chemÂndu-l pe isus pe scenĂ · chemÂndu-l pe isus pe scenĂ 3 6. acum, ţineţi minte că,...

WILLIAM MARRION BRANHAM

CHEMÂNDU-L PE ISUS PE SCENĂ

Liceul din Denham Springs, Statele Unite ale Americii

19 martie 1964

CUVÂNTUL VORBIT 2

1. Noi citim Cuvântul Domnului. În Evanghelia lui Matei capitolul 8 începând cu versetul 23, noi citim:

Isus S-a suit într-o corabie, şi ucenicii Lui au mers după El. Şi deodată s-a stârnit pe mare o furtună atât de straşnică, încât corabia era acoperită de valuri. Şi El dormea. Ucenicii s-au apropiat de El, şi L-au deşteptat, strigând: „Doamne, scapă-ne, că pierim!” El le-a zis: „De ce vă este frică, puţin credincioşilor?” Apoi S-a sculat, a certat vânturile şi marea, şi s-a făcut o linişte mare. Oamenii aceia se mirau, şi ziceau: „Ce fel de om este acesta, de-L ascultă până şi vânturile şi marea?”

2. Să ne aplecăm capetele pentru rugăciune. Tatăl nostru ceresc, noi suntem atât de fericiţi în seara asta să ştim căci cu noi este acest Unul care face ca vânturile şi marea să I se supună. Noi suntem recunoscători că noi încă avem astăzi această mare dovadă a trăirii Lui pe pământ, ştiind că El este Etern şi că El nu poate muri niciodată. EL Este viu pentru totdeauna şi Şi-a arătat marea Lui Îndurare faţă de noi, copiii oamenilor din aceste zile. Noi suntem oameni nevoiaşi, Doamne; atât de nevoiaşi încât nimeni nu ar putea să ni le satisfacă în afară de Tine. Astfel, noi ne uităm după Tine în seara asta, ca Tu să vii în strângerea noastră laolaltă de aici şi să Te faci de cunoscut nouă prin iertarea păcatelor noastre, crescându-ne credinţa noastră, Doamne, şi vindecând bolile şi suferinţele noastre. 3. Şi când noi vom merge la casele noastre în seara asta, noi să fim fericiţi şi să spunem ca cei din Emaus: „Nu ne aredeau inimile în noi în timp ce El ne vorbea pe drum?”. Căci noi o cerem în Numele Lui. Amin. Vă puteţi aşeza. 4. Sunt aproape ca şi Zacheu; pentru mine, aceste lucruri sunt întotdeauna prea scurte. Eu vreau să vă vorbesc pentru câteva momente, înainte de a ne ruga pentru bolnavi, mulţumindu-vă pentru buna voastră cooperare în a crede în Duhul seara trecută în timp ce vorbeam, nădăjduind că aceasta va fi o revărsare mare a binecuvântărilor Sale. 5. Întotdeauna să vă reamintiţi că, noi suntem aici pentru a încerca să mărim credinţa voastră în Prezenţa Lui, ca voi să puteţi primi ceea ce cereţi. Atunci, voi credeţi prin Credinţă.

CHEMÂNDU-L PE ISUS PE SCENĂ 3

6. Acum, ţineţi minte că, pentru fiecare binecuvântare de răscumpărare a fost deja plătit preţul. Preţul este plătit. Există o singură cale prin care voi veţi putea vreodată să O primiţi; este prin a O crede şi accepta. EL este Marele preot al mărturisirii noastre. În Evrei ni se spune că: „El este un Mare Preot al mărturisirii noastre”. A mărturisi şi a confesa înseamnă acelaşi lucru. EL este Marele Preot al mărturisirii noastre. De aceea, El nu poate să facă nimic pentru noi, dacă noi mai întâi nu mărturisim că EL deja a făcut-o. Şi când noi mărturisim aceasta atunci EL este Marele Preot, Mijlocitorul care Îşi face datoria bine. Noi ne rugăm în seara asta încrezându-ne în Dumnezeu, în Bunătatea şi Mila Lui, căci EL ne va da Harul Său din abundenţă în seara asta. 7. Ţineţi minte. Voi trebuie s-o acceptaţi. Noi ne vom ruga pentru bolnavi înainte de a pleca, aşezându-ne mâinile peste ei. Dar, eu îmi doresc ca voi să puteţi avea suficientă credinţă încât să nu fie nevoie de punerea mâinilor. Eu vreau ca voi să puteţi numai să vă ridicaţi şi să spuneţi: „Doamne Isuse, eu Te cred”. EL crede Cuvântul. 8. Vedeţi, Dumnezeu este diferit faţă de noi. Dacă noi v-am spune să faceţi ceva şi voi nu a-ţi crezut aceasta, păi, noi am spune: „Lăsaţi-i în pace. Ei nu trebuie să creadă”. Dar, Dumnezeu, Tatăl nostru nu este aşa. EL constant va face ceva diferit ca să vă facă să credeţi. EL încearcă să-Şi ţină Cuvântul şi EL Îşi va ţine Cuvântul. 9. Acum, motivul că EL face acum aceste lucruri este pentru că EL a promis să le facă. Nu este pentru că EL trebuie să le facă, ci EL a promis să facă aceasta. Şi pe asta ne încredem noi, că El întotdeauna Îşi ţine Făgăduinţa. 10. Fiecare dintre voi, când aveţi pe cineva iubit bolnav şi aşa mai departe... Dacă ei nu pot... ca şi fetiţa de aici, ea este prea tânără şi asta este condiţia ei. Când voi credeţi, puneţi-vă mâinile peste copil în timp ce serviciul este în desfăşurare. 11. Alţii se gândesc în inimile lor la cei dragi şi prin credinţă voi îi ridicaţi drept înaintea lui Dumnezeu prin rugăciune. 12. Când ceva se întâmplă voi credeţi. Voi nu vă puteţi face să credeţi. Este ceva... este o calitate din voi. Credinţa este substanţa, nu ceva imaginar, ceva fabricat. Aceasta este substanţa lucrurilor sperate, dovada lucrurilor pe care voi le credeţi dar nu le vedeţi. 13. Reţineţi. Întreaga armură creştină este prin credinţă; totul este supranatural. Dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare,

CUVÂNTUL VORBIT 4

evlavia, blândeţea, răbdarea sunt lucruri nevăzute. Aceea este întreaga armură creştină. Creştinul întotdeauna priveşte la lucrurile care nu se văd pentru că el priveşte la o Făgăduinţă. 14. Cu mulţi ani în urmă am fost chemat pe scenă într-un spital pentru a mă ruga pentru un băiat aflat pe moarte care suferea de difterie acută. Eu am amintit acest eveniment de multe ori pentru că acesta este un caz foarte remarcabil pentru mine. Tată lui era un om în vârstă, mama... Şi acest băiat avea cam 14 ani şi singur la părinţi. Şi el murea de difterie acută. Ceva se întâmplase cu inima lui. El era inconştient, abia dacă mai trăia. Ritmul cardiac şi respirator era foarte scăzut. 15. Şi tatăl în vârstă continua să vină la adunări implorând pe manager şi pe toată lumea ca să vină numai cineva la spital să se roage. 16. Managerul i-a spus să-l aducă pe băiat la adunare. Dar, el a spus mai departe că nu poate să-l scoată din spital, căci el este pe moarte, şi dacă fratele Branham ar veni numai să se roage lui Dumnezeu, EL va asculta. Eu m-am gândit: ce credinţă! 17. Eu m-am dus la spital iar doctorii nu mă lăsau să intru. Ei ziceau: „Nu, tu eşti un om căsătorit şi ai copii”. Billy Paul era mic atunci. „Tu nu poţi intra, pentru că ai copil”. 18. Eu am înţeles că doctorul era catolic. Şi am zis: „Dacă preotul ar fi vrut să dea copilului ultima împărtăşanie, dacă acesta era catolic, i-aţi permite să intre?” 19. El a răspuns: „Aceea este diferit. Preotul nu are copii. Tu ai transmite microbul de aici la copilul tău”. 20. Şi am zis: „Dar, priviţi, domnule; lăsaţi-mă să-mi asum responsabilitatea. Eu voi semna un document. Eu îmi voi lua responsabilitatea. Dacă eu nu am suficientă credinţă să mă duc înăuntru, atunci, eu sunt greşit de la început. Dar, eu îmi voi asuma responsabilitatea. Gândeşte-te. Dacă băiatul muribund era catolic i-aţi fi interzis preotului prin orice mijloace să-i dea băiatului ultima împărtăşanie a bisericii?” El a răspuns: „Nu, nu aş fi făcut asta”. Eu am zis: „Eu reprezint pentru ei la fel de mult cum un preot reprezintă pentru un catolic”. 21. El a zis: „Este în regulă”. În cele din urmă a fost de acord.


22. El m-a îmbrăcat ca pe un Klu Klux Klan, cu tot felul de lucruri peste mine şi apoi m-a dus la acest băieţaş muribund. Mama şi tatăl lui au îngenunchiat pe partea cealaltă şi eu am rostit o rugăciune scurtă şi simplă: „Doamne Isuse, eu Îţi încredinţez acest băiat ca Tu să-l ridici pe baza credinţei acestui tată şi acestei mame”. Şi eu mi-am aşezat mâinile peste micuţ. El era inconştient de trei zile, de abia dacă mai respira. Şi eu m-am ridicat şi am zis: „Amin”. Eu m-am rugat un moment, după care m-am ridicat. 23. Bătrânul tată şi-a luat soţia în braţe şi a zis: „Gândeşte-te, dragă, băiatul nostru este vindecat”. Nu era nici un semn de vindecare. Ei se îmbrăţişau unul pe celălalt şi îi mulţumeau Domnului. 24. Micuţa asistentă, o domnişoară, probabil avea vreo 18-20 de ani, avea banderola de asistentă. Ea era o asistentă licenţiată.

