chemarea unui paște mai profund - wordpress.com · s-o iau. nimeni nu mi-o ia cu sila, ci o dau eu...

Daniel BranzeiDaniel Branzei

Chemarea unui Chemarea unui Paște mai profundPaște mai profund

2

Daniel Brânzei

Daniel Brânzei

IoanChemarea unui

Paște mai profund

Studiu in Evanghelia nesinopticului Ioan

Cuprins

Mărturie 7

Motivație 13

Metodă 21

CapitolulI-PreambululEvangheliei 33

Capitolul2-Treidovezialedivinității 45

Capitolul3-Treilucruriprimite,,desus“ 57

Capitolul4a-Oîntâlnireprovidențială,întreapășiapavie 65

Capitolul4b-Credințăpentruminunisau...invers? 83

Capitolul5Omulcares-acrezutDumnezeu 97

Capitolul6-Pâineadincer 107

Capitolul7-MaimaredecâtMoise! 115

Capitolul8-Isus,luminadecares-abucuratAvraam 123

Capitolul9-Luminăpentruunorbdinnaștere 133

Capitolul10-Păstorulcelbun 141

Capitolul11-Ultimaminune,ultimuldușman! 151

Capitolul12-Semneîncriză 165

Capitolul13-16Seminaruldinaintearăstignirii 173

Capitolul14–PutemfacelucrurimaimaridecâtIsus? 193

Capitolul17-RugăciunealuiMelhisedec 201

Capitolul18-Naturalșisupranaturalsprerăstignire 221

Capitolul18:1-19:37–Judecatalumiiacesteia 229

Capitolul19:38-42-Iosif-omulcareși-aratatPaștele 249

Capitolul20-Credințabiruie!Ioan,Petru,Mariași...Toma 257

Capitolu21Epilog-Cerămânedespusdupăces-aspustotul? 269

7

Ioan - Un Paște mai profund

Mărturie

„Tatăl Mă iubeşte, pentru că Îmi dau viața ca iarăşis-oiau.NimeninuMi-oiacusila,ciodauEudelaMine.Amputeres-odauşiamputeres-oiauiarăşi;aceastaesteporuncapecareamprimit-odelaTatălMeu”(Ioan10:17-18).

Fiul luiDumnezeuavenitsă fieMielulPascalcare izbăveștelumea de la moarte. Orice evreu sau creștin știe ceva desprePaște,darștimoareîndeajuns?SăluămdeexempluafirmațiademaisusselectatădeIoanpentruevangheliasa.Simplist,eane-arspunecăIsusdinNazaretafostunsinucigaș.Elavenitpelumecasămoară!ElȘi-adatînmodintenționatviața!

Analizatămaiprofund,afirmațiaprezintăînsăunparadoxîncareProvidențaluiDumnezeuexistăalăturidevinovățianoastră.Cine este de vină că a murit Fiul lui Dumnezeu? Este de vinăIuda care L-a vândut, ucenicii care L-au părăsit, sistemul reli-gioscarel-aeliminat,romaniicareL-auexecutatșitoțioameniilumii care au făcutmoartea Lui necesară din pricina păcatelorlor?Toți aceștia nuL-ar fi putut ucide dacănu și-ar fi dorit Elînsuși această soartă. Providența divină și libertatea noastră,deși aparent noțiuni contradictorii conviețuiesc de minune înnarațiunealuiIoan.Elenupotfiînțelesederațiuneamatură,darpotfiacceptatefoartelesnedecredințacopilărească.

Amales titlul „UnPaștemaiprofund“pentru că, dincolodeaparenta simplitate, Ioan este celmai profund dintre cei patruevangheliști ai Noului Testament. Acest aspect m-a fascinatatuncicând,acumaproape50deani,m-amapropiatprimadată

8

Daniel Brânzei

să-i citesc evanghelia. Pasionat de cunoaștere, și cufundat înfilosofie, amdescoperit atunci că Ioanesteomul caremăpoateînvățacelmaimultdespreDumnezeu.Pasionatdesens,amdes-coperitîncartealuisensuristratificate,caniștetreptecaretepotcoborîînpropriaființășitepotînălțaînspreființaluiDumnezeu.

Știu, evreii de atunci și frații lor de azi din toate neamurileaveau și au probleme mai ,,arzătoare la ordinea zilei“ decât odiscuțiedesprePaște.RomaniiapăsaupenațiunealorșiEuropadeatuncinulelăsadecâtdouăalternativeposibile:ototalăsupu-neresauototalăanihilare.Mulțievreiplecaserăînbejenieîntr-odiasporăsalvatoarecarelepromiteacâștigurieconomicemasive!Darcucepreț?!Emigrarearupeafamiliileșidezrădăcinatânăragenerație.Mulți se întrebau : “mai era posibil pentrunațiunealorsăaibeunviitorviabil?”

Sună familiar cu contextul românilor din anii 2000-2020?Atunci cartea aceasta vine la timp.Cepropune ea?Nepropuneîntâlnirea cu un ,,nebăgat în seamă“ care era și continuă să fiesoluțialuiDumnezeupentrutoateproblemelecelorcetrăiescpepământ.FusesetrimislaoameniexactpentruoastfeldevremeșieinuL-aubăgatînseamă...Cetragedie!

Dumnezeu insistă însă. El vrea să aflăm mai multe desprePaște.Vreasă-lprivimîntoatăcomplexitateaLuișiînsensurileîncareadevărurileluisuntșiadevărurileexistențeinoastre.

GreșealaevreilorcareL-auignoratpeIsusdinNazaretapututfireparată.Apostoliiaufosttrimișisăspunătuturorcăexistă,,oadouașansă“.Eaestevalabilășipentrunoi,ceicare-Lignorămastăzi. Ascultați ce spune apostolul Petru într-una din primelesalepredici:

,,PeIsusdinNazaret,omadeveritdeDumnezeuînain-tea voastră prin minunile, semnele şi lucrările pline deputere pe care le-a făcut Dumnezeu prin El în mijloculvostru,dupăcumbineştiți,peOmulacesta,datînmâinilevoastre, după sfatul hotărât şi după ştiințamai dinaintea lui Dumnezeu, voi L-ați răstignit şi L-ați omorât prinmâna celor fărădelege. Dar Dumnezeu L-a înviat, dezle-gându-I legăturilemorții, pentru cănu era cuputință săfieținutdeea....

9


Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov, Dumnezeulpărinților noştri, a proslăvit pe Robul Său Isus, pe carevoiL-ațidatînmânaluiPilatşiv-ațilepădatdeElînain-tea lui, măcar că el era de părere să-I dea drumul. Voiv-ațilepădatdeCelSfântşiNeprihănitşiațicerutsăvisedăruiascăunucigaş.AțiomorâtpeDomnulvieții,pecareDumnezeu L-a înviat din morți; noi suntem martori aiLui....

Şiacum,fraților,ştiucădinneştiințăați făcutaşa,caşimai-mariivoştri.DarDumnezeuaîmplinitastfelceves-tisemaiînaintepringuratuturorprorocilorLui:că,adică,HristosulSăuvapătimi.Pocăiți-vădarşi întoarceți-vă laDumnezeu,pentrucasăviseşteargăpăcatele,casăvinăde laDomnul vremurile de înviorare şi să trimităpeCelceafostrânduitmaidinaintepentruvoi:peIsusHristos,pe care cerul trebuie să-L primească, până la vremurileaşezăriidinnoua tuturor lucrurilor–despreaceste vre-muri a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinților Săiprorocidinvechime.”(Fapte2:22-24;3:13-21).

Evanghelia lui Ioan vorbește despre această ,,șansă“ pe carene-o acordăDumnezeu fiecăruia, pentru că problemape care avenitsăorezolveElestepunctulcardinalaltuturorproblemelornoastre.Ideilemari,cașioameniimari,aucaracterulsimplității.Ioanne spune căatunci cânda vrut sădea sensvieții, IsusdinNazaretle-adatcaexempluuncopil,nuunsavantbătrân:

„Lăsați copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriți, căciÎmpărăția lui Dumnezeu este a unora ca ei. Adevărat văspuncăoricinenuvaprimiÎmpărățialuiDumnezeucauncopilaşcuniciunchipnuvaintraînea”(Luca18:16).

Fiecare copil se naște un geniu care poate pricepe toate lu-crurile. Imaginația unui copil este curată și curioasă. Mintealui este elastică putând cuprinde tot ceea ce există și convinșicătotulsepoate,cătotulestecuputință.Pe lavărstade11ani,școala și influența adulților stinge geniul copiilor, transformân-du-iînoameniplafonațișipesimiști,lefrângearipilezboruluiși-icondamnăsăsetârascăpepământcaniștedeținuțicughiuleauaagățatădepicioare. „Bunvenit!“ în lumeacelorconvinșică ,,nu

10

Daniel Brânzei

sepoate“.TragediaaceastaafostșiesteopiedicăînînțelegereaadevărurilorluiDumnezeu:

,,În vremea aceea, Isus a luat cuvântul şi a zis: „Telaud,Tată,Doamnealceruluişialpământului,pentrucăai ascuns aceste lucruri de cei înțelepți şi pricepuți şi le-aidescoperitpruncilor.Da,Tată,Telaud,pentrucăaşaaigăsitTucucale!Da,Tată,Te laud,pentrucăaşaaigăsitTu cu cale! Toate lucrurile Mi-au fost date în mâini deTatălMeu,şinimeninucunoaştedeplinpeFiul,afarădeTatăl;totastfelnimeninucunoaştedeplinpeTatăl,afarădeFiul şi acela căruia vreaFiul să i-Ldescopere“ (Matei11:25-27).

Inteligența caută sofisticare, înțelepciunea umblă după sim-plitateasimplificărilor.Evanghelia lui Ioanseoferă tuturor,darnusedăruieștedecâtcăutătorilorcarepottrecedincolodestratulsuperficialalaparențelorspremiezuladâncallucrurilor.

Ioanneobligă să fim „asemeneaunui copilaș“, folosindvo-cabularul unui puști de 12 ani. În același timp însă, Ioan necomunicăadevăruriinaccesibilesavanților.

„UnPaștemaiprofund“esteuntitlucaresubliniazăunicitatea„nesinopticului“ Ioan în contextul celorlalte trei evanghelii dinNoulTestament.

ToatecelepatruEvanghelii suntalergări sprePaște.Ele trecrepedeșidoar succintpesteevenimentelenașterii și viețiiCeluinăscutînNazaretpentruapoposiapoipeîndeleteînsăptămânamareșicelmaiamănunțitasupraultimelorziledePaște.

MateiacordăalergăriisprePaște24decapitoledincele28aleEvangheliei lui.Marcualeargăprin10capitolecătresăptămânamareșiapoiodescrieînultimele6capitole.

LucaaleargăsprePașteînprimele18capitoledincele24aleEvanghelieisale.

IoanajungecelmairepededintretoțilaPaște,îndoar11capi-tole,pentruazăboviacolopână lacapitolul21.Esteevidentcă,dintretoți,IoanacordăPaștelorceamaimareimportanță.Rela-tarea lui estemai amănunțită șimai…profundă. Ioan reușeșteperformanțadeaneda,,UnPaștemaiprofund“înlimbajulsim-plualinocenței.

11


Dece ,,Unpaștemaiprofund“?Pentrucă ieșireadinEgiptaînsemnat pentru evrei punctul de plecare al unei noi existențe,ancoratăînperspectivenoiasupravieții,posibilitateapătrunderiiîntr-unplansuperioralîmplinirilorprofeticecareaulegattimpuldeeternitate:

„Lunaaceastavafipentruvoiceadintâilună;eavafipentruvoiceadintâilunăaanului“(Exod12:2).

„Paștele“ au reprezentat scoaterea poporului Israel din ca-lendarul popoarelor pământului și ancorarea lui în calendarulîmplinirilor mesianice. Paștele lui Christos ne scot acum dindeșertăciuneapreocupărilordefiecarezi,pentruaneancoraso-lidîntaineleeternității.

Nu vă așteptați să auziți în această carte tonul profeso-rului rece și distant. Am râvnit din totdeauna la o alt fel deperformanță:săscriuasemeneaunuiprietencarevreasăsteadevorbăcuvoi.Văinvitdecilaoincursiuneunicăîncaretimpulșieternitateaseîntrețescasăneofereoieșiredinimpasulșiangoa-saexistențeibanaledefiecarezispreunacarearesensșivaloare.

Dacă veți reuși să-L găsiți pe Dumnezeu în viața DomnuluiIsus,vețireușisăvăregăsițipevoiînșivăînplanulSăucelveșnic.

MulțumescSandeiMorcancarem-aajutatcucorectareaaces-tuimanuscris.

12

Daniel Brânzei

13


Motivație

DeceșidecineafostscrisăaceastăEvanghelie?Mulți s-au grăbit să-l etichetezepe Ioan ca „nesinoptic“, dar

auuitatsănemaișispunădeceareel„altpunctdevedere“decâtceilalțitreievangheliști.Amsăvăspuneudece.

ExilatlaEfes,dincauzapersecuțieipornitedeevreiîmpotrivacreștinilorlaIerusalim,iarapoiexilatforțatderomanipeinsulaPatmos(acelexilalexilului),apostolulIoanși-ascrisEvanghelia,epistoleleșiApocalipsacapeniște invitații târzii făcuteevreilorcarezăboveausăcreadăînlucrarealuiIsusChristoscelÎnviat.

Invitații târzii pentruunpopor întârziat ...Este camceea cene trebuie șinouăastăzipentru cei ce știmcevadespre ceea ces-apetrecutacumdouămiideaniînIerusalim,darn-amrăspunsîncăpersonalconfruntăriicudivinitatealuiIsusChristos.

Evanghelia luiIoanesteopledoariepentrucredință!Nutre-buiesăuitămniciodatăcăIoanafostunevreupreocupatpriori-tarcumântuireacelordinneamullui.DacărecitimprimulcapitoldinepistolaluiPavelcătreGalateni,vomundegăsimscrisdespredualitatea lucrării cuEvanghelia. Petru, Iacov și Ioan au rămassăpropovăduiascăevreilortăiațiîmprejur,iarPavelaprimitdinpartealormânadreaptădeînsoțiresăplecespreNeamuri:

,, ... căciCel ce făcusedinPetruapostolul celor tăiațiîmprejur făcuse şi dinmine apostolul Neamurilor“ (Gal.2:8).

Dacă un evreu plecat spre Neamuri a fost totuși suficientde ,,evreu“ ca să simtă o mare întristare și să aibă ,,o durere

14

Daniel Brânzei

necurmatăîninimă“pentrufrațiiluievrei(PavelînRomani9:2-3),vădațiseamacedureretrebuiesăfisimțitIoanpentruceidinIsrael.

Ioan este „nesinoptic“ tocmai pentru că a fost preocupat înprimul rând să retransmită invitația lui Dumnezeu unui poporcareîntârziaîncăpățânats-oprimească.Intențialuisevedelim-pededacăreușeștisătrecipestestratulsuperficialalnarațiuniișisăpătrunziînstratulprofundalmesajuluiteologictransmis.

Schița după care și-a alcătuit Ioan evanghelia este simplă șiilustreazătocmaiaceasta:

Prologul Evangheliei (1:1-18)Cuprinde lansarea temelor care vor fi abordate apoi pe larg

în Evanghelie: Isus lumina vieții eterne, Isus,Mesia lepădat deevrei,Isus,MarelePreotînslujbadeispășire,Isus-Logosulîntru-patînIstorie,Isuschipulslaveidivine.

I. Secțiunea semnelor lui Mesia (1:19-12:50)Ioan scrie că minunea de la nunta din Cana Galileii a fost

,,începutulsemnelorLui.ElȘi-aarătatslavaSașiuceniciiLuiaucrezutînEl“(Ioan2:11).Înciudaacestor,,semnedeidentificaremesianică“,Ioannespuneîncapitolul12căevreiin-aucrezutînEl,așacumfusesedealtfelanticipatdeDumnezeuprinprooroculIsaia:

Măcarcă făcuseatâteasemne înaintea lor, totnucredeau înEl, ca să se împlineascăvorbape careo spuseseprorocul Isaia:„Doamne, cine a dat crezare propovăduirii noastre şi cui a fostdescoperită puterea brațului Domnului?” De aceea nu puteaucrede,pentrucăIsaiaamaizis:„Le-aorbitochiişile-aîmpietritinima,casănuvadăcuochii,sănuînțeleagăcuinima,sănuseîntoarcă laDumnezeuşisă-ivindec.”Isaiaaspusaceste lucruricândavăzutslavaLuişiavorbitdespreEl“(Ioan12:37-41).

II. Secțiunea slavei (13:1-20:31)EacuprindepatimileFiului luiDumnezeu șipregătireapen-

truintrareaînpromisiunileNouluiLegământ.Lafinalulsecțiuniisemnelor,Ioanscrie:

15


„Isus le-a zis: „Luminamai este puțină vreme înmi-jloculvostru.Umblați caunii careaveți lumina,casănuvă cuprindă întunericul; cine umblă în întuneric nu ştieundemerge.Câtăvremeaveți luminaprintrevoi, credețiîn lumină, ca să fiți fii ai luminii.” Isus le-a spus acestelucruri,apoiaplecatşiS-aascunsdeei“(Ioan12:35-36).

Acest „s-a ascuns de ei“ marchează momentul în care Fiullui Dumnezeu s-a ascuns de mulțimi și-Și a adunat lângă Eldoarmicul grupdeucenici. Începândcu capitolul 13, Ioanni-LprezintăpeFiulluiDumnezeucumcreșteînaintealorîndimen-siunileluicosmice,legândcerulcupământulșiprezentulcueter-nitatea.

,,Înainte de Praznicul Paştelor, Isus, ca Cel care ştiacă I-a sosit ceasul să plecedin lumea aceasta laTatăl, şifiindcăiubeapeaiSăi,careerauînlume,i-aiubitpânălacapăt. ... Isus, fiindcăştiacăTatălÎidădusetoate lucru-rileînmâini,cădelaDumnezeuavenitşilaDumnezeuSeduce...“(Ioan13:1,3).

El își arată slava Sa plenar, vorbindu-le profetic desprelepădarea lui Petru, despre plecarea Lui ,,acolo unde ei nu potmerge deocamdată“, despre pregătirea locașurilor cerești, des-prerevenireaLuicasă-iiașipeeiacolo,desprelegăturaorganicăcarevaexista întreEl și ei chiar șipeperioadadespărțirii,des-pre prigonirile care vor veni asupra lor din partea lumii, des-pre lucrareaDuhului Sfânt care va veni asupra lor ca unMân-gîietor și, înaintedea sedespărțideei, rosteșteacea rugăciuneexcepționalădeMarePreotdincapitolul17.

Continuă să-Și arate slava Sa chiar și atunci când aproziitrimiși de preoții cei mai de seamă vin să-L prindă în grădină(Ioan18:6),chiarșiatuncicândestejudecatdeevreișidePilatșibiruieșteslăvitînlucrareadeispășirepecareavenitsăofacălaCalvar.Acel,,S-aisprăvit!“rostitînIoan19:16)estemomentulîncareIsusS-afăcuturzitorulMântuiriinoastre.

Capitolul 20 ni-L prezintă în slava învierii Lui, în aparițiilepentruucenicișiseîncheiecuapelulluiIoancatoțicititoriiluisăurmezepildaluiPetru,aMagdaleneișialuiTomașisă„creadă“.Punctul apoteotic al acestei secțiuni este mărturia lui Toma,

16

Daniel Brânzei

carenuestevorbitderăudeIoan,cumsusținunii,cipropulsatla nivelul de model vrednic de urmat de toți oamenii. Conclu-zia mărturiei lui trebuie să devină mărturisirea de credință afiecăruiadintrenoi:Dreptrăspuns,Tomai-azis:„DomnulmeușiDumnezeulmeu“(Ioan20:28).

Epilogul Evangheliei (21:1-25)Ultimulcapitolesteunapendicepentrurezolvareaunorpro-

blemecare frământauviațabisericiidinvremea lui Ioan: reabi-litarealuiPetrușirezolvarearivalitățiicuIoan,precumșizvonulcă Ioan, ultimul dintre apostoli, nu vamuri până la revenireaDomnuluiIsus.

Așa cum o arată și numele, Evanghelia lui Ioan este deci o„vestebună“desprelucrareafăcutăprintreoamenișipentruoa-menideFiul luiDumnezeu.Aceeași preocuparepasionată a luiIoanpentrua-i invitapeceidinneamul lui săcreadă înMesia-IsusChristosesteevidentășiînprimaluiepistolă:

„Ceeradelaînceput,ceamauzit,ceamvăzutcuochiinoştri, ceamprivit şi ceampipăit cumâinilenoastrecuprivirelaCuvântulvieții–pentrucăviațaafostarătatăşinoiamvăzut-oşimărturisimdespreeaşivăvestimviațaveşnică,viațăcareera laTatăl şi carene-a fostarătată–deci ceamvăzut şi amauzit, aceeavăvestimşi vouă, caşivoi săavețipărtăşiecunoi.ŞipărtăşianoastrăestecuTatăl şi cuFiulSău, IsusHristos.Şi vă scriemaceste lu-cruripentrucabucuriavoastrăsăfiedeplină“(1Ioan1:1-4)

CineesteacestIoancare-iinvităpecititoriiluilacredință?Despre familia lui Ioan știmdestul depuțin.Ni se spune că

Ioan a fost, împreună cu Iacov, fiul lui Zebedei și al Salomei(Mat. 4:21, 27:56; Marcu 15:40, 16:1). Familia aceasta nu eradintrecelemaisăracedinIsrael,pentrucănisespunecăaveauoameni ,,care lucrau pe plată“ (Marcu 1:19-20). Ei locuiau înCapernaum și se ocupau cu pescuitul. Domnul Isus avea să-iporecleascămaitârziu,,fiiitunetului“,Boanerghes(Marcu3:17),iarDumnezeuaveasălerezerveunlocspecialîntreapostoli.Ia-cov a fost cel dintâimartir (Fapte 12:2), primul care a căzut cavictimăapersecuțieidinrândulcelordoisprezece,iarIoanafost

17


ultimulrămasînviațădintreapostoli.NumelesubcareapreferatIoan să fie identificat este ,,ucenicul pe care-l iubea Isus“ (Ioan20:2).

ÎnaintedeadeveniucenicalluiIsus,IoanafostucenicalluiIoanBotezătorul(Ioan1:35-40).IoanșiIacovs-auîntâlnitpentruprimadatăcuDomnul Isuspemalulmării,pecând îşi cârpeaumrejele(Matei4:21;Marcu1:19).Imagineaesteometaforăpen-trumisiuneapecareaprimit-oIoandelaDumnezeu:sărepare,,mrejele“ Evangheliei rupte și murdare după atâta pescuit desuflete.Înmodsimilar,plecatdinIerusalimînaltățară,săperse-cute în autoritatea scrisorilor primite de lamarele preot, PavelaveasăfietrimisdeDumnezeupânălacapătulpământului(Spa-nia)cuautoritateascrisorilorprimiteprininspirațiedivină.

DespreloculluiîntreautoriicărțilorNouluiTestament,putemspunecăIoana trăitmaimultca toțiceilalțiautoriai scrierilorNouluiTestament,avăzutmaimultecatoțișiaexplicatmaimultdecâtceilalți.Estesingurulautorcareascristreifeluridecărți:oevanghelie,treiepistoleșiApocalipsaprofetică.

DupăaniipetrecuțicapresbiteralbisericiidinIerusalim,dincauzapersecuției evreilor, Ioans-amutat înEfes.Activitatea saairitatautoritățileromaneșiafostexilatuntimppeinsulaPat-mos,undeaprimitdelaDumnezeu,,Apocalipsa“.DinEfes,IoanavegheatpesteviațabisericilordinAsiaMică.ÎnPatmos,îlapăsagreugrijapentruele,așacăDumnezeuaținutsă-l linișteascășii-a arătat că El (nu Ioan) este Cel care ține înmână cele șaptesfeșnice,adicăexactceleșaptebisericipentrucaresufereaapos-tolul (Efes,Smirna,Pergam,Tiatira,Sardes,Filadelfia șiLaodi-cea).

Apocalipsa și Evanghelia lui Ioan sunt scrise în afaragranițelorIsraelului, între ,,Neamurile“nefamiliarizatecu limbavorbitădeevrei.AșaseexplicădeceșiînApocalipsașiînEvan-ghelialuiIoanaparnumaipuțindeșaptelocuriîncaresuntdatepentrune-evreiclarificărișitraducerialeunorlucrurisaunumeevreiești:

,,PesteeleaveaucaîmpăratpeîngerulAdâncului,carepe evreieşte se cheamă „Abadon”, iar pe greceşte, „Apo-lion”(Apocalipsa9:11).

18

Daniel Brânzei

,,Duhurile cele rele i-au strâns în locul care peevreieştesecheamăArmaghedon“(Apocalipsa16:16).

,,În Ierusalim, lângă PoartaOilor, este o scăldătoare,numită în evreieşte Betesda, care are cinci pridvoare“(Ioan5:2).

,,CândaauzitPilatacestevorbe,ascospeIsusafarăşia şezutpe scaunulde judecător, în loculnumit „Pardositcupietre”,iarevreieşte,„Gabata“(Ioan19:13).

[Răstignirea]Isus,ducându-Şicrucea,aajunslaloculzis al „Căpățânii”, care în evreieşte se cheamă „Golgota”(Ioan19:17).

,,Mulțidiniudeiaucititaceastă însemnare,pentrucăloculundefuseserăstignitIsuseraaproapedecetate;erascrisăînevreieşte,latineşteşigreceşte“(Ioan19:20).

,,Isus i-a zis: „Marie!” Ea s-a întors şi I-a zis înevreieşte:„Rabuni!”adică„Învățătorule!”(Ioan20:16).

Dinaluziile strecurate în text, Ioanpresupune că cititorii luisuntdejafamiliarizațicuconținutulcelorlaltetreievanghelii.Deexemplu, înIoan1:40,Andreiestenumit ,,fratele luiSimonPe-tru“deșiPetrunu fusese încămenționat înnarațiunea lui Ioan.AltexempluesteIoan3:24undegăsimscris ,,CăciIoanîncănufusese aruncat în temniță“, ceea ce presupune că cititorii știaudespre întemnițarea botezătorului spre finalul vieții deși evan-ghelistul încă nu spusese nimic despre ea.Un alt exemplu esteIoan4:44: ,,CăciEl însușispusesecăunproorocnuesteprețuitînpatria sa“.Acest ,,spusese“ este o trimiteredirectă la ceea cea spusDomnul Isus, deși incidentul nu apare în evanghelia luiIoan,ci înMatei13:57,Marcu6:4șiLuca4:24.Totașa,înIoan11:1-2, unde Ioan, vorbind despre învierea lui Lazăr, identificăBetania drept ,,satul Mariei și al Martei sora ei“ și continuăfăcândoreferiredirectălaunevenimentnemenționatdeel,darpomenitînaltedouăevangheliisinoptice:,,MariaeraaceeacareaunspeDomnulcumirșiI-așterspicioarelecupărulei,șiLazărcelbolnaverafrateleei“.EstelimpedecăIoanseașteaptăcaciti-

19


toriisăisăștiedespreacelevenimentmenționatînLuca10:38-41șiMarcu14:3.

Ioanrămâne,celpuținpentrumine,celmaiprofundscriitoral cărților Noului Testament. Nu-i de mirare că Dumnezeu l-arânduitsăscriecincidintreele:oevanghelie,treiepistoleșiApo-calipsa.

Tradiția spune că, la bătrânețe, Ioan era adus pe brațe înmijlocul creștinilor din Efes și le repeta mereu esența mesa-jului creștin: ,,Copilașilor, iubiți-vă unii pe alții“. L-aș puteanumi„apostoluluneimari iubiri“,pentrucăaalesaltruistsăseascundăînspateleexpresiei„uceniculpecare-liubeaIsus“.

M-a fascinat întotdeauna la Ioanabilitateadeaspune foartemultînfoartepuținecuvinte,îmbrăcatelaelcusensurimultiple.Latinii aupostulat: „Nonmulta sedmultum“ (numulte lucruri,darmult),iareum-amluptattoatăviațasășlefuiesccuvinte.

Amscriscomentariulacestapentrucăamfostatrasirezistibilde extraordinara capacitate a acestuimuritor de a vorbi desprenemurire îmbrăcând vremelnicia în mireasma primăvăratecă alumiieterneîncareviața,adevărul, luminașineprihănireasuntîmpreunălaeleacasă...așteptându-ne.

20

Daniel Brânzei

21


Metodă

CumtrebuieparcursăaceastăEvanghelienesinoptică?EvanghelistulIoanesteun,,minimalist“,preocupatmereusă

spunămultprintr-oextraordinarăeconomiedecuvinte.Vocabu-larulfolositdeelestealunuicopilde12ani,darfiecarecuvântalnarațiuniiluicapătăînțelesurimultiple,fiindîncărcatcusensuridiferite,sugestive,simbolice.FrazaluiIoanestemultistratificată,mustind de înțelesuri bogate, suprapuse, tainice. Fiecare cititorpătrundedoaratâtcâtîiîngăduiepropriaînțelepciune,careareșieanevoiedeiluminareaDuhuluipentruaprimi,,lumina“.

Spredeosebirede ceilalți treiEvanghelişti care s-au străduitsăaştearnăpehârtieviațaDomnuluiIsusîntr-oordineoarecumcronologică, Ioan porneşte în scrierea Evangheliei sale de la cutotul alte premize. Evangheliștii sinoptici redau evenimenteleviețiiDomnuluiIsus.Ioanscriedespreînsemnătatealor.

De exemplu, toți evangheliștii ne vorbesc despre minuneaînmulțirii pâinilor, dar numai Ioan s-a preocupat să ne dea șipredica ,,Eu sunt pâinea vieții“ rostită deDomnul Isus cu aceaocazie. Matei, Marcu și Luca ne dau viața Domnului Isus din-tr-o perspectivă pământească. Ioan scrie dintr-o perspectivacerească. În locsănespunăcevadesprepărințiiDomnuluiIsusși împrejurările nașterii, în prologul din primul capitol, Ioan ÎlprezintăpeDomnulIsusdrept ,,Cuvântuleternșicreator întru-patprintreoameni“:

,,ŞiCuvântulS-afăcuttrupşialocuitprintrenoi,plindeharşideadevăr.ŞinoiamprivitslavaLui,oslavăîn-tocmaicaslavasinguruluinăscutdinTatăl(Ioan1:14).

22

Daniel Brânzei

,,Lumina aceasta era adevărata Lumină, carelumineazăpeoriceomvenindîn lume.Elera în lume,şilumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut“(Ioan1:9-10).

Deși are pasaje în care prezintă venirea Domnului Isus încontextulpoporului evreu, capeo împlinireaprofețiilor, textulluiIoanprezintălucrarealuidemântuirecapeoofertăaceruluipentrutoțioameniidinlume.Defapt,Ioanfoloseștemaimultcatoțiceilalțievangheliștitermenul,,lume“,caînfoartecunoscutulpasajaldialoguluicuNicodim:

,,Fiindcă atât demult a iubit Dumnezeu lumea, că adatpesingurulLuiFiu,pentrucaoricinecredeînElsănupiară, ci să aibă viața veşnică.Dumnezeu, în adevăr, n-atrimispeFiulSăuînlumecasăjudecelumea,cicalumeasăfiemântuităprinEl“(Ioan3:16-17).

Lafinalullucrăriipecareavenitsăofacă,Ioanscrieiardes-preperspetivacereascăaactivitățiiLui:

,,Înainte de Praznicul Paştelor, Isus, ca Cel care ştiacă I-a sosit ceasul să plecedin lumea aceasta laTatăl, şifiindcăiubeapeaiSăi,careerauînlume,i-aiubitpânălacapăt“(Ioan13:1).

TotperspectiveicereștiaEvanghelieiluiisedatoreazăfaptulcăscrierile lui Ioancuprindcelemai ,,mari“șimai lungipasajedespreDuhulSfântșilucrareaLui.CinenuștiedepasajuldesprelucrareaMângâietoruluidincapitolul16dinEvangheliasa?CinenuștiedepasajulpastoralapologeticdesprecălăuzireaDuhuluiSfântînviațacredinciosuluidin1Ioan2:26-29?CinenuștiedeemblematicaîncheiereaApocalipseicaresesuprapunearmoniospestefinalulîntreguluiNouTestament:,,ȘiDuhulșiMireasazic:,,Vino!“(Apoc.22:17)?

Evanghelia lui este gândită ca onecesară „completare“ a ce-lorlalte trei. Cu siguranță că ați remarcat faptul acesta. PrimiiEvanghelişti ne-au lăsat scris de unde a venit Isus, în ce sătuca fost născut, care i-au fost părinții, copilăria, peregrinările,peripețiile, lucrările, moartea şi învierea, dar, concentrându-se

23


preponderentasupraaceeaceafăcutDomnulIsus,einune-auspusdestuldesprecineafostdefaptEl.

Supraviețuind ca longevitate tuturor celorlalți apostoli, şiajungândsătrăiascăîntr-oepocăîncaredivinitatea,nuistorici-tatealuiChristoseracontestată,Ioans-aapucatsăscriecăutândsă-şiconvingăcititoriică:„Isuseste“nunumaifiulMarieişialluiIosif,cişi„Cristosul,FiulluiDumnezeu“.NumaiunastfeldeIsusapututaduceoamenilormântuirea:„şicrezând,săavețiviațaînNumeleLui“(Ioan20:31).

Acesta este punctul central în care Ioan se deosebeşte deceilalțiEvanghelişti.CeitreiîlprezintăpeIsus,elmergemaide-parteşi-LinterpreteazăpeIsus.Eini-Lprezintădin afară,Ioanpătrundemaiadâncşini-Laratăaşacumerape dinăuntru.Ceitreisubliniază„omenescul“dinviațaluiIsus,Ioannedescopere„divinul“ din ființa şi lucrările Lui. Sinopticii sunt concentrațiasuprafaptelor,Ioannelămureştedoctrinele.

Pentru că este scrisă primordial ca o invitație adresată unuineam de întârziați și zăbavnici să creadă în Christos, Ioan și-aașezatmaterialulEvanghelieisaleîntr-ostructurăcustraturipa-raleleșipoatefiparcursăînpatrumetodedestudiu.

A. Schița planului Cortului ÎntâlniriiEvanghelia lui Ioan începe prinmarea taină a întrupării lui

Christos,Cuvântulcares-afăcuttrupșia locuitprintrenoiplindehar și de adevăr.Ea se centreazăpe activitateaDomnului laTemplu, urmărind caleaMareluiPreot în ziuaunică a Ispășirii.Înacestplansecund,duhovnicescalEvangheliei,Ioanfacecâte-valucruriextraordinare:elnedăonouăGenezășiunnouExod,punând în luminăposibilitateadea intra într-o realitate eternănouăprincredințacareneidentificăcuIsusChristos.

Evanghelia lui Ioan este și o rescriere a Exodului conținândmarealuptădatădeChristospentruscoatereaomeniriidinrobiapăcatului.Foarte interesant,Ioannuestesingurulcarevorbeștedespreașaceva.Expresia,,exodul“estefolositășideLucapentruadescriemotivațiasuiriiDomnuluiIsuslaIerusalim.PeMunteleSchimbăriilaFață,DomnulIsus,MoiseșiIliediscutătocmaides-preașaceva:

24

Daniel Brânzei

,,Pe când Se ruga, I s-a schimbat înfățişarea feței, şiîmbrăcămintea I s-a făcut albă strălucitoare. Şi iată căstăteaudevorbăcuEldoibărbați:erauMoiseşiIlie,caresearătaseră în slavă, şi vorbeaudespre sfârşitul (exodul)Lui,pecareaveasă-laibă în Ierusalim“ (elegon tēnexo-donautouhenemelenplerounenIerousalem)(Luca9:29-31).

Privităprinaceastăprismă,evanghelialuiIoanestescrisăîn-tr-osimetriesimbolicăcuelementedincarteaExodul:

1.Isuseste,,MilelulluiDumnezeu“(Ioan1:36)alcăruisângesalvatortrebuiepuspeușioriiușiituturorcelorcevorsăscapedemâniadivină(Exod12:1-14).

2.Isuseste,,manadincer“(Ioan6:22-59)dăruităevreilorcasăpoatăsupraviețuiînpustie(Exod.16:13-35).

3.Isuseste ,,MareaRoșie“despicatăpeCrucedeDumnezeu.

PrinsângeleLuiavemizbăvirea(Exod.14).4.IsusesteîmplinireasuperioarăaLegiidatăpeSinai(Exod.

20:1-26;Ioan1:16-18).5.IsusesteîmplinireaprofeticăatuturorelementelordinCor-

tulîntâlnirii,așacumamarătatdejacândamprezentatevanghe-lialuiIoancapeoincursiuneadrumuluimareluipreotprinCor-tulridicatînpustie.

Schița generală a Evangheliei lui Ioan urmăreşte planulintrării Marelui Preot în CORTUL ÎNTÂLNIRII în marea zi a

25


Ispășirii.UmbrelesimbolicedinVechiulTestamentaufostîmpli-nite înviațaMântuitorului.CeicareaucititEvanghelia luiIoanîn limba greacă au rămas surprinşi şi încurcați de faptul că laînceputulscrieriielproclamă:

„ŞiCuvântul s-a făcut trup, şi aLOCUITprintrenoi,plindeharşideadevăr.ŞinoiamprivitslavaLui,oslavăîntocmaicaslavasinguruluinăscutdinTatăl“(Ioan1:14).

Acolounde în limba română este „a locuit“, în limbagreacăeste„acortuluit“,termencarenuexistăînlimbaromână.

26

Daniel Brânzei

Viața terestră aDomnului Isus este prezentatădrept lucraredeMarePreot străbătândmai întâi curteadeafară,apoiSfântacameră a Cortului şi pătrunzând în final în Sfânta Sfintelor, cupropriulSăusângepecare-lvaturnapeCapaculIspăşirii.

B. Septada ,,minunilor-semne“ care ilustrează planul mântuirii

PrimaparteaEvangheliei luiIoaneste ,,secțiuneasemnelor“(cap. 2-12). Întregul plan al mântuirii este așezat într-o succe-siunedeşaptemiracolesăvârşitedeDomnulIsus.Evanghelistulneavertizeazăcăelnuaavutintențiasăscrietotceeaceştie,cicăa „ales“anumite întâmplăricasăneajute„săcredeți că IsusesteChristosul, Fiul luiDumnezeu; şi crezând, să aveți viața înNumeleLui“(Ioan20:30-31).

1.-Schimbareaapeiînvin(Ioan2) -EfectulprimiriiCuvântuluiîntr-oinimădepiatră(2:5)2.-Vindecareafiuluiunuislujbaş(Ioan4) -Acceptareaprincredință(4:50)3.-Vindecareaologului(Ioan5) -Unrăspunspozitivlaporuncadivină(5:8)4.-Înmulțireapâinilor(Ioan6) -Săvârşireamântuirii(6:32-33)5.-Umblareapemare(Ioan6) -Unajutordincolodeputerileumane(6:21)6.-Vindecareaunuiorbdinnaştere(Ioan9) -Vederenouăîntr-olumenouă(9:3)7.-ÎnvierealuiLazăr(Ioan11) -NemuritorprinIsusChristos(11:25)

Primele trei sunt ilustrații pentru condițiile mântuirii, ulti-meletreisuntconsecințelemântuiriiînviațaceluicredincios,iarceadeapatraestecheiaîntregiimisiunialuiChristos,adevărata,,manădincer“venităsădealumiiviața.Fiecaredinacesteșapteminuniesteurmatădeomicăpredicălămuritoare.Astfel:

27


Minuneaprimului ,,semn“ (semeion)din Ioan2esteurmatăde un pasaj care subliniază că oamenii n-au înțeles adevăratasemnificațiea,,semnelor“(discursuldinTemplu-Ioan2:13-25)șicăsenzaționalismulsemnelorn-aprodusniciodatăoadevăratăcredință(Ioan2:23-25).

Minunea vindecării fiului unui slujbaș împărătesc (Ioan 5)este urmată de un discurs care explică identificarea Fiului cuTatălînlucrărilevenitesălefacăpepământ(Ioan5:17-47).

Minunea înmulțirii pâinilor din Ioan 6 este urmată de opredică despre ,,Pâinea vieții“ sau ,,mana venită de sus“ (Ioan6:22-71).

Minuneavindecăriiorbuluidinnaștereesteurmatădediscur-suldespre,,Păstorulcelbun“caresubliniazădeosebireadintreElșiorbiiconducătorireligioșiaivremii(Ioan10:1-39).

MinuneaînvieriiluiLazăresteurmatădeunamplupasajcaresubliniază importanța morții Domnului Isus pentru a da viațaveșnicăcelorcevorcredeînEl(Ioan11:47-12:50)

Mai există o a optaminune, ,,pescuireaminunată“ de dupăînviereaDomnuluiIsus.Eaesteînceputulunuiciclunou,deschisînsprevremeaBisericii.

C. Septada declarațiilor despre divinitatea lui Isus din Nazaret.

IoanmărturiseștecăurmăreștedouăscopuricândscrieEvan-gheliasa:sădovedeascăfaptulcăIsusChristosesteFiulluiDum-nezeușisă-iajutepeoamenisăaibăviațaveșnicăprincredințaînEl:

„Isus a mai făcut înaintea ucenicilor Săi multe altesemne,carenusuntscriseîncarteaaceasta.DarlucrurileacesteaaufostscrisepentrucavoisăcredețicăIsusesteHristosul,FiulluiDumnezeuşi,crezând,săavețiviațaînNumeleLui“(Ioan20:30-31).

Ioanîșigrupeazăargumentelepledoarieisaleîntreigrupe:(1)minunilepecare le-a făcutIsus, (2)cuvintelepecare le-arostitIsusși(3)concluziilecelorcarei-auvăzutminunileșii-auascul-tatcuvintele.

28

Daniel Brânzei

Ioan citează șapte persoane care au ajuns la convingereapersonalăcăIsusesteFiulluiDumnezeu:IoanBotezătorul(1:34),Natanael(1:49),Petru(6:69),unorbcareafostvindecat(9:35–38),Marta(11:27),Toma(20:28),șiapostolulIoan(20:31).

Încâtevaocazii,DomnulIsusseidentificăpeSinecuacel„Eusunt“,„Iehova“princares-afăcutcunoscutDumnezeuluiMoise.CeleșaptepasajeîncareIoanafirmăcategoricdivinitateaDom-nuluiIsussunt:Ioan1:1;5:25;8:58;10:30,36;14:9,20:28.

D. Septada metaforelorCaDumnezeuîntrupat,IsusChristosseprezintăpeSineprin

șapteexpresiitipic-mesianice:„Eusuntpâineavieții“(Ioan6:35,48),„Eusuntluminalumii“(Ioan8:12;9:5),,,Eusuntuşa“(Ioan10:7,9),„Eusuntpăstorulcelbun“(Ioan10:11,14),„Eusuntînviereaşiviața“(Ioan11:25),„Eusuntcalea,adevărulşiviața“(Ioan14:6),„Eusuntadevărataviță“(Ioan15:1-5).CareesteschițaEvanghelieiluiIoan?Caunpedagogpriceput,Ioanalterneazăexplicațiilecuexem-

plele,pățaniilecupredicile,arătândcumafolositIsusdinNaza-retevenimenteleviețiipentruavorbidespreceeaceestedincolodeaparențeleeicotidiene.

I.ÎntrupareaFiului,1:1-18II.PrezentareaFiului,1:19-4:54 A.DecătreIoanBotezătorul,1:19-34 B.pentruuceniciiluiIoan,1:35-51 C.LanuntadinCana,2:1-11 D.LaTemplu,2:12-25 E.pentruNicodim,3:1-21 F.ÎncăodatădeIoanBotezătorul,3:22-36 G.pentrufemeiasamariteancă,4:1-42 H.pentruunslujbaşîmpărătesc,4:43-54

29


III.ConfruntărileFiului,5-12 A.LaunpraznicînIerusalim,5:1-47 1.Semnulsupranatural,5:1-9 2.Reacțiaformalismului,5:10-18 3.Cuvântarea,5:19-47 B.LaunPaştedinGalileea,6:1-71 1.Semnulsupranatural,6:1-21 2.Cuvântarea,6:22-40 3.Reacțiacelorfireşti,6:41-71 C.Launpraznicalcorturilor,7:1-10:21 1.Controversa nr.1:cuvântarea,7:1-29 2.Reacțiaascultătorilor,7:30-36 3.Controversa nr.2:cuvântarea,7:37-39 4.Reacțiaascultătorilor,7:40-53 5.Controversa nr.3:cuvântarea,8:1-58 6.Reacțiaascultătorilor,8:59 7.Controversa nr.4:semnulsupranatural,9:1-12 8.Reacțiile,9:13-41 9.Controversa nr.5:cuvântarea,10:1-18 10.Reacțiiîmpărțite,10:19-20 D.LaprazniculînnoiriiTemplului,10:22-42 1.Cuvântarea,10:22-30 2.Refuzulşiacceptarea,10:31-42 E.LacasadinBetania,11:1-12:11 1.Semnulsupranatural,11:1-44 2.Reacțiilelor,11:45-57 3.MariaÎlungecumir,12:1-8 4.Reacțiilelor,12:9-11 F.LaIerusalim,12:12-50 1.Intrareatriumfală,12:12-19 2.ÎnvățăturileLui,12:20-50

30

Daniel Brânzei

IV.ÎnşcoalaFiului,13:1-16:33 A.Despreiertare,13:1-20 B.Despretrădareşitrădător,13:21-30 C.DespreplecareaLui,13:31-38 D.Desprecer,14:1-14 E.DespreDuhulSfânt,14:15-26 F.Desprepacealăuntrică,14:27-31 G.Desprerodnicie,15:1-17 H.Desprelumecasistem,15:18-16:6 I.DespremisiuneaDuhuluiSfânt,16:7-15 J.DesprerevenireaLui,16:16-33 V.MijlocireaFiului,17:1-26VI.RăstignireaFiului,18:1-19:42 A.Arestarea,18:1-11 B.Judecata,18:12-19:15 1.ÎnaintealuiAna,18:12-23 2.ÎnaintealuiCaiafa,18:24-27 3.ÎnaintealuiPilat,18:28-19:16 C.Răstignirea,19:17-37 D.Înmormântarea,19:38-42VII.ÎnviereaFiului,20:1-21:25 A.Mormântulgol,20:1-10 B.ArătărileDomnuluicelînviat,20:11-21:25 1.pentruMariaMagdalena,UUu20:11-18 2.pentruucenicifărăToma,20:19-25 3.pentruucenicicuToma,20:26-31 4.pentruşaptedintreucenici,21:1-14 5.pentruPetruşipentruIoan,21:25VIII.InfinitateaFiului,21:25

Dacăvrețisăurmăriți înmodspecialpledoarialuiIoanpen-trucredință, văpropununalt cuprinsal cărții lui.Așacumam

31


spus deja,Matei,Marcu și Luca îl prezintă pe Isus. Ioan, nesi-nopticul (cel ce are un alt punct de vedere) este mai profundşi-L „interpretează“ pe Isus. Ei ni-L prezintă pe Domnul dinafară, Ioan pătrunde mai adânc şi ni-L arată aşa cum era pedinăuntru.Ceitreisubliniază„omenescul”dinviațaluiIsus,Ioannedescopere „divinul”din ființa şi lucrărileLui. Sinopticii suntconcentrațiasuprafaptelor,Ioannelămureştedoctrinele.

Dinacestpunctdevedere,conținutulcărțiipoatefiașezatînurmătorulcuprins:

Introducere: Ioanni-LprezintăpeFiulluiDumnezeu-1:1-18I.DomnulIsusseprezintăpeSine: 1.Ucenicilor-1:19-2:12 2.Iudeilor-2:13-3:36 3.Samaritenilor-4:1-54 4.Conducătoriloriudeilor-5:1-47 5.Mulțimilor-6:1-71II.Domnulintrăînconflictcuconducătoriiiudeilor 1.despreMoise-7:1-8:11 2.despreAvraam-8:12-59 3.despreidentitatealuiMesia-9:1-10:42 4.despreputereaSamiraculoasă-11:1-12:36 5.desprerefuzullordeacredeînEl-12:37-50III.DomnulîmplineștePaștele 1.Domnuldiscutănoua,,apostolie“aucenicilor-13-16 2.RugăciuneadeMarePreot-17 3.JertfireadePaște-18-19 4.ÎnviereadeschideocalenouăprintrupulLui-2-11Concluzie: InfinitateaFiului-21:25

32

Daniel Brânzei

33


Capitolul I - Preambulul Evangheliei

Marile lucrări muzicale ale lumii au o parte introductivă încare compozitorul prezintă fragmentar temele principale. AșaesteșiînEvanghelialuiIoan.Preambululdincapitolulîntâitre-buie privit ca o prezentare a temelormajore abordate în restulEvangheliei.Nisevorbeștedespre:

• Isus ca lumina venită în întunericul acestei lumi, oferindviațaceaadevărată

,,ÎnEleraviața,şiviațaeraluminaoamenilor.Luminaluminează în întuneric, şi întunericul n-a biruit-o“ (Ioan1:4-5).

•Isuscatrimisrefuzatdepoporulevreu,,AvenitlaaiSăi,şiaiSăinuL-auprimit“(Ioan1:11).

•IsuscaMarePreotîmplinindslujbadeispășiredelaCortulÎntâlnirii

,,Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit (,,cortuluit“ înoriginal)printrenoi,plindeharşideadevăr“(Ioan1:14a).

•Isuscarevelațieaslaveidivine,,Şi noi amprivit slavaLui, o slavă întocmai ca slava

singuruluinăscutdinTatăl“(Ioan1:14b).

Totînpreambulapareînsășiotemăgreacă.PentrucăscrieîncontextulNeamurilordinEfes, acest ,,preambul“ alEvanghelieiluiIoantrebuiecitit, înțelesșianalizatși încontextulcopleșitor

34

Daniel Brânzei

al filosofiei și culturii care domina toată lumea de atunci (uniispun,,șideastăzi“).Cândscriecă,,IsusesteLOGOSULîntrupatînistorie“,adicăînlumeapecareElînsușiacreat-o,Ioanintrăîndisputăcugnosticiigreci.

Pentru filosofii eleni, mai ales pentru Aristotel, existau treireacțiiposibileomuluiînfațarealității:,,pathos“,,,ethos“și,,lo-gos“.Traduse în întrebuințarea lordeazi,acestereacțiipot fi lanivelul ,,entuziasmului puternic“, la nivelul ,,preferințelor sen-timentale“ sau lanivelul ,,rațiunii calculate“. Spunemcăunomvorbește cu patos atunci când suntem compleșiți de puterea șipasiunea discursului său. Spunem că suntem impresionați delucruricareneplacși lepreferăm,doarpentrucă ,,așanetrageinima“, aranjându-ne prioritățile după o ,,etică“ a preferințelorpersonale.Șispunemcăfacemoalegere,,rațională“,atuncicând,trecând peste ceea ce am vrea sau peste ceea ce ne-ar plăcea,acționăm corect ținând cont de toate argumentele unei anu-mite situații. Pentru greci, ,,Logosul“ dicta ,,logica alegerilor șiacțiunilor raționale, obiective, drepte, valabile, indiferent dacăacesteatitudini șiacțiunineplacsaunu, indiferentdacă ,,vremsaunu“înlumeapreferințelornoastre. ,,Logosul“estedecipen-tru greci suma tuturor argumentelor, fața adevărată a realitățiiîncareevoluăm.,,Logosul“produce,,logica“pecarerealitateaodicteazăacțiunilornecesare.Limbajuldinpreambuleste și lim-bajuldinîncheiereaevanghelieiluiIoan:

,,Isus a mai făcut înaintea ucenicilor Săi multe altesemne,carenusuntscriseîncarteaaceasta.DarlucrurileacesteaaufostscrisepentrucavoisăcredețicăIsusesteHristosul,FiulluiDumnezeu;şi,crezând,săavețiviațaînNumeleLui“(Ioan20:30-31).

Folosirea termenului ,,Logosul“ în preambulul lui Ioaneste deci o invitație să aflăm și să analizăm toate argumenteledivinității lui Isus, pentru a putea lua în final o decizie ,,logică,,,rațională“.

O abordare ,,idealistă“Lumea antică a fost departe de ,,materialism“. Perceperea

realitățiis-afăcutdepeplatforma,,idealistă“.Ceesteaceasta?

35


,,Idealismulestedoctrinametafizicășiepistemologică(teoriacunoașterii) conform căreia ideile sau gândurile constituie rea-litatea fundamentală. În esență, este orice filozofie care susținecă singurul lucru cognoscibil este conştiința (sau conținutulconştiinței), în timp ce niciodată nu putem fi siguri cămateriasau ceva din lumea exterioară există cu adevărat. Astfel, singu-relelucrurirealesuntentitățilementale,nulucrurilefizice(careexistănumaiînsensulcăacesteasuntpercepute)“-(http://baze-lefilozofiei.blogspot.com).

Șocant și de speriat pentru unii este că oamenii de științăau ajuns astăzi să constate că lumea subatomică a materiei sesprijinăperealităținevăzute,nemateriale,posibildoardecuan-tificat în formulematematice sau în formedeenergie. ,,Univer-sul“, spun ei, ,,s-ar putea să fie un uriaș simulator de realitate,asemănător unui atotcuprinzător joc de computer.“ Oricât ne-am împotrivii ideii, s-ar prea putea să existăm într-o ,,realitatevirtuală inteligentă“ gândită de ,,altcineva“. Acceptând aceste,,noi descoperiri“, știința modernă se întoarce să îngenunchezealăturidedeclarațiaautoruluiepistoleicătreEvrei:

,,Prin credință pricepem că lumea a fost făcută prinCuvântulluiDumnezeu,aşacătotceseveden-afostfăcutdinlucruricaresevăd“(Evrei11:3).

Socrate, prinPlaton, a introdus în gândirea umană ,,idealis-mul transcendental“, iar lumea primului secol creștin, în carea trăit apostolul Ioan, era dominată de această filosofie. EsteevidentcăprologulevanghelieiluiIoanesteunrăspunsapologe-ticdatideilorluiSocrateșiPlaton,probabilceimaimarifilozofiaiistoriei.

Ca să-l înțelegem ca atare, se cuvine să descriem în câtevacuvinte universul lui Socrate.Vom reda aici ceea ce am scris șiîn comentariul la epistola apostoluluiPavel cătreColoseni.Ma-releapostolalNeamuriloratratatșielpericolul îndepărtăriideadevărprincontaminareacufilosofiagreacă:

,,Luați seama ca nimeni să nu vă fure cu filosofiaşi cu o amăgire deşartă după datina oamenilor, dupăînvățăturile începătoare ale lumii, şi nu după Hristos“(Col.2:8,20).

36

Daniel Brânzei

Idealismul filosofic propune alternativa unei cunoașteri(gnoză)posibilefărărevelațiaScripturilor,prinintuițieși ilumi-narepersonală.

,,Gnosticismul era o şcoală filosofică bazată pe o cunoaşteretainică („gnoza”) obținută printr-un proces de inițiere în urmacăruia li se împărtăşeau discipolilor cunoştințe despre starealumiişidesprecăilesprerefacerea„unitățiişiarmonieicosmiceprimordiale”.GnosticiipriveaulumeacapeosuccesiunedeşaptesfereconcentricealeexistențeicucentrulînDumnezeu.Lamijlocerasferaprezențeidivine,dupăcareseînşirauapoisferele,dinceîn cemai inferioare,ale „domniilor,dregătoriilor, şi stăpînirilorcereşti”.Născutaccidentalînceamaiperifericăsferăaexistenței,sferamateriei, omul era chemat să caute să se desprindă de eaşi să trăiască în spiritmarea aventură a călătoriei prin „sferelecereşti”înspre„pleroma”sauloculplinătățiidumnezeirii.

Formulatăîntermenifoarteapropiațicreştinismului,aceastăînvățătură a gnosticilor a făcut prăpăd în sânul Bisericilor pri-mare.Comentatoriimoderniovădcapeoîncercaretardivă,darenergicăaDiavoluluideaîmpiedicarăspândireamesajuluicuratalEvanghelieimântuitoareprinjertfadelaCalvar.“

Idealismulgnosticspunecălumeaadevăratăesteaceeaaidei-lor.Cametaforă,eloaseamănăculumeagândurilor.Elestauînspatele tuturoracțiunilor trupului,dar rămânpururea invizibileșiimposibildecunoscut.Doioamenipotstaunullângăaltulfărăsă ,,comunice“, la feldestrăiniunuldealtulcașicânds-araflala mii de kilometri distanță. Singura ,,punte de comunicare“ agândurilor celor doi este puntea ,,cuvintelor“. Gândul necunos-cutpoatealegesăsecomunicepesinecătrealtulîmbrăcândcaleacuvintelor.Sigur,spunePlaton,cuvântulnuvareușiniciodatăsăexprimeînmodabsolutcorectgândulcarel-aprodus,daresteoaproximaremulțumitoare.La fel a scris șiEminescu, influențatdelecțiiledefilosofieluateînstrăinătate,înpoeziaadresatăcri-ticilorsăi:

,,UndeveigăsicuvântulCeexprimăadevărul?“În idealismul transcendental socratic, adevărul se coboară

din,,pleromadumnezeirii“cătrelumeanoastrăprinintermediulunorscărinumitegeneric ,,logosuri“,cuvintecarene faccunos-

37


cutegânduriledinlumeadivină.AsemenealuiTalesdinMiletșia lui Pitagora, Socrate este convins cămatematică și geometriasuntastfelde ,,logosuri“venite spre lumeanoastrădezordonatădinlumeaarmoniilordivine.

Bineînțeles că și muzica era considerată atunci, și mai esteconsideratășiastăzideunii,caun,,logosvenitdintr-altălume“.Nimeni nu se poate așeza la masă ca să scrie o ,,capodoperă“.Pentruașaceva,spuneauanticii, trebuiecacinevasă fie ,,inspi-rat“.

Toțiposesoriiacestei,,inspiradivine“,fiecăeraueimatema-ticieni,geometrii,compozitorisaufilosofieraudecretațidesocie-tateagreacăidealistădrept,,preoți“.Dacăamîncercasăaducemrânduielile sociale din lumea antică în lumea contemporană artrebuisăspunemcămaitoțiprofesoriiuniversitarișioameniideștiințăsuntastfelde,,preoți“aiinspirațiilortranscendentale.

Dece foloseșteapostolulIoanașademult ,,logosul“(Cuvân-tul) în prologul Evangheliei lui? Tocmai pentru a-L diferențiapeIsusChristos, înpericoldeafi integratalăturidetoțiceilalți,,oameniinspirați“înpanopliadeoameniprovidențialiaiistoriei,șidea-Lașezadeasupratuturor,DumnezeuadevăratdinDum-nezeuadevărat.Fiul luiDumnezeu,scrie Ioan,nuesteunuldinlogos-uri,ciLogosulcuLmare,singurulcarene-aadusadevărulpurdelaDumnezeu.ÎntextulluiIoan,IsusChristosesteCreato-rultuturorlucrurilor,întrupatînistoriecasărecuperezepentruTatălSăusufleteleoamenilorcreațideEl:

,,Şi noi toți am primit din plinătatea Lui şi hardupăhar; căciLegeaa fostdatăprinMoise,darharul şiadevărul au venit prin Isus Hristos. Nimeni n-a văzutvreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este însânulTatălui,AcelaL-afăcutcunoscut“(Ioan1:16-18).

Moisene-adatcuvinteleLegii,dar,,adevărul“dinspateleace-lorcuvinteavenitlanoidoarînpersoanaluiIsusChristos,CeldeoființăcuTatăl.

ÎnIoan3:16seaflăunuldintermeniicelmaigreudetradusșideînțeles.VorbinddespreSine,DomnulIsusseidentificăprinexpresia ,,singurul lui Fiu“. Bineînțeles că El știa ce spune, darpentrunoiestemaigreu...

38

Daniel Brânzei

Cuvântul folosit în greacă este ,,monogenes“ (nu căDomnulIsusarfivorbitgreaca,ciaramaica).Elpoateînsemnași,,singu-rul“,darși,,preaiubitul“atuncicândsereferălaoodraslăaunuipărinte. În vernacularul vremii, termenul era utilizat pentru aidentificapecinevacareera,,singurlapărinți“.

Înteologie,expresiaestecorectășisubliniazărelațiaunicăpecareoareIsusChristoscuTatăl.Noultestamentspunecătoțipu-temdevenifiiișifiiceleluiDumnezeuprincredințășinașteredinnou,daresteclarcăaltfelstaulucrurilecuIsusChristos.

Toți și toate sunt creații ale luiDumnezeu, în afaraFiului șiaDuhului,caresuntdeopotrivășideosubstanțăcuTatăl.De-alungulveacurilor,teologiiaupusaceastărealitateîncrezprinfor-mularea ,,născut, iar nu făcut“ atunci când vorbesc despre IsusChristos.

,,Monogenes“maiapareînEvanghelialuiIoanșiîn1:14și18,undecitim:

,,ŞiCuvântulS-afăcuttrupşialocuitprintrenoi,plindeharşideadevăr.ŞinoiamprivitslavaLui,oslavăîn-tocmaicaslavasinguruluinăscutdinTatăl“.

,,Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurulLuiFiu,careesteînsânulTatălui,AcelaL-afăcutcunos-cut“.

ÎndrăgostitdeunicitateaFiului luiDumnezeu,Ioanfolosește,,monogenes“șiînepistolasa,undescrie:

,,Dragostea lui Dumnezeu față de noi s-a arătat prinfaptulcăDumnezeuatrimisînlumepesingurulSăuFiu,canoisătrăimprinEl“(1Ioan4:9).

Ioan scrie ,,divin“, în serii de septade. Nu degeaba i-au zisceidinvechime ,,Ioan,divinul“.Descoperireaapocalipsuluiestescrisă în șapte rotiri a câte șapte, ca roatele luiEzechiel care seînvârtescînmijloculaltorroate(Ezec.1:16).

PrimulcapitolalEvangheliei lui Ioaneste totoprezentareadivinului.Bineînțelescăestefăcutășieatotîntr-oseriedeșapte,oseptadăinițiatică,cevafiîmplinităapoiprinconfirmarearoti-

39


rilor din celelalte septade, ale minunilor, ale discursurilor, aleîntâlnirilor,etc.

CeldintotdeaunaexistentalăturideTatălesteprezentatlaco-borâreaLuiprintrenoica:

1.–Lumina(1:4-13)2.–Cuvântul(1:13-14)3.–FiulluiDumnezeu(1:15-18)4.–MielulluiDumnezeu(1:29-34)5.–Mesia(1:35-42)6.–ÎmpăratulluiIsrael(1:43-49)7.–Fiulomului(1:50-51).Această din urmă titulatură, Fiu al omului, este una din

autoidentificările favorite ale Domnului. Ea apare de 83 de oriînEvanghelii, de 13 ori (două septade incomplete) înEvanghe-lia lui Ioan.Titlulvorbește înacelași timpdespreumanitatea șidespredivinitatea lui Isus.Vedeniadin carteaprofetuluiDaniel(7:13) vorbise deja despre cineva ca un ,,fiu al omului“ într-unclar contextmesianic.Nuestedemiraredeci căDomnulapre-luatacesttitlușil-afolositîntocmaicânds-amărturisitînainteaMareluiPreot:

,,Isus i-arăspuns:Esteaşacumspui.Darvăspuncă,de acum încolo, Îl veți vedea pe Fiul Omului şezând ladreaptaPuteriişivenindpenoriicerului!“(Mat.26:64).

CaFiualomului,Isuseste,,verigalipsă“dintrecerșipământ.AșaseexplicăaparițiaeicaoînsoțirecutextulstrăvechiîncarenisevorbeștedespredramaluiIacov(Gen.28).

,,Isusi-arăspuns:

–Crezipentrucăți-amspuscăte-amvăzutsubsmo-chin?Veivedealucrurimaimaridecâtacestea!

