate, chiar şi între cei ( suferinzi) ce suferă cumplit. Trăieşte în bucurie, în pace, chiar şi între acei plini de griji. Trăieşte în bucurie, fără posesiuni, ca și cei străluciţi. Cel ce câştigă seamănă ură, căci cel ce pierde suferă. Debarasează-te de câştig şi pierdere şi găseşte bucurie. Nu exista nici o văpaie aşa cum este pasiunea, nici o crimă cum este ura, nici o durere ca şi despărţirea, nici o boală ca foamea şi nici o bucurie cum este bucuria eliberării. Sănătatea, mulţumirea şi credinţa sunt cele mai mari pasiuni pe care le poţi avea, iar eliberarea, cea mai mare bucurie.Priveşte înlăuntru. Fii calm. Lipsit de teamă şi ataşamente, cunoaşte adevărata bucurie a căii. Ce voioşie să priveşti la cel iluminat şi să rămâi în compania celui înţelept. Ce lung e drumul pentru omul ce călătoreşte împreuna cu un neghiob. Dar oricine merge pe urmele celor ce urmează calea, îşi descoperă familia şi este plin de bucurie. Mergi, aşadar pe urmele celor străluciţi, celui înțelept, celui iluminat, celui preaiubitor, căci ei ştiu cum să modeleze şi să controleze situaţia . Urmează-i aşa cum luna urmează calea stelelor.

16. PLĂCERENu permite plăcerilor să te abată de la meditaţie, de la cale. Eliberează-te de plăcere şi de durere. Căci în plăcerea râvnită şi în Îngrijirea durerii se află numai suferinţă. Să nu-ţi placă nimic dacă vrei să nu ajungi în pierdere, dacă nu vrei să te ajungă necazul şi îngrijorarea. Mergi dincolo de ce-ţi place şi ce nu-ţi place. Din pasiune şi dorinţă, din senzualitate şi pofta trupească, apare necazul şi îngrijorarea. Eliberează-te de ataşamente. El este pur şi vede. El rosteşte adevărul şi-l trăieşte. El îşi face datoria. Iată de ce este el admirat şi iubit.Cu o minte hotărâtă şi cu o inimă nedoritoare, el tânjeşte după libertate. El este numit "uddhamsota", el cel ce merge contra curentului (urcă în susul râului până la izvoare ). Atunci când un călător ajunge în cele din urmă acasă dintr-o călătorie îndepărtată, cu câta veselie îi iese în întâmpinare familia şi prietenii. Tot aşa faptele tale bune te vor întâmpina, ca prieteni, şi cu câta sărbătoare, atunci când treci din viaţa aceasta în cealaltă.

17. MÂNIESă dăm deoparte mânia Să dăm deoparte mândria Atunci când nu eşti legat de nimic, mergi dincolo de durere. Mânia este ca un car care merge zănatic. Cel ce-şi înfrânează mânia este un adevărat cârmaci al carului. Ceilalţi d-abia țin frâiele. Prin blândeţea sa,el învinge mânia Prin generozitatea să învinge

răutatea Prin adevăr se înfrânge minciuna. Spune adevărul. Dă tot ce poţi, niciodată să nu te înfurii. Aceşti trei paşi te vor duce în prezenţa zeilor. Cel Înţelept nu-i face nimănui nici un rău. Ei sunt stăpânii corpurilor lor şi merg spre ţara fără graniţe. Ei trec dincolo de durere. Cei ce caută perfecţiunea, veghează zi şi noapte până când dispar toate dorinţele. Ascultă, Atula: Ceea ce spun nu este ceva nou, este o vorbă veche: "Ţi se reproşează că eşti prea liniştit, ţi se reproşează când eşti prea vorbăreţ şi când vorbeşti prea puţin." Orice ai face, ţi se reproşează. Lumea găseşte întotdeauna un mod de-a lăuda, de-a reproşa. întotdeauna e după cum pofteşte şi întotdeauna după cum voieşte. Dar cine îndrăzneşte să se lege de omul pe care cei înţelepţi îl laudă mereu şi a cărui viaţă este virtuoasă şi înţeleaptă, care străluceşte ca o monedă de aur pur." Chiar şi zeii îl laudă. Chiar şi Brahma îl laudă. Păzeşte-te de furia trupului .Stăpâneşte trupul. Fă-l să servească adevărului. Păzeşte-te de furia gurii. Stăpâneşte vorbele. Fă-o să servească adevărului. Păzeşte-te de furia minţii. Stăpâneşte gândurile. Fale să servească adevărului. Cei înţelepţi s-au făcut stăpâni pe trup, vorbe şi minte. Ei sunt cu adevărat stăpâni.