Şi ea a zis: „Domnule, mă tem că nu înţelegeţi; copilul moare”. El a zis: „Oh, nu. Băiatul va trăi”. 25. Ea a zis mai departe: „Cum vă puteţi comporta astfel când ştiţi că băiatul dumneavoastră moare sub o aşa falsă impresie care v-a fost dată?” El a zis: „Aceasta nu este o impresie falsă”. 26. Aici ar putea fi un doctor prezent. Eu nu cunosc prea multe despre medicină şi instrumente în termeni medicali. Ei i-au arătat un fel de cardiogramă care arăta că inima copilului bătea foarte încet de mult timp. Asistenta a zis doctorului că nu există în istorie caz în care inima să bată atât de încet şi să-şi mai revină. 27. Eu nu pot să uit privirea bătrânului, o privire de tată. El s-a dus şi şi-a pus mâinile peste umerii asistentei şi a zis: „Soră, tu te uiţi la acea diagramă. Asta e tot ce ştiţi, să vă uitaţi la aceea. Dar, eu privesc la o făgăduinţă Divină”. 28. Băiatul este acum misionar în Africa şi are trei copii. Vedeţi? Vedeţi? Depinde la ce priviţi. Vedeţi? El a crezut. 29. Este aceeaşi credinţă. „Dacă vei veni să-Ţi aşezi mâinile peste copilul meu...”, „Dacă vei rosti Cuvântul, slujitorul meu...”. Vedeţi? Este ceva ce voi aveţi. Nu a fost o prefăcătorie. Bătrânul a crezut. El s-a prins de ceva. Pentru femeia care I-a atins haina era suficient să facă asta. Asta este. Tu trebuie să apuci acea credinţă din inima ta. 30. Este ca şi... Ştiţi voi, bărbaţii, dacă... dacă voi sunteţi soţul corect nu există atunci nici o altă femeie în lume pe care s-o iubeşti ca pe soţia ta. Ar putea fi o altă femeie mai frumoasă, sau mai drăguţă. Dar, ceva... Dacă tu îţi iubeşti întradevăr soţia,

CUVÂNTUL VORBIT 6

atunci există ceva acolo înlăuntru care nu ţine cont de felul cum arată. Tu o iubeşti. Tu nu ştii de ce, dar tu o iubeşti. Şi voi femeilor, sunteţi la fel faţă de soţii voştri pe care-i iubiţi; şi voi fetelor sunteţi la fel faţă de prietenii voştri şi băieţii faţă de prietenele lor. Dacă tu ai întâlnit acea persoană pe care tu ştii că o iubeşti, atunci există ceva acolo înlăuntru, prin care tu ştii că o iubeşti. 31. Ei bine, la fel este şi cu credinţa. Voi ştiţi că urmează să se întâmple. Nu există nici o umbră de îndoială, indiferent de câţi de mulţi vor spune contrar, tu crezi neclintit acelaşi lucru pentru că aceasta este o credinţă reală şi veritabilă. 32. Să aveţi această credinţă în seara asta în timp ce vorbim despre acest subiect. 33. Eu am vorbit atât de mult şi mi-am petrecut atât de mult timpul în adunări. De la Crăciun încoace aproape că nu am făcut pauză. Sunt puţin răguşit de la schimbarea climei şi a vremii şi aşa mai departe. Eu vreau să vă vorbesc despre subiectul: „Treziţi-L pe Isus”, sau „Chemând pe Isus pe scenă”. 34. Din lectura noastră din Scriptură noi aflăm că acolo era o mare adunare. Isus umbla încoace şi încolo înfăptuind mari minuni, întotdeauna făcând bine şi ce era plăcut lui Dumnezeu. El întotdeauna L-a satisfăcut pe Dumnezeu şi nu Şi-a plăcut Lui Însuşi; Biblia o spune. Şi noi aflăm că El S-a făcut cu desăvârşire cunoscut prin lucrările Sale, arătând Cine era El. Lucrările Lui Îl identificau. Virtute ieşea din El. El învăţa pilde toată ziua şi virtute ieşea din El. 35. El S-a pornit să traverseze marea. El era Ce era şi El ştia că pe partea cealaltă îi stătea o mare slujbă. El era foarte obosit. Virtute a ieşit din El toată ziua pentru că oamenii Îl atingeau prin credinţa lor şi ei Îl credeau pe El. Şi El... Virtutea Îl părăsise şi El era obosit. El S-a retras în spatele corăbiei şi S-a aşezat pe o pernă, aşa cum ne spune Scriptura, ca să se odihnească în timp ce corabia traversa marea Galileii; era o ocazie pentru a Se odihni. Ucenicii şi-au luat vâslele şi au ridicat pânzele, cum face orice marinar. Aceasta era ocupaţia multora dintre ei. Ei erau pescari pe mare şi ei ştiau cum să controleze aceste corăbii. Ei erau în elementul lor, având un mare timp de bucurie, un timp de jubileu, poate vorbind despre lucrurile care s-au întâmplat în acea zi.


36. Ştiţi voi, este ceva referitor la asta, când noi Îl vedem pe Domnul nostru Isus făcând anumite lucruri şi noi Îl putem recunoaşte, căci nimeni nu le poate face în afară de El. Noi, pur şi simplu... Când noi ne adunăm, fiecare vrea să depună mărturie. Toţi vor să spună ceva şi vor să vorbească despre acel lucru. 37. Voi puteţi avea o trezire la biserica voastră. Pastorul sau evanghlistul poate vorbi un mesaj minunat. Sau, tu poţi vedea un anumit lucru că se întâmplă în vecinătatea ta; spre exemplu, cineva a fost vindecat. Vecinii se adună şi vorbesc despre aceasta.

„Ce minunat. Ai fost acolo? Să fi văzut. A fost cel mai remarcabil lucru”. 38. Există ceva referitor la lucrările lui Dumnezeu care impresionează inima omului mai mult decât orice s-ar putea întâmpla. Este o experienţă de neuitat atunci când noi venim în contact cu Domnul Isus şi vedem lucrurile pe care El le face. Cât de mari şi minunate sunt căile Lui...! 39. Noi aflăm că ei se bucurau amintindu-şi de lucrările care au fost făcute în trezirea din acea zi. Şi, poate eu, împreună cu voi, vom face la fel în seara asta. 40. Acum, eu cred că noi am fost martorii uneia dintre cele mai mari treziri în ultimii 10-15 ani pe care lumea a văzut-o vreodată. Aceasta a fost o trezire adevărată, nu ca în zilele lui Billy Sunday sau ale lui Welsh, sau ca trezirea din zilele lui Wesley, sau Moody. Aceasta s-a răspândit în întreaga lume, a cutreierat în jurul lumii. Mari servicii de vindecare şi mari focuri de trezire au izbucnit aproape pe fiecare deal din lume. Chiar în seara asta în ţările din Africa, în China, în Japonia, această Evanghelie a fost predicată şi oamenii au fost vindecaţi chiar în acest minut; în jurul lumii... Aceasta a fost una din cele mai mari treziri pentru că, eu cred că, aceasta este una din ultimele treziri pe care această lume le va mai vedea; este o trezire care străbate întreaga lume. 41. Dar, acum, în ultimii câţiva ani, aceasta s-a domolit. Nu mai puteţi vedea entuziasmul de odinioară din oameni. Îmi amintesc că am avut privilegiul din partea Duhului Sfânt de a fi în avangardă prin acea trezire care a început atunci când Îngerul Domnului a apărut pe râu cu mulţi ani în urmă şi a vorbit. Şi să vezi aceasta întâmplându-se şi să vezi inimile slujitorilor în flăcări peste tot, trezirile au izbucnit. Atunci tu puteai simplu să intri într-o clădire şi oamenii se ridicau din

CUVÂNTUL VORBIT 8

tărgile lor şi păşeau înainte vindecaţi. Nici măcar nu trebuia să rosteşti un cuvânt. Era suficient doar să fii prezent acolo. 42. Îmi amintesc de o noapte în Vandalia, Illinois. Eu am păşit în adunare şi nu au trecut mai mult de cinci minute şi acolo nu a mai fost nici o persoană slabă sau bolnavă. Scaunele cu rotile au fost scoase afară grămadă, orbii vedeau şi surdo-muţii vorbeau. Era pur şi simplu... Duhul Domnului era Prezent şi El a vindecat întregul grup. Atunci tu poţi face ceva, când trezirea are loc. 43. Dar, lăsaţi ca acel Foc să se stingă şi atunci cu greu... Oamenii rămân creştini, dar ei nu sunt treziţi în Acel Duh, în acea mare atmosferă care face ceva. Este ca forjarea într-o fierărie: trebuie să încingi fierul înainte ca tu să-l baţi pe nicovală. Dacă tu nu faci asta, tu nu-l vei putea îndrepta. Pentru a avea o trezire este nevoie ca fiecare să fie sub fierbinţeala Duhului Sfânt care aduce jos Puterea lui Dumnezeu în mişcarea de trezire. Atunci au loc adunări de rugăciune zi şi noapte, peste tot, în fiecare minut. Oamenii nici măcar nu ar pleca. 44. Îmi amitesc că în Jonesboro, Arkansas, când eu mi-am început a treia adunare (prima a fost la St. Louis, şi apoi la Corning, apoi la Jonesboro), ziarele au declarat că în adunare erau prezenţi douăzecişiopt de mii de oameni. Cortul era aşezat la o distanţă de 20 sau 30 de mile. Tu nu puteai găsi vre-o casă de la fermele din orăşelul Jonesboro. Şi oamenii veneau de la mile depărtare având la ei lanterne, străbătând prin junglă ca să prindă un autobuz cu care să vină. Eu am ieşit în sălbăticie într-o seară, rugându-mă înainte de începerea serviciului. Şi eu am văzut doamne tinere venind cu încălţămintea şi ciorapii sub braţ. Înainte de a ajunge acolo, ele se opreau şi îşi periau praful de pe picioare după care încălţau ciorapii şi încălţămintea şi păşeau în adunare. 45. Eu îi vedeam pe oameni aşezându-şi bolnavii sub camioanele cu bumbac şi stăteau acolo zi şi noapte. Ei se înveleau cu ziare şi pături în timp ce afară ploua iar vântul bătea cu putere; dar ei nu şi-au părăsit locul, aşteptând să intre în clădire. Acolo este unde orbii au văzut, surzii au auzit... Şi slujba din seara asta este la 100 mile depărtare de aceea, căci Focul trezirii s-a stins. 46. Îi vedeţi pe oameni umblând, îşi îndrepată degetul spre tine şi te întreabă: „Crezi tu, frate?” Asta este tot. Şi el se duce mai departe. Asta este tot ce trebuia făcut. Ei au crezut. Trezirea a fost o mişcare.