Apoii-azis:

– Adevărat, adevărat vă spun că veți vedea ceruldeschis şi pe îngerii lui Dumnezeu înălțându-se şi cobo-rându-sepesteFiulOmului!“(Ioan1:50-51)

40

Daniel Brânzei

Fugarde acasă,urmărit cumoartea,plecat străin către rudestrăine,Iacovaajunsunom,,alnimănui“,singursubimensita-teanopțiidinpustiu.Așasecredeael,darnueraașa!IacoveraalesulluiDumnezeu!Nevăzutădeochiideschișiziua,darvizibilăcuochiiînchișiînsomn,deasupraluiIacovesteplasatădeDum-nezeuo scarăpecare ,,îngerii se suiauși se coborau“.PreluândmetaforavedenieinocturnedinGeneza,ChristosîlanunțăpeNa-tanaelcăElavenitcasăfieaceastă,,scară“așezatăcapunteîntrecerșipământ: ,,Nimeninuvine laTatăldecâtprinMine“ (Ioan14:6).

TitulaturamesianicăaacestuiFiualomuluierabinecunoscutăevreilor:

,,Şi când voi fi înălțat de pe pământ, îi voi atrage laMinepetoțioamenii.Spunealucrulacestapentruaarătacucefeldemoarteurmasămoară.MulțimeaI-arăspuns:

–NoiamauzitdinLegecăChristosulrămâneînveac;cumdespuiTucăFiulOmuluitrebuiesăfieînălțat?!CineesteAcestFiualOmului?“(Ioan12:32-34).

IsusdinNazareta folosit-o intenționatcasădemonstrezecăestevenitsăîmplineascătiparulprofetic:

FiulomuluiS-acoborâtdincer–Ioan1:51;3:13;6:62

Fiul omului trebuie să fie ,,ridicat“ și proslăvit, El își va datrupul și sângelepentru viața omenirii– Ioan3:14;6:53;8:28;12:23,34;13:31

FiulomuluivafiJudecătorulsuprem–Ioan5:27

FiulomuluiesteoautoidentificarealuiIsus–Ioan6:27;9:35

Textul ioaninva repeta apoi că Isus le-a adus amintemereuomenilorcă,,avenitdincer“șicăvaplecaiaracolo,,,pentrucădelaDumnezeuavenitșilaDumnezeuSeduce“(Ioan13:3).

Înspațiulstrâmtalprimelorpatruziledeactivitatemesianică,Ioan Îl prezintă pe Cel întrupat într-o divină septadă venită pepământcasăfiepunteadelegătură,verigalipsă,dintrepământși

41


cer.Dumnezeusecoboarăpentrucaomulsăpoatăurca,refăcândastfelunitateadintru-nceputacreației.

Ioan scrie o nouă Geneză!PrologulEvanghelieiluiIoandebuteazăintenționatcuaceeași

expresie ca și carteaGenezei: ,,La început ...“ (Bereșit).Aceastanuesteocoincidențăcio,,cheie“carenetrimitesăinterpretămcartea lui Ioancapeosuprapunere intenționatăcuprimacarteaBibliei.Casăînțelegemmesajuladânctransmisdeapostoltre-buiesăpornimde laniște ,,presupoziții“carestabilescunterencomundediscuțiecuniștetermenifoartebinelămuriți.

Evanghelia lui Ioan presupune că înțelegem întreaga creațiedeacumcapeunuriașTemplucosmic,încareDumnezeuvinesăaibăpărtășiecuomenirea.AceastaafostcosmogoniaevreilordinvremeaprimuluisecolîncareafostscrisăEvanghelia.Pentruei,celeșapteetapealecreațieireprezentauceleșapteetapenecesareclădiriiTemplului,încareavenitsălocuiascăCreatorul:

,,CortulLuiesteînSalemşilocuințaLui,înSion“(Ps.76:2).

,,Le voi răzbuna sângele pe care nu l-am răzbunat încă, darDomnulvalocuiînSion.”Ioel3:21

,,Strigădeveselieşibucură-te,fiicaSionului!Căciiată,Euvinşivoilocuiînmijlocultău,ziceDomnul“(Zaharia2:10).

Evanghelia lui Ioan presupune că noi privim primele douăcărțialeBibliei,GenezașiExodul,cascenariulinițialpentrufor-mareaomeniriișiscoatereaeidinrobie.

Evanghelia lui Ioan presupune că noi privim descrierea pri-melorșaptezilealecreațieicapeuntiparprofeticdupăcaresevadesăvârșilucrarealuiDumnezeuprinvenirea,,ultimuluiAdam“,IsusChristos.

EvanghelialuiIoanpresupunecăînacesttiparexistăunînce-putșiunmomentculminant.Ioanvesteșteunnou începutprinvenireaDomnuluiIsusînlume:

,,La început (bereșit) era Cuvântul ... Și Cuvântul s-afăcuttrup“(Ioan1:1,14).

42

Daniel Brânzei

Momentul de apogeu al acțiunii este în Vinerea Mare, carecorespunde cu cea de a șasea zi a creației, când reprezentantulautorității,văzândcumțărânaumanăesteamestecatăcusângeledivinproclamă:

,,Isusaieşitdeciafară,purtândcununadespinişihai-nadepurpură.„IatăOmul!”le-azisPilat!“(Ioan19:5).

CașiCaiafamaidevreme,Pilata spusatuncimultmaimultdecât și-a dat seamapemoment, fiind, fără să știe, instrumen-tul autorității divine. ,,Iată omul!“ este prezentarea Omului cu,,O“mare,aultimuluiAdam,,,imaginea“menităsăfieîntronatăîn Templul creației, ,,chipul și asemănarea Dumnezeului celuinevăzut“,CelvenitsăîmplineascăslujbaispășitoaredeîmpăcarecuDumnezeuși,înacelașitimp,instrumentulprincaresevares-tauradomniaLuipepământ.

EvanghelialuiIoanpresupunecă,înacesttiparalcreației,înceadinurmăzi,când ,,întunereculs-anăpustitasupraLuminii,dar n-a biruit-o“, strigătul ,,Tetelestai!“ (,,s-a isprăvit!“) rostitde Isus Christos pe cruce trebuie înțeles ca anunțarea finaluluide,,faceredinnou“atuturorlucrurilor.Afostnormaldeci,res-pectândsimetriacunarațiuneadinGeneza,caFiulomuluisăseodihneascăînziuaașapteadetoatălucrareaLuișisăopetreacăînmormânt.

,,În ziua a şaptea, Dumnezeu Şi-a sfârşit lucrarea pecareofăcuseşiînziuaaşapteaS-aodihnitdetoatălucra-reaLuipecareofăcuse“(Geneza2:2).

În ziua dintâi a noii săptămâni,MariaMagdalena a venit în,,grădină“(„raiul“dealtădată)șiadescoperit,,creațiaceanouă“,pecareFiulS-adussăoprezinteînainteaTatălui:

„Numă ține”, i-a zis Isus, „căci încănuM-amsuit laTatălMeu.Cidu-te la frațiiMei şi spune-le căMăsui laTatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dum-nezeulvostru.”(Ioan20:17).

Prin Isus Christos, Dumnezeu a dăruit omenirii o nouăGeneză, care va schimba realitatea lumii de acum într-unaviitoare cu ceruri noi și un pământ nou, pe care va locuineprihănirea.

43


RâuriledeapăcareudauraiuldinGenezasuntcoresponden-tul ,,apeivii“carevaaduceviațacelordinnouacreație.Nuestecazulaicisăfimdogmatici,dareucredcănuneputempronunțacategoric în ceea ce privesc aceste lucruri. Este foarte neclar ceeste realitate și ce este metaforă în limbajul biblic. În Geneza,grădina raiului dintâi dispare din realitatea geografică și esteplasatădeDumnezeuîntr-unrealinaccesibilprimiloroameni:

,,Astfel a izgonit El pe Adam, şi, la răsăritul grădiniiEdenului, apusnişteheruvimi, care să învârteascăo sa-bieînvăpăiată,casăpăzeascădrumulcareducelapomulvieții“(Gen.3:24).

Dintre cele patru râuri care udau raiul doar numele a douăsunt păstrate astăzi, Tigrul și Eufratul. Sunt ele ,,exact“ aceleadintru-începutsausuntdoardouărâuriobișnuitenumiteașaînamintirearâurilorinițiale?NumaiDumnezeuștie!

ÎndescrierileluiIoandinApocalipsaapareiarunrâucareudăNoulIerusalimși-lfacroditor:

„Apoiamvăzutuncernouşiunpământnou;pentrucă cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră şi marea numaiera.Şieuamvăzutcoborându-se,dincerdelaDum-nezeu,cetateasfântă,NoulIerusalim,gătităcaomireasăîmpodobităpentrubărbatulei“(Apoc.21:1-2).

EvanghelialuiIoanvorbeșteîntermeniiunei,,apevii“oferităoamenilorpentruviațaeternă:

,,Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut tudarul luiDumnezeuşi cineesteCel ce-ți zice: ,,Dă-Misăbeau!” tu singură ai fi cerut să bei, şi El ți-ar fi dat apăvie.”(Ioan4:10)

„Înziuadepeurmă,careeraziuaceamareaprazni-cului, Isus a stat în picioare şi a strigat: „Dacă înseteazăcineva,săvinălaMineşisăbea.CinecredeînMine,dininima lui vor curge râuri de apă vie, cumziceScriptura”(Ioan7:37-38).

44

Daniel Brânzei

Nuesteușorsăspuiceesterealitateșiceestemetaforă.S-arprea putea să vedem în final că realitatea de azi a fost doar ometaforăpentrurealitateaeternădemâine.

,,ŞiDuhulşiMireasazic:„Vino!”Şicineaudesăzică:„Vino!”Şiceluice îiestesetesăvină;cinevreasă iaapaviețiifărăplată!”(Apocalipsa22:17)

IoanîșiscrieevangheliacapeonouăGeneză.Elașeazămoar-tea lui Isus în inima noului Templu al creației cosmice, ca și,,Chip“vizibilîncareomenireaîșivarecunoașteCreatorul.Jertfade laCalvarestemesajul iubirii imenseprincareDumnezeunecheamăînapoilaSineșineîmpacăprinsângelevărsatpecapaculispășiriidinloculpreasfânt(Evrei9:11-28)

Finalul capitolului doi, dincolo de ,,preambulul “ primuluicapitol, ni-L va prezenta apoi pe Isus drept Cel ce ne cunoaștedeplinpefiecaredintrenoi.CarăspunslamirareaconsătenilorșiucenicilorLuicaren-aupriceput,,semnul“delanuntadinCanașiniciautoritateabinevenităacurățiriiTemplului,divinulevan-ghelist așează un comentariu editorial ca pe o aspră avertizare.EstefelulluiIoandeanespune:,,Chiardacăvoinu-Lcunoașteți(saunu-L recunoașteți),El vă cunoaște deplin pe fiecare dintrevoișiștie,dincolodesuperficialitateaaparenteivoastreloialități,încinepoateșiîncinenusepoateîncrede:

,,Pe când Isus era în Ierusalim, la praznicul Paştelor,mulți au crezut în Numele Lui, căci vedeau semnelepe care le făcea.Dar Isusnu se încredea înei,pentru căîi cunoştea pe toți. Și n-avea trebuință să-I facă cinevamărturisiridespreniciunom,fiindcăElÎnsuşiştiaceesteînom“(Ioan2:23-25).

Întrebareacarerămâneeste:PoatesăseîncreadăElastăziînmineșiîntine?

45


Capitolul 2 - Trei dovezi ale divinității lui Isus: vinul, biciul și ... neîncrederea!

După ce am aruncat o privire analitică asupra ,,Prologului“Evangheliei lui Ioan, este folositor să aruncăm o privire de an-sambluasuprarestuluicărții.

După primele 18 versete din capitolul 1, Ioan ne dă primeletreimărturiiverbaledespredivinitatealuiIsusChristos.Pânălacapitolul2avem,înordine,mărturiapersonalăaceluiceascrisEvanghelia, mărturia lui Ioan Botezătorul și mărturia primi-lorcinciucenicidingrupulcelordoisprezecedemai târziu.Dinspusele lor aflăm că Isus este preexistent cu Dumnezeu Tatăl,factoractiv în facerea lumii,DumnezeuadevăratdinDumnezeuadevărat, Lumina, Viața, Dumnezeu întrupat, Mielul lui Dum-nezeu, Cel vestit în Vechiul Testament, Fiul lui Dumnezeu șiÎmpăratulluiIsrael.

Încapitolul2alEvanghelieiluiIoantrecemdeladovezilever-bale ladovezilevizibilealedivinității lui Isus.Evanghelistulne-sinoptic,preocupatmaimultsă-LexplicepeIsusChristosdecâtsă-Lprezinte,vacontinuaapoipânăîncapitolul12aceastăalter-nare între lucrările Lui și lecțiile Lui. Ioan prezintă afirmațiileprin care Isus este prezentat ca Mesia și lucrările (,,semnele“)prin care este dovedită divinitatea Sa. El săvârșește lucrări pecarenumaiDumnezeulepoateface.Vomvedeaacestlucruînmi-nuniledesprecarenevorbeșteIoanîncepândcucapitolul2.

Alternanțaîntrelucrărișilecțiinuesteoconstrucțieartificialăa lui Ioan, ci o strategie de lucru pe care au observat-o toți laDomnul Isus. Iată mărturia celor doi ucenici plecați prematurspreEmaus:

46

Daniel Brânzei

,,Dreptrăspuns,unuldinei,numitCleopa,I-azis:„Tueştisingurulstrăinaici, înIerusalim,denuştiices-a în-tâmplatînelzileleacestea?”

„Ce?”le-azisEl.

Şi ei I-au răspuns: „Ce s-a întâmplat cu Isus dinNa-zaret, careeraunproorocputernic în fapteşi încuvinte,înaintealuiDumnezeuşiînainteaîntreguluinorod“(Luca24:18-19).

Cucapitolul13seîncheielucrareapublicăaDomnuluiși,Ioanseconcentreazăasupradiscuțiilorpecarele-apurtatcuuceniciiîn săptămâna patimilor. Simbolic vorbind, ,,Marele Preot dupărânduiala luiMelhisedec“ intră împreunăcuei înprimaparteaTemplului,numită,,loculsfânt“șilevorbeștedesprepoziția,pri-vilegiileșipericolelepreoțieichristicelacarei-achemat.

Încapitolul17,IoannedărugăciuneaDomnuluiIsuscaMarePreot.Înea,ElÎlroagăpeDumnezeusărealizezetoatelucruriledesprecaretocmaivorbisecuucenicii.

Încapitolele18-20,IoandescrieJertfireaMieluluidePașteșiînviereaglorioasăadivinuluiFiualluiDumnezeu.

Capitolul 21 este un apendice al evangheliei în care Ioanlămurește două probleme rămase controversate după moarteașiînviereaDomnului:pozițialuiPetruîntreapostoli(21:1-19)șizvonulconformcăruiaDomnulIsusi-arfipromisluiIoancănuvamuriniciodată(21:20-24).

Din mulțimea imensă a lucrurilor făcute de Domnul Isus(Ioan21:25), Ioan alege doar optminuni care însoțesc ÎnviereaLui dumnezeiască. Șapte sunt înainte de răstignire, iar a optaeste după înviere. Cele șapte sunt : transformarea apei în vin(cap.2),vindecareaunuislujbașîmpărătesc(cap.4),vindecareaslăbănoguluide38de ani (cap. 5), înmulțireapâinilor (cap.6),umblareapemare(cap.6),vindecareaorbuluidinnaștere(cap.9)șiînvierealuiLazăr(cap.11).Aoptaestepescuireaminunată(cap.20).

IoanaelucidatelînsușimisterulacesteiselecțiideevenimentedinviațaDomnuluiIsus:

47


,,Isus a mai făcut înaintea ucenicilor Săi multe altesemne,carenusuntscriseîncarteaaceasta.DarlucrurileacesteaaufostscrisepentrucavoisăcredețicăIsusesteHristosul,FiulluiDumnezeuşi,crezând,săavețiviațaînNumeleLui“(Ioan20:30-31).

Ne vom apropia acum de capitolul doi în care apare primul,,semn“aldivinității luiIsus:transformareaapei învinlanuntadinCanaGalileii.Defapt,înacestcapitolIoannedănuunul,citrei,,semne“(semeion),treidovezi,aledivinitățiiluiIsus.

I. Divin la Nunta din CanaPasajulestefoartecunoscut,iarîntâmplareaestepopularizată

mai ales la nunți. Predicatorii scot din ea sfatul pentru toatecrizeleposibilealevieții: ,,Invitați-LpeIsus!“Pentruceidornicișicapabilisămeargăînsămaiprofund,întâmplareaprezintădi-vinitatealuiIsusnunumaiprinschimbareaapeiînvin,cișiprinatitudineadeclaratăfațădeMaria,mamaLui.

Sigur, mesenii de la nuntă au avut dreptate: vinul făcut deDomnulIsusafostmaibundecâttoatecelelalteșin-arfitrebuitservitunorbețivi,ciunoroamenitreji.

,,Nunul,dupăceagustatapafăcutăvin(elnuştiadeunde vine vinul acesta, slugile însă, care scoseseră apa,ştiau),achematpemireşii-azis:„Oriceompunelamasăîntâivinulcelbunşi,dupăceoameniiaubăutbine,atuncipune pe celmai puțin bun, dar tu ai ținut vinul cel bunpânăacum”(Ioan2:10).

Afostunvinneatinsdepământsaudeviță,unvincreat,,di-rectdinapă“,unvinEdenic.Nu-idemirarecăceidelanuntadinCananumaibăuserăașacevașinicinuvamaibeacineva,pânăcevaexista iar ,,nouînÎmpărăția luiDumnezeu“(Marcu14:25;Luca22:18). Niciunomn-arfipututfaceceafăcutDomnullanunta din Cana! Doar Dumnezeu putea s-o facă, pentru că totDumnezeuofăcuseșilafacerealumii!Isusadoveditatuncipute-rilecreatoaredeclaratedeIoanînpreambululEvanghelieilui:

,,ToatelucrurileaufostfăcuteprinEl,şinimicdinceafostfăcut,n-afostfăcutfărăEl“(Ioan1:3).

48

Daniel Brânzei

Minuneaafost,,certificată“demărturiaunoroamenidinafa-raanturajuluiluiIsus:slugileșinunul.Niciunuldinaceștian-auștiutdefaptceseîntâmplă.DoaruceniciiDomnuluiaupriceput:

,,Acest început al semnelorLui l-a făcut Isus înCanadin Galileea. El Şi-a arătat slava Sa, şi ucenicii Lui aucrezutînEl“(Ioan2:11).

Dupăaproximativtreizecideanideanonimat,IsusdinNaza-retdebuteazăînlucrareamesianicăpublică.Maria,carenuaveanevoie,,săcreadăînEl“pentrucăștiacumÎlnăscuse,atrebuitsăsimtășieapepieleaeicontactulcudivinitatealuiIsus.

,,Când s-a isprăvit vinul, mama lui Isus I-a zis: „Numaiauvin”.Isusi-arăspuns:„Femeie,ceamafaceEucutine?NuMi-avenitîncăceasul“(Ioan2:4).

EraîncuvinteleDomnuluiodetașaredetotceeaceL-arfipu-tutlegaculegăturiomenești.Nuerapentruprimadatășin-aveasăfienicipentruultimadatăcândMariaauzeaastfeldecuvinte.Peladoisprezeceani,cândnus-aîntorscuei,ciarămasînurmalorlaTemplu,Isusi-arăspunsastfeltimideieiîncercăridemus-trare:

,,Dar nu L-au găsit şi s-au întors la Ierusalim să-Lcaute.Dupătreizile,L-augăsit înTemplu,şezândînmi-jlocul învățătorilor, ascultându-i şi punându-le întrebări.Toți care-L auzeau rămâneau uimiți de priceperea şirăspunsurileLui.

CândL-auvăzutpărințiiLui,aurămasînmărmuriți;şimamaLuiI-azis:

„Fiule,pentruceTe-aipurtataşacunoi?IatăcătatălTăuşieuTe-amcăutatcuîngrijorare.”

El le-azis: „DeceM-ațicăutat?Oarenuştiațică tre-buiesăfiuîncasaTatăluiMeu?”

Darein-auînțelesspuseleLui“(Luca2:45-50).

Maria i-a vorbit atunci despre panica lor părintească: ,,Iatăcă tatăl Tău şi eu Te-am căutat cu îngrijorare“, darEl i-a atrasatenția Mariei că Iosif nu era Tatăl lui adevărat. Tatăl lui eraDumnezeulcăruiaiseînchinauoameniilaTemplu.Parafrazând,amputeaspunecăIsus i-azisatunciMariei: ,,Marie, tuaiuitat

49


cineesteTatălMeu?NuînțelegețicăEu,laTemplusunt,,acasă“,nu la Nazaret? Era normal sămai zăbovesc puțin pe aici și săvorbesccuoameniidespreTatălMeu.“

ÎnCana,aparențane îndeamnăsăcredemcăMariasperacăDomnul va face ominune, va începe să semanifeste ca Fiu deDumnezeu.Eunucredaceasta!NucredcăMariaeraobișnuităcuminunilepecare le făceaElpeacasă încădincopilărie,cumsusține tradiția catolică. Profunzimile ne arată însă o Marieobișnuităsăsereazemepeajutorulîntâiuluieinăscut.Niciodatăn-aexistatunfiumaidesăvârșitcaEl.Mariale-ofispuscelorlalțidemulte ori: ,,De ce nu puteți fi și voi ca fratele vostru?“ S-arpreaputeacadinaceastasăsefinăscutanimozitateapecarei-auarătat-omaitârziu:

,,Şi praznicul iudeilor, Praznicul zis al Corturilor, eraaproape. Frații Lui I-au zis: „Pleacă de aici şi du-Te înIudeea,casăvadăşiuceniciiTăi lucrărilepecare le faci.Nimeni nu face ceva în ascuns când caută să se facă cu-noscut.Dacăfaciacestelucruri,arată-Telumii.”CăcinicifrațiiLuinucredeauînEl“(Ioan7:2-5).

Obișnuitădeacasă,Mariași-apusnădejdeaînbăiatuleimaimare:,,Săfacețitotcevăvazice“(Ioan2:5).Puneți-văînsituațiaei.Oridecâteoriaavutvreoproblemăadiscutat-ocubăiatuleimaimare.Luii-acerutpărerea.IarEln-agreșitniciodată,cii-adat întotdeauna cea mai bună soluție. Nu i-a înșelat niciodatăașteptările. În orice dilemă a avut întotdeauna cea mai bunărezolvare, celmaibunrăspuns laorice întrebare.A fostcelmaiinteligentcopilpecarel-aavutvreodatăomamă,celmaibunșicelmaipriceput.NunisespunecălanuntadinCanaarfifostdefațășiIosif.Probabilcămurisedeja,iaraceastafăcusecaMariasăfiecuatâtmaidependentădefiuleicelmare.

Catolicii ne interzic să mergem la Domnul Isus și nerecomandăgreșit sămergem laMaicaDomnului.Uite-o însă înCana,neputincioasășicuosingurăsoluțiepebuze:,,SăfacețitotcevăvaziceEl“,adică:,,VorbițicuEl,cădoardacăascultațidi-rectdevoceaLuivețiaflarezolvareadorită“.Marian-arececăutacamijlocitoareînlucrarealuiChristos.Eln-aavutniciodatăne-voiecasăaflecevade laalții, să-ideaceilalțiunsfat,osoluție.Când au făcut așa ceva, cei care au vorbit cu El s-au trezit că

50

Daniel Brânzei

,,vorbesc în plus“, spunândprostii și s-au ales nude puține oricu mustrarea Lui. Aduceți-vă aminte numai de ceea ce a pățitPetrucândL-aluatdeoparteși,,L-amustrat“pentruvariantacusuferințele(Mat.16:23).

,,Femeie,ceameuafacecutine?...“.LanuntadinCana,Isusiadimensiunidivine și sedetașeazăde legăturilede rudenie cuceidinfamiliaSa.Nuvafiultimaoară.LaCalvar,Mariaîlvaauziiarspunându-iașa;

,,Lângăcrucea luiIsus,stăteaumamaLuişisorama-mei Lui,Maria, nevasta lui Cleopa, şiMariaMagdalena.Când a văzut Isus pemamă-Sa şi, lângă ea, pe uceniculpecare-l iubea,azismameiSale: „Femeie, iată fiul tău!”Apoi,azisucenicului:„Iatămamata!”Şi,dinceasulacela,uceniculaluat-olaelacasă“(Ioan19:25-27).

Speriatăcămaimariipoporuluivoiausă-Lucidă,Mariaapre-feratsăserăspândeascăzvonulcăfiuleiși-aieșitdinmințișis-adusîmpreunăcuceilalțicopiiaieisă-Liaacasă,darElarefuzatofertaeiduioasășiamustrat-odur:

,,Pe când vorbea încă Isus noroadelor, iată cămamaşi frații Lui stăteau afară şi căutau să vorbească cu El. Atunci, cineva I-a zis: „Iată, mama Ta şi frații Tăi stauafarăşicautăsăvorbeascăcuTine”.

Dar Isus a răspuns celui ce-I adusese ştirea aceasta:„CineestemamaMeaşicaresuntfrațiiMei?”

Apoi,Şi-aîntinsmânaspreuceniciiSăişiazis:„Iatămama Mea şi frații Mei! Căci oricine face voia TatăluiMeucareesteînceruri,acelaÎmiestefrate,sorăşimamă”(Mat.12:46-50).

Începând cu nunta din Cana, când El ,,Își arată sla-va sa“, Domnul se distanțează de legăturile omenești șiîncepesă-Șiaratenaturașimisiuneadivină.

II. Divin în curtea TempluluiCașilavârstadedoisprezeceani,IsusvinelaTempluîncali-

tatedeFiualDumnezeuluicăruiaIseînchinauevreii.EstecasaTatăluiSăușivinesăvadăcumsecomportăoameniiînea.Ceeaceagăsitacolonui-aplăcutși...S-aapucatsăfacăcurățenie:

51


,,Paştele iudeilor erau aproape şi Isus S-a suit laIerusalim. În Templu a găsit pe cei ce vindeau boi, oişi porumbei şi pe schimbătorii de bani şezând jos. Afăcutunbicideştreangurişi i-ascospetoțidinTemplu,împreună cu oile şi boii, a vărsat banii schimbătorilor şile-arăsturnatmesele.Şiaziscelorcevindeauporumbei:„RidicațiacesteadeaicişinufacețidincasaTatăluiMeuocasădenegustorie”(Ioan2:13-16).

Vreau să spun hotărât: ,,Acțiunea Lui este făcută în virtuteadivinitățiiLui!”DacăînpreschimbareaapeiînvinEls-adescope-ritcadivinprinputereacreatoare,încurățireatempluluiElestedivinprinautoritate.Niciunaltomn-ar fiputut faceceeaceafăcutEl!Judecațilarece.Afăcutaceastălucraredeunulsingur.Unulsingurîmpotrivatuturor!Nul-aajutatniciunaltom,niciunuceniccucarevenise!Aprocedatdeunulsingurșitotuși,ni-meninuis-apututîmpotrivi!

AavutîmpotrivaLuitreiforțeextraordinare,darniciuna,,n-amișcat în front“.A fostcevasupranaturalși toțis-ausupus fărăsăcrâcneascăvoințeiLui.Cetatea Ierusalimaveapeatuncicam130.000delocuitori.Împreunăcuceivenițidepestetotînpele-rinajcuprilejulPaștelorseaflauacoloprobabilcâtevasutedemiideoameni,poatepuținpesteunmilion.Curteatempluluigemeadepopor.Darnimeni,niciunuldintreeișinicitoțilaunlocn-aupututsă-Lopreascădinceeaceafăcut.

ÎmpotrivaLui a fostmulțimea celor care vindeau animale șischimbaubani.Cumdeapututunsinguromsă-ipunăpefugăpeatâția?Nusepoateexplicaomenește.Unulsigurapusmânanupeomitralieră,cipeniștefuniiprăpăditeșii-adatpetoțiafară.N-afostlevit,nuerapreot,veneadintr-osemințieregalășiatât.Iudeii însă,aproape toți cei prezenți atunci,de praznic,la Ierusa-limeraudinfamilialuiDavid.Ceeace-LdeosebeaînsăpeEldeeiera...divinitateaLui.

Uceniciiși-auadusamintemaitârziudespreacestevenimentșil-aureevaluatînperspectivaprofețiilorșiaÎnvierii:

,,Ucenicii Lui şi-au adus aminte că este scris: „RâvnapentrucasaTaMămănâncăpeMine”.

52

Daniel Brânzei

Iudeii au luat cuvântul şi I-au zis: „Prin ce semn nearațicăaiputeresăfaciastfeldelucruri?”

Dreptrăspuns,Isusle-azis:„Stricațitemplulacesta,şiîntreizileîlvoiridica”.

Iudeiiauzis:„Autrebuitpatruzecişişasedeanicasăsezideascătemplulacesta,şiTuîlveiridicaîntreizile?”

DarEl levorbeadespretemplultrupuluiSău.Tocmaideaceea, cânda înviatdinmorți,uceniciiLui şi-auadusamintecălespusesevorbeleacesteaşiaucrezutScripturaşicuvintelepecarelespuseseIsus“(Ioan2:17-22).

Împotriva Lui a fost garda de la Templu, care de regulănumăra cam o sută de oameni, iar de Praznic număra proba-bil aproape trei sutede oameni înarmați care vegheau sănu seîntâmple ceva rău,păstrauordinea și-i îndrumaupeoamenipeunde sămeargă.Maimarii norodului se temeau de represaliileromanilorșivegheaudesărbătorisănuseproducăvreorevoltă.

Aceasta a fost în parte gloata care i-a însoțit pe preoții careau venit să-L prindă pe Isus în grădina Ghețimani. Paradoxalînsă,cândDomnulpunemânapebiciși face tulburare înTem-pluniciunuldinaceștianu-istauîmpotrivă.Eraceasuljudecăriișiosândiriiunui sistemreligioscorupt. Isusacționează înauto-ritateadivinitățiiSaleși,nimeni, fărăsăînțeleagădece,nuiSeîmpotrivește.

ÎmpotrivaLuiaufostlegiunileromane.NudepartedeTempluseaflacetățuiaAntoniaundeerapunctuldeobservațiealroma-nilor.Deacolodesus,eiputeauvedeaoricemișcaresuspectășiputeautrimiterepedeforțedeintervenție.Esteominunecăn-aintervenitniciunul!

,,NufacețidincasaTatăluiMeuocasădenegustorie!“ (Ioan2:16).CâtdeunicșidestraniutrebuiesăfirăsunatecoulacestorcuvintepeperețiișizidurileTemplului!OmulacelasefăceaunacuDumnezeușiacționadrasticînNumeleSău.Șinimeninui-astatîmpotrivă....Domnulși-aarătatatotputerniciadivinășitoțis-audatlaoparte!

Când,maitârziu,aurevenitsă-Lia la întrebări, iudeiiaure-cunoscutșieică-ifăcusepetoțisăsesupunăuneiautorităține-maintâlnitepânăatunci.N-auputut-onega,darauvrutsă-iafleoriginea:

53


,,Iudeii au luat cuvântul şi I-au zis: „Prin ce semnnearățicăaiputeresăfaciastfeldelucruri?”

Dreptrăspuns,Isusle-azis:„Stricațitemplulacesta,şiîntreizileîlvoiridica”(Ioan2:18-19)

Prinaceasta,profețiaascunsăamorțiișiînvierii,DomnulIsusanunțaceIsevaîntâmplaînmijlocul lor.NimeninuL-aprice-putatunci,niciucenicii.Aveauînsăsăpriceapă...,,dupăaceea“,înțelegând că Domnul a fost întotdeauna nu numai stăpân peSine, ci stăpânpeste toți și toate,dominândprezentul și antici-pândvictoriosviitorul.

III. Divin înaintea mulțimilorIoanmergemai adânc,maiprofund și prezintăunal treilea

conflictpecareL-aavutDomnul înziuaaceea:conflictulcuceicare au crezut înEl.N-a fost de ajuns că a intrat în conflict cucei care vindeau și cumpărau în curtea templului și cu cei careL-au întrebatdespreorigineaautoritățiiLui.Nu!IoannespunecădivinitateaLuiapătrunsșiputreziciuneacelorce,aparent,Îlsimpatizau:

,,Pe când era Isus în Ierusalim, laPrazniculPaştelor,mulți au crezut în Numele Lui, căci vedeau semnele pecare le făcea. Dar Isus nu Se încredea în ei, pentru căîi cunoştea pe toți. Şi n-avea trebuință să-I facă cinevamărturisiridespreniciunom,fiindcăElÎnsuşiştiaceesteînom“(Ioan2:23-25).

Am văzut că El și-a manifestat autoritatea asupra Templu-lui, asupra închinării și asupra formelor religioase de acolo.L-amauzitapoiproclamândcripticautoritateaLuiasupraviețiiși asupramorții, asupradestinuluiSăuși adestinelor celorlalți.ÎndoardouăscenepetrecuteîncurteaTemplului,IoannespunetoateacestelucruridespreEl.Iaracum,lafinalulcapitolului,caunpreludiualcelorcesevor întâmpla încapitolul trei, IoanneprezintădivinitateaDomnuluiIsusînrelațiilecumulțimilecare-L înconjoară. Ioan scoate în evidență divinitatea Lui scoțând lavedereomniștiințaLui.Elesteunulsingur,darștieceesteînfie-careși întoțiceicare-Lînconjoară.Știeceeaceniciunmuritornupoatecunoaște:stareainimiifiecăruiomînparte.Elștietre-

54

Daniel Brânzei

cutul,prezentulșiviitorul,deaceeaștiecănusepoateîncredeînei.Elcunoaștetotul,despretoți.Nimenin-arenevoiesă-ispunăce se întâmplă.Știevizibilul și invizibilul totodată.Cunoaștenudoar faptele,cișimotivația lorascunsă.ȘtieceeacedoarDum-nezeupoatecunoaște,așacumspuneapostolulPavel corinteni-lor:

,,Deaceeasănujudecaținimicînaintedevreme,pânăvaveniDomnul,carevascoatelaluminălucrurileascunseînîntunericşivadescoperigândurileinimilor.Atunci,fie-careîşivacăpătalaudadelaDumnezeu“(1Cor.4:5).

Înfascinantasacarte,,TheKnowledgeoftheHolly“,A.W.To-zerscrieurmătoarelelucruridespreomniștiințadivină:

,,Dumnezeucunoaștetotceeaceestedecunoscutșiastains-tantaneușiînîntregimeșiînamănunțime.AstfelcăElcuprindetotceeaceexistăsauarfipututsăexistevreodatăundevaînUni-vers, întrecut,darși îninfinitulsecolelornenăscuteîncă.Dum-nezeucunoaștetoatecauzele,toategândurile,toatetainele,toatesecretele,toatesimțămintele,toatedorințele,oricelucruîncăne-rostit,toatescaunelededomnieșiputerile,toatepersonalitățile,toatelucrurilevăzuteșinevăzutedincerurișidepepământ.Pen-trucăElcunoaștetotulșitoate,nuleștiepeunelemaibinedecâtpe altele, ci le pătrunde pe toate deopotrivă.El nu ,,descoperă“nimic,nuesteluatniciodatăprinsurpriză,nusemirădenimic.Nu caută să afle și nu cere informații. Dumnezeu este existentprin Sine și cunoaște prin Sine. El este suficient Sieși și are ocunoaștere suficientă și la unnivel la carenupoate ajungeniciuna din creaturile care au existat, există sau vor exista. El secunoaște perfect pe Sine, pentru că numai cineva infinit poatecunoașteinfinitul.AșaesteDumnezeu“.

BiblianespunecăDumnezeucunoaștenumărulfirelordepărde pe capul nostru și soarta fiecăruia dintre ele, știe când cadeovrabiemoartă lapământșiștiedecearenevoiefiecaredintrecopiiiSăi.AșanespuneDomnulIsusînpredicadepemuntedinMatei5.ProfetulIsaiaspunedespreEl:

,,Cinea cercetatDuhulDomnului şi cineL-a luminatcusfaturilelui?CucineS-asfătuitEl,casăiaînvățătură!Cine L-a învățat cărarea dreptății? Cine L-a învățat

55


înțelepciunea şi I-a făcut cunoscută calea priceperii!“(Isaia40:13-14).

Deceaccentuezașademultpeomniștiințadivină?Pentrucăîndoartreiversetepestecareamputeatreceușorcuneglijență,Ioan, scriitorulminimalist, ilustrează divinitatea lui Isus Chris-tos tocmai prin această cunoaștere supraomenească. Ioan scriecă existauprintre ceiprezenți atunci la Ierusalimșiungrupdeoameni ,,care au crezut în El, căci vedeau semnele pe care lefăcea“ (Ioan 2:23). dar Ioan nu se oprește la aceasta. El nu nelasăîmbătațicuapărece,nuvreasăfieasemeneaevangheliștilormodernientuziasmațidemâinileridicatelaapelurisentimentale,care-șinumărănaiviconvertiții.Nu!IoannespunecăIsusChris-tosesteDumnezeuși,îndivinitateaLui,nimeninu-Lpoatepăcălicusimpatiitemporareșisuperficiale.

,,DarIsusnuseîncredeaînei,pentrucăîicunoșteapetoți“(Ioan2:24).

În original, Ioan folosește un joc de cuvinte. El scrie cămulțimea simpatizanților ,,au crezut (pistuo) în Numele Lui“,adicăs-aulăsatconvinșideautoritateaLui,darElnuseîncredea(pistuo, deasemenea) în ei. Domnul Isus nu credea în credințalor!Șiastapentrucă,nespuneIoan:

,,...n-aveatrebuințăsă-Ifacăcinevamărturisiridespreniciunom,fiindcăElÎnsuşiştiaceesteînom“(Ioan2:25).

Deși Îl prezintă pe Isus drept ,,cuvântul făcut trup“ și deve-nit înîntregimeuman,IoanesteatentsămenționezecăEl„și-aarătat slava“printrenoi.Unadinmanifestările slaveiLuia fosttocmai această cunoaștere supranaturală. Isus din Nazaret ,,l-avăzut“ pe Natanael sub smochin înainte să-l cheme Filip (Ioan1:45-49), a știut că ,,nu i-a venit încă ceasul“ (Ioan2:4), a știutmaidinaintedecefeldemoartevaaveaparte(violentă,urmatădetreizilescurseîntremoarteși înviere(Ioan2:19;6:51;10:15,17, 18; 12:24; 15:13; cf. 18:32 precum și expresia ,,va fi înălțat“folositădeElînIoan3:14;8:28;și12:32).Domnulaștiutdespretrecutultristșipăcătosalfemeiisamaritence(Ioan4:17-18).Elacunoscutmaidinaintecineesteacelacareaveasă-lvândă(Ioan6:70;13:10-11).Elaștiutscopulpentrucares-anăscutomulacela

56

Daniel Brânzei

orbșipentrucares-aîmbolnăvitLazăr(Ioan9:3)11:4).Deșin-afostacolo,DomnulaștiutcândamuritLazăr(Ioan11:14).AștiutdinaintecăPetrusevalepădadetreiori(Ioan13:38)șichiarfelulîncarevafimartirizatacestbravapostol(Ioan21:18-19).

Datorită acestei cunoașteri supranaturale, Isus din Naza-ret nu s-a lăsat impresionat de reacția celor de atunci laminu-nile săvârșite de El. Privind dincolo de aparențe, El știe că ocredință lipsită de pocăință adevărată și de predare totală nuestedecâto înclinațiedemoment,unfocdeartificii,osămânțăcăzutăînlocuristâncoase(Mat.13:20).Strigătele,,Răstignește-L!Răstignește-L!“aveausăaratepestedoartreianicâtădreptateaavut.

Ioan încheie acest capitol vorbind despre ,,credința falsă“,așezândastfelcadrulperfectpentrucapitolultreiîncare-ivavor-bi luiNicodimdespre credința cea adevărată, tainanașterii dinnoucarenedeschidecalea spre Împărăția luiDumnezeu.Nico-dimacelaafostunomcareavrutsămeargădincolodeimpresiadeoclipăaminunilor:

,,Între farisei era un om cu numele Nicodim, unfruntaşaliudeilor.AcestaavenitlaIsusnoapteaşiI-azis:„Învățătorule, ştimcăeştiun Învățătorvenitde laDum-nezeu, căci nimeni nu poate face semnele pe care le faciTu,dacănuesteDumnezeucuel”...(Ioan3:1-2).

57


Capitolul 3 - Trei lucruri primite ,,de sus“

În simbolismele terminologiei lui Ioan, ,,de sus“ și ,,de jos“marcheazămultmaimultdecâtdirecții spațiale,delimitândve-ritabile ,,paliere existențiale“. Identificarea este calitativă, nuspațială.FelulacestadeavorbiamaifostfolositdeDumnezeușiîncarteaprofetuluiIsaia:

,,Ci cât suntde suscerurile fațădepământ,atât suntde sus căileMele față de căile voastre şi gândurileMelefațădegândurilevoastre“(Isaia55:9).

CheiasimboluluineestedatădeDomnulIsusînsuși:„Voi sunteți de jos”, le-a zis El, „Eu sunt de sus. Voi

suntețidinlumeaaceasta,Eunusuntdinlumeaaceasta“(Ioan8:23).

Capitolul3alEvanghelieiluiIoanneprezintătreilucruri,,ve-nitedesus“:(a)onașteredesus,(b)unizbăvitorvenitdesusși(c)undestinprimitdesus.

a. O naștere de sus(Ioan3:1-9).Primadatănenaștem,,dincarne“,,,dinapă“(v.5,6),darînChristosneputemnaștedinnou,,,dinDuhul“(v.8).Primadatănenaștempentrumoarte.Adouaoarănenaștempentruviațaveșnică.Naștereadinnouestedebu-tuluneivieținoi(Rom.6:4).

b. Un izbăvitor venit de sus(Ioan3:10-21).IoannespuneperândcăIsusChristosesteFiulluiDumnezeucoborâtdincer,șarpeleridicatdeMoiseînpustie(Num.21:4-9),daruldragostei

58

Daniel Brânzei

luiDumnezeu(v.16)șiLuminavenită în lume(v.19).DupăcumșarpeleafostridicatdeMoisepeoprăjinășiFiulluiDumnezeuafostridicatpecrucecasăpoartepăcatullumiiîntregi.ToțiceiceprivescspreElcucredințăscapădepedeapsășiprimescviațaveșnică.

Cazul lui NicodimNicodimavenitlaDomnulIsusnoaptea,daraprimitlumina

revelațieidivine.Ela insistat ca toți ceilalți să-IdeaNazarinea-nului șansadea i se examinamesajul și faptele (Ioan7:45-52).Evanghelistul Ioanni-lprezintăcapecelce,alăturideIosifdinArimatea,aparticipatpersonallaîngropareaceluirăstignit(Ioan19:38-42).

Amănuntul poate trece neobservat și considerat lipsit deimportanțăde cititorulmodern, dar înEvanghelia lui Ioan estesinonim cu o declarație de credință. Nicodim a făcut pentruDomnulIsusceeaceniciunaltucenicn-afostgatasăfacă,nicichiar femeile, nici măcar mama Domnului. Cu vinerea mareîncepeamareasărbătoareaPaștelorevreiești șiniciunuldinceimenționațimaisusn-avrutsăsespurce:

,,Oricinesevaatingepecâmpdeunomucisdesabiesaudeunmort,saudeoaseomeneşti,saudevreunmor-mântvafinecurattimpdeşaptezile“(Numeri19:16).

A făcut-o însă Nicodim! Gestul său a fost o mărturisire:,,Mergețivoișimâncațidinmieiivoștrii,dupădatină.EunumaiamnevoiedePaște.ÎlampeCelridicatpeprăjinacrucii,asemenișarpelui din psutie. El esteMielul izbăvirilor noastre“. Ampre-dicatodatădespre ,,Omulcareși-aratatPaștele“.Adevărulesteînsă că Nicodim a fost SINGURUL care și-a serbat Paștele așacumsecuvine.

Ioanne spune în capitolul 3despredialogulpurtatdeNico-dimcuDomnulIsus.Esteclarcă(1)NicodimafostuncăutătorsincerdupăÎmpărățialuiDumnezeu,care(2)aavutopărerere-lativbunădespre,,ÎnvățătorulvenitdelaDumnezeu“(3:2),daramanifestatopătrunderelimitatăînlucrurileduhovnicești.

,,Învățătorul lui Israel“ (3:10) a stat față în față atunci cu,,Învățătorul venit de laDumnezeu“ (3:2).Discuția lor s-a pur-

59


tat la unnivel foarte înalt și doar cei grăbiți par să o desconsi-dere.Nuexistăniciun,,învățător“dinlumecarearputeaspunecă,spredeosebiredeNicodim,poatepătrunde,înțelegeșiexplicamisterele ,,nașterii dinnou“!Domnul Isusnu-i vorbește despreeacasă-lîncurce,cicasă-Lconvingădecaracterulsupranaturalal lucrăriiSale. În fațadescumpănirii luiNicodim,DomnulIsusmaiaduceîncădouăargumentealedivinitățiiLui:omniprezențaLuișimesajulunuigestprofetic.

Dacă veți citi cu atenție textul lui Ioan veți descoperi nu ogreșealădegramatică,ciuntimpverbalcarecomplicălucrurile:

,,Dacă v-am vorbit despre lucruri pământeşti şi nucredeți, cum veți crede când vă voi vorbi despre lucru-rilecereşti?Nimeninus-asuitîncer,afarădeCelceS-apogorâtdincer,adicăFiulomului,careesteîncer“(Ioan3:12-13).

Fiind pe Pământ atunci, Fiul lui Dumnezeu ar fi trebuit săspună,,careafostîncer“,darDomnulIsusnupoatefaceaceasta,pentrucăElestepestetotșiînacelașitimp.SprebuimăcirealuiNicodim,DomnulIsusîispunecăElesteînacelașitimpîndouălocuri:și încerșipepământ!Elesteomniprezentșiomniștient(știelucruriledincer),iarprinmoarteșiînvierevadovedicăesteomnipotent.

NuestesinguradatăcândevanghelistulIoanascundeîntextdovezileomniprezențeiDomnuluiIsusChristos.

,,Isus le-amai spus: „EuMă duc, şiMă veți căuta şivețimuriînpăcatulvostru;acoloundeMăducEu,voinuputețiveni”.Atunci,iudeiiauzis:„Doarn-oaveadegândsă se omoare, de zice: ‘Unde Mă duc Eu, voi nu putețiveni!’”„Voisuntețidejos”,le-azisEl,„Eusuntdesus.Voisuntețidinlumeaaceasta,Eunusuntdinlumeaaceasta“(Ioan8:21-23)

TatălvostruAvraamasăltatdebucuriecăaresăvadăziuaMea;avăzut-oşis-abucurat.”„N-ainicicincizeciceani”,I-auzisiudeii,„şiaivăzutpeAvraam?!”Isusle-azis:„Adevărat,adevăratvăspuncă,maiînaintecasăsenascăAvraam,suntEu.”(Ioan8:56-58).

60

Daniel Brânzei

Îndiscuțiacuevreii,Domnul Isusnunumaică-i informeazăcăastatdevorbăcuAvraamdesprevenireaSapepământ(ceeacenefacesăcredemcămotivațiacredincioșieiluiAvraamafostînrădăcinată în cunoștințeprofeticenescrise în carteaGenezei),cișicăElaexistat,,înaintedeAvraam“.Iarăși,evanghelistulIoannuscrie ,,înaintesăsenascăAvraam,amfost“,ci ,,înaintesăsenascăAvraam,Eu sunt“.El foloseșteprezentul în locde trecut.Nu este o greșeală gramaticală, ci o subliniere a omniprezențeiFiuluiluiDumnezeu.IsusChristosestepretutindeniînspațiușiîntimp.

UnaltpasajdespreomniprezențaDomnuluiIsusseaflă,,as-cuns“lavedereînrugăciuneadeMarePreotconsemnatăînIoan17.Acolo,Elfoloseșteprezentulînlocdeviitor.Înceadeatreiasecțiuneaei,cândDomnulIsusseroagăpentrutoțicredincioșiidinistorie,Elfoloseșteiaruntimpgramaticalgreșit(pentrunoi),vorbindlaprezentulcontinuueternaldivinității:

,,Tată,vreauca,acoloundesuntEu,săfieîmpreunăcuMineşiaceiapecareMii-aidatTu,casăvadăslavaMea,slavăpecareMi-aidat-oTu,fiindcăTuM-aiiubitînaintedeîntemeierealumii“(Ioan17:24).

DomnulIsusseaflaatunciînmareacrizădinaintearăstignirii,darElexistaconcomitentși înslavadedinaintede întemeierealumii!!!Deaceea,Elnupoatespune,,vreaucaacoloundevoifiEu(dupărăstignire,înviereșiînălțarealacer),săfieîmpreunăcuMine...“Eleradejaacolo(șibineînțelescăerașipepământ).NuIoansejoacăcutimpurileverbale,ciDomnulIsuslefoloseșteașacasă-șiargumentezedivinitatea.

Cel de al doilea argument al divinității Domnului Isus și alcaracteruluisupranaturalallucrăriiSalepecare-lprimeșteNico-dimestegestulprofeticalșarpeluidearamăînălțatdeMoiseînpustie(Ioan3:14-16;Num.21:4-9).Arfibinesăuitămtotceeaceștimcasăputempricepe,capentruprimadată,ceeacei-aspusDomnulIsusluiNicodim.

,,Șarpeledearamă“esteunsimbolismcusemnificațiedublă,marcând profetic o încleștare telurică între Fiul lui Dumnezeu,sămânțafemeii,șiSatan,șarpelecelvechi.Probabilcăcelcareasurprinscelmaibineaceastă luptăa fostCostache Ioanid,unul

61


din ceimaimaripoeți-teologi aineamuluinostru. IatăultimeledouăstrofedinpoemulGhetsimani:

,,ŞipecreştetulGolgotei,sus,întrepământşicer,vordaceadinurmăluptăMielulblândşiLucifer.IarcândIosifvadesprindetrupulsfântuluiOştean,nevăzut,pecruceagoală,varămâne-nfipt...Satan!“

Înmarealuptădelacalvar,Christosafostbiruitor,iarSatanbiruit.

În cartea Numeri ni se spune că evreii au păcătuit și Dum-nezeu a trimis împotriva lor ca pedeapsă ,,niște șerpi înfocați,care aumuşcatpoporul, aşa încât aumuritmulți oameni în Is-rael“.

,,Moise s-a rugat pentru popor. Domnul a zis luiMoise: „Fă-țiunşarpe înfocat şi spânzură-ldeoprăjină;oricineestemuşcatşivaprivispreelvatrăi”(Num.21:7-8).

Dumnezeu putea alege ca obiect atârnat pe prăjină orice altobiect în afara șarpelui; putea alege un cerc pentru a simbolizasoarelesaudouătabledearamăcaresăsimbolizezeLegea.OaredecesăfialesDumnezeutocmai,,șarpeledearamă“?

Aparent, hotărârea lui Dumnezeu n-a avut sens: Șerpii i-aumușcatșișarpelei-avindecat!Trebuiesăexisteunaltraționalînspateleacesteialegeri.Altfel,putemcădeafoarteușorîneroareaevreilor de pe vremea lui Ezechia, care făcuseră din șarpele dearamăunobiectdecultidolatru:

,,Ezechia ...A îndepărtat înălțimile, a sfărâmat stâlpiiidoleşti,atăiatAstarteileşiasfărâmatînbucățişarpeledearamăpecare-lfăcuseMoise,căcicopiiiluiIsraelarseserăpânăatuncitămâieînaintealui:îlnumeauNehuştan.”(IIÎmpărați18:4)

62

Daniel Brânzei

În prima mea vizită în Israel am privit cu uimire în liftu-rile de acolo simbolul șarpelui care însoțea numele companieiconstructoare,,,NehushtanSchindlerElevatorLtd.“Acelașișarpeși-afăcutloculșipesigiliulsimbolicalmedicinii,subnumelede,,șarpeleluiesculap“,zeulmediciniiînmitologiagreacă.

PrimadatăcândapareînBiblie,,,șarpele“esteexponentulluiSatanînispitireaprimiloroameni(Gen.3:1-6).AdouaaparițieîntextulBiblieiestecuocaziaridicăriiturnuluiBabel.Turnulacelaestenumitdupăformalui,,șarpeleinelat“.Dealtfel,permanențaconflictuluidintreDumnezeu șiSataneste simbolizată înBibliedeluptadintreIerusalimșiBabilon.Pevremeaîmpăraților,cândlocuitorii Ierusalimului au păcătuit,Dumnezeu i-a dus în Babi-lon. Cărțile profeților Isaia, Ieremia, Daniel și Ezechiel vorbescdinbelșugdespreaceasta.ÎnfruntareadintreDumnezeușiSatanva culmina în vremea sfârșitului. Apocalipsa vorbește despre,,CădereaBabilonului“(Apoc.18-20)șidespreașezareaNouluiIerusalimpepământ(Apoc.21).IatăcescrieIoanînApocalipsadesprepedepsirealuiSatan:

,,El a pusmâna pe balaur, pe şarpele cel vechi, careesteDiavolul şi Satana, şi l-a legat pentru omie de ani“(Apocalipsa20:2).

Punând împreună elementele de mai sus, putem spune căDomnuli-aspusluiNicodimcă,,șarpeledinpustie“areprezen-tat mult maimult decât unmijloc de izbăvire a celor loviți demușcătura mortală a șerpilor înfocați. Prin ceea ce a făcut,Moise a prevestit înfrângerea finală a ,,șarpelui cel vechi“, sin-gura victimă rămasă pironită etern la Calvar. Fără s-o știe,răstignindu-L pe Christos, Satan s-a pedepsit pe sine, stârnindbucuriatuturorfăpturilorcereștișiajungânddebatjocoralor:

,,A dezbrăcat domniile şi stăpânirile şi le-a făcut deocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lorprincruce“(Col.2:15).

ÎmiînchipuicăNicodimn-apătrunssensuladâncalvorbelorDomnuluiIsusdecâtînziuarăstignirii,când,,învățătorulluiIs-rael“L-avăzutpe,,ÎnvățătorulvenitdelaDumnezeu“înălțatpeunlemn,casăpoatăfiprivitdetoți,dupăcumspusese.

63


c. Un destin primit de sus(Ioan3:22-36).IoanBotezătorula fostrânduitdeDumnezeusăaducăomărturiepublicădespremesianitatealuiIsusdinNazaret.

,,Drept răspuns, Ioan i-a zis: „Omul nu poate primidecât ce-i estedatdincer.Voi înşivă îmi suntețimartorică am zis: Nu sunt eu Hristosul, ci sunt trimis înainteaLui“(3:27-28)

Evanghelistul Ioanne-a spusaceasta încădinprimul capitol(Ioan1:6-8,19-28).DomnulIsusesteMirele,iarIoanBotezătorulafost,,prietenulmirelui“.Numitînlimbalor,,șoșben“,prietenulMireluiaveasarcinadeapregătinuntașideafiunfeldeadmi-nistrator. El anunța solemn tuturor venirea Mirelui (v.29). Înpregătireanunții, șoșbenulavea toatăautoritatea,darde îndatăcesoseaMirele,toatălumeaaveaprivirileîndreptateasupralui:

,,TrebuiecaElsăcreascășieusămămicșorez“(Ioan3:30).

Cândrecitimrestulcapitolului,știindtoatelămuririledemaisus,textulluiIoancapătăvalențedeosebitecusclipiricaretrans-cendtimpulșispațiul.Iată-l:

,,Celcevinedincerestemaipresusdetoți;celceestedepepământestepământescşivorbeştecadepepământ.Celcevinedincerestemaipresusdetoți.Elmărturiseşteceavăzutşiaauzit,şitotuşinimeninuprimeştemărturiaLui.

CineprimeştemărturiaLuiadevereşteprinaceastacăDum-nezeu spune adevărul. CăciAcela pe care L-a trimisDumnezeuvorbeşte cuvintele lui Dumnezeu, pentru căDumnezeu nu-I dăDuhulcumăsură.TatăliubeştepeFiulşiadattoatelucrurileînmânaLui.CinecredeînFiulareviațaveşnică,darcinenucredeînFiulnuvavedeaviața, cimânia luiDumnezeu rămânepesteel.”(Ioan3:31-36).

64

Daniel Brânzei

65


Capitolul 4a - O întâlnire providențială, între apă și apa vie

Capitolul 4 din Evanghelia lui Ioan ne prezintă o întâlnirecare,înprovidențadivină,,,trebuia“neapăratsăaibăloc.Lafân-tânadinSihar, o femeie arsădepăcate,dar însetatădupăeter-nitate,,atrebuit“săseîntâlneascăcuCelcarevenisecuharulșicuapaviețiiveșnice.Trebuiesăvăspunde la începutcăaceastăîntâmplare, doar aparent simplă, are un punct culminant și undeznodământ ca o pildă vrednică de urmat. Punctul culminantesteînversetele25-26:

„Ştiu”, i-a zis femeia, „că are să vinăMesia (căruia Ise zise Christos); când va veni El, are să ne spună toatelucrurile”. Isus i-a zis: „Eu, cel carevorbesccu tine, suntAcela”.

Deznodământulseaflăînversetul42:,,Multmaimulți au crezut în El din pricina cuvinte-

lor Lui. Şi ziceau femeii: „Acumnumai credemdin pri-cinaspuselor tale,cidinpricinăcăL-amauzitnoi înşineşi ştim că Acesta este în adevăr Christosul, Mântuitorullumii”.

Nu uitați că scopul întregii Evanghelii a lui Ioan estemărturisit clar și limpede în Ioan 20:31. Ioan nu scrie nici pedeparte despre toate evenimentele vieții Domnului Isus, ci leselecteazășileașeazăîntr-oanumităordinedoarpeaceleacare-i

66

Daniel Brânzei

slujescsădovedeascăofertasalvatoaretrimisădeDumnezeuprinChristos:

,,Isus a mai făcut înaintea ucenicilor Săi multe altesemne,carenusuntscriseîncarteaaceasta.DarlucrurileacesteaaufostscrisepentrucavoisăcredețicăIsusesteChristosul,FiulluiDumnezeuşi,crezând,săavețiviațaînNumeleLui“.

Mântuirea samaritencii este doar un scop secundar. Scopulprincipalesteprezentarea lui IsuscaMesia,Fiul luiDumnezeu.Unii văd în această întâmplare doar o ilustrare a umanității luiIsus,careesteobosit,flămândșiînsetat,darexistă,pentruceiceprivescmai adâncoprezentare adivinității Sale, a omniștiințeiSale. Domnul Isus se întâlnește cu o femeie pe care n-a maivăzut-oniciodată,dardesprecareștietotul.El,,treceprinSama-ria“, dar o face pentru că știa exact ceasul și locul în care ,,tre-buia“săseîntâlneascăcuaceastăpersoană.

Vă propun să parcurgem textul și să călătorim (cu ajutorulluiJohnMacArthur)întimpșispațiușiprintimpcătre,,acoloșiatunci“:

Până în capitolul 4 al Evangheliei sale, Ioan ne-a prezentatpatrumărturii despre divinitatea lui Isus: mărturia lui Ioan înprologulscrieriilui,mărturialuiIoanBotezătorul,mărturiauce-nicilorcareauvăzutminuneadinCanaGalileiișimărturiatimidăa lui Nicodim. În capitolul 4, Ioan adaugă pentru prima datămărturiapecareo faceDomnulIsus însușidespremesianitateaSa.Acestaestepunctulculminantalîntâmplării.Estesemnifica-tivcăDomnulnufaceaceastămărturisireînainteaconducătorilorreligioși ai lui Israel, n-o face în Ierusalim, ci o face înainteaunei femei samaritence care este în toate sensurile o persoanălepădată.

I. Cine era samariteanca fără nume?Este lepădată în primul rând pentru că este o persoană din

Samaria.Locuitoriideacoloerauunfeldecorciturialeevreilor,unneamsocotitnecuratprincontaminareacuneamurilepăgâne.IsraelițiicareaumairămasînțarădupăceAsiriaacuceritțarași

67


adusînexilpopulațias-au,,încuscrit“cucincipopoareidolatreadusesăpopulezeținutuldupăducereaevreilorînrobie:

,,Împăratul Asiriei a adus oameni din Babilon, dinCuta, din Ava, din Hamat şi din Sefarvaim şi i-a aşezatîn cetățile Samariei, în locul copiilor lui Israel. Au pusstăpânire pe Samaria şi au locuit în cetățile ei“ (2 Împ.17:24).

După moartea lui Solomon, împărăția lui Israel s-a divizat,iarOmri,unuldinmulțimeaderegirăicareaudomnitpestecelezecesemințiinordice,adecissăașezecapitalaîncetateaSamariei(1 Împ. 16:23-24).Cu timpul, întreaga regiune a primit numeledeSamaria.DomnulIsusseîntâlneștecufemeialângălocalitateaSihar,caresebucuradeomoștenirestrăveche:

,,Isus a ajuns lângă o cetate din ținutul Samariei,numită Sihar, aproape de ogorul pe care-l dăduse IacovfiuluisăuIosif.AcoloseaflafântânaluiIacov“(Ioan4:5-6).

RămășițelecetățiisegăsescșiastăzipecoastamunteluiEba,față în față cumunteleGarizim. Pe acești doimunți s-au rostitînvechimebinecuvântărileșiblestemelepentruceicevorascultasaunuvorascultadeLegeadivină(Deut.28).Dacăpresupunemcă Domnul Isus a plecat din Betania, casa lui Marta, Maria șiLazăr,drumulpânălaSiharafostdeaproximativ35dekilometriînnord,pestedealurișivăi,unparcursgreușiobositor.SiharseaflanudepartedeloculîncareîngropaserăevreiioaseleluiIosif,pecarele-auluatcueilaieșireadinEgipt(Iosua24:32).Biblianedătoateamănunteleacesteapentrucăesteocartereală,despreoamenirealicareautrăitîntâmplărirealeînlocurireale.

FântânaluiIacovseaflacamladoi, treikilometridecetateaSihar. Deși erau așezați într-un loc cu conotații istorice pentruevrei,samariteniierauocolițicacevanecurat.EieraufructuluneipângăririidolatrepentrucareDumnezeuîipedepsisedefaptprinrobiaasirianășibabiloniană.Văamintițicăatuncicândsemințialui Iuda s-a întors din robie să reconstruiască Ierusalimul și săreiaviațadepopormesianic,eiaurefuzatcuîndârjireorice,,co-laborare“ și orice ajutor din partea samaritenilor (Ezra 4:1-5).

68

Daniel Brânzei

CarteaNeemianespunedespreaceastăsituație.Oriceîncuscrirecusamariteniierainterzisăiudeilor:

,,Tot pe vremea aceea, am văzut pe nişte iudei careîşi luaseră neveste asdodiene, amonite şi moabite.Jumătatedin fiii lorvorbeau limbaasdodianăşinuştiausă vorbească limba ebraică; nu cunoşteau decât limbacutăruisaucutăruipopor.I-ammustratşii-amblestemat;am lovitpeuniidinei, le-amsmulspărul şi i-ampus săjureînNumeleluiDumnezeuzicând:„Sănuvădațifeteledupăfiiilorşisănuluațifetelelordenevestenicipentrufiii voştri, nici pentru voi. Oare nu în aceasta a păcătuitSolomon, împăratul lui Israel? Nu era alt împărat ca elînmulțimeapopoarelor; el era iubitdeDumnezeul lui şiDumnezeu îlpusese împăratpeste tot Israelul.Totuşi fe-meilestrăinel-autârâtşipeelînpăcat.Şiacumtrebuiesăauzimdesprevoicăsăvârşiționelegiuireatâtdemareşicăpăcătuiți împotrivaDumnezeuluinostruluândnevestestrăine?”(Neemia13:23-27).