18. Impuritate .Tu eşti asemeni frunzei galbene. Mesagerii morţii sunt în apropiere. Vei călători departe. Ce vei lua cu tine ? Tu eşti o făclie destinată să luminezi calea. Atunci grăbeşte-te, grăbeşte-te. Atunci când lumina ta străluceşte fără impurităţile dorinţelor, vei intra în patria fără graniţe. Viaţa ți se ofileşte. Moartea este pe-aproape. Unde te vei odihni în drum ? Ce-ai luat cu tine ? Tu eşti o făclie destinată să lumineze calea Atunci grăbeşte-te, grăbeşte-te. Atunci când lumina ta străluceşte pură, tu nu te vei mai naşte şi nu vei mai muri. Tot aşa cum un argintar separă pulberea de argint, îndepărtează-ţi puţin câte puţin propriile-ţi impurităţi. Altfel, aşa cum fierul este corodat de ruginia;te va mistui răul din tine. Neglijate, versurile sacre ruginesc. Căci frumosul rugineşte din nefolosinţă; şi nereparată o casă cade în ruină, iar vegherea, fără vigilenţă, se destramă în lumea aceasta şi cealaltă, există impurităţi şi impurităţi: atunci când unei femei îi lipseşte demnitatea, atunci când unui bărbat îi lipseşte generozitatea .Dar cea mai mare impuritate este ignoranţa.Eliberează-te de ea. Fii pur. Viaţa este uşoara pentru omul care este fără ruşine, obraznic asemenea unei ciori, un clevetitor depravat, vanitos, cu inima pestriţă, desfrânat. Dar viaţa este grea pentru omul care încearcă liniştit calea perfecţiunii, cu puritate, detaşare şi tărie. El vede lumina. Dacă ucizi, minţi sau furi, comiţi adulter sau bei, îţi sapi propriile rădăcini. Iar dacă nu poţi să te stăpâneşti pe tine însuţi, râul pe care-l faci se întoarce împotriva ta cumplit. Poţi da în spiritul luminii sau aşa cum îţi place, dar dacă te îngrijeşti de cum da altcineva sau de cum tăinuieşti (nesfârşit), atunci îţi tulburi liniştea la nesfârşit. Aceste izvoare de nefericire pizmaşe ! Distruge-le şi vei beneficia de o linişte durabilă. Nu există nici o flacăra cum ar fi pasiunea, nu există nici un fel de lanţuri cum ar fi ura. Iluzia este o capcană, dorinţele sunt râuri repezi. Este foarte uşor să observi greşelile fratelui tău, dar ce greu e să ţi le vezi pe ale tale şi să le înfrunţi. Pe ale lui le vânturi ca pleava în vânt, dar pe ale tale le ascunzi precum un om necinstit ce-şi tăinuieşte eşecurile. Stăruind asupra greşelilor fratelui tău tu ţi le măreşti pe ale tale.Tu eşti departe la capătul călătoriei tale. Calea nu este în cer. Calea este în inima. Vezi-ţi tot ce-ţi place din cele ce te îndepărtează de călătoria ta. Dar "tathagatha-ii", adică "cei ce au trecut dincolo", au cucerit lumea Ei sunt liberi. Calea nu este în cer. Calea este în inimă. Toate lucrurile se nasc şi mor. Dar cel iluminat se trezeşte în veci.

