Maidanezii față cu ongiștii

Citesc și mă minunez, Ciprian Ciucu salvează Bucureștiul ! A declarat război câinilor maidanezi.

Dar nu oricum, are și un plan, un fel de plan care pare perfect, e soluția magică, e salvarea și

izbăvirea noastră. Dar mai sunt unele probleme. Le pun sub formă de tabel ca să le citim mai ușor.

Propunerile lui Ciprian Ciucu Observațiile mele

Identificăm legislaţia naţională pe acestă temă şi

schimbăm prin presiune pe Parlament articolele

care protejează iraţional animalele vagaboande;

Identificarea legislației s-a mai făcut, presiunile

pe Parlament pentru schimbare, poate în 10 ani

să avem rezultate. Nimic realist.

Documentăm foarte bine problema şi o punem

pe masa consiliilor locale din Bucureşti;

Problema este documentată de 20 de ani și este

pusă anual pe masa Consiliilor. Nimic realist.

Organizăm proteste pe acestă temă, şi ne

strângem cât mai mulţi on-line si daca vom reusi

in pietele publice pentru a le arăta că ne pasă şi

că suntem extrem de afectaţi;

Să fim serioși, nu se iese pentru lucruri mult mai

grave. Nimic realist

Demontăm cu cifre şi cu imagini campania

organizaţiilor neguvernamentale care militează

iraţional pentru protecţia animalelor fără stâpân.

Vom culege date care acum nu există. Vom bate

spitalele cu piciorul şi vom documenta situaţia

vătămărilor provocate de câinii fără stăpân,

calculând costurile;

Tare formularea ! ”Vom culege date care acum

nu există.”. Iar monitorizarea spitalelor cu

voluntari nu este legală. Mai citește, nimic

realist.

Vom organiza o largă Coaliţie a Schimbării care

va avea ca aliaţi oameni credibili, oameni

interesaţi de sănătatea populaţiei (inclusiv

medici);

Evident, o coaliție ne mai lipsea, nu aveam

destule. Oameni credibili ?! Sigur. Nimic realist

Vom demasca grupurile de interese nelegitime

care au de câştigat din afacerile de pe urma

câinilor fără stăpân;

Aceasta propunere este cea mai amuzantă,

”grupuri de interese nelegitime” dar cine și cum

or fi cele legitime ? Nimic realist.

Vom cere socoteală Curţii Constituţionale care

intervine complet aiurea în procesul legislativ

Aici nu mai insist, a cere socoteală sună atât de

patetic. Ne legăm de gardul CCR ? Nimic

pronunţându-se nepermis că, vezi Doamne,

legea “[…] în mod esential, ar trebui să consacre

soluţia eutanasierii numai‚ în ultima instanţă”.

De parcă aceste animale ar fi… cetăţeni. Dar de

dreptul la viaţă al oamenilor, drept la care ar

trebui să vegheze, nu zice nimic.

realist.

Evident, pentru a fi cât mai convingător Ciprian Ciucu, ca orice ongist de marcă, știe să facă repede

un buget de proiect, unul care pare credibil dar așa este în biznisul ongismului, faci repede un buget

că după aia vedem noi ce facem, important este să pasăm rapid problema la autorități, cât încă nu se

prind prea mulți că a fost un proiect prost din start. După aia faci scandal că a fost o ideea foarte

bună dar birocrații s-au opus.

Prima aiureală marca Ciucu: ”O alocarea financiară din bugetele grase ale celor şapte primării

pentru servicii de ecarisaj pentru angajarea a 15 de hingheri de primărie si amenajarea a 6

adăposturi temporare cu o capacitate de 1000 de locuri. Hingherii vor fi fi organizaţi în echipe de

câte 3 (din care unul va avea şi permis auto) şi vor fi dotaţi cu dube specializate după o instruire

prealabilă. Vor fi dotaţi cu mijloce de sedare moderne şi vor acţiona civilizat, fără tămbălu şi

cruzime. ”

Nu știu pe ce lume trăiește Ciucu, în România în niciun caz nu, adică vrea să se strofoace cu

mobilizare, șou prin București, presiuni, avânt revoluționar și după evident soluția este tot cea

vecheadică ”o alocare bugetară”, adică să o rezolve primăria. Pai domnu Ciucu, așa fac toți

primarii și nu reușesc. Simplu da, mai citește.

Ca să vă dați seama de ce îi poate mintea lui Ciprian Ciucu aveți un alt exemplu: ”La o rată de

eutanasiere/adopţie de cca. 1500 de câini pe săptămână scăpăm de aproximativ 6000 pe lună. În

aproximativ un an de zile am scăpat de acestă mare năpastă, ruşine a Bucureştiului, a întregii ţări,

dovadă de subdezvoltare culturală şi de mizerie.”

Domnu Ciucu, cum să vă spun ca să pricepeți. Veți avea 1500 de CADAVRE de câini pe

SĂPTĂMÂNĂ de care trebuie să se ocupe alte 4-5 direcții din municipalitate în mod constant. Asta

pentru că apar probleme. Unde le îngropi ? Ai voie să le îngropi ? Le incinerezi ? Cine dă aviz ?

Cine asigură securitatea sanitară ? Cât costă transportul lor ?

Ciucu nu pare să priceapă amploarea unui asemenea proiect, pleacă de la premisa greșită că

eutanasierea este o chestiune aprobată deja, că la nivelul municipalități toată lumea ne așteaptă cu

bani și că a fi hingher este un fel de internship de 12 luni, a fi medic veterinar e un fel de voluntariat

și obiectul muncii, adică ”animalul canin”, sigur nu se reproduce exponențial sau nu vor mai apare

alte specimene importate de prin județe pentru că așa a scris Ciucu în proiect.

Schița de buget mi se pare nerealistă și dacă o citește și cel din urmă contabil cum a făcut Ciucu

bugetul pentru hingheri și medici veterinari, sigur nu se va opri din râs nici cu apă fiartă. Nu mai

vorbesc de problema mașinilor de ecarisaj, o problemă total necunoscută lui Ciucu, când vine vorba

de caracteristici, prețuri și mai ales proceduri de achiziție.

Să nu uit, în fața unui asemenea proiect super-eficient, toți maidanezi vor sta uimiți, nu vor mai

mușca pe nimeni, de aia, Ciucu nici nu a prins în buget vaccinuri pentru oameni, medicamente

pentru victime, etc. Nu vor mai exista bucureșteni mușcați pentru că se ocupă ”Coaliția pentru

Schimbare” și Ecarisare, așa adăuga eu.

Pe scurt este o schiță de buget dezastruoasă, nerealistă și incompletă, ar face impresie doar la fraieri

și naivi.

Concluzia mea este că nu de bravade marca Ciucu avem nevoie, adică de oameni care în viața lor

nu au dat cu sapa pe tarlaua realității urbane. Așa se compromit anumite momente care par

favorabile pentru a schimba ceva.

Un exemplu în acest sens, tot din Ciprian Ciucu, când trebuie să se treacă la fapte, și când așteptăm

un gest pe măsură, fleoșc, revenim la lucruri autentic românești și la fel de inutile, adică, mai întâi

îți faci un ong, o fundație, o ceva. Ciucu ne propune senin: ”Bani. Încep cu suma de 2000 de de lei

cu care voi înfiinţa o organizaţie care îşi va asuma misunea descrisă mai sus, plus oferirea de

asistenţă juridică gratuită victimelor.”

Adică vrea și Ciucu să fie ongist, să facă ce știe mai bine, și eu care îl și vedeam pe teren, alergând

după câini, suit pe mașina de ecarisaj ca Alexandru Machidon pe Bucifal, în sala de castrare mânjit

de sânge și urină, îngropând cadavre eutanasiate cu miros dulceag și lipicios, gors care intră în

haine, instruind hingheri între 2 pahare de votcă și o manea, nuuu, domnul Ciucu va ține o

prezentare în PowerPoint la Mariott despre lupta sa cu vechile structuri și cu haitele de câini,va

brifa responsabili pe diplomație publică de la ambasade, etc.

În finalul articolului, la comentarii, Ciprian Ciucu are și o revelație:

Ciprian Ciucu spune:03/09/2013 la 20:09

Cel mai mult am nevoi de cineva dispus sa acorde timp, chiar si on-line. Am nevoie de oameni cu

competente de manageri.

Da, Ciucule, ai nevoie de manageri, dar și de multe altele. Poți începe cu un curs de managementul

proiectului, după, încearcă vreo 8-10 ani de administrație și de condus 10-15 oameni.