Religia samaritenilor era un fel de combinație ciudată întreelemente de religie evreiască și elemente ale religiilor idolatrepăgâne. Un evreu renegat, încuscrit cu Sanbalat, a ridicat pen-trusamariteniuntemplupemunteleGarizim,pentrucăle-afostinterzisaccesullaTempluldinIerusalim.Samariteniiaurăspunsla disprețul iudeilor cu ură, căutând cu tot dinadinsul, și chiarreușindpentruovreme,să-iîmpiedicesăreconstruiascăTempluldinIerusalim.Dușmănia,disprețulșiuras-auîmpământenitșiadevenit regulăpentruurmașii celorde atunci.Pe vremeaDom-nului Isus, iudeii făceau tot ce puteau ca să ocolească Samaria.Defapt,înIoan8:48,iudeiiîispunDomnuluiIsus:,,IudeiiI-aurăspuns: „Nu zicem noi bine că eşti samaritean şi că ai drac?”CamaceastaerapărereageneralăacelordinIsrael.Pentruei,sa-mariteniierauniștedemonizați.

FemeiadelafântânaSiharuluinunumaicăfăceapartedintr-unneamdisprețuit,dareradisprețuităpânășideceidinneamuleipentrucă trăia încurvie.Avusesecincisoți, iaracumtrăia înconcubinajcualșaselea.(InteresantpentruIoan,numărulcincireprezintă exact numărul popoarelor strămutate de asirieni înloculiudeilor!).

69


Pedeasupra, avemde a face cu o femeie ignorantă.Chiar șiceea ce i se părea că știe, știa greșit.Domnul Isus îi dă pe fațăneștiințaatuncicândspune:

,,Voi vă închinați la ceea ce nu cunoașteți; noi neînchinămlaceeacecunoaștem,căciMântuireavinedelaiudei“(Ioan4:22).

Eraofemeieignorantă,needucatășichiarindiferentăcupri-vire laneprihănire.EaesteașezatădeIoan încontrastcuNico-dim,caremăcarcautăcevașivinedinproprie inițiativă laIsus.Samariteanca nu-L caută pe Isus, despre care poate că nici nuauzise.DomnulIsusocautăpesamariteancă.DeaceeaaalessătreacăprinSamaria.Ioanfoloseșteoexpresiecaresugereazăne-cesitateaacestuiitinerar:

,,Fiindcă TREBUIA să treacă prin Samaria, …“ (Ioan4:4).

SamariteancaeraexactopusulluiNicodim.Elera,,învățătorullui Israel“, un om moral, un om respectat de toți, o parteintegrantă a elitei religioase. Samariteanca nu este nimic dintoateacesteași,totuși,DomnulIsusalegesă-Șidescoperedivini-tateaînfațaei.Uimitor!Esteunharpentruceilepădați,daresteșioacuzareindirectălaadresaapostazieicelordinIsrael.Dom-nul Isus alege să se descopere unui păcătos disprețuit de iudeiși încă unei… femei păcătoase. În arhitecturaEvangheliei sale,Ioanașeazăaceastă întâlniredincapitolul4dupăextraordinaradeclarațieaDomnului Isusdincapitolul3.Episodul cu samari-teancaesteoilustrațieacuvintelorrostiteînaintealuiNicodim:

,,Fiindcă atât demult a iubit Dumnezeu lumea, că adatpesingurulLuiFiu,pentrucaoricinecredeînElsănupiară,cisăaibăviațaveşnică“(Ioan3:16).

Domnul Isus trecepeste statutul femeii,peste indiferențaei,pesteignoranțaei.Trecepânășipestepăcătoșeniaei.ElenusuntobarierăîncaleaLui.Nouăneestefoarteușorsă-idisprețuimpepăcătoșișisăneizolămdeei.Putemfoartebinesă-idisprețuimpe homosexuali și pe toți aceia care urmăresc distrugerea tine-rei generații, a familiilor și a națiunii.Ne simțim justificați să-iurâmpeteroriștiiislamicicaredaubuznapestenoiînorașeleși

70

Daniel Brânzei

încaselenoastre.Dartocmaieisuntcâmpulnostrudemisiune!Pe ei ne-a trimisDomnul să-i aducem la credință, la întâlnireapersonalăcuChristos!Eisuntazi,,ceibolnavi“care,,autrebuințădedoctor“.

SărevenimînsălatextulluiIoan.

II. De ce s-a dus Domnul Isus prin Samaria?,,Domnulaaflatcă fariseiiauauzitcăEl faceşiboteazămai

mulțiucenicidecâtIoan.ÎnsăIsusnubotezaElÎnsuşi,ciuceniciiLui.AtunciapărăsitIudeeaşiS-aîntorsînGalileea“(Ioan4:1-3).

Domnul Isus a trebuit să plece din Iudeea pentru că succe-sul îipuneaviața înpericol.Pentruovreme,misiuneaDomnu-lui s-a suprapus peste cea a lui IoanBotezătorul. În Iudeea, Elpropovăduiapocăințașivenireaîmpărăției luiDumnezeu.DupăproclamarearostitădeIoanBotezătorulînapaIordanului(,,IatăMielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii“ – Ioan 1:29),mulțimilecareaumersdupăIsusauajunssă ledepășeascănu-mericpecelecareveneaulaIoanBotezătorul.MulțierautrimișilaDomnulIsuschiardeIoanBotezătorul.Văamintițicelebraluideclarațiedinfinalulcapitolului3:

,,Între ucenicii lui Ioan şi între un iudeu s-a iscat oneînțelegerecuprivirelacurățire.AuvenitdecilaIoanşii-auzis:„Învățătorule,CelceeracutinedincolodeIordanşidesprecareaimărturisittuiatăcăboteazăşitoțioame-niiseduclaEl”.

Drept răspuns, Ioan i-a zis: „Omul nu poate primidecât ce-i estedatdincer.Voi înşivă îmi suntețimartorică am zis:Nu sunt euChristosul, ci sunt trimis înainteaLui.Cinearemireasăestemire,darprietenulmirelui,carestăşi-lascultă,sebucurăfoartemultcândaudeglasulmi-relui,şiaceastăbucurie,careesteamea,estedeplină.

TrebuiecaElsăcrească,iareusămămicşorez.Celcevinedincerestemaipresusdetoți;celceeste

depepământestepământescşivorbeştecadepepământ.Celcevinedincerestemaipresusdetoți.Elmărturiseşteceavăzutşiaauzit,şitotuşinimeninuprimeştemărturiaLui.CineprimeştemărturiaLuiadevereşteprinaceastacăDumnezeu spuneadevărul.CăciAcelape careL-a trimis

71


Dumnezeu vorbeşte cuvintele lui Dumnezeu, pentru căDumnezeunu-IdăDuhulcumăsură.

Tatăl iubeşte pe Fiul şi a dat toate lucrurile înmânaLui.CinecredeînFiulareviațaveşnică,darcinenucredeînFiulnuvavedeaviața,cimânialuiDumnezeurămânepesteel”(Ioan3:25-36).

IoanBotezătorulpleacădinscenăpentrua-IlăsaloculDom-nuluiIsus.PopularitateaLuicreșteșipentrucăfaceminuni.IoanBotezătorul n-a făcut niciodată vreominune.Minunile îi fac peoameni să-Lpreferepe Isus și numărul celor care-L înconjoarădepășeșteacumcumultnumărulcelorcareveneaulaIoan.Ver-setuldoi introduceun comentariuadăugat intenționatde evan-ghelistulIoan.ElținesăprecizezecăDomnulnubotezaElînsuși,ciuceniciiLui îibotezaupeoameni.Ceicear fi fostbotezațideDomnul i-ar fipututprividesuspeceibotezațideuceniciiLui,așacăDomnulaalessănufacăfavoritisme.Gestulmaiaratăînsășialtceva:valoareabotezuluinustăîncineîlsăvârșește,ciînsta-rea inimii celui ce sebotează.Nueste importantbotezătorul, cicelcesebotează.Maitârziu,apostolulPavelvaexclama:

,,Mulțumesc luiDumnezeu căn-ambotezat peniciu-nul din voi, afarădeCrisp şiGaius, pentru canimeni sănupoatăspunecăațifostbotezațiînnumelemeu“(1Cor.1:14-15).

DacătoțiuceniciiDomnuluibotezauoameniînIordansepreapoatecauniisăfifostbotezațichiardeIuda!Astan-aavutînsănicioimportanțăpentruvalabilitateaactuluisăvârșit.

Popularitatea în creștere I-a atras Domnului Isus atenția șiuraconducătorilorreligioși.ElsehotărăștesăeviteoconfruntareprematurășipleacăspreGalilea,sprecasă,undevastaapoipesteunandezile,în,,mareacampaniedinGalilea“.

Conflictele își au și ele vremea lor … Domnul era conștientcă împlineșteunprogramprofetic.Evanghelistul Ioannespunecă, natural sau supranatural, El a evitat anumite lucruri ,,pen-tru că nu-i sosise încă ceasul“ (Ioan 2:4; 7:30; 8:20; 12:23,27;13:1;16:23; 17:1). În Nazaret, de exemplu, când cei de acolo aucăutatsă-Lomoare,IoannespunecăEls-afăcutnevăzutdinmi-jlocullor.

72

Daniel Brânzei

LaplecareadinIudeaspreGalilea,DomnulaalessămeargăprinSamaria.Nuera ruta evreiascăobișnuită.Existaudouă căimultmaiușoareșimultmaifrecventate.Puteaisămergipe,,viamarina“,drumuldecoastă,pânălaCarmelșiapoisătreciînin-terior,spreGalileasauputeaisătreciIordanulșis-o ieipe ,,viamontana“, pe calea regală, printr-o regiune numită Perea pânălaMareaGalileii.Ambele ruteocoleauSamaria.Peelemergeauiudeiicareevitausăse ,,întineze“cupopulațianecuratădeaco-lo.NuînsășiDomnulIsus.IoannescriecăEl,,trebuiasătreacăprinSamaria“(Ioan4:4).

Termenuldinlimbagreacăspunecă,,eraimperiospentruEl“,,,eranecesars-ofacă“.Îlașteptaacoloofemeiecareaveanevoiedeapavie.Eraoîntâlniredecisășipregătităînaintedeîntemeie-realumii.Ofemeietrebuiaadusălamântuireșiprinea,trebuiaumântuițiunîntreggrupdeoamenidinregiuneaaceeadisprețuităalumii.Domnul,,trebuia“sătreacăprinSamaria.

III. Ce s-a întâmplat în Samaria?LângăfântânaluiIacovs-auîntâlnit,subarșițaamiezii,două

persoane. Femeia samariteancă avea găleata fără de care nu seputeascoateapă.DomnulIsusavea însăapavie.Amândoierauînsetați în trup, dar în suflet, însetată era numai samariteanca.DomnulIsuseraizvorulvieții.

,,A venit o femeie dinSamaria să scoată apă. „Dă-Misăbeau”, i-azis Isus.CăciuceniciiLuiseduseseră înce-tate să cumpere de ale mâncării. Femeia samariteancăI-a zis: „Cum Tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeiesamariteancă?” Iudeii, în adevăr, n-au legături cu sama-ritenii“(Ioan4:7-9).

Femeia aceasta fără nume și de proastă reputație a venit laamiază ca să nu se întâlnească cu celelalte femei, care veneaupentruapăînrăcoareaînserăriișizăboveausămaisteadevorbă.Maretrebuiesăfifostuimireaeicândadatacolopesteunbărbat(numai femeile aduceau apă) și încă peste un iudeu! Și maiuimităafostcândl-aauzitcă-ivorbește.Iudeii,spunetextul,,,n-aulegăturicusamaritenii“.Traducerealiteralăsună,,nufolosescaceleașiinstrumente,unelte,cusamaritenii“.Acum,evreulacestavreasăsefoloseascădegăleatasamaritencei.Isustrecepesteba-

73


riereletradițiilor.Maimult,Elîșitrimiteucenicii într-ocetateasamaritenilorcasăcumperemâncaregătitădesamariteni.Maremirare!

Cumdes-audustoțiucenicii?N-arfifostsuficientsămeargădoar doi, trei dintre ei? Se pare că El i-a convins că vrea sărămânăsingur.Știa căaveaacoloo întâlnire…cuo femeie.Baîncăcuofemeiecaretrăiaîncurvie…Șiastaprobabildemultăvreme.

SinguraScripturăpecareoaveausamariteniieraPentateuhul,iaracolo,singurulmotivdedivorțeracurvia.Femeiaaceastatre-cuseprincincidivorțuri,iaracumtrăiaiarîncurviecuunbărbatcarenu-ierasoț.DomnulIsusștiatoateacestea,deșin-ovăzusepefemeieniciodatăînviațaLui.ÎnastastădovadadivinitățiiLui.Cuaceastaocopleșeștepesamariteancă:

,„Veniți de vedeți un om care mi-a spus tot ce amfăcut.NucumvaesteacestaChristosul?”“(Ioan4:39).

Din doar câteva schimburi de cuvinte, Domnul răstoarnăîntregasituație.Lasuprafață,pentrucăfemeiaaregăleatafărădecarenuseputeaajungelaapă,sepăreacăElarenevoiedeajuto-rulei.Înstrăfunduriînsă,eaesteceacarearenevoiedeceeaceîipoateoferiEl.

,,Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut tudarul luiDumnezeuşi cineesteCel ce-ți zice: ,,Dă-Misăbeau!“tusingurăaificerutsăbei,şiElți-arfidatapăvie.”

„Doamne”, I-a zis femeia, „n-ai cu ce să scoți apă, şifântânaesteadâncă,deundeaiputeasăaidaraceastăapăvie?EştiTuoaremaimaredecât părintelenostru Iacov,carene-adat fântânaaceastaşiabăutdineael însuşi şifecioriiluişivitelelui?”

Isus i-a răspuns: „Oricui bea din apa aceasta îi va fiiarăşisete.Daroricuivabeadinapapecarei-ovoidaEuînveacnu-ivafisete,baîncăapapecarei-ovoidaEusevaprefaceînelîntr-unizvordeapă,carevațâşniînviațaveşnică.”

„Doamne”,I-azisfemeia,„dă-miaceastăapă,casănu-mimai fie sete şi să numai vin până aici să scot” (Ioan4:10-15).

74

Daniel Brânzei

Învernacularulevreilor,apaputeasăfiesau,,moartă“,caapaadunată în lacuri șimări, sau ,,vie“ ca apade izvor, care curge.Femeiaacrezutinițialcăarede-afacecuunomcareaveadarulsăgăseascăizvoareși-lroagăsă-iarateunulaproapedecasaeicasănumaitrebuiascăsăseexpunăbatjocoriidrumuluilafântânacomunăacetății.

DarcumdeîiesteDomnuluiIsussete?Estecazulsăobservămcă Domnul n-a făcut niciodată ominune pentru El însuși. N-afăcutminuni ca să-și potolească foamea sau să-și stâmpere se-tea,deșiputeas-ofacă.Elarespectatmunca,osteneala,efortul,dependențadealții.AfostpartedindorințaLuideaexperimentaumanitatea în toate dimensiunile ei. Noi dobândim ceea ce netrebuieprinmuncanoastră,prinefortulnostru,prinmuncaal-torasauprinefortul lor.DomnulIsuss-a făcutasemeneanouă,refuzânddeliberatsăfacăvreodatăvreominunepentruElînsuși.

Esteclarcăsamariteancan-apătrunssensulspiritualalofer-teiLui,așacăurmătorulpaspecare-l faceDomnulIsus îndia-logulcueaestesă-idescoperedivinitateaSa.Elofacetrimițând-odupăbărbatulei.Cândearefuză,scuzându-secăn-arebărbat,Elouimește,spunându-itotuldespretrecutulei:

,,Isusi-azis:„Bineaiziscăn-aibărbat.Pentrucăcincibărbațiaiavut,şiacelapecare-laiacumnu-țiestebărbat.Aiciaispusadevărul.”

„Doamne”, I-a zis femeia, „văd că eşti proroc“ (Ioan4:17-19).

Unproroceraunomcuaccesdirect laDumnezeu.Astfeldeoameniintraserăînistorie,darnumaiexistaupevremeaaceea.Samariteanca vrea să profite de o asemenea întâlnire și să-șirezolve o problemă spinoasă, problema locului adevărat de în-chinare:munteleGarizimsauTempluldelaIerusalim?

Unaltuli-arfiatrasatențiaacesteifemeicăareproblememultmaimarișimaiurgenteînîncercareaeideastacorectînaintealuiDumnezeu,darDomnulIsusfoloseșteîntrebareafemeiipen-trua-idaeișipentruanedanouăunadincelemaiimportantelecții despre adevărata natură a închinării, aceea ,,în duh și înadevăr“. Este încă unul din marile paradoxuri din Evanghelialui Ioan! Suprema lecție despre închinare nu este dată ucerni-

75


cilordincurțileTemplului de laIerusalim,ciuneisemi-păgânepăcătoasedintr-unlocpresupusdemonic,Samaria!

,,Părințiinoştris-auînchinatpemunteleacesta,şivoizicețicăînIerusalimesteloculundetrebuiesăseînchineoamenii.”

„Femeie”, i-a zis Isus, „crede-Mă că vine ceasul cândnu vă veți închina Tatălui nici pe muntele acesta, niciîn Ierusalim.Voi vă închinați la cenu cunoaşteți, noineînchinăm la ce cunoaştem, căcimântuirea vine de la iu-dei.Darvineceasul, şiacumaşivenit,când închinătoriiadevărațisevorînchinaTatăluiînduhşiînadevăr,fiindcăastfeldeînchinătoridoreşteşiTatăl.

DumnezeuesteDuh,şicineseînchinăLuitrebuiesăIseînchineînduhşiînadevăr”(Ioan4:20-24).

Ce spune Domnul este că punctul corect de închinare nutrebuie căutat pe orizontala geografică a realității, ci pe verti-cala trăirilor sufletești, unde nu are importanță circumstanțaexterioară, ci condiția reală a celui care vine să se întâlneascăcuDumnezeu.La fântâna lui Iacov,DomnulIsusrepetăde faptlecțiaprimitădepatriarhulalcăruinumeîlpurtafântâna,Iacov,cuocaziafoartesemnificantuluiluivis:

,,(Iacov) A ajuns într-un loc unde a rămas pestenoapte, căci asfințise soarele. A luat o piatră de acolo, apus-ocăpătâişis-aculcatînloculacela.Şiavisatoscarărezematădepământ,alcăreivârfajungeapânălacer.În-gerii luiDumnezeusesuiauşisepogoraupescaraaceea.ŞiDomnulstăteadeasupraeişizicea:

„Eu sunt Domnul, Dumnezeul tatălui tău Avraamşi Dumnezeul lui Isaac. Pământul pe care eşti culcatți-l voida ție şi seminței tale.Sămânța ta va fi capulbe-rea pământului; te vei întinde la apus şi la răsărit, lamiazănoapteşilamiazăzişitoatefamiliilepământuluivorfibinecuvântateîntineşiînsămânțata.

Iată,Eusuntcutine;tevoipăzipretutindenipeundeveimergeşitevoiaduceînapoiînțaraaceasta,căcinutevoipărăsipânănuvoiîmplinice-țispun.”

Iacovs-atrezitdinsomnşiazis:„Cuadevărat,Dom-nulesteînloculacesta,şieun-amştiut.”

76

Daniel Brânzei

I-afostfricăşiazis:„Câtdeînfricoşatesteloculaces-ta!AiciestecasaluiDumnezeu,aiciestepoartacerurilor!”ŞiIacovs-asculatdis-de-dimineață,a luatpiatrapecareopusesecăpătâi,apus-ocastâlpdeaducere-aminteşiaturnatuntdelemnpevârful ei.Adat locului acestuianu-meleBetel“(Gen.28:11-19).

Lafeldenepriceputcasamariteanca,Iacovn-aînțelesatuncicăvafi,,pretutindeni“cuDumnezeuși-lvaputeaslujiînoriceloccucurățeniainimii.Rudimentar,elaridicatnaivunaltarcasăîn-semneunlocpreferat,încercândastfelsăpironeascăprovidențacuopiatră…

Metaforavisului luiIacovamaifost folositădeDomnulIsusși în dialogul cuNatanael, un israelit în care nu există vicleșug(textual: ,,Un israel încarenuexistăIacov).Șipeel l-acopleșitomniștiințamanifestatădeIsusdinNazaret:

„Deundemăcunoşti?”I-azisNatanael.Drept răspuns, Isus i-a zis: „Te-amvăzutmai înainte

casătechemeFilip,cânderaisubsmochin”.Natanael I-a răspuns: „Rabi, Tu eşti Fiul lui Dum-

nezeu,TueştiÎmpăratulluiIsrael!”Dreptrăspuns,Isusi-azis:„Pentrucăți-amspuscăte-

amvăzutsubsmochin,crezi?Lucrurimaimaridecâtaces-tea vei vedea.”Apoi i-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun,că,deacumîncolo,vețivedeaceruldeschisşipeîngeriiluiDumnezeu suindu-se şi pogorându-sepesteFiul omului”(Ioan1:48-51).

Samariteanca nu i-a răspuns direct necunoscutului de lafântână,ciacăuatsăserefugiezefatalisticînnădejdeamesianicăstrăbună.Eanuvreasă-ljigneascăpeacestiudeu,daramânăde-ciziadisputeipentruvremea încarevaveniMesia.Nelăsându-iaceastă șansă, Domnul Isus îi răspunde direct, cerându-i unrăspunsimediatșiimposibildeocolit:

„Ştiu”, i-a zis femeia, „că are să vinăMesia (căruia Ise zise Christos); când va veni El, are să ne spună toatelucrurile”.Isus i-a zis: „Eu, cel care vorbesc cu tine, suntAcela”(Ioan4:25-26).

77


ÎntâlnirilecuChristosnusuntniciîntâmplătoareșinicilipsitede importanță. Samariteanca se ferește de o discuție neplăcută,darDomnuloforțeazăsăsteaînainteaLuicatrimisdirectalluiDumnezeu.EsteșansaeișiEln-avenitdegeabapânăînSamaria.EsteocaziaeișiEln-olasăs-opiardă.Oiubeștepreamultpentruașaceva.Deaceea,discuțiadespreseteatrupuluis-atransformatîntr-una despre stâmpărarea sufletului. Nu-i de mirare că ,,fe-meiași-alăsatgăleata“,uitândparcăpentruceveniseșis-adusîncetatesăspunăoamenilor:

„Venițidevedețiunomcaremi-aspustotceamfăcut.NucumvaesteacestaChristosul?”(Ioan4:29).

Întretimp,dupăplecareasamaritencei, la fântânăare locunincidentcare-iaratăpeucenicinucumultmaipricepuți șimaiavansațiîncunoaștereaDomnuluiIsusșialucrăriipecareavenitEls-ofacă.

Ei se întorcdin cetate și semiră că-Lgăsesc stândde vorbăcuo femeie (Ioan4:27),darnucuteazăsă-L întrebenimic.Apoiîl îndeamnă săvină sămănânce ceaduseserădin cetate,darElstă singur laoparte,preocupat intensde altceva.Sunt sigur căserugaTatăluipentrusuccesulsamaritenceiplecată înprimaeicampaniedeevanghelizare.,,Adu-iTată!Atrage-icuDuhulSfântșinu-ilăsasăsteaacasă.Știucănu-imarelucrucăamștiuttotuldesprefemeiaaceasta…Știutoți!Cănu-iunsecretpentrunime-nidinpărțileacestea…Dar,Tată,TuîipoțiaducelaMineșiprincuvinteleslabealeacesteifemei.Fă-oTată.Terogpentruei“.

Prins în tensiunea rugăciunii,El lepareucenicilordistant șisătul de parcă altcineva i-ar fi adus între timp demâncare. Laîntrebarealorcurioasă,Elîimustrăduios,indicându-leunpaliersuperiortrupuluipentruîmplinireapersonală,palierulîmpliniriivoiiluiDumnezeu:

,,În timpul acesta,ucenicii Îl rugau sămănânce şi zi-ceau:„Învățătorule,mănâncă!”

DarEl le-azis: „Euamdemâncatomâncarepecarevoin-ocunoaşteți”.

Uceniciiauînceputsă-şizicădeciuniialtora:„Nucu-mvaI-aaduscinevasămănânce?”

Isusle-azis:

78

Daniel Brânzei

„MâncareaMeaestesăfacvoiaCeluiceM-atrimisşisăîmplinesclucrareaLui.

Nu ziceți voi cămai sunt patru luni până la seceriş?Iată,Euvă spun:Ridicați-văochii şi privițiholdele, caresuntalbeacum,gatapentruseceriş.

Cine seceră primeşte o plată şi strânge rod pentruviațaveşnică,pentrucaşicelceseamănăşicelcesecerăsăsebucureînacelaşitimp.Căci,înaceastăprivință,esteadevărată zicerea: ,,Unul seamănă, iar altul seceră“. Euv-amtrimissăsecerațiacoloundenuvoiv-ațiostenit,alțiis-auostenit, şi voiați intrat înosteneala lor” (Ioan4:31-38).

Trupul Domnului Isus era flămând și însetat după mân-careșiapă.SufletulLuieraînsăsătuldoaratuncicândîmplineavoiaTatălui.Fusesetrimispepământcasă-isalvezepeoameniipăcătoșidelapieireșisăledeadaruliertăriișialînfieriidivine.

Ioan notează telegrafic, ceea ce e de mirare având în ve-dere ce mult spațiu a acordat amănuntelor de mai înainte, cădeznodământul descoperirii Lui de Sine a avut ca rod salvareacelor de acolo.Acesta este rezultatul dorit deDumnezeupretu-tindeni:

,,Mulți samariteni din cetatea aceea au crezut în Isusdinpricinamărturieifemeii,carezicea:„Mi-aspustotceam făcut”.Cândauvenit samaritenii laEl,L-aurugat sărămânălaei.ŞiElarămasacolodouăzile.MultmaimulțiaucrezutînEldinpricinacuvintelorLui.Şiziceaufemeii:„Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci dinpricinăcăL-amauzitnoi înşine şi ştimcăAcestaeste înadevărChristosul,Mântuitorullumii”(Ioan4:39-42).

Paradoxulesteacuma întreg!Celprigonitșialungatdin ,,lo-curile sfinte“ de la Ierusalim și din Iudea, a trecut în regiuneaîndrăciților din Samaria, iar vestea bună adusă de El, refuzatăde cei religioși din Israel a fost îmbrățișată din toată inima depăgâniidinSihar.Fântânastrăvechea luiIacovaadus iarviațăcelorgatasăseadapedincredințapatriarhului.

AmrecitittextuldinIoan4casă-mirăspunduneicuriozități:“I-a potolit până la urmă samariteanca setea Domnului Isus?”

79


N-am găsit în text decât această stingheră precizare, care maimultcomplicădecâtsimplificălucrurile:

“Atuncifemeiaşi-alăsatgăleata,s-adusîncetateşiazisoamenilor…”(Ioan4:28).

Galeata a rămas abandonatăstingher, undeva între DomnulIsusșisamariteancă.“Cumdeauitat-o?A uitat pentru ce venise? Găleata eraplinăsaueragoală?”

Subiectul dialogului inițial dintreDomnul Isus și samariteancă a fostabandonatdeIoan.Oaredece?

Evanghelistul Ioanesteun ,,minima-list“, preocupat mereu să spună multprintr-o extraordinară economie decuvinte.Vocabularul folositdeel estealunuicopilde12ani,darfiecarecuvântalnarațiuniiluicapătăînțelesurimultiple,fiindîncărcatcusensuridiferite,sugestive,simbolice.FrazaluiIoanestemultistratificată,mustind de înțelesuri bogate, suprapuse, tainice. Fiecare cititorpătrundedoaratâtcâtîiîngăduiepropriaînțelepciune,careareșieanevoiedeiluminareaDuhuluipentruaprimi,,lumina“.

Știindtoateacestea,trebuiesăpornimdelapremizacăînîn-tâmplareacusamariteancanimicnueste,,laîntâmplare“,niciunelementnuesteoextravaganță,cioesențăîncaresuntdistilateînțelesuriprofunde.

Ioan ne spune că samariteanca și-a abandonat preocupa-reapentrusetea trupului, înțelegândcăareocazia rarădea stadevorbăcucinevacare-iputeadarăspunslaîntrebărimultmaiarzătoare.Raportuldintreceidoiseschimbă,balansându-sespreoinversarecategoricăapozițiilor:ceacarecereesteacumfemeia,iarcelcarepoatedaesteevreulsinguraticcare-istăînfață.

Găleataabandonatămarcheazăoproblemăuitatăîncontextuluneia infinitmaimari.Adevăratelenoastrepoverinu lepurtămpeumeri,ciîninimă.

Cumulți ani înurmă,RichardWurmbrandmi-adatun sfatpastoral: ,,Învață să-i asculți pe oameni. Învață să descoperiadevăratelelorprobleme,nucelecucarevinei latine.Oamenii

80

Daniel Brânzei

îșimărturisescproblemelemicicasăleascundăpecelemari,peceleadevărate.CeredelaDumnezeuabilitateasăpoțicitidincolodecuvintelepecarevineisățilespunășisăauzimesajelenecu-vântatedininimilelor“.

Samariteanca venise după apă ca să-și potolească setea, darsufletul ei erapârjolitdeo setemultmaiadâncă șimaimistui-toare,seteadupăiertare,dupădragoste,dupăsemnificație,seteadupăDumnezeu.

„Doamne”, I-a zis femeia, „văd că eşti proroc.Părințiinoştri s-au închinat pemuntele acesta, şi voi ziceți că înIerusalimeste loculunde trebuie să se închineoamenii.”(Ioan4:19-20).

Găleataabandonatămarcheazătrecereadelaegoismlapreo-cupareapentrualții.Samariteancaauitatdeproblemaei,pentrucăadescoperitbucuriadeamergelaoameniicareodisprețuiausă le ofere și lor șansa de a sta de vorbă cu ,,proorocul“ deexcepțiecucareseîntâlnise.Citimîngestuleicăfemeiaaceastaavrutsălefacăbinecelorcareovorbeauderău,aalessălefieobinecuvântarecelorcareoblestemau.Refuzatădeeicagrup,sa-mariteancaîi iubeaîntainăpefiecare.Justificându-ledisprețul,ea a ales să-i îmbrățișeze cu bucuria unei iubiri care dădea pedinafară.

Găleata abandonată, probabil intenționat, marchează grabaspirituluimisionarcareapusstăpânirepeea.Iatăcemi-ascrisVali Radu din România când l-am rugat să-mi dea răspuns laîntrebareameadintitlulacestuiarticol:,,I-adatpânălaurmăsăbea?“

,,Hmm...Chiarcănum-amgânditlaasta...Presupuncăîntreplecarearapidăafemeiișireîntoarcereaeicumulțimeadecurioșia durat ceva timp, suficient ca Domnulmăcar să-și aline seteapentru ca așternereamesei și timpul hrănirii împreună cu uce-niciis-arfisuprapuspestevenireacurioșiloradușidemisionaraadhocșitocmaiastavoiasăeviteSfințiaSadatorităvalorilorșipriorităților Sale (Ioan 4:27-34). Cred că samariteanca scosesedeja apă că altfel era nonsens să-i ceară să bea dintr-o găleatăgoală. În plus, cred că privind spre apa din găleată Domnul ofolosește ca ilustrație pentru a-i vorbi de apa vieții. Că a rămas

81


acologăleata,credmaicurândcădinintenție,nudineroare.Co-losalabucurieafemeiidinSihar,căea,nevrednică,aavutprivile-giulsă-laflepeMesia,apropulsat-osprecetate:Origăleatai-arfi încetinit, i-arfistânjenitmișcarea,arfi încurcat-opurșisim-plulamers.Nuștiudacăagânditastasauatâșnitspreoameni,uitânddegăleată,dimpreunăcutrecutulei…“

82

Daniel Brânzei

83


Capitolul 4b- Credință pentru minuni sau minuni pentru credință?

Ioan 4:43-54 - Vindecarea fiului unui slujbaș împărătescAceasta este cea de a douaminune/semn din evanghelia lui

Ioan.Ea facepartedingrupulprimelor treidinșapte, ilustrândtreptele care duc la salvarea sufletului: ascultarea de CuvântulluiDumnezeu (transformarea apei în vin), credința (vindecarearobuluiunuisutaș)șiunactdevoință(vindecareaslăbănoguluide38deani).

ÎntâmplareaîidăocazialuiIoansăclarificerelațiadintremi-nuni și credință.Concluzia este că scopul supremeste credința,minunilefiinddoaroocaziedeilustrareadivinitățiiCeluiîncarecredem.Minunilesuntpentrucredință,nuinvers,credințapen-truminuni!

Întorsde la Ierusalim înCanadinGalilea, Isus a fost vizitatcuocereredeunulcareauziseșieldeminuneacutransformareaapeiînvin:

,,Isus S-a întors deci în Cana din Galileea, undeprefăcuse apa în vin. În Capernaum era un slujbaşîmpărătescalcăruifiuerabolnav.Slujbaşulacestaaaflatcă Isusvenisedin Iudeea înGalileea, s-adus laEl şiL-arugat să vină şi să tămăduiască pe fiul lui, care era pemoarte“(Ioan4:46-47).

Intrăm într-un impas pentru că Domnul îl refuză și preferăsă-ipunălaîncercarecredința:

84

Daniel Brânzei

,,Isusi-azis:„Dacănuvedețisemneşiminuni,cuniciunchipnucredeți!”

Slujbaşul împărătesc I-a zis: „Doamne, vino până numoaremicuțulmeu”.

„Du-te”, i-azis Isus, „fiul tău trăieşte”.Şiomulacelaa crezut cuvintele pe care i le spusese Isus şi a pornit ladrum“(Ioan4:48-50).

Urmează apoi o răsturnare a situației! Slujbașul l-a zorit peDomnulIsusșii-aspussăfacăcumziceel,săvinăimediatcuellaCapernaum.DomnulIsus îidăoporuncă: ,,Du-te!“Estedru-muldelacredințălaascultare.Credințacarenedăcurajsămer-gemlaDomnulcucererilenoastretrebuiesăcreascălanivelullacare Îi lasăLui autoritatea de a decide ce, cum și când să facă.Esteschimbareadela,,Vino!“,la,,Du-te!“Credințaadevăratăsesupune înascultare și facece i seporuncește. Ioannespunecăsutașula trebuitsă treacăprintr-onoaptea încercăriicredinței.Oaredecâteoriși-ofispusel:

,,De ceL-amascultat și amplecat singur?Cevor zice ceideacasă?N-ar fi cumvamai bine sămă duc înapoi și să insist săvinășiElcumine?“

Ascultareadecomanda lui Isus i-aadus în zori confirmarea,cândaajunsacasă:

,,Pecândsepogorael,l-auîntâmpinatrobiiluişii-auadusvesteacă fiul lui trăieşte.El i-a întrebatdeceasul încareaînceputsă-ifiemaibine.Şieii-auzis:

„Ieri,înceasulalşaptelea,l-aulăsatfrigurile”.TatălacunoscutcătocmaiînceasulacelaîiziseseIsus:„Fiultăutrăieşte”.Şiacrezutelşitoatăcasalui.Acestaesteiarăşialdoi-

leasemnfăcutdeIsusdupăceS-aîntorsdinIudeeaînGa-lileea“(Ioan4:51-54).

Omul acesta a plecat prin credință și a ajuns la Credință! AvenitlaDomnulIsusprincredință,daraplecatdelaElprinas-cultare.Aceasta este cheia întregii întâmplări. Isus a insistat săfietratatcadivin.NimicmaipuținnuL-apututsatisface.Divini-tateaLui îidădreptulsăstabilească termeniioricărei lucrăripe

85


careoface.Noiputempropune,darEldispune!AreprerogativulacestaînvirtuteadumnezeiriiSale.

PrinacelașiimpasautrecutșiceidinfamilialuiLazăr.MartașiMaria i-au reproșat căn-avenit atunci cândL-auchemat elesă-l vindecepe fratele lorbolnav,darEl le-a asigurat că știe ceface,cumfaceșimaiales,cândface.SinguracredințăacceptabilăpentruDumnezeuesteceacareestegatasăasculte,credințacare-LlasăpeElsăfieDumnezeușisădecidătoatelucrurile.

CașiîncazulprimeiminunidinCana,DomnulIsusși-aarătatslavaSașiaceastaaduslacredințacelorce-aufostpărtașilaea.Ioan notează că slujbașul împărătesc ,,a crezut el și toată casalui“ (4:53). Credința careaprodusminunea s-a transformat încredințaînIsusChristoscaMesia.MinuneaavalidatdivinitateaLui.AceastaafostrațiuneatuturorminunilorsăvârșitedeEl.

Credcăar fipotrivitaicisăstăruimasupraacesteiclarificăridespre credință și minuni. Este clar că Domnul Isus a cerutcredință,întimpceoameniideatuncișidintotdeaunapreferămi-nunile.AșacumvomvedeaînfinalulevanghelieiluiIoan,părereaDomnuluiIsusestecăocredințăestecuatâtmairăsplătităcucâtaavutpartedesemnemaipuține:

„Tomo” i-a zis Isus, „pentru căM-ai văzut, ai crezut.Fericedeceicen-auvăzut,şiaucrezut”(Ioan20:29).

Înaintedea intra în subiect, vă rog săvăopriți o clipă și săvăgândițilaaceastăafirmație:„Celmaimareomnăscutvreodatădintr-ofemeien-afăcutniciominune“.Știțidesprecineestevor-ba, nu?Domnul Isus a spus despre Ioan că este ,,celmaimaredintreceinăscuțidinfemei“(Matei11:11)șiiatăceauspusoame-niideatuncidespreIoan:

,,Mulți veneau la El şi ziceau: „Ioan n-a făcut niciunsemn, dar tot ce a spus Ioan despre omul acesta eraadevărat”(Ioan10:41).

Deceestenecesarăoasemeneadiscuție?LaurmaurmeinuestemaibinesălăsămpefiecaresăcreadășiDumnezeu,,săfacădupăcredințafiecăruia“?

Discuția este necesară pentru că trăim vremuri pericu-loasepentru ,,păstrareaEvangheliei“ șiavemdatoriasăapărăm

86

Daniel Brânzei

,,credințadatăodatăpentrutotdeaunasfinților“(veziepistolaluiIuda).

Laînceputulacestuimileniu,prinanul2001,lideriicharisma-ticidinAmericaauproclamatinaugurareauneinoiepocicreștinenumită,,NouaReformație“.Eiauanunțatcă,,tot“ces-aîntâm-platînveaculîntâisevaîntâmplaacumiarăși.Printrealtele,vorapare apostoli care vor avea revelații noi care vor depăși NoulTestament, vomavea contact cu îngerii, vomputea circuladus-întorsîncer,vomproclamadomnialuiChristospestetotșitoateșivorinstauraÎmpărățiapetoatăfațapământului.Eipretindcăvindecărilevordeveni lucruriobișnuiteși trebuiesc încadrate înformenoi.Ceisuferinzinu-ivormaichemapepresbiteriacasă,ci se vorduce ei la adunare,unde-i vor aștepta servicii specialedevindecare.Așacevanuaexistatpevremeaapostolilor,nicipevremea bisericilor istorice, nici pe vremea primeiReforme.Vi-lînchipuițipeLuthersaupealtmarereformatorsăconducăastfeldeserviciidevindecare?

NAR (pentru cei care vor să caute fenomenul pe Google)nu este o trezire spirituală autentică, ci o ușă periculoasă spremanifestări ciudate, în care minunile, nu ,,credința în ce estescris“esteautentificareadivină.Eiculegversetedepeaicișiaco-lodinBiblie,uneleadresateexclusivevreilor și astadoar într-oanumită circumstanță istorică, și construiesc un sistem teologicatrăgător, dar neadevărat. Invalizii și bolnavii incurabili le cadvictime nevinovate,munciți inutil de un sentiment de neîmpli-nireșivinovăție.

,,Celcevinevavenișinuvazăbovi“!Pânăatunci,credcăestebine săne ferimde extremisme și sănu fimnici din cei care îispunluiDumnezeuceTREBUIEsăfacă,nicidinceicare-IspunceN-AREVOIEsă facă.Nuestevremeaminunilor ,,ca regulă“,darelesepot întâmplaoricând ,,caexcepție“.Nucredcăexistă,,continuaționaliști“caresăcoboarefocdincercapevremealuiIliesausătransformeapaînvincalanuntadinCanaGalilei,deșiastfeldeactualizăriauapărutînșlagăreșipoezii(lemaiîncearcăuniișiprinrestaurante…).Teologianusefaceînsănicicupoeziașinicicumelodia!TeologiasefacebuchisindpetextulScripturiișistăruindcucredincioșieîn,,învățăturaapostolilor“.

87


Estepreferabilsăstămînsmerenie,să-LlăsămpeDumnezeusă fieDumnezeușisă facăcumcredeEldecuviință.TrebuiesărămânemancorațiînSolaScriptura,pânăceCuvântulsevacobo-rîiarășiprintrenoi,aducândcuSineșiÎmpărățiaviitoarepentrucareamfostîndemnațisănerugămcusârguință:,,Doamne,vieÎmpărățiaTa!“

Fărănicioîndoială,Dumnezeuestecunoiîntoatenecazurileacestei lumi nedesăvârșite. Și tot fără îndoială, noi nu suntemîncă cu El, în lumea Lui desăvârșită și lipsită de prezența șiprăpădirilepăcatului.

Vremurile minunilorÎntrebare:DecenufaceDumnezeumaimulteminuniastăzi?

Decenusuntminunilecevaobișnuitșicotidianîncreștinism?Răspuns: Minunile sunt, prin chiar definiția lor, ,,excepții

de la normal“, rarități prin excelență. Urmăriți raționamentulurmător:1.Dacăîncreștinismminunilearfi ,,normalul“, lucruriextraordinare s-ar întâmpla în fiecare zi, în toate locurile undesunt creștini. 2. Dacă lucruri extraordinare s-ar întâmpla dedouămiideani,înfiecarezi,întoatelocurileundesuntcreștini,extraordinarul n-ar mai fi extraordinar, ci ar fi ,,normalul“ defiecare zi al creștinismului. 3.Dacă lucrurile extraordinare ar fi,,normale“,atuncielen-armaifi,,minuni“șin-ammaiaveane-voiedecredință!!!Amumblaînfiercarezi,,prinvedere“,nuprincredință.

Corolarul raționamentului: Credința nu este funcționalădecât atunci când minunile sunt excepția de la regulă și cândele se întâmplă ,,nenormal“, din când în când, imposibil de an-ticipat sau de provocat prin ceea ce am putea face noi. Relațiadintrecredințășiminuninupoatefialtadecâtaceasta:credințaeste permanentă și este cu atâtmaimare cu câtminunile suntmairareșimai…,,excepționale“. ,,Dacăcurcubeularstapecermereu,dupătreizilenimeninus-armaiuitalael“.Înproblemaminunilor,creștiniiseîmpartîncesaționiști(ceicespuncăastăzinusemaifacminuni)șicontinualiști,carespuncătotces-ape-trecutvreodatătrebuiesăseîntâmpleșiastăzi.Părereameaestecăadevărulestepeundevapelamijloc.Înacestarticolașvreasărăspund la întrebarea: ,,ce continuă“ și ,,cenu continuă“ atunci

88

Daniel Brânzei

cândfacemacestedistincții.Aș luacaexempluproblemaminu-nilor(deșis-arcuvenisăvorbimșidevremeaprofețiilor,vremearevelațieicanonice,desprevremeapuneriitemelieiprinapostolișiprofeți,etc.).Dacăprincontinualiștise înțelegeoperpetuare,ogeneralizareavremurilorminunilor,v-așpropuneunpunctdevedere care arată căminunile n-au fost o prezență covârșitoaredecât în anumite perioade istorice. Ele nu au avut o prezențăpermanentă și continuă în viața copiilor lui Dumnezeu. Nu auavut-oniciatunci șinuoauniciacum. Întreacestevremuride,,intervenții divine“ au existat lungi perioade de timp în careminunile n-au fost predominante. O ,,continuare“ a unei vremiaminuniloresteocontradicție în termeni,atâtavremecât isto-rianearatăcăeleauapărutcovârșitordoarînscurteintervaledetimpșis-aumanifestatdoar,,sporadic“dupăaceea.Nuarecumsă continue ceea ce nu a fost niciodată ,,continuu“ până acum,nu-iașa?

Văpropundeciunpunctdevederecarefaceodistincțieîntrevremuride intervențiemajoră a luiDumnezeu în istorie și vre-muri în care minunile au fost doar incidentale. Adresându-mătuturorcelorcuprinșiîndiferitelepresupusecategoriideteologișicelorceseidentificăcupozițiilelor,iatăcevăsupunatenției:

O definiție a minunilorO minune este definită ca o suspendare sau o modificare

temporară a legilor naturii, o intervenție divină extraordinarăfăcutădeobiceicuunscopprecis.Oaltădefinițiear ficăomi-nuneesteo,,singularitate“,unevenimentcarecontrazice,,regu-la“șiesteirepetabilăînnaturasa.Unexempluesteumblareapemare,plutireauneiuneltede fier și scufundareaunuiobiectdelemn,înviereaunuimort,etc.

Minuni cotidieneLumea făcută de Dumnezeu este în ea însăși o creație

minunată. Apostolul Pavel ne spune că natura ilustreazăînsușirilenevăzutealeluiDumnezeu(Rom.1:20).

AlternativelaconceptuldelumecreatădeDumnezeușiarân-duielilor din ,,legile naturii“ ar fi haosul și hazardul, arbitrariuluneimișcăribrawniene.Pentruceicareauochisăvadă, fiecare

89


nouă dimineață este ominune care predică existența lui Dum-nezeu,iar,,credincioșia“luiDumnezeueste…,,așademare“.Nuesteominunecăviațanuexistăpealteplanete?Minuneestecăînuniversulacestaobservabil,Cinevaaaranjatparametriinaturiiexact înașaproporții caviațasăexisteși săpoată fi întreținută(Psalm.19).

Minuni neobișnuitePeste mărturia naturii minunate, minunile sunt intervenții

extraordinarefăcutedeDumnezeucuscopuriprecise.Pentrucăne-amobișnuitcuminuneacreațieișinu-Lmaibăgămînseamăpe Dumnezeu, El intervine câteodată ,,supranatural“ ca să neșochezeșisăneatragăatenția.

Acesteintervențiiprinminunișisemneaufostdestulderareînistorie.Eulenumesc,,vremurileminunilor“casăledistingdinmersulobișnuitalvremiirânduielilorluiDumnezeu.

OastfeldevremeaminunilorafostpetimpulluiMoise.DeceaieșitMoiseînevidențăfațădeceilalți?Pentrucă,spredeosebiredeviațanaturalăacelorlalți,Moiseafostmareaexcepție,instru-mentul prin careDumnezeu a intervenit supranatural pentru aSefacecunoscutînaintealuiFaraon,înainteapoporuluievreușiînainteaîntregiiomeniri.VremeaminunilorluiMoisearămascaunpunctdereper în istoria lumii. ,,Adu-țiaminte…cumte-amscoscumânătaredinEgipt“afostporunca,pentrucăDumnezeun-aalessărepeteminunilesăvârșitedeMoiseînfiecaregenerațiecareavenitdupăel.

O altă vreme a minunlor va fi pe timpul apocaliptic altrâmbițelor, potirelor, când unele intervenții divine se vorasemănacuplăgile săvârșitedeDumnezeuprinMoise înEgipt,daramplificatelascarăplanetară.

OaltăperioadăaminunilorafostpevremealuiIlieșiElisei.Deceauieșiteiînreliefșicei-afăcut,,excepționali“?Faptulcăei,șinumaiei,aufostinstrumenteleintervențiilorsupranaturalealeluiDumnezeuîngenerațiaaceea.Apostaziaadâncădeatunciatrebuitzguduităcuceva,,excepțional“șiDumnezeuafăcut-o.

OaltăperioadăaminunilorafostvremeaprofetuluiDanielîncaptivitatea babiloniană. Scopul acelor evenimente unice a fostsăarateevreilorșilumiideatuncicăexilulevreilorșidistrugerea

90

Daniel Brânzei

IerusalimuluiundefusesetronulîmpărățieiluiIsraelnuaînsem-natșidetronarealuiDumnezeudepetronulcerului.

O altă vreme a minunilor a fost vremea oferirii Împărățieimesianice.EpocaadebutatprinactivitatealuiIoanBotezătorul,care, interesant, nu a făcut nici o minune. Vremea oferteiÎmpărăției s-a manifestat plenar în viața și învățătura lui IsusChristos (Mesia). Așa cum a trebuit să recunoască până și Ni-codim, minunile săvărșite de Domnul Isus au fost certifica-rea calității Lui de trimis al lui Dumnezeu (Ioan 3:2). OfertaÎmpărăției a fost refuzată de evrei și acum suntem în vremeaBisericii (mare confuzie în limba română din cauza terminolo-gieiortodoxe:basileia=împărăție).Apostoliiauconsideratcapa-citateadea săvârșiminuniun felde atestatdivinalmisiunii șiautorității lor. Apostolul Pavel vorbește chiar despre ,,semneleunuiapostol“(2Cor.12:12).Deceerauacesteaașadedeosebite?Pentrucănumaiunapostolle-arfipututface,ceilalținu.Minu-nileaufostșiînacestcazexcepția,nuregula.

DeceseîntâmplăașadepuțineminuniînvremeaBisericii?Maiîntâitrebuiesănepunemdeacordcuaceastăafirmație,căcieadescrieo,,realitateistorică“.Noiputemsănefacemînvățăturișidoctrinedupăcumcredemsauneplace,darrealitateapracticăeste foarte ,,încăpățânată“ ! Ea face numai cum vrea ea. Oricedoctrină de-a noastră trebuie verificată cu realitatea istorică. Oprivirepanoramicăasupraistorieibisericilorcatolicășiortodoxă,ne arată că una din condițiile preliminare pentru canonizareaunui ,,sfânt“ a fost și este să fi făcut cel puțin ominune.De ceeste acesta un semn al statutului de ,,excepție între creștini“?Pentrucăsăvârșireademinuninuafostșinuesteunevenimentobișnuit,defiecarezi.

Dacă ,,Christos a purtat la Cruce toate păcatele și boalelenoastre“ (și asta ar însemna o perpetuă sănătate a trupuluicreștinilor) cum de apostolul Pavel, autoritatea lui DumnezeupentruBiserică,ne-aspusînRomani8că:

,,Toată firea suspină și sufere așteptând descoperi-reafiilorluiDumnezeu…Șinunumaiea,darșinoi,careavem cele dintâi roade ale Duhului, suspinăm în noi șiașteptăm înfierea, adică răscumpărarea trupului nostru“(Careestedeciîncăînviitor!!!)

91


Laaceasta,apostolulPaveladaugă:,,Căci în nădejdea aceasta am fost mântuiți (pentru

astaașteptămnoi ,,înfierea“).Daronădejdecaresevede(adicădacăamfiexperimentatdeja ,,răscumpărarea tru-pului“ șin-ammai cunoașteboala)numaiestenădejde:pentrucăcesevede,semaipoatenădăjdui?“

,,Pe când, dacă nădăjduim ce nu vedem(,,răscumpărareatrupuluinostru“),așteptămcurăbdare“(Rom.8:20-25).

Apostolul Pavel ne spune că trupul nostru, casa noastrăpământească ,,sedesface“,repetândceeacenespusesedejaSo-lomon-Eclesiastul despre bolile degenerative ale organismului(Ecles.12:1-7).

Raportul scris al lucrărilor Apostolului Pavel conțin și,,limitările“ semnelorapostolice.Elenus-aumanifestatoricândși cu oricine. Tocmai aceste manifestări sporadice le-a conferitcaracterde,,semne“alerealitățilorîmpărățieicarevaveni,nudedovadăcăaceastăîmpărățieașivenit(!).PeTrofiml-alăsatbol-navînMilet,luiTimoteinui-arecomandatmaimultrugăciuneșicredință,cii-arecomandatcatratamentmedical,,Sănumaibeinumaiapă,cisăieişicâtepuținvin,dinpricinastomaculuitău,şidinpricinadeselortaleîmbolnăviri(s.n.)“–1Tim.5:23.PeEpa-fras l-a văzutneputincios aproapemurind lângă el (,,căci a fostbolnavșifoarteaproapedemoarte“)șinumaiunharspecialdelaDumnezeul-aținutînviață.

SeparecăPavelaavutel însușioboalădeochi care-l făceasă scrieneîndemânatec ,,cu literemari“ (Gal. 6:11;2Tes. 3:17;1 Cor. 16:21; Col. 4:18), fiind forțat să-și dicteze scrisorile unui,,terțiu“ (Rom. 16:22). Alte beteșuguri au necesitat ca doctorulLucasăsteamereualăturideel.AfostbolnavtrupeșteînGala-tia:

,,Dimpotrivă, ştiți că, în neputința trupului v-ampropovăduitEvangheliapentruîntâiadată.Şi,n-ațiarătatnicidispreț,nicidezgust fațădeceeaceerao ispităpen-tru voi în trupulmeu;dimpotrivă,m-ați primit capeunîngeralluiDumnezeu,capeînsuşiHristosIsus(,,înger“și,,Christos“într-untrupneputincios?)“(Gal.4:13-14).

92

Daniel Brânzei

Casănumaivorbimdecelebrul,,țepușîncarne“decaren-ascăpat niciodată, oricât de mult s-a rugat el Domnului (2 Cor.12:9-10).

A spune căminunile au caracterizatmereu și continuuviațacopiilorluiDumnezeu,fieînVechiulTestament,fieînNoulTes-tamentestedecio contrazicerea realității istorice.Sigur,Dum-nezeu poate face orice, oricum și oricând. Dar El a ales să nuintervinăînlegilenaturiipecareacreat-odecâtrarșicuscopuriîntotdeaunafoartebineprecizate.

Luând dintre ,,minunile neobișnuite“ aspectul vindecărilordivine (am putea lua însă oricare altă categorie a minunilor)putemspunecăsuntem, îngeneral,deacordcucel carea spuscăvindecărilesuntînlăturareacondițieideboalășipotfidetreifeluri:

– vindecări pe care le face Dumnezeu fără medicamente șidoctori,

– vindecări pe care le face Dumnezeu prin medicamente șidoctoriși

–vindecărideplineprinmoarte,adicăprinscoatereadinrea-litateadecăzutădeazi.

O nuanță care subliniază cumva ,,obișnuitul“ cu care ne-ampreaobișnuitesteșiaceasta:

,,Eucredînvindecareadivină,darcredșimaimultînsănătateadivină!“–dr.CurtisNims

Faptul că Dumnezeu ne menține sănătoși într-o lumedezechilibratășidecăzutădincauzapăcatuluiesteominunemaimaredecâtoricevindecare!Ne-amobișnuit însăcusănătateașinu-i mai mulțumim lui Dumnezeu cum s-ar cuveni pentru ea.Strigămdoarcândneîmbolnăvim,deparcăamaveaundreptga-rantatlasănătateveșnică.

Nupoțifi ,,continualist“cuoriceprețșisăaiambițiasăspuică minunile săvârșite de Dumnezeu prin Moise trebuie să semanifesteșiastăzi.ÎnmodsimilarnupoțipretindecănoiTOȚIsuntemcontinuatoriiluiIlieșiElisei.Concluziaestecănunepu-temnuminicicontinuatoriiminunilorsăvârșitedeDomnulIsusșideapostoliatuncicândDumnezeuîncăfăceaofertaÎmpărăției

93


celor din poporul evreu. Acum, când Împărăția a fost refuzatăși experimentăm o realitate tristă ,,până la reașezarea tuturorlucrurilor“ (Fapte 3:21), trăim într-un climat almântuirii ,,princredință“.Nu uitați că evreilor care îi cereau neîncetatminuni,DomnulIsusle-arăspuns:

,,Pe cînd noroadele se strângeau cu grămada, El aînceput să spună: ,,Neamul acesta este unneamviclean;elcereunsemn;darnuisevadaaltsemndecâtsemnulproorocului Iona. Căci după cum Iona a fost un semnpentruNiniveni,totaşaşiFiulomuluivafiunsemnpen-truneamulacesta“–Luca11:29

Minunile făcute de Domnul Isus au fost și ele adeseoriînvăluiteîndiscreție.Domnuli-aopritadeseapeceicăroraliseîntâmplaseră să le facă publice. El nu a vrut să-i ,,copleșească“peevreiprintr-ocascadăaminunilor,ciavrutdoarsăîntăreascăcredințacelorînclinațisă-LidentificedreptMesia,,,UnsultrimisdeDumnezeu“.

De ce a respins Domnul Isus ispita minunilor propuse dediavol în celebrul pasaj al ispitirii din pustie? Pentru că, așacumdemonstrează strălucitDostoievschi, preluîndunprincipiuenunțatdeapostolulPavel:minunilenuschimbăneapăratnaturaumană,ci îipoateațâțapericulosdoarseteadupăsenzaționalșidupă ,,mâncarea pieritoare“ (Ioan 6:26-27). Minunile săvârșitedeMoisenui-autransformatpeevreiideatunciîntr-osuficientămăsură ca sănumai cârtească împotriva luiDumnezeu și a luiMoise.Evreiidingenerațiaminunilor aupierit cu toți înpustianemulțumiților.MinunilesăvârșitedeIlieșiEliseinui-autrans-format prin pocăință pe evreii de atunci. Ele n-au împiedicatducerea lor încuptorulcurățitoralrobiei.MinunilesăvârșitedeDomnul Isus nu i-au transformat pe contemporanii DomnuluiIsusșinui-auîmpiedicatsă-Lpărăsească,să-Lhuiduiascășisă-Ldealamoarte.

IatăprincipiulsalvăriilumiiemisdeapostolulPavel:,,Căciîntrucâtlumea,cuînțelepciuneaei,n-acunoscut

peDumnezeu în înțelepciunea luiDumnezeu,Dumnezeuagăsitcucalesământuiascăpecredincioşiprinnebuniapropovăduirii crucii. Iudeii, într-adevăr, cer minuni, şi

94

Daniel Brânzei

Greciicaută înțelepciune; darnoipropovăduimpeHris-toscelrăstignit,carepentruIudeiesteopricinădepotic-nire,şipentruNeamurionebunie;darpentruceichemați,fieIudei,fieGreci,esteputereaşiînțelepciunealuiDum-nezeu. Căci nebunia lui Dumnezeu, este mai înțeleaptădecâtoamenii;şislăbiciunealuiDumnezeu,estemaitaredecâtoamenii“(1Cor.1:21-25).

Dumnezeua săvârșit ceamaimareminunea istoriei înmo-mentulLuidemaximăslăbiciune:crucificarea.Elarefuzatsuges-tia: ,,DacăeștiFiul luiDumnezeu,coboară-tedepecruce“,deșiputea foarte bine să o accepte. După înviere, în loc să se aratetuturor,copleșindu-icuminuneareveniriilaviață,Elaalessăsearatedoarselectiv,laoamenicucareaveascopuriprecise,ascun-zându-Separcăde toți ceilalți într-un anonimat care a îngăduitnecredințeisăfacăvictimepânăînziuadeastăzi.

VremeaminunilorChristiceamaiduratapoipentruevrei înperioadaapostolică,cândaudevenitsemnedeautentificare.Nula întâmplare, doctorul Luca alege în Faptele Apostolilor să nearatecăPavelafăcutcamexactaceleașiminunișisemnecașiPe-tru.IntențialuiafostsăprezinteminunileluiPaveldreptoacre-ditareapostolică,,deacelașirang“cașialuiPetru.Providențial,ne trebuia o astfel de atestare, căci fără ea n-am fi dat omareatenție scrierilor lui Pavel, care ocupă o partemasivă dinNoulTestament.Vremeaoferirii Împărățieipentrupoporul evreu s-acamîncheiatodatăcuultimulcapitolalFaptelor,cândPavelnuaîncercatsă-iconvingăpeevreiicarel-auvizitatînarestulsăuladomiciliudincasadelaRomaprinsăvârșireademinunișisemnesupranaturale, ci le-a dovedit din împlinirea Scripturilor că îșirateazătemporarofertadivină:

,,FiindcăIudeiiiseîmpotriveauşi-lbatjocoreau,Pavelşi-a scuturat hainele, şi le-a zis: ,,Sângele vostru să cadăasupracapuluivostru; eu sunt curat.Deacum încolo,măvoiducelaNeamuri“(Fapte18:6;Fapte28:24-29).

A spune că minunile ca semne de autentificare continuă șiastăzidupă,,rețeta“dinultimulcapitolalEvangheliei luiMarcuînseamnă a da apă la moară ,,bisericii șerparilor“ din Americaundeautentificareacreștinăsefaceprinjoacacușerpiveninoși.

95


Casănumaispundespreovalidarecarearfinecesarăprin in-gurgitareaunorbăuturiotrăvitoare…AstfeldecircuriamericanenusuntvrednicedeEvanghelie.

VremeaBisericii nu este o vreme aminunilor, ci a credinței,,în ciuda lipseiminunilor“.UceniciiDomnului Isus n-au dus-opreabinede-alungulveacurilor.AcelașiDumnezeucareaînchisgurileleilorpevremealuiDanieln-amaifăcut-oșicândurmașiiLui au fost dați la fiare în arenele romane. Același Dumnezeucareafostcuceitreitineriîncuptorulcufocșii-ascosdeacolonevătămațin-aintervenitînniciunfelcândcreștiniierauarșiperug.AcelașiDumnezeucare l-a izbăvit înmodmiraculospePe-trudintemnițăn-aintervenitlafelcasă-iscapenicipeIacovșinicipeceidinlanțuldemartiripomenițiîn,,Oglindamartirilor“(,,TheMartyrsMirror“),caresecontinuăazicucreștiniidinIrakșidincelelaltețărimusulmane.

Sigur,minunileșivindecăriledi-vine au continuat și în vremeaBisericii, dar nu ca regulă, ci caexcepții aleharuluidivin.Deelenebucurămșinoiastăzi.Pentruele ne rugăm atunci când avemcâte ,,un țepuș“ ca apostolul Pa-vel,darcașielsuntemlipsițideele ori de câte ori Dumnezeugăseștecăașaeste,,maibine“.(Omărturie extraordinară are JoniEareckson Tada, pe care mulțidintrenoiamascultat-opersonal

depunându-șimărturia).Este adevărat că Domnul Isus a venit ca să nimicească

lucrărilediavolului,dardeocamdatălucrareaaceastaestedoarîndomeniulsufletului.Restulnuse faceacum,ci ,,atunci“.Trupulîșiașteaptă,împreunăcutotrestulcreației,,cliparăscumpărării“nădăjduite, așa cum o numește apostolul Pavel în Romani 8.Acum, ,,lumea zace în cel rău“ și el estedomnul lumii acesteia.Știind cămai are doar puțină vreme, diavolul își face de cap șicaută să îi înghită pe cei care-i aparțin lui Christos. ,,Nimicirealucrărilordiavolului“nuestemisiuneacreștinilor.Ovafacedoar

96

Daniel Brânzei

ChristoslaceadeadouaSavenire.AtunciElvaluaînstăpânirenunumaitrupurilenoastre,cișiîntreagalume.

97


Capitolul 5 - Omul care s-a crezut Dumnezeu

După ce S-a prezentat samaritenilor, în capitolul 5 al Evan-gheliei lui Ioan, Domnul se prezintă conducătorilor religioși aipoporului evreu.Primeledouăminuni/semnealedivinitățiiLuiaufostfăcuteînrelativanonimat.LanuntadinCanadoarorga-nizatoriinunții șiuceniciiaupriceputcăa fostominune, iar laadouanumai familia slujbașului împărătesca știutdevindeca-rea fiului lor (Ioan 4:43-52). Cel de al treilea semn consemnatde Ioan este public și tot publică este și împotrivirea pe care ostârnește.

Înlocsătrezeascăsimpatieșicredințăînceiceaufostmarto-riivindecăriiunuislăbănogde38deani,minuneasăvârșitădeElatrezitdușmănieșiastapentrucăafostsăvârșităîntr-ozideSa-bat.Sigur,Domnularfipututsă-lvindecepeslăbănogînoricarealtăziasăptămânii.ElalegeînsăsăofacătocmaiînSabatpentrua-iforțapeceideatuncisăiaatitudinefațădeEl.EsteclarcăElîmpingelucrurilelaextrempentrucănuledășansaneutralității.Așa a fost atunci și așa va fi întotdeauna. Isus Christos cere odeciziepersonală.PoțifiîmpotrivaLuisaupentruEl,darnuveiputeafiniciodatălamijloc.Nuexistăneutralitate.