47. Acum, ucenicii au văzut aceea. În timp ce Isus Se odihnea ei trăiau bucuria într-un fel amator din cauza celor văzute în timpul zilei. Şi eu socotesc că trezirea a lucrat aşa încât acum trăim într-un timp de linişte în timp ce, poate, El Se odihneşte între adunări... sau între trezire şi venirea Lui. Şi noi ne bucurăm din cauza lucrurilor pe care noi le-am văzut înfăptuite în timpul acestei treziri: lucrări mari şi minunate. Nu contează ce spune lumea, noi le-am văzut înfăptuite. Este o declaraţie şi un fapt real. S-au înfăptuit. 48. În timp ce vâsleau destul de bine, ei aveau o ocazie să vorbească despre El, despre lucrările Lui, despre declaraţiile Lui, despre Mesianitatea Sa. Mulţi dintre aceşti ucenici poate au vorbit unii cu alţii despre ce au văzut, aşa cum noi o facem. Noi vorbim despre cele întâmplate la trezirea din Shreveport, sau din alt oraş. Aşa făceau şi ei. 49. Poate Simon spunea (aşa cum am vorbit şi seara trecută): „Când Andrei mi-a vorbit despre El, eu am fost puţin sceptic. Dar, când El mi-a spus cine eram şi cine era tata, aceea a luat toată presupunerea din mine. Atunci eu am crezut”. 50. Noi am vorbit şi despre femeia de la fântână seara trecută. Poate Filip, sau altcineva, poate Andrei vorbea despre femeia de la fântână, zicând: „Fraţilor, ştiţi când a fost momentul dificil pentru mine? Noi ne-am dus să luăm merinde şi când ne-am întors noi eram dincolo de tufişuri şi L-am văzut pe El vorbind cu această femeie de faimă rea. Noi ne-am gândit în inimile noastre: ‚Dacă ar veni unul dintre preoţi şi ar vedea că, Învăţătorul nostru vorbeşte cu o astfel de femeie... Ce ar spune ei despre El?’ Apoi, noi ne-am amintit şi ştiam că trebuie să avem încredere în El, căci El vorbea cu ea pentru un anumit scop.” 51. „Şi apoi, când El i-a spus ei să-şi aducă soţul şi ea a răspuns că nu are soţ, cum au tresărit inimile noastre, căci ne-am gândit că vine vremea când apare şi o greşeală. Isus i-a spus femeii să-şi aducă soţul, când ea nu avea un soţ. Vă amintiţi cum ne uitam noi unii la alţii fiind uimiţi de gândul că toată încrederea pe care noi o aveam în El a căzut dintr-o dată?” 52. „Apoi, noi am aflat imediat că El a zis mai departe că ea a spus adevărul. ‚Cinci bărbaţi tu ai avut şi cel pe care îl ai acum nu este soţul tău’”. 53. „Apoi ea L-a recunoscut ca fiind Mesiah venit de la Dumnezeu şi a zis: ‚Noi ştim că Mesiah trebuie să vină. Tu trebuie să fii un Profet, căci

CUVÂNTUL VORBIT 10

noi ştim că atunci când vine Mesiah El va face asta’. Ce să mai zicem de mărturia femeii în cetate. Ea a depus mărturie oamenilor din cetate!” 54. Mai departe, poate tânărul Ioan a spus: „Când El a frânt pâinea, aceasta a fost o realitate pentru mine. Noi eram toţi flămânzi. El S-a dus în pustie şi noi nu Îl puteam găsi. Când L-am găsit, o mare mulţime s-a adunat în jur şi în primă fază El a zis: ‚Trimiteţi-i în cetate să cumpere de mâncare’. Şi El ne-a zis atunci să-i hrănim. Şi El avea cinci turte şi doi peştişori. Şi El a frânt acea pâine. Şi eu i-am observat mâna. De fiecare dată când El rupea din pâine, aceasta creştea la loc. Şi când El a întins mâna după peşte şi a început să rupă din el, acesta creştea la loc; şi nu era un peşte crud, ci era unul fript. Şi totuşi creştea la loc.” 55. Ce fel de atom a eliberat El, fraţilor? Peştele fript şi pâinea coaptă creşteau ignorând... 56. Noi ştim că El este un Creaotr. Dar aici El crează ceva din peştele deja fript şi din pâinea coaptă. 57. Ioan poate o fi zis: „Ştiţi voi, când eu eram un băieţaş, locuiam lângă Ierihon. Îmi amintesc că mama mea evreică obişnuia să mă legene ca să adorm de amiază. Eu obişnuiam să mă uit în ochii ei în timp ce ea îmi istorisea din Biblie”. 58. Este un exemplu bun pentru orice mamă, pentru a-şi creşte copilul aşa cum trebuie. Este mai bine aşa decât să aprindă televizorul şi să se uite la lucrurile care se difuzează în prezent. Ar fi mai bine dacă i-aţi citi o istorisire din Biblie, pentru că îi marchează mintea lui mică. 59. ... „Ea obişnuia să-mi povestească despre femeia sunamită care şi-a avut copilul înviat de către profetul ILIE. Mie mi-a plăcut. Apoi ea mi-a povestit despre poporul nostru care a ieşit din Egipt. Când noi am fost la râul Iordan ea arăta cu degetul peste râu şi zicea că, poporul tăbărâse acolo şi că ei au pribegit 40 de ani în pustie şi că Dumnezeu i-a hrănit cu mană. Hainele lor nu se uzau şi Dumnezeu le dăruia pâine proaspătă în fiecare dimineaţă”. 60. „Cu inima mea de copil eu ziceam: ‚Mamă, are Dumnezeu multe cuptoare sus în cer? Cocea El toată această pâine şi îi pregătea pe îngeri să aducă jos pâinea de dimineaţă şi să o pună pe...?” 61. „Ea îmi răspundea: ‚Nu, Ioane; tu eşti prea tânăr ca să înţelegi. Dumnezeu nu are cuptoare în cer. EL nu are nevoie de cuptoare. Noi trebuie să avem cuptoare. Dar, Dumnezeu nu are nevoie de ele pentru


că EL este Creator. Vezi, EL doar vorbeşte şi pâinea apare pe... EL este Creatorul’” 62. „Şi, fraţilor, când eu am stat acolo astăzi şi Îl urmăream cum frângea acea pâine, de fiecare dată când El Îşi aducea mâna să rupă o altă bucată de pâine, aceasta era creată. Eu ştiam că noi nu urmam un profet fals. Acela era Însuşi Creatorul într-un om.” 63. Şi, apoi, poate ei au început să discute despre atitudinea oamenilor care credeau şi care nu credeau şi despre atitudinea Lui printre oameni. Creştinismul s-a schimbat atât de mult în aceste ultime zile. Acum, trebuie să dădăceşti o persoană şi să-i promiţi multe şi să le dai multe pentru ai face să creadă, să vină la biserică şi să le promiţi că ei vor avea asociaţi mai buni şi de toate. Acela nu este creştinism. 64. Creştinismul nu este dădăcit. Creştinismul este dur. Aşa este. Creştinismul nu este o plantă de seră. Planta de seră este aproape un hibrid. Tu trebuie s-o stropeşti tot timpul pentru a ţine gângăniile departe de ele, din cauza slăbiciunii ei. Şi astfel trebuie să faci cu o mulţime de creştini: să-i stropeşti cu o mulţime de promisiuni. Tu nu ai nevoie de asta. O plantă reală, veritabilă şi sănătoasă nu are nevoie de stropire. Gângăniile stau departe de ea. 65. Este ca şi astăzi, cum oamenii încearcă să ia anumite lucruri şi să le pervertească. La început Dumnezeu a zis: „Fiecare sămânţă să rodească după soiul ei”. Eu citeam în Reader Digest că ei au produs ceea ce numim noi, un porumb hibrid, cu ştiuletele mai frumos, mai mare, dar nu este bun de nimic. Şi ei au făcut o roşie mai bună. Nici măcar nu are gust de roşie. Ei au un pui acum care nici măcar nu are aripi – hibridare. 66. Vedeţi? Reţineţi, voi puteţi avea porumb hibrid; dar voi nu-l puteţi planta din nou, pentru că nu se va reproduce, ci va muri. De ce? Nu are viaţă în el. Voi trebuie să-l hibridaţi de fiecare dată. Dacă nu este hibridat, acesta continuă să se înmulţească. 67. Aceea dovedeşte că evoluţia, după ideile omului, este greşită. Voi puteţi lua o iapă şi un măgar şi să îi încrucişaţi. Veţi obţine un catâr. Iar catârul nu se poate reproduce. Este terminat. Asta-i tot. 68. El este terminat. Şi se spune că în următorii 20 de ani, dacă oamenii nu sunt reţinuţi de la a mânca aceste lucruri pe care ei le hibridează, porumbul hibrid, grâul hibrid, şi alte astfel de lucruri, atunci postura femeii se va schimba. Ele nu vor mai fi

CUVÂNTUL VORBIT 12

capabile să aibe copii. Generaţia este ucisă. Hibridul nu are lucrul esenţial. 69. Oamenii nu mai au constituţia de altă dată. Priviţi la bărbaţii de astăzi. Ei obişnuiau să joace meciuri dure cu mingea. Acum, ei trebuie să poarte cască. În fiecare an mor o duzină de oameni care sunt bătuţi la cap ca o monedă. Ei mor chiar acum în lupte şi alte lucruri. Omul este făcut dintr-o grămadă de mizerie. Aceasta este din cauza lucrului hibrid, care a poluat întregul sistem al vieţii noastre şi a întregii noastre economii. 70. Şi acum, hibridarea a pătruns şi în biserică. În loc să avem o mulţime reală şi aspră de credincioşi biblici, ei au hibridat prin denominaţiune. Şi ei trebuie să... „Eu am asta, am cealaltă, aparţin de asta, aparţin de cealaltă...” Este hibrid. Şi acest lucru nu se poate reproduce. Noi avem nevoie de o altă carte a Faptelor din nou. 71. Dar, singura cale de a o face este să te întorci la Biblie, departe de aceste religii hibride. Hibrizii trebuie să fie dădăciţi, căci nu au credinţă ci sunt o grămadă de pudraţi, sisificaţi şi alintaţi. 72. Dacă eu întreb: „Eşti tu creştin?”, mi se răspunde: „Sunt metodist”. „Eşti creştin?” - „Sunt presbiterian; sunt penticostal.” 73. Nu asta înseamnă a fi creştin pentru Dumnezeu [fratele Branham pocneşte din deget]. Tu eşti creştin pentru că eşti născut în Duhul lui Christos şi Cuvântul lui Dumnezeu trăieşte în tine. 74. Ştiţi voi, mie întotdeauna mi-a plăcut un cal pur sânge. Ştiţi, el are simţ. Tu îl poţi învăţa anumite lucruri şi să faci ceva pentru el şi el va învăţa. Dar, luaţi voi un catâr bătrân şi nu poţi face nimic pentru el; nu este decât un catâr mare, bătrân şi cu urechi mari. El şade acolo şi tu poţi să-i vorbeşti. El îşi va ridica urechile şi... „hii-haa, hii-haa”. Vedeţi? Este... Nu este decât un hibrid. Îmi vin în minte o mulţime de astfel de aşa numiţi creştini de religie hibridă de catâr. 75. Dacă tu le spui: „Isus Christos este Acelaşi ieri, azi şi-n veci”, ei spun: „eu nu cred asta”. Vedeţi? Deci, tu nu-l poţi învăţa nimic niciodată, care, oricum este dus. Unul zice: „Biserica mea crede în felul ăsta”. Altul zice: „A mea crede în felul ăsta”. Dar, Cuvântul lui Dumnezeu spune că El este Acelaşi ieri, azi şi-n veci. Mie nu-mi place un creştin hibrid. Mie îmi place un cal pur sânge. El ştie cine este tatăl şi mama lui, bunicul şi bunica lui. El îşi cunoaşte toată genealogia. La fel este şi un creştin pur-sânge. El ştie cine este Tatăl lui. El vine de la Dumnezeu. El este un Cuvânt al lui Dumnezeu. El este la


fel ca întotdeauna. El este un produs real pur-sânge al lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu este în el, Isus Christos manifestându-Se. 76. Grămadă de necredincioşi... Isus a vrut într-o zi să scuture jos un grup de paraziţi. El avea prea mulţi care Îl urmau. El Îşi avea ucenicii Lui, apoi pe cei şaptezeci, asociaţia lucrătorilor, apoi miile din adunare. Atunci El a făcut următoarea declaraţie: „Dacă nu mâncaţi trupul Fiului Omului şi nu beţi Sângele Lui, atunci nu aveţi viaţă în voi”. 77. Ce credeţi voi că ar fi spus un doctor în medicină care să fi stat în adunare? Ce credeţi voi că ar fi spus un om sensibil şi gânditor (este ceea ce noi mai numim şi o gândire sesnsibilă)? EL nu a explicat-o niciodată; şi El nici nu trebuie s-o explice. 78. Doctorul ar spune: „Depărtaţi-vă de acel tip. El este nebun. Noi am fi vampiri dacă am bea sângele unui om şi am mânca carnea lui”. 79. Şi adunarea... Eu mi-l imaginez pe preot zicând: „Acesta este momentul. Cum am intrat, tot aşa ieşim. Noi niciodată nu vom mai veni la o altă adunare”. Şi ei au plecat. Mai târziu toţi au plecat de la El. 80. Apoi, El S-a întors în jur şi a zis celor şaptezeci: „Ce veţi spune când Îl veţi vedea pe Fiul Omului înălţându-Se la cer, de unde a venit?” 81. Cei şaptezeci au zis: „Fiul Omului înălţându-Se de unde a venit? Noi am vizitat chiar ieslea unde a fost născut El. Noi o cunoaştem pe mama Lui. Noi i-am văzut scutecele în care a fost înfăşurat. El a fost născut jos, în Betleemul Iudeii. El a fost adus aici sus, la Nazaret. Iată-i pe fraţii Lui şi surorile Lui împreună cu noi. Şi acum El zice: „Fiul Omului înălţat?” 82. EL nu a explicat-o; doar a spus-o. Ei nu o puteau explica. Ei nu puteau pricepe asta în minţile lor. 83. Ei au zis: „Păi, până aici ne-a fost”. Şi ei au ieşit. Până aici au putut ei rezista. Încă mai există astfel de grupuri. Aşa este. Noi încă îi avem. 84. Noi observăm că El S-a întors. Reţineţi că, nici ucenicii nu au putut explica aceea, dar ei aveau credinţă. Isus Şi-a îndreptat privirea spre cei doisprezece şi le-a zis: „Voi nu vă duceţi?” 85. După care, Petru a rostit acele cuvinte remarcabile: „Doame, unde să ne ducem? Căci noi suntem pe deplin convinşi. Noi ştim că numai Tu ai Cuvântul Vieţii”. Vedeţi?

CUVÂNTUL VORBIT 14

86. Ei nu au putut explica cum urma să-I mănânce trupul şi să-I bea Sângele. Ei nu puteau înţelege cum urma El să Se înalţe acolo de unde a venit, când El fusese născut în Betleem. Ei nu puteau... Dar, vedeţi, credinţa nu cunoaşte greşeală. Ea este ancorată. Ea stă acolo indiferent ce spune altcineva. Ea a stat acolo neclintită. Ei erau hotărâţi la această Viaţă. Ei au rămas acolo. 87. Acum, în aceste feluri diferite de oameni, unii au crezut şi au zis că, nici un om nu a vorbit în felul acesta, iar alţii nu au crezut şi au fost foarte dezgustaţi. 88. Unii ziceau că nici un om nu a vorbit ca El; că este ceva ciudat cu El. El susţine şi întăreşte ceea ce zice. 89. Ei bine, ei chiar ziceau aceea, ştiţi voi: „Tu nu vorbeşti ca un preot”. El nu vorbea ca un rabin; dar, ceea ce El zicea Dumnezeu susţinea şi adeverea. Oh, Doamne! 90. Tânărul Ioan trebuie să fi zis apoi: „Socotiţi. Noi Îl avem chiar acum cu noi”. Ce confort trebuia să fie acela! Ce siguranţă! Ce siguranţă ar trebui să fie aceea şi pentru noi! 91. Eu sunt un misionar în jurul lumii şi am văzut tot felul de religii şi zeii lor păgâni: pe Mahomed, pe Buda, pe Sikhs, Jains, şi aşa mai departe, toţi fiind zei păgâni ai celor din triburi. Dar niciuna dintre religii nu este cea adevărată în afară de creştinism. Toţi fondatorii lor sunt morţi şi ei au mormintele fondatorilor lor. Dar, creştinismul este singurul adevărat, pentru că, fondatorul a murit, a fost îngropat, dar a înviat. Şi noi putem dovedi că El este viu. 92. De aproape două mii de ani încoace, la mormântul lui Mahomed, este aşezat câte un cal alb iar gărzile sunt scimbate permanent, aşteptând ca Mahomed să învie dintre morţi şi să călărească în jos prin lume şi s-o cucerească. Dar, Isus este deja viu de două mii de ani şi este cu noi în seara asta. 93. Apoi, când noi vedem întunecimea şi sfârşitul timpului, aşa cum este acum, ceasul în care noi trăim, în timp ce noi navigăm pe oceanul solemn al vieţii, când, din cauza valurilor agitate vasul se poate sfărâma oricând, aceste lumini mici pur şi simplu izbucnesc în felul acesta [fratele Branham pocneşte din deget]. 94. Noi am putea să nu mai părăsim această clădire în seara asta; niciunul dintre noi. Noi nu ştim în care ceas vine moartea. Şi, ce sentiment de siguranţă trebuie să fi avut acei ucenici - să ştie că, Însuşi Creatorul, identificat pe Sine ca fiind acea Persoană, naviga


împreună cu ei. Şi ce gând binecuvântat este acesta, ce speranţă binecuvântată, ce asigurare în acest ceas întunecat de la sfârşitul istoriei lumii, să ştim că Creatorul navighează pe oceanul solemn al vieţii împreună cu noi, fiind adăpostiţi cu siguranţă înăuntru. Bombele şi alte lucruri ar putea veni. Lăsaţi-le să zboare, să explodeze, căci pentru mine nu face nici o diferenţă. Eu navighez împreună cu Creatorul. Ce siguranţă este aceasta în timp ce navigăm pe aceste ape. 95. În timp ce ei vorbeau despre El şi despre lucrările mari pe care le făcuse, Isus probabil Se odihnea după sărbătoarea de trezire, în intervalul dintre treziri. Pentru ei era atât de clar identificat Cine era El. Poporul ştia Cine era El, atât de la cei ce erau orbi cât şi de la cei care cunoşteau Scriptura, pentru că ei ştiau că Scriptura, Cuvântul lui Dumnezeu a fost repartizat pentru fiecare generaţie. Şi acea promisiune pentru acea epocă trebuia să se împlinească. Şi El a împlinit exact ceea ce trebuia să se facă în timpul lui Mesiah. El îndeplinea fiecare calificare. El era asigurat ca fiind acel Om. 96. Dar, vedeţi voi, El era atât de obişnuit. El nu Se îmbrăca precum un preot. El nu avea ceea ce numim noi educaţie. Noi nu avem vre-o confirmare că El a mers măcar la şcoală. Dar cu El era ceva diferit. 97. Şi când ei nu înţelegeau, El îi invita: „Cercetaţi Scripturile, căci în ele voi socotiţi că aveţi Viaţă Eternă şi ele mărturisesc despre Mine. Ele vă spun Cine Sunt Eu”. Şi, reţineţi, ucenicii ţineau aceste lucruri în inimile lor şi se gândeau la ele. 98. În timp ce navigau pe mare, ei erau ca nişte copii în timp ce El era în corabie împreună cu ei. Acum, prieteni, ce exemplu grăitor este acesta pentru noi. Acelaşi Isus Christos identificat, Acelaşi Creator, Acelaşi Dumnezeu este cu noi în seara asta. Ce siguranţă, ce simţământ, să ştim că Prezenţa Lui este aici. 99. Noi aflăm acum că, atunci când ei se simţeau atât de bine, dintr-o dată a apărut problema. Corabia a fost zdruncinată şi vâslele au fost zmulse iar apa umpluse corabia. Toate speranţele de supravieţuire erau duse. 100. Nu este straniu? Este ca şi acum, în timp ce ne apropiem de final. Nu este straniu? Noi putem vorbi despre cât de Mare este El; noi putem spune cât de Mare este El în Biserica noastră. Noi mărturisim angajaţilor şi angajatorilor despre cât de Mare este El. Noi vorbim oamenilor de pe stradă cât de Mare este El. Iar, când apare problema,

CUVÂNTUL VORBIT 16

noi suntem tulburaţi. Vedeţi? Noi doar... Noi vedem lucrurile pe care El le-a făcut şi lucrurile pe care noi ştim că El le face şi când o mică boală sau o mică problemă loveşte în casa noastră, vedeţi atunci ce se întâmplă. Totul se spulberă şi toată speranţa se năruie. Cu toate că L-au văzut făcând atâtea lucrări, ei au uitat totul atunci când necazul i-a lovit. 101. Ca şi acum: noi am văzut această mare trezire. Noi avem istoria altor mari treziri. Noi avem Prezenţa Lui. Noi cunoaştem aceste lucruri. Şi câteodată necazul vine fără a-l putea remedia. 102. Spre exemplu, ca şi acum. Noi avem necazuri în bisericile noastre. Noi avem probleme denominaţionale şi argumente în bisericile noastre. Noi nu ştim ce se va întâmpla. Noi vedem ceva mare care se pregăteşte. Toţi dintre noi, credincioşii Bibliei, vedem că ceva se pregăteşte să se întâmple şi suntem conştienţi de acest lucru. 103. Şi toate bisericile urmează să fie aduse în acel Conciliu Ecumenic al Bisericilor. Şi când faceţi asta, voi veţi pierde marea învăţătură evanghelică despre Biblie. Penticostalii simpatizează cu aceasta şi aleargă înlăuntru, ca un porc la măcelar. Corect. Conciliul Ecumenic... Mulţi dintre liderii penticostali remarcabili sunt de acord cu Conciliul Ecumenic. 104. Eu vă spun, să nu vă băgaţi niciodată grumazul într-un lucru ca acela. Este exact ceea ce Biblia a spus că se va împlini. Iată Fiara şi semnul Fiarei. Perfect. Totul este aşezat în ordine. Şi noi vedem aceasta şi încă ne mai întrebăm ce va ieşi din aceasta? 105. Când necazul s-a instalat, ei au uitat de Acel Unul despre care ei discutau; Însuşi Creatorul era în corabie împreună cu ei. Acum voi spuneţi: „Dacă eu mă gândesc bine...” Păi, reţineţi, că noi încă Îl avem; căci El este întotdeauna Cuvântul. 106. În Ioan 1:1, aşa cum am vorbit şi seara trecută, EL era Cuvântul şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi. Şi noi încă avem Cuvântul Lui care ne îndrumă spre Gândurile Lui şi lucrările Lui pentru această zi. Vedeţi? Nu gândurile pe care Moise le avea în zilele lui, nu gândurile ucenicilor, nu gândurile lui Luther sau Wesley sau a Epocii Penticostale, sau alte gânduri. Noi avem Biblia aici care ne spune ce urmează să se întâmple acum. Vedeţi? Noi vedem trezirea penticostală în Biblie, epoca luterană şi toate celelalte epoci ale Bisericii. Noi le-am văzut. Dar, noi, de asemenea, avem Scriptura aici care ne spune ce urmează să se întâmple acum. Şi Acela este


Dumnezeu interpretându-Şi Propriul Cuvânt pentru această Epocă în care noi trăim. EL este Propriul interpret. Şi totuşi, noi devenim tulburaţi. Nu fiţi tulburaţi! 107. Ucenicii Lui ajung uneori în necazuri fizice pe care ei nu le pot remedia, cum este, spre exemplu, o anumită boală, cancer şi altele, în faţa cărora doctorii nu ştiu ce să facă. Noi, la fel ca ucenicii, uităm Cine este în corabie. Ei trebuiau să ştie că El ştia toate lucrurile. EL ştia ce urmau ei să facă. EL era... El ştia toate lucrurile, deci, El ştia că urma să se întâmple şi acel eveniment pentru ei. De ce a permis El să se întâmple? Când El S-a urcat în corabie, ştia ce urma să se întâmple. EL ştie că noi trebuie să întâmpinăm această situaţie şi El ne-a prezis în Biblie că va fi aşa. Ce făcea El în corabie? Le testa credinţa. 108. De ce ar lăsa El o mămică bună şi frumoasă să stea într-un scaun cu rotile? De ce ar lăsa El ca aceşti tineri buni de aici şi aceste doamne să stea în aceste scaune cu rotile? De ce ar face El asta? Şi totuşi, chiar dacă sunt infirmi, ei trăiesc o viaţă normală. Poate aici sunt prezenţi unii care au probleme cu inima. Dacă Dumnezeu nu vă vindecă, voi a-ţi putea muri până dimineaţă. Aşa este. EL a ştiut că aceasta urma să se întâmple. 109. Poate este timpul să-i dăm credinţei noastre un test, cum şi ucenicii au avut parte de test. EL a zis aşa. Vedeţi? Aşa este şi în prezent. El a dovedit Cine era prin Cuvintele şi semnele pe care El le-a dovedit printre ei, prin care El era adeverit ca Mesiah Cel Uns care trebuia să vină. Şi El este adeverit printre noi prin botezul Duhului Sfânt şi prin întoarcerea lucrurilor pe care El le-a făgăduit că le va face pentru această zi. El a dovedit că este aici, că El este Acelaşi ieri, azi şi-n veci. Şi vedeţi cât de uşor noi putem fi tulburaţi de orice mic lucru? Noi nu ar trebui să lăsăm niciodată să se întâmple asta. Nu. 110. El a zis: „Dacă Eu nu fac lucrările scrise despre Mine, atunci să nu Mă credeţi”. Precum Biserica... Dacă Duhul Sfânt nu face astăzi lucrările pentru acest ceas, atunci să nu credeţi Mesajul. Atunci, voi aveţi un drept să nu-l credeţi. Dar El a promis că aceste lucruri pe care El le face chiar acum vor avea loc exact la timpul acesta, ceea ce ar trebui să ne facă să ne simţim atât de siguri. 111. Spuneţi: „Eu mă duc la adunare. Înţeleg că, Marele Duh Sfânt este acolo descoperind secretele inimilor oamenilor”. Asta este exact ce El a făgăduit că va face când El va fi descoperit în zilele din urmă.

Însuşi Isus Christos a zis că, este exact ce va face El.

CUVÂNTUL VORBIT 18

112. Şi El a zis că lumea va fi într-o condiţie ca în zilele Sodomei, aşa cum este acum. EL a zis că bisericile vor fi separate aşa cum a fost şi atunci: Lot, căldicelul din Sodoma împreună cu sodomiţii, şi Avraam, cel ales, împreună cu grupul chemat afară. Şi EL a trimis un Mesager la grupul ales şi doi mesageri la ceilalţi, reprezentându-i pe fiecare din ei. Astfel a acţionat El prin fiecare nume, prin fiecare acţiune, fiecare mişcare. Totul este perfect. Fiecare semn, fiecare manifestare este exact la fel. EL a spus că se va împlini. Atunci, de ce ne temem noi? De ce sunt aceste lucruri peste noi? EL ne încearcă, să vadă ce vom face referitor la ele. 113. Observaţi; El le-a spus: „Dacă nu Mă puteţi crede, credeţi atunci lucrările pe care le fac. Ele mărturisesc Cine Sunt Eu”. Ei ar fi trebuit să ştie asta. Dar, ei nu au ştiut că El era Dumnezeu, Creatorul vânturilor şi al mării. Dacă El a putut crea vânturile şi marea, nu putea El să le facă să asculte de Cuvântul Său? Dacă El a creat toate lucrurile, nu poate El face ca totul să I se supună? 114. Să ne reamintim că El ne-a creat trupurile, care vor trebui de asemenea să se supună Cuvântului Său. Voi spuneţi: „Ei bine, dacă aş putea fi sigur de asta...”. Păi, noi suntem siguri de asta. EL este prezent ca să dovedească aceasta. Trupurile trebuie să I se supună. Reţineţi: când noi nu eram decât o lingură de cenuşă El a făgăduit că va învia acea cenuşă. El a promis că o va însufleţi. Trupul trebuie să I se supună. Când noi murim, ne odihnim asiguraţi că vom fi înviaţi, pentru că El a promis că o va face şi promisiunea Lui este Cuvântul Lui. Şi noi Îl credem. Credeţi voi în învierea trupului? Desigur. Dacă nu credeţi, atunci nu sunteţi creştini. Noi credem astfel că, El ne va învia în ziua din urmă. EL a promis-o. Şi, ce este Promisiunea? Cuvântul Lui, pe care noi ancorăm tot ce avem; drept pe acel Cuvânt. 115. Şi apoi, când vine vremea să vedem Cuvântul identificat în mijlocul nostru, atunci, noi suntem ca ucenicii de pe mare în celălalt caz. Cu altă ocazie ei erau să se scufunde din nou; şi ei L-au văzut pe Isus umblând pe mare, venind înspre ei. Iar ei s-au înspăimântat. 116. Ei ziceau că, este o nălucă înfricoşătoare. Le era teamă că era un duh. Şi ei au urlat de frică. Ei se temeau de singurul lucru care îi putea ajuta. Aşa este şi astăzi. Oamenii se tem de singurul lucru care îi poate ajuta. EL a zis: „Nu vă temeţi. Eu Sunt.”