19. Cel drept(Ceea ce este corect)Dacă îţi condiţionezi mersul prin forţă sau în grabă mare, rişti să pierzi calea legii. În linişte, cumpăneşte ce e bine şi ce e rău. Acceptând toate părerile, fără părtinire, fără grabă, cu chibzuinţă, scrutează legea. Cine este mai înţelept: cel meşter la vorbă sau cel care este liniştit ? Fii liniştit şi iubitor şi fără frică (neînfricat). Căci mintea sporovăieşte. Dar organismul ştie. Părul cărunt nu te face maestru. Un om poate să îmbătrânească în zădărnicie. Adevăratul maestru, trăieşte în adevăr, în bunătate şi cumpătare, nonviolenţă, moderaţie şi puritate. Vorba frumoasă sau chipul plăcut nu poate face un maestru dintr-un om gelos sau lacom. Doar atunci când invidia şi egoismul sunt dezrădăcinate din el, acesta poate creşte în frumuseţe. Un om poate să-şi radă capul, dar dacă el încă minte şi nu-şi controlează vorbele, dacă se alipeşte de dorinţe şi ataşamente, cum poate el urma calea ? Adevăratul căutător îşi îmblânzeşte orice îndărătnicie. El şi-a supus temperamentul liniştii tăcute. Acesta este un adevărat căutător, nu pentru că cerşeşte, ci pentru că el urmează calea legii, nestăpânind nimic în urmă, nestăpânit de nimic, dincolo de bine şi dincolo de rău, dincolo de corp şi dincolo de minte. Tăcerea nu poate face un maestru dintr-un neghiob. Dar cel în a cărui balanţă atârnă numai puritatea, care vede natura celor două lumi, acela este un maestru. Acesta nu dăunează nici unui lucru viu. Şi totuşi, nu reprezintă un bun ghid care să te ajute pe cale, nici ritualurile, nici învăţarea cărţilor, nici retragerea în sine, nici meditaţia adânca. Nici una dintre acestea nu-ţi oferă arta de a fi maestru sau bucuria. O căutătorule, nu-ţi pune bază pe nimic până când tu nu mai voieşti nimic.

20. CALEACalea este în - optică. Există patru adevăruri. Orice virtute se bazează pe detaşare. Maestrul are ochi de văzut ( ochi deschişi). Aceasta este singura cale, singura cale pentru deschiderea ochilor. Urmeaz-o. Nu te lăsa dus de dorinţe. Urmeaz-o până la sfârşitul durerilor. Când ţi-am scos acul durerii, ţi-am arătat calea. Tu eşti cel care trebuie să facă efortul. Maeştrii nu fac decât să-ţi indice calea Dar dacămeditezi şi urmezi calea te vei elibera sigur de dorinţe. "Toate se nasc şi mor." Atunci când vei înţelege aceste vorbe, veţi fi deasupra durerii. Aceasta este calea strălucitoare ( luminoasă). "Existenţa înseamnă durere". Pricepe, şi mergi dincolo de durere. Aceasta este calea inteligenţei pătrunzătoare. "Existenţa înseamnă iluzie". Pricepe și mergi dincolo. Aceasta este calea clarităţii. Eşti puternic, eşti tânăr. A venit timpul să te ridici. Deci ridică-te ! Pentru că nu cumva prin şovăire şi lene să pierzi calea. Struneşte-ţi vorbele. Struneşte-ţi gândurile. Nu-i permite niciodată trupului să facă rău. Urmează aceste trei drumuri cu puritate şi te vei găsi pe cale, calea înţelepciunii. Stai în lume - stai în întuneric. Stai în meditaţie - stai în lumina Alege-ţi locul de şedere. Fie ca înţelepciunea să se dezvolte. Doboară pădurea, nu copacul. Căci din pădure vine pericolul. Doboară pădurea. Taie dorinţele. Şi stabileşte-te în libertate. Când un bărbat doreşte o femeie, mintea lui e legată tot atât de strâns ca un pui de mama lui. Precum ai smulge un crin de toamnă, tot aşa smulge săgeata dorinţelor. Căci cel ce este treaz ţi-a arătat calea păcii. Abandonează-le călătoriei. "Aici îmi voi clădi locuinţa, pe timpul verii, iernii şi în anotimpul ploios." Uite aşa îşi face planurile prostul (neştiutorul), neprecupeţindu-şi nici un gând petru moartea lui. Moartea pune stăpânire pe omul, care, ameţit şi zăpăcit de lume, se îngrijeşte doar de turmele şi copiii lui. Moartea îl ia aşa cum o inundaţie ia cu sine un sat adormit. Nu-l poate salva nici familia lui, nici tatăl, nici fiii. Cunoaşte lucrul acesta Caută înţelepciune şi puritate. Degrabă curăţeşti calea.