Capitolulesteîmpărțitcaopiesăîntreiacte:

1.VindecareaIoannoteazăcăomulera slăbănogde38deani.Cifrapoate

fi o simetrie cu numărul de ani petrecuți de poporul evreu înrătăcirile prin pustie (Deut. 2:14). Ioan pare a sugera că evreii

98

Daniel Brânzei

erauîncontinuareonațiunedeslăbănogi,așteptândneputincioșicauntrimisalceruluisă-ivindece:

,,Dupăaceea,eraunpraznicaliudeilor,şiIsusS-asuitlaIerusalim.

În Ierusalim, lângă Poarta Oilor, este o scăldătoare,numită în evreieşte Betesda, care are cinci pridvoare. Înpridvoarele acestea zăceau o mulțime de bolnavi, orbi,şchiopi,uscați,careaşteptaumişcareaapei.CăciunîngeralDomnuluisepogora,dincândîncând,înscăldătoareşitulburaapa.Şiceldintâicaresepogoraînea,dupătulbu-rareaapei,sefăceasănătos,oriceboalăarfiavut.

Acolo se afla un om bolnav de treizeci şi opt de ani.Isus,cândl-avăzutzăcândşifiindcăştiacăestebolnavdemultăvreme,i-azis:

„Vreisătefacisănătos?”„Doamne”, I-a răspunsbolnavul, „n-ampenimeni să

măbageînscăldătoarecândsetulburăapaşi,pânăsămăduceu,sepogoarăaltulînainteamea”.

„Scoală-te, i-a zis Isus, „ridică-ți patul şi umblă”.Îndatăomulacelas-afăcutsănătos,şi-aluatpatulşium-bla“.

Ioan sugerează că nimeni numai are nevoie sămai așteptedupăunîngercoborâtdincerpentrucăDomnulIsusveniseper-sonaldincercasăvindecemesianicneputințeleoamenilor.Pânăaicitotulafostbunșifrumos,numaică...

,,Ziua aceea era o zi de Sabat. Iudeii ziceau, deci, ce-lui ce fusese vindecat: „Este ziua Sabatului, nu-ți esteîngăduitsă-țiridicipatul”.

El le-a răspuns: „Cel ce m-a făcut sănătos mi-a zis:,,Ridică-țipatulşiumblă.”

Ei l-au întrebat: „Cine este omul acela care ți-a zis:,,Ridică-țipatulşiumblă?”

Dar cel vindecat nu ştia cine este, căci Isus se făcusenevăzutdinnorodulcareeraînloculacela.

Dupăaceea,Isusl-agăsitînTempluşii-azis:„Iatăcăte-ai făcut sănătos, de acum sănumai păcătuieşti, ca sănuțiseîntâmplecevamairău”

Omulacelas-adusşiaspusiudeilorcăIsusesteAcelacare-l făcuse sănătos.Dinpricinaaceasta, iudeii au înce-

99


putsăurmăreascăpeIsusşicăutausă-Lomoare, fiindcăfăceaacestelucruriînziuaSabatului“(Ioan5:1-16).

EstegreusăspunemcucertitudinecăcelvindecatacrezutînmesianitatealuiIsus.DinceeacenespuneIoanîntext,s-arpu-teacaelsăfifostdoarunbeneficiaraldaruluidivin,careaigno-ratpersoanaCeluidelacareL-aprimit.ElnuL-a,,mărturisitpeChristos“,cia fostdoarunturnător terorizatderepresaliilesis-temuluireligiosaberant.Probabilcădinacestmotivnicin-afostexclusdinSinagogă,așacumaveasăseîntâmplecuorbulvinde-catmenționatîncapitolulnouă.

Evident,DomnulIsusputeaalegesăfacăaceastăvindecareînoricarealtăziasăptămânii,darElaalesînmoddeliberatSaba-tul, cumva face și cu vindecarea orbului dinnaștere (Ioan9:1-14).Oaredece?

Cărturarii decretaseră nu mai puțin de treizeci și nouă delucrăriinterziseînSabat,iarpurtareadegreutățieraunadintreele.

2. Înfruntarea (Conflictul)Ceilalți evangheliștinoteazăcă înzileleurmătoarevindecării

slăbănogului, Domnul Isus a luat apărarea ucenicilor care auculesspiceînziuaSabatului(Mat.12:1–8)șitotînSabatavinde-catunomcumânauscată(Mat.12:9–14).

CândafostluatlaîntrebărideIudeipentrucălcareaSabatu-lui,DomnulIsusarostitcuvintecareorisuntadevărate,orisuntoblasfemievrednicădemoarte:

,,Dar Isus le-a răspuns: „Tatăl Meu lucrează pânăacumşiEu,deasemenea,lucrez”(Ioan5:17).

RemarcațicăEln-aspus ,,Tatălnostru“,expresiaconsacratăpentrupoporul luiDumnezeu,ci ,,TatălMeu“, făcându-seastfel,,unacuTatăl“:

,,Tocmai de aceea căutau şi mai mult iudeii să-Lomoare, nu numai fiindcă dezlega ziua Sabatului, dar şipentru că zicea căDumnezeu este Tatăl Său şi Se făcea,astfel,deopotrivăcuDumnezeu“(Ioan5:18).

100

Daniel Brânzei

Înluminacontroverseideatunciestefoartegreusăînțelegemcum pot unii astăzi sămai spună că Domnul Isus n-a susținutcă este deopotrivă cuTatăl,Dumnezeu adevărat dinDumnezeuadevărat!IudeiideatunciauînțelesimediatcareeraproclamațiaLuișiL-auurâtdemoarte(Ioan7:19,25;8:37,59).

Ioanni-lprezintăpeIsusdinNazaretacaparândsemnificațiamarilorevenimentenaționaleșidevenind„coșmaruldesărbători“pentru„maimariipoporului“,care-Lvedeau,,dându-seînspec-tacol“,luându-selaharțăcuei,contestându-lecompetențașistri-cându-leprocesiunile.

LaPaște,Cincizecime,deHanucașilaSărbătoareaCorturiloraproapetoțibărbațiidinIsraelsesuiaulaIerusalim.DeșilocuiaînGalileiașiceidinIudeiaÎlpriveaudince încecumaimultăostilitate, Isusn-a lipsitde lanici o sărbătoare, ci s-a folositdeele ca să-și proclamemesianitatea. Considerându-Și trupul cauntemplu,Els-aridicatînultimaziaprazniculuiCorturilorșiachematmulțimilesă-Lacceptecaîmplinireasensuluiprofundalevenimentului:

,,Înziuadepeurmă,careeraziuaceamareaprazni-cului, Isus a stat în picioare şi a strigat: „Dacă înseteazăcineva,săvinălaMineşisăbea.CinecredeînMine,dininima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.SpuneacuvinteleacesteadespreDuhul,pecareaveausă-Lprimească cei ce vor crede în El. Căci Duhul Sfânt încănufusesedat,fiindcăIsusnufuseseîncăproslăvit”(Ioan7:37-39).

IoanL-aprezentatcaMielulluiDumnezeucareridicăpăcatullumii,otrimitereinconfundabilălamielulPascal.

De Hanuca, numită în text ,,praznicul înnoirii Templului, osărbătoarecareaniversaminuneaprelungirii luminiidincande-lelereaprinsedemacabeidupăteribilaocupațieagrecilor,Isusarepetatpretențiasacăeste,,unacuTatăl“(Ioan10:30),stăruindînpretențiileSaleanterioare:,,Eusuntluminalumii“(Ioan8:12),„Câtsuntînlumesuntluminalumii“(Ioan9:5).

IsusdinNazaretnu s-amulțumitniciodată să fiedoar ,,unadinpersonalitățile istoriceale Israelului“, ciS-apretinsa fimaimarechiarșideceimaimarioameniaiistoriei.Maimare,decât

101


părintelenostruIacov“(Ioan4:12),maimaredecâtMoise(Ioan6:31,cf.1:17;5:39-40,45-47;9:28-29)șimaimaredecâtAvraam,întemeietorulneamului(Ioan8:53).

Dacăn-arfifostpretențiaaceasta,,absurdă“despreSine,uralorn-ar fi avutnici o justificare (Ioan 15:18-25).Dinmomentulacelei declarații și până la inscripția așezată de Pilat deasupracrucii,IudeiiL-auurâtșiL-auomorâtpentrucăsecredeaDum-nezeu. Pentru ei, păcatul lui demoarte a fost acesta: ,,Isus dinNazaret,omulcares-acrezutDumnezeu!“

AceastaestedefapttemaEvanghelieiluiIoan,iarcapitolul5conținepledoarialuiIsusînainteajudecățiioamenilor:

ElS-aprezentatdreptunegal alTatălui în lucrare, în învie-rea morților și în judecata tuturor oamenilor (Ioan 5: 19–23).Dacă,pentruei,călcareaSabatuluipentruafacebineoamenilorreprezintăunpăcat,vinovățiaestealuiDumnezeuTatăl,pentrucăaceastaestelucrareapecareofaceTatălcontinuudinmomen-tulcăderiiluiAdamșiEvaînpăcat:

,,Isus a luat din nou cuvântul şi le-a zis: „Adevărat,adevăratvăspuncăFiulnupoatefacenimicdelaSine;ElnufacedecâtcevedepeTatăl făcândşi totce faceTatăl,faceşiFiul întocmai.CăciTatăl iubeştepeFiul şi-Iaratătotceface;şi-Ivaarătalucrărimaimaridecâtacestea,cavoisăvăminunați.

În adevăr, după cumTatăl înviemorții şi le dă viață,tot aşa şi Fiul dă viață cui vrea. Tatăl nici nu judecă penimeni, ci toată judecataadat-oFiului,pentruca toți săcinsteascăpeFiulcumcinstescpeTatăl.CinenucinsteştepeFiulnucinsteştepeTatăl,careL-atrimis“(Ioan5:19-23).

Ca un orator înaintea unei instanțe, Domnul Isus Își intro-ducepuncteleprincipalealepledoarieiSalecuexpresiasolemnă,,Adevărat,adevăratvăspun...“EstefelulLuidealeatrageatențiasăfiefoarteatențilaconținutulinformațiilorpecareleaduce.ÎnEvanghelia lui Ioan există numai puțin de douăzecișicinci oca-zii în care Fiul lui Dumnezeu își avertizează astfel ascultătoriicăurmeazăsălespunăcevadeosebitdesolemnșideimportant(1:51;3:3,5,11;5:19,24,25;6:26,32,47,53;8:34,51,58;10:1,7;

102

Daniel Brânzei

12:24). Aceeași solemnitate însoțește și cuvintele de rămas bunrostitedeDomnul Isuspentruucenici (13:16, 20, 21, 38; 14:12;16:20,23;21:18).

Cuvântul ,,Amin“esteunderivatde la termenulebraic ,,estestabil, tare, solid“ și esteoaccentuareaunui adevăr sauauneipromisiuni. Spre deosebire de sinoptici, care folosesc ,,Amin“-ul simplu, Ioan folosește expresia repetitivă, tradusă la noiprin ,,Adevărat, adevărat vă spun“ sau, în traducerile ortodoxe,,,Adevăr,adevărgrăiescEuvouă“.

Carearputeafilucrărilemaimaridecâtînviereacelormorțilacares-areferitIsusChristos?

El S-a prezentat drept un egal al Tatălui prin faptul cădăruieșteviațaveșnică(Ioan5:24-29).Înacestpasajfascinant,Elfoloseșteadouaoarășiatreiaoarăexpresia,,Adevărat,adevăratvăspun...“

,,Adevărat, adevărat vă spuncă cineascultă cuvinteleMeleşicrede înCelceM-atrimisareviațaveşnicăşinuvinelajudecată,ciatrecutdinmoartelaviață.

Adevărat,adevăratvăspuncăvineceasul,şiacumaşivenit,cândceimorțivorauziglasulFiului luiDumnezeuşiceice-lvorascultavor învia.Căci,dupăcumTatălareviațaînSine,totaşaadatşiFiuluisăaibăviațaînSine.ŞiI-adatputeresăjudece,întrucâtesteFiualomului.Nuvămirațidelucrulacesta,pentrucăvineceasulcândtoțiceidinmormintevorauziglasulLuişivorieşidinele.Ceiceau făcut binele vor învia pentru viață, iar cei ce au făcutrăulvorînviapentrujudecată“(Ioan5:24-29).

Cinearerăbdaresătreacădincolodesensulimediatalcuvin-telor,vederepedecăIsusChristosvorbeșteaicidesprepatrufelu-rideînviere.

Primaesteînviereapăcătoșilorpierduțilaviațaeternă.Omulpăcătoseste,dupămetaforafăcutăcelebrădeC.S.Lewis,unma-nechindinmagazinuldehaine.Are formăumană,poartăhainedeom,darestemort.Toatemanechinelesuntmoarteșiniciunulnuestemaipuținmortcacelelalte!PăcătosularenevoiesăaudăCuvântuldumnezeiesccareaaduslumealaviață.

103


,,Adevărat, adevărat vă spuncă cineascultă cuvinteleMeleşicrede înCelceM-atrimisareviațaveşnicăşinuvinelajudecată,ciatrecutdinmoartelaviață.Adevărat,adevărat vă spuncăvine ceasul, şi acuma şi venit, cândceimorțivorauziglasulFiuluiluiDumnezeuşiceice-lvorascultavorînvia“(Ioan5:24-25vezișiEfes.2:1-10).

IsusesteFiulluiDumnezeu,CuvântulcareS-afăcuttrupșiavenit lanoicasăneaducăviațaveșnică. ,,ÎnEleraviața“(Ioan1:4).,,Viațaveșnică“înseamnăcăposesoruleinumaipoateaveapartedemoarteaspirituală.Celceoprimește, trecedinmoartelaviațășinuvinelajudecatalumii,pentrucăpăcateleluiaufostispășitedeChristos(Rom.8:1).

AdouaesteînviereapersonalăaDomnuluiIsus.ViațanoastrăesteizvorâtădinEl,darElareviațaînSineînsuși.Cumarputeasă-Lținămoarteacaprizonier?

,,Căci,dupăcumTatălareviațaînSine,totaşaadatşiFiuluisăaibăviațaînSine“(Ioan5:26).

Lucrulacestatrebuiasăfiedoveditprinînviere:,,Tatăl Mă iubeşte, pentru că Îmi dau viața ca iarăşi

s-oiau.NimeninuMi-oiacusila,ciodauEudelaMine.Amputeres-odauşiamputeres-oiauiarăşi;aceastaesteporuncapecareamprimit-odelaTatălMeu”(Ioan10:17-18).

Cea de a treia învieremenționată în pasaj este învierea vii-toareacredincioșilor.

,,Nu vămirați de lucrul acesta, pentru că vine ceasulcând toți ceidinmorminte vor auzi glasulLui şi vor ieşidin ele. Cei ce au făcut binele vor învia pentru viață ...“(Ioan5:28-29a).

EvenimentulacestagloriosdinviitorestedescrisdeapostolulPavelîn1Tes.4:13-18și1Corinteni15.Sănucumvasăcredețicăînviereacredincioșilorvafiunfelde,,reconstruire“,deadunarealaolaltă a elementelor din care a fost alcătuit trupul înainte demoarte.Înviereavadacredincioșilortrupurinoi,glorificate,po-trivite pentrunoulmediu în care vor evolua.Când va reveni în

104

Daniel Brânzei

văzduh,DomnulIsusvaînviatoatămulțimeacredincioșilorcareși-aupusnădejdeaînEl.

Ceadeapatraînvierelacaresefacealuzieînpasajesteînvie-reapăcătoșilornecredincioșipentrujudecată.Eaestedistinctădetoatecelelaltetreiînvieri.Niciunulcarevaaveapartedeeanuvascăpadeosândă.

,, ... iarceiceaufăcutrăulvor înviapentrujudecată“(Ioan5:29b).

Într-o altă carte scrisă de Ioan, Apocalipsa, ni se spune căaceastă înviere se va produce cu puțin înainte ca Dumnezeusă facă un cer nou și un pământ nou (Apoc. 20:11-15). Toatămulțimeacelor,,marișimici“vastaatunciînainteascaunuluidejudecatăaluiChristos:

,,Tatăl nici nu judecă pe nimeni, ci toată judecata adat-oFiului,pentrucatoțisăcinsteascăpeFiulcumcins-tesc pe Tatăl. Cine nu cinsteşte pe Fiul nu cinsteşte peTatăl,careL-atrimis“(Ioan5:22-23).

,,ŞiI-adatputeresăjudece, întrucâtesteFiualomu-lui“(Ioan5:27).

Titlulde ,,Fiualomului“ folosit înpasajareconotațiimesia-niceșivinedincarteaprofetuluiDaniel:

,,M-am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte şiiatăcăpenoriiceruriloravenitunulcaunfiualomului;aînaintatspreCelÎmbătrânitdezileşiafostadusînainteaLui.IS-adatstăpânire,slavăşiputereîmpărătească,pen-trucasă-islujeascătoatepopoarele,neamurileşioameniidetoatelimbile.StăpânireaLuiesteostăpânireveşnicăşinu va trece nicidecum şi Împărăția Lui nu va fi nimicităniciodată“(Dan.7:13-14).

Este evident pentru cei ce citesc capitolul cinci din Ioan cași pentru cei careL-au auzit vorbindpe IsusChristos atunci că,,omulacesta se credeDumnezeu“.El areputere să-i înviezepeoamenișisă-ijudece.ȘiaceastadoarpentrucăestedeopotrivăcuTatăl.

105


3. ProclamareaActul al treilea al acestei drame pecetluiește divinitatea lui

Isus prin trei mărturii zdrobitoare: a lui Ioan (5:30-35), a luiDumnezeu însuși (5:36-38) și a lui Moise (5:39-47). Într-unproces,mărturiilesuntfoarteimportante,deaceeaIoanfoloseșteacest termendenumaipuțindepatruzeci și șaptedeori. IoanBotezătorul amărturisit de trei ori cânda spus celordin jur căIsusChristoseste ,,Domnul“ (Ioan1:23), ,,Mielul luiDumnezeucare ridică păcatul lumii“ (Ioan 1:29,36) și Fiul lui Dumnezeu(Ioan1:34).

DumnezeuTatăl amărturisitdespredivinitatea lui Isusprin,,lucrările“pecareIle-adatsălefacă:

,,DarEuamomărturiemaimaredecâtaluiIoan,căcilucrărilepecareMi le-adatTatăl să le săvârşesc, tocmailucrările acestea pe care le fac Eu, mărturisesc despreMinecăTatălM-atrimis“(Ioan5:36).

Până șiNicodim a recunoscut impresia pe care au produs-olucrărileDomnuluiasupracelorcarele-auvăzut:

„Învățătorule, ştim că eşti un Învățător venit de laDumnezeu, căcinimeninupoate face semnelepecare lefaciTu,dacănuesteDumnezeucuel”(Ioan3:2).

PentrucălegeaVechiuluiTestamentcereacaoriceactjuridicsăfiesprijinitpe,,mărturiaadoisautreimartori“(Deut.17:6),DomnulIsusîlmaiciteazăcamartorșipeMoise.OmulacestaaauzitpeSinaiglasulluiDumnezeușiavăzutslavaluiDumnezeu,iarnoiavemacceslaacelașiglasșilaaceeașislavăprinScriptu-rile inspirate(vezi2Petru1:12-21).Orbireacontemporanilor luiIsusChristosi-aîmpiedicatsăvadăcătoateprofețiilemesianiceseîmplineauacumînEl.Boalalorsetrăgeadinfaptulcăumblaudupăslavapecareși-odădeauuniialtorașivedeauînElunin-truspericuloscareletulburaviațașileîncurcaplanurile:

,,Cumputețicredevoi,careumblațidupăslavapecarev-odațiuniialtoraşinucăutațislavacarevinedelasin-gurulDumnezeu?SănucredețicăvăvoiînvinuiînainteaTatălui; este cine să vă învinuiască: Moise, în care v-ațipusnădejdea.Căci, dacă ați credepeMoise,M-ați crede

106

Daniel Brânzei

şipeMine,pentrucăelascrisdespreMine.Dar,dacănucredeți cele scrise de el, cum veți crede cuvinteleMele?”(Ioan5:45-47).

Doaraparentincidental,Domnulfaceînfinalunanunțprofe-tic.Ellevorbeștedesprevremeamariiînșelătorii,cândAntichris-tulvaveniînnumeleluiînsușișivafiacceptatdetoțiceicarenuL-auprimitpeEl:

,,Eunuumbludupăslavacarevinedelaoameni.Darştiucăn-avețiînvoidragostedeDumnezeu.Euamvenitîn Numele Tatălui Meu, şi nu Mă primiți; dacă va veniunaltul,înnumeleluiînsuşi,peacelaîlvețiprimi“(Ioan5:43-44).

Tragicaînșelareestepăstratăpentrutoțiaceiacaren-auvrutsăprimească,,adevărul“prezentatîncuvinteleluiIsus:

,,Şi atunci se va arăta acelNelegiuit, pe careDomnulIsus îl va nimici cu suflarea gurii Sale şi-l va prăpădi cuarătareaveniriiSale.Arătarea lui se va faceprinputereaSatanei,cutotfeluldeminuni,desemneşiputeriminci-noaseşicutoateamăgirilenelegiuiriipentruceicesuntpecaleapierzării,pentrucăn-auprimitdragosteaadevăruluica să fiemântuiți.Din această pricină,Dumnezeu le tri-miteo lucrarederătăcire, casăcreadăominciună:pen-trucatoțiceicen-aucrezutadevărul,ciaugăsitplăcereînnelegiuire,săfieosândiți“(2Tes.2:8-12).

Isus Christos s-a crezut Dumnezeu, ne spune Ioan, pentrucă ... eraDumnezeu.Asta n-au suportat cei de atunci în cuvin-tele Sale. Capitolul cinci ne arată că El nu se mulțumește să-lcunoaștemdoarcapeun,,făcătordeminuni“,un,,vindecător“,cineforțeazăsăneconfruntămcudivinitateaSa.Înrelațiacunoi,Elnusemulțumeștecupuțin,sautotulsau...deloc.

107


Capitolul 6 - Pâinea din cer

Capitolul6dinEvanghelialuiIoanestedeosebitdeinteresantpentru cei ce pot urmări un dialog purtat pemaimulte paliereexistențiale.EltrebuiecititșipătrunspăstrândînminteintențialuiIoandea-LdemonstrapeIsusChristosdreptFiualluiDum-nezeu,venitcasăaducăomeniriiviațaveșnică(Ioan20:31).

După ce S-a prezentat ucenicilor, samaritenilor șiconducătorilor religioși, Domnul Isus Își prezintă divinitateaînainteamulțimilorcareveneaudupăEl.

Tipicpentruevrei, capitolul trebuiecititde lacoadă lacapătcasăfieînțelescorect.IoanfacedinproclamațialuiPetruocaziepentruamarcadespărțireaîntreceicareaufost,,cuChristos“șiceicareaufost,,ailuiChristos“.NuminunileprincareaitrecutșiniciînsoțireacuEltefaceunadevăratcopilalluiDumnezeu,cicredințacaremergedincolodeceeacepoatepricepe,sprijinindu-sepeoîncrederetotalăînpersoanaFiuluiluiDumnezeu:

,,Atunci, Isus a zis celordoisprezece: „Voinuvreți săvăduceți?”

„Doamne”,I-arăspunsSimonPetru,„lacinesănedu-cem?Tuaicuvinteleviețiiveşnice.ŞinoiamcrezutşiamajunslacunoştințacăTueştiHristosul,SfântulluiDum-nezeu.”

Isus le-a răspuns: „Nu v-am ales Eu pe voi cei dois-prezece?Şitotuşiunuldinvoiesteundrac.”Vorbeades-pre Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul, căci el avea să-Lvândă;el,unuldinceidoisprezece“(Ioan6:67-71).

108

Daniel Brânzei

Ilustrarea acestui adevăr este atitudinea celor care, deși aubeneficiatdeînmulțireapâinilor,nuaurămascuChristosatuncicândElle-apuslaîncercaremotivația.

,,Drept răspuns, Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat văspuncăMăcăutaținupentrucăațivăzutsemne,cipen-trucăațimâncatdinpâinileaceleaşiv-ațisăturat.Lucraținu pentrumâncarea pieritoare, ci pentrumâncarea carerămânepentruviațaveşnicăşipecarev-ovadaFiulomu-lui;căciTatăl,adicăÎnsuşiDumnezeu,peElL-aînsemnatcupeceteaLui”(Ioan6:26-27).

Aparent, popularitatea Domnului Isus a crescut exponențialcândaînmulțitpâinileșii-asăturatpeceicincimiideoamenipețărmulMăriiGalileii.Eraînsăopopularitatefalsă.

Laprimul,,semn“pecareL-afăcutDomnulIsuslanuntadinCana,undea transformatapa învin: ,,ElȘi-aarătatslavaSa,șiuceniciiLuiaucrezutînEl“(Ioan2:11).Einuaucrezutîn,,prefa-cereaapeiînvin“,ci,,înEl“.Ceicareaubeneficiatdeînmulțireapâinilorn-aucrezutînsăînEl,ciîn,,înmulțireapâinilor“.AceastaeramotivulpentrucareIsusdevenisedintr-odatăașadepopu-lar:

,,Oamenii aceia, când au văzut minunea pe care ofăcuseIsus,ziceau:„Cuadevărat,acestaesteprooroculcelaşteptatînlume”(Ioan6:14).

În extazul clipei, ei au fost gata să-L proclame drept noulîmpărat:

,,Isus,fiindcăştiacăaudegândsăvinăsă-Liacusilaca să-L facă împărat, S-a dus iarăşi la munte, numai Elsingur“(Ioan6:1-15).

Cândi-arefuzatșiaplecatdelaei,L-aucăutat,autrecutma-reapevremedefurtunășiL-augăsitînsinagogadinCapernaum(Ioan 6:59). Dincolo de aparenta popularitate exista un paliermaiînalt lacareein-aureușitsăsesuie:credințaîndivinitateaLuișiabandonareaplinădeîncredereîncuvinteleLui.

,,Ei I-auzis: „Ce să facemca să săvârşim lucrările luiDumnezeu?” Isus le-a răspuns: „Lucrarea pe care o cere

109


Dumnezeuesteaceasta:săcredețiînAcelapecareL-atri-misEl”(Ioan6:29).

Asta se vede din felul în care L-au ascultat când le-a vor-bitdespreasemănareadintremisiuneaLuișimanapecare le-adăruit-oDumnezeuprinMoiseevreilorînpustie.

„Ce semn faciTu, deci”, I-au zis ei, „ca să-l vedem şisăcredemînTine?CelucreziTu?Părințiinoştriaumân-cat mană în pustie, după cum este scris: ,,Le-a dat sămănâncepâinedincer”.

Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Moisenu v-a dat pâinea din cer, ci TatălMeu vă dă adevăratapâinedincer,căciPâinealuiDumnezeuesteaceeacaresepogoarădincerşidălumiiviața”(Ioan6:30-33).

IncapacitateadeaurcalapalierulcredințeiîndivinitateaLui,sevededinreacțialorviscerală,materialistășimercantilă,lacu-vinteleLui:

,,Doamne”,I-auzisei,„dă-netotdeaunaaceastăpâine”(Ioan6:34).

ContrastuldintrevorbireaLuișireacțialoresteacesta:Dom-nul Isusdoreasă-i ridice lapalierulcredinței îndivinitateaLui,eidoreausă-Lcoboare lanivelulexistenței lorpământeșticasăleasigurehranașibunăstareamaterială.Elurmăreaprinminunisă-i ridice în lumeaLui, eidoreauegoist să-Lcoboare în lumealor.

Acesta estepunctul culminantal întregii întâmplări.Ceea ceurmeazăesteoprobădefoclacare-isupuneEl,provocându-leînmodintenționatrepulsieșilepădaredeEl.Deceoface?

Casăsepareapeleșisăscoatăînevidențăceesteșicenuestecredința.DiscursulLui,rostit înaintedetainarăstigniriișia în-vierii,eraimposibildeînțelesdeceidefață,șideceidinmulțimeșideceidoisprezeceucenici.

Mulțimea va reacționa cu dezgust interpretându-l literal, însensul lui materialist, de canibalism. Ucenicii vor renunța să-lînțeleagă, dar se vor încrede în cuvintele Lui care-i dovedescdivinitatea tocmai pentru că sunt deasupra oricărei înțelegeri.Excepțional!!!

110

Daniel Brânzei

La ,,prima facie“, în stratul superficial al primei impre-sii, cuvintele rostite atunci de Domnul Isus sunt o aberațiemonstruoasă.Elliseoferăsăfiemâncatdeviușifacedinaceastăofrandăcondițiaascenderiiînviațaveșnicăpecareodoreauei:

,,EusuntPâineavieții.Părinții voştri aumâncatmană înpustie şi aumurit.

Pâineacaresepogoarădincerestedeaşafelcacinevasămănâncedineaşisănumoară.

EusuntPâineavie,cares-apogorâtdincer.Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în

veac,şipâineapecareovoidaEuestetrupulMeu,pecareîlvoidapentruviațalumii.”

La auzul acestor cuvinte, iudeii se certau între ei şiziceau:„CumpoateomulacestasănedeatrupulLuisă-lmâncăm?”(Ioan6:48-51).

Reacția lor este virulentă pentru că auziseră despre o tainăpecareniciSatann-oștiaîncă.Nimenidinceidefațăn-oputeaînțelege,,înaintedevreme“.DomnulIsusnulepunelaîncercarepriceperea,ciloialitateadeplinăcareseabandoneazăîndivinita-teaLui.Înfațanedumeririilor,Elplusează,vorbindu-leparcășimaidur:

,,Isusle-azis:„Adevărat,adevăratvăspuncă,dacănumâncați trupulFiuluiomuluişidacănubețisângeleLui,n-avețiviațaînvoiînşivă.

CinemănâncătrupulMeuşibeasângeleMeuareviațaveşnică,şiEuîlvoiînviaînziuadeapoi.CăcitrupulMeuestecuadevăratohranăşisângeleMeuestecuadevăratobăutură.

CinemănâncătrupulMeuşibeasângeleMeurămâneînMine,şiEurămânînel.

DupăcumTatăl, careesteviu,M-a trimispeMine şiEutrăiescprinTatăl,totaşa,cineMămănâncăpeMinevatrăişielprinMine.

Astfelestepâineacares-apogorâtdincer,nucamanapecareaumâncat-opărințiivoştri,şitotuşiaumurit;cinemănâncăpâineaaceastavatrăiînveac”(Ioan6:52-58).

Blocați la palierul existențial al pământului, mulțimea Îlrefuză. Este un refuz pe care El l-a provocat deliberat, ca să le

111


arateadevărataloratitudinefațădeEl,punându-ilaoîncercarepreagreapentruaoputeatrece:

,,Mulți din ucenicii Lui, după ce au auzit aceste cu-vinte,auzis:„Vorbireaaceastaestepreadetot:cinepoates-osufere?”...Dinclipaaceea,mulțidinuceniciiLuis-auîntorsînapoişinumaiumblaucuEl“(Ioan6:60,66).

Ioan scoate în evidență diferența dintre reacția lor (greșită)și reacția celor doisprezece ucenici (corectă). Nici ucenicii n-auînțeles(nuputeanimeniînțelegeatunci!),dars-auabandonatîndimensiuneacredinței,urcânddintr-unsaltpepalierulîncrederiiîndivinitateaLui:

,,Atunci, Isus a zis celordoisprezece: „Voinuvreți săvăduceți?”

„Doamne”,I-arăspunsSimonPetru,„lacinesănedu-cem?Tuaicuvinteleviețiiveşnice.ŞinoiamcrezutşiamajunslacunoştințacăTueştiHristosul,SfântulluiDum-nezeu”(Ioan6:67-69).

Cinepoatesăridelapalierulinferioralrațiunii,lapalierulsu-perioralcredinței?Iatăoîntrebareesențială!DomnulIsusnedăîncuvintele lui Ioanunrăspunsnăucitorși încântător totodată.Vi-lsemnalezfărăsă-lcomentez,lăsându-văpevoisăvăpoticnițisaunuîncuvinteleLui:

,,Darv-amspuscăM-ațişivăzutşitotnucredeți.Totce-MidăTatălvaajungelaMineşipecelcevinelaMine,nu-lvoi izgoniafară,căciM-ampogorâtdincercasăfacnuvoiaMea,civoiaCeluiceM-a trimis.ŞivoiaCeluiceM-atrimisestesănupierdnimicdintotceMi-adatEl,cisă-lînviezînziuadeapoi.VoiaTatăluimeuestecaoricinevedepeFiulşicredeînElsăaibăviațaveşnică,şiEuîlvoiînviaînziuadeapoi”...

Nimeninupoateveni laMinedacănu-latrageTatăl,careM-atrimis;şiEuîlvoiînviaînziuadeapoi.

În prooroci este scris: ,,Toți vor fi învățați de Dum-nezeu”. Aşa că oricine a ascultat pe Tatăl şi a primitînvățăturaLuivinelaMine.NucăcinevaavăzutpeTatăl,afarădeAcelacarevinedelaDumnezeu,da,Acelaavăzut

112

Daniel Brânzei

peTatăl.Adevărat,adevăratvăspuncăcinecredeînMineareviațaveşnică“....

,,Isus,careştiaînSinecăuceniciiSăicârteauîmpotri-vavorbiriiacesteia,le-azis:„Vorbireaaceastaestepentruvoiopricinădepoticnire?DardacăațivedeapeFiulomu-lui suindu-Se unde era mai înainte?… Duhul este acelacare dă viață, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele, pecarevile-amspusEusuntduhşiviață.Darsuntuniidinvoicarenucred.”

CăciIsusştiadela începutcineerauceicenucredşicineeracelceaveasă-Lvândă.Şiaadăugat:„Tocmaideaceeav-amspuscănimeninupoatesăvinălaMinedacănui-afostdatdeTatălMeu”(Ioan6:36-39,44-47,61-65).

Nusuntniciarminian,nicicalvinist.Suntbiblicist!Cumulțiani înurmă, răspunzânddorinței tinerilorde laBetheldeamăpronunța în această privință, i-am rugat să citească Evanghe-lia lui Ioan și să treacăpedouă coloane versetele care li se parcăarsusțineunadinceledouă,,poziții“teologice.Auvenit îna-poipesteosăptămânănăucițicuceeaceauscrisînceledouăco-loane.

Nupoțiașeza,,pozițional“,,,static“peCelce,,semișcădeasu-praapelor“șicurgeînafaraspațiuluișitimpului,evoluânddea-suprapalieruluieternității!

Unuinepotcaremi-acerutaceeașiclarificare,i-ampropussămergemîmpreunăcuîntrebareadirect laDumnezeu: ,,Doamne,existăpredestinare?“

Ce simți că ne-ar răspunde?Eu Îl aud spunândprin capito-lul6dinEvanghelialuiIoan:,,Ceînseamnă,,pre“?Ceînseamnă,,post“?EuSUNT!Iarspațiulșitimpulsuntdoardimensiunica-racteristice ,,limitărilor din lumea voastră“. FiindOmniprezent,Dumnezeuesteimplicitomniștient,cunoscândtoatelucruriledepretutindenișidintotdeauna„instantaneu“.

Cunoașterea prin credința care răspunde atingerilor derevelație ale Duhului lui Dumnezeu este infinit superioarăcunoașteriiraționale,sclavaneputincioasăaexperiențelorperso-nale.

Sigur,Dumnezeuesteceeacevăd,ceeaceaud,ceeacepotsăpipăi (1 Ioan 1:1-3), dar este șimultmaimult, infinitmaimult

113


decâtaceasta!IarpentruastalângăElsecerecâteodatădoar...credință,ocopilăreascășifascinatăcredință.

Parcăce,evreiidinpustieauînțelesceeste,,mana“?Ațiuitatcăeiaunumit-oneputincioșișiretoric:

,,Man-hu“,,,Ceesteaceasta?“(Exod16:15).

Ca sămănânci și să trăiești prinpustia acestei luminu ți secerepricepere,Țisecerecredință,doarcredință.

114

Daniel Brânzei

115


Capitolul 7 - Mai mare decât Moise!

Cucapitolul 7al evangheliei sale, Ioanni-l aratăpeDomnulIsusintrândînconflictcuconducătoriiiudeilor:

1. despreMoise-7:1-8:112. despreAvraam-8:12-593. despreidentitatealuiMesia-9:1-10:424. despreputereaSamiraculoasă-11:1-12:365. desprerefuzullordeacredeînEl-12:37-50

LaPrazniculCorturilor,evreiipriveauîntrecutlacălătorialorprinpustie și în viitor la instaurarea Împărăției luiMesia (Zah.11:16). Pe durata sărbătorii, evreii locuiau în colibe făcute dincrengidecopacicasă-șiaducăamintecăDumnezeu le-apurtatdegrijătimpde40deaniprinpustie(Lev.23:33-44).

Urmândcalendaristic,după sărbătoareaTrâmbițelor șidupăsolemna zi a Ispășirii, sărbătoarea Corturilor era omanifestareabucuriei,untimpdeveselieefervescentă.Templuleraluminatdeunsfeșnicfoarteînalt,careleaduceaaminteevreilordestâl-puldefoccarei-acălăuzitșiînfiecarezipreoțiiaduceauapădinscăldătoareaSiloamuluișiovărsaupublicdintr-unvasdeaurînamintireaapeipecarele-adăruit-oDumnezeudinstâncă.Pentrutoatălumeaerauziledebucurie,darnușipentruIsusChristos.

Ioanne spunecăevenimentul amarcatpornireaunei împo-triviri fațădeElșide lucrareaLui. Încădecând îlvindecasepe

116

Daniel Brânzei

slăbănog în ziuaSabatului,maimarii norodului Îl urmăreau casă-Lomoare(Ioan7:1,19–20,25,30,32,44).ArfifostmaibinesănusesuielaprazniccisărămânăînsiguranțăînGalileia.Cums-o facă însă, când toate elementele sărbătorii vorbeau profeticdespreEl?

Capitolul 7 al evangheliei lui Ioan poate fi împărțit în trei:conflictele Lui dinainte de praznic (Ioan 7:1-10), conflictele Luidintoiulsărbătorii(Ioan7:11-36)șiconflicteleLuidedupăpraz-nic(Ioan7:37-52).

Cuvintelecheiedinfiecaresecțiunesunt:,,necredință“,,,neac-ceptare“și,,nedumerire“.

I. Conflict cu necredința (Ioan 7:1-10)Înainte de praznic,Domnul Isus a intrat în conflict cu frații

Săi,Iacov,Iosif,SimonşiIuda(Mat.13:55),care,,nucredeauînEl“.Esteunuldinpuțineleevenimentecarene lasăsăprivimîninteriorulviețiidefamiliedincasaMariei.

,,Dupăaceea,IsusstrăbăteaGalileea;nuvoiasăsteaînIudeea,pentrucăiudeiicăutausă-Lomoare.Şiprazniculiudeilor,PrazniculzisalCorturilor,eraaproape.FrațiiLuiI-auzis:

„Pleacădeaicişidu-TeînIudeea,casăvadăşiuceniciiTăilucrărilepecarelefaci.Nimeninufacecevaînascunscând caută să se facă cunoscut. Dacă faci aceste lucruri,arată-Telumii.”CăcinicifrațiiLuinucredeauînEl.

Isusle-azis:„VremeaMean-asositîncă,darvouăvre-meatotdeaunavăesteprielnică.Pevoilumeanuvăpoateurî; peMineMăurăşte,pentru cămărturisescdespre eacă lucrările ei sunt rele. Suiți-vă voi la praznicul acesta;Eu încănuMă sui la praznicul acesta, fiindcănuMi s-aîmplinitîncăvremea”(Ioan7:1-8).

ConflictulcufrațiiLuiafostprofețitîncarteapsalmilor,undeei sunt numiți cu precizarea ,,fiii mamei mele“ nu ,,fiii tatăluimeu“,pentrucăIosifn-afosttatăllorcomun:

,,Amajunsunstrăinpentrufrațiimeişiunnecunoscutpentrufiiimameimele“(Ps.69:8).

117


Cu trei ani înainte, diavolul îi făcuseDomnului Isus aceeașipropunere de popularitate spectaculoasă (Mat. 4:1-11). El lucraacumprinaceștitinericugândirelumească.InteresantestecășiDomnulIsusledăunrăspunscareseamănăcuceeace-ispusesediavolului.El le vorbeștedespre ,,împlinireavremii“, adicădes-pre o totală ascultare deDumnezeu și le atrage atenția că, deșitrăiesc în aceeași casă, nu aparțin aceleiași lumi: ,,VremeaMean-asositîncă,darvouăvremeatotdeaunavăesteprielnică.Pevoilumeanuvăpoateurî;peMineMăurăşte,pentrucămărturisescdespreeacălucrărileeisuntrele.“

Mare trebuie să fi fost mirarea fraților Lui când L-au văzutîn centrul atenției tuturor în toiul praznicului! Ascultarea Luide Dumnezeu L-a făcut să nu meargă împreună cu ei pe rutatradiționalăa,,suirilorlaIerusalim“,cis-oialacâtevaziledupăeipe,,scurtătura“drumului,prinSamaria(Luca9:51-57).

Conflictul cu necredința fraților Săi, are câteva implicațiiimportante. Pe de o parte, atitudinea fraților lui Isus Hristosvalidează părerea că numai ,,atingerea Duhului lui Dumnezeu“poate convinge pe cineva despre divinitatea lui Christos (Mat.16:16-17). Pe de altă parte, ea subliniază sinceritatea relatărilorNouluiTestament.

Dacă evangheliștii ar fi urmărit ,,să fabrice“ o variantă falsădespredumnezeirealuiIsusChristos,atitudineafrațilorLuiarfifostascunsăsubunvaldetăcere.CombinatăcufaptulcăIacov,unuldin frațiiDomnului,aajunsapoisă fieunuldinstâlpiibi-sericiidinIerusalimșicăelalăturideIuda,unaltfratealDom-nului, au ajuns să scrie două din epistolele Noului Testament,demonstrează faptul că învierea Domnului Isus a fost reală șicopleșitoare,spulberându-lenecredințainițială.

Ioan este atent să sublinieze lepădarea totală de Christos acelordinaceagenerație.Înprolog,elalansatdejaaceastătemă:

,,Eleraînlume,şilumeaafostfăcutăprinEl,darlu-meanuL-a cunoscut.A venit la ai Săi, şi ai SăinuL-auprimit“(Ioan1:10-11).

Isusn-a fost lepădatdoardecei ce locuiau înGalileea (Ioan4:44)și Iudeea(Ioan7:1),darpânășideceidin familiaLui. Înplus,Elanticipasedejaîncapitolulprecedentcă,,unuldintrevoi

118

Daniel Brânzei

măvavinde“(Ioan6:71).Petru,liderulgrupuluideuceniciaveasăselepededeEldetreiori(Ioan13:36-38),lafelcumaveaus-ofacădefapttoțiuceniciiLui(Ioan16:32).

Mintea lor întunecată, ne spune Ioan, n-a făcut decât să ac-centueze,cănumaiEleraadevăratalumină(Ioan1:5,7-9;8:12;9:5).Iaraceastaneduceladiscuțiapecaretrebuies-oavemdes-preceeaces-aîntâmplatimediatlaprazniculCorturilor.

II. Conflictul cu neacceptarea (Ioan 7:11-36)PrezențaDomnuluiIsuslaprazniculCorturilorascoslaiveală

motivele neacceptării cu care a fost întâmpinat. În discuție erapusă:

a.PersoanaLui(Ioan7:10-13),,NoroadelevorbeaumultînşoaptădespreEl.Uniizi-

ceau:„Esteunombun”.Alțiiziceau:„Nu,ciducenorodulînrătăcire”.Totuşi,defricaiudeilor,nimeninuvorbeadeElpefață“(7:12-13)

b.ÎnvățăturaLui(Ioan7:14-19),,Iudeii se mirau şi ziceau: „Cum are omul acesta

învățătură,căcin-a învățatniciodată?”Isus le-arăspuns:„ÎnvățăturaMea nu este aMea, ci a Celui ceM-a trimispeMine. DacăvreacinevasăfacăvoiaLui,vaajungesăcunoască dacă învățătura este de la Dumnezeu sau dacăEuvorbescdelaMine“(Ioan7:15-17).

c.OrigineaLui(7:20-36),,NiştelocuitoridinIerusalimziceau:„NuesteElace-

lapecarecautăeisă-Lomoare?Şitotuşiiatăcăvorbeştepefață,şieinu-Izicnimic!Nucumva,înadevăr,ceimaimarivorficunoscutcăElesteHristosul?Darnoiştimdeundeesteomulacesta,însă,cândvaveniHristosul,nime-ninuvaştideundeeste.”ŞiIsus,pecândînvățapenorodînTemplu,striga:„MăcunoaştețişiMăştițideundesunt!Eun-amvenitdelaMineÎnsumi,ciCelceM-atrimisesteadevărat,şivoinu-Lcunoaşteți.EuÎlcunosc,căcivindelaElşiElM-atrimis.”(7:25-29).

119


,,Isusazis:„MaisuntcuvoipuținăvremeşiapoiMăduclaCelceM-atrimis.VoiMăvețicăuta,şinuMăvețigăsi, şi unde voi fi Eu, voi nu puteți veni.” Iudeii au zisîntreei:„Undearedegândsăseducăomulacesta,casănu-Lputemgăsi?Doarn-oaveadegândsăseducălaceiîmprăştiațiprintregrecişisăînvețepegreci?Ceînseamnăcuvintele acestea pe care le-a spus: ‘Mă veți căuta, şi nuMăvețigăsi,şiundevoifiEu,voinuputețiveni?’”(7:33-36).

Ca și evreii dinEgipt care n-au înțeles căMoise era hotărâtdeDumnezeusă-iscoatădinrobie,iudeiicăutausă-LomoarepeDomnul pentru că ,,vindecase un om în ziua Sabatului“. RâvnalorpentruLegeerafalsășinepotrivită.FalsăpentrucăeicălcauLegeacăutândsă-LomoareîmpotrivaLegiișinepotrivităpentrucă,,religia“n-aveavoiesăîmpiediceniciodatăfacereadebine:

,,Oarenuv-adatMoiseLegea?TotuşinimenidinvoinuțineLegea.DececăutațisăMăomorâți?”

NorodulI-arăspuns:„Aidrac.CinecautăsăTeomoare?”Dreptrăspuns,Isusle-azis:„Olucrareamfăcut,şi toțivămirațideea.Moisev-a

datporuncaprivitoarelatăiereaîmprejur–nucăeavinedelaMoise,cidelapatriarhi–şivoităiațiîmprejurpeomîn ziuaSabatului.Dacăunomprimeşte tăierea împrejurînziuaSabatului,casănusecalceLegealuiMoise,deceturbațidemânieîmpotrivaMeapentrucăamînsănătoşitun om întreg în ziua Sabatului? Nu judecați dupăînfățişare,cijudecațidupădreptate.”(Ioan19:24).

Sărbătoarea Corturilor avea loc toamna, imediat după ZiuaIspășirii și încheia ciclul anual al sărbătorilor care debutase cuserbărilePaștelor și aAzimilordinprimăvară.A fost instauratădeDumnezeu(Lev.23:42-43)șicomemoragrijapecarele-apur-tat-oDumnezeupe timpulperegrinărilorprinpustie.Sebucurade o popularitate imensă, ajungând să fie cunoscută generic ca,,Sărbătoarea“ de orice evreu evlavios (1 Regi 8:2, 65; 12:32; 2Cron.5:3;7:8;Neemia8:14,18:Ps.81:3;Ezec.45:25).Istoriculiudaic IosifFlaviusonumește„ceamaimareșimai importantădintresărbătorilesfinteevreiești“(Antichitățiiudaice8.100).

120

Daniel Brânzei

SărbătoareaCorturilordurașaptezileșiculminacuoadunarefestivăgeneralăînceadeaoptaziîncareseorganizaujocurideapă(cf.Num.28:7).

Revărsareadeapăajunsesesăfieasociatăcusperanțaînvre-murileescatologice:

„Veți scoate apă cu bucurie din izvoarele mântuirii“(Isaia12:3).

„Toți cei ce vor mai rămâne din toate neamurile ve-nite împotriva Ierusalimului, se vor sui în fiecare an săse închine înaintea Împăratului, Domnul oştirilor, şi săprăznuiascăSărbătoareaCorturilor.Dacăuneledinfami-liile pământului nu vor voi să se suie la Ierusalim ca săse închine înaintea Împăratului, Domnul oştirilor, nu vacădea ploaie peste ele. Dacă familia Egiptului nu se vasui,dacănuvaveni,nuvacădeaploaienicipesteea;vafilovită cuaceeaşiurgie cu careva loviDomnulneamurilecarenusevor sui săprăznuiascăSărbătoareaCorturilor.AceastavafipedeapsaEgiptului,şipedeapsatuturornea-murilorcarenusevorsuisăprăznuiascăSărbătoareaCor-turilor“(Zah.14:16-19).

III. Conflictul cu nedumerirea (Ioan 7:37-52)Înultimaziapraznicului,IsusChristosle-aîntreruptceamai

festivămanifestarecuoproclamațieprofetică:,,Înziuadepeurmă,careeraziuaceamareaprazni-

cului, Isus a stat în picioare şi a strigat: „Dacă înseteazăcineva,săvinălaMineşisăbea.CinecredeînMine,dininima lui vor curge râuri de apă vie, cumziceScriptura”(Ioan7:37-38).

Spunândaceasta.Elseidentificăcustâncasimbolicădincarele-adatDumnezeuevreilorsăbeaapăînpustie(Exod17:6;Num.20:11 aplicate în 1 Cor. 10:1-4). ,,Apă vie“ este expresia careidentificăapade izvor.CuvinteleLuinu lasă locdeneutralitateșiascultătoriiLuis-audezbinat.Nedumerireaîifacepeuniidinpoporsăspunăunaiarpealțiialta:

121


,,Uniidinnorod,cândauauzitacestecuvinte,ziceau:„Acesta este cu adevărat Prorocul”. Alții ziceau: „AcestaesteHristosul”. Şi alții ziceau: „Cum, dinGalileea are săvinăHristosul?NuziceScripturacăHristosularesăvinădinsămânțaluiDavidşidinsatulBetleem,undeeraDa-vid?”S-a făcut,deci,dezbinare înnoroddinpricinaLui“(Ioan7:40-43).

Înnedumerireagenerală,aproziin-aumaiascultatnicieideporuncapreoțilorcare-itrimiseserăsă-LprindăpeIsus:

,,Unii din ei voiau să-L prindă; dar nimeni n-a pusmâna peEl.Aprozii s-au întors deci la preoții ceimai deseamă şi la farisei. Şi aceştia le-au zis: „De ce nu L-ațiadus?”Aproziiaurăspuns:„Niciodatăn-avorbitvreunomcaomulacesta”.Fariseiile-aurăspuns:„Doarn-ațififostduşişivoiînrătăcire?AcrezutînElvreunuldinmai-ma-riinoştrisaudinfarisei?Darnorodulacesta,carenuştieLegea,esteblestemat!”(Ioan7:44-49).

Divizareas-amanifestatpânăși întreceidinSinedriu.Nico-dim,careaveaconvingerileluidespretânărulrabindinNazaret,s-acontraziscuceilalți:

,,Nicodim, cel care venise la Isus noaptea şi care eraunuldinei,le-azis:

„Legeanoastrăosândeşteeapeunom înainte ca să-lasculteşisăştieceface?”

Dreptrăspuns,eii-auzis:„ŞitueştidinGalileea?Cerceteazăbine,şiveivedeacă

dinGalileeanus-aridicatniciunproroc”(Ioan7:50-52).

Oamenii aceștia ar fi trebuit să știe că prorocul Iona a fostdinGalileea....NuîntâmplătorS-aidentificatDomnulIsuscuel(Mat. 12:38-41). Înacest capitol însă,Domnul Isus se identificăcu Moise și cu lucrările făcute de Dumnezeu prin el. Făcândaceasta, El se suprapune peste tiparul profetic al celui venit săizbăveascădin robie.Moartea și înviereaLui aveau sădeschidăoamenilordrumulspreslobozenie,lafelcumMareaRoșieasim-bolizat sângele răscumpărării miraculoase. Evanghelistul Lucaafolositchiarcuvântul,,exod“cândaamintitdialogulpurtatdeIsusdinNazaretcuMoisepemunteleschimbăriilafață:

122

Daniel Brânzei

,,Şi iată că stăteau de vorbă cu El doi bărbați: erauMoiseşiIlie,caresearătaserăînslavă,şivorbeaudespresfârşitulLui(Gr.exodulLui),pecareaveasă-laibăînIe-rusalim“(Luca9:30).

Orice popor își are personalitățile lui preponderente. PentruceidinIsrael,AvraamșiMoiseerau,,părințiinațiunii“.CândseprezintăpeSinecapeUnul ,,maimare“decâtAvraamșiMoise,Isusesteconștientcăvastârniîmpotrivire.Intenționat,ElnulelasăascultătorilorLuidecâtdouăalternative:sausă-Lpriveascăcapeun,,lunatic“cupretențiiabsurde,sausă-LacceptecaFiualluiDumnezeucoborâtprintreevreicasăîmplineascăsperanțelelormesianice.

123


Capitolul 8 - Isus, lumina de care s-a bucurat Avraam

Înaintedeaplonjaînadâncimileacestuicapitol,estedefolossă spunem câteva lucruri despre folosirea metaforelor într-unlimbajminimalist.

Avantajulmetaforelorestecăputemfolosiaceleașicuvinteînsensurimultiple,spunânddefiecaredatăaltceva.ApostolulIoanesteunminimalistcarefoloseștemetaforelelamaxim.Limbajulsăueste redus lavocabularulunuicopil,dar sensurileprofundealemetaforelorlui,suntaccesibiledoarcelordeprinșicu„hranatare“șicusuccesiuneadepalieresemanticeproporționalecuni-veluldematuritateduhovnicească.

ȘiînEvanghelieșiînApocalipsa,darmaialesînepistole,cre-dincioslogiciidingândireaevreiascăevidentămaialesîncarteaProverbe, Ioan alcătuiește perechi de metafore contrare, careamplificăsensulfiecăruicuvântînparte.Iatăcâtevadintreele:

,,Adevăr/Minciună“Adevărul este totuna cu realitatea, în timp ce minciuna

defineștedeformarearealității,negareaei.Vomvedeaîncapitolul8cădisputadintreIsusChristosșilideriievreilorafostdefinităînaceștitermeni(Ioan8:30-47).CeicareIs-auopusatunci,cașiceiceofacastăzi,preferăsătrăiascăîntr-orealitatefalsă,oferităcasurogatdecelcareurmăreștesă-iînșeleșisăleînchidăochiicasănuvadăadevărul:

124

Daniel Brânzei

,,VoiavețidetatăpeDiavolulşivrețisăîmplinițipof-tele tatăluivostru.Elde la începuta fostucigaşşinustăîn adevăr,pentru că în elnueste adevăr.Oride câteorispuneominciună,vorbeştedinalelui,căciestemincinosşitatălminciunii“(Ioan8:44).

AceeașimetaforăestefolositășideapostolulPavel:,,Şi dacă Evanghelia noastră este acoperită, este

acoperită pentru cei ce sunt pe calea pierzării, a cărormintenecredincioasă a orbit-odumnezeul veacului aces-tuia,casănuvadăstrălucindluminaEvanghelieislaveiluiHristos,careestechipulluiDumnezeu.

Căcinoinunepropovăduimpenoiînşine,cipeDom-nulHristosIsus.Noisuntemrobiivoştri,pentruIsus.CăciDumnezeu,careazis:„Săluminezeluminadinîntuneric”,ne-a luminat inimile, pentru ca să facem să străluceascălumina cunoştinței slavei lui Dumnezeu pe fața lui IsusHristos“(2Cor.4:3-6).

,,Iatădar cevă spunşimărturisesceu înDomnul: sănumaitrăițicumtrăiescpăgânii,îndeşertăciuneagându-rilorlor,avândminteaîntunecată,fiindstrăinideviațaluiDumnezeu, din pricina neştiinței în care se află în urmaîmpietririiinimiilor.Eişi-aupierdutoricepicdesimțire,s-audedat ladesfrânare şi săvârşesc cu lăcomieorice feldenecurăție“(Efes.4:17-19).

Cei care ,,trăiesc în adevăr“ evoluează în lumea reală, așacum este ea înaintea lui Dumnezeu. ,,Veți cunoaște adevărul șiadevărul vă va face slobozi“ (Ioan 8:32). Este interesant că unteologamericanadefinit,,voialuiDumnezeu“încontextulaces-teicunoașteriaadevărului:

,,VoialuiDumnezeu,aspusel,esteceeaceamfacetoțicubucurieșidinproprieinițiativă,dacăamcunoaștetoatelucrurile așa cum le cunoaște Dumnezeu. Deocamdată,Dumnezeune cere să-L credempeCuvânt și ne cere as-cultare. În ziua Judecății, toți vor afla de la Dumnezeutoate lucrurile și ,,orice genunchi se vapleca înaintea lui

125


DumnezeușiÎivadadreptate“.Pentruuniivafiînsăpreatărziu(Iuda14-15).

,,Libertate/Robie“Încapitolul8, fariseiipretindeaucăn-aufostniciodatărobii

nimănui. În aprinderea lor, uitau că fuseseră robi și înEgipt șiînBabilon ...Domnulvorbea însăde relațiadintre ei șipăcatulcare-istăpânea.Elvenisecasă-ieliberezederobiașiconsecințelepăcatului.„Isus“înseamnătradusliteral:,,Celceizbăvește,Celceeliberează“(Mat.1:21).

Potențialul uman este captiv stării de păcat. Nimeni nu-șipoate realiza potențialul dacă este rob al neputințelor. ,,Deci,dacăFiulvăfaceslobozi,vețificuadevăratslobozi“(Ioan8:36).

,,Dragoste/Ură“Ioanestefoartelimpede,vorbinddespreceledouăaspecteale

relațieiluiDumnezeucuoamenii.OmulestesauîndragostealuiDumnezeusausubmâniaLui.Nuexistăneutralitate!Existădoarconsecințeeternecorespunzătoare. ,,Cinecrede înFiulareviațaveşnică,darcinenucredeînFiulnuvavedeaviața,cimânialuiDumnezeurămânepesteel”(Ioan3:36).

,,Viață/Moarte“În debutul evangheliei, Ioan ne-a spus că ,,înEl era viața și

viațaeraluminaoamenilor“(Ioan1:4).Înrestulevangheliei,ter-menul„viața“estepomenităde34deori.Ioannespunecăviațapoate fi ,,din belșug“ și ,,veșnică“.Nu este vorba de aspectul eicantitativ,cidecelcalitativ.Toțioameniivor,,exista“veșnic,daruniivor,,trăi“,iaralțiivor,,muri“.Viațaestedefinităcaorelațiereală între om și Dumnezeu. Viața înseamnă ,,împreună“ cuDumnezeu, iarmoartea înseamnă ,,despărțire“ deDumnezeu șidetotceareEl.CineîșirefacelegăturacuDumnezeuprinChris-tosvaexperimentaviațadinplinșinuvamaimuriniciodată.

LimbajulacestalevalăsaperplexepeMariașipeMarta.„Eusuntînviereaşiviața.CinecredeînMine,chiardacăarfimurit,vatrăi.ŞioricinetrăieşteşicredeînMinenuvamuriniciodată“(Ioan11:25-26).

126

Daniel Brânzei

Dedouămiideani,creștiniimor,dar,,calitativ“niciunuldinei nu va fi vreodată despărțit de Dumnezeu. Pentru noi, dupăceaînviat,Lazăramuritdinnou.AmuritșiMariașiamuritșiMarta!Aumurittoțiceidingenerațiaaceeașitoțidingenerațiilededupăaceea.PentruDumnezeuînsă,niciunuldinceicareși-aureluatvreodatăprinChristoslegăturaorganicăcuEl,,nuvamaimuriniciodată“,adicănuvamaifiniciodatădespărțitdeEl.

În esența realității eterne, viața celor ce au fost din naștere,,morțiînpăcat“esteredobândităprincredințaînChristosșiprinreluareapărtășieicosmicecuTatăl:,,Şiviațaveşnicăesteaceasta:săTecunoascăpeTine,singurulDumnezeuadevărat,şipeIsusHristos,pecareL-aitrimisTu“(Ioan17:3).

,,Lumină/Înuneric“Când Ioan spune despre cineva că ,,umblă în întuneric“

el vorbește despre întunecimea morală și despre ignoranțavinovată:

,,Şi judecata aceasta stă în faptul că, odată venităLumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericuldecât lumina,pentrucăfaptele loreraurele.Căcioricinefacerăulurăşteluminaşinuvinelalumină,casănuisevădească faptele. Dar cine lucrează după adevăr vine lalumină,pentrucasăisearatefaptele,fiindcăsuntfăcuteînDumnezeu.”(Ioan3:19-21).

,,Isus le-a zis: „Luminamai este puțină vreme înmi-jloculvostru.Umblați caunii careaveți lumina,casănuvă cuprindă întunericul; cine umblă în întuneric nu ştieundemerge“(Ioan12:35).

,,DacăzicemcăavempărtăşiecuEl,şiumblămînîn-tuneric,mințimşinutrăimadevărul“(1Ioan1:6).

,,Darcineurăştepefratelesăuesteînîntuneric,umblăînîntunericşinuştieîncotromerge,pentrucăîntunericuli-aorbitochii“(1Ioan2:11).

Întunericul este sinonim cu moartea și cu tot ce înseamnăabsențaluiDumnezeu.

127


[Isus,Luminalumii]Isusle-avorbitdinnouşiazis:„EusuntLuminalumii;cineMăurmeazăpeMine,nuvaumblaînîntuneric,civaavealuminavieții”.(Ioan8:12)

Nimeni nu știe ce este lumina și nici cum se propagă ea înunivers. În textul Evangheliei lui Ioan, Domnul Isus alege săfoloseascăluminadreptometaforăpentruilustrareamisiuniiLuiînlume.MetaforaestefolositămultîntextulEvanghelieiluiIoan.

,,ÎnEleraviața,şiviațaeraluminaoamenilor.

Lumina luminează în întuneric, şi întunericul n-abiruit-o.A venit un om trimis deDumnezeu: numele luieraIoan.Elavenitcamartor,casămărturiseascădespreLumină,pentrucatoțisăcreadăprinel.

NueraelLumina,cielavenitcasămărturiseascădes-preLumină. Lumina aceasta era adevărataLumină, carelumineazăpeoriceomvenindînlume“(Ioan1:4-9).

Cât este ziuă, trebuie să lucrez lucrările Celui ceM-atrimis;vinenoaptea,cândnimeninumaipoatesălucreze.Câtsuntînlume,suntLuminalumii“(Ioan9:4-5).

Isus le-a zis: „Lumina mai este puțină vreme în mi-jloculvostru.Umblați caunii careaveți lumina,casănuvă cuprindă întunericul; cine umblă în întuneric nu ştieundemerge.Câtăvremeaveți luminaprintrevoi, credețiîn lumină, ca să fiți fii ai luminii.” Isus le-a spus acestelucruri,apoiaplecatşiS-aascunsdeei“(Ioan12:35-36).

Euamvenitcasăfiuoluminăînlume,pentrucaori-cinecredeînMinesănurămânăînîntuneric(Ioan12:46).

Aplicând tot ceea ce am spus mai sus despre metafore, nedăm seama că Ioan ne spune în capitolul 8 al Evangheliei saletrei lucruridespreDomnulIsusca ,,lumină“.Luminadăpefațăadevărata stare a lucrurilor, lumina vine la noi din afara lumiinoastreșiluminaîmprăștieîntunericuladucândbucurie.

Ioan 8:1-11 – Lumina Lui scoate la iveală vinovăția celor care o acuzau doar pe femeia prinsă în preacurvie. În luminaprezenței Lui, toți suntem păcătoși, dar minunea mare este căEl n-a venit ca să ne osândească, ci ca să ne izbăvească (Ioan

128

Daniel Brânzei

8:11).Luminacareneiartătrebuiesăfieși luminaîncaresănecontinuăm viața. N. Steinhardt scria într-una din cărțile sale:„Poțisănupăcătuieștidefrică.Eotreaptăinferioară,bunășiea.Oridindragoste:cumofacsfințiișicaracterelesuperioare.Darșiderușine.Oteribilărușine,asemănătoarecuafifăcutunlucrunecuviincios în fața unei persoane delicate; a fi trântit o vorbăurâtăînfațauneifemeibătrâne,afiînșelatunomcareseîncredeîn tine. După ce L-ai cunoscut pe Christos îți vine greu sămaipăcătuiești,ți-eteribilderușine“.

Ioan 8:12-29 – Domnul se prezintă drept lumina lumii, venită la noi dintr-o altă lume (Ioan 8:23).Dacăcinevaarîncer-casăscrieînlimbaebraicăocarteîncaresădovedeascăfaptulcaomultrăieștedoarosingurăviață,aicipepământ,eln-arputea.Înebraică,cuvântulpentruviațăeste“haim”,oformadeplural.Înebraicaesteposibilsăspuidoar:“Euamvieți.”Aspune:“Euam o viață, este imposibil.” Religia evreilor este impregnată cuconcepțiaveșniciei.

Viațaestedoarunfragmentdeexistență,oclipaașezatăîntredouă eternități, influențată de tot ce s-a petrecut în trecut șiinfluențândtotcevaurmaînviitor.Singurașansacas-oînțelegiestes-opriveștiprinluminaadusădeChristiosîncontextulaces-taalvesniciei.

Ioan 8:30-59 – Domnul Isus face lumină în ceea ce privește originea evreilor și destinul lor. Numindu-l pe Avraam ,,tatăllor“,evreiiarfitrebuitsăfacăfaptelelui,săumbleîncredințaluișisăsebucuredenădejdealui.

Cuaceastăocazieajungemiarlascopulcucareși-ascrisIoanEvanghelia: să-L arate pe Isus drept Fiul trimis de Dumnezeupentrusalvareaoamenirii.

Dacă sunteți atenți la text, Domnul Isus le spune celor deatuncio tainădespre…oaltă taină.Minunea ceamaimarenuesteînsăcăDomnulIsusl-avăzutpersonalpeAvraam.Estenor-mal,pentrucăesteDumnezeu.MinuneamareestecăAvraamL-avăzutpeChristos!

Nu găsim nicăieri în Geneza ceea ce ne spune El despreAvraam. Este dovada că Isus a existat și înainte de întrupareaprinfecioaraMariașiafostmartorlaevenimentelepecarenoilecunoaștemdoarparțialdintextulScripturii.PentrucăElatrăit

129


șiatuncișipentrucăafostșiacolo,DomnulIsusnepoatedamaimultedetaliidespretoateevenimenteleBibliei.

În cazul de față, Domnul Isus le spune contemporanilor o,,taină“ despre Avraam pe care ei n-aveau de unde s-o știe. Elcompletează astfel textul din Geneza, adăugând informațiacă Dumnezeu i-a descoperit lui Avraam ,,taina zilei lui Chris-tos“. NoutateaadusădevorbeleLuiestecărevelețiaprimitădeAvraamaculminatînChristos!DacăAvraamestepunctuldeori-gine al istoriei evreilor, Isus Christos este punctul ei terminus!Nădejdea luiAvraama fost ancorată în venirea ,,zilei luiChris-tos“:

,,TatălvostruAvraamasăltatdebucuriecăaresăvadăziuaMea;avăzut-oşis-abucurat.”(Ioan8:56).

ȘtimșidelaautorulepistoleicătreEvreicăAvraamaaflatdelaDumnezeușidesprelucrurileviitoarecarevorculminacuins-taurarea împărăției Fiului lui Dumnezeu pe pământ. Patriarhuls-aancoratînacesterevelațiișiarămasneclintitîncredincioșiacucareși-atrăitviața.Deșin-aprimitniciopalmădepământdințarafăgăduită,Avraaml-acrezutpeDumnezeușis-afăcutstăpânpepromisiunileLui(Evrei11:8-16).

„Prin credință, Avraam, când a fost chemat să pleceîntr-unlocpecareaveasă-Liacamoştenire,aascultatşiaplecatfărăsăştieundeseduce.Princredințăavenitşis-aaşezatel înțarafăgăduințeica într-oțarăcarenueraa lui şi a locuit în corturi, ca şi Isaac şi Iacov, care erauîmpreună-moştenitoricuelaiaceleiaşifăgăduințe.Căcielaştepta cetatea care are temelii tari (Noul Ierusalim!), alcăreimeşterşiziditoresteDumnezeu.

Luminaclarificălucrurile.Îndialogulcucontemporanii,Dom-nulIsusaîncercatsă-iconvingăcuajutorulunuisilogismsimplu.

(Silogismul este o formă de argumentare logică în care oafirmație (concluzia) este dedusă din alte două propoziții (pre-mize). El identificămecanismul după care funcționeazăminteaumanăcând,,raționează“.Exemplu:

„Toatemamifereleacvaticesuntcetacee;toțidelfiniisuntmamifereacvatice;

130

Daniel Brânzei

decitoțidelfiniisuntcetacee”.Aristotel a definit silogismul în cartea sa „Analitica prima“

drept „o vorbire în care, dacă ceva a fost dat, altceva decât da-tul urmează cu necesitate din ceea ce a fost dat”. Silogismulreprezintă un raționament deductiv. El este compus dintr-opremisămajoră,unaminorășioconcluzie.

Premizamajoră:Toțioameniisuntmuritori.Premizaminoră:Socratesesteom.Concluzie:Socratesestemuritor.–din Wikipedia)

Urmăriți acum logica argumentării Domnului Isus desprerelațiaLuicuAvraam:

Premisamajoră:Avraams-abucuratdeziualuiChristosPremisaminoră:evreiisuntcopiiiluiAvraamConcluzia:copiiiluiAvraamsebucurășieideziualuiChris-

tos.OriceurmașautenticalluiAvraamîșigăseșteșielîmplinireadestinuluiînlucrareaizbăvitoarealuiChristosșisebucurădeea.

La argumentele Lui, neputându-I suferi mesajul, ei s-aunăpustitasupramesagerului:

,,Laauzulacestorvorbe,auluatpietrecasăarunceînEl.DarIsusS-aascunsşiaieşitdinTemplu,trecândprinmijlocullor.ŞiaşaaplecatdinTemplu“(Ioan8:59).

Așteptopredicădintextulacestacutitlul:,,ZiuaîncareDum-nezeua fugitdinTemplu“sau ,,Știreaanului!Dumnezeulevrei-lor, aproape asasinat în propriul Său Templu!“ Ironia este că,făcândașa, ei confirmau tocmai ceea ce le spuseseEl cu câtevaminutemaiînainte:

,,ŞtiucăsuntețisămânțaluiAvraam,darcăutațisăMăomorâțipentrucănupătrundeînvoicuvântulMeu.…

Isus le-a zis: „Dacă ați fi copii ai luiAvraam, ați facefaptele lui Avraam.”Dar acum căutați săMă omorâți peMine,unom,carev-amspusadevărul,pecarel-amauzitde la Dumnezeu. „Aşa ceva Avraam n-a făcut. Voi facețifapteletatăluivostru”.

131


Voi aveți de tatăpeDiavolul şi vreți să împliniți pof-tele tatăluivostru.Elde la începuta fostucigaşşinustăîn adevăr,pentru că în elnueste adevăr.Oride câteorispuneominciună,vorbeştedinalelui,căciestemincinosşitatălminciunii“(Ioan8:37-41,44).

Ioanexplicăînaltăpartedeceaureacționateiașa:

,,Dumnezeu,înadevăr,n-atrimispeFiulSăuînlumeca să judece lumea, ci ca lumea să fiemântuită prin El.OricinecredeînElnuestejudecat,darcinenucredeaşifostjudecat,pentrucăn-acrezutînNumelesinguruluiFiualluiDumnezeu.

Şijudecataaceastastăînfaptulcă,odatăvenităLumi-na în lume, oamenii au iubitmaimult întunericul decâtlumina,pentrucăfapteleloreraurele.

Căci oricine face răul urăşte lumina şi nu vine lalumină, ca sănu i se vădească faptele.Dar cine lucreazădupăadevărvinelalumină,pentrucasăisearatefaptele,fiindcăsuntfăcuteînDumnezeu”(Ioan3:17-21).

EsteaceastăluminăaluiAvraamșiluminata?TebucuritudeziualuiChristoslafelcums-abucuratAvraam?Aștepțișituceta-teacutemeliitaripecareoașteptașiel?

132

Daniel Brânzei

133


Capitolul 9 - Lumină pentru un orb din naștere

Proclamându-LpeChristosca,,luminăalumii“,luiIoannu-imai rămâne decât să demonstreze lucrul acesta printr-o vinde-caresupranaturalăaunuiorbdinnaștere.Avemde-afacecuceade a patraminune din septata aleasă de Ioan.Mesajul ei este,,vederenouăpentruolumenouă“șidescriepercepțiadobânditădecelnăscutdinnouînlumeaspirituală.ElementeleîntâmplăriisuntsimbolicepânălaextremșiIoansesizeazăfoartebinelucrulacesta:

•orbireaeste ,,dinnaștere“ (descrie separareaomuluide lu-mealuiDumnezeu)

• Isus face tină din scuipat (se întrupează și se face blestempentrunoi)

•orbulestetrimissăsescaldelaSiloam,careînseamnă,,tri-mis“,oilustrațieaspălăriiprinsângelejertfeidivine

•carezultat,omulvedebine(capătăovederenouăpentruolumenouă)

Nu-i vina noastră că suntem orbi! Vina noastră-i că nu nelăsămvindecați!

Cheiacapitolului9dinEvanghelialuiIoanseaflăînverseteleurmătoare:

,,Câtesteziuă,trebuiesălucrezlucrărileCeluiceM-atrimis;vinenoaptea,cândnimeninumaipoatesălucreze.Câtsuntînlume,suntLuminalumii”(Ioan9:4-5).

134

Daniel Brânzei

Ioanneprezintăunparadox:unorbdinnaștereL-arecunos-cutpeMesiașiogenerațiedeliderireligioșicuvedereabunăsuntincapabilisăvadăînIsuspeCelvenitsă-imântuiască.Evanghe-listul așeazăaceastă întâmplare în secțiunea semnelor,dedicată,,conflictelor“ dintre Domnul Isus și evrei (cap. 7-12). Încă odată,Elalegedeliberatsăfacăovindecareîntr-ozideSabat,casă-i provoace teologic și să-i forțeze să se întâlnească cudivini-tateaLui.DomnulspunerăspicatcăElavenitcasăîmplinească,,lucrărileluiDumnezeu“.

Isus a răspuns: „N-a păcătuit nici omul acesta, nicipărinții lui,cis-anăscutaşa,casăsearateînel lucrărileluiDumnezeu“.

Acesta este un capitol care pune fiecare cititor la probă. Ceveziînelestemăsuraîncareaivederespiritualăsaueștiîncăorb!Textulseîmpartedelasineîntreimișcăriprincipale:

1. Uceniciivădoproblemăteologică2. DomnulIsusvedeunom3. Omulacesta„vede“înIsuspeFiuluiDumnezeu.Ucenicii văd o problemă teologică. Este evident că uceni-

ciil-auluatînseamăpeomdoarpentrucăleridicaoproblemăteologică, altfel ar fi trecut pe lângă el nepăsători. Alternativeleoferitedeucenicipentruorbireadinnaștereridicăproblemeteo-logice.

,,Cândtrecea, Isusavăzutunorbdinnaştere.Uceni-ciiLuiL-au întrebat:„Învățătorule,cineapăcătuit:omulacestasaupărințiilui,des-anăscutorb?”(Ioan9:1-2).

Ei vorbesc indirect despre reîncarnare (omul acesta ar fitrebuit să păcătuiască anterior nașterii ca să se nască pedep-sit orb!) sau așează pedepsirea copiilor în seama unor păcateale părinților.Ucenicii asociază legalist suferințade opedeapsădivină.

Maitârziu,șifariseiiÎlvorlualarosttotdincauzauneipro-bleme teologice: vindecare într-o zi deSabat. În felul acesta,Eli-a provocat să cerceteze autoritatea cu care făcea toate acestelucruri.

135


Domnul Isus vede un om.Domnul Isus vede un om și în elvederațiuneaveniriiSaleînlume:casăfacăbineoamenilor.

ÎntreagaîntâmplarepivoteazăînjurulproclamațieiLuiclare:,,cis-anăscutaşa,casăsearateînellucrărileluiDumnezeu.“

Este clar că numai Domnul Isus îl vede și-l prețuiește laadevărataluivaloare.Celmaiscandalosamănuntdintextnuestemenționat,dar strigă spre cei ce auurechideauzit tocmaiprinlipsă:nimeninusebucurăcăomulacelaorbși-acăpătatvederea,niciceice-lcunoașteaudemult,nicipărințiilui,nicimăcaruceni-ciiDomnuluiIsus.Omulacestaestesingur.Lafeldesingurcumafosttoatăviața.Nimănuinui-apăsatdeorbirealuișinimănuinu-ipasăacumdevindecarealui.

Uitați-vălaceicarel-auvăzutvindecat.Uniiparcăîlrecunosc,alțiiseîndoiescșispundoarcăseamănăcucelcarefusesepânăatunciprintreei:

,,Veciniişiceice-lcunoscuserămaiînaintecacerşetorziceau:„Nuesteacestacelceşedeaşicerşea?”Uniiziceau:„Eleste”.Alțiiziceau:„Nu,darseamănăcuel”(Ioan9:8-9).

Și totuși, nu există oameni neimportanți. Nu există oamenimici,oamenicaresănumeritesă fie luați înseamă.Dumnezeune spune că acest ,,nebăgat în seamă“ exista pentru că fuseseplanificatdineternitate.ExistențaLuifuseseprevăzutădeDum-nezeu,,casăsearateînellucrărileluiDumnezeu“.Extraordinar!Dumnezeu decretase că trebuie să se nască un anumit om orbpentrucasăserveascădreptilustrațiealucrărilorluiDumnezeu.

Nuvămirați.Afimațiaaceastanuesteexclusivistă.Omulace-la n-a fost o excepție. Tot ce există, fiecare atomdin acest uni-vers, fiecareplanetăși fiecareomexistădoarpentruacestscop:săaratelucrărileminunatealeluiDumnezeu.Cinenuvedeasta,cinenuînțelegeastaesteîncăînîntunerec,orblarealitateacare-l înconjoară.Acesta estemesajul întreguluipasaj, așa cumvomvedeaîncontinuare.

Omul acesta „vede“ în Isus pe Fiu lui Dumnezeu. Sunt treietape,treitreptedecunoașterepecareleparcurgeorbulpânăaajunssă-lrecunoascăpeMesia.

136

Daniel Brânzei

,,Un om numit Isus“ (9:1-12).Maiîntâi,orbull-aperceputpeIsusdinNazaretdoarcapeunvindecător.Urmărițitextulșivețivedeacucâtăseriozitatesesupuneacestomprocesuluidevinde-care.Elcredecăsevaîntâmplacevadacăvaascultașivaîmplinitratamentulcareis-asugerat.

,,După ce a zis aceste vorbe, a scuipat pe pământ şia făcut tinădin scuipat.Apoi a uns ochii orbului cu tinaaceastaşii-azis:„Du-tedetespalăînscăldătoareaSiloa-mului” (care, tălmăcit, înseamnă:Trimis).El s-adus, s-aspălatşis-aîntorsvăzândbine.

Vecinii şi cei ce-l cunoscuserămai înaintecacerşetorziceau:„Nuesteacestacelceşedeaşicerşea?”

Uniiziceau:„Eleste”.Alțiiziceau:„Nu,darseamănăcuel”.Şielînsuşizicea:„Eusunt”.Decii-auzis:„Cumțis-audeschisochii?”Elarăspuns:„Omulacela,căruiaIseziceIsus,afăcut

tină, mi-a uns ochii şi mi-a zis: ,,Du-te la scăldătoareaSiloamuluişispală-te“.M-amdus,m-amspălatşimi-amcăpătatvederea.”

„UndeesteOmulacela?”l-auîntrebatei.Elarăspuns:„Nuştiu”.

Martoriivindecăriipunîntrebareagreșit:,,Cumțis-audeschisochii?“Eiarfitrebuitsăîntrebe:,,Cineți-adeschisochii?“Inte-resulloresteredirecționatdemărturiaorbului.Simbolic,proce-sulvindecăriivorbeștedesprelucrarealuiDumnezeuprinChris-tos.ElL-a trimispeDomnul Isus să se întrupeze, să ia chipdetină,șisănespeledepăcatelenoastre.,,Siloam“setraduceprin,,trimis“.Metaforic,orbuls-aspălatîn,,trimisul“luiDumnezeu.

,,Este un profet!“ (9:13-34). Înaldoilearând,înurmaintero-gatoriului lacareestesupusde farisei,omulacesta tragesingurconcluziacăIsustrebuiesăfieneapăratunprofet:

,,Auaduslafariseipecelcefuseseorbmaiînainte.ŞieraozideSabatcândfăcuseIsustinăşi-ideschiseseochii.Dinnou,fariseiil-auîntrebatşieicumşi-acăpătatvede-rea.Şielle-azis:

„Mi-apustinăpeochi,m-amspălatşivăd”.Atunci,uniidinfariseiauînceputsăzică:

137


„Omul acesta nu vine de laDumnezeu, pentru că nuțineSabatul”.

Alțiiziceau:„Cumpoateunompăcătossăfacăaseme-neasemne?”

Şieradezbinareîntreei.Iarăşiauîntrebatpeorb:„TucezicidespreElînprivințafaptuluicăți-adeschis

ochii?”„Esteunprooroc”,le-arăspunsel“(Ioan9:13-17).

Orbul nu este un teolog, dar este întrebat de teologi des-pre identitatea celui care l-a vindecat. Fariseii rămăseseră laaspectul teologic al întâmplării. Vindecarea făcută tocmai într-o zi de Sabat îi punea într-un impas total. Concluzia lor era căvindecătorulnuputeafiunomtemătordeDumnezeu.Einuve-deauînacelvindecătornimicdumnezeiesc.Cumultbunsimțșicuosurprinzătoarepătrundereteologică,fostulorbtragesinguraconcluziecorectăposibilă:Isustrebuiesăfieunprooroc,unomalluiDumnezeu.

,,Fiul lui Dumnezeu“ (9:35-38).Treaptaa treiaa cunoașteriil-a ridicatpe cel ce ,,senăscuse ca să se arate în el lucrările luiDumnezeu“ la palierul întâlnirii cu Mesia. Dat afară de farisei(v.34),omulafostcăutatînadinsdeDomnulIsus(v.35),carenu-șiterminaselucrareacuel:

,,Isusaauzitcăl-audatafarăşi,cândl-agăsit,i-azis:„CrezituînFiulluiDumnezeu?”

Elarăspuns:„Şicineeste,Doamne,casăcredînEl?”„L-aişivăzut”,i-azisIsus,„şicelcarevorbeştecutine,

Acelaeste”.„Cred, Doamne”, I-a zis el; şi I s-a închinat“ (Ioan

9:35-38).

Numireade,,fiualomului“eraînvremeaaceeaunechivalentpentruMesia.EvreiiocunoșteaufoartebinedincarteaprofetuluiDaniel:

,,M-am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte şiiatăcăpenoriiceruriloravenitunulcaunfiualomului;aînaintatspreCelÎmbătrânitdezileşiafostadusînainteaLui.IS-adatstăpânire,slavăşiputereîmpărătească,pen-trucasă-islujeascătoatepopoarele,neamurileşioameniidetoatelimbile.StăpânireaLuiesteostăpânireveşnicăşi

138

Daniel Brânzei

nu va trece nicidecum şi Împărăția Lui nu va fi nimicităniciodată“(Daniel7:13-14).

Lucrarea lui Dumnezeu cu orbul a fost să-i descopere, să-lajutesăvadăcăavenitMesiacelpromissăreparetoatereleledinpoporulSăușisăinstaurezepepământîmpărățialuiDumnezeu.

Dacăaveți sensibilitateduhovniceascăvă rogsăobservați cucâtădelicatețeevităDomnulIsussăpronunțetetragramonuldi-vin.Ova facemai târziu și gărzile sevorprăbușineputincioaseînainteaCreatorului.Daracum,înainteaorbuluitămăduit,Dom-nul Isus își alege cuvintele cu grijă, învăluindu-și identitatea înformulăriindirecte.Elnuspune,,Eusunt!“,ci,,Acelaeste“:

„Şicineeste,Doamne,casăcredînEl?”„L-aişivăzut”,i-azisIsus,„şicelcarevorbeştecutine,

Acelaeste”(Ioan9:36-37).

Dacănuvedemînacesttextdecâtovindecare,oricâtarfieadenemaiîntâlnită,înseamnăcăsuntemșinoilafeldeorbicaceideatunci.Tragediauneiastfeldepozițiiestesubliniatăînepilo-gulpecare-ldăIoanacesteiîntâmplări.Înelestesensulprofundalîntâmplării.

,,Apoi,Isusazis:„Euamvenitînlumeaaceastapentrujudecată:cacei

cenuvădsăvadăşiceicevădsăajungăorbi”.Uniidinfariseiicareeraulângăel,cândauauzitaceste

vorbe,I-auzis:„Doarn-omfişinoiorbi!”„Dacăațifiorbi”, le-arăspunsIsus,„n-ațiaveapăcat,

daracumziceți:,,Vedem“.Tocmaideaceeapăcatulvostrurămâne”(Ioan9:39-41).

Prin evoluția sa, omul acesta a scăpat de orbire, dar și-adat seama surprins că trăise până atunci într-o lume de orbi.El, cel care-i invidiase, este acum singurul care vede bine și-LrecunoaștepeMesia!Trăimtoțisubacelașisoare,darn-avemtoțiacelașiorizont.

Aceasta este marea tragedie a omenirii. Că Domnul Isus avenitcasăfacălucrărileluiDumnezeu,darfoartepuțini,printrecarenenumărămeușicutine,,,văd“lucrulacesta.Ceilalțirămân

139


încontinuareorbișiceesteșimaitragic,nicinu-șidauseamadelucrulacesta.Tocmaideaceea,păcatullorrămâne!Pentrucănuvorsăvadășisăcreadă„lucrărileluiDumnezeu“.

Da-mivoiesărăsucesctemaacestuicapitolspretine:poțitusăvezișipotceidinjurultăusă,,vadălucărileluiDumnezeu“înviațata?

140

Daniel Brânzei

141


Capitolul 10 - Păstorul cel bun

Capitolul 10 al Evangheliei lui Ioan este un text eclectic șidezlânatdacănuînțelegemcăelesteocontinuare,oconsecințăavindecăriiorbuluidinnaștererelatatăîncapitolulprecedent.

Așacumamspusacolo,orbulafostpusîntr-opozițiestranie:nimeninus-abucuratdevindecarealui.Uceniciiauvăzutîneloproblemăteologică,fariseiis-aupoticnitcăfusesevindecatîntr-ozideSabat,iarpărințiiluiaustatdepartedebucurialuicasănuriștesă-iîmpărtășeascăexcludereadincomunitateaSinagogii:

,,Iudeiin-aucrezutcăfuseseorbşicăîşicăpătaseve-dereapânăn-auchematpepărințiilui.Şicândi-auvenitpărinții,i-auîntrebat:

„Acestaestefiulvostru,carespunețicăs-anăscutorb?Cumdarvedeacum?”

Dreptrăspuns,părințiiluiauzis:„Ştim că acesta este fiul nostru şi că s-a născut orb.

Dar cum vede acum sau cine i-a deschis ochii, nu ştim.Întrebați-lpeel;esteînvârstă,elsingurpoatevorbides-prece-lpriveşte.”

Părinții lui au zis aceste lucruri, pentru că se temeaudeiudei,căciiudeiihotărâserăacumca,dacăvamărturisicinevacăIsusesteHristosul,săfiedatafarădinsinagogă.Deaceeaauzispărinții lui:„Este învârstă, întrebați-lpeel”(Ioan9:18-22).

Pentru că a îndrăznit să ia apărareaDomnului Isus, orbul afostdatafară:

142

Daniel Brânzei

„Tueştinăscut cu totul înpăcat”, i-au răspuns ei, „şivreisăneînvețipenoi?”Şil-audatafară“(Ioan9:34).

Singurulcăruia i-apăsatcuadevăratdesoartaorbuluia fostDomnul.Capitolul10,continuareacapitolului9,nearatăcăIsusdinNazaret s-aoferit săcompensezepersonalceeaceapierdutorbuldincauzăcăs-afăcutunacuEl.

PentruatașamentulluifațădeDomnulIsus,orbul,,afostdatafară“dinSinagogă,apierdutaccesullaîngrijireade,,păstoriispi-ritualiailuiIsrael“șiapierdutdreptuldeastaaproapedeDum-nezeuîmpreunăcuceilalți.Capitolul10nearatăcăDomnulIsuss-a oferit să-i fie ,,ușădeschisă“ (10:1-9) când ceilalți i-au trân-titușalorînnas,săfiePăstorullui,cândceilalțil-aualungatdinturmă(10:10-21)șisăfieDumnezeulgrijuliudecareîndrăzniserăeisă-ldespartă(10:22-39).

Dacănuținemseamadeacestcontext,capitolul10paredezlâ-nat șihaotic.Dacă ținemseamadeel, textul aparedintr-odatăclar. Ioan plasează împreună două situații diferite ca timp, darcomplementareînmesaj.Așezatîncontext,textulconținepasajedeomareadâncimeduhovnicească,ferestreînspreinsondabileleadevăruricareintersecteazăvremelniciacuveșnicia.Vomîncercaspre finalul acestui capitol să aruncăm împreună o privire și îndirecțiaaceea.OfertafăcutăorbuluideDomnulIsusîncapitolul10 alEvangheliei lui Ioan rămânepeste veacuri valabilă pentrutoținecăjițiicareseidentificăcuElprincredințășimărturie.

Isusafostpentruelșiesteastăzipentrunoi,,Ușaoilor“.Existăuși care închid în robie și uși care eliberează. Ușa Sinagogii,păzitădefariseiideatunci,eraușaprivăriidelibertate.DomnulIsusseoferăsăfiepentruorbuldatafarădinSinagogăoușăsprelibertate:

,,EusuntUşa.DacăintrăcinevaprinMine,vafimân-tuit;vaintraşivaieşişivagăsipăşune“(Ioan10:9).

În limbajul filmelor științifico-fantastice de astăzi, DomnulIsuseste,,portalul“spreununiversparalel,spreoaltărealitate.

Isus a fost pentru el și este pentru noi păstorul cel bun.Afirmația,,ToțiceiceauvenitînaintedeMinesunthoțișitâlha-ri:daroilen-auascultatdeei“nutrebuie luatăcaoreferință la

143


persoanedinVechiulTestament,cicaoidentificareacelorcareconduceau poporul lui Dumnezeu din dorința de câștig și pen-truatingereaunorscopuripersonale.Ei,,sunthoțișitâlhari“,latimpulprezent,contemporaniculucrarealuiChristos.Princes-adeosebitDomnulIsusdeceicare-ipăstoreauatuncipeceidinIs-rael?Cums-apurtatElaltfeldecâteicuorbultămăduit?

•El a cultivat o relație personală intimă cu oamenii, ei suntpreocupațicuregulireligioase(Ioan10:1-5).

•Elrezolvăprobleme,eicreazăprobleme(Ioan10:6-11).•Elplătește,eiîșiiauplata(Ioan10:12-13).•El a venit să-șideaviațapentruoi, ei vor să-și scapeviața

(Ioan10:14-16).IsusafostpentruelșiestepentrunoiDumnezeuadevăratdin

Dumnezeu adevărat. IsusChristos s-a oferit să fie pentru orbulvindecat un păstor, dar nu orice fel de păstor, ci un păstor denaturădivină!

,,TatălMăiubeşte,pentrucăÎmidauviațacaiarăşis-oiau.NimeninuMi-oiacusila,ciodauEudelaMine.Amputeres-odauşiamputeres-oiauiarăşi;aceastaestepo-runcapecareamprimit-odelaTatălMeu.”

Dinpricinaacestor cuvinte, iarăşi s-a făcutdezbinareîntreiudei.Mulțidintreeiziceau:

„Aredrac,estenebun.Dece-Lascultați?”Alțiiziceau:„Cuvintele acestea nu sunt cuvinte de îndrăcit. Poate

undracsădeschidăochiiorbilor?”(Ioan10:17-21).

Minuneavindecăriiorbuluiafostunfaptincontestabil,orea-litatepestecarenus-apututtrececuunacudouă.Ecouriledis-putei iscate cu acea ocazie au rămas în cetate până spre ,,praz-niculînnoirii“,sărbătoritșiastăzideevreiînlunaDecembrie,subnumelede,,Hanuca“sau,,Sărbătoarealuminilor“.

,,În Ierusalim se prăznuia atunci Praznicul ÎnnoiriiTemplului.Era iarna. Şi Isus Se plimbaprinTemplu, pesubpridvorulluiSolomon.IudeiiL-auînconjuratşiI-auzis:

„Pânăcândne tot ții sufletele în încordare?DacăeştiHristosul,spune-ne-odesluşit.”

144

Daniel Brânzei

„V-am spus”, le-a răspuns Isus, „şi nu credeți.Lucrările pe care le fac Eu în Numele Tatălui Meu, elemărturisescdespreMine“(Ioan10:22-25).

CeicareL-auascultatatunciauînțelesceeaceuniiteologideazisefaccănupricepșianumecăIsusChristosapretinscăeste,,una cu Tatăl“, Dumnezeu adevărat, din Dumnezeu adevărat“.L-auînvinuitdehulășiauvrutsă-Lomoarepeloc:

,,Dar voinu credeți, pentru că, după cumv-amspus,nusuntețidinoileMele.OileMeleascultăglasulMeu;Eule cunosc şi ele vin dupăMine. Eu le dau viața veşnică,în veacnuvorpieri şinimeninu le va smulgedinmânaMea.TatălMeu,careMile-adat,estemaimaredecâttoțişinimeninulepoatesmulgedinmânaTatăluiMeu.EuşiTatălunasuntem.”

Atunci,iudeiiiarăşiauluatpietrecasă-Lucidă.Isusle-azis:„V-amarătatmultelucrăribune,carevin

de laTatălMeu–pentrucaredinaceste lucrăriaruncațicupietreînMine?”

Iudeii I-au răspuns: „Nu pentru o lucrare bunăaruncămnoicupietre înTine,cipentruohulăşipentrucăTu,careeştiunom,TefaciDumnezeu”.

Isusle-arăspuns:„NuestescrisînLegeavoastră:,,Euam zis: ,,Sunteți dumnezei“? Dacă Legea a numit dum-nezeipeaceiacărorale-avorbitCuvântulluiDumnezeuşiScripturanupoate fidesființată, cumzicețivoicăhulescEu,CelpecareTatălM-asfințitşiM-atrimisînlume?Şiaceasta,pentrucăamzis:,,SuntFiulluiDumnezeu!“Dacănu fac lucrărileTatăluiMeu,sănuMăcredeți.Dar,dacăle fac, chiar dacă nuMă credeți peMine, credeți măcarlucrările acestea, ca să ajungeți să cunoaşteți şi să ştițicăTatălesteînMineşiEusuntînTatăl.”

Laauzulacestorvorbe,căutau iarăşi să-Lprindă,darElascăpatdinmâinilelor“(Ioan10:26-39).

Unele afirmații presărate în text, au aprins mințile teologi-lorde-a lungul secolelor într-odispută carenu s-a încheiatniciastăzi. Vorbește Domnul Isus despre predestinare atunci cândspune:

,,Dar voinu credeți, pentru că, după cumv-amspus,nusuntețidinoileMele“(Ioan10:26)?

145


Susține Domnul Isus ,,siguranța eternă a celor mântuiți“atuncicândspune:

,,Euledauviațaveşnică,înveacnuvorpierişinimeninu le va smulge dinmânaMea. TatălMeu, careMi le-adat,estemaimaredecâttoțişinimeninulepoatesmulgedinmânaTatăluiMeu“(Ioan10:28-29)?

Cumulțianiînurmă,pevremeacânderammaidegrabăunfeldepăstorlatineret,m-auîntrebatdacăsuntpentrupredestinaresau pentru liberul arbitru. I-am întrebat și eu dacă vor să aflepărereameasausăaflecespuneBibliadespreacesteprobleme.BineînțelescădoreausăaflecespuneBiblia…Amfăcutatunciuntârgcuei.I-amrugatsă-midearăgazosăptămână,iarpânăatuncisăciteascăîmpreunăcumineEvanghelialuiIoan.Le-amcerutsăiafiecarecâteofoaiedehârtieîmpărțităîndouăcoloaneși să treacă într-una versetele care par că susțin predestinareașipealtaversetelecareparcăsusținliberularbitru.Știamcevaurma…Pesteșaptezileauvenittoțicutextepeambelecoloaneșicu…omiedeîntrebări.

Amprofitatdeocazieși,plecânddelaconcluzialuiC.H.Spur-geon le-am vorbit despre reguli generale și ,,singularități“. Înproblemapredestinăriișialiberuluiarbitru,Spurgeonaspuscăsituațiaestecamașa:,,Cetateamântuiriiesteîmprejmuităcuunzid înalt și areo singurăpoartă.Deasupra ei, afară și înăuntru,aredouăinscripții.Peceadeafarăscrie:,,Oricineaudepoatesăvinășisăintre!“.Peceadinăuntruscrieînsăaltfel:,,Auintratnu-maiceialeși!“

Înlumeanoastră,dincolode ,,legilenaturii“careguverneazătotulexistă ,,excepții“ încareaceste leginuseaplică.Pentrucaunfenomensăpoatăfistudiatșicatalogatștiințificeltrebuiesăpoatăfireprodusoridecâteoriestenecesarînlaborator.Existăînsă,,fragmentederealitate“înjurulnostrucarenupotfirepe-tate și studiate științific în laborator. Oamenii de știință le nu-mescdincauzaaceasta,,singularități“.

Științaadescoperit ,,legi”universalvalabileși ,,singularități”care nu li se supun, ocazii în care realitatea a acționat altfel,uneoriinvers,decâtlegile.Singularitățilesuntmarileexcepțiialerealității.ToateminunileBiblieiaufostsingularități.Într-unfel,

146

Daniel Brânzei

elenearatăcăsuntemdepartedeaînțelegetotuldesprerealitate.Suntem în dilema lui Shakespeare: ,,Ce estemai real, visul saustareadeveghe?Șidacăstareadevegheestedoarvisuluneialterealitați?”

O ,,singularitate“ este un eveniment sauun loc în care toatefuncțiileșiexplicațiilecunoscutenumaifuncționează.Osingula-ritatepoateexistaînmatematică,înnatură,întehnologiesauînistorie.Deexemplu,futurologiianticipeazăoziîncareinteligențaartificială va depăși inteligența umană. Consecințele acelui eve-nimentsuntincalculabile.Sinonimeale,,singularității“suntter-menii,,excepție,unicat,irepetabil,inexplicabil,inimaginabil“.Vădați seama că echivalentul ,,singularității“ în Biblie suntminu-nile.

Un prieten mă întreba zilele trecute cum explic înviereaprodusădeatingereacuoaseleluiElisei:

,,Şi,pecândîngropauunom, iatăcăauzăritunadinacestecete şiauaruncatpeomulacela înmormântul luiElisei.Omuls-aatinsdeoaseleluiEliseişiaînviatşis-asculatînpicioare“(2Împărați13:21).

I-amrăspunscăafosto,,singularitate“carenupoatefișinutrebuiegeneralizatăîntr-uncultalmoaștelor.Azâmbitșiacom-pletat: ,,Acesta estemotivulpentru careDumnezeu l-a îngropatpeMoiseîntaină,pentrucaevreiisănufacădinelunlocdepele-rinajșideidolatrie“.Bineînțelescăaveadreptate.

TotosingularitateafostșiașezareauneiturtedesmochineperanaîmpăratuluiEzechia.

,,Isaia a zis: „Luați o turtă de smochine.” Au luat-o şi au pus-o pe umflătură. Şi Ezechia s-a vindecat“ (2Împărați20:7).

Evreiiauînțelescăafostvorbadespreominuneșin-aufăcutdinaceastărecomandare,,untratamentinfailibil“.

TotosingularitateafostșiumblarealuiPetrupemareșiun-gereaochilororbuluicutinăși…multe,foartemultealtele.

Facerea lumii din nimic, ,,ex nihilo“, a fost o singulari-tate.Ordinea lumii viitoare este descrisă înBiblie ca o serie de,,singularități“. Dispariția mării, coborârea Noului Ierusalim,

147


ceruri noi și un pământ nou cu altfel de dimensiuni decât celedespațiușitimpîncareviețuimacum,râulmereucrescândcareizvorăștedintronuldelaIerusalim,frunzeledepemalulluicareservescla,,vindecareaneamurilor“șialte,,inexplicabile“deacoloneaparacumînBiblieca,,singularități“.

Rolul singularităților este să ne atragă atenția că avemcunoștințe limitate lasferaexperiențelornoastreomenești.Din-colode limiteleei sunt însărealități incompatibilecuea, careodepășescincomensurabilșicaresemnalizeazăexistențaunuiuni-versmultmai interesantșimai fascinant.Lumea luiDumnezeuesteinfinitdefrumoasă.

De exemplu, știința a constatat că tot ce ne înconjoară semișcă de la organizat spre dezorganizat, de la ceea ce este spremairăudecâteste.Eiaunumitfenomenulacestageneral,,legeaentropiei“,carespunecă,,toatăenergiacineticăauniversului“sevatransformapânălaurmăîn,,energiepotențială“,neutilizabilăpractic.Cuoasemeneapacostedelegepecapesteînsăimposibilsă explici cuma luat ființăuniversuldinhaosul inițial, cums-aorganizatmateriaînsistemelestelarepecareleobservămastăzi.Cumausoluționatoameniideștiințăacestparadox?L-audecla-rato,,singularitate“,cevanesupuslegilorgeneraleșiunicînrea-litateapecareocunoaștem.

Este interesant că, la extremitățile limitelor observațiilornoastre, materia se comportă ,,altfel“, singularitățile devenindregula,nuexcepția.Înastronomie,găurilenegredinuniversnuascultădeniciunadinlegilepecarelecunoaștemnoi,iarînmi-crocosmos, particulele elementare (sauundelede câmpenerge-tic)secomportășiele,,altfel“decumartrebuișine-amașteptabazați pe experiența noastră. Suntem închiși într-o realitateguvernatădelegiacesibilenouă,darînconjuratădealterealitățipecareneesteimposibilsălecunoaștem.Singuraexplicațies-arputeasăexisteîntr-unfragmentdecuvântareținutădeapostolulPavelînfațacelormaiînțelepțioamenidinAtena:

,,El a făcut ca toți oamenii, ieşiți dintr-unul singur,să locuiască pe toată fața pământului; le-a aşezat anu-mite vremuri şi a pus anumite hotare locuinței lor, ca eisăcautepeDumnezeuşisăsesileascăsă-Lgăseascăbâj-bâind,măcarcănuestedepartedefiecaredinnoi.Căciîn

148

Daniel Brânzei

Elavemviața,mişcareaşi ființa,dupăcumauzis şiuniidin poeții voştri: ,,Suntem din neamul Lui“…(FapteleApostolilor17:27-28).

Este normal ca, venind din partea lui Dumnezeu, revelațiacuprinsă în textul Scripturii să conținăpe ici, pe colo și referirila ,,singularitățile“ de la intersecția vremelniciei cu veșnicia.Eusuntconvinscăacoloseaflășirezolvareaconflictuluidintrepre-destinareșiliberarbitru.

OsingularitateexistădecicasăneumileascăînfațacreațieișicasăneîngenunchezeînfațaCreatorului.Eaneatrageatențiacădeocamdată,,cunoaștemînparteșipropovăduimînparte“,pânăcândvaveniceeaceestedesăvârșit.

Înmicrocosmos, particulele elementare se supun altor regu-li decât cele care guvernează cosmosul. Ele se comportă altfelatuncicândsuntobservatedeoființăvie.Dacătoatămateriaarprocedalafel,cosmosuls-arpliapepreferințelenoastre.Greudeînțeles?Imposibil?Exact!

Înmacrocosmos,nimeninupoateexplicacumdeexistăuni-versul sau cum de stau în echilibrumateria și antimateria. Nuputemînțelegecumfuncționeazăgăurilenegre.Lamarginealor,legilecunoscutenouăseanulează.Pentrucauniversulobservabilsăsteaînechilibrulactual,TREBUIEsăexisteunfeldematerieneagră,imposibildedetectatdenoi.N-ovedem,dareatrebuiesăexiste.Matematicaastronomieiocere!

Lacreațiea funcționatosingularitatecarenus-asupus legiientropieigenerale.Nimeninupoateexplicacumsaudece.Purșisimpluconstatămaceasta.

Nu-idemiraredecicăavemdificultățișicutărâmulspiritual.Dumnezeuexistăînafaratimpului, înceeacenoinumim,,eter-nitate”.Noiexistămîntimp.Bibliaspunecăniciunomnupoatepătrundeacestconcept:

,,Apusîninimalorchiarşigândulveşniciei,măcarcăomulnupoatecuprinde,dela începutpânălasfârşit, lu-crareapecareafăcut-oDumnezeu.”–Ecl.3:11

Chiarșiversetulînsineconținecontraziceridetermeni.Cumsă spui că eternitatea trebuie cuprinsă ,,de la început până la

149


sfârșit” ??? Eternitatea nu are nici început și nici sfârșit! Altfeln-armaifieternitate!

CândDumnezeufoloseșteoterminologiespecificăeternității,mintea noastră cedează. Când El folosește o terminologiespecificăexperiențeinoastreumane,minteanoastrăpricepe.Laintersecțiaacestordouăterminologiiapartoateparadoxuriledoc-trinelorBibliei.Cumamputeapătrundeceînseamnăcă:

,,ÎnEl,Dumnezeune-aalesînaintedeîntemeierealu-mii,casăfimsfințişi fărăprihanăînainteaLui,dupăce,îndragosteaLui,ne-a rânduitmaidinainte să fim înfiațiprinIsusHristos,dupăbunaplăcereavoiiSale“(Efeseni1:4-5).

Părerea mea este că teologii au ,,inventat“ termeni ca săavemcuce săne certămnoi.Șipredestinare și liberarbitrunuse găsesc ca atare în textul Scripturii. Ne-ar fimultmai folosi-torsărămânemlaterminologiadeacoloșisăoluămcarevelațiedumnezeiască,fiecăoînțelegem,fiecănu.

În finalul capitolului 10, evanghelistul Ioan plasează încă odatăunîndemnlacredințaînChristos.PentruIsusChristosper-sonal, retragerea ,,dincolo de Iordan, în locul în care botezaseIoanla început“reprezintăîncheiereaunuiciclu.Venisevremeasfârșitului. Oferta făcută evreilor a fost refuzată. El le-a dăruitcuvinteleluiDumnezeușieiauvrutsă-Lomoarecupietre(Ioan10:31;8:59).Afăcut înaintealor lucrările luiDumnezeușieiauvrutsă-Lopreascăcuforța(Ioan10:39;7:30,32,44).

Toate inițiativele bune ale lui Dumnezeu s-au lovit deîncăpățânarea vinovată a oamenilor. Suntem ,,antihriști“ (1Ioan2:15-18) înnaturanoastră și luciferici din cauza alegerilornoastre:

,,Dumnezeu,înadevăr,n-atrimispeFiulSăuînlumeca să judece lumea, ci ca lumea să fiemântuită prin El.Oricine crede în El nu este judecat, dar cine nu crede aşi fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singuru-luiFiual luiDumnezeu. Şi judecataaceastastăînfaptulcă, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit maimult întunericuldecât lumina,pentru că faptele lor eraurele. Căci oricine face răul urăşte lumina şi nu vine la

150

Daniel Brânzei

lumină, ca sănu i se vădească faptele.Dar cine lucreazădupăadevărvinelalumină,pentrucasăisearatefaptele,fiindcăsuntfăcuteînDumnezeu”(Ioan3:17-21).

Pentru cei ce cântăresc însă bine lucrurile, nu există nici untemeisăteîndoieștidepersoanașilucrarealuiIsusChristos:

,,Isus S-a dus iarăşi dincolo de Iordan, în locul undebotezaseIoanlaînceput.Şiarămasacolo.MulțiveneaulaElşiziceau:

„Ioan n-a făcut nici un semn, dar tot ce a spus Ioandespreomulacestaeraadevărat”.

ŞimulțiaucrezutînElînloculacela“(Ioan10:42-43).

151


Capitolul 11 - Ultima minune, ultimul dușman!

ÎnvierealuiLazărn-afostcronologicultimaminunesăvârșitădeDomnulIsusînaintederăstignire,darafostfărăîndoialăceamaimareșiceacareastărnitceamaimarereacțieatâtdinparteaprietenilor,câtșidinparteadușmanilorSăi.EstesemnificativcăIoanoalegesăfieceadeașapteaînseptadademinunidinEvan-gheliasa.EamarcheazăunmomentapoteoticînlucrareaterestrăaluiMesia.Îimaiînviaseșipealții,darLazărastatînmormântpatruzile,aintratînputrefacție.Unastfeldeevenimentnuputeafinegatdeconducătoriideatunciaievreilor.

DacăIsusChristosn-arfi făcutnimiccuproblemamorțiitotceafăcutElînaintedemoartearfifostnimic!AceastaestelogicadefierfolositășideapostolulPavel:

,,Dacă nu este o înviere a morților, nici Hristos n-aînviat. Şi dacă n-a înviat Hristos, atunci propovăduireanoastră este zadarnică şi zadarnică este şi credințavoastră. Ba încă noi suntem descoperiți şi ca martorimincinoşi ai luiDumnezeu, fiindcăammărturisitdespreDumnezeu că El a înviat peHristos, când nu L-a înviat,dacăesteadevăratcămorțiinuînvie.Căci,dacănuînviemorții, nici Hristos n-a înviat. Şi dacă n-a înviat Hris-tos, credința voastră este zadarnică, voi sunteți încă înpăcatele voastre şi, prin urmare, şi cei ce au adormit înHristos sunt pierduți. Dacă numai pentru viața aceastane-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mainenorocițidintretoțioamenii!“(1Cor.15:19).

152

Daniel Brânzei

În lumeanoastră,moartea esteultimuldușman, iar învierealuiLazăranticipeazăanihilarealuieternă:

,,Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om avenitşiînviereamorților.ŞidupăcumtoțimorînAdam,totaşa,toțivorînviaînHristos,darfiecarelarândulceteilui.HristosesteCeldintâirod,apoi,lavenireaLui,ceicesuntai luiHristos. Înurmă,vaveni sfârşitul, cândElvada Împărăția înmâinile luiDumnezeuTatăl, după ce vafi nimicit orice domnie, orice stăpânire şi orice putere.Căci trebuie ca El să împărățească până va pune pe toțivrăjmaşiisubpicioareleSale.Vrăjmaşulceldinurmăcarevafinimicitvafimoartea“(1Cor.15:21-26).

Apoteozadincapitolul 11estemarcatăde Ioanșideaparițiaceleideașapteaproclamațiimesianice.Așacumsecuvenea,ulti-madinaceastăseptadăeste:

,,Isusi-azis:„Eusuntînviereaşiviața“(Ioan11:25).

Toate minunile și proclamările mesianice făcute de IsusdinNazaret au fost cu scopul caEl ,,să-și arate slava Sa“ (Ioan11:4,14)șisăproducăcredințăînviațacelordinjur.ÎnvierealuiLazăr a fost făcută pentru a produce credință în trei grupe dis-tincte:ucenici,surorileluiLazărșievreiidinloculacela.

ÎnvierealuiLazăraadusunplusdecredințăînucenici(Ioan11:1-16).

,,Şi mă bucur că n-am fost acolo, pentru voi, ca săcredeți.Daracum,haidemsămergemlael.”(Ioan11:15).

Uneori ni-i închipuim pe ucenicii Domnului ca pe niște,,super-sfinți“,darn-aufostașa...Ceidoisprezeceaufostoamenicașinoi,limitațicașinoideneputințeleomeneștișiavândnevoiedeajutorulDomnuluiIsuscasăcreascăîncredință.Evanghelis-tulIoanni-iprezintăînvățânddelaDomnulIsusșidespreDom-nulIsuscuprilejulînvieriiluiLazăr.Laînceputulcapitolului11alevangheliei lui Ioan,Domnulseaflă laBetabara, laaproximativ35dekilometrideBetania(Ioan1:28;10:40). Într-unadinzile,asositlaElunmesagercuvesteacăLazărdinBetania,prietenulSău, erabolnav.Dacă solul amers continuu, i-a trebuit aproxi-mativo zi săparcurgădistanțadintre celedouă locuri.Domnul

153


Isusl-atrimisînapoicuunmesajdeîncurajareșideasigurarecătotulvafibine:

,,Dar Isus, când a auzit vestea aceasta, a zis: „Boalaaceastanueste spremoarte, ci spre slava luiDumnezeu,pentrucaFiulluiDumnezeusăfieproslăvitprinea”(Ioan11:4).

Apoi,DomnulIsusamaizăbovit înloculundeeraîncădouăzileșicândaajunsdupăundrumdeoziasositînBetaniacândLazăreradejamortdepatruzile.AstaînseamnăcăLazărmuriseimediatcemesagerulplecasespreDomnulIsus.

Orarulafostacesta:Ziua1-MesagerulajungelaDomnulIsus(Lazărmoare).Ziua2-MesagerulseîntoarcelaBetania.Ziua3-DomnulIsusmaiîntârzieîncăozi,apoipleacă.Ziua4-DomnulIsusajungeînBetania.Cânda ajuns înapoi laBetania,mesagerul l-a găsit peLazăr

bolnav.Ce-or fi înțeles surorile luiLazăr în cuvinteleDomnuluiIsusșicumorfiprimitelemesajulLui?Ceputeremaiaveaîncu-rajareaLuicândLazăreradejaînmormânt?Săfifosttotuldoarotristăfarsă?

NunumaisurorileluiLazăr,darșiuceniciiaufostcontrariațidecomportamentulÎnvățătoruluilor.Văînchipuițiperplexitatealor, șocul lor, confuzia teribilă în care s-au aflat. Și cumn-ar fifost?Înprimulrând,dacăDomnulîliubeaașademultpeLazărcum de a îngăduit să se îmbolnăvească? Apoi, cum de nu s-agrăbitsăalergeimediatsă-lvindece?Maimult,știaucăElpoatevindeca de la distanță. Îl văzuseră făcând lucrul acesta cu fiulslujbașului împărătesc(Ioan4:43-54).Dece ,,n-aspusovorbă“ca în celălalt caz? Comportamentul Învățătorului nu dovedeasimpatiapresupusăderelațiaspecialăpecareoaveacuaceastăfamilie.

Cineseuitămaiprofundlaaceastăîntâmplare,vedecăDom-nul Isusavrutsă ledeao lecțieucenicilor.PlanulLuierasăsedespartădeei,săseînalțelacerșisălaselucrareapemâinilelor,iarînvierealuiLazărle-aarătatcarevafireacțiaLuilaviitoarelelor rugăciunidupăajutor.Pentrumoment însă,uceniciinupri-

154

Daniel Brânzei

cepnimicdinceeacefaceDomnul.Einupătrundtaineleoraru-luiSăușinicimotivațiaacțiunilorLui.Toțiucenicii lui Isusdinistorietrecprinaceleașiimpasuri.EiseroagăDomnuluicândauprobleme,sebazeazăpefaptulcăElîiiubește,seașteaptăcaElsăintervină,darajutorul întârziesăvină.Dragostea luiDumnezeununerăsfață,cinefacepărtașilucrărilorLui.

IsusChristosa fostFiulpreaiubitalTatălui,darastanuL-ascutitsăbeapaharulteribilînGhețimanișisăsufereapoischin-giuireașimoarteapecruce.EleaufostpartedinplanulluiDum-nezeu pentru El. Ucenicii de atunci și cei de acum, trebuie săînvețecădragosteași suferințelenusunt incompatibile.Elepotlucrafoartebineîmpreună.CeamaibunădovadăafostChristos,iarLazărafostșielunexemplulascarămaimică.DomnulIsusarfipututfacecaLazărsănuseîmbolnăveascăsaul-arfipututvindecaîntr-oclipită,darElaalessăn-ofacă.

NuestecorectsăspunemcăDomnul,,amaizăbovitdouăzileundeera“casăașteptemoartea luiLazăr. Întârziereanua fostpentruLazăr,cipentruucenici,pentrusurorileluiLazărșipentruevreiidinpărțileacelea.

El nu s-a grăbit pentru că amers după orarul prestabilit deTatăl Său ceresc. Nimic n-a fost la întâmplare. Domnul nu S-agrăbit și n-a întârziat niciodată. Toate lucrurile din viața lor și-auavutceasullordeîmplinire(Ioan2:4;7:6,8,30;8:20;12:23;13:1;17:1).Lipsițidecălăuzireadivină,uceniciin-auștiut lucrulacestașiauinterpretataltfelfaptulcăElaalessămaisteadouăzileacoloundeera:

„Învățătorule”, I-au zis ucenicii, „acum, de cu-rând, căutau iudeii săTeucidă cupietre, şiTe întorci înIudeea?”Isus a răspuns: „Nu sunt douăsprezece ceasuriînzi?Dacăumblăcinevaziua,nusepoticneşte,pentrucăvede lumina lumii acesteia, dar, dacă umblă noaptea, sepoticneşte,pentrucăn-areluminaînel”(Ioan11:8-10).

Ein-au înțelesnimicdincuvinteleLui,așacăElacontinuatspunând:

,,Dupăacestevorbe, le-azis:„Lazăr,prietenulnostru,doarme,darMăducsă-ltrezescdinsomn”(Ioan11:11).

155


Fricoșiînfațapersecuției,eivădînaceastăafirmațieoportițăcasăscapededrumulspreIerusalim.Pentruei,somnulluiLazărerasemncăsevafacesănătos:

,,Ucenicii I-au zis: „Doamne, dacă doarme, are să sefacăbine”.

Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau căvorbeştedespreodihnacăpătatăprinsomn“(Ioan11:12).

Sprelaudalor,lipsadecredințășidiscernământduhovnicescafostcompensatăatuncideascultareșideconsacrare:

,,Atunci,Isusle-aspuspefață:„Lazăramurit.Şimăbucurcăn-amfostacolo,pentru

voi,casăcredeți.Daracum,haidemsămergemlael.”Atunci,Toma,zisGeamăn,aziscelorlalțiucenici:„Haidem să mergem şi noi să murim cu El!” (Ioian

11:14-16).Existăsituațiiîncaremoarteaparesinguraalternativă

posibilă. Va putea prezența lui Isus Christos să îi scoatădinimpasulacesta?

Învierea lui Lazăr a adus un plus de credință pentruMartașiMaria(Ioan11:17–40).

,,Nu ți-am spus că dacă vei crede vei vedea slava luiDumnezeu?“(Ioan11:40).

Ce v-ar fi trecut prinminte dacă ați fi fost în situația aces-tordouă femei? Sănupretindemcăam fi fostmaibuni caelesaumaiplinidecredință. Ioanni leprezintăcernitededoliușinemulțumite de comportamnentul lui Isus. Din cauza dure-rii provocate de moartea fratelui lor, uitaseră cuvintele trimisedeDomnul prinmesager. ȘiMarta șiMaria l-au întâmpinat cuacelașireproș:

„Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratelemeu!“(Ioan11:21,32)

Încimitir,Marta ridică reproșulei la rangdeprotestpublic.Cuvintelerostitedeeaatuncis-arputeatraducecamașa:,,Ne-aitrimisasigurareacă ,,boalaaceastanuestespremoarte“ tocmaicândLazăramurit!Suntpatruziledeatunci.Lasă-lmăcaracumînpace“.

156

Daniel Brânzei

EsteclarcăsurorileluiLazăraveaunevoiedecevacaresălemăreascășisălecimentezecredința,iarceeaceaveadegândsăfacăDomnulIsuseraexactaceasta.Defapt, înrăspunsultrimisprinmesagerulvenitlaBetania,DomnulIsusnulepromisesece-lordouăsurorinicicăLazărsevafacebineșinicicănuvamuri.Elleasigurasedoarcă,,totulsevaterminacubine“.Aveanevoiecaelesăcreadăastașisă...aștepteîncrezătore.

,,Dar Isus, când a auzit vestea aceasta, a zis: „Boalaaceastanueste spremoarte, ci spre slava luiDumnezeu,pentrucaFiulluiDumnezeusăfieproslăvitprinea”(Ioan11:4).

DialoguldintreIsusChristosșisurorileluiLazăr,esteoocazieîncare Ioanprezintăevoluțiipepalierediferite.Marta șiMariaevoluează lanivelul revelațieiprimitedeevreipânăatunci. IsusChristossemanifestălaniveluldumnezeirii.Martavorbeștedes-pre înviere în Ziua de apoi. Domnul vorbește despre o înviereimediată.Martavorbeștedespreînvierecadespreunevenimentviitor, IsusChristos spune că învierea nu este un eveniment, ciopersoană.Marta credecă IsusChristosva fi ascultat,oricevaceredelaDumnezeu.IsusChristosseprezintăcaparteintegralăadumnezeirii:

,,MartaazisluiIsus:„Doamne,dacăaififostaici,n-arfimuritfratelemeu!Darşiacum,ştiucăoriceveiceredelaDumnezeu,ÎțivadaDumnezeu.”

Isusi-azis:„Frateletăuvaînvia”.„Ştiu”, I-a răspuns Marta, „că va învia la înviere, în

ziuadeapoi”.Isus i-a zis: „Eu sunt învierea şi viața. Cine crede în

Mine,chiardacăarfimurit,vatrăi. ŞioricinetrăieşteşicredeînMinenuvamuriniciodată.Crezilucrulacesta?”

„Da, Doamne”, I-a zis ea, „cred că Tu eşti Hristosul,Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume” (Ioan11:21-27).

Este undialog imposibil între două persoane care evolueazăla paliere existențiale diferite. Ucenicii, surorile lui Lazăr șievreiivenițiîncasalorcasă-imângâiesuntprăbușițilapalierulneputințelor omenești, departe de ceea ce a intenționat Dum-nezeu pentru urmașii lui Adam. (Vom reveni la finalul acestui

157


capitol la semnificațiile acestui dialog). Privită prin ochii Lui,situațialorestetragicășivrednicădeplâns.ȘiElplânge.

,,Iudeii,careeraucuMariaîncasăşiomângâiau,cândauvăzut-osculându-se iuteşi ieşindafară,aumersdupăea,căciziceau:

„Seducelamormânt,casăplângăacolo”.Maria, când a ajuns unde era Isus şi L-a văzut, s-a

aruncatlapicioareleLuişiI-azis:„Doamne,dacăaififostaici,n-arfimuritfratelemeu”.Isus, cândavăzut-oplângând,pe ea şipe iudeii care

veniserăcuea,S-aînfioratînduhulLuişiS-atulburat.Şiazis:

„Undel-ațipus?”„Doamne”,I-aurăspunsei,„vinoşivezi”.Isusplângea“(Ioan11:31-35).

Este cel mai scurt verset din Biblie, dar și cea mai tainicăreacțiea luiDumnezeu încontact cudecăderilenoastre.Verbuldescrie ,,unplâns tăcut“ șinu segăseștenicăieri înaltăparteaNoului testament.Nuesteunplânsaldisperării (pentrucă știace avea să facă!), ci un geamăt al dragostei. Evanghelistul Ioanstrecoarăo șoaptădinmulțime ca să sublinieze că,dintre toatedecăderilenoastre,lipsadecredințăesteceamaievidentă:

,,Atunci,iudeiiauzis:„Iatăcâtîliubeademult!”Şiuniidineiauzis: „El, careadeschisochiiorbului,

nuputeafacecaniciomulacestasănumoară?”IsusS-aînfioratdinnouînSineşiS-aduslamormânt.

Mormântuleraopeşteră, la intrareacăreiaeraaşezatăopiatră“(Ioan11:36-38).

Există crize în care drumul spre cimitir este fără speranță.SurorileluiLazăraveausăaflecăprezențaDomnuluiIsuspoateschimbaradicalaceastărealitate.

„Dațipiatralaoparte”,azisIsus.Marta,soramortu-lui,I-azis:„Doamne,miroasegreu,căciestemortdepa-truzile”.

Isus i-azis:„Nuți-amspuscă,dacăveicrede,veive-deaslavaluiDumnezeu?”(Ioan11:39-40).

158

Daniel Brânzei

Credințaadevărată,vederealitateaprinochiiluiDumnezeușipășeșteîncrezătoareînviitor.Ucenicii,surorileluiLazărșievreiicare-iînconjurauauavutatunciocaziasăpriveascăspremoarteșiînviereprinochiiluiDumnezeușiaiFiuluiSău.

Învierea lui Lazăr a adus un plus de credință și pentru evrei (Ioan 11:41–57). Ioan ne spune că aceasta a fost intențiadeliberatăaluiIsusChristos:

,,Ştiam că totdeauna Mă asculți, dar vorbesc astfelpentrunorodulcarestăîmprejur,casăcreadăcăTuM-aitrimis”(Ioan11:42).

Preocupat să-ivadăpeoameni recunoscând înElpeFiul luiDumnezeu venit să facă pe pământ lucrările Lui, Domnul Isusrostește cuvinte care sunt mai mult pentru urechile oamenilordecât pentru urechile lui Dumnezeu. Este clar că asistăm la odemonstrație de putere, la o explozie de energie dumnezeiască.UncomentatordinAngliaaremarcatacumdouăsecolecădacăDomnul Isus n-ar fi specificat cine să iasă afară dinmormânt,glasulLuiarfiavurtsuficientăputerecasă-ireaducăpetoțidinmormintelaviață:

,,După ce a zis aceste vorbe, a strigat cu glas tare:„Lazăre,vinoafară!”

Şimortulaieşitcumâinileşipicioarelelegatecufăşiidepânzăşicufațaînfăşuratăcuunştergar.

Isus le-a zis: „Dezlegați-l şi lăsați-l sămeargă” (Ioan11:43-44).

VăînchipuițiceefectaavutînvierealuiLazărasupraucenici-lor?Putețipătrundebucuriasurorilorcares-aurepezitsă-idezle-ge legăturile și să-l îmbrățișeze?Simțiți cevadinefectulpecarel-aavutacestevenimentasupramulțimiideevrei careauvăzutcu ochii lor minunea? Peste toți plutise ceva din adierea pute-rilor veacului viitor, iar ochii lor văzuseră în privilegiul acesteiavanpremierecevadinslavamariiînvierigeneraledelafinalulis-toriei.LogicaminuniiesteclarășilimpedepentruIoan.PetoțiîivaînviaDumnezeu,,înziuadeapoi“(Ioan11:24),darDumnezeuvenisedejaprintreoameni și alesese să-l înviezepeLazăr.Estesuficient pentru cei ce vor să creadă, dar insuficient pentru ceiîmpietrițiînnecredință.Mulțimeaseîmparteîndouă:

159


,,MulțidiniudeiicareveniserălaMaria,cândauvăzutceafăcutIsus,aucrezutînEl.Daruniidineis-auduslafariseişile-auspuscefăcuseIsus“(Ioan11:45-46).

,,Turnătorii“ s-au dus să raporteze mai marilor sistemuluireligios că Domnul Isus îl înviase pe Lazăr, iar reacția lor esterevoltătoare. Paradoxal și demonic, ei răspund la realitatea în-vierii prin pedeapsa cu moartea. Evanghelistul Ioan subliniazăfoarte limpede lucrul acesta. În loc să îngenunchieze înainteaDumnezeuluivenitsă ledeaviața,eisesfătuiescsă-l ...omoarepe El și să-l întoarcă în mormânt și pe Lazăr (Ioan 11:47-54;12:9,17).ApostolulPetruaveasălereproșezemaitârziunebuniaaceasta:,,AțiomorâtpeDomnulvieții...“(Fapte1:15).

Nu,credințașinecredințanusuntproblemelegatededovezi.Ele dau pe față înclinări lăuntrice ascunse, predispoziții cimen-tatedejalanivelulcelmaitainicalființei.MinunilesăvârșitedeIsusChristosnui-auconvinspeiudei,totașacumminunilescoa-teriidinEgiptnu i-au împiedicat sămoară înnecredințăpe ceicareaupierit înpustie și tot așa cumminunile făcutedeDum-nezeuprinIlieșiEliseinui-aufăcutmaiascultătoripeevreiicareau trebuit să piară în robiaBabiloniană.Cine leagă credința derealitatea minunilor este încă naiv și nu cunoaște depravareatotalăaființeiumane.

Necredința noastră nu ne poate face rău decât nouă. Ea nupoateniciodatăopriplanurileluiDumnezeu.Ioan,nuscapăoca-zia de a sublinia ironia situației. ,,Necredinciosul“ Mare Preotpornitsă-LopreascădinlucrarepeIsusChristosîmplineafărăsăvreașisăștieplanulprofeticalluiDumnezeu:

,,Atunci,preoțiiceimaideseamăşifariseiiauadunatsoborulşiauzis:

„Cevomface?Omulacestafacemulteminuni.Dacă-Llăsămaşa,toțivorcredeînElşivorveniromaniişinevornimicişiloculnostru,şineamul.”

Unuldinei,Caiafa,careeramarepreotînanulacela,le-azis: „Voinuştiținimic;oarenuvăgândiți căeste înfolosulvostrusămoarăunsingurompentrunorod,şisănupiarătotneamul?”

Dar lucrul acesta nu l-a spus de la el, ci, fiindcă eramarepreotînanulacela,aprorocitcăIsusaveasămoară

160

Daniel Brânzei

pentru neam. Şi nu numai pentru neamul acela, ci şi casă adune într-un singur trup pe copiii lui Dumnezeu ceirisipiți“(Ioan11:47-52).

Pentru cine are ochi să vadă simetriile Cuvântului luiDum-nezeu,reacțianecredincioșilorevreicuprilejulînvieriiluiLazăr,fusesedejaanticipatădeIsusChristosînîntâmplareacu,,bogatulșiLazăr“(cecoincidență!):

,,Bogatul a zis: ‘Rogu-te dar, părinte Avraame, sătrimițipeLazăr încasa tatăluimeu,căciamcinci frațişisăleadevereascăacestelucruri,casănuvinăşieiînacestlocdechin’.

Avraama răspuns: ‘AupeMoise şipeproroci; să as-cultedeei’.

‘Nu,părinteAvraame’,azisel,‘ci,dacăsevaducelaeicinevadinmorți,sevorpocăi’.

Şi Avraam i-a răspuns: ‘Dacă nu ascultă peMoise şipeproroci,nuvorcredenicichiardacăarînviacinevadinmorți’.”(Luca16:27-31).

Același soare care topește ceara, întărește noroiul. Reacțiileoamenilor,credințasaunecredințalor,nusuntrezultatulfaptuluicăvădlucrărileluiDumnezeu,cisenascdinnatura,,tarelacer-bice“acelorpornițisprerău(Fapte7:51).

Marta și moartea – o neînțelegere de termeniAvemmariproblemedecomunicarecuDumnezeusau…El

aremariproblemedecomunicarecunoi…Nuștiucumarfimaicorectspus.Judecațișivoi.

Revinpuținlaoîncercarenereușităde dialog între Fiul luiDumnezeu ve-nitînlumeanoastrășiMarta,unadinsemenelenoastre.Vindelaînmormân-tarea sorei LinaDumitru,mamaprie-tenuluimeu,EmilDumitru.M-ambu-curat să fiu iar alături deLiviuȚipleaîn lucrare.M-am rugat eu, a predicat

elșiîntimpcevorbea,oexpresiealuiaaprinsînminescânteiauneimeditații(mis-amaiîntâmplatșialtădatăcuLiviu).ÎnIoan11, după ce intenționat l-a așteptat peLazăr sămoară,Domnul

161


Isusseducesă-lreaducălaviață.Învățătorulesteîntâmpinatdedouăsuroricare-ireproșeazăacelașilucru:,

,Dacăaififostaici,n-arfimuritfratelenostru“.

,,MartaazisluiIsus:„Doamne,dacăaififostaici,n-arfimuritfratelemeu!Darşiacum,ştiucăoriceveiceredelaDumnezeuÎțivadaDumnezeu.”

Isusi-azis:„Frateletăuvaînvia.”„Ştiu”, I-a răspuns Marta, „că va învia la înviere, în

ziuadeapoi.”Isus i-a zis: „Eu sunt Învierea şi Viața. Cine crede în

Mine,chiardacăar fimurit,va trăi.Şioricine trăieşte şicredeînMinenuvamuriniciodată.Crezilucrulacesta?”

„Da, Doamne”, I-a zis ea, „cred că Tu eşti Hristosul,Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume.” (Ioan11:21-27)

NuedemirarecăMartanui-adatunrăspunsdirectDomnu-luiIsus.AfirmațiaLuiis-apărutpreașocantă,preamare.Mar-tapreferăun răspunsevaziv, refugiindu-și lipsadepricepere încredințanestrămutatăcă ,,ElesteHristosul,Fiul luiDumnezeu,caretrebuiasăvinăînlume“.

Trecețișiacestepisod însuitaneînțelegerilordintreDomnulIsus șiascultătoriiLuideatunci șideacum.EsențanepotriviriiestesensulîncarenoifolosimtermeniinoștriînrealitateaLuișifelulîncareElfoloseștetermeniiLuiînrealitateanoastră.

,,Da,Doamne,cred!“azisatunciMarta.Și totuși…dedouămiideanimurim!Murimbătrânișimurimtineri,murimîntoatedenominațiilecreștine,murimîntoatefelurile;deboală,înacci-dente,încrimeșiasasinate,înmorținăpraznicesau,,demoartebună“.Murim,murimși iarmurim…Cumiile,cuzeciledemiianual, cusuteledemii, cumilioanele înceledouăzecidesecolescursedeatunci.Murimtoți,murimperând,murimfiecare…Nemorpărinții,nemorfrații,nemorsoțiisausoțiile,șice-ișimaitragic,nemorcopiii…

Nu este deci demirare că, luate la ,,face value“, la valoareasensului lor imediat, cuvintele Domnului Isus au tulburat-o peMartașii-audatpefațălimiteleșilimitărilecredințeiei.

162

Daniel Brânzei

,,Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muriniciodată.Crezilucrulacesta?”

Afirmațiapareaproclamavenirea imediatăa împărățieimi-lenare.Lazărar fi fost astfel ,,ultimul“ carear fi gustatmoartea,urmândcade-acumînainte,,oricinecredeînElsănumaimoarăniciodată“.Martaseclatinălavesteaaceasta.Șialăturideeaneclătinămșinoi.Neclătinămpentrucă,întermeniinoștri,cuvin-teleDomnuluin-aufostadevărate.Nuesteadevăratcă ,,oricinecredeînEl“numaimoare.AmuritpânălaurmășiLazăr,celrea-dus temporar laviață.Amuritapostolul Iacov, închiarprimelecapitolealeFaptelorApostolilor.AmuritPavel.AumuritșiPe-tru și Ioan.Aumurit toți apostolii și rândpe rând toateperso-najelecucarene-amîntâlnitpepaginileNouluiTestament.Săfiînsemnataceastacăniciunuldintreei,,n-aucrezut“cuadevăratînDomnulIsus?

,,Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muriniciodată.Crezilucrulacesta?”

Rostită în contextul morții și învierii lui Lazăr, afirmațiastupefiantăaDomnuluiIsustrebuiepătrunsăîntermeniilucrăriiLuimesianice.Domnul Isus eraFiul luiDumnezeu coborât dinsferelecereșticasătrăiascăvremelnicprintreoameni.Prinlucra-reaLui,Dumnezeuarefăcut legăturadintreCreatorșicreatură,ruptăînclipaîncareEvașiAdamaumâncatdinpomuloprit.Ceidintâioameni,,aumurit“,deșiaucontinuatsătrăiască.ExistențalorafostruptădinpărtășiadătătoaredeviațăcuDumnezeu.

La această ,,moarte“ s-a referit Domnul Isus când i-a vorbitMartei. Prin moartea și învierea lui Christos, pedeapsa pentrupăcatulomeniriiafostispășitășiCreatorulÎșipoatechemacrea-turile lapărtășiadintru-nceput. Înmodsimilar și simetric, ,,ceicecredînChristos,,trăiesc“de-acumchiardacămajoritateavortreceprin,,moarteafizică“.ViațaspiritualăprimităprinreluareapărtășieicuDumnezeucontinuăindiferentdacă,folosindtermi-nologialansatădeapostolulPavel,suntem,,întrupsaufărătrup“(2Cor.12:2).

Pentru noi, moartea trebuie să fie o continuare a vieții fi-zice. Aceasta este ,,realitatea noastră“. Pentru Domnul Isus,Învățătorul nostru, moartea este starea de despărțire de Dum-

163


nezeu, iarviațaestereluareapărtășieidivine.Aceastaeste ,,rea-litateaLui“.

Când vorbimdespremoarte, noi numărămdrumurile făcutela cimitir ca să punem în pământ trupurile neînsuflețite. CândDomnulIsusvorbeștedespremoarte,Elsuferăpentruprăpastiasăpată între Dumnezeu și sufletele oamenilor și sărbătoreștereușitareparațieinecesarepecareavenitsăofacă.

Când vorbimdespre viață, noi ne gândim ,,sămâncăm și săbem“ într-o perspectivă mioapă, redusă la existența terestră.Aceasta este ,,realitatea noastră“. Când Domnul Isus vorbeștedespre viață, El o face în perspectiva existenței eterne, în careputemfialăturideDumnezeusauîndepărtațideElînseparareadefinitivă a chinului și a ,,întunerecului de afară“. Aceasta este,,realitateaLui“.

În sensul Lui, în realitatea Lui, afirmația Sa ,,nu va muriniciodată“, nu este o minciună, ci este cu totul și cu totuladevărată.CineseîntoarcelaDumnezeuprincredințaînDomnulIsus(acel,,cinecredeînMine“)intrăîntr-orelațienouăcuDum-nezeu,pecarenuovamaipierdeniciodată.

NunemairămânedecâtsăneconfruntămcașiMarta,culi-miteleșicutăriaproprieinoastrecredințe:,,Crezitulucrulaces-ta?“

Ce este învierea - un eveniment sau o persoană?Cea mai copleșitoare completare la doctrina despre înviere

estetransformareaeiîntr-oîntâlnirecuopersoană.Ilustrareaei,apareîndialoguldintreMartașiDomnulIsus:

,,Isusi-azis:„Frateletăuvaînvia”.„Ştiu”, I-a răspuns Marta, „că va învia la înviere, în

ziuadeapoi”.Isusi-azis:„Eusuntînviereaşiviața.(Ioan11:23-25).

Martapriveaspreviitor,știindcăLazărvaînvia.Prieteniifa-milieipriveauîntrecut:,,Şiuniidineiauzis:„El,careadeschisochii orbului, nu putea face ca nici omul acesta să numoară?”(Ioan 11:37).Domnul Isus le-a atras atenția asupraprezentului.Oriunde se află IsusChristos se află și puterea dumnezeiască aînvierii(Rom.6:4;Gal.2:20;Filip.3:10).

164

Daniel Brânzei

Domnul Isus a mutat învierea din paginile Scripturii și aașezat-oînPersoanaSadumnezeiască:

,,Eusuntînviereașiviața(Ioan11:25).

Noinusuntemînviați deodoctrină,cideDumnezeu!Cândeștibolnavainevoiedeundoctor,nudeuntratatdemedicină.Cândeștidatînjudecatăainevoiedeunavocat,nudeocartedejurisprudență.Iarcândeșticonfruntatcucelmaimaredușmanaltău,moartea,nu-țiestesuficientsăciteșticeva,ciainevoiesăteîntâlnești cuCineva.Toate învățăturileScripturii sunt întrupateînIsusChristos(1Cor.1:30).CândÎiaparțiiLui,aitotce-țitre-buiepentruviață,pentrumoarte,pentruînviereșipentrueterni-tate!

165


Capitolul 12 - Semne în criză

Dumnezeu a plasat ,,luminători“ pe cer ca să arate vremu-rile (Gen. 1:14) și ,,semne“ pe pământ care să ne arate calea.Providențial,înemisferanordicăavem,,steauapolară“,iarînceasudicăavem,,cruceasudului“casăneputemrânduicălătoriile.Înmodasemănător,înnoapteacrizelor,Dumnezeuîngrijeștesăavemsemneșisemnale.CuEl,noapteanunemai înspăimântă,iarîntunereculstrăluceștecalumina(Iov11:17;Ps.139:12).

,,Acum, sufletul Meu este tulburat. Şi ce voi zice:,,Tată, izbăveşte-Mădinceasulacesta!“?Dartocmaipen-truaceastaamvenitpânălaceasulacesta!“(Ioan12:27).

Capitolul acesta redă cea de a doua criză majoră din viațapublică aDomnului Isus. Pentru cei ce pot pătrunde, admirămîncăodatăexcelența,,minimalistă“aacestuiextraordinarautor.

În capitolul întâi al cărții lui, Ioan a declarat: ,,A venit la aiSăi și ai Săi nu L-au primit“ (Ioan 1:11). Nu L-au primit pe Elcare este ,,Calea, Adevărul și Viața“. În restul evangheliei, Ioanprezintătreiocaziiîncareceideatunciaurefuzatsă-LprimeascăpeDomnulIsusși lucrareaSașis-aujudecatsinguricanevred-nicideÎmpărățiaLui.Aufosttreicrizeclareșidistincte.

Primacrizăamisiuniipubliceafostîncapitolul6,undenis-aspuscămulțidinuceniciiLuis-auîntorsînapoișinumaiumblaucuEl“(Ioan6:66),deși,nespuneIoan,Elera,,Calea“(Ioan14:6).

,,Mulți din ucenicii Lui, după ce au auzit aceste cu-vinte,auzis:„Vorbireaaceastaestepreadetot:cinepoate

166

Daniel Brânzei

s-osufere?”...Dinclipaaceea,mulțidinuceniciiLuis-auîntorsînapoişinumaiumblaucuEl“(Ioan6:60,66).

Ceadeadouacrizăamisiuniipubliceesteîncapitolul12.Ioannespunecăiudeii,înlimbajulfolositdeIoan,,,nuputeaucrede“înEl,deșiElera,,Adevărul“.

,,Măcarcăfăcuseatâteasemneînaintealor,totnucre-deauînEl...Deaceeanuputeaucrede...“(Ioan12:37,39).

Ceadeatreiacrizăamisiuniipublicesevaproduceîncapito-lul19,undeÎlvomvedeapeCelceeste,,Viața“datlamoarteprinrăstignire.

„Răstigneşte-L!Răstigneşte-L!”„Luați-L voi şi răstigniți-L”, le-a zisPilat, „căci eunu

găsescniciovinăînEl”.Iudeii i-aurăspuns:„NoiavemoLege,şi,dupăLegea

aceasta,El trebuie sămoară,pentru căS-a făcutpeSineFiulluiDumnezeu”(Ioan19:6-7).

Extraordinar!Cemari adâncimiare aceastăEvanghelie a luiIoan!Maimult, Ioan ne spune că Dumnezeu a așezat în chiaracestcapitolalcrizeiprincareatrebuitsătreacăÎnvățătorul,pa-truelementetainice.Eleaufuncționatcaveritabile,,confirmări“căElseaflapecaleaprestabilităaplanuluieternfăcutdeDum-nezeu,,maiînaintedeîntemeierealumii“.

Prima confirmare a fost ungerea pe care I-a făcut-o Mariapentruziuaîngropării.

,,DarIsusazis:„Las-oînpace,căcieal-apăstratpen-truziuaîngropăriiMele“(Ioan12:7).

ExistăoistoriealumiișioistoriealuiDumnezeu.Oarecareeste mai importantă? În istoria lumii sunt notate evenimente,locuri,dateșioamenideimportanțămajoră.ÎnistorialuiDum-nezeuestenotatlalocdecinstegestuluneifemeicareaspălatpi-cioareleDomnuluiIsus.Logicanoastrănuacceptăacestfapt,darînlogicadivină,gestulMarieiamarcatunuldinceasurileastralealeomenirii.Iată,pânășinoiscriemșicitimacumdespreel.AșaadecisDumnezeu!

167


,,Adevărat vă spun că, oriunde va fi propovăduităEvanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune şi ce afăcutfemeiaaceasta,sprepomenireaei.“(Mat.26:13).

Fărăsăștieșifărăsăfiepriceputădeceilalțiucenici,Mariaaîmplinitun,,semn“prestabilitîneternitate,unelementalplanu-luipecarevenisesă-LîmplineascăFiulluiDumnezeu.

Adouaconfirmareafostgăsireamăgărușuluipentruceremo-niaregală.

,,UceniciiLuin-auînțelesacestelucruridelaînceput,dar, după ce a fost proslăvit Isus, şi-au adus aminte căaceste lucrurierauscrisedespreElşicăei le împliniserăcuprivirelaEl“(Ioan12:6).

În anul acela, intrarea lui Isus Christos în Ierusalim nu s-amaipetrecutca înceilalțiani.Venisevremeaîmplinirilorprofe-tice.ȘtiindcătotuleradejapregătitdeTatăl,FiulluiDumnezeuare îndrăzneala să le spunăucenicilor sămeargă într-un sat, săaducăunmăgăruș,să-ilinișteascăpeproprietariianimaluluișisăaccepte osanalelemulțimii care se suia laTemplu. ,,Osana!“nueste ,,Aleluia!“. Osana înseamnă ,,Dumnezeule, mântuiește-neACUM!“șierarezervatădoarpentruzilelemarideizbeliște.Nu-idemirarecăstrigătulmulțimiișialcopiilori-ascandalizatpemaimariireligioșiainațiunii!Isusaacceptatofensatorsăfieprimitîncetateca,,împăratalluiIsrael“!

,,Adouazi,ogloatămare,careveniselapraznic,cumaauzitcăvineIsusînIerusalim,aluatramuridefinicşiI-aieşit în întâmpinare, strigând: „Osana!Binecuvântat esteCel ce vine în Numele Domnului, Împăratul lui Israel!”(Ioan12:12-13).

Conștient și convins că trăiește împlinirea unui evenimentprestabilitdeprovidențadivină,DomnulIsusareîndrăznealasăsubliniezeimportanțaextraordinarăazilei,spunând:

,,Unii farisei din norod au zis lui Isus: „Învățătorule,ceartă-Țiucenicii!”ŞiElarăspuns:„Văspuncă,dacăvortăceaei,pietrelevorstriga”(Luca19:39-41).

168

Daniel Brânzei

A treia confirmare a fost curiozitatea grecilor care au venitsă-Lvadă.

,,Drept răspuns, Isus le-a zis: „A sosit ceasul să fieproslăvit Fiul omului. Adevărat, adevărat vă spun că,dacăgrăunteledegrâucareacăzutpepământnumoare,rămânesingur,dardacămoare,aducemultăroadă“(Ioan12:23-24).

Spuneți și voi! Cum de a trasDomnul Isus această conluziedin simplul fapt că ,,niște greci dintre cei ce se suiseră la praz-nic, s-au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileii, l-aurugatșiauzis:,,VremsăvedempeIsus“(Ioan12:20-21).Intere-santșisemnificativtotodată,IoannicinunespunedacăgreciiaufostprimițipânălaurmădeIsus,dacăL-auîntrebatcevașidacăauprimitrăspunslacăutările lor.Indirect,Ioannespunecănuastaafostimportant,cifaptulcăvenireagrecilorafostsemnalulcareadeclanșatreacțiatranșantăaDomnuluiIsusșipresimțireamorțiipentrusalvarealumii.

Una din preocupările lui Ioan este să arate că Isus Chris-tosesteSalvatorul lumii întregi.EvanghelistulnespunecăIoanBotezătorul a exclamat: ,,Iată Mielul lui Dumnezeu care ridicăpăcatullumii“(Ioan1:36).CelmaicunoscutversetalBibliei,unrezumataleiînminiatură,esteversetulcarespune:

,,Fiindcă atât demult a iubit Dumnezeu lumea, că adatpesingurulLuiFiu,pentrucaoricinecredeînElsănupiară,cisăaibăviațaveşnică“(Ioan3:16).

Samariteniiauintuitbinecândi-auzisfemeii:„Acumnumaicredemdinpricinaspuselortale,cidin

pricinăcăL-amauzitnoi înşine şi ştimcăAcestaeste înadevărHristosul,Mântuitorullumii”(Ioan4:42).

Prezentându-secapâinevenitădincer,DomnulIsusspunecă,,dă lumii viața” (Ioan6:33).El este ,,lumina lumii“ (Ioan8:12)șiarecascopsăaducălaDumnezeu,,șialteoi,carenusuntdinstaululacesta“,alpoporuluievreu(Ioan10:16completatcuIoan11:51-52).

169


,,Eu am venit ca să fiu o lumină în lume, pentru caoricine crede în Mine să nu rămână în întuneric“ (Ioan12:46).

Insistențaunorgrecicaredoreauneapăratsă-Lvadăi-asem-nalizatDomnuluiIsusapropiereaJertfeipregătitădeDumnezeudelaîntemeierealumii.Estesemnificativcă,înreacțiaLuilave-nireagrecilornuestedoar ,,AvenitceasulcaFiulomului să fieproslăvit!“ (Ioan 12:23) , ci și ,,Tată, proslăvește Numele Tău!“(Ioan 12:28).Dialogulpurtat în clipaaceeapeste spațiu și timpesteconfirmatdeunrăspunsvenitdirectdincer,pecareceidefațănul-aupututpricepe:

,,Şidincer,s-aauzitunglascarezicea:„L-amproslăvitşi-L voimai proslăvi!”Norodul, care stătea acolo şi careauziseglasul,aziscăafostuntunet.Alțiiziceau:„Unîn-geravorbitcuEl!”(Ioan12:28-29).

ApatraconfirmareafostdinCuvântulprofeticalluiIsaia.,,IsaiaaspusacestelucruricândavăzutslavaLuișia

vorbitdespreEl“(Ioan12:41).

IoancombinădouăcitatedinprofețiileluiIsaia,unadincapi-tolul6șialtadincapitolul53pentruadovedicăatitudineaIudei-lori-afostcunoscutăluiDumnezeuîncădinvremurilestrăvechi.,,Insuccesul“ Domnului Isus fusese prevestit în conținutulprofețiilorluiIsaia.Defapt,spuneIoan,Isaiaafostun,,antetip“mesianicșicașiChristosatrebuitsăfierefuzatdeceidinvremeasa.Elaprofețit40deanifărăcapoporulsăseîntoarcălaDum-nezeu:

,,...casăseîmplineascăvorbapecareospuseseproo-rocul Isaia: „Doamne, cine a dat crezare propovăduiriinoastreşicuiafostdescoperităputereabrațuluiDomnu-lui?”Deaceeanuputeaucrede,pentrucăIsaiaamaizis:„Le-aorbitochii şi le-a împietrit inima,casănuvadăcuochii,sănuînțeleagăcuinima,sănuseîntoarcălaDum-nezeuşisă-ivindec.”(Ioan12:38-40).

Revenind la titlulpecare l-amdatacestuicapitol, trebuiesăfacemo lămurire. Când vorbimdespre o stare ,,de criză“ în lu-crareapublicăaluiChristosnuspunemînniciunfelcăElarfi

170

Daniel Brânzei

fost în criză.Oamenii au fost în criză!A fost o criză a relațiilordintre ei și Domnul Isus. Cât despre Christos, El a fost mereuegalcuSine însuși, conștientdedestinulSăumesianic,atentsăîmplineascăîntocmaiplanulprestabilitalluiDumnezeu.

,,Isus a răspuns: „Nu pentru Mine s-a auzit glasulacesta,cipentruvoi.Acumarelocjudecatalumiiacesteia,acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară. Şidupăcevoifiînălțatdepepământ,voiatragelaMinepetoțioamenii.”(Ioan12:30-32).

Crizaafostalor,iarnecredințai-aaruncatîntr-oîmpotrivireorgolioasă și i-aorbit sănuvadă înChristos trimisulunuiTatăcerescplindeiubirecareleofereaviațaveșnică:

,,Iar Isus a strigat: „Cine crede în Mine nu crede înMine,ciînCelceM-atrimispeMine.ŞicineMăvedepeMinevedepeCelceM-atrimispeMine.Euamvenitcasăfiuoluminăînlume,pentrucaoricinecredeînMinesănurămânăînîntuneric.

Dacă aude cineva cuvinteleMele şi nu le păzeşte, nuEuîljudec,căciEun-amvenitsăjudeclumea,cisămân-tuiesclumea.

PecineMănesocoteşteşinuprimeştecuvinteleMele,arecine-losândi:–Cuvântul,pecarel-amvestitEu,ace-la îlvaosândi înziuadeapoi.CăciEun-amvorbitde laMineÎnsumi,ciTatăl,careM-atrimis,ElÎnsuşiMi-apo-runcitcetrebuiesăspunşicumtrebuiesăvorbesc.Şiştiucă porunca Lui este viața veşnică.De aceea, lucrurile pecarelespun,lespunaşacumMile-aspusTatăl.”

Ioanestegrijuliusămarchezetrecereadela ,,secțiuneasem-nelorlasecțiuneaslavei“.Eșeculevreilorșifinalulprimeisecțiuniaevanghelieiluiestemarcatdepasajulultimdincapitolul12:

,,Măcarcăfăcuseatâteasemneînaintealor,totnucre-deau înEl, ca să se împlinească vorbape care o spuseseproroculIsaia:„Doamne,cineadatcrezarepropovăduiriinoastreşicuiafostdescoperităputereabrațuluiDomnu-lui?”(Ioan12:37-38).

171


Așa cum am arătat Ioan a așezat în prologul Evangheliei odeclarațietematică:,

,AvenitlaaiSăișiaiSăinuL-auprimit“(Ioan1:11).

Înprimele 12 capitole, Ioanapus înaintea cititorilormartordupămartor,semndupăsemn,dovadădupădovadă,casă-iducălaconvingereacăIsusestecuadevăratChristosul,FiulluiDum-nezeu.EiL-auprivitcapeocuriozitate,s-aubucuratovermedebinecuvântărileLui,darînfinaln-aucrezutînEl.Acestaestemo-tivulpentrucare,începândcucapitolul13,vomvedeacăDomnulIsuspărăseștemulțimileșiseretrageîmpreunăcuaceipuțini,,aiSăi“, care L-au primit și stă de vorbă cu ei despre lucrurile vii-toare.

Uitați-văcesugestiv încheieIoanprimasecțiuneasemnelor.EailustreazăafirmațiadinprologîncareIoananunțacă,,avenitlaaiSăișiaiSăinuL-auprimit“:

„Măcarcăfăcuseatâteasemneînaintealor,totnucre-deau înEl, casăse împlineascăvorbapecareospuseseproroculIsaia:

„Doamne, cine a dat crezare propovăduirii noastre şicuiafostdescoperităputereabrațuluiDomnului?”

De aceea nu puteau crede, pentru că Isaia amai zis:„Le-aorbitochii şi le-a împietrit inima,casănuvadăcuochii,sănuînțeleagăcuinima,sănuseîntoarcălaDum-nezeuşisă-ivindec.”

Isaiaa spusaceste lucruri cândavăzut slavaLui şi avorbit despre El. Totuşi, chiar dintre fruntaşi, mulți aucrezut în El, dar de frica fariseilor nu-L mărturiseau pefață,casănufiedațiafarădinsinagogă.CăciauiubitmaimultslavaoamenilordecâtslavaluiDumnezeu.

Iar Isus a strigat: „Cine crede în Mine nu crede înMine,ci înCelceM-atrimispeMine.ŞicineMăvedepeMinevedepeCelceM-a trimispeMine.Euamvenitcasăfiuoluminăînlume,pentrucaoricinecredeînMinesănurămânăîn întuneric.DacăaudecinevacuvinteleMeleşinulepăzeşte,nuEuîljudec,căciEun-amvenitsăjudeclumea, ci sământuiesc lumea.Pe cineMănesocoteşte şinuprimeştecuvinteleMele,arecine-losândi:–Cuvântul,pecare l-amvestitEu,acela îl vaosândi înziuadeapoi.

172

Daniel Brânzei

Căci Eu n-am vorbit de la Mine Însumi, ci Tatăl, careM-a trimis,El ÎnsuşiMi-aporuncit ce trebuie să spun şicum trebuie să vorbesc.Şi ştiu că porunca Lui este viațaveşnică. De aceea, lucrurile pe care le spun, le spun aşacumMile-aspusTatăl.”(Ioan12:37-50).

Lumina, despre care vorbise Ioan în capitolul întâi, simțea,cumesterefuzatădeceicare,,auiubitmaimultîntunerecul“:

,,Isus le-a zis: „Luminamai este puțină vreme înmi-jloculvostru.Umblați caunii careaveți lumina,casănuvă cuprindă întunericul; cine umblă în întuneric nu ştieundemerge.Câtăvremeaveți luminaprintrevoi, credețiîn lumină, ca să fiți fii ai luminii.” Isus le-a spus acestelucruri,apoiaplecatşiS-aascunsdeei“(Ioan12:35-36).

Lumina este în mod obișnuit menționată cu privire la ceicare sunt în întuneric. Astfel, în Evanghelia după Ioan, ea estemenționatădemaibinededouăzecideoripână lamijlocul ca-pitolului 12, unde se încheie cuvintele Domnului către aceastălume.AcoloEl spune: „Câtaveți lumina, credeți în lumină”.Deaici încolo, toate învățăturileDomnului suntadresateucenicilorSăi. Încapitolul13, Iudapleacă, iarafarăestenoapte,nespunesimbolicIoan(Ioan13:30).Uceniciisuntînăuntru,împreunăcuCelcareesteLumina,darElnumaiestenumitastfel–luminanumai este niciodatămenționată înEvanghelia lui Ioan.De-acumșipână la sfârșit, Ioan Îl vanumipeFiul luiDumnezeucualtămetaforă, pomenită în preambulul din capitolul întâi: adevărul(vedețiIoan14.17;15.26;16.13;17.17):

,,Şi noi toți am primit din plinătatea Lui şi hardupăhar; căciLegeaa fostdatăprinMoise,darharul şiadevărul au venit prin Isus Hristos. Nimeni n-a văzutvreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este însânulTatălui,AcelaL-afăcutcunoscut.”(Ioan1:16-18).

Mulți nu fac bine deosebirea dintre „lumină” și „adevăr”.DuhulSfânt,careestecuceicredincioșișiînceicredincioși,estenumit„Duhuladevărului”,darniciodată„Duhulluminii”.

173


Capitolul 13 - 16 - Seminarul dinaintea răstignirii

Cucapitolul13dămpaginașitrecemîn„Carteaslavei“careseîntindepânălafinalulcapitolului20.Primaparteaeieste,,Semi-naruldedinaintearăstignirii“pecare-lțineFiulluiDumnezeuînparticular,doarcugrupulrestrânsalucenicilor.El ledescoperăcevadinslavaSașidinrealitățile,,NouluiLegământ“.

Așa cum am văzut deja, Ioan este unic. El nu scrie ca săpovestească, ci ca să explice, să interpreteze, să corecteze și,în esență, să retransmită invitația luiDumnezeu unui popor deîntârziațișizăbavnicicuinimasăcreadătotceauspusproorociidespreChristos.

Din cauza aceasta, acolo unde evangheliștii sinoptici segrăbesc să ajungă la răstignire, Ioan așează un ,,stop cadru“, oîntrerupere,o suspendareaactivitățiipubliceaFiului luiDum-nezeu, pentru apetrece în Joiadedinaintea răstignirii un timpspecialdoarcuucenicii.Înaintedeaanalizadetaliileacestuipa-saj,trebuiesăspunemtreilucruridespreelcaîntreg.

Primulestecă,dacănune-arfiscrisIoandespreacestelucru-ri, nu le-am fi aflat niciodată pentru că ceilalți trei evangheliștinu vorbesc despre ele. N-am fi știut nimic despre preocupareaintensă a Domnului pentru relația personală cu cei care L-auurmat,n-amfiștiutnimicdesprerolulspecificpecareaveasă-ljoaceDuhulSfântîncontinuarealucrăriiDomnuluiIsusșin-amfiștiutnimicdespreînălțătoarearugăciunedeMarepreotpecareafăcut-oEl.

174

Daniel Brânzei

Al doilea, este, că în acest pasaj se schimbă radical tonul șiconținutulcelorscrise.Capitolele1-12ne-auprezentatmisiunealuiIsuscătrepoporulevreu,uceniciiLuifiinddoarunmicgrupdinmareleansamblu.Începândcufinalulcapitolului12 însă,niseprezintămisiuneaFiuluiluiDumnezeupentrulumeaîntreagă,anticipând efectulmorții și învierii Lui și accentuând rolulma-jorpecare-lvoraveaucenicii înaceastă lucrare,dupăceDuhulSfântsevacoborîpesteei.Toateacesteasevorrealizaînviitor,darFiul luiDumnezeuvorbeștedespreeleanticipativcadesprecevadejarealizat,oconsecințăafaptuluicăElvafi,,înălțat“prinmoarte, înviere și plecare la cer și de acolo îi va atrage la Sinepe toțioamenii.Elva lucraprinucenicii lui cucarevapăstraolegăturădeunitateorganică,ridicându-idinstatutulumildeoa-meniobișnuiți,lastareaînaltăde,,lucrătoriîmpreunăcuEl“.Înesență,Fiul luiDumnezeuÎi integreazăînSineînsuși,făcându-ipărtași în natura Sfintei Trinități.Remarcați expresiile duioase,darputerniceprincare-itransformăpeceidingrupulmicdeuce-niciși-iintegreazăînpersoanașilucrareaLuidumnezeiască:

•pentrucă-iiubeape„aiSăi“(Idioi -Ioan13:1c.1:11)•„Copilașilor“(teknia-Ioan13:33)•,,prieteni“(filoi-Ioan15:15)• ,,oamenipecaremii-aidat“(tois antrhropois hous edokas

moi-Ioan17:6)•,,frațiiMei“(delfoi mou-Ioan20:17)•„copii“(paidia-Ioan21:4-5)Al treilea lucru despre acest pasaj este că el pare structurat

dupădiscursulde rămasbun ținutdeMoise în carteaDeutero-nom. Comentatorii au remarcat simetria dintre cele două dis-cursuri,observândcăIoanafolosit înpasajuldinIoan14:15-24aceleașiverbecareaparînExodul33-34șiînDeuteronom10:12-13:32.Elesuntaiubi,aasculta,atrăi,acunoașteșiavedea.

Întregul pasaj are rolul de a-i pregăti pe urmașii Fiului luiDumnezeu pentru ceea ce va urma în viitorul imediat de dupăplecareaLuidintre ei și pentru viitorulmai îndepărtat dedupăînălțareaLuilacer.

Cu capitolul 13 deci, Ioan ni-L arată pe Isus din Nazaret înmaiestateadeFiualluiDumnezeuîndimensiunileLuicosmice.

175


Elîșideschideparcăaripiledincolodelumeaaceasta,leagăcerulcupământul,prezentulcuviitorulși learatăucenicilorcevadinslavaSa.Vorbindînmodanticipativ,Elspune:„Amîmplinitlu-crareapecareMi-aidat-os-ofac“(versetul4);apoi,pecruce,Elarostitcuvinteleacesteiîmpliniri:„S-asfârșit“(Ioan19.30).

Noul Testament cuprinde două evenimente seminale pentruformareaapostolilorșiașezareabazeipentru lucrareaurmașilorluiIsusChristos.Eunumescacestepasaje ,,seminaruldinaintearăstignirii“ și ,,seminaruldedupă înviere“.Celdintâi segăseșteîncapitolele13-16dinEvanghelialuiIoan.Celdealdoileaesteînfinalulevangheliilorși înprimulcapitoldinFapteleApostoli-lor.Așezați-văatențișitragețicuurechealaacel,,seminar“unicdinaintearăstignirii,încareaufostformațireprezentanțiiDom-nuluiIsuspepământ.

Cei din Galileia începeau sărbătorirea Paștelor Joia seara,iar iudeiiVineri seara, așa că pentrumicul grup strâns în jurulGalileianului, totul a început înJoiaMare.Nuștimprecis cânds-a născut Isus. Nu știm precis nici când a fost botezat, darcunoaștem cu exactitate data răstignirii Lui, (Nisan 15 în anul30 al erei creștine). Cei care serbează Învierea Domnului înaceeașidatăcuPașteleevreilor,ținșieicadențaanualăcorectăasărbătorii.

Evenimentul dramatic s-a petrecut într-o cameră luată cuchiriedeasupraunuimagazin sauaunei locuințemaimari.Unsălaș temporar, ca mai toate pe care le-a avut acest Fiu al luiDumnezeu,venit„dinaltăparte“săsteapentruovremeprintrenoi. Urechile ucenicilor aveau să afle câteva din cele mai maripromisiuni care au fost făcute vreodată oamenilor. Învățătorullor,Domnulslavei,știacăurmasăfiearestat încurândșicăvatreceprinchinuri teribile,dupăcarevamurirușinosșiumilitorpeocruce.Știacăvafibătut,scuipatșibatjocoritîntoatefelurile.ȘtiadeasemeneacătoțiuceniciiSăiÎlvorpărăsi.

Orice ființă umană ar fi fost în clipele acelea tulburată șipreocupatădepropriasoartă.Tragedial-arfifăcutpeoricareal-tulsăseprăbușeascăînsineînsușișisăn-aibătimpsaudispozițiesăsepreocupedeceeacesevaîntâmplacualții.IsusdinNazaretnueraînsăunomobișnuit.Eraaltfel,pentrucăeraFiulluiDum-nezeu,venitsăpoarteșisăridicepăcatullumii.

176

Daniel Brânzei

În camerade sus,El a vrut caucenicii Săi să vadăpacea șilinișteapilduitoareaCeluicareabiruitlumea.

În orele aceleadedinainteapatimilor, IsusChristos le-adatucenicilorșiprineine-adăruitnouătuturornuunultimcuvântalunuicondamnatlamoarte,ciunrămasbunpentruceicucaredoreștesăseîntâlneascădincolodeînviere.Extraordinarelepro-misiunifăcutedeElatunci,facpartedintestamentullăsatnouătuturordreptmoștenire.

Capitolele 13 - 16 - ,,Cu Isus în camera de sus“DacăsocotimșirugăciuneadinIoan17,unsfertdinevanghe-

lialuiIoan,cincicapitoledintotaluldedouăzecișiunu,suntde-dicate ,,seminaruluidinaintea răstignirii“.Extraordinar!Asta artrebuisăneatragă imediatatențiașisănefacăsăne întrebăm;,,Deceacestlucru?“

Domnul Isus discută cu ucenicii despre noua ,,apostolie“creștină.PentrucăElesteMarelePreotcarenumaimoare(Evrei7:23-24),așezareaLuiladreaptaTatăluiapuscapătpreoțieilevi-ticedinVechiulTestament.NoulTestamentnumaiarenevoiedepreoți.Niciunuldinucenicin-adevenitpreot.Fiecareadevenit,,apostol“.Aceastaeste temacelorcinci capitole. Împărățiacareva veni arenevoiede ,,ambasadori“ care să o reprezinte și caresă-ianunțevenirea:

,,Noi dar, suntem trimişi împuterniciți ai luiHristos;şi, ca şi cumDumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugămfierbinte, în Numele lui Hristos: Împăcați-vă cu Dum-nezeu!“(2Cor.5:20).

NiciPaveln-afostpreot!Chemarealuiafostsăfieapostol(edrept,apostolalNeamurilor):

,,Pavel, rob al lui IsusHristos, chemat să fie apostol,pusdeopartecasăvesteascăEvanghelialuiDumnezeu,...“(Romani1:1).

Ce sunt apostolii?Problemanoastrăestecăampăstratcuvintelevechi,darle-am

uitat însemnătatea. Însocietateașicultura încarea fost folosit,

177


cuvântul ,,apostol“ a însemnat ,,trimis împuternicit“, sol,mesa-ger,reprezentant.Într-unsensprofund,însușiFiulluiDumnezeuafostun,,trimisîmputernicit“alTatălui:

,,De aceea, frați sfinți, care aveți parte de chemareacerească, ațintiți-vă privirile laApostolul şiMarelePreotalmărturisiriinoastre,adicăIsus...“(Evrei3:1).

,,Şiviațaveşnicăesteaceasta:săTecunoascăpeTine,singurul Dumnezeu adevărat, şi pe IsusHristos, pe careL-aitrimisTu“(Ioan17:3).

Isus Christos este ,,apostolul“ Tatălui (Ioan 7:32,33;8:16,18,26,29,42; 17:22-24), iar cei doisprezece ucenici au fostpregătițica,,apostoli“ailuiIsusChristos:

,,Isusle-azisdinnou:„Pacevouă!CumM-atrimispeMineTatăl,aşavătrimitşiEupevoi”(Ioan20:21;vezișiIoan17:18,Marcu3:16).

Cei doisprezece ucenici dăruiți de Dumnezeu Fiului Său câterapepământauocupat,ocupășivorocupaopozițieprivilegiatăunicăînplanuldivin.Îndescriereapecarene-ofaceApocalipsadespreNoulIerusalimnisespunecă:

,,Zidulcetățiiaveadouăsprezecetemeliişipeeleeraucele douăsprezece nume ale celor doisprezece apostoli aiMielului“(Apoc.21:14).

DespreacestgrupdistinctrestrânsmaicitimșiînMatei10:2;Marcu3:14;4:10;6:7;9:35;14:10,17,20;Luca6:13;9:1;22:14;Ioan6:71;Fapte6:2;și1Corinteni15:5.

Avândînvedereschimbareastrategieidelucruprintreoame-ni,delapreoțilaapostoli,eranormalcauceniciiDomnuluiIsussăsebucuredeoatențiespecialădinparteaFiuluiluiDumnezeușisăaibăpartedeun,,seminar“unic.

Rolul apostolilor a fost fundamental în prima generație decredincioși.Vorbindmetaforic,Biblianespunecăeiauașezatte-meliaBisericii,acăreipiatrădincapulunghiuluiesteIsusChris-tos:

178

Daniel Brânzei

,,Aşadar,voinumaisunteținicistrăini,nicioaspețiaicasei, ci sunteți împreună-cetățeni cu sfinții, oameni dincasa lui Dumnezeu, fiind zidiți pe temelia apostolilor şiproorocilor,piatradincapulunghiuluifiindIsusHristos“(Efes.2:20).

Apostolii au fost, până la formarea canonului Noului Testa-ment, depozitarii autorității divine pe pământ. S-a vorbit și sevorbește despre ,,autoritate apostolică“. Oamenii aceia au fostunici, au activat într-un timp unic și au avut o lucrare unică șinerepetabilă.

Ca și preoția levitică din Vechiul Testament, apostolia dinbiserica primară nu mai există astăzi. Astăzi avem păstori,învățătorișievangheliști,darnumaiavemapostoli(oricâtarpre-tindealtfelcatolicii,ortodocșiișimișcărileereticemoderne).Sin-gurullucrupecaresuntemchemațisă-lfacemestesăcontinuămlucrarealuiDumnezeuîninteriorulperimetruluiapostolic:

,,După harul lui Dumnezeu care mi-a fost dat, eu,ca un meşter-zidar înțelept, am pus temelia, şi un altulclădeşte deasupra. Dar fiecare să ia bine seama cumclădeştedeasupra“(1Cor.3:10).

La două mii de ani după veacul apostolic nu mai lucrămla ,,temelie“. Nimeni nu mai poate adăuga sau scoate astăzidin învățătura lor. Au încercat s-o facă ,,apostolii mincinoși“.Influența lor trebuia contracarată. Ioan a rezervat un spațiuneobișnuitdemareacestuiseminardedinaintederăstignire.Pri-vitprinaceastăprismă,abordatprinaceastă,,poartă“pasajuldinIoan13la17searanjeazăapoidelasineîntr-unmesajclarșilim-pede.

O introducere cu dimensiuni cosmicePrimulversetdincapitolul13stabileșteatmosferaseminaru-

luidinaintearăstignirii:,,Înainte de Praznicul Paştelor, Isus, ca Cel care ştia

că I-a sosit ceasul să plecedin lumea aceasta laTatăl, şifiindcăiubeapeaiSăi,careerauînlume,i-aiubitpânălacapăt“(Ioan13:1).

179


EsteclarcăIoanvreasăobservămîmpreunăcuElcăatunci,înjoiaaceeaseara,DomnulIsusn-amaifostcaaltădată.Era,,al-tul“.Era,,altfel“.Eracuei,darnumaiera,,caei“.Era,,cuei“,darnueradoarcuei.Aveaaerulșiatitudinea,aveacomportamentulunuiacareavenitdinaltăparteșiestegatasăpleceînapoiacolo.Ioannespunecă,însearaaceea,IsusdinNazarets-apurtatșiavorbit caFiual luiDumnezeu,unextraterestruprintreoameni,oentitate realăpepământ,darcareaparținea înacelași timpșiuneialterealități,dinaltăsferădeexistență.

Ce era deosebit în comportamentul Învățătorului în searaaceeadinainteaPraznicului?

ObservațiexpresiilefolositedeIoan.Elesubliniazăpluralita-tea de planuri pe care acționa Fiul luiDumnezeu.Dintr-o datăparcă,înfățișareaSas-aschimbat.Ochiiluistrăluceaualtfel.To-nul glasului Său eradiferit. Intensitatea cuvintelorLui era alta.Toateacesteatefăceausăsimți,spuneIoan,căElera...

,, ...caCelcareştiacăI-asositceasulsăplecedinlu-meaaceastalaTatăl“(Ioan13:1).

Avea o lucrare de împlinit, dorea s-o facă și urma apoi săplece. Remarcați că Ioan introduce imediat elementul unuiconflictcosmiccaretocmaisedeclanșase.ElnunespunecăIudal-ar fi vândut pe Domnul Isus din cauza lăcomiei de bani. Nu!Ioannespunecă,înplanulevoluțiilorcosmice,cuIudaseîntâm-plase altceva. În marea confruntare pentru soarta eternă, Iudapierduseluptașideveniseunsimplupionînmânadiavolului:

,,Întimpulcinei,dupăceDiavolulpuseseîninimaluiIudaIscarioteanul, fiul luiSimon,gândulsă-Lvândă, ...“(Ioan13:2).

În noaptea aceea când le-a ținut seminarul dinaintearăstignirii,Domnul Isus părea deja un biruitor. El nu pleacă laluptăcasăbiruiască,cipentrucăeradejabiruitor!Diavolulnu-iesteșinu-ivaputea fivreodatăunegal. Însearaaceea,Fiul luiDumnezeu s-a comportat ca Unul care este în totul stăpân pesituație:

180

Daniel Brânzei

,,Isus, fiindcăştiacăTatălÎidădusetoate lucrurile înmâini,cădelaDumnezeuavenitşilaDumnezeuSeduce,...“(Ioan133).

Nimeni și nimic nu i-ar fi putut sta în cale! ,,Biruitor sprebiruință, la luptăDomnul S-a dus!? Și Îl urmează, cu credință,mulțimeasfântă,supus“,spunepoetulcântării.Dumnezeu, IsusChristosșiapostoliinuvor luptaniciodatăcasăbiruiască,cidepepozițiasuveranădeînvingători:

Care a fost tema seminarului de dinaintea învierii?Ca ,,trimiși împuterniciți“, cei doisprezece apostoli, ca

reprezentanți ai comunitățiinoiașezatepeNoulLegământ, tre-buiausăseidentificecupersoana,mesajulșicufapteleCeluicei-atrimis.Identificareaaceastaîivaface...

•săfacăfapteleLui,săaibăcaracterulLui(cap.13)•săajungăînfinalacoloundeseduceEl(Cap.14)•sătrăiascăîntr-ounireorganicăcuElșisăatragădinpartea

lumiiaceeașiatitudinepecareaavut-ofațădeEl(cap.15:18-cap.16:4)

Ca structură și conținut, în capitolele 13-16,Domnul le pro-mite câteva lucruri supranaturale, iar în capitolul 17 se roagăTatăluipentruîmplinireatuturoracestorpromisiuni.

Toatelucrurilepecarelepromitesuntîmbibateînatmosferacereascăaiubirii.CapitoleleacesteavorbescdespredragostemaimultdecâtoricaregrupdealtecapitoledinBiblie.VomenumeracâtevadinprincipiileșiprivilegiilecelordincomunitateaNouluiLegâmântdinanalizapecareovomfaceîmpreunăacestuipasaj.Cesuntdeciapostolii?Șiprinextensie:cesunturmașiiDomnuluiIsus?

Apostolii nu sunt chemați să domneascăPrima clarificare pe care o face Fiul lui Dumnezeu este că

,,ambasadoriiSăi“nusuntchemațisădomnească,cisăslujească!Astas-apetrecutla,,spălareapicioarelor“(Ioan13:13-17).

Un apostol are titlul de ,,Sluga slugilor lui Dumnezeu!“ Elexistășiastăziipocritînierarhiabisericiicatolice,dars-agolitde

181


sens. „Servus servorumDei“ își are rădăcina înprima lecțiepecarele-odăÎnvățătorulnoilorLuiapostoliîncadrulseminaruluidincameradesus.

„Înainte de Praznicul Paştelor, Isus, ca Cel care ştiacă I-a sosit ceasul să plecedin lumea aceasta laTatăl, şifiindcăiubeapeaiSăi,careerauînlume,i-aiubitpânălacapăt. În timpul cinei, după ceDiavolul pusese în inimalui Iuda Iscarioteanul, fiul luiSimon,gândul să-Lvândă,Isus,fiindcăştiacăTatălÎidădusetoatelucrurileînmâi-ni, că de la Dumnezeu a venit şi la Dumnezeu Se duce,S-asculatdelamasă,S-adezbrăcatdehaineleLui,aluatun ştergar şi S-a încins cu el. Apoi, a turnat apă într-unlighean şi a început să spelepicioareleucenicilor şi să leşteargăcuştergarulcucareeraîncins“(Ioan13:1-5).

Prinfaptulcălespalăpicioarele,Învățătorulnuinstaureazăonouăpracticăperpetuăpentrubiserică,ciîișocheazăcuunexem-plu. El îi vaccinează împotriva tentației de a se crede deasupracelorlalți muritori de rând. Ioan precizează că spălarea picioa-reloraavut loc ,,în timpulcinei“,decimultdupă timpul lacarear fi trebuit să fie făcută.Nimeni n-a vrut însă să se umilească,,înainte de începerea cinei“ și a văzut că toți rămăseseră cupicioarele murdare. El a fost șocat că niciunul din ei n-a vrutsă se umilească, ei sunt șocați acum că a făcut-o El, care esteÎnvățătorullor.

,,După ce le-a spălat picioarele, Şi-a luat hainele, S-aaşezat iarăşi la masă şi le-a zis: „Înțelegeți voi ce v-amfăcut Eu? VoiMă numiți Învățătorul şi Domnul, şi bineziceți, căci sunt. Deci, dacă Eu, Domnul şi Învățătorulvostru, v-am spălat picioarele, şi voi sunteți datori săvă spălați picioarele unii altora. Pentru că Eu v-am dato pildă, ca şi voi să faceți cum am făcut Eu. Adevărat,adevăratvăspuncărobulnuestemaimaredecâtdomnulsău,niciapostolul,maimaredecâtcelcel-atrimis.Dacăştițiacestelucruri,fericedevoidacălefaceți“(Ioan13:12-17).

Prinspălareapicioarelor,Domnuli-aînvățatcăvirtuteaapos-tolilor este și trebuie să rămână smerenia, iar lucrarea lor esteslujireacelordinjur:

182

Daniel Brânzei

,,Isus le-a zis: „Împărații neamurilor domnescpeste ele şi, celor ce le stăpânesc, li se dă numele debinefăcători.Voisănufițiaşa.Cicelmaimaredintrevoisăfiecacelmaimicşicelcecârmuieşte,cacelceslujeşte.Căcicareestemaimare:cinestălamasăsaucineslujeştelamasă?Nucinestălamasă?ŞiEutotuşisuntînmijloculvostrucacelceslujeştelamasă“(Luca22:25-27)

Apostolii sunt reprezentanți ai ceruluiÎnaldoilearând,unapostolesteunomcareștiecăaredejao

identitatecerească,ocasăcereascășiundestinceresc.„Sănuvisetulbureinima.AvețicredințăînDumnezeu

şiavețicredință înMine.ÎncasaTatăluiMeusuntmultelocaşuri.Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. EuMă duc să văpregătescunloc.ŞidupăceMăvoiduceşivăvoipregătiunloc,MăvoiîntoarceşivăvoiluacuMine,caacoloundesuntEu,săfițişivoi“(Ioan14:1-3).

Viațanuesteodestinație,ciundrum.LoculdedestinațiealcreștinilorestesăajungăacoloundeesteșiDomnullor.Estemaiușorsăaccepțisăfiiunnimeniîntr-unloc,dacăștiicădomneștiîn altă parte. Este mai ușor să accepți să n-ai o casă a ta pepământ,dacăștiicăaiunapregătitădejadeDumnezeuînceru-ri.Estemaiușorsăaccepțisăfiialungatdepestetotpepământ,dacăștiicălocultăunuesteaicișivavenioclipăcândDomnultevaduceacasă.

Apostolii sunt o extensie a lui HristosÎnaltreilearând,unapostolesteunomcareareladispoziție

toateresurselenecesarepentrulucrare.Unapostolesteunconti-nuator al lucrării lui Christos, de aceea faptele lui sunt pestecapacitățilelui,lanivelulcapacitățiiluiIsusChristos:

,,Adevărat,adevăratvăspuncăcinecrede înMinevafaceşiel lucrărilepecarelefacEu;baîncăvafacealteleşimaimaridecâtacestea,pentrucăEumăduclaTatăl,şioricevețicereînNumeleMeu,voiface,pentrucaTatălsăfieproslăvit înFiul.Dacă veți cere ceva înNumeleMeu,

183


voi face“ (Ioan 14:12-14). (Vom reveni asupra acestui as-pectîncapitolulurmător)

Apostolii au resursele ceruluiÎnalpatrulearând,unapostolestecinevacareareolegătură

organicăcuChristosșisecomportăcașiChristosînlume(Ioan15:1-16:4).Ioanaregrijăsănunelasesăgreșimîninterpretareași aplicarea lecțiilor din acest seminar dinaintea răstignirii. N-avemnevoiesăneîntrebăm:,,Oaredecele-aspusDomnulIsusacestelucruri?“pentrucămotivațiilesuntscriseclarîntext.Iatăversetelecareleconțin:

,,V-am spus aceste lucruricâtmaisuntcuvoi.DarMângăietorulvăvaînvățatoatelucrurile“(Ioan14:25).

,,Şi v-am spus aceste lucruri acum, înainte ca săse întâmple, pentru ca, atunci când se vor întâmpla, săcredeți“(Ioan14:29).

,,V-am spus aceste lucruripentrucabucuriaMeasă rămână în voi şi bucuria voastră să fie deplină“ (Ioan15:11).

[Prigonireaucenicilor ] „V-am spus aceste lucru-ri pentru caele sănu fiepentruvoiunprilejde cădere“(Ioan16:1).

,,V-am spus aceste lucruri pentru ca, atunci cândle va veni ceasul să se împlinească, să vă aduceți amintecăvile-amspus.Nuvile-amspusdelaînceput,pentrucăeramcuvoi“(Ioan16:4).

,,Dar,pentrucăv-am spus aceste lucruri,întrista-reav-aumplutinima“(Ioan16:6).

Cuvintederămas-bun],,V-am spus aceste lucruri înpilde.Vineceasulcândnuvăvoimaivorbiînpilde,civăvoivorbidesluşitdespreTatăl“(Ioan16:25).

184

Daniel Brânzei

,,V-am spus aceste lucruricasăavețipaceînMine.În lume veți avea necazuri, dar îndrăzniți, Eu am biruitlumea”(Ioan16:33).

Ca observație, expresia ,,V-am spus aceste lucruri” nu aparenicăieri în conținutul Evangheliei lui Ioan în afară de acest se-minar dinaintea răstignirii. Este clar că în ziua aceea de Joidinaintea praznicului Paștelui, Domnul Isus le-a spus ceva cetrebuia ținut minte, recapitulat și aplicat în viitor ca un spri-jin al credinței lor, greu încercateprinnecazurile care vor veni.LegăturaorganicăcuIsusChristos,Fiul luiDumnezeu, leaduceapostolilorșapteconsecințeinevitabile:

Apostolii aduc roadăPrimaesteoviațăderodire.Mlădițanupoaterodidelasine,

daresteplinăderoddacăareolegăturăsănătoasăcuvița:,,RămânețiînMine,şiEuvoirămâneînvoi.Dupăcum

mlădițanupoateaduceroddelasine,dacănurămâneînviță,totaşanicivoinuputețiaduceroddacănurămânețiînMine.EusuntVița,voisuntețimlădițele.Cinerămâneîn Mine şi în cine rămân Eu aduce multă roadă, căci,despărțițideMine,nuputețifacenimic“(Ioan15:1-11).

Pentru rodirea apostolilor nu trebuiesc eforturi și sforțăripersonale.Singura condiție a rodirii este ,,rămânerea“ înChris-tos.Defapt,așacumamspusdejamaisus,ChristosesteCelcelucreazăprinapostoli.

,,Nu voi M-ați ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voişi v-am rânduit să mergeți şi să aduceți roadă, şi roadavoastrăsărămână,pentrucaoricevețiceredelaTatăl,înNumeleMeu,săvădea“(Ioan15:17).

Apostolii răspândesc dragosteCeadeadouaesteoviațătrăităîndragoste.RelațiacuChris-

tosnașteorelațienouășiuniicualții.,,Aceasta este poruncaMea: Să vă iubiți unii pe alții

cumv-am iubitEu.Nuestemaimaredragostedecât să-şideacinevaviațapentruprieteniisăi.Voisuntețipriete-

185


niiMeidacăfacețicevăporuncescEu.Nuvămainumescrobi,pentrucărobulnuştiecefacestăpânulsău,civ-amnumit prieteni, pentru că v-am făcut cunoscut tot ce amauzitdelaTatălMeu“(Ioan15:12-15).

Apostolii sunt chemați să sufereCea de a treia consecință inevitabilă a identificării cu Chris-

tos este o persecuție teribilă din partea celor care I se opun luiChristos. Identificarea cu Christos înseamnă și identificarea cusuferințeleLui.ÎntreChristosșilumeadeacumexistăorelațiedeincompatibilitate.Lumea,casistem,estecoruptăși, îndiagnos-ticulpusdeacelașiIoanîntr-unadinepistolelesale,,,zaceîncelrău“(1Ioan5:19).Celetreiinstrumentefolositedecelrăupentrucorupereasufletuluiumansuntaceleașipecarele-afolositșicuAdamșiEvaîngrădinaEden:

„Căci tot ceeste în lume:pofta firiipământeşti,poftaochilorşilăudăroşiavieții,nuestedelaTatăl,cidinlume“(1Ioan2:16).

,,Femeiaavăzutcăpomulerabundemâncatşiplăcutdeprivitşicăpomuleradedoritcasădeschidăcuivamin-tea“(Gen.3:6).

Ca reprezentanți ai lui Christos în lume, toți ucenicii Lui îngeneralșiapostoliiînmodspecial,trebuiesăsimtăpepielealordușmănialuiSatanșiasistemuluilumesccare-iînconjoară:

,,Dacăvăurăştelumea,ştițicăpeMineM-aurâtînain-tea voastră. Dacă ați fi din lume, lumea ar iubi ce esteal ei, dar, pentru cănu sunteți din lume şi pentru căEuv-am ales din mijlocul lumii, de aceea vă urăşte lumea.Aduceți-văamintedevorbapecarev-amspus-o: ,,Robulnuestemaimaredecâtstăpânulsău“.DacăM-auprigonitpeMine, şipe voi văvorprigoni;dacăaupăzit cuvântulMeu,şipealvostruîlvorpăzi.DarvăvorfacetoateacestelucruripentruNumeleMeu,pentrucăeinucunoscpeCelceM-atrimis“(Ioan15:18-21).

Reluîndaceeașitemăîntr-unadinepistolelesale,Ioanscrie:

186

Daniel Brânzei

,,CumesteEl,aşasuntemşinoiînlumeaaceasta,ast-felsefacecădragosteaestedesăvârşităînnoi,...“(1Ioan4:17).

Persecuția aceasta este contrabalansată de o răsplătire pemăsură. Cei sortiți să piardă totul în lumea aceasta din cauzalegăturii lor organice cu Christos, vor avea parte împreună cuChristosșideoextraordinarărăsplatăînlumeaviitoare:

,,TotceareTatălestealMeu,deaceeaamziscăvaluadinceestealMeuşivăvadescoperi....Înziuaaceea,nuMăvețimaiîntrebadenimic.Adevărat,adevăratvăspuncă, orice veți cerede laTatăl, înNumeleMeu, vă vada“(Ioan16:15,23).

,,Şi, dacă suntem copii, suntem şi moştenitori:moştenitori ai luiDumnezeu şi împreună-moştenitori cuHristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca săfimşiproslăvițiîmpreunăcuEl“(Romani8:17).

T B Baines a scris profund despre realitatea persecuței șiabsențaeitemporarădinpeisajuleuropeanșiamerican.Plecândde la versetul, ,,DacăM-aupersecutatpeMine, șipevoi văvorpersecuta;dacăaupăzitcuvântulMeu,șipealvostruîlvorpăzi“(Ioan15:20),elspune:

,,Acest verset arată la ce trebuiau să se aștepte ceidintâiucenici.Sepoatespunecălumeas-aschimbat?Căs-a răspândit creștinismuldeo așamanieră, încât acesteafirmații să fie nepotrivite pentru timpul de acum? Nueste dată nicio perioadă, însă, de vreme ce El rosteșteaceste cuvinte lamomentul cândschimbacaracterulme-sianic cu cel alBisericii, paredestulde clar că lepădareacelor care-L urmează va dura în tot timpul acestei stăridelucruri.ÎncalitateaSadeMesia,Elvafiînălțat,iarceicare-Lurmeazăvor fișiei la fel împreunăcuEl.Aceastăconcluzie este confirmată de faptul că El, mai devreme,pune în contrast două categorii: lumea și cei care nusunt din lume. Aceste categorii sunt zugrăvite ca fiindopuse, nu pentru un timp, ci în principiu și în carac-ter, diferență care durează de-a lungul întregii perioadea creștinismului. Este afirmat, la modul general, că cei

187


credincioși nu sunt din lume și că, astfel, sunt obiecteleuriiei.

Suntde acord că indiciile acestui antagonism sunt înmaremăsurășterse.Religiaadevenitlumească,iarlumeaa devenit religioasă. Creștinii, uitând de chemarea lorcerească,audatmânaculumea,aurâvnitlafavorurileșilapozițiile ei, s-auavântat în căile și înplăcerile ei și auajunslaconducereaei.DarmodificăoareacestlucruCu-vântulluiDumnezeu,carespunecăcelcredinciosnuestedinlume,saucălumeaurășteceeacenuestealei?

Din nefericire, noi cântărim adevărul lui Dum-nezeucu falimentulnostruși, fiindcă lumea tolereazăuncreștinism lumesc, tragem concluzia căHristos și lumeas-au împăcat!Darnu s-au împăcat; și, dacă astăzi existăun armistițiu între lume și cei ce-L urmează, acest lucrunudovedeșteoschimbareînatitudinealumiifațădeEl,cidoarstareacăldicicăacelorcaremărturisescNumeleSău.

Scriptura,înlocdeaînvățacărăspândireamărturisiriicreștinedecredințăvaatenuadiferențadintreadevărațiicredincioși și lume, face din acest lucru una dintre celemai grele acuzații împotriva Bisericii mărturisitoare,anume faptul că s-a prostituat cu împărații pământului.LegăturadintreBisericăși lume înseamnănecredincioșiefață deHristos. Prietenia dintre ele arată nu convertirealumiilacreștinism,cipotrivireacreștinilorculumea.“

CeadeapatraconsecințăauniriiorganicecuChristosestecăapostoliivorprimiDuhulSfânt(Ioan16:5-15).Esteotreaptăsuperioarăstrictnecesarăînslujireaapostolilor.Ea le oferă capacități noi,nemaiîntâlnite și opătrunderenouăînlucrurileadâncialeplanuluiluiDumnezeu:

,,Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu leputețipurta“(Ioan16:12).

,,AcumMăduc laCelceM-a trimisşinimenidinvoinu Mă întreabă: ,,Unde Te duci?“ Dar, pentru că v-amspus aceste lucruri, întristarea v-a umplut inima.Totuşi

188

Daniel Brânzei

vă spun adevărul:Vă este de folos săMăduc, căci, dacănuMăducEu,Mângâietorulnuvaveni lavoi,dar,dacăMăduc,vi-Lvoitrimite.ŞicândvaveniEl,vadovedilu-meavinovatăîncepriveştepăcatul,neprihănireaşijude-cata. În ce priveşte păcatul, fiindcă ei nu cred în Mine;în ce priveşte neprihănirea, fiindcă Mă duc la Tatăl şinu Mă veți mai vedea; în ce priveşte judecata, fiindcăstăpânitorullumiiacesteiaestejudecat“(Ioan16:5-11).

Venirea Duhului Sfânt nu a reprezentat începutuluneilucrărinoi,cicontinuarealucrăriipecareDumnezeua început s-o facă în lume prin Christos. Grupul acelaminuscul de oameni, 12 între milioanele de oameni dinlume,areușitsămeargăpânălamarginilepământuluicuEvanghelia. În Ziua de Cincizecime, Duhul le-a dat vizasprediferiteleneamurialelumiiprinabilitateadeavorbiînlimbarespectivă.DuhulSfântle-adatcapacitateadeacomunicașitotElle-adatșimesajul:

,,Dar,cândvăvordaînmânalor,sănuvăîngrijorați,gândindu-vă cum sau ce veți spune, căci ce veți avea despus,văvafidatchiarînceasulacela;...căciDuhulSfântvă va învăța chiar în ceasul acela ce va trebui să vorbiți”(Matei10:19;12:2).

,,Țineți bineminte, să nu vă gândiți mai dinainte cevețirăspunde,căcivăvoidaogurăşioînțelepciunecăreianu-ivorputearăspunde,nicistaîmpotrivătoțipotrivniciivoştri“(Luca21:14-15).

OswaldChambersascrisceva frumosdespreacestpasajdinEvanghelialuiIoan:

„Duhul Sfânt este darul lui Dumnezeu Tatăl pen-tru tine, undarpe carenu și-l vamai luaniciodată îna-poi (Ioan 14: 16). Duhul Sfânt este o persoană, la fel caTatăl și la fel ca Fiul. El vine să locuiască în poporul luiDumnezeu. (Ioan 14:17). El îți dă abilitatea de a depunemărturie pentru Christos (Ioan 15:26–27; Fapte 1:8) și-ifacepeceipierduțisăprimeascămărturia ta (Ioan16:7–11).EltevacălăuziînCuvânt(Ioan14:26)și-lvafolosiînviațatapentruproslăvirealuiChristos(Ioan16:12–15).“

189


CeadeacinceaconsecințăauniriicuChristosestedobândi-rea unei bucurii necontenite. Evenimentele triste ale prinderii,schingiurii,răstigniriișimorțiicare-ivadespărțideChristosvorfiurmatedesupranaturalabucurieaînvieriicarevarămânecueiîntotdeauna:

,,Isusacunoscutcăvoiausă-L întrebeşi le-azis: „Văîntrebați între voi ce înseamnă cuvintele: ,,Peste puținăvreme,nuMăvețimaivedea“şi,,Apoiiarăşi,pestepuținăvreme,Măvețivedea“?Adevărat,adevăratvăspuncăvoivețiplângeşivăvețitângui,iarlumeasevabucura;văvețiîntrista,darîntristareavoastrăsevaprefaceînbucurie.

Femeia, când este în durerile naşterii, se întristează,pentrucă i-a sosit ceasul,dar,dupăceanăscutpruncul,nu-şi mai aduce aminte de suferință, de bucurie că s-anăscutunompelume.Totaşaşivoi,acumsuntețiplinideîntristare,darEuvăvoivedeaiarăşi,inimavisevabucuraşinimeninuvăvarăpibucuriavoastră“(Ioan16:19-22).

IatăceascrisOswaldChambers,porninddelaversetul„Pen-tru ca bucuriaMea să rămână în voi şi bucuria voastră să fiedeplină.“loan15:11

,,Care erabucuriape careo avea Isus?Esteo insultăpentru Isus Cristos să foloseşti cuvântul fericire înlegătură cuEI.Bucuria lui Isus era absolutaLuipredareşi jertfire de Sine Tatălui Său, bucuria de a face ceea ceL-atrimisTatălsăfacă.„PlăcereaMeaestesăfacvoiaTa.“IsusS-arugatcabucurianoastrăsăfietotmaiplină,pânăcând va ajunge să fie aceeaşi bucurie ca şi a Lui. L-amlăsateupeIsusCristossăaducăînminebucuriaLui?

Plinătateaviețiimelenustăînsănătateatrupeascăsauînîmprejurăriexterioare,niciînavedeasuccesullucrăriiluiDumnezeu,ciînînțelegereaperfectăaluiDumnezeuşiînaceapărtăşiecuElpecareaavut-oIsusÎnsuşi.Darpri-mullucrucarevaîmpiedicaaceastăbucurieestetendințade a ne gândi preamult la situația noastră.Grijile lumiiacesteia,aspusIsus,vor înăbuşiCuvântul luiDumnezeuşi, înainte de a ne dezmetici, vom fi prinşi de lucrurilecarene înconjoară.Totceeacea făcutDumnezeupentru

190

Daniel Brânzei

noipânăacumestedoar începutul;ElvreasăneducăînacellocundesăfimmartoriiLuişisăproclamămcineesteIsus.

Păstrează o relație bună cu Dumnezeu, găseşte-țibucuria înea şidin tinevor curge râurideapăvie.Fiiofântână prin care Isus Christos să reverse apa Sa vie.Încetează să mai fii preocupat de propria ta persoană,înceteazăsămaifiiipocritşimândruşitrăieşteviațacareesteascunsăcuChristos.ViațacareestebineraportatălaDumnezeuestelafeldenaturalăcaşirespirația,oriundearmerge.Viețilecareaufostceamaimarebinecuvântarepentrutinesuntcelecaren-aufostconştientedeacestlu-cru.“

Apostolii sunt oameni ai rugăciuniiCea de a șasea consecință a unirii cu Isus Christos este un

accesnelimitat laresursele luiDumnezeuprinrugăciune.Apos-tolii se aflau în clipa aceea la granița dintre ,,nimic“ și ,,orice“.Iatăextraordinarapromisiunepecarele-ofaceÎnvățătorul:

,,În ziua aceea, nu Mă veți mai întreba de nimic.Adevărat,adevăratvăspuncă,oricevețiceredelaTatăl,în Numele Meu, vă va da. Până acum n-ați cerut nimicîn Numele Meu: cereți şi veți căpăta, pentru ca bucuriavoastrăsăfiedeplină“(Ioan16:23-24).

Apostolii sunt oameni ai păciiCea de a șaptea consecință a unirii cu Christos este o pace

deplină ancorată în biruința lui Christos. Învățătorul nu le-apromiscănuvoraveanecazuri,darle-apromisacea,,pacecareîntreceorice înțelegere“de carevavorbimai târziu și apostolulPavel, pacea pe care a avut-o și El când a înfruntat încercărilevieții:

,,Am ieşit de la Tatăl şi am venit în lume; acum laslumea şi Mă duc la Tatăl.” Ucenicii Săi I-au zis: „Iatăcă acum vorbeşti desluşit şi nu spui nici o pildă. Acumcunoaştem că ştii toate lucrurile şi n-ai nevoie să Te

191


întrebe cineva, de aceea credem că ai ieşit de la Dum-nezeu.”

„Acumcredeți?”le-arăspunsIsus.„Iatăcăvineceasul,şiaşivenit,cândvețifirisipițifiecarelaalelui,şipeMineMăvețilăsasingur,darnusuntsingur,căciTatălestecuMine.V-amspusaceste lucruri ca săavețipace înMine.În lume veți avea necazuri, dar îndrăzniți, Eu am biruitlumea”(Ioan16:31-33).

,,Şi pacea luiDumnezeu, care întrece oricepricepere,vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus“ (Filipeni4:7).

Pacea lui Christos nu desființează problemele și nici nu leignoră.Eaneajutăînsăsătrecemprinelecuatitudineapecareaavut-oChristosînfațalor.Așezatădeasuprapanorameidepro-blemedinlume,perspectivaeternitățiicâștigatăprinbiruințaluiChristosașeazăpăturaconfortabilăapăciipestesufletele tulbu-rate.Paceaaceastanuesteunrezultatalgândiriinoastre, ciundarsupranaturalal luiDumnezeu,o lucrare tainicăși trainicăaDuhuluiSfânt.

Iatădecică legăturaorganicădintreapostoliși IsusChristosle-aadusacesteșapteconsecințecarele-auschimbatviața,tras-formându-i în ,,trimiși împuterniciți ai luiChristos“.Acești am-basadoriaiceruluipepământ,acestgrupunicșiinimitabilapustemeliaviețiinoiînChristosatâtprinfaptelelor,câtșiprinscrie-rilelor.Nimenin-afost,nuesteșinicinuvamaifi,,caei“.

IarIoanținefoartemultsăzăboveascăasupraacestuiadevărdincauzaimpostorilorcareseiviserădupăaparițiaBisericii.Pe-ricolul există și astăzi! Iatăde ce este instructiv și important săstăruimasupraacestuiseminardedinaintearăstignirii.

Cele spuse de IsusHristos în zilele acelea au culminat toatecelelalte învățăturidatedeÎnvățătorul lor încei treianideuce-nicie.LucrătoriicarecontinuăazilucrareaapostolicăînBisericătrebuiesărăspândeascăpestecredincioșiacestedoctrinefunda-mentale.

„Aşadar,voinumaisunteținicistrăini,nicioaspețiaicasei, ci sunteți împreună-cetățeni cu sfinții, oameni din

192

Daniel Brânzei

casa lui Dumnezeu, fiind zidiți pe temelia apostolilor şiprorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos.21ÎnEltoatăclădirea,bineînchegată,creştecasăfieunTemplusfântînDomnul“(Efes.2:19-21).

193


Capitolul 14 – Putem face lucruri mai mari decât Isus?

Revenimla pasajuldespreSeminaruldedinaintearăstigniripentru că am primit o întrebare despre o problemă spinoasă.Promovatăgălăgios,eaacreatpealocurierezie.Exprimatăsuc-cinteaeste ,,proclamareaunor lucrărinoi înBiserică,maimaridecâtlucrărilesăvârșitepepământdeDomnulIsus“.

Persoana caremi-a pus întrebarea avea câteva obiecțiuni debun simț. Cum să pretindem că noi suntem chemați să facemlucrărimaimaridecâtDomnulIsuscând:

•AstaÎlreducepeFiulluiDumnezeuladimensiunimaimicidecâtalenoastre.

•Astacultivămândriaspititualășiducelaaparițiaunorsuper-sfințicuprofilde,,guru“încreștinism,imitațiideșamaniafricanisaușmecherișarlatanidinAmerica.

•AstaducelaaparițiaunorChristoșimincinoșiindividualiști,scăpațidesubautoritateaBisericiicredincioșilor.

•Astaneagătoatăistoriadepânăacumacreștinismuluișimaiales,doctrinasuficiențeiluiChristos.

Nu pot să neg aceste temeri, dar eu trebuie să răspund la oîntrebaredintr-untextbiblicnudoarcuobiecții,cicuexplicațiiclare. Am propus interlocutorului meu să recitim împreună cuatențietextulîncareapareaceastăpromisiunepersonalăaDom-nuluiIsus.Înaintesăcăutămaltetextecareocontrazic,arfibinesă verificăm dacă nu cumva l-am înțeles noi greșit. Toți avem

194

Daniel Brânzei

tendințasăfacemunpasajbiblicsăspunăcevremnoi,nucevreael.Așaaparderegulăereziile.

,,Adevărat,adevăratvăspuncăcinecrede înMinevafaceşiellucrărilepecarelefacEu;baîncăvafacealteleşimaimaridecâtacestea,pentrucăEumăduclaTatăl,...“(Ioan14:12).

Promisiuneaaceastaapare în contextulunui capitolprofundîn care Își descoperă mai profund divinitatea. El este structu-ratfoarteclarînacestetrepte:opromisiunecerească(14:1-4),oproblemăomenească(14:5),oprobădumnezeiască(14:6-14)șioperspectivăterestră(14:15-31).

Perspectiva cereascăTrebuiesăabordămaceastăpromisiunemaiîntâidinperspec-

tivaeicerească.Dorindsă-ipregăteascăpentruîncercareadefocprincarevatrececredința lordincauzarăstigniriiLui,DomnulIsus încearcă să le deschidă perspectiva viitorului cu o promi-siune.

,,Şiv-amspusacestelucruriacum,înaintecasăseîn-tâmple,pentruca,atuncicândsevorîntâmpla,săcredeți“(Ioan15:29).

Elexplicămoartea, înviereași înălțareaLui,spunându-le,căvamergeînaintealorsălepregăteascăunlocșicăsevaîntoarceapoisă-IialaSineînslavă:

„Sănuvisetulbureinima.AvețicredințăînDumnezeuşiavețicredință înMine.ÎncasaTatăluiMeusuntmultelocaşuri.Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. EuMă duc să văpregătescunloc.ŞidupăceMăvoiduceşivăvoipregătiunloc,MăvoiîntoarceşivăvoiluacuMine,caacoloundesuntEu,săfițişivoi“(Ioan14:1-3).

Perspectiva omeneascăTrebuie să ascultăm această promisiune și din unghiul

neputințelorumane.UceniciieraudepartedeaînțelegepersoanasaulucrarealuiIsusHristos:

195


,,ŞtițiundeMăducşiştițişicaleaîntr-acolo.”„Doamne”,I-azisToma,„nuştimundeTeduci.Cum

putemsăştimcaleaîntr-acolo?”Isusi-azis:„EusuntCalea,AdevărulşiViața.Nimeni

nuvinelaTatăldecâtprinMine.Dacăm-ațificunoscutpeMine,ațificunoscutşipeTatălMeu.ŞideacumîncoloÎlvețicunoaşte,şiL-ațişivăzut.”

„Doamne”,i-azisFilip,„arată-nepeTatălşineestedeajuns”.

Isusi-azis:„DeatâtavremesuntcuvoişinuM-aicu-noscut,Filipe?CineM-avăzutpeMineavăzutpeTatăl.Cumzicitudar:,,Arată-nepeTatăl“?(14:4-7).

Perspectiva dumnezeirii lui HristosTrebuiesăneapropiemdepromisiuneaintensificării lucrării

văzând-o drept o confirmare a dumnezeirii lui Christos. Existălucrări pe care numai Dumnezeu le poate face și Hristos leprezintădreptodovadăadivinitățiiLui:

,,Nu crezi că Eu sunt în Tatăl şi Tatăl este înMine?Cuvintele pe care vi le spun Eu, nu le spun de laMine,ciTatăl, care locuieşte înMine,El face aceste lucrări aleLui.Credeți-MăcăEusuntînTatălşiTatălesteînMine;credețicelpuținpentrulucrărileacestea“(14:8-11).

Acesta este contextul precedent al versetului care anunță căvaveniziua încareceicecred înChristosvor face lucrări ,,maimari“.Șiacumsă-lrecitimcuatenție.Nucumval-amcititgreșit,făcându-lsăspunăcevremnoi,nucevreael?

,,Adevărat,adevăratvăspuncăcinecrede înMinevafaceşiellucrărilepecarelefacEu;baîncăvafacealteleşimaimaridecâtacestea,pentrucăEumăduclaTatăl,...“(Ioan14:12).

Perspectiva lucrării lui Hristos „prin noi“Se vorbește într-adevăr de niște lucrări ,,mai mari“ ... mai

maridecâtce?Maimaridecât,,acestea“.Maimaridecâtlucrărilepecarele-afăcutDomnulIsuspepământpânăînmomentulace-la,casădovedeascălumiicăTatălesteînEl.FiulspunecănuEl

196

Daniel Brânzei

afăcutlucrările,ciTatăl;nudelaElarostitcuvintele,ciarostitdoarceeaceTatăli-aspus:

,, ... ci Tatăl, care locuieşte în Mine, El face acestelucrărialeLui“(14:10b).

Folosind analogia, Domnul Isus adaugă apoi că va veni ovremeîncareElsevamanifestaprincreștinilafelcumTatălS-amanifestat prin El. Să citim cu atenție versetele care urmeazăpromisiuniidinversetul12:

,, ...şioriceveți cere înNumeleMeu,voi face,pentrucaTatălsăfieproslăvitînFiul.DacăvețicerecevaînNu-meleMeu,voiface.“(14:13-14).

Cinevaface,,lucrărimaimaridecâtacestea“?Textulnespuneclar:,,Elvaface!“Adicăvorvenivremuriîncare,,lucrărileaces-tea“,făcutepânăatunci,vorfidepășitede,,lucrărimaimari“pecarelevafaceElprinintermediulcelorîncarevalocui,dupăcumșiElafăcutlucrărileTatăluicareeraînEl.

Poateficevamaiclarcaaceasta?!Ioan14:12nulasălocpen-tru mândrie și nici pentru erezia aparițiilor unor noi Christoșicontemporani care săducă lumea înuimire.Cumarputea facecineva lucrărimaimaridecâtChristos?Existăoareminunimaimari decât vindecarea orbilor, decât înmulțirea pâinilor, decâtînvierea luiLazăr?Poate face cinevacea făcutEl, sămoară, săînviezeșisăseînalțelacer?

Orice om cu înțelepciune duhovnicească va înțelege că nuexistă și nu pot exista lucrări ,,calitativ“, mai mari decât celefăcute atunci de Tatăl prin Christos. Astăzi, asistăm doar lao amplificare ,,cantitativă“ a lucrărilor lui Christos. Asta seîntâmplă de 2.000 de ani prin intermediul credincioșilor de petotpământul.

IsusChristosatrăitînperimetrulstrâmtalmiculuiIsrael,ve-nindatunci,,doarlaoilepierdutealecaseiluiIsrael“.Piloțiievreitraverseazădelavestlaestțaracupatrulareaavioanelorlormi-litare îndoaraproximativdouăminute.Eitrebuiesăcârmeascăapoirepedeladreaptasaulastângadeteamăcăvortrecegranițaînțărilevecine...

197


După înviere, Cel ce a primit ,,toată puterea în cer și pepământ“ (Mat.28:18) și care le-apromisucenicilor că ,,va fi cuei întoatezilele,pânălasfârșitulveacului“(Mat.28:20),mergeîmpreunăcuei,,pânălamarginilepământului”,casă-șicontinuelucrărilepentrumântuireaoamenilor.

Lui Filip i-a lipsit acuitatea duhovnicească pentru a-L vedeapeTatăl înChristos, iarastăzimulțidovedescaceeașineputințădea-LvedeapeChristosînviețileurmașilorLui.

Tot așa cum Fiul a fost întruparea Tatălui, credincioșii suntacum întruparea Fiului, adică perpetuarea lucrării Lui prin ei,caresuntastăzimădulareletrupuluiSăuterestru(Rom.12;1Cor.12).CredincioșiisuntchemațiastăzisăaratedivinitatealuiChris-tosprinlucrărileminunatepecarelefaceElprineipretutindenișipermanent.

CândvețicerecevaTatălui,,Euvoiface“ne-apromisDomnul.Până și ce vom vorbi în ceasul persecuției și al interogatoriilorvomspunedelaEl,totașacumșiElavorbitdelaTatălSău:

,,Dar,cândvăvordaînmânalor,sănuvăîngrijorați,gândindu-vă cum sau ce veți spune, căci ce veți avea despus, vă va fi dat chiar în ceasul acela; fiindcă nu voivețivorbi,ciDuhulTatăluivostruvavorbi învoi“(Matei10:19).

Acesta este mesajul întregului Nou Testament și ar fi fostnelalocul lui ca un verset din evanghelia lui Ioan să spună alt-fel. Amplificând acestmesaj, Ioan subliniază în restul capitolu-lui14condițiarodirii,careesteînstrictadependențășiascultarede Christos și o ilustrează în capitolul 15 prin foarte cunoscutametaforă a viței și mlădițelor. Condiția fundamentală a rodiriimlădițelor este ,,rămânerea în viță“. Vița rodește! Mlădița n-opoatefacedelasine:

,,RămânețiînMine,şiEuvoirămâneînvoi.Dupăcummlădițanupoateaduceroddelasine,dacănurămâneînviță,totaşanicivoinuputețiaduceroddacănurămânețiînMine“(Ioan15:4).

Deci, pot exista astăzi așa ziși ,,lucrători creștini“, apostolifalșiaiuneiReformațiimincinoase,oamenicaresăfacă,,lucrări

198

Daniel Brânzei

mai mari decât Chirtos“? Firește că nu. Ei sunt doar vedetelefirii pământești, actori ai afirmării de sine, christoșimincinoși,careducoamenii înrătăcire,antichriștideduzinăcatoțiceilalțisemănațideSatande-alungulveacurilorînțarinalumii.

Dumnezeu nu are nevoie de oameni ,,mari“. Singurul lu-cru care există și care trebuie să existe sunt oameniimici princare lucreazăunChristos infinitdemare!Euși cu tine, suntemchemațisăfimuniidintreei.

,,DacăvețicerecevaînNumeleMeu,voiface“(14:14).

Cât privește perspectiva locuirii cu Christos, semănată deDomnulIsusîninimileucenicilordeatuncișidintotdeauna,iatăofrumoasăreprezentaregraficăaei:

Perspectiva locuirii lui Hristos în noi CeadeapatraperspectivăaintensificăriilucrărilorluiChris-

tosprinapostoli,esteperspectivaterestră.ÎnaintedealocuinoiîmpreunăcuChristosîncer,Elvinesălocuiascăînnoipepământprin Duhul Sfânt. El este „puterea“ venită asupra creștinilorla Rusalii și activă de atunci până astăzi în lume. Trinitatea

199


dumnezeiască locuiește în cei care ascultă poruncile DomnuluiIsus.

,,Dacă Mă iubiți, veți păzi poruncile Mele. Şi Eu voiruga pe Tatăl, şi El vă va da un altMângâietor, care sărămână cu voi în veac; şi anume Duhul adevărului, pecarelumeanu-Lpoateprimi,pentrucănu-Lvedeşinu-Lcunoaşte,darvoiÎlcunoaşteți,căcirămânecuvoişivafiînvoi.

Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi. Pestepuținăvreme,lumeanuMăvamaivedea,darvoiMăvețivedea,pentrucăEu trăiesc şivoiveți trăi. Înziuaaceea,veți cunoaşte că Eu sunt în TatălMeu, că voi sunteți înMineşicăEusuntînvoi.

CineareporuncileMeleşilepăzeşte,acelaMăiubeşteşicineMăiubeştevafiiubitdeTatălMeu.EuîlvoiiubişiMăvoiarătalui”(Ioan14:15-21).

Secretul rodirii în viața creștină, nu este semeția orgolioasăși obraznică a celui ce se crede rivalul sau chiar superiorul luiChristos, ci smereniacelui ce, într-o totalădependențășiascul-tare, este un împlinitor al poruncilor și dorințelor lui Christos.,,Lucrărilemaimari“,nupotfirealizatedecâtatuncicânddum-nezeireagăseșteînnoiogazdădeplinpredatășiprimitoare.

,,Iuda,nuIscarioteanul,I-azis:„Doamne,cumsefacecăTeveiarătanouă,şinulumii?”

Drept răspuns, Isus i-a zis: „DacăMă iubeşte cineva,vapăzicuvântulMeu,şiTatălMeuîlvaiubi.Noivomvenilaelşivomlocui împreunăcuel.CinenuMă iubeştenupăzeştecuvinteleMele.Şicuvântulpecare-lauziținuestealMeu,cialTatălui,careM-atrimis“(Ioan14:22-24).

Cum nu se putea mai simetric, evanghelistul Ioan încheieacestcapitolcuaceleașicuvintecucarel-aînceput:

,,V-am spus aceste lucruri cât mai sunt cu voi.Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va tri-miteTatăl înNumeleMeu,văva învăța toate lucrurileşivăvaaduceamintedetotcev-amspusEu.Vălaspacea,vădaupaceaMea.Nuv-odaucumodălumea.Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte“(Ioan14:25-27).

200

Daniel Brânzei

Grija luipentruuceniciar fi fostnormalsăse întâlneascăcupreocuparealorpentrubineleLui,darseparecăn-afostașa.Co-piiaicredinței,darcopiicopilăroși,eitremurauegoiștilagândulcăElvaplecadelaei:

,,Ați auzit că v-am spus: ,,Mă duc şiMă voi întoarcelavoi“.DacăM-ați iubi,v-ațifibucuratcăv-amzis: ,,MăduclaTatăl“,căciTatălestemaimaredecâtMine“(Ioan14:28).

Ioanașeazăapoioconcluzierezumatlalecțiarodirii.Elspunecăascultareaestesecretulbiruinței!

,,Nu voimai vorbimult cu voi, căci vine stăpânitorullumiiacesteia.Eln-arenimicînMine,darvinepentru ca să cunoască lumea că Eu iubesc pe Tatăl şi că fac aşa cum Mi-a poruncit Tatăl. Sculați-vă, haidem săplecămdeaici!”(Ioan14:30-31).

Răspunsul meu la întrebarea: „Putem face lucrări mai maridecât Hristos?“ este deci acesta: „Refuzați imitațiile ieftine șifugițidesaltimbacișișarlatanicaresecredmaimaridecâtHris-tos!AvețiladispozițieOriginaluldivincaretrăieșteînvoișicareîmplinește prin voi lucrările Luiminunate! El și numai El „aretoatăputereaîncerșipepământșivaficunoiîntoatezilelepânălasfârșitulveacului“.

201


Capitolul 17 - Rugăciunea lui Melhisedec

Acestaestecelmai„extraterestru“dintoatecelelaltecapitolealeEvanghelieiluiIoan.Unpreotcerescseroagăceruluipentruimplicațiicerești.

Cine este Cel ce se roagă?ÎncălătoriasimbolicăprinCortulÎntâlniriipestructuracăreia

îșiscrieIoanEvanghelia,dupăceIsuss-aidentificatcuobiecteledinCurte(Mieluldejertfăpentrualtaruldincurte(1:36),apadinligheanul spălărilor (4:14) șidinprimaparteaCortului (pâinea(6:35) și lumina (8:12), în capitolul 17, Domnul Isus se află înfața altarului tămâierii, unde-și rosteaMarele Preot rugăciuneaînaintedeaintradincolodeperdea, în„SfantaSfintelor”.Toateelementele cultului mozaic au fost simboluri care au preves-tit lucrareamesianiacă. La ,,împlinirea vremii“, El a venit să leîmplineascăpetoate.

În ,,sfânta“, Marele Preot mai putea fi încă în companiacelorlalțipreoți,care-lauzeaucumseroagă,dardincolodeper-dea,mergeasingurcasăașezesângelejertfeipecapaculispășiriidedeasuprachivotului.Iudaafostdatafarădinpărtășiaucenici-lor(Ioan13:18-30)pentrucăn-afăcutpartedinpreoțiaceanouăpecareainaugurat-oDomnulIsuscuei.Eipreoți,ElMarePreot.Afostoschimbareepocalăalecăreiurmăriletrăimtoți.

Dar cum să fie El preot când încă mai trăiau Ana și Caia-fa?Cum să se roageEl pentrupopor când eimai aduceau încărugăciunilelorlaTemplu?

202

Daniel Brânzei

Răspunsulesteunulsingur,mareșitainic.Răspunsuleste…Melhisedec!

Înnoapteaaceea,cerulnu-ibagăînseamănicipeAnașinicipe Caiafa. Vremea lor trecuse. Cerul privește și ascultă ceea ceface Isus Christos, noul și tainicul Melhisedec, un Mare Preotpregătit de Dumnezeu din veșnicii ca să slujească nu în ,,Cor-tul Întâlnirii“ de pe pământ, ci în originalul ceresc după carei s-a spus luiMoise să facăCortul depepământ.Ana șiCaiafase rugau în Templul de pe pământ, ,,chipul şi umbra lucrurilorcereşti“,darceruleracutremuratdeslujireafăcutădeChristosînTemplulceresc:

,,Ei (Ana și Caiafa) fac o slujbă, care este chipul şi umbra lucrurilor cereşti, după poruncile primite deMoisede laDumnezeu,cândaveasăfacăcortul:„Iasea-ma”,is-azis,„săfacitotuldupăchipulcareți-afostarătatpemunte”Evrei8:5).

Ana,CaiafașioricarealtexponentalpreoțieiluiLevișiAaronn-arfipututfaceniciodatăcurățireacortuluiceresc.DumnezeuapregătitdinvremepreoțialuiMelhisedec,careaprevestitlucra-readesăvârșităpecareaveasăoîmplineascăDomnulIsus:

,,Dar Hristos a venit ca Mare Preot al bunuri-lor viitoare, a trecut prin cortul acela mai mare şi maidesăvârşit, carenueste făcutdemâini,adicănuestedinzidirea aceasta, şi a intrat, o dată pentru totdeauna, înLoculPreasfântnucusângedețapişideviței,cicuînsuşisângele Său, după ce a căpătat o răscumpărare veşnică.…CăciHristosn-a intrat într-unlocaşde închinarefăcutde mână omenească, după chipul adevăratului locaş deînchinare,ciaintratchiarîncer,casăSeînfățişezeacum,pentrunoi,înaintealuiDumnezeu“(Evrei9:11-12;24).

CarteaApocalipsanevorbeștedesprealtarultămâieriidincerșidesprealtaruljertfei:

,,Apoi a venit un alt înger, care s-a oprit în fața alta-rului,cuocădelnițădeaur.Is-adattămâiemultă,cas-oaducă, împreună cu rugăciunile tuturor sfinților,pe alta-ruldeaur,careesteînainteascaunuluidedomnie“(Apoc.8:3;14:17-18).

203


Muritoriin-aucecăutaînslujireadelaTemplulceresc!Acoloestenevoiedeoaltfeldepreoție,determinatădeliberatdeCrea-torultuturorlucrurilor.

,,Nimeni nu-şi ia cinstea aceasta singur, ci o ia dacăeste chemat deDumnezeu, cum a fost Aaron. Tot aşa şiHristos,nuŞi-a luatsingurslavadea fiMarePreot,cioare de la Cel ce I-a zis: „Tu eşti FiulMeu, astăzi Te-amnăscut”. Şi, cum zice iarăşi într-alt loc: „Tu eşti preot înveac,dupărânduialaluiMelhisedec”.

El este Acela care, în zilele vieții Sale pământeşti,aducând rugăciuni şi cereri cu strigătemari şi cu lacrimicătreCelceputeasă-Lizbăveascădelamoarteşifiindas-cultatdinpricinaevlavieiLui,măcarcăeraFiu,aînvățatsăasculteprinlucrurilepecarele-asuferit.Şi,dupăceafostfăcutdesăvârşit,S-afăcutpentrutoțiceice-Lascultăurzitoruluneimântuiriveşnice,căciafostnumitdeDum-nezeu:MarePreot„dupărânduialaluiMelhisedec”(Evrei5:4-10.

ÎnEvanghelia lui Ioan, rugăciuneadeMarePreotaDomnu-lui Isus ocupă un loc demare însemnătate. Din Evanghelia luilipsește rugăciunea ,,Tatăl nostru“, care este prin excelență ,,anoastră“,daresteredată,,cuvântcucuvânt“marearugăciunedincapitolul17, încununareapasajuluicaresepreocupădeultimelecuvintelăsateucenicilorînaintedeCalvar!

204

Daniel Brânzei

Venise vremea ca Melhisedec să mijlocească. Născut însemințialuiIuda,nuînceapreoțeascăaluiLevi,IsusdinBetlee-mulIudeii,spargetiparulstrăvechișiaparecaunMelhisedecalveacurilor,casănefietuturor,,MarePreotînveac“.Cumiideaniînainte,Avraamînsuși,tatăltuturorcredincioșilor,is-asupusșii-adatzeciuială:

,,Melhisedec,împăratulSalemului,aaduspâineşivin– el era preot al Dumnezeului Celui Preaînalt. Melhise-decabinecuvântatpeAvramşiazis:„BinecuvântatsăfieAvramdeDumnezeulCelPreaînalt,Ziditorulceruluişialpământului!BinecuvântatsăfieDumnezeulCelPreaînalt,care a dat pe vrăjmaşii tăi înmâinile tale!” ŞiAvram i-adatzeciuialădintoate“(Gen.14:18-20).

PromisiuneamesianicădesprevenireaunuiMelhisedecafostreînnoităapoiprinîmpăratulDavidîncarteapsalmilor:

,,Domnulajurat,şinu-Ivapărearău:Tueştipreotînveac,înfelulluiMelhisedec.“(Psalmi110:4)

Sigur,subiectulMelhisedecn-afostușorșinicirecomandabil,pentruevreiinedeprinșicu ,,hranatareaCuvântului“șicareauajuns,,greoi lapricepere“,darnuestegreupentrucreștiniicareaumintea înnoitădecălăuzireaDuhului luiDumnezeu.Autorulepistolei cătreEvrei schițează câtevadin ,,lucrurile grelede tâl-cuit“ pentru evreii de atunci, despre acest personaj, care-Lpre-vesteapeChristos.

1. El seamănă cu Christos pentru că nu este dintre oamenii muritori:

,,În adevăr, Melhisedec acesta, împăratul Salemu-lui,preotalDumnezeuluiPreaînalt,carea întâmpinatpeAvraamcândacestaseîntorceadelamăcelulîmpăraților,carel-abinecuvântat,careaprimitdelaAvraamzeciuialădin tot, care, după însemnarea numelui său, este întâi„Împăratalneprihănirii”,apoişi „ÎmpăratalSalemului”,adică„Împăratalpăcii”;fărătată,fărămamă,fărăspițădeneam,neavândnici începutalzilelor,nicisfârşitalvieții,dar care a fost asemănat cu Fiul lui Dumnezeu, rămânepreotînveac“(Evrei7:1-3).

205


2. El Îl prevestește pe Christos pentru că nu este din preoția obișnuită. Nimeni nu știe de unde a fost Melhisedec preot în Salem! Mai ales că a fost în același timp și Preot și Împărat!

,,Vedețibinedarcâtdemareafosteldacăpânăşipa-triarhulAvraami-adatzeciuialădinpradaderăzboi!

Aceia dintre fiii lui Levi, care îndeplinesc slujba depreoți după Lege au poruncă să ia zeciuială de la no-rod,adicăde la frații lor, cu toatecăşiei secoboarădinAvraam. Iar el, care nu se cobora din familia lor, a luatzeciuială de la Avraam şi a binecuvântat pe cel ce aveafăgăduințele.Dar fără îndoială că celmaimic este bine-cuvântatdecelmaimare.Şiapoiaici,ceiceiauzeciuialăsuntnişteoamenimuritori,pecândacolo,oiacinevades-precaresemărturiseştecăesteviu.

Mai mult, însuşi Levi, care ia zeciuială, a plătit ze-ciuiala, ca să zicem aşa, prin Avraam; căci era încă încoapselestrămoşuluisăucândaîntâmpinatMelhisedecpeAvraam“(Evrei7:4-10).

3. El Îl prevestește pe Christos pentru că depășește neputințele legii mozaice:

,,Dacă, dar, desăvârşirea ar fi fost cu putință prinpreoțialeviților–căcisubpreoțiaaceastaaprimitpoporulLegea–cenevoiemaierasăseridiceunaltpreot„dupărânduiala lui Melhisedec”, şi nu după rânduiala lui Aa-ron? Pentru că, odată schimbată preoția, trebuia numai-decât săaibă loc şio schimbareaLegii. Înadevăr,Aceladesprecaresuntziseacestelucrurifacepartedintr-oaltăseminție, din care nimeni n-a slujit altarului. Căci estevădit căDomnulnostrua ieşitdin Iuda, semințiedesprecareMoisen-azisnimiccuprivirelapreoție“(Evrei7:11-14).

4. El Îl prevestește pe Christos pentru că este legat de eternitate:

,,Lucrulacesta se face şimai luminos cândvedemri-dicându-sedupăasemănarea luiMelhisedecunaltpreot,pusnuprinlegeauneiporuncipământeşti,ciprinputereauneivieținepieritoare.Fiindcăiatăcesemărturiseştedes-

206

Daniel Brânzei

preEl:„TueştipreotînveacdupărânduialaluiMelhise-dec”(Evrei7:15-17).

5. El îl prevestește pe Christos pentru că aduce nădejdea unei neprihăniri mai bune decât cea dată de Lege:

,,Astfel,pedeopartesedesființeazăaicioporuncădemai înainte din pricina neputinței şi zădărniciei ei, căciLegean-afăcutnimicdesăvârşit,şipedealta,sepuneînloconădejdemaibună,prin careneapropiemdeDum-nezeu“(Evrei7:18-19).

6. El îl prevestește pe Christos pentru că El încheie un legământ mai bun decât cel al așezămintelor mozaice:

,,Şi fiindcă lucrul acestanu s-a făcut fără jurământ–căci, pe când leviții se făceau preoți fără jurământ, IsusS-afăcutpreotprinjurământulCeluiceI-azis:„DomnulajuratşinuSevacăi:,,TueştipreotînveacdupărânduialaluiMelhisedec ” –, prin chiar faptul acesta, El s-a făcutchezaşulunuilegământmaibun“.

7. El îl prevestește pe Christos pentru că el ,,rămâne în veac“:

,,Maimult,acoloaufostpreoțiînmarenumăr,pentrucămoarteaîiîmpiedicasărămânăpururea.DarEl,fiindcărămâne „înveac”, areopreoție carenupoate trecede launullaaltul“(Evrei7:23-24).

8. El îl prevestește pe Christos pentru că ,,poate să mântuiască în chip desăvârșit și trăiește pururi ca să mijlocească pentru ei“:

,,DeaceeaşipoatesământuiascăînchipdesăvârşitpeceiceseapropiedeDumnezeuprinEl,pentrucătrăieştepurureacasămijloceascăpentruei“(Evrei7:25).

Autorul epistolei către Evrei rezumă toate aceste asemănăridintreMehisedecșiIsusChristosînfinalulcapitolului:

,,Şi tocmai un astfel deMare Preot ne trebuia: sfânt,nevinovat, fără pată, despărțit de păcătoşi şi înălțatmaipresusdeceruri,caren-arenevoie,caceilalțimaripreoți,

207


să aducă jertfe în fiecare zi, întâi pentru păcatele saleşi apoi pentru păcatele norodului, căci lucrul acesta l-afăcutodatăpentrutotdeauna,cândS-aadusjertfăpeSineÎnsuşi.Înadevăr,Legeapunemaripreoțipenişteoamenisupuşi slăbiciunii, dar cuvântul jurământului, făcut dupăce a fost dată Legea, pune pe Fiul, care este desăvârşitpentruveşnicie“(Evrei7:26-28).

DeceesterugăciuneadinIoan17așadeimportantădeci?Pentru că eamarcheazădebutul activitățiiDomnului Isus în

slujbadeMarePreot.PutemspunedintoatăinimaîmpreunăcuautorulepistoleicătreEvrei:

,,Punctulcelmaiînsemnatalcelorspuseestecăavemun Mare Preot care S-a aşezat la dreapta scaunului dedomnie alMăririi, în ceruri, ca slujitor al Locului Preas-fântşialadevăratuluicort,careafostridicatnudeunom,cideDomnul“(Evrei8:1-2).

Înainte de a rupe perdeaua din templu ca să pătrundă în,,sfânta sfintelor“ din locurile cerești cu ,,însuși sângele Lui“(Evrei9),ÎlgăsimdecipeIsusChristos-Melhisedecînainteaalta-rului tămâierii, înălțândspreDumnezeurugăciuneaSadeMarePreot. Iatădealtfel cumadebutat întregpasajul (Ioan13–17)care relateazăultima starede vorbădintreDomnul Isus și uce-nici:

,,Înainte de Praznicul Paştelor, Isus, ca Cel care ştiacă I-a sosit ceasul să plecedin lumea aceasta laTatăl, şifiindcăiubeapeaiSăi,careerauînlume,i-aiubitpânălacapăt.… Isus, fiindcăştiacăTatălÎidădusetoate lucru-rileînmâini,cădelaDumnezeuavenitşilaDumnezeuSeduce…“(Ioan13:1,3).

Pentru cine se roagă ?În pasajul din Ioan 17 estemultmai ușor să spui câte ceva

despre ,,cineseroagă“decâtsăscriicevadespre ,,ceseroagă“ !Rugăciunea este undialog și cândun astfel dedialog se poartăîntreDumnezeuFiulșiDumnezeuTatălcuvinteleausemnificațiifamiliarelor,darfoartepuținfamiliarenouă.Putemtragecuure-

208

Daniel Brânzei

chea,darnuputemspunecusiguranțăcăînțelegemceeaceau-zim…

La fel ar fidacănișteneavizați ar ascultadiscuțiadintredoimatematicieni,doimuzicienisaudoidoctoriînchimieorganică.Neofițiinupotpătrundetainelecelorinițiați.Cumamputeanoipătrundetaineledesprecarevorbescdoi,,dinaltălume“?

Impasulnostruestedepășitdebunăvoința luiDumnezeu.Ela ,,rânduit“caaceastărugăciunesă fieauzitădemuritori,să fieconsemnatăînscrisdeapostolulIoanșisăfieapoicitităîntoatelimbilepământului,până lamarginile lumii și ale istoriei.Ca șiîn cazul învierii lui Lazăr, și această rugăciune este rostită ,,înpublic“pentrucasă întăreascăcredințacelorceoascultă (Ioan11:41-42:1Cor.14:16-17).

Îndrăznim deci să pătrundem tainele acestei rugăciuni deMare Preot cu smerenia celor cărora li s-a făcut privilegiul dea asculta ce a vorbitMelhisedecul nostru cuTatălLui în ,,loculsfânt“ de dinaintea perdelei care-l separa de ,,sfânta sfintelor“.Avemșansa săaflămmarele taineale lumii la carenuauaccesmuritoriiderând,oricâtdemarele-arfiputerea,oricâtdeînaltele-arfipozițiileșioricâtdeimpresionantele-arfidiplomele:

,,Isusa luatcuvântulşiazis:„Te laud,Tată,Doamnealceruluişialpământului,pentrucăaiascunsaceste lu-crurideceiînțelepțişipricepuțişile-aidescoperitprunci-lor.Da,Tată,Telaud,pentrucăaşaaigăsitTucucale!

ToatelucrurileMi-aufostdateînmâinideTatălMeu,şi nimeni nu cunoaşte deplin pe Fiul, afară de Tatăl; totastfelnimeninucunoaştedeplinpeTatăl,afarădeFiulşiacelacăruiavreaFiulsăi-Ldescopere“(Mat.11:25-27).

Fără să avem pretenția că am ,,înțeles“ tot, observăm cărugăciunea rostită atunci de Domnul Isus se poate foarte bineîmpărți în trei secțiuni distincte. Înprima secțiune,El se roagăpentruSine.Înceadeadouasecțiune,Elseroagăpentruucenici,iarînceadeatreiasecțiune,Elseroagăpentrucredincioșiidintoate veacurile. Înprima secțiune, rugăciunea are operspectivăeternă,înceadelamijloc,operspectivăimediată,iarînceafinalăatingeiareternitatea.Înprimasecțiune,DomnulIsusestepreo-cupatdeproslăvireaSa, însecțiuneaadouadepăstrareauceni-cilor, iar în ceade laurmădeproslăvirea tuturor credincioșilor

209


prin comuniunea cu divinitatea. Cu reținerea celui care știe căDumnezeunupoatefipusîntr-ocutieșianalizatdeplinînlabo-rator,văoferdeciacesttabeldesinteză:

Rugăciunea lui Melhisedec

PENTRU CINE? PENTRU CÂND? PENTRU CE? CUM?

Pentru Sine(Ioan 17:1-5)

perspectiva eternă proslăvirea împreună

Pentru ucenici(Ioan 17:6-19)

perspectiva imediată sfințirea păstrare

Pentru credincioși

(Ioan 17:20-26)

perspectiva eternă proslăvirea comuniune

În mare parte, cuvintele acestei rugăciuni reprezintă esențalucrăriidemijlocirepecareDomnulIsusofaceastăzipentrunoi,,la dreapta Tatălui“. Înmomentul în care a rostit-o, El se aflaîncă pe pământ. Lucrarea lui de Melhisedec așezat în locurilecereștivafiinauguratănumaidupăînălțarealacer.Esteprobabilceamai ignorată,deșiesteceamai importantădin lucrărileLuipentru noi. Glorificăm trăirea Lui și jertfirea Lui, dar neglijămsă-Imulțumimpentrumijlocireacarenepăstreazăzilnicînhar:

,,DeaceeaşipoatesământuiascăînchipdesăvârşitpeceiceseapropiedeDumnezeuprinEl,pentrucătrăieştepurureacasămijloceascăpentruei“(Evrei7:25).

,,Copilaşilor,văscriuacestelucruricasănupăcătuiți.Dar, dacă cineva a păcătuit, avem laTatăl unMijlocitor,peIsusHristos,Celneprihănit“(1Ioan2:1).

În rugăciunedin Ioan 17,Domnul Isuseste caunostaș careraporteazăcămisiunea încredințatăa fost împlinităși cereper-misiuneadeaseîntoarceacasădepefront(Ioan17:4).

210

Daniel Brânzei

Rugăciune pentru SineÎnainte de a încerca să zgâriempuțin suprafața conținutului

acestei secțiuni trebuiesănereamintimcă Ioanesteunscriitorcare minimalizează exprimarea. Cuvintele folosite de el pentrudialogul dintre Domnul Isus și Dumnezeu Tatăl sunt din voca-bularulunuicopilde12-13ani,darelesuntdoarceeace iese lasuprafață.Cuvintelesuntdoarecourileunorrealitățisupranatu-raleîncarepătrundemfiecarenumaiatâtcâtavemharșineper-mitegradulnostrupersonaldematuritate.

,,Isus a ridicat ochii spre cer şi a zis: „Tată, a so-sit ceasul! Proslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul Tău să TeproslăveascăpeTine,dupăcumI-aidatputerepesteoricefăptură, ca să dea viața veşnică tuturor acelora pe care Ii-aidatTu.

Şi viața veşnică este aceasta: săTe cunoascăpeTine,singurul Dumnezeu adevărat, şi pe IsusHristos, pe careL-aitrimisTu.

EuTe-amproslăvitpepământ,amsfârşit lucrareapecareMi-aidat-os-ofac.Şiacum,Tată,proslăveşte-MălaTineÎnsuțicuslavapecareoaveamlaTine,înaintedeafilumea“(Ioan17:1-5).

Această parte a rugăciunii are o perspectivă eternă, privindproslăvirea și are drept cuvânt cheie ,,împreună“: ,,Proslăvește-MălaTineÎnsuțicuslavapecareoaveamlaTine,înaintedeafilumea“.

Cei familiarizați cu interpretarea Scripturii, știu că revelațiascrisă, cuprinde așa numitele ,,cuvinte containere goale“, reci-pienteleunorinformațiilacarenuavemaccesîncă.Deocamdată,cunoaștemînparteșipropovăduimînparte.Douădintrecuvin-teleacestea ,,goale“deconținut sunt ,,veșnicie“ și ,,slavă“.Ecle-siastul,celmaiînțeleptomcareatrăitvreodată,nespune:

,,Apusîninimalorchiarşigândulveşniciei,măcarcăomulnupoatecuprinde,dela începutpânălasfârşit, lu-crareapecareafăcut-oDumnezeu“(Ecl.3:11).

ÎnrugăciuneaSa,DomnulIsusvorbeștedespreceeaceafost,,înaintedeîntemeierealumii“,adicăînainteșiînafaracondițiilorde timp și spațiu care ne-au fost hărăzite experienței umane.

211


Niciunomnuvreasămoară,mărturisindastfelcătânjimdupăveșnicie,darniciunomnu-șipoateînchipuiceesteeternitatea.Avemconceptul,darnelipseșteexperiența.

La fel este și cu ,,slava“ sau ,,gloria“ divină. Sonoritatea cu-vântului ne este familiară, dar conținutul realității pe care oidentificăneestestrăin.Fiuldoreștesăseîntoarcăacolodeundeaplecat.El tânjeștesă fiereașezat înpozițiașiprerogativeledi-vine,alăturideDumnezeuTatălșiceresăparcurgăinversulpro-cesuluiprincare,,S-adezbrăcatpeSineÎnsuşişialuatunchipderob,făcându-Seasemeneaoamenilor.Laînfățişare,afostgăsitcaunom,S-asmeritşiS-afăcutascultătorpânălamoarte,şi încămoartedecruce“(Filip.2:7-8).Fiuldoreștesăfieiar,,asemeneaTatălui“(Filp.2:6).

Singurul lucru pe care-l mai putem spune despre aceastăprimăsecțiunearugăciuniidinIoan17estecăeaconțineaceeașidefiniție a vieții pe care a folosit-oDomnul Isus și în contextulînvieriiluiLazăr.LucrareapecareavenitsăofacăFiulluiDum-nezeuafost,,sădeaviațaveșnicătuturoracelorapecareIi-adatTatăl”,iaraceastaestedefinităînfelulurmător:

,,Şiviațaveşnicăesteaceasta:săTecunoascăpeTine,singurulDumnezeuadevărat, şipe IsusChristos,pecareL-ai trimisTu“(Ioan17:3).IsusChristoseste înviereașiviața,iarcinecredeînElnuvamuriniciodată(Ioan11:25-26).

Nuestevorbadespreo cunoaștere teoreticăaFiului, cideounire organică cu el, de o cunoaștere experimentală. Ioan nuvorbeștedeocunoaștereDESPREFiulluiDumnezeu,cideode-venireîmpreunăcuEl.Esteacelașiverbpecare-lfoloseșteBibliacândvorbeștedesprecăsătorie,actulprincareunbărbatintrălasoțialuiși,,ocunoaște“(Num.31:17).

Viațaveșnicăesteunconceptamintitde10oriînEvanghelialuiIoanșieaidentificănuatâtunaspectcantitativ,câtunulcali-tativ.ViațadăruităprinunireacuChristosesteridicareacreaturiilaunpalierdeexistențăsuperior.Eanuestecevaceputempro-duceprinstrădaniilenoastre,ciundarprimitînurmacredinței,pocăințeișianașteriidinnou.

212

Daniel Brânzei

Rugăciune pentru uceniciCea de a doua secțiune a rugăciunii lui Melhisedec, Marele

nostruPreotestededicatăucenicilor.Cinesuntaceștia?Careestepozițialor?Careestepericolulcare-iamenință?Caresuntargu-mentelepăstrăriilorînhar?

Ioan scrie de șapte ori că ucenicii sunt un dar pentruDom-nulIsusdelaDumnezeu(Ioan17:2,6,9,11-12,24).Prinaceasta,Domnul Isus subliniază primordialitatea și suveranitatea luiDumnezeuTatălîntotprocesulmântuirii.

ȘtimcutoțiicăDomnulIsusestedarulluiDumnezeupentrunoi (Ioan3:16),dar aflămde la Ioan că șinoi suntemdarul luiDumnezeupentruDomnulIsus!

,,Am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor pe careMii-aidatdinlume.AiTăierauşiTuMii-aidat;şieiaupăzitCuvântulTău“(Ioan17:6).

Cei unsprezece au fost predestinați să fie grupul restrâns alprimilorurmașiailuiChristos.Ioanstrecoarăaceastăideeînvo-cabularulfolositșiînaltealuziipecarele-afăcutînaltelocuridinEvangheliasa:

,,Acumau cunoscut că tot ceMi-ai dat Tu vine de laTine.Căci le-amdatcuvintelepecareMi le-aidatTu.Eile-auprimit şi au cunoscut cuadevărat căde laTineamieşitşiaucrezutcăTuM-aitrimis“(Ioan17:7-8).

,,Cine este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dum-nezeu; voi de aceea n-ascultați, pentru că nu sunteți dinDumnezeu”(Ioan8:47)

,,Dar voinu credeți, pentru că, după cumv-amspus,nusuntețidinoileMele.OileMeleascultăglasulMeu;EulecunoscşielevindupăMine.TatălMeu,careMile-adat,estemaimaredecâttoți,șinimeninulepoatesmulgedinmânaTatăluiMeu“(Ioan10:26-27,29).

,,NuvoiM-ațialespeMine,ciEuv-amalespevoişiv-amrânduitsămergețişisăaducețiroadă“(Ioan15:16).

213


Ucenicii au fost un grup mic scos din lume și definit înopozițiecuea.SensulîncarefoloseșteaiciIoantermenul,,lume“nu este de cosmos sau de omenire, ci de ,,sistem“. Lumea estesistemul guvernat de Satan și în care se manifestă plenar fi-rea pământească a oamenilor, împotrivitoare lui Dumnezeu șiînclinatăsprepăcatșifărădelege.

,,PentrueiMărog.NuMărogpentrulume,cipentruaceiapecareMii-aidatTu,pentrucăsuntaiTăi–totceestealMeuestealTăuşiceestealTăuestealMeu–şiEusuntproslăvitînei“(Ioan17:9-10).

Oriceompoatesăspună,,TotceestealmeuestealTău“,darnumaiChristosapututspune,,TotceestealTăuestealMeu“!

Miculgrupalucenicilorafostunavanpostînaintatînterito-riuldușmanului.Satani-aurâtpentrucă-ivedeaamenințându-iîmpărățiașis-adezlănțuitasupra lorcuofurienebună.Oricinecitește pățaniile ucenicilor care L-au însoțit pe Domnul Isus înviațaLuiterestrășinecazurilecarei-auurmăritdupăînălțarealaceraDomnului Isus încronicaFapteleApostolilor,vedeclarcăîntrelumeșiucenicis-adeclanșatunconflictteribil.DomnulIsuslevorbisedespreelînIoancapitolul15:

,,Dacăvăurăştelumea,ştițicăpeMineM-aurâtînain-teavoastră.Dacăați fidin lume, lumeaar iubiceestealei,dar,pentrucănusuntețidinlumeşipentrucăEuv-amalesdinmijlocullumii,deaceeavăurăştelumea.

Aduceți-văamintedevorbapecarev-amspus-o:,,ro-bulnuestemaimaredecâtstăpânulsău“.DacăM-aupri-gonitpeMine,şipevoivăvorprigoni;dacăaupăzitcu-vântulMeu,şipealvostruîlvorpăzi.DarvăvorfacetoateacestelucruripentruNumeleMeu,pentrucăeinucunoscpeCelceM-atrimis“(Ioan15:18-21).

Înainte de a se despărți de ucenici, Domnul Isusmijloceșteînaintea Tatălui și-I cere să-i păzească și să-i păstreze în harulmântuitor:

,,Când eram cu ei în lume, îi păzeam Eu în NumeleTău. Eu am păzit pe aceia pe care Mi i-ai dat şi niciunul din ei n-a pierit, afară de fiul pierzării, ca să seîmplineascăScriptura.Dar,acum,Euvin laTine şi spun

214

Daniel Brânzei

acestelucruripecândsuntîncăînlume,pentrucasăaibăîn ei bucuria Mea deplină. Le-am dat Cuvântul Tău, şilumea i-aurât,pentrucăeinusuntdin lume,dupăcumEunusuntdin lume.NuTe rogsă-i ieidin lume,ci să-ipăzeştidecelrău“(Ioan17:12-15).

Grupul de ucenici s-a bucurat de o grijă specială din partealuiDumnezeu.Eiaufost,,păstrațiprinhar“șipentruaceastaauavutdepartealorcâtevaargumenteimportante.Dacăarfisăleenumerămrapid,argumentelesunt(1)faptulcăeiaufostdintot-deauna,,ailuiDumnezeu“,aleșiînaintedeîntemeierealumii,(2)căau răspuns la chemareaDomnului Isus, (3) căauprimitCu-vinteleluiDumnezeu,(4)căsuntpăzițiîncontinuaredeputerealuiDumnezeu,(5)căsuntsfințițiînmodcontinuuprinadevărulcuprinsînCuvântulluiDumnezeuși(6)căsuntpecetluițiînslu-jirealacareaufostconsacrați.

,,Einu suntdin lume, după cumniciEunu suntdinlume. Sfințeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău esteadevărul.CumM-ai trimisTupeMine în lume,aşa i-amtrimisşiEupeeiînlume.ŞiEuÎnsumiMăsfințescpentruei,caşieisăfiesfințițiprinadevăr“(Ioan17:16-19).

Rugăciune pentru toți credincioșiiDupă ce s-a rugat pentru siguranța și sfințirea ucenicilor

în secțiunea a doua, Domnul Isus se roagă în secțiunea a treiapentru unitatea creștinilor. Perspectiva este din nou eternă, iarcuvântul cheie subînțeles în text este ,,comuniune“, unitate înnatură,scop,destinșiexistență.

Caracterul eternalprespectivei trebuie săne facă reținuți înpretențiiledeaînțelegeșiexplicatotul.Smeriți,vomspuneceea,,cenisepare“căvedemînacestpasaj.

,,ŞiMărognunumaipentruei,cişipentruceicevorcredeînMineprincuvântullor.Mărogcatoțisăfieuna,cumTu,Tată,eştiînMineşiEu,înTine,caşieisăfieunaînnoi,pentrucalumeasăcreadăcăTuM-aitrimis“(Ioan17:20-21).

215


Credemcăafirmațiademaisussubliniazărolul importantalunitățiiînmărturiacreștină.Șimaicredemcăaceastăunitatenupoate fi obținută prin eforturile creștinilor, altfel Domnul Isusn-armai fi făcut din ea obiectul unei intervenții supranaturale.Îndimensiunile ei istorice,Biserica creștinănu s-abucuratnicipedepartede,,unitate“.ÎncepândcuMareaSchizmădin1054șipermanentizându-secumulțimeadeculteșidenominațiidedupăaceea,creștinismulnusepoatelăudacăaimpresionatlumeaprin,,unitate“.SănufifostascultatăaceastăpartearugăciuniiMare-luinostruPreot?

Nici vorbă despre așa ceva! Cum am spus deja, unitateacreștină pentru care s-a rugat Isus Christos este o comuniunede natură, scop, destin și existență. Caracterul supranatural alunitățiicreștinenuesteînformeleeiorganizatoric-instituționale,ciîncaracteruleiorganic,spiritualșiescatologic.DeîndatăceBi-sericacreștinăcapătăuncaracter,,național“majoritar,easebagăîn treburile ,,acestei lumi“, trădându-și misiunea și loialitățile.Anticipând aspectul dezordonat al creștinismului organizatoric-instituțional,DomnulIsusanunțasedejaînpildeleSalecățarinalumiivafiplinănunumaidegrâu,cișideneghină(Mat.13:24-30)șicăsubramurileieșitedingrăunteledemuștarîșivorgăsiadăposttotfelulde,,păsări“(Mat.13:31-32).

Dupăverseteledemaisus,urmeazăparteaceamaidificildeînțelesșiexplicatalceleideatreiasecțiunidinrugăciuneaDom-nului Isus. Totul se complică și se amplifică prin menționareaunuiadin,,cuvintele-container“,goaledesenspentruexperiențanoastră. Domnul Isus introduce în ecuația unității creștinenoțiuneade,,slavă“:

,,Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentrucaei să fieuna, cumşiNoi suntemuna–Eu înei şiTuînMine–pentrucaeisăfieînchipdesăvârşituna,casăcunoascălumeacăTuM-aitrimisşicăi-aiiubitcumM-aiiubit peMine.Tată, vreau ca, acolo unde suntEu, să fieîmpreună cuMine şi aceia pe careMi i-ai dat Tu, ca săvadă slavaMea, slavăpe careMi-ai dat-oTu, fiindcăTuM-aiiubitînaintedeîntemeierealumii“(Ioan17:22-24).

În ceasul în care scriu acest smerit comentariu îmi este im-posibil să spunce înseamnăcă ,,Domnul Isusne-adat slavape

216

Daniel Brânzei

care I-a dat-o Tatăl“.Nu pricep ce este ,,slava“ aceasta și în cefelcontribuieealacomuniuneacreștinăși laeficiențamărturieinoastre înaintea lumii. Mai mult, îmi este imposibil să înțelegdespre ce slavă este vorba, atâta vreme cât ni se spune conco-mitentșică ,,ne-a fostdată“șică ,,n-amvăzut-o încă“ !Pasajulmă pierde definitiv atunci când amintește de dragostea care aexistatîntreTatălșiFiul,,înaintedeîntemeierealumii“.Perspec-tivaeternăducedincolodeorizontulexperiențelornoastre.

Este clar că nici unul din credincioșii de astăzi nu-și poateimaginarealitățilesprecarenecheamădestinulnostruînChris-tos.El ia traiectorii amețitoare, înălțându-se spre straturi supe-rioare diafane, ca fumul tămâiei așezată pe altarul din Templu.DomnulIsusvorbeștedesprerealitățipecareleputemintui,darpecarenuleputemcunoașteîncădeplin.

SuntemdestinațisăfimasemeneaLui,îmbrăcațicuslavaLui,măcar că nici unul din noi nu știe precis despre ce vorbește înacest pasajDomnul Isus cuTatăl din cer. Suntemdeparte de acunoaște ,,cine“esteFiul luiDumnezeuînnatura,pozițiașipri-vilegiileLuiveșnice.Avemînsăîncuvinteleacesteirugăciunipro-misiunearepetatădeIoanîntr-unadincelelaltescrierialesale:

,,Vedeți ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numimcopiiailuiDumnezeu!Şisuntem.Lumeanunecunoaşte,pentrucănuL-acunoscutnicipeEl.Preaiubiților,acumsuntemcopiiai luiDumnezeu.Şi cevom finus-aarătatîncă.Darştimcă,atuncicândSevaarătaEl,vomficaEl,pentrucăÎlvomvedeaaşacumeste“(1Ioan3:1-2).

ComuniuneacreștinăesterezultatădinunireafiecăruiadintrenoicuChristos.Perifraza,,Euînei“apareatâtînversetul23câtșiînfinalulapoteoticalrugăciunii:

,,NeprihănituleTată, lumeanuTe-acunoscut,darEuTe-amcunoscutşiaceştiaaucunoscutcăTuM-aitrimis.Eule-amfăcutcunoscutNumeleTău,şi li-Lvoimai facecunoscut,pentrucadragosteacucareM-aiiubitTusăfieîneişiEusăfiuînei“(Ioan17:25-26).

Vorbinddespreunitatea cerească a credincioșilor cuTatăl șicuFiul,cinevaaîncercats-oexprimematematic.,,Dacă“,spuneael, ,,în aritmetică 1+1=2, în unitatea Sfintei Trinități, 1+1+1=1,

217


adică Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt sunt ,,una“. Înmod similar, înunitatea creștină prin comuniunea divină, 1+1+1+1 …+1=întot-deauna1“!

Trebuie să facemaicio remarămajoră:din textul rugăciuniidinIoan17lipseștecudesăvârșireoricereferințălaDuhulSfânt.Acest lucru este remarcabil deoarece Evanghelia lui Ioan estesupranumităși,,EvangheliaDuhuluiSfânt“.Dintretoțiceipatruevangheliști,IoanmenționeazăcelmaimultpersoanașilucrareaDuhuluiSfânt:

–Ioan1:33–DuhulSfântcoboarăînchipdeporumbel–Ioan6:33–Duhuldăviață–Ioan3:8–Duhulacționeazăsuveran–Ioan4:10–Duhulcaapăvie–Ioan4:23-24–Închinareaînduhșiînadevăr–Ioan14:16–DuhulcaMângâietor–Ioan14:17–Duhuladevărului–Ioan14:24–DuhulneînvațădespreChristos–Ioan15:26–DuhulîntăreștemărturialuiChristos–Ioan16:7-14–LucrareaMângâietorului–Ioan20:19-23–PrimireaDuhuluiSfânt)Expresia ,,le-amfăcutcunoscutNumeleTău“esteoreferință

la revelația naturii divine. În Biblie, ,,Numele“ este sinonim cunatura unei persoane. Revelația lui Dumnezeu prin Christosa fost cea mai desăvârșită formă de cunoaștere a dumnezeirii.Aduceți-văamintedeceeacei-arăspunsIsusChristosluiToma:

,,Isusi-azis:„EusuntCalea,AdevărulşiViața.NimeninuvinelaTatăldecâtprinMine.Dacăm-ațificunoscutpeMine,ațificunoscutşipeTatălMeu.ŞideacumîncoloÎlvețicunoaşte,şiL-ațişivăzut.”

„Doamne”,i-azisFilip,„arată-nepeTatălşineestedeajuns”.

Isusi-azis:„DeatâtavremesuntcuvoişinuM-aicu-noscut,Filipe?CineM-avăzutpeMineavăzutpeTatăl.Cum zici tu dar: ,,Arată-ne pe Tatăl“? Nu crezi că Eusunt în Tatăl şi Tatăl este înMine? Cuvintele pe care vilespunEu,nulespundelaMine,ciTatăl,carelocuieşte

218

Daniel Brânzei

înMine,El face aceste lucrări ale Lui.Credeți-Mă căEusuntînTatălşiTatălesteînMine;credețicelpuținpentrulucrărileacestea“(Ioan14:6-11).

ÎnrugăciuneaaceastaaluiMelhisedec, ,,comuniunea“dintreTatăl și Fiul estemăsura în care există comuniunea dintre Fiulși credincioșii creștini și comuniunea creștină în care trăiesccreștiniidintoateveacurile.

Realitateaaceastaestecao invitațiesă intrămîncerculuneihoreaiubirii,într-oîmbrățișaredumnezeiascăpecarene-ooferăDumnezeuprinChristos.

DupăatâteaincertitudinidespretextulrugăciuniidinIoan17,dați-mi voie să închei cu ceva ce știu sigur, chiardacă îl priceplafeldepuțin:VomfiunacuChristostotașacumosoțiedevineunacusoțuleiînnoapteanunții!

,,Căci nimeni nu şi-a urât vreodată trupul lui, ci îlhrăneşte,îlîngrijeştecudrag,caşiHristosBiserica;pen-tru că noi suntem mădulare ale trupului Lui, carne dincarnea Lui şi os din oasele Lui. „De aceea va lăsa omulpe tatăl său şi pemamă-sa şi se va lipi de nevastă-sa, şicei doi vor fi un singur trup.” Taina aceasta este mare(vorbesc despre Hristos şi despre Biserică)“ (Efes. 5:29-32).

Dincolodeconsumareaacesteitaine,undevafiChristosvomfișinoi,unițidesăvârșitcaunadincelemaiprivilegiate,,cete“aleeternității(1Cor.15:22-23).

VedețidarcărugăciuneadinIoan17estedemnădeopreoțiecareodepășeștenetpeceaafiilorluiAaron,deopreoție,,dupărânduiala luiMelhisedec“. Ea este plină de taine și de realitățisublimepecarenuleputempătrundedecâtparțial.Neestesufi-cientînsăcăauvorbitdespreeleceicarelecunoscdeplin:Dum-nezeuTatălșiFiulSău,IsusChristos.

Cumamputeacuprindecuminteanoastrălimitatăacestdia-logdivincândelîncepecuveșniciașiseterminătotcuea?

,,Tată,asositceasul!…Proslăvește-MălaTineÎnsuți,cu slava pe care o aveam înainte de a fi lumea. … Tată,vreau ca acolo unde suntEu să fie împreună cuMine și

219


aceiapecareMii-aidatTu,casăvadăslavaMea…“(Ioan17:1,5,24).

PentruDomnul Isus ,,asosit ceasul“acummaibinededouămiideani.Pentrunoi,nisipuldinclepsidrătrebuiesămaicurgăpânălaultimulfir,înmargineadelacareîncepeeternitatea…

220

Daniel Brânzei

221


Capitolul 18 - Natural și supranatural spre răstignire

După ,,seminarul de dinainte de Răstignire“ (Ioan 13 - 17)Domnulaplecatspreîmplinireasacrificiuluisuprem.Textulesteultracunoscut, dar eu doresc să vă invit spre straturi mai pro-funde,specificeevanghelistuluiIoan.Realitatealumiinoastresederuleazăpedouăplanuriparalele:celnaturalșicelsupranatu-ral.Toțivădstratulnatural,darsupranaturaluldivinnuneestelafeldeaccesibil.Casăni-ldescopere,evanghelistulIoanțeseopânzăsemitransparentăprincareputemprivila;(1)Cesevede,la(2)cesesugereazăși(3)cetrebuieînțeles.

Ce se vede?DingrădinaGhețimani,princurteaMareluiPreotșiprinsala

de judecată a luiPilat, IsusChristosparcurgeun traseumarcatdepatrusimbolurispiritualeșidepatruîntrebărirostitedePilat.Simbolurileacesteaaufostpredicateșirăspredicate.Elesunt:

1. Sărutarea—Trădării(18:2–9)2. Sabia—Rebeliunii(18:10)3. Paharul—Supunerii(18:11–14)4. Focul—Lepădării(18:15–27)În sala de judecată, Pilat se străduiește să păstreze legalita-

tea unui proces care i se pare caraghios și lipsit de sens.Drep-tulromaneratemeliaImperiuluiși,încomparațiecuel,procesulevreiescestemaidegrabăunasasinatalgloateinebune,nejustifi-catșinemernic.

222

Daniel Brânzei

Pilat pune patru întrebări caremarchează evoluția atitudiniiluifațădeChristos:

1.,,Cepârăaducețiîmpotrivaacestuiom?”(18:28–32)2.,,EștiTuîmpăratuliudeilor?”(18:33–38)3. ,,Vreți să vă slobozesc pe ,,Împăratul iudeilor?” (18:39—

19:7)4.,,DeundeeștiTu?”(19:8–16)

Ce se sugerează?PoartacătreprofunzimilesugeratedeevanghelistulIoaneste

ultimaîntrebarerostitădePilat:,,DeundeeștiTu?“(Ioan19:9).

EsteclarcăPilatnureușeștesăidentificecineesteacestacu-zatmisterios care i-a fost adus în față. În această privință, niciceilalținustaumaibine.

Ioan este evanghelistul nesinoptic. El abordează altfel viațaDomnuluiIsus.ÎntimpceMatei,MarcușiLucasuntpreocupațisănespună ,,cea făcut“DomnulIsus,Ioansestrăduieștesănespună ,,cine este Isus și de ce a făcutEl ceea ce a făcut“ înain-tea oamenilor. Capitolul 18 se încadrează în această strategiedeclaratăalui.

Coborând în straturile adânci ale acestui capitol, observămcuuimirecumAtotputerniculse lasăprins,cumDumnezeulce-ruluiestelovitcupalmapesteobrazînnumelereligieiLui,cumÎmpăratul iudeilor ,,este refuzat de ai Lui“ (Ioan 1:11) și cumJudecătorullumiloresteașezatînboxaacuzațilordeoameniipecareavenitsă-iscapedeosândadivină.

Capitolul ne furnizează o serie de contraste care șochează,care uimesc și care scot în evidență absurdul întregii situații.Informațiilesprestraturileprofundealenarațiuniisuntascunseparcă în frânturi de fraze, în detalii aparentminore, așteptândacolo liniștite să fie descoperite doar de cititorii foarte atenți șisensibilila,,șoaptaDuhului“.

,,De unde ești?“ este o cheie semantică, care ne îndeamnăsă privim dincolo de stratul imediat al realității spre straturimaiadânci,dincarenevorbește taina.Ca laceamaisofisticată

223


analiză semantică (oare de unde o fi știut acest Ioan atâtasemantică?), înstratele ,,semnificantului“seaflă ,,semnificatul“,înspatelepozeiseaflăpersoana,înspateleacțiuniiseaflăideea,în spatele evenimentului se aflămesajul clarificat și direcționatdibacispreinimașiminteacititorului.

Privit înprofunzimeatemei,capitolul18nepunefață înfațăcuurmătoareapremiză:,,Cineeștitu,sevededinsursadeputerelacarefaciapelcândtreciprinstăridecriză“.

În criza creată de el însuși, Iuda se sprijină pe putereamulțimii cu care vine să-L prindă pe Isus, Petru se sprijină peputerea sabiei personale, Ana și Caiafa se sprijină pe putereapoziției,afuncțieidinsistem,PilatacționeazăînvirtuteaputeriiImperiuluiRoman.IsusChristosestesingurulcaresesprijinăpeputerealuiDumnezeu.Domnulaavutînmânăunpahar,nuosa-bie,darpaharulacestas-atransformatmiraculosîntr-unsceptru.

Punândlucrurile înantiteză,Ioansubliniazăcăcelelalteper-sonaje acționează ,,natural“ , la nivelul dimensiunii lor orizon-tale,întimpceDomnulIsusacționează,,supranatural“,deasupraagitațieidinjur,imposibildeopritșiînaintândpascupas,într-ocadență deliberată, spremomentul apoteotic al răstignirii. Ioanni-lprezintăîndivinitateaLuidedincolodegranițeleumanității,trecând prin criză senin și suveran, imposibil de atins de toatestrăduințelelordea-Istaîncale.

Înepisodulcu,,sărutultrădăriiluiIuda“,IsusChristos,,,careștiatotceaveasăIseîntâmple“(Ioan18:4-sublimășisensibilătrimitere spre divinitatea Lui!), iese în întâmpinarea gloatei pecareopunelapământcurostirea,,tetragramonuluidivin“:

,,Iuda,vânzătorul,ştiaşielloculacela,pentrucăIsus,demulteori,SeadunaseacolocuuceniciiLui.Iudadecialuatceataostaşilorşipeaproziitrimişidepreoțiiceimaideseamăşidefariseişiavenitacolocufelinare,cufăcliişi cu arme. Isus, care ştia tot ce avea să I se întâmple, amersspreeişile-azis:

„Pecinecăutați?”

EiI-aurăspuns:„PeIsusdinNazaret!”

Isusle-azis:„Eusunt!”

224

Daniel Brânzei

Iuda,vânzătorul,eraşielcuei.Cândle-azisIsus:„Eusunt”,eis-audatînapoişiaucăzutlapământ“(Ioan18:2-6).

ApoiElhotărăștesuveransălisedeaînmână,ocrotindu-igri-juliupeucenici:

,,Eli-aîntrebatdinnou:„Pecinecăutați?”„PeIsusdinNazaret”,I-auzisei.Isusarăspuns:„V-amspuscăEusunt.Deci,dacăMă

căutațipeMine, lăsațipeaceştiasăseducă”.Azis lucrulacesta ca să se împlinească vorbape care o spusese: „N-ampierdutpeniciunuldinaceiapecareMii-aidat”(Ioan18:7-9caîmplinirearugăciuniidinIoan17:12).

În episodul cu Petru care taie urechea luiMalhu, robulMa-relui Preot, Isus Christos îi vorbește lui Petru de dimensiuneaprovidențialăaîntâmplării:

„Bagă-țisabiaînteacă.NuvoibeapaharulpecareMil-adatTatălsă-lbeau?”(Ioan18:11).

Estevorbadesprepaharulpecare l-aacceptat înnoapteaderugăciunepetrecutăsingurînGhețimani(Mat.20:22:26:39,42).Într-altă evanghelie ni s-a spus că Domnul avea ,, legiunile deîngeri“ gata să-i sară în ajutor (Mat. 26:53). Minimalist, IoanpomeneștedoardeacceptareapaharuluidatdeTatălceresc.Cualtecuvinte,DomnulIsusîispuneluiPetru:,,Bagăsabiaînteacă!Numai privi doar ,,pe orizontala omenească“. Aici se întâmplăcevape„verticalacerului“.Tunupoținicipricepeșinici împie-dicaasta“.LareacțianaturalăaluiPetru,DomnulIsusacționeazăapoisupranaturalcând,nespuneevanghelistulLuca,,,s-aatinsdeurecheaomuluiaceluiașil-avindecat“(Luca22:51b).

În episodul chestionării Lui demarii preoți (Ioan 18:12-26),IoanîntrepătrundealternativsecvențeîncarelepădărileluiPetrusuntcontrastatecustabilitateapozițieiluiIsusChristos.

18:12-14-DomnulIsusesteprinsșiduslaMariiPreoți18:15-18-Petruseleapădă18:19-24 - Domnul Isus se apără și este lovit peste

obraz(Mica5:1).18:25-27-Petruseleapădăadouaoară

225


Îmi aduc aminte că RichardWurmbrand a fost primul caremi-aarătatsmereniașivinovățialuiIoancare,casă-laperepro-babilpePetrudetoatepredicileîncareîlvomcondamnanoicăs-a dus în curtea Marelui Preot, a strecurat o informație doaraparentneînsemnată:

,,SimonPetrumergeadupăIsus; totaşaa făcutşiunaltucenic.UceniculacestaeracunoscutdemarelepreotşiaintratcuIsusîncurteamareluipreot.Petruînsăarămasafară la uşă. Celălalt ucenic, care era cunoscut mareluipreot,aieşitafară,avorbitcuportărițaşiabăgatpePetruînăuntru“(Ioan18:15-16).

Oaren-a știutDomnul Isuscă Ioan, care-și rezemacapulpepieptulLuilameselededragoste,eraunmusafirobișnuitșibineprimitîncasaMareluiPreot?

Înepisodulcu judecata luiPilat, IsusChristosesteprezentatdeIoanca,,taina“pecarePilatnuopoatedezlega:

,,DeundeeștiTu?“(Ioan19:9)

Situațiaesteilară.Pilattrebuiesăaccepteca,,împricinatul“săfieînsaladejudecată,întimpcepărâșiiluistauafară.

,,AuaduspeIsusdelaCaiafaînodaiadejudecată.Eradimineața.Ein-auintratînodaiadejudecată,casănusespurceşisăpoatămâncaPaştele“(Ioan18:28).

Pilat își dă repede seama că, în ochii evreilor, Isus Christosesteconsideratdeeideja ,,spurcat“șibăgat însalade judecată.Procuratorul roman,trebuie, când să intre în sala de judecată,cândsăiasălaeiafară.

Al doilea lucru pe care-l află Pilat este că vina acuzatului arfi că sepretindea fi împăratul evreilor,dar einu-L recunosc șinu-L vor.Pilat Îl întreabăpeEl șiDomnul îi vorbeștedespreoîmpărățiecarenuestedinlumeaaceasta.CuomustrareindirectălagreșealaluiPetru,Elspune:

„ÎmpărățiaMeanuestedinlumeaaceasta”,arăspunsIsus. „Dacăar fi ÎmpărățiaMeadin lumeaaceasta, sluji-toriiMeis-arfiluptatcasănufiudatînmâinileiudeilor,dar,acum,ÎmpărățiaMeanuestedeaici”(Ioan18:36).

226

Daniel Brânzei

Al treilea lucru pe care-l află Pilat este că Isus Christos, secrede într-adevăr un împărat născut cu o misiune specială înlume:

„Atunci,unÎmpărattoteşti!”I-azisPilat.„Da”, a răspuns Isus. „Eu sunt Împărat. Eu pen-

tru aceasta M-am născut şi am venit în lume, ca sămărturisescdespreadevăr.OricineestedinadevărascultăglasulMeu.”

PilatI-azis:„Ceesteadevărul?”(Ioan18:37-38).

Alpatrulealucrupecare-ldescoperăPilatînIsusChristosestecăaparțineuneiputerisuperioareRomei,carehotărăștetotulînceeacepriveștesoartaLui:

,,Pilat I-azis: „Mienu-mivorbeşti?Nuştiicăampu-teresăTerăstignescşiamputeresă-Țidaudrumul!”

„N-aiaveanicioputereasupraMea”,i-arăspunsIsus,„dacănuți-arfifostdatădesus“(Ioan19:10-11).

Acest,,desus“nuînsemna,,delaRoma“,cierarevelațiauneidimensiuni supranaturale a evenimentelor, în care providențadivinăhotărâsedejasoartaLui.

Ce trebuie înțeles?Eroul principal al acțiunii este Isus dinNazaret.Aparent un

omprintreoameni,Elsedeplaseazăprintreeidupăunplanpres-tabilit,întotdeaunastăpânpesituație,chiardacăaparentselasălamânacelordinjur.

,,Isus care știa tot ce avea să I se întâmple ...“ (Ioan18:4)

ÎnGhețimaniEl rostește formula tetragramonuluiauzitpen-tru prima dată în pustia Madian de Moise când cerea numeleCeluicare-ltrimitesă-iscoatăpecopiiiluiDumnezeudinEgipt:,,EusuntCelcesunt“(Exod3:14).LasonoritateaTetragramonu-lui,pânășidușmaniiceimaiteribilicadlapământneputincioși:

,,Cândle-azisIsus:„Eusunt”,eis-audatînapoişiaucăzutlapământ“(Ioan18:6).

227


ÎnaintealuiPilat,Isusîșiproclamădreptulde,,extrateritoria-litate“.Nefiinddinlumeaaceasta,Elnupoatefijudecatdeoame-ni:Nu-idemirarecăPilatL-aîntrebatnedumerit:,,Dardeundeești?“

„ÎmpărățiaMeanuestedinlumeaaceasta”,arăspunsIsus. „Dacăar fi ÎmpărățiaMeadin lumeaaceasta, sluji-toriiMeis-arfiluptatcasănufiudatînmâinileiudeilor,dar,acum,ÎmpărățiaMeanuestedeaici.”

„Atunci,unÎmpărattoteşti!”I-azisPilat.„Da”, a răspuns Isus. „Eu sunt Împărat. Eu pen-

tru aceasta M-am născut şi am venit în lume, ca sămărturisescdespreadevăr.OricineestedinadevărascultăglasulMeu”(Ioan18:36-37).

Înaintea reprezentantului Imperiului Roman, care stăpâneatoatălumeadeatunci,IsusdinNazaretîiatrageatențialuiPilatcă până și Imperiul are o ,,autoritate derivată“ din autoritateasuperioarăabsolutăacerului:

,,Pilat I-azis: „Mienu-mivorbeşti?Nuştiicăampu-teresăTerăstignescşiamputeresă-Țidaudrumul!”

„N-aiaveanicioputereasupraMea”,i-arăspunsIsus,„dacănuți-arfifostdatădesus“(Ioan19:10-11).

ToateacesteanespuncăElesteprintrenoi,darnuestenicidintreevreisinicidinimperiulroman.Esteadevărat,eiÎljudecășiÎlauaparent înmână,darElsepoartăcașicumarfideasu-pratuturor,știindcăeinupotfacedecâtceeaceeradejahotarât,,sus”,înslavadincaresecoborâse.Nimenișinimicnupoatestaîmpotrivainițiativelordivine.Evreiistrigăcâtîiținplămâniicăeinu-LvorcaÎmpărat,darElștiecăesteÎmpăratuliudeilor,pentrucă acesta este planul luiDumnzeu pentru ei. Indiferent de toa-nelesaudispozițialordemoment,Elștiacă,,sus“sedecisesecă,,domniavafipeumărulLui“,,,ElvafimareșivafichematFiulCeluiPreaînalt:șiDomnulDumnezeuîivadascaunuldedomniealtatăluiSăuDavid“(Luca1:32).

Finalul evangheliei lui Ioan va pulsa mult pe această idee,făcându-lpePilatsăscrie,împotrivaprotestelorevreilor,deasu-pracruciiluiIsus,înceletreilimbidecirculațiedeatunci,identi-tateașidestinulluiIsus:

228

Daniel Brânzei

,,Pilat a scris o însemnare pe care a pus-o deasupracruciişierascris:„IsusdinNazaret,Împăratuliudeilor”.

Mulți din iudei au citit această însemnare, pentru căloculundefuseserăstignitIsuseraaproapedecetate;erascrisăînevreieşte,latineşteşigreceşte.Preoțiiceimaideseamă ai iudeilor au zis lui Pilat: „Nu scrie: ,,Împăratuliudeilor“.CiscriecăElazis:,,EusuntÎmpăratuliudeilor.”

„Ceamscris,amscris”,arăspunsPilat“(Ioan19:20-22).

La o citire superficială, capitolul 18 conține doar o singurălepădare, ceaa luiPetru. În straturileprofunde însă, asistăm latreisauchiarpatrulepădări:

•lepădareaucenicilorcare-lpărăsescînGhețimani,

• lepădarea marilor preoți care-l judecă și-l declarănecorespunzător,

• lepădarea poporului care strigă nu-l vrem ,,noi n-avemaltîmpărat,decâtCezarul“

• și lepădarea lui Pilat care, simbolic, ,,se spală pemâini“și-Ldămulțimiicasăfierăstignit.

Toțise leapădădeIsusChristos.Elestedinaltălume,nuneaparține.Nefiindcanoi,nederanjează.

Naturalulrefuzăsupranaturaluldumnezeiesc(1Cor.2:14).FireapământeascăseîmpotriveșteDuhului(Gal5:17).Ceestefirescprigoneșteceeaceesteduhovnicesc(Gal.4:29).Toateacestetreiadevărurivorieșilaiveală,cumnusepoate

maiclar, în răstignireași îngropareaDomnului Isus,decarenevomocupaîncapitolulurmător.

229


Capitolul 18-19:37 – Judecata lumii acesteia

Dintretoatetexteleevangheliei,celmaigreuîmiestesăscriudespreIoan18și19.CapitoleleacesteadescriusuferințeleluiIsusChristos,FiulluiDumnezeu,datînmâinileoamenilor.Mi-egreusă scriu pentru că acolo și atunci am fost și eu, factorul umandinmine,careși-arăstignitCreatorul.Degeabaspuncăeun-așfi făcut ce au făcut ei. Adevărul este că fiecare dintre noi esteîn stare să facăexact ceea ceau făcut eidacă suntemplasați încondițiiasemănătoare.

Mi-e greu să scriu însă și din alt punctde vedere, pentru căacțiuneaestemultistratificată, iar amănunteledinplanul eveni-mentelornefacușorsăuităm,sănudeslușimmărețulevenimentdinplanulsecundaflatînstrăfundurileacestorîntâmplări.

Lasuprafață,încapitolele18și19dinevanghelialuiIoanesteprinsEl,estejudecatEl,esteschingiuitEl,esterăstignitElșiesteomorâtEl,darînstrăfunduriarelocjudecatanoastră, înfrânge-reanoastră,pentrucăceeacei-amfăcutatunciLu,ine-amfăcutdefaptnouăînșine,dându-nepefațărăutatea,gatasă-LucidempeDumnezeu.PrafulpământuluiaridicatmânacaotrestieruptăîmpotrivaJudecătoruluilumiiacesteia.

Și mai este un alt plan, mai profund în care, cel care esteprins,celceeste legat,celceestedezbrăcatdeputereși înfrântesteSatanînsuși,Luceafărulcăzutdinslavă,șarpelecelviclean,dușmanulcelvechi,caredineternitateaîndrăznitsăseridiceîm-potrivaluiDumnezeu.AșacumbineapătrunsCostacheIoanidînpoemul,,Ghetsimane“:

230

Daniel Brânzei

ŞipecreştetulGolgotei,sus,întrepământşicer,vordaceadinurmăluptăMielulblândşiLucifer.IarcândIosifvadesprindetrupulsfântuluiOştean,nevăzut,pecruceagoală,varămâne-nfipt…Satan!

ÎnspateleevenimentelordeatuncitrebuiesăvedemmultmaimultdecâtsuferințeleLuișitragedialepădăriiLuideceidinIs-rael.TrebuiesăvedemjudecarealumiișiînfrângereadefinitivăaluiSatan.

,,Acumarelocjudecarealumiiacesteia!“

FoarteinteresantacestconceptaljudecățiidinEvanghelialuiIoan!Estesuficientsăalăturămcâtevatextedineacasănedămseama că, spre deosebire de noi, care așteptăm judecata cea delaurmă,Ioanpropovăduieșteojudecatăprezentă,o,,cernere“asufletelor (Luca 22:31), în funcție de atitudinea pe care o luămfiecarefațădeChristosșilucrareapecareI-adat-oTatăls-ofacă:

Ioan 5:22 - ,,Tatăl nici nu judecă pe nimeni, ci toatăjudecataadat-oFiului.

Ioan 3:17-19 - ,,Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis peFiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fiemântuităprinEl.OricinecredeînElnuestejudecat,darcinenucredeaşifostjudecat,pentrucăn-acrezutînNu-mele singurului Fiu al lui Dumnezeu.Şi judecata aceastastăînfaptulcă,odatăvenităLuminaînlume,oameniiauiubitmaimultîntunericuldecâtlumina,pentrucăfapteleloreraurele.“

Ioan 5:24-27 - ,,Adevărat, adevărat vă spun că cineascultă cuvintele Mele şi crede în Celce M-a trimis areviațaveşnicăşinuvinelajudecată,ciatrecutdinmoarte

231


la viață. Adevărat, adevărat vă spun că vine ceasul, şiacum a şi venit, când ceimorți vor auzi glasul Fiului luiDumnezeuşiceice-lvorascultavorînvia.Căci,dupăcumTatălareviațaînSine,totaşaadatşiFiuluisăaibăviațaîn Sine. Şi I-a dat putere să judece, întrucât este Fiu alomului.“

Ioan16:8,11-,,ŞicândvaveniEl(DuhulAdevărului),va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul,neprihănireaşijudecata…fiindcăstăpânitorullumiiaces-teiaestejudecat.“

Venirea Fiului lui Dumnezeu în lumea noastră, a însemnatoportunitateaoferitătuturoroamenilorsăfiemântuițiprinlumi-nacunoașteriiluiChristos.

De fapt, cititorul atent al evangheliei lui Ioan, a aflat toateacestea încădin finalul secțiunii careconține ,,cartea semnelor“(Ioan1–12),undeautorulaașezatacelecuvinteenigmaticedes-pre platforma-program care avea să se declanșeze începând cucapitolul13,culeseînceadeadouasecțiune,,,carteaslavei“.

Ceiceauauzitatuncitainicilecuvinte,nule-aupătrunsatunciînțelesul. Ar fi însă tragic, dacă nu le-ampătrundenici noi, ceipeste care a răsărit lumina Duhului Sfânt. Recitindu-le, putemaprindefăcliacucareputemintraînîntunecataSăptămânăMare,cândLuminalumiis-aconfruntatcuteribilulîntunerecspiritualdinjur.

,,Isus le-a zis: „Luminamai este puțină vreme înmi-jloculvostru.Umblați caunii careaveți lumina,casănuvă cuprindă întunericul; cine umblă în întuneric nu ştieundemerge.Câtăvremeaveți luminaprintrevoi, credețiînlumină,casăfițifiiailuminii”(Ioan12:35-36).

Iată de cemi-e întotdeauna greu să scriu ceva despre capi-tolele18și19dinevanghelialuiIoan.

UnuldinceicareaupătrunsfoartebineînstratulprofundalSăptămâniiMaricândDumnezeuaosânditlumeașil-abiruitlaCrucepeSatana fostpoetul-teologCostache Ioanid.Descriereape care o face el acestei lupte într-unul din extraordinarele lui

232

Daniel Brânzei

poemeesteunadincelemai strălucite lecțiide teologiepecareamparcurs-ovreodată.Dați-mivoiesăvi-ooferaicișivouă:

Cele șapte bătălii de pe Golgota

Săcântestrunele-ncordate!Fanfarelesăsunegreu!Dinpiepturile-nflăcărateafiilorluiDumnezeu.

Săcreascăimnurine-ntrerupte,oslavăfărădehotaracelorşaptegreleluptece-aufrântInfernulpeCalvar!

I. LanţurileEraoziscăldată-nsoare.Pedeal,prinpietreşibutuci,întreostaşicucoifşizale,treceautreioamenisubtreicruci.

Treiosândiți,spretreimorminte.Darfiecarec-undestin.Şisângelecurgeafierbinte,celomenescşiceldivin.

Înurmalorveneanorodul.Şicolbulseurcaînvânt.Darîntr-ovale,voievodulcecotropise-acestpământ,

Satan,cuțipetestridentechemaoştiriledinlarg,dinceleşaptecontinente,dinnoriceînfurtunisesparg!

Veneautoțidemoniigrămadă.Urlauşiclănțăneaudindinți.De-arfipututunomsă-ivadă,

233


pelocşi-arfiieşitdinminți.

Şi-acoloîntr-ovale-adâncă,într-ospărturădevulcan,seînălțăpe-uncolțdestâncătemutulcomandantSatan.

„Destul!“urlădesusnăprasnic.„Mişei!Făpturiderând!Fricoşi!Unom...văpare-atâtdegroaznic?Doarnu-somiedeCristoşi!

Întindabezneloraripăşi-nnumelece-lportordon:Porniținăvalnic!Şiîntr-oclipă,dinloculmorții,fărăzvon,

aducețilanțuriletoatece-ileagăînŞeolpesfinți,poveride-nfrângerişipăcate,cătuşedenesăbuiți.

Şi-apoiînzbor,cumine-nfrunte,deasupracruciiluiIsus,dintoatevomclădiunmuntesubcarevacădearăpus!“

Învremeaastaîntăcere,subbicedeostaşisemeți,Isusurcadinrăsputere,subcruce,princiulinirăzleți.

Îlurmăreauceimulțicufreamăt,văzându-Ltotmaicopleşit.Apoi...deodată...făr-ungeamăt,Isuscelsfânt...S-aprăbuşit.

Porniunvaietînmulțime.Isus...Isus...eraînfrânt...

234

Daniel Brânzei

Chiarîngeriidinînălțimepriveaucuspaimăsprepământ.

Dar,iată,munteledelanțuri,ciudatulmuntenevăzut,acum...s-aprăbuşitprinşanțurişi-npulberes-aprefăcut!...

Satan,parcăsimțindcăpiere,lagurăgheareleşi-adus.CăcinuştiuseceputereeraînjertfaluiIsus!...

„Vai,unde-slanțurile,unde?“strigă,veninddejos,unsol.„Stăpâne,ce-aifăcut?Răspunde!SuntliberimorțiidinŞeol!...“

„Mărire!“Cântă-nslavăbolta!Vrăjmaşulgemesubcălcâi!FuprimaluptăpeGolgotaşibiruințaceadintâi.

II. În ascunsÎntresclipiride-oțelsevere,urcaIsus,cuumerigrei,privindmâhnitcucedurereÎltânguiaubărbați,femei.

„O,fiicelor,decevăstrângețiplângânddemilaCeluiDrept?Maibinepentruvoisăplângețişipentruprunciidelapiept.

Căcidacăazicopaculverdeefrântsubfierulne-ndurat,cucâtmaihotărâtvapierdeosândagreapeceluscat?“

235


Darvorbelepevântzburară.Şilacrimileiars-austrâns.Trudițiipaşidinnouurcarăîntrebatjocurăşiplâns.

Pilat,Irod,Ierusalimul,soborulsfinteicârmuiri,vai,nimeninuvedeasublimuldumnezeieştiidăruiri.

Ceimarierauorbițide-ambiții;ceimicideLege-mpovărați.Unimpostorvedeauslăviții;ovictimă,ceiîntristați.

Isusputeasăstrige:„Eli,arată-Mădinnepătruns!“Şi-nlocul„omuluidurerii“,înloculMieluluistrăpuns,

ceidinsoborşiceidingloată,privindacelaşitristtablou,arfivăzutînEldeodatăpecelmai´nalt,maisfânterou!

Darnu,Isuspurtaohainădevictimăşiimpostor.Ceomarfipăstratîntainăatâtaslavăşi-atâtdor?*Eraadouabătălie.Isus,nemuritoareaStea,treceaînsfânta-Imărețiecenimeni,nimenin-ovedea.

III. DezbrăcareaPeculmesecitisentința.Isus,desăvârşitulMiel,primeaînpacesuferința.

236

Daniel Brânzei

Şiunostaş,venindspreEl,

I-azis:„Dezbracă-Teşi-aruncă!“Şi-atresărituşorIsus.„Dezbracă-Te...Cegreaporuncă!Darnu-idinlume.Edesus...

Ți-aupusomantiepeumăr.ŞitoțiÎnvățătorÎțizic.Aruncămantia-nțărână.Casăfiitotul,fiinimic!

EştiluptătorşiȚiseceresă-Țifiemijloculîncins.Tuscoate-Țibrâulîntăcereşi,casă-nvingi,săfiiînvins!

EştiPreot.Iadu-Țiştiefrica.Şiaiojertfăde-mplinit.Dezbracă-nliniştetunicaşifiiTuÎnsuțiceljertfit.

Însă...cămaşanecusută...lucratădintr-unsingurfir...cu-atâteabucuriițesută,custropidelacrimişidemir,

cămaşatainicădeMireceanelucratădinbucăți,simboluldeneprihănireşisemnulsfinteiunități,

cegreucămaşasedesprindeşidepesângele-nchegatdarşidingândulce-ocuprindeşi-ntârzieînduioşat...

Isussimțiveninddeodatăecoulunuivechitumult.

237


Şiauzi-nurechioşoaptă:„Opreşte-Te!Aidatpreamult!“

VrăjmaşulÎiloveştepieptulcuforțamagiculuiglas.„Cămaşan-odai!Căciaidreptul!Etotce-nlumeȚi-arămas!“

„Nu-itot...„Şi-nclipaderăscruce,pornindcupasdomolşirar,Isusseaşezăpecrucesădeaşiceldinurmădar...

Pământ!Dintotîntinsulzăriipriveşte-acumpeSalvator!Căcibătăliadezbrăcăriis-adatcapildătuturor.

IV. Patru cuieIsus,culcatpelemnînsoare,priveadejossprecerulsfânt,c-ungestdelargăapărareaunuivinovatpământ...

Stăteacufațaneclintităşiaştepta,cape-unliman,întâiafloareînflorităsublovituradeciocan.

Stăteacumâinileîntoarse,cumâinilecepânăieriştergeaupe-atâteafețearse,atâtealacrimişidureri;

cumâinilece-odinioarăaudăruitşivăzşigraişibinecuvântărilăsarăpechipurimici,cupărbălai.

238

Daniel Brânzei

Şi-acumspremâinilece-aşteaptărăsplatatrudeilor,pedrept,doinegripumnizvâcnindse-ndreaptăspremarealuptăpieptlapiept.

Satan,înultimasecundă,purtândcununădecatran,încearcăgroazasă-şiascundăsubmărețiadetitan.

Întindemantiadeodatăcanordefumîntr-uncrater.Şi-ncepeatunciceamaiciudatădincâtelupte-aufostsubcer.

Auzi...boc!...boc!ciocanulsună.Țâşneşteceldintâiizvor...Darcadestraniacununăanegruluicotropitor.

Şibateiar...boc!boc!...ciocanul.Cadstropiiroşiipepământ...Dargemebiruitduşmanul.Şisceptrulsăuîncolbs-afrânt.

Boc!...Boc!...ciocanuliarăşicade.Isusplăteştegreutribut.Darmoarteaunghiile-şiroadeşimuşcă-nțărnăBelzebut.

Boc!...Boc!...Deşisubvârfdecoarne,Isusa-nvins!Căciaiubit!Vrăjmaşulalovitîncarne,iarElînDuhl-ațintuit!

Şi,iatăpatrumariizvoare,ce-aucursdinviațaluiIsus,sprezareasoareluirăsare.Sprenor,spresudşispreapus.

239


suntpatrufluviidetărie,dedragoste,decer,dehar!AfostapatrabătălieşibiruințăpeCalvar.

V. DoctoriiAcumIsusînrăniatârnă.(Cerodvaduce-ncercuEl?)Suntrăstignițipe-aceeaşibârnăoviperăşi-untainicMiel.

Şitotuşiluptaiarse-ncinge.Să-nduritotchinullumii-aceştidarcumsăpoțiprivişi-nvingesarcasmulcelorce-iiubeşti?

„Hei,Tu,profetalînvierii...“vorbeşte-undoctorcuochiduri,purtândpanglicişifilacteriiculungiversetedinScripturi.

„n-aispusTucăridiciunTemplu?că-ifaciatreiazişiporți?Ei,haide,dă-neunexemplu,salvează-Țitrupuldintremorți!“

„NueştiBen-David?“spunealtul,„eternulFiuvenitdincer?Deastaviidintotînaltulsămoripierdutîntr-unungher?“

„NueştiMesiadinvecie?“rânjeşteunuldintâlhari.„NuscoliTumorțiidinsicrie?N-aivreacuminesădispari?...“

„Preamult!”Satandinnouîncearcă.„Nuvezicăsuferiînzadar?

240

Daniel Brânzei

Nu-inimeneasămaiîntoarcăpe-aceştidulăicugândmurdar!

Maibinesăaruncivăpaiesăarzinoroddupănorod.Îțicurgesângeleşuvoaieşinuse-aratăniciunrod!“

Isus,sprezareadepărtată,şopticugândulpesteveac:„O,iartătuturora,Tată,căeinuştiuacumcefac!...“

Şi-atunci,cubuzatremurândă,cel´lalttâlharpornicuvânt:„Hei,tu,tovarăşdeosândă,ce-airâsdeSolulCeluiSfânt...

ce-amfostnoidoi?Uniadfierbinte.DarEl,Isus,enepătat!O,Doamne,să-Țiaduciamintedeminecândveifi-mpărat...“

Eraîntâiulrod!Mărire!Isusacum,cublându-Igrai,Se-ntoarceplânsdefericire:„Tu...azi...veificuMine-nRai...“

Voi,frați,cândrâsulşiminciunavăumplusufletulde-amar,săvă-amintițiîntotdeaunadedoctoriidepeCalvar!

VI. „Eli!... Eli!...“Deodată...c-unfior...mulțimeaşi-a-ntorsprivirilesprecer.Unnorumbriseînălțimea?Unfumcălătoreastingher?

241


Banu.Darpeîntreagazareoneagrătainăseurzi,ostranieîntunecare,unmiezdenoapte-nplinăzi.

Oumbrăceru-ntregcuprinsecaunpotopdelilieci.Şi-ndatăsoarelesestinseşidispărucapentruveci.

Înîntunericuldesmoalăporniunvântfremătător.Eraonoapteirealăcaunsfârşitaltuturor.

Zadarnicgloatadepeculmeîşiaținteaprivireasus,căcinueraualțiochipelumesăvadăcevedeaIsus...

Maimulțidecâtnisipulmării,mairepezicaunuragan,punândunscutasuprazăriidinmiideciucuridecatran,

giganticeoştirideduhuri,înfocullupteicelmaigreu,se-ngrămădiseră-nvăzduhuriîntreIsusşiDumnezeu.

„Eştivinovat!“strigaoştirea.„Da.Vinatuturorcăzu.DarTu,purtândnelegiuirea,detoatevinovateştiTu!

AsupraTae-acumminciunaşiurace-adomnitmereu.EştivinovatpetotdeaunaşidespărțitdeDumnezeu!

242

Daniel Brânzei

Mândria,cugetulfățarnic,petoate-asupraTale-ailuat.ZadarnicTemairogi!Zadarnic!Eştivinovat!Eştivinovat!...“

„Eli!Eli!...“se-aude-nbezne.„Eli!LamaSabactani!...Străpunsînmâini,străpunsînglezneşifărăTinecâtvoifi?

Eunumaisuntdecâtunviermeprivitcusilăşistrivit.Darcumsăuitcă-nslăvieterneTuM-ainăscutşiM-aiiubit?

CiEu,Adamalînnoirii,Techemşistrigîmpovărat:Detoatăvinaomenirii,Părinte,da,suntvinovat!“

Orazăşi-aaduscuvântulasupraumiliteifrunți.Sezguduieacumpământul.Sesfarmăstâncileînmunți!

S-adespicatcatapeteasmaşilocultainics-adeschis!Şi-alungădemoniifantasma.Şiştergebeznacaunvis.

Dinnouselumineazăbolta.Vibreazăsoarele-netern!AşasealuptăpeGolgotaasmulszăvorulcătrecer!

VII. Ultimul vrăjmaş

Acumeceadinurmăluptă.

243


Tăcere.Într-unduhsolemn,privițipecrucefațasuptăşisângele-nchegatpelemn.

Putereacărniiesfârşită.Dardragosteaşimila,nu!...Învinsă-iviperacumplităşioastea-ngolisepierdu.

Dar...ultimulvrăjmaşveghează.Pecalcupieptulpeoblânc,împrăştiindfioridegroază,se-nalțămoarteadinadânc.

Cucoasa-nmâinicaobalanță,penevăzutele-ipoteci,purtândoultimăsperanțăde-a-nvingedragosteapeveci,

se-apropiedinzări...se-arată...cuochiadânci,cuchipulpal...Se-opreşteoclipă.Şideodatăînfigepinteniiîncal.

Oțelulspintecăvăzduhul.DarFiulstrigă-nzări:„Ava!“Țărânapiară.ÎnsăDuhulse-ncredințează-nmânaTa!“

Sepleacăfruntea,sedestinde.Unastrulunecă-napus...Iardepecrucesedesprinde,maisclipitor,unaltIsus!

PefrunteaLuiacum,Elpoartă,înloculrănilordespini,caprețaldragosteiceiartă,cununaveşniceilumini!

244

Daniel Brânzei

EDomnulDomnilor!Mărire!EÎmpăratpeste-mpărați!A-nfrântduşmanulpriniubire!E-ntâiulfrateîntrefrați!

Îlveivedeadinzări,Marie,întrupslăvitdeDuhşiHar.AfostaşapteabătălieşiceadinurmăpeCalvar.*Săcântestrunele-ncordate!Trompetelesăsuneplin!Isus,Mântuitorşifrate,eSoareleetern!Amin.

În săptămânaMare, Fiul lui Dumnezeu a fost frânt, dar nuînfrânt; a fost schingiuit, darn-a fost dovedit schismatic, a fostlepădat,darnu și-apierdutdemnitatea șipozițiade Împărat; afost răstignit,darastanua însemnatdecâtcăabiruit, iar toateforțelecareiS-auopusatuncin-aufostdecâttorțelecarei-auilu-minatînnevăzutplecareadinlumeaaceastaîntunecată.

Cum să-L prinzi pe Cel Atotputernic? - Ioan 18:1-11Nevrândsăratezearestarea,Iudaafosttrimisdemariipreoți

dupăIsuscuomulțimemarecompusădin,,ostașișiceataaprozi-lortrimișidepreoțiiceimaideseamășidefariseișiavenitacolocufelinare,cufăcliișicuarme“(Ioan18:3).Micaceatădeuceniciar fi fost copleșită imediatde această forță,dacă ...n-ar fi fostcueișiIsus.ScenadescrisădeIoanaproapecănuarenevoiedeniciuncomentariu:

,,Isus,careştiatotceaveasăIseîntâmple,amersspreei şi le-a zis: „Pe cine căutați?”Ei I-au răspuns: „Pe IsusdinNazaret!”Isusle-azis:„Eusunt!”Iuda,vânzătorul,eraşielcuei.Cândle-azisIsus:„Eusunt”,eis-audatînapoişiaucăzutlapământ“(Ioan18:4-6).

Deces-auprăbușitoameniiaceiaînarmațilapământcândauauzitacestecuvintedinguraDomnuluiIsus?CeeraînvorbaLuiden-aupututstaînpicioare?

245


Niciastăzișiniciatunci,nimeninumaiștiecumsepronunță,careestesonoritateaadevăratăanumeluidivinprimitdeMoisedelaDumnezeu.

,,Moise a zis lui Dumnezeu: „Iată, cândmă voi ducela copiii lui Israel şi le voi spune: ‘Dumnezeul părințilorvoştrim-atrimis lavoi’şimăvor întreba: ‘CareesteNu-meleLui?’celevoirăspunde?”

DumnezeuazisluiMoise:„EusuntCelcesunt.”Şi a adăugat: „Vei răspunde copiilor lui Israel astfel:

‘CelcesenumeşteEusuntm-atrimislavoi’.”Dumnezeua mai zis lui Moise: „Aşa să vorbeşti copiilor lui Israel:‘Domnul, Dumnezeul părinților voştri, Dumnezeul luiAvraam,DumnezeulluiIsaacşiDumnezeulluiIacov,m-atrimis la voi. Acesta este Numele Meu pentru veşnicie,acestaesteNumeleMeudinneamînneam’“ (Exod3:13-15).

CasăpângăreascăNumeleSfânt,evreiiauluatdeciziadeaîn-locuivocaleledin,,Celcesunt“cuvocaleledinnumele,,Adonai“(Domnul). S-a ajus astfel la pronunția ,,Iehova, Iahue, Iahve“.În noaptea prinderii, în grădina Ghețimane, Domnul Isus și-aarătatcevadinslavaSaeternă, ieșindu-le înaintecaDumnezeulpărinților lorpecarei-ascosdinEgipt.Rabiniicredșiastăzicăacel ,,EusuntCel ce sunt“are sonoritateacarepune înmișcareuniversul și copleșește pe oricine care ar cuteza, ca și Faraonaltădată„săsteaîmpotrivaDumnezeuluilor“.

DinfelulîncareprezintăIoanîmprejurareadingrădinăeclarcănimenin-arfipututpunemânapeEl,dacănulis-arfidatElînsușidebunăvoie.

Marele Preot înaintea marilor preoți - Ioan 18:12-27Ceamaibunămetodădeaverificaocopieestesăoconfrunți

cuoriginalul.Înfelulacesta, falsul iese imediat la iveală.Câtdecaraghioși sunt Ana și Caiafa, preoți așezați de oameni, putrezipână înmăduvaființei lorșiperverșipână laparadox,doicândarfitrebuitsăfieunul,amândoilafeldedecăzuțișideclasațiîncaracterșifapte.

,,Ceata ostaşilor, căpitanul lor şi aprozii iudeilor auprinsdecipeIsusşiL-aulegat.L-audusîntâilaAna,căci

246

Daniel Brânzei

elerasocrulluiCaiafa,careeramarepreotînanulacela.ŞiCaiafaeracelcedăduseiudeilorsfatulacesta:„Estedefolos sămoarăun singur ompentrunorod” (Ioan 18:12-14).

CâtdecaraghioșisuntAnașiCaiafaprincomparațiecuIsusChristos,Marele Preot ridicat de însuși Dumnezeu, ,,după rân-duiala lui Melhisedec!“ Seminția lui Aaron era un neam depăcătoși și avea nevoie de răscumpărare, ca și Petru căzut înlepădarealuiși,dealtfel,...cașitineșimine.

Nu există răspuns corect la o întrebare greșită! - Ioan 18:28-37

Pilat a ratat șansa vieții lui pentru că n-a știut cum să-LîntrebepeIsus.Întermeniifilosofiei,Pilataconfundat,,catego-riile“ și n-a fost vrednic săprimeascăun răspuns.Avându-LpeFiulluiDumnezeuînfață,Pilataîntrebatflegmaticșiretoric.Eramanifestareaunuiom,,trecutprinviață“cuovastăexperiențășiresemnatînurmaunorcăutărifărărăspuns:

,,Ceesteadevărul?“Dupăceaspusacestevorbe,aieșitiarășiafarălaIudei...“(Ioan18:38)

În închisorile comuniste au fost aruncați oamenide-a valmarecoltațidintoatestraturilesociale.Casănuînnebunească,uniidintreceicefuseserăprofesoriuniversitaridădeaulecțiidespe-cialitate,iarceilalțiîiascultaucuplăcere.TraianBan,tatălsoțieimele,ne-apovestit căaavutprivilegiul să-lascultepeunuldinceimarimariprofesoridefilosofieaivremii.Dupăunadinlecții,profesorulaacceptatsăisepunăîntrebări.Căutândsă-lcâștigepentruChristos,creștiniidincerculmoisiștilor l-aurugatatuncisăledeaodefinițieaadevărului.

,,Adevărul?astatpuținpegânduridomnulprofesor,căutândprobabilodefinițiemaisimplăcucaresănu-iîncurcepeoameniisimpli care-i stăteau în față. ,,Adevărul ... este cauncompascudouăpicioare,unul înfipt în lumea noastră, iarcelălalt îneter-nitate.Unadevărtrebuiesăfieegalcuelînsușiînoriceîmpreju-rare,pentrucăarevaloareeternă.“

,,Bravo,domnuleprofesor!“i-auspuscreștinii.Ațidatceamaibunădefinițiedinlume.Așaesteadevărul, iarElavenitprintre

247


noi din eternitate în persoana lui Isus Christos, Fiul lui Dum-nezeu!ElșinumaiElafostOmadevăratșiDumnezeuadevărat!“

Pilatapusoîntrebaregreșită.Adevărulnuesteun,,ce“,ciun,,cine“.Dacăar fipus întrebareacorectă,omuldin fața luiPilati-arfirăspuns:

,,Eu sunt calea, adevărul și viața! Nimeni nu vine laTatăldecâtprinMine“(Ioan14:6).

Pilat a căutat adevărul acolo unde nu trebuia și a fost preatârșit de lumea aceasta și prea orb ca să-și mai dea seama căadevăruleraacolo,înfațalui.Cetragedie!

Cei doi Baraba - Ioan 18:38b-40Numele tâlharului ridicat alături deChristos pepalierul ale-

geriiizbăvituluidesărbătoriarfipututfioricarealtul,dar...n-afost!Atrebuitsăsenumeascăchiarașa,Baraba,adicăBar-Aba,FiulTatălui!

În ziuaaceea,doi fi aiTatăluiau statunul lângăaltul șipo-porulaales.Aalesbine?Bineînțeles!Pentrucăașa rânduise ...Tatăl!UnFiutrebuiasămeargălamoartepentrusalvareacelui-lalt.ProvidențadivinăeraiarlalucrușiIoannuscapăprilejuldeaneatrageatențiaasupraei:

,,Dupăceaspusacestevorbe,aieşitiarăşiafarălaiu-deişile-azis:„EunugăsescniciovinăînEl.Dar,fiindcăvoiavețiobiceisăvăslobodpecinevadePaşte,vrețisăvăslobodpe Împăratul iudeilor?”Atunci, toți au strigatdinnou: „Nu pe El, ci pe Baraba!” Şi Baraba era un tâlhar“(Ioan18:38b-40).

Elavenitsăplăteascăodatoriepecaren-ofăcuse,motivatdefaptulcănoifăcusemodatoriepecaren-oputeamplăti.

248

Daniel Brânzei

249


Capitolul 19:38-42 Iosif din Arimatea

- omul care și-a ratat Paștele

Învaraanului2014,amținutlaBethelunstudiupentrutineri.AmvorbitdesprePetru,Ioan,Iacov,Andrei,etc.,daramîncheiatcuportretulunuiucenicmaiciudatalDomnuluiIsus,unul,,dinumbră“,IosifdinArimatea.

Ideeaprincipalăa studiului este că fiecaredintrenoi trecemprintr-operioadădeoscilăriîntrelumeșiDomnulIsus,întreceeacesuntemnoifărăElșiceeacevreasănefacăEl; întreceeaceavemșiceeaceneoferăEl.Dar…sănuanticipăm.

Deșitreceadeseorineobservat,IosifdinArimateaafostsufi-cientdeimportantcasăfiepomenitîntoatecelepatruEvanghe-lii!Esteprimasurprizăcândvremsăaflămcevadespreacestom.Puse cap la cap, pasajele din Evanghelii completează cu câte o,,tușă“portretullui.Levomluaperând:

1. MateiMateinespunecă Iosifa fostun ,,ombogat“ și că ,,era și el

ucenicalluiIsus“.ElI-apustrupulîntr-unmormântcareeraalsău,dupăceL-aînfășatîntr-opânzădein.

„Spreseară,avenitunombogatdinArimatea,numitIosif,careeraşielucenicalluiIsus.Els-aduslaPilat,şiaceruttrupulluiIsus.Pilataporuncitsăi-ldea.Iosifaluattrupul,l-aînfăşuratîntr-opânzăcuratădein,şil-apusîntr-unmormântnoualluiînsuşi,pecare-lsăpaseîn

250

Daniel Brânzei

stâncă.Apoiaprăvălitopiatrămarelauşamormântului,şiaplecat.MariaMagdalinaşicealaltăMarieerauacolo,şişedeauînfațamormântului.”(Mat.27:57-61)

2. MarcuDelaMarcuaflămcăIosifdinArimateaafost,,unsfetniccu

vazăalsoborului(Sinedriului)“care,,așteptaÎmpărățialuiDum-nezeu“.Marcu folosește două verbe sugestive pentru a subliniarelațiadintreIosifșiPilat:Iosif,,aîndrăznit“săseducălaPilat,iarPilat,,i-adăruit“luiIosiftrupul.

„Când s-a înserat - fiindcă era ziua Pregătirii, adică,ziuadinainteaSabatului.–avenitIosifdinArimatea,unsfetnic cu vază al soborului, care şi el aştepta ÎmpărățialuiDumnezeu.ElaîndrăznitsăseducălaPilatcasăcearătrupulluiIsus.

Pilat s-amirat cămurise aşade curând; a chematpesutaş, şi l -a întrebat dacă amurit demult.După ce s-aîncredințatdelasutaşcăamurit,adăruitluiIosiftrupul.ŞiIosifacumpăratopânzăsubțiredein,adatjospeIsusdepecruce,L-aînfăşuratînpânzadein,şiL-apusîntr-unmormântsăpatînstâncă.Apoiaprăvălitopiatrălauşamormântului.

Maria Magdalina şi Maria, mama lui Iose, se uitauunde-Lpuneau.”–Marcu15:42-47

3. LucaLuca adaugă câteva caracteristici ale lui Iosif din Arimatea.

Era,,unombunșievlavios,carenuluasepartelasfatulcelorlalți“(Însemndeprotest!?),,,AșteptașielÎmpărățialuiDumnezeu“.Apus trupul într-un ,,mormântnou, săpat înpiatră, în carenumaifusesepusnimeni“

„Era un sfetnic al Soborului, numit Iosif, om bunşi evlavios, care nu luase parte la sfatul şi hotărâreacelorlalți. El era din Arimatea, o cetate a Iudeilor, şiaşteptaşielÎmpărățialuiDumnezeu.

Omulacestas-aduslaPilat,şiaceruttrupulluiIsus.L-adatjosdepecruce,L-aînfăşuratîntr-opânzădein,şi

251


L-apusîntr-unmormântnou,săpatînpiatră,încarenumaifusesepusnimeni.

EraziuaPregătirii,şiîncepeaziuaSabatului.Femeile, cari veniseră cu Isus din Galilea, au însoțit

peIosif;auvăzutmormîntulşifelulcumafostpustrupulluiIsusînel,s-auîntors,şiaupregătitmiresmeşimiruri.Apoi, înziuaSabatului, s-auodihnit,dupăLege.”–Luca23:50-56

4. IoanIoannespunecăIosifdinArimateaeraucenicalluiIsus,“dar

peascuns,defricaIudeilor“.TotdelaelaflămșicăîmpreunăcuIosifaparticipatlaînmormântareatrupuluiluiIsusși,,Nicodim,carelaînceputseduseselaIsusnoaptea“.AcestNicodim,,aadusoamestecăturădeaproapeosutădelitridesmirnăşidealoe.AuluatdecitrupulluiIsusşil-auînfăşuratînfâşiidepânzădein,cumiresme,dupăcumauobiceiIudeiisăîngroape.“

„Dupăaceea,IosifdinArimatea,careeraucenicalluiIsus,darpeascuns,defricaIudeilor,arugatpePilatsă-ideavoiesăiatrupulluiIsusdepecruce.Pilati-adatvoie.Elavenitdeci,şialuattrupulluiIsus.

Nicodim, care la început se dusese la Isus, noap-tea, a venit şi el, şi a adus o amestecătură de aproape osutăde litridesmirnăşidealoe. Au luatdeci trupul luiIsusşi l-au înfăşurat în fâşiidepânzăde in,cumiresme,dupăcumauobiceiIudeiisăîngroape.

ÎnloculundefuseserăstignitIsus,eraogrădină;şiîngrădină era unmormânt nou, în care numai fusese pusnimeni.DinpricinăcăeraziuaPregătiriiIudeilor,pentrucămormântuleraaproape,aupusacolopeIsus.”–Ioan19:38-42

Punândcaplacapinformațiiledatedeceipatruevangheliști,putemtragecâtevaconcluziișiputemanalizapozițialuiIosifdinArimateașiextraordinarulgestpecarel-afăcutfațădeun,,pros-cris executat“ atât de puterea evreilor, cât și de putereaRomei.CeeaceafăcutIosifdinArimeteaînzileleacelea,cândtotulpăreapierdut,scoatelaivealăuncaractercomplexșicontradictoriudeomcuoconsacraretardivă.

252

Daniel Brânzei

I. Iosif din Arimatea – un om între două lumiOricâtarfidesuperficialăcitireatextelordincelepatruevan-

ghelii, ceva iese imediat la iveală: Iosif din Arimatea a încercatdinrăsputeri,sămeargăovremecupicioareleîndouăbărci.

Ca,,omalsistemului“,Iosifafostbogat,influentșicutrecerelaautoritatearomană.

Ca ,,ucenicalDomnului Isus“, Iosifa fostunom fascinatdepredicile,minunileșisperanțapecareopropovăduiaNazarinea-nul.IosifaîntrevăzutînElzoriiÎmpărățieipecareoaștepta.

Problema s-a născut atunci când ,,sistemul“ din care făceaparteIosifl-acondamnatpeIsusdinNazaret.Atuncielatrebuitsăaleagă.

Paradoxal,Iosifaalessăseauto-demașteca,,simpatizant“alÎnvățătorului tocmai atunci când totul părea pierdut. A făcut-oînsăpentrucă trebuias-o facă!Conștiința luinu i-a lăsatnicioaltăalternativă.

Oarecâtpoțimergeînduplicitatefărăsătefrângi?Câtpoțifi,,ucenicpeascuns“?Câttepoțiferidediagnosticuleternpusde,,Învățătorul“venit,,desus“:

,,Deaceea,peorişicineMăvamărturisiînainteaoame-nilor,îlvoimărturisişiEuînainteaTatăluiMeucareesteîn ceruri; dar de oricine se va lepăda de Mine înainteaoamenilor,MăvoilepădaşiEuînainteaTatăluiMeucareesteînceruri.”(Mat.10:32-33).

Nunisespune,darputemintuicăîninimașiînconștiințaluiIosifdinArimateaafostunconflictneîncetat.Eraunomcaresegândealamoarte.Îșifăcusechiarșiunmormântsăpatînstâncăpentru odihna trupului său. Sufletul însă i-a fost pentrumultăvreme chinuit și sfâșiat pe dinăuntru. Astea toate până într-obunăzi,când…atrebuitsăaleagă!

II. Iosif din Arimatea – un om care și-a ratat PașteleUnomneprihănitînreligiaiudeilor,maialesunuldetalialui

IosifdinArimatea,știacăatingereadetrupulunuimortînsemna,,necurăție“șicăacestgestsepedepseacuizolareatemporarădeceilalți:

253


,,Moise a vorbit copiilor lui Israel, să prăznuiascăPaştele. Şi au prăznuit Paştele în a patrusprezecea zi alunii întîi, seara, înpustiaSinai; copiii lui Israelau făcutîntocmaidupătoateporuncile,pecariledăduseluiMoiseDomnul.S-aîntâmplatcănişteoameni,fiindnecurațidinpricină că se atinseseră de un mort, nu puteau prăznuiPaşteleînziuaaceea.Eis-auînfățişatînaceeaşziînaintealuiMoiseşiînaintealuiAaron.

ŞioameniiaceiaauzisluiMoise:,,Noisîntemnecurațidinpricinaunuimort;decesăfimnevoițisănuneadu-cem la vremea hotărâtă darul cuvenit Domnului în mi-jloculcopiilorluiIsrael?“

Moise le -a răspuns: ,,Aşteptați să văd ce văporunceşte Domnul.“ Şi Domnul a vorbit lui Moise, şia zis: ,,Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le: ,,Dacăcineva dintre voi sau dintre urmaşii voştri este necu-ratdinpricinaunuimort, saueste într-ocălătorie lungă,totuşi să prăznuiască Paştele în cinsteaDomnului. Şi, săle prăznuiască în luna a doua, în ziua a patrusprezecea,seara; să lemănâncecuazimişi ierburiamare“– (Num.9:4-11).

Cei ce se întinauprinatingereade trupulunuimort,nupu-teausăserbezePașteleîmpreunăcuceilalți,citrebuiausăașteptetrecereauneilunidezile.PrinhotărâreadeaceredelaPilattru-pulluiIsusșiprinașezarealuiînpropriulmormânt,IosifdinAri-mateași-aforfetatdreptuldealuaPașteledinsabatulacela.

SăanalizămpuțingestulluiIosifdinArimatea.Els-aprodusîn contextul în care și autoritățile iudaice și autoritățile romaneîldeclaraserăpeIsusdinNazaret,,vrednicdemoarte“.Împotri-vaucenicilorLuisepornisedejaoprigoană.Asta i-afăcutsăseadunedoarînspateleușilorîncuiate.

Gestul lui IosifdinArimateaa însemnatodeclarațiepublicăde simpatie șiprețuirepentru cel răstignit.Prinaceasta, Iosif aales,însfârșit,aales!MaibinecuunIsusmort,decâtcuunsoborviu!Pentruprimadatăînviațalui,Iosifs-aașezatalăturideIoan,deMariașidecelelaltefemeicare-lurmaserăpeDomnulIsuslacruce.Elafostgatasăpiardătotul.Cel-adeterminats-ofacă?

Eu cred că Iosif s-a frânt sub cruce, acolo unde toatămulțimea, (până și sutașul roman, martor împietrit la atâtea

254

Daniel Brânzei

și atâtea răstigniri), și-a dat seama de tragedia erorii pe care ofăcuse.Aexclamat:

,,Sutaşul,carestaînfațaluiIsus,cîndavăzutcăŞi-adatastfelduhul,azis:,,Cuadevărat,omulacestaeraFiulluiDumnezeu!“(Marcu15:39).

,,Şi tot norodul, care venise la priveliştea aceea, cînda văzut cele întâmplate, s-a întors, bătându-se în piept“(Luca23:48)

Conștiința lui Iosif a triumfat, atunci când, înmintea lui decunoscător al profețiilor legate de venirea Împărăției lui Dum-nezeu, a răsunat ecoul multor versete din vechiul Testament.Voluntarsauinvoluntar,știindsauneștiind,IosifdinArimateaaîmplinitprofețiadinIsaia53:

,,GroapaLuiafostpusăîntreceirăi,şimormântulLuila un loc cu cel bogat,măcar că nu săvârşise nicio nele-giuire şi nu se găsise niciun vicleşug în gura Lui“ (Isaia53:9)

Cenevoiemaiaveaelde,,mielulpascal“,cândîlaveaînbrațepeMielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii“ (Ioan 1:36).Iosifi-alăsatpealțiisămeargăînaintecuPaștelecelvechi,iarels-ahotărâtsăsărbătoreascăPaștelecelnou.Gestul luiesteilus-trativpentrupozițianouăpecareovorîmbrățișaapoitoțiuceni-ciiadevărațiailuiChristos:

,,Măturați aluatul cel vechi, ca să fiți o plămădealănouă, cum şi sunteți, fără aluat; căci Hristos, Paştelenoastre,afostjertfit.–1Cor.5:7

CeacâștigatIosifdinArimatea?Dedouămiideanisevorbeștepepământdespreel!Niciun

altmembrualsinedriuluinuestepomenitastăzipenume.DoarceicareaufostdeparteaDomnuluiIsusaurămasscrișiîncarteaistoriei.Maimult,numelelorestedejascrisșiîncarteaviețiidincer!

Sigur, Iosif din Arimatea și-a ratat Paștele și a pierdut vre-melnic un mormânt … în schimb, el a căpătat certitudinea în-vierii!Caproprietar, Iosif a fostprintrepuținii care s-audus la

255


mormânt. Sfatul pe care ni-l dă Iosif din Arimatea este acesta:,,Pune-lpeDomnulIsusînmormântultăușiveifimartoruluneiînvieriglorioase!”

III. Iosif din Arimatea – un ,,tată“ de împrumut pentru ,,fiul lui Iosif și al Mariei“

Învinuiți-mă,dacăvreți, căvăd frumosulșiacoloundenue,dareutotamsăvăspunceva:printr-osimetriefrumoasăanu-melor,IosifdinArimateai-aținutatunciloculluiIosifdinNaza-ret,tâmplarulcareL-avăzutcrescândîncasalui.PentruunmortdevârstaDomnuluiIsus,arfifostnormalcamamașitatasăfielamormânt.Mama,Maria,afost.MaieranevoