CINE-S OARE?

Cine-am fost?

Cine voi fi?

Sub același soare

mă știu de mult

și nu mă știu!

M-am regăsit

în vatră,

în piatră,

de fiece dată.

În firul de iarbă,

în floarea de nalbă,

în orice ponor,

în orice izvor.

În rîs,

în plîns,

în gînd ascuns,

pentru a fi pătruns.

Toate-s în mine

de la începutul firii.

Dar dorul,

dorul de mine

cea fără mine,

ce dor este?

De cine și

de ce mi-e dor?

De ce în fiece înserare

dorul mă doare

atît,

încît

ajung să mă scald

în văpaia apusului înfierbîntat

ca încinsul sîngelui

prin care dorul arde?

Gîndul despre mine

devine scrum.

Îl adun

după ce soarele-i dus

și-l vîntur

prin vîntul ciur

și-l iau bidiviu

și alerg cu gîndul dor,

gînd durere, dor,

zbor

peste tot și toate,

zbor pe un nor,

ajung din urmă soarele

pe cealaltă față de pămînt.

Dar tot eu sunt.

Deșartă speranță de a mă dumiri,

de a mă regăsi

pe mine, cea a mea.

Angela Pașca