21. ÎN AFARA PĂDURIIExistă plăceri şi există bucuria pură. Uit-o pe prima pentru a avea parte de-a doua. Dacă fericirea ta depinde de fericirea altui om, vei fi veşnic legat. Nu faci ceea ce ar trebui.. Ceea ce nu trebuie, faci. Eşti necugetat şi dorinţa creşte. Dar maestrul este treaz. El îşi păzeşte corpul. În toate acţiunile lui, are discernământ şi devine pur. El este fără vină deşi cândva poate şi-a ucis mama şi tata, doi regi, un regat cu toţi cetăţenii săi. Cu toate că regii erau sfinţi şi supuşii lor printre cei virtuoşi, totuşi el este fară vină. Discipolii celui iluminat se trezesc şi zi şi noapte, ei veghează şi meditează

asupra maestrului lor. Mereu treji, ei nu se îndepărtează de la lege. Ei îşi cunosc fraţii de pe cale. Ei înţeleg tainele corpului. Ei află bucurie în toate fiinţele. Ei se desfată în meditaţie. Este greu să trăieşti În lume şi e greu să trăieşti în afara ei. Este greu să fii unul printre cei mulţi. Iar pentru călător, cât de lung este drumul pribegiei prin multe vieţi.Odihnească-se. Să nu mai sufere. Fie ca el să nu mai cadă în suferinţă. Acesta este un om bun, un om de încredere, cinstit şi prosper, oriunde merge el este binevenit. Ca şi munţii Himalaya, oamenii buni strălucesc de departe. Dar oamenii răi se învârt prin lume nevăzuţi ca săgeţile în noapte. Aşează-te. Odihneşte-te. Lucrează Singur cu tine însuţi, niciodată obosit. La marginea pădurii, trăieşte plin de bucurie, fără dorinţe.

22. ÎNTUNERICULUnul din oameni neagă adevărul. Altul îşi neagă propriile fapte. Amândoi merg în întuneric iar în viaţa de dincolo suferă pentru că au insultat adevărul. Poartă straie galbene. Dar dacă eşti nesăbuit vei cădea în întuneric. Dar dacă eşti nesăbuit, este mai bine să înghiţi fier topit decât să mănânci la aceeaşi masă cu oameni buni. Dacă curtezi soţia altui bărbat, curtezi necazuri. Ţi-ai stricat somnul. Iţi pierzi demnitatea. Cazi în întuneric. Mergi Împotriva legii, mergi în întuneric. Plăcerile tale se termină în frică iar pedeapsa regelui este aspră. Dar aşa cum o lamelă de iarbă ţinuta în mâna cu stângăcie, te poate tăia la mâna, tot aşa neglijenţa faţă de tine însuţi, te duce în întuneric. Căci dacă ești nechibzuit în delăsarea ta şi-ţi încâlci cuvântul, dacă eşti şovăitor în Intenţii, nu vei afla lumina. Fă ceea ce ai de făcut cu hotărâre, din toată inima. Călătorul care este şovăitor nu face decât să ridice colbul pe drum. Este mai bine să nu faci nimic decât să faci ceva greşit. Căci orice faci, o faci pentru tine însuţi. Așa ca o cetate de graniţă bine păzită, să te păzeşti pe tine, înăuntru şi-n afară. Să nu o laşi descoperită nici măcar o singură clipă, că nu cumva să cazi în Întuneric. Să te ruşinezi numai când se cade să fie ruşine. Să te temi numai când teama este întemeiată. Să vezi rău acolo unde este râul. Pentru că nu cumva să greşeşti adevărata cale şi să cazi în întunecime. Vezi ceea ce este. Vezi ceea ce nu este. Urmează adevărata cale. Ridică-te.

23. ELEFANTULVoi suporta vorbele grele aşa cum îndură elefantul suliţele bătăliei. Căci mulţi oameni vorbesc într-un mod barbar. Elefantul îmblânzit merge la bătălie. Regele îl călăuzeşte. Omul îmblânzit este maestru. El poate îndura vorbe grele stând liniştit. Mai grozav decât un catâr sau minunaţii cai din Sinolh, sau puternicii elefanţi de război, este omul care s-a desăvârşit pe sine. Nu pe spinarea acestora ajunge el în ţara neumblată, ci numai prin el însuşi. Puternicul elefant Lamapalaka este neastâmpărat când se află în rut, iar dacă îl legi nu va mânca, amintind de groapă elefanţilor. Prostul, ignorantul se poartă prosteşte. Ei se îndoapă și se lăfăie în somn ca şi porcul de îngrăşat în cocină. Şi el trebuie să reia şirul vieţilor. Sufletul meu obişnuia să hoinărească oriunde îl purta plăcerea sau dorinţa sau pofta Dar acum l-am îmblânzit, îl conduc aşa cum îngrijitorul conduce un elefant neastâmpărat. Trezeşte-te. Fii martorul gândurilor tale. Elefantul se trage singur din mlaştina. În acelaşi fel scoate-te afară din trândăvie. Dacă drumeţul îşi poate găsi un însoţitor înţelept şi neprihănit, să meargă alături de el plin de bucurie şi biruie pericolele drumului. Dar dacă nu-ţi poţi găsi prieten său maestru care să te însoţească, călătoreşte singur, ca un rege care şi-a părăsit regatul, ca un elefant în pădure. Mai bine călătoreşti singur, decât cu o companie nepotrivită (proastă ). Să nu-ţi duci cu tine defectele. Nu purta cu tine grijile. Călătoreşte singur, ca un elefant în pădure. Este plăcut să ai prieteni la nevoie şi să împarţi fericirea Şi^ este minunat şi fi făcut ceva bine înainte de-a părăsi această viaţa, şi să te îndepărtezi de durere. Este minunat să fii o mamă sau un tată. Este minunat să trăieşti cu ardoare şi să te stăpâneşti pe tine însuţi. O, cât de plăcut e să te bucuri de viaţă, trăind cu cinste şi tărie de caracter. Şi înţelepciunea este minunată, şi libertatea.

24. DORINŢEDacă eşti adormit, dorinţele cresc în tine ca şi viţa de vie în pădure. Ca o maimuţă din pădure, tu sari din copac în copac, negăsind niciodată fructele - din viaţă. În viaţă negăsind nicicând pace. Dacă eşti plin de dorinţe, durerile vor creşte ca şi iarba după ploaie. Dar dacă îţi struneşti dorinţele, durerile vor cădea de pe tine ca şi stropul de apa de pe o floare de lotus. Iată un sfat bun şi este valabil pentru orişicine: aşa cum iarba este curăţata de rădăcinile proaspete, tot aşa să tai jos dorinţele, pentru că nu cumva moarte după moarte să te zdrobească aşa cum un rău zdrobeşte trestiile fragile. Căci dacă rădăcinile sunt solide, un copac tăiat creşte din nou. Dacă dorinţele nu sunt scoase din rădăcină durerile se nasc în tine din nou. Treizeci şi şase de valuri se năpustesc asupra ta ! Dorinţa şi plăcerea şi voluptatea... Joacă-te numai cu ele în închipuirile tale şi ele te vor mătura. Puternice valuri ! Ele curg pretutindeni. Viţă straşnica ! Dacă o vezi că răsare, ai grijă ! Scoate-o afară din rădăcina. Plăcerile curg pretutindeni. Tu pluteşti printre ele şi eşti purtat din viaţa în viaţa. Tu alergi într-una ca un iepure hăituit, urmăritorul dorinţelor, urmărit, hărţuit din viaţă în viaţă. O căutătorule ! Renunţă la dorinţe. Scutură-ţi lanţurile. Ai ieşit din groapa spre curăţire. Curăţirea este liberă. De ce te arunci înapoi În groapă. Dorinţa este groapă şi oamenii zic: "Poftim ! Era liber. Şi acum renunţa la libertate.

Nu fierul te (întemniţă) înlănţuie, nici frânghia, nici lemnul, ci plăcerea pe care-o găseşti în aur şi bijuterii, în urmaşi şi neveste. Lanţuri blânde, cu toate aceste ele te (dărâmă) menţin la un nivel inferior. Nu poţi să le rupi ? Cei care pot, există. Care ( abandonează) renunţă la lume, leapădă dorinţele şi urmează calea . O sclav al dorinţelor, pluteşti pe val. Mic păianjen, stai lipit de pânza ta. Dacă nu, abandonează-ţi durerile şi urmează calea. Abandonează ieri şi mâine, şi azi. Străbate până la ţărmul îndepărtat, dincolo de viaţă şi de moarte. Te tulbură gândurile tale ? Pasiunea te roade ? Păzeşte-te de pofte pentru că nu cumva ceea ce pofteşti să devină dorinţe, după care dorinţa te înlănţuie. Linişteşte-ţi mintea. Reflectează. Veghează. Nimic nu te înlănţuie. Eşti liber. Eşti puternic. Ai ajuns la capăt. Lipsit de pasiune şi de dorinţe, ai îndepărtat spinii de pe lujer. Acesta este ultimul tău scop. Eşti înţelept. Eşti lipsit de dorinţe şi înţelegi vorbele şi ţesătura vorbelor şi nu voieşti nimic. "Victoria este a mea, cunoaşterea este a mea şi toată puritatea, întregul abandon." "Nu voiesc nimic. Sunt liber. Am descoperit calea Pe cine voi numi Învăţător ?" Datul adevărului este mai presus de danie. Gustul adevărului este mai presus de dulceaţă, bucuria mai presus de bucurie. Sfârşitul dorinţelor este sfârşitul durerilor. Prostul ( neştiutorul) este propriul său duşman. Umblând după bunăstare se distruge pe el însuşi. Cată mai bine după celălalt ţărm. Neghina năpădeşte ogorul. Pasiunea strică ( natura) caracterul omului, alături de ură (duşmănie ) iluzii şi dorinţe. Cinste omului care este lipsit de pasiuni, duşmănii, iluzii şi dorinţe. Ceea ce îi dai lui, ţi se va da înapoi, şi încă pe deasupra.

25. CĂUTĂTORULControlează-ţi simţurile, ceea ce simţi şi miroşi, ceea ce vezi, ceea ce auzi. În toate lucrurile fii un stăpân în tot ce faci şi spui şi gândeşti. Fii liber. Eşti un căutător. Bucură-te de stăpânirea mâinilor şi picioarelor, a vorbelor şi a gândurilor. Bucură-te de meditaţie şi singurătate. Linişteşte-ţi pornirile, fii fericit. Eşti un căutător. Ţine-ţi limba în frâu. Nu te exalta şi luminează calea căci vorbele tale sunt minunate. Urmează adevărul căii. Reflectează asupra lui. Fă-i proprietatea tal Trăieşte-l. Te va întări mereu. Nu da înapoi ceea ce ţi s-a dat. Nici nu te întinde după ceea ce s-a dat celorlalţi, ca să nu îţi tulburi liniştea. Mulţumeşte pentru ceea ce ţi s-a dat, indiferent cât de puţin. Fii neprihănit, nu şovăi niciodată. Nu ai nici un nume şi nici un aspect. De ce duci dorul după ceea ce nu ai ? Căutătorul nu se plânge.

Iubeşte şi cu toată bucuria urmează calea, calea tainica spre țara fericită. Căutătorule ! Goleşte barca (corabia ), uşurează povara, pasiunea şi dorinţa şi vrăjmăşia (ura ).Şi navighează cu iuţeală. Există cinci porți pentru Înapoiere şi incă cinci, şi există cinci pentru primire înăuntru. Iar atunci când cinci au fost părăsite pe ţărm, căutătorul este numit „oghatinnoti"Cel care a trecut dincolo." Primele cinci sunt egoismul, Îndoiala, falsă spiritualitate, pasiunea, ura.Următoarele cinci sunt tânjirea după naştere atât cu trup dat şi fară vanitatea, dezordinea mentală, ignoranţa .Altele cinci sunt credinţa, vigilenţa ( atenţia ), energia, meditaţia, înţelepciunea.Celelalte cinci de la urmă sunt lăcomia, ura, înşelătoria, mândria, falsele învăţături. Căutătorule ! Nu fii nepăsător.Meditează permanent. Altfel vei înghiţi jar şi vei striga: "Opreşte - nu mai vreau !". Dacă nu eşti înţelept, cum îţi vei linişti mintea ? Dacă nu te poţi linişti pe tine, ce vei mai deprinde vreodată ? Cum vei mai deveni liber ? Cu o minte liniştită, intra în acea casă neocupată, inima ta, şi vei simţi bucuria căii, mai presus de orice. Priveşte înăuntru, - ridicarea şi căderea. Câta fericire ! Ce minunat e să fii liber ! Este începutul vieţii, a perfecţionării, răbdării, a prietenilor buni de-a lungul căii, a unei vieţi active neprihănite. Deci trăieşte în iubire. Fă-ţi treaba. Pune capăt durerilor tale. Căci uită-te cum iasomia îşi deschide floarea şi o lasă să cadă când este ofilită. Dă jos de pe tine îndărătnicia şi ura. Eşti liniştit ? Linişteşte-ţi corpul. Linişteşte-ţi mintea. Nu vrei nimic, vorbele tale au amuţit. Eşti liniştit. Trezeşte-te prin propria ta străduinţă, păzeşte-te. Şi trăieşte plin de bucurie. Tu eşti stăpânul, tu eşti mântuire. Aşa cum un individ îmblânzeşte un cal deosebit, stăpâneşte-te pe tine însuţi. Cu câta dragă inimă urmăreşti cu atenţie vorbele celui iluminat. Cât de liniştit, cât de sigur te apropii de țara fericită, inima păcii. Oricât de tânăr ar fi, căutătorul care a pornit pe cale, străluceşte plin de lumină peste lume. Ca şi luna, ieşi afară din spatele norilor ! Străluceşte !

26. ADEVĂRATUL STĂPÂN ( maestrul)Nemaivoind nimic din toată inima opreşte cursul (renaşterilor).După ce lumea se dizolvă totul devine limpede. Mergi dincolo de calea asta sau calea cealaltă, spre ţărmul îndepărtat, unde lumea se dizolvă şi totul devine limpede. Dincolo de ţărmul îndepărtat, dincolo de dincolo, acolo unde nu exista nici început, nici sfârşit. Fără teamă, mergi. Meditează. Trăieşte pur. Fii liniştit Fă-ţi munca cu măiestrie. În timpul zilei, soarele străluceşte în meditaţie. Dar omul care este trezit, străluceşte zi şi noapte în strălucirea spiritului. Un maestru renunţi la frivolitate. El este senin. El lasă totul în urmă El nu se simte jignit şi nici nu jigneşte. El nu întoarce niciodată răul în rău. Vai de omul care îşi ridică mâna lui asupra altuia, mai ales pentru cel la care se întoarce lovitura. Abţine-te de la plăcerile vieţii şi de la dorinţa de a lovi - până ce suferinţele dispar. Să nu jigneşti niciodată prin gând, vorbă sau faptă. Linişteşte pe omul care este treaz şi-ţi arată. Cinsteşte focul jertfei sale. Nu părul încâlcit sau familia sau casă îl fac pe un maestru, ci adevărul şi bunătatea cu care este blagoslovit. Ai părul în dezordine şi stai pe o piele de cerb.Ce prostie ! Pe când în interior eşti zdrenţuit de dorinţa Hainele maestrului sunt croite din zdrenţe. Venele lui sunt ieşite în afară, el slăbeşte. Singur în pădure el stă în meditaţie. Un om nu este născut în măiestrie. Un maestru nu este niciodată mândru ( trufaş ). El nu le închide gura celorlalţi. Neavând nimic, nu duce dorul după nimic. El nu este înspăimântat. El nu tremură. Nimic nu-l leagă. El este fară margini. Deci scurtează cordonul şi cureaua şi funia Slăbeşte zăvoarele. Deschide porţile somnului şi trezeşte-te. Maestrul rabdă insultele şi maltratarea fără săreacţioneze. Căci spiritul său face cât o armată. Nu este niciodată supărat. El se ţine de promisiuni. Nu se rătăceşte niciodată. El este plin de hotărâre. Acest corp îmi este ultimul, zice el. Precum apa pe petala unei flori de lotus sau o sămânţă de muştar pe vârful unui ac, el nu se ataşează. Căci el a ajuns la capătul suferinţelor şi şi-a lăsat jos povară. El priveşte În profunzimea lucrurilor şi vede esenţa lor. El distinge calea şi ajunge la capătul căii. El nu-şi pierde vremea cu cei care duc o viaţă de familie, nici cu cei care duc o viaţa nomadă. Nemaivoind nimic, el călătoreşte de unul singur. El nu răneşte nimic. Nu

ucide niciodată. El trăieşte plin de afecţiune printre ce/lipsiţi de afecţiune, plin de pace şi detaşare printre cei avizi ( lacomi) şi veşnic nemulţumiţi. Precum o sămânţa de muştar din vârful unui ac, ura a căzut de pe el, şi poftele, ipocrizia şi trufia. El nu ofensează pe nimeni. Cu toate acestea el spune adevărul. Vorbele sale sunt clare, dar niciodată aspre. Orice nu-i aparţine nu acceptă ( să primească ), bun sau rău, mare sau mic. El nu voieşte nimic de la această lume şi nimic din viaţa cealaltă. El este liber. Nedorind nimic, neîndoindu-se de nimic, mai presus de judecată şi de suferinţă şi de plăcerile simţurilor, el s-a dus dincolo de timp. El este pur şi liber. Cât de curat este el. El este luna. El este senin. El străluceşte. Căci el a pribegit viaţă după viaţă pe drumul întunecat şi înşelător al iluziei, El nu tremura, nu se agaţă cu toată puterea, nu şovăie. El a descoperit pacea. Cu calm, el dă drumul vieţii, căminului: plăcerilor şi dorinţelor.