117. EL a vorbit. Cum Îl veţi recunoaşte? EL este identificat prin Cuvântul Său. Astfel a fost identificat încă de prima dată. Şi tot astfel El este identificat de fiecare dată: prin Cuvântul Său. 118. Observaţi: după aceste lucruri petrecute cu ucenicii, unora dintre ei trebuie să le fi scăpărat faptul că Creatorul era încă cu ei. Eu sper că aşa se întâmplă şi cu noi în seara asta, pentru că Evrei 13:8 spune că EL este Acelaşi. 119. Ce au făcut ei atunci? Ei L-au trezit pe Isus. Duceţi-vă şi treziţi-L pe Isus. Treziţi-L, chemaţi-L pe scenă. EL poate fi chemat foarte uşor. Ei au văzut atâtea lucruri pe care Dumnezeu le-a făcut şi Cuvântul adeverindu-L. Tot aşa vedem şi noi. Şi El nu era greu de chemat în acţiune. Ei L-au trezit şi au zis: „Nu-Ţi pasă că murim?” 120. Voi întrebaţi: „Cum putem noi fi siguri de asta? Putem noi s-o dovedim?” 121. În Ioan 14:12, Isus a spus: „Cel ce crede în Mine, lucrările pe care Eu le fac le va face şi el”. Este exact credinţa noastră care-L aduce pe Christos în prezenţa noastră. 122. El a zis în Luca 17: „În zilele din urmă, când Fiul Omului este descoperit, va fi ca în vremea Sodomei şi a Gomorei”. Noi vedem aceea împlinindu-se. În Maleahi 4 EL a prezis că, va fi un Mesaj vorbit care-i va întoarce pe oameni înapoi la credinţa originală care a fost dată odată oamenilor. Întotdeauna acesta a fost programul lui Dumnezeu. Apoi, cei răi vor fi cenuşă sub talpa celui neprihănit. Noi vedem toate aceste făgăduinţe. EL aşteaptă chiar acum după tine, tine şi tine, după fiecare dintre voi, ca să-L chemaţi pe scenă. Chemaţi-L pe scenă. Acolo este unde El vrea să fie: pe scena acţiunii. 123. Observaţi: când voi Îl chemaţi pe scenă... Atunci noi vom zice: „Haideţi să-L trezim”, apoi chemaţi-L ca să-Şi confirme Cuvântul şi lucrul pe care El a făgăduit să-l facă. Felul prin care El... noi vom şti că descoperirea lui Isus Christos din zilele din urmă va fi ca în zilele Sodomei. EL a făgăduit acea descoperire la Biserică, când El va fi descoperit. Deci, nu vă îndoiţi şi nu vă temeţi. EL este Acelaşi ieri, azi şi-n veci. 124. Eu am ascultat pe o femeie odată. Când eu am afirmat despre El că este atât de minunat, ea a zis: „Există un singur lucru pe care-l am împotriva învăţăturii tale, domnule Branham” 125. Eu am zis: „Ei bine, îţi mulţumesc, dacă ai numai un singur lucru. Sper ca Dumnezeu să-l găsească în felul acela.”

CUVÂNTUL VORBIT 20

Ea a zis: „Păi, tu te lauzi prea mult cu Isus” Eu am zis: „Eu sper că acela este singurul lucru împotriva mea.

Eu nu Îl laud suficient”. Ea a zis: „Oh, da, tu o faci. Tu Îl faci pe El Divin”. Acolo era o

femeie care nu credea că Isus era Divin. Ea era cu Ştiinţa Creştină. Şi a mai zis: „Tu Îl faci pe El Divin, Îl faci pe El Dumnezeu”. 126. Eu am zis: „El ori este Dumnezeu, ori cel mai mare înşelător pe care lumea să-l fi cunoscut. El...”

Ea a zis: „Ei bine, eu pot să-ţi dovedesc prin Biblia ta că El nu era Dumnezeu. El poate era doar un profet”.

Eu am zis: „El era întradevăr un Profet. Dar, El era şi Dumnezeu”. Ea a zis: „El a fost un om şi El era muritor”. Eu am zis: „Şi asta este adevărat”. Ea a zis: „În Ioan 11, Biblia spune că El a plâns în timp ce era pe

drum pentru a-l învia pe Lazăr”. Eu am zis: „Este adevărat”. Ea a zis: „Păi, aceea dovedeşte că El nu putea în acelaşi timp să fie Divin şi să plângă”. 127. Eu am zis: „Oh, Doamne. Doamnă, acesta este argumentul tău? Este un argument slab. Este adevărat că El era Om când plângea; dar, când El Şi-a pus trupul Lui mic în mişcare, trăgându-Şi umerii înapoi şi strigând: ‚Lazăr, păşeşte afară’, un om care fusese mort de patru zile şi putrezit în mormânt a stat pe picioarele lui şi a trăit din nou. Acolo era mai mult decât un om. Acela era Dumnezeu”. 128. Acolo afară pe mare, în acea noapte, în acea barcă, El era un Om, în timp ce zece mii de demoni ai mării au jurat că Îl vor îneca. Acea corăbioară veche era aruncată încoace şi încolo pe marea învolburată ca un dop de sticlă. El era un Om, obosit, dormind. Dar, când ei L-au trezit şi L-au chemat pe scenă, El a pus un picior pe mreajă, a privit în sus şi a zis: „Linişte!”, vântul şi marea L-au ascultat. Acela era mai mult decât un om. Acela era Dumnezeu. 129. El a fost om când a coborât de pe munte flămând, privind la un pom ca să găsească ceva de mâncare. El era om când îi era foame. Dar când El a luat cinci pâini şi doi peşti şi a hrănit cinci mii de oameni, Acela era mai mult decât un om. Acela era Dumnezeu în acel Om. 130. Orice persoană neînsemnată credea aceea. Corect. Poeţii, şi câţi alţii, au crezut aceea, că Dumnezeu era în Christos împăcând lumea


cu Sine. Şi acum Christos este în biserică împăcând oamenii cu Dumnezeu. EL a făgăduit să facă aceasta. 131. A fost scris că El este Acelaşi ieri, azi şi-n veci. Credeţi voi aceea? Eu o cred cu toată inima. EL aşteaptă acum numai să fie chemat pe scenă. 132. Singurul lucru care poate să-L cheme pe El pe scenă pentru noi este să-L trezim în noi înşine. Chemaţi-L pe scenă. EL a fost cel mai mare dar pe care Dumnezeu L-a dăruit lumii. „Dumnezeu atât de mult a iubit lumea încât a dat pe singurul Lui Fiu născut, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibe Viaţă Eternă”. 133. Urmăriţi-L pe Dumnezeu în Darul Său. Oamenii folosesc Darul lui Dumnezeu. O femeie odată a crezut că El era manifestarea lui Dumnezeu în trup. Şi ea a zis: „Dacă Îi ating haina voi fi vindecată”. 134. Acum, ea I-a atins haina şi El S-a întors şi a zis: „Cine M-a atins?” Vedeţi? „Virtute, Putere a ieşit din Mine”. Ea I-a atins haina. Ea se folosea de Darul lui Dumnezeu. Vedeţi? EL a fost slăbit prin asta. 135. Dar, când El a plecat din casa lui Lazăr... Reţineţi. În Ioan 5:19 Isus a zis: „Adevărat, adevărat vă spun, Fiul nu poate face nimic de la Sine, ci ceea ce vede pe Tatăl făcând”. Reţineţi. Isus Christos nu a înfăptuit niciodată un miracol, nu a făcut nimic supranatural până când mai întâi El nu a văzut o viziune despre ce să facă. 136. Câţi dintre voi credeţi că acela este adevărul? Ioan 5: „Adevărat (nu ce aud, nu ce Îmi spune cineva)..., ce vede pe Tatăl făcând întocmai face şi Fiul”. 137. Dacă aceea nu este aşa, atunci restul din Scriptură nu este adevărat. „Adevărat, adevărat vă spun că, Fiul nu poate face nimic în Sine Însuşi, ci ceea ce vede pe Tatăl făcând. Tatăl lucrează şi Eu lucrez, de asemenea”. Cu alte cuvinte, El acţionează şi face ceea ce-I spune Tatăl. 138. Acum, reţineţi. Când El a plecat de la casa lui Lazăr, a mers câteva zile. Lazăr s-a îmbolnăvit şi ei au trimis după El. El nu S-a dus. Două zile mai târziu starea lui Lazăr se agravase, aşa că, ei au trimis din nou după El. El tot nu a vrut să Se ducă. Apoi, la timpul potrivit Tatăl I-a arătat ce urma să se întâmple. Lazăr murise şi atunci El S-a întors şi a zis: „Lazăr a murit şi mă bucur că nu am fost acolo, pentru voi...”. Ei vroiau ca El să Se roage pentru Lazăr. Dar El a făcut ceea ce Dumnezeu

CUVÂNTUL VORBIT 22

I-a spus să facă, ce a văzut: o viziune. Vedeţi, El a văzut o vedenie despre ce să facă. „Eu Mă duc să-L trezesc”. Iată-vă. 139. Priviţi-o pe Marta intrând pe scenă. Ea a zis: „Doamne, dacă ai fi fost aici fratele meu nu ar fi murit. Dar chiar şi acum, orice Îi ceri lui Dumnezeu, EL Îţi va da”. Vedeţi? El a ştiut ce urma să facă. 140. Urmăriţi-L la mormântul lui Lazăr. El a zis: „Tată, Îţi mulţumesc că deja M-ai ascultat. Dar Eu am rostit aceste vorbe pentru cei din jur. Lazăr, vino afară!” Şi Lazăr a înviat dintre morţi. Acum, acolo El nu a spus că a fost slăbit. Acolo era Dumnezeu folosindu-Şi Darul. Când oamenii folosesc Darul lui Dumnezeu, atunci este diferit, căci El era Cuvântul. Şi Cuvântul este mai ascuţit decât o sabie cu două tăişuri, după cum spune Biblia, şi discerne gândurile şi intenţiile inimii. Aceea dovedeşte că Dumnezeu este în mijlocul oamenilor. Da, haideţi să credem aceasta. EL este pregătit, conform Cuvântului Său, să fie chemat pe scenă în seara asta. 141. Câţi dintre voi de aici sunteţi bolnavi şi în nevoie? Ridicaţi-vă mâinile. Să vă văd mâinile. Câţi dintre voi sunteţi bolnavi şi în nevoie, oriunde aţi fi? Singurul lucru pe care El Îl aşteaptă este, să fie chemat pe scenă. Chemaţi-L doar. 142. Acum, dacă El ar fi stat aici cu acest costum pe care El mi l-a dăruit şi voi aţi veni în faţa Lui şi aţi spune: „Doamne Isuse, eu vreau ca Tu să mă vindeci”. Voi ştiţi ce ar zice El? „Eu deja am făcut-o”. El a fost străpuns pentru păcatele noastre. Prin rănile Lui noi am fost vindecaţi. El nu poate s-o mai facă a doua oară. Deci, vedeţi, El deja a făcut-o. Voi trebuie să credeţi aceasta. 143. Nu există nimic ce puteţi voi face prin care să meritaţi ceva, să vă procuraţi Salvarea sau vindecarea. Voi nu puteţi face nimic pentru asta. Este un dar fără plată de la Dumnezeu. Vedeţi, este un Har, un dar. Dacă eu v-aş fi dăruit un milion de dolari, dar voi m-aţi fi luat de cravată, eu nu vi i-aş mai da. Voi aţi făcut ceva pentru care nu vi i-aş mai da. Vedeţi, Darul lui Dumnezeu este fără plată. Singurul lucru pe care trebuie să-l faceţi este să credeţi că El a procurat aceasta pentru voi. EL deja a procurat-o. EL a făcut-o pentru voi. 144. Nu există vreun om în lume... Eu nu ştiu ce aveţi voi aici, în Baton Rouge. Tot felul de lucruri zguduie ţara, imitatori şi... Noi ştim că trebuie să fie aşa. Dar când un om vine înăuntru şi vă spune că are putere să vă vindece, el minte.


145. Numai Dumnezeu poate vindeca. „EU SUNT Domnul Dumnezeul tău, Care vindecă toate bolile tale”. EL nu-Şi va împărţi Slava cu nimeni. Nu există om care să aibe putere de vindecare. Dar, există oameni care au daruri ca să-L manifeste pe Dumnezeu. Pastorul vostru Îl poate apuca pe Dumnezeu printr-un dar al unui învăţător şi el poate explica Cuvântul, iar voi sunteţi datori să îl înţelegeţi, dacă voi aveţi ochi pentru a vedea. Poate mai este un alt dar. Însă, întotdeauna există un dar care manifestă Prezenţa lui Dumnezeu, prin care, voi trebuie să credeţi aceasta. 146. Un păcătos ar putea veni aici, la altar, ca un tânăr sau o tânără de paisprezece ani. Chiar dacă eşti hrănit aici şi strigi către Domnul până la nouăzeci de ani, tu nu vei fi salvat. Tu trebuie mai întâi să accepţi ceea ce El a făcut pentru tine. Vezi? Tu însuţi trebuie s-o accepţi. Atunci când tu accepţi aceasta El este Marele Preot, Mediatorul care face mijlocire datorită mărturisirii tale de credinţă. Acum, acelaşi lucru se întâmplă şi printr-un dar. Acesta vă îndepărtează gândirea proprie şi apoi vedeţi ce vă spune El să faceţi. 147. Eu văd oameni venind la platformă sărind în sus şi-n jos, strigând: „Oh, frate Branham, eu am toată credinţa din lume”. Ce faci tu aici sus? Aceea este emoţie, nu credinţă. Credinţa veritabilă nu cunoaşte înfrângere. Este ceva deja înfăptuit; este deja un lucru împlinit şi sfârşit. Dumnezeu a zis aşa şi aceea o stabileşte. Vedeţi voi? Dumnezeu a zis aşa. 148. Acest lucru este valabil oricând. Când întradevăr crezi, tu Îl atingi pe El. Micuţa femeie care I-a atins haina a zis: „Dacă I-aş putea numai atinge haina, voi fi vindecată”. Şi ea a făcut-o. Şi când ea a pus în practică ceea ce credinţa ei a vrut ca ea să facă, să-L atingă, El a simţit. Vedeţi? Şi El S-a întors şi i-a vorbit ei. Acum, El este Acelaşi ieri, azi şi-n veci. Dacă voi L-aţi crede numai pe Christos... Credeţi-L! Lăsaţi ca credinţa voastră să-I atingă veşmântul. 149. EL, chiar acum, este Marele Preot care poate fi atins de simţul infirmităţilor noastre. Noi ştim cu toţii asta. Şi dacă El este Acelaşi ieri, azi şi-n veci, El va trebui să acţioneze astăzi aşa cum a făcut ieri, dacă El este Acelaşi Mare Preot. Acum, nu aţi vrea voi să credeţi asta? Aveţi numai credinţă în Dumnezeu.

CUVÂNTUL VORBIT 24

150. Dacă eu v-am spus o minciună atunci Dumnezeu nu o va susţine. ...[loc gol pe bandă]... Dar, dacă eu v-am spus Adevărul, EL îl va susţine. EL este obligat să susţină Adevărul. Isus a zis: „ Eu am un Martor, Cuvântul lui Dumnezeu, desigur. Scripturile mărturisesc despre Mine. Dacă Scripturile nu mărturisesc despre Mine, atunci să nu Mă credeţi.” Vedeţi? Dacă Scripturile nu mărturisesc despre ce vă spun eu acum, că El este Acelaşi ieri, azi şi-n veci, atunci voi nu credeţi Scriptura. Pentru că Scriptura a zis aceasta. Şi El a făgăduit aceste lucruri pentru această ultimă epocă. 151. Vă amintiţi, că la sfârşitul epocii ebraice EL S-a descoperit pe Sine ca Mesiah? La sfârşitul epocii samaritene EL a făcut acelaşi lucru. Acum este sfârşitul epocii Neamurilor. EL este Acelaşi ieri, azi şi-n veci. Treziţi-L în conştiinţa voastră. Chemaţi-L pe scenă în timp ce ne aplecăm capetele. 152. Tată ceresc, un Cuvânt de la Tine ar fi suficient acum, este tot ce avem nevoie. Fie ca oamenii să înţeleagă clar ce... 153. Succesul, ceea ce noi încercăm să facem, Doamne, este să-i lăsăm să obţină beneficiul Domnului Isus pe care ei Îl iubesc şi-L servesc. Fie ca ei să facă aceasta în această seară, Doamne, pentru că moartea Ta nu a fost în zadar. TU ai fost străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre; Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste Tine şi prin rănile Tale noi am fost vindecaţi. 154. Eu mă rog, Dumnezeule, ca toţi cei din Prezenţa Ta Divină de aici să înţeleagă aceasta şi să primească viziunea şi să fie vindecaţi pentru Slava lui Dumnezeu. În Numele lui Isus Christos, eu mă prezint împreună cu această adunare pentru onoarea Lui şi Slava Lui. Amin. 155. Fiţi acum foarte reverenţi pentru câteva minute. Doar un Cuvânt de la El ar însemna mai mult decât orice aş putea spune eu sau altcineva. Pentru că este EL care lucrează. EL este Acela care lucrează. Şi noi nădăjduim că Domnul Isus va acorda aceste lucruri pentru voi. 156. Să vedem... Cât este ceasul. Eu nu ştiam că este atât. Ca să ieşim la timp, aşa cum ne-am propus, noi nu avem suficient timp ca să formăm o linie de rugăciune. Haideţi să facem strigarea din audienţă. 157. Să luăm Scriptura pentru un minut. Biblia a făgăduit pentru această zi că Sodoma şi Gomora se va repeta. Câţi dintre voi credeţi aceasta? Ridicaţi-vă mâinile. Biblia identifică aceea. Cine a fost atunci la Sodoma şi Gomora? Dumnezeu în formă de fiinţă umană. Şi Avraam L-a recunoscut când EL a zis: „De ce a râs Sarah în cortul din


spatele Meu?” De ce s-a îndoit ea de Cuvintele adevărate pe care EL le-a vorbit? EL putea percepe ce gândea Sarah înapoia Sa. Acum, voi doar vedeţi dacă aceea nu... 158. Aceea nu era pentru biserica din Babilon... sau din Sodoma. Nu, nu. Aceea nu era pentru oamenii din gradele denominaţionale. (Nu, domnule. Niciodată nu se duce la ei. Ei îşi au mesagerul lor, vedeţi?) ci, pentru biserica aleasă, super sămânţa lui Avraam care este pregătită să creadă Cuvântul indiferent de circumstanţe. Avraam a numit acele lucruri care nu erau ca şi cum erau. Dumnezeu a zis aşa, şi el a crezut. Acum, prietene, eu ştiu că Dumnezeu este obligat faţă de Cuvânt să-L păzească. 159. Acum, eu vreau ca voi, oriunde vă aflaţi în clădire să staţi reverenţi pentru câteva momente şi credeţi numai, cu toată inima. 160. Acum, dacă eu v-aş putea vindeca, dacă eu aş putea vindeca această fetiţă pentru care inima mea se topeşte, dacă eu aş putea vindeca lucruşorul acela care şade acolo, m-aş târî până la Polul Nord, dacă asta ar vindeca-o. Oricine are sentimente umane... Dar, eu nu pot face nimic. 161. Poate unii dintre voi aveţi cancer şi nu veţi trăi decât încă puţin. Dacă v-aş putea vindeca şi nu aş face-o, eu nu aş fi potrivit să stau la această platformă. Acum, eu nu pot. Inima mea bate pentru voi. Eu aş face-o dacă aş putea. Dar, eu nu pot. Nici un om nu o poate face. Aşa este. 162. Dar, vedeţi, Isus deja a făcut-o. Vedeţi? Şi EL încearcă numai să vă aducă la punctul în care să credeţi aceea. Îmi pare rău pentru oameni. Au existat atâtea lucruri care i-au orbit din toate părţile încât sărmanii oameni sunt mai degrabă ca nişte oi fără păstor. Ei nici măcar nu ştiu ce să facă. Unul zice una, altul zice alta. 163. Nu vă gândiţi la ce a zis omul, că, zilele minunilor au trecut şi că, nu există Botez al Duhului Sfânt. Reţineţi. Petru a zis în ziua Cincizecimii: „Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri, şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru”. Înţelegeţi? 164. Isus a făgăduit că aceste lucruri vor avea loc în zilele din urmă, şi anume că, Dumnezeu Se va întoarce în formă de trup uman, ca şi mine şi tine de aici din această seară şi va face acelaşi lucru chiar înainte ca lumea să fie distrusă. Şi lumea va fi ca

CUVÂNTUL VORBIT 26

Sodoma. Vedeţi? Acum noi avem condiţia Sodomei. Corect. Fiecare situaţie, fiecare persoană, totul este aşezat exact în ordine. 165. Nu poate ajunge credinţa noastră la aceea? Nu-L putem noi chema pe scenă? Chemaţi-L pe scenă. Credinţa ta este singurul lucru care o poate face. Acum, fiecare dintre voi să credeţi cu toată inima. 166. Eu vreau să vă întreb ceva. Fără ca voi să aveţi cartonaşe de rugăciune, dacă Marele Duh Sfânt va coborî aici şi prin ungerea voastră şi a mea va identifica pe Isus Christos lucrând printre noi în felul acesta, ce ar putea EL face mai mult? Nu mai există o altă promisiune în Biblie asupra acelui lucru. Aceea este o promisiune supremă. Câţi dintre voi cunoaşteţi asta? Desigur. Este ultimul lucru pentru Epoca Bisericii. 167. Iudeii vor trece prin perioada Necazului. Ei au de primit o vizită. Dar nu este pentru Biserica dintre Neamuri. Acesta este ultimul lucru promis Neamurilor. Este adevărat. Vedeţi, aceia erau Neamurile din Sodoma care urmau să fie arse. Şi aici este... Pentru Mireasă, Sămânţa Regală a lui Avraam, chemată afară din mijlocul Neamurilor, acela este semnul lor de la sfârşit. Notaţi totul în caietele voastre. Sunt un om bătrân, dar notaţi în caiete şi vedeţi dacă se întâmplă sau nu. Vedeţi? 168. Vă aflaţi la sfârşit acum. Când va fi acesta? Nu ştiu. Eu mă uit după El astăzi. Dacă El nu este aici astăzi, eu Îl voi căuta mâine. Dacă mâine El nu vine, Îl voi căuta poimâine. Dacă El nu vine anul acesta, eu Îl voi căuta la anul. Eu ştiu că El vine. Eu nu ştiu ora sau minutul; dar, eu ştiu că totul este împlinit, gata pentru Răpire. Biserica este chemată afară. Aceasta va fi o plecare secretă, o simplă dispariţie. Şi aceea va fi tot. 169. Lumea va merge la fel înainte. Oamenii vor predica, crezând că sunt salvaţi, la fel cum făceau şi în zilele lui Noe şi aşa mai departe. Noe a intrat în arcă şi oamenii şi-au văzut de drum mai departe şi lumea îşi vedea de cursul ei. Gândiţi-vă la aceasta. Şi ei erau pierduţi etern, crezând că sunt salvaţi. 170. Într-una din aceste zile eu voi aduce un cort mare în această ţară pe care-l voi ridica aici sus, astfel ca noi să putem avea servicii de după masă şi învăţătură astfel ca voi să înţelegeţi aceste lucruri mai bine, să îi aducem pe toţi fraţii noştri împreună, pentru ca noi să putem ţine serviciile.


171. Acum, dacă Isus Christos Îşi împlineşte promisiunea, atunci noi suntem obligaţi să Îl credem. Eu vreau ca voi cu toţii, fiecare dintre voi, să aveţi doar credinţă simplă de copil pentru a-L crede pe EL. 172. Acum, dacă voi numai aţi începe blând prin a vă apleca capetele şi a vă ruga... Spuneţi: „Doamne Isuse, eu ştiu acum că acest om nu mă cunoaşte. Eu sunt în nevoie. Şi ne este spus că TU eşti un Mare Preot care poate fi atins de simţul infirmităţilor noastre. Dacă TU l-ai lăsa... Dacă Te pot atinge, vorbeşte atunci prin el, Doamne, ca eu să ştiu că eşti Tu. Eu ştiu că el nu mă cunoaşte”. 173. Şi asta se întâmplă într-o audienţă amestecată cu credinţă, necredinţă, credinţă prefăcută, păcătoşi, sfinţi, toţi împreună. Acum, voi trebuie să credeţi. 174. Acum, dacă El va face asta de la această audienţă de aici. Eu vreau ca fiecare dintre voi de aici să spuneţi: „Frate Branham, eu ştiu că Acela trebuie să fie EL”, uitându-vă peste adunare aşa cum El a făcut-o atunci. 175. Vreau ca voi... Dacă veţi crede cu adevărat, vreau ca voi să vă ridicaţi mâna şi să spuneţi: „Doamne, eu voi accepta aceasta cu toată inima mea, căci eu cred că Acesta este Christos Isus, conform cu făgăduinţa Sa”. Peste tot prin clădire, Dumnezeu să vă binecuvinteze. Este bine. Oh, este păcat că noi nu avem la dispoziţie o lună să fim aici. Vedeţi, lăsaţi doar... Eu sunt nou pentru voi. Vedeţi, este greu. Voi doar continuaţi să credeţi. 176. Aceasta este o Lumină. Dumnezeu este Lumină, Stâlpul de Foc. Noi ştim asta. Voi doar rugaţi-vă şi atingeţi Aceasta, şi fie ca Domnul Isus să răspundă. 177. Acum, eu iau fiecare spirit de aici sub controlul meu, în Numele lui Isus Christos, pentru Slava Lui. Acum, fiţi foarte reverenţi, rugaţi-vă. Fiţi cu adevărat reverenţi. 178. Iată. Acolo este o doamnă chiar în faţa mea. Ea îşi are capul aplecat şi ea se roagă pentru propria-i boală. Vrei tu să-ţi ridici capul acum? Ea se află chiar aici în faţa mea. Crezi tu cu toată inima? Crezi tu că Dumnezeu poate vindeca acel diabet şi te poate face bine? Asta este ceea ce ai, diabet. 179. Eu nu te cunosc. Tu eşti pentru mine total străină. Dar, crezi tu că eu sunt slujitorul Lui? Dacă noi suntem străini unul faţă de altul, atunci ridică-ţi mâna în felul acesta, astfel ca oamenii să poată vedea. Este în regulă. Vedeţi? Aici este doamna. Şi acum ea suferă de diabet. Crezi tu

CUVÂNTUL VORBIT 28

că Dumnezeu poate să-mi spună cine eşti? Va face aceasta să crezi? Tu eşti doamna Martin. Dacă este adevărat, ridică-ţi mâna. Vedeţi? Tu ai credinţă. Nu te îndoi. Ai credinţă. 180. Ce a atins ea acum? Eu vreau să întreb audienţa. Ce a atins ea? Acolo se află o femeie cu mâna dreaptă ridicată împreună cu a mea înaintea lui Dumnezeu. Vedeţi? Ea a atins ceva. Ea este o femeie mică şi simplă. Să vă spun adevărul, vedeţi voi, aceasta a surprins-o pe ea. Ea nu ştia că are atât de multă credinţă. Credinţa nu este ceva ce voi fabricaţi. Este ceva ce voi aveţi. Ea a fost surprinsă. Chiar şi acum femeia se simte diferit faţă de cum se simţea cu câteva minute în urmă. Ea ştie că ceva i s-a întâmplat. 181. Nu vedeţi voi acea Lumină chiar aici, peste acea femeie? Ea suferă de... Ea îşi are capul plecat. Ea se roagă. Ea suferă cu spatele. Dacă ea va crede cu toată inima ea va fi vindecată de acea problemă la spate. Ea va scăpa de aceasta, mai sigur decât orice. Vedeţi? Credinţa ei merge mai departe. Doamne, ajută-mă. Doamnă DeVille, tu eşti. 182. Acela-i Har. Femeia se ruga; nici măcar nu se gândea la altceva, nici măcar nu mă auzea. Întrebaţi-o dacă mă cunoaşte. Ea este şi ăsta-i necazul ei. Ce a atins ea? Aceea este adeverirea lui Isus Christos. Cuvântul discerne gândurile din inimă. 183. Crezi tu asta. Să ai numai credinţă. Rugaţi-vă, oriunde aţi fi. Credeţi numai. Credeţi că ce v-am spus este Adevărul. Acum, eu nu sunt EL. Eu sunt numai slujitorul Lui, doar slujitorul Lui. 184. Dacă tu ai suficientă credinţă... Eu nu-l pot chema. Eu ştiu care este problema lui, însă... Aşteptaţi puţin, poate se va schimba. Cu siguranţă nu este imposibil. Dar, tu trebuie să te muţi din acel cadru. El nu poate crede pentru sine. Tu trebuie să crezi pentru el. 185. Este o doamnă care suferă de o problemă la rinichi. Ea nu este de aici; ea este din Mississippi. Dacă ea va crede cu toată inima Dumnezeu va vindeca boala de rinichi. Doamnă Palmer, dacă tu vei crede cu toată inima tu poţi fi vindecată. Aceasta te-a părăsit, a plecat de la tine. Aceasta a plecat de la ea. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi nu vă îndoiţi. 186. Acolo este o doamnă chiar lângă ea. Ea suferă de artrită. Doamnă, crezi tu că eu sunt profetul lui Dumnezeu? Da? Crezi tu că dacă Dumnezeu îmi va spune cine eşti, te va ajuta să crezi? Numele tău este Doamna Meadow. Crezi tu acum cu toată inima? Tu poţi fi vindecată, de asemenea.


187. Aceea a pus Foc peste o doamnă de lângă ea. Ea şade acolo, de asemenea. Iată-L cum Se plimbă, de-alungul liniei. Doamna de lângă ea, care şade acolo suferă de diabet zaharat. Ei au vrut s-o ducă la spital dar ea a refuzat. Ea are un fiu pentru care se roagă, de asemenea. Fiul ei nu se află aici. Dar tu crezi că Dumnezeu poate să-mi spună ce este greşit cu fiul tău? El are probleme cu inima. Dacă tu crezi El te va vindeca. Crezi tu că Dumnezeu poate să-mi spună cine eşti? Doamna Dufflee, cu doi de f şi doi de e. Aşa este. Dacă este adevărat, ridică-ţi mâna. Oh, mâna ta este ridicată. Este în regulă. Acum, tu crezi şi poţi fi făcută bine, de asemenea. 188. Crezi tu că este acelaşi lucru care... Crezi tu că Prezenţa lui Isus Christos este acum aici? Câţi dintre voi acceptaţi aceea? Oh, ce securitate. Ce securitate! 189. Vedeţi, ce aţi făcut voi? Voi L-aţi trezit şi L-aţi adus pe scenă. Iată-L pe scenă. Acum, nu contează cum se înclină corabia. Ţineţi minte, EL poate spune: „Linişte!”. Credeţi voi asta cu toată inima? Dacă da, ridicaţi-vă în picioare şi acceptaţi aceasta. Ridicaţi-vă şi spuneţi: „Eu cred aceasta cu toată inima”. Ridicaţi-vă în picioare. „Eu cred acum”. Este corect. Nu contează care este problema voastră, ridicaţi-vă. Daţi-I laudă. 190. Tată Ceresc, noi aducem la Tine această audienţă. Ei sunt conştienţi că TU eşti aici, Doamne. Fie ca fiecare demon de necredinţă să lase ce ţine şi fie ca Isus Christos să vindece audienţa. Satan, ieşi afară din această audienţă. în Numele lui Isus Christos, tu nu eşti binevenit...

chemÂndu-l pe isus pe scenĂ · chemÂndu-l pe isus pe scenĂ 3 6. acum, ţineţi minte că,...

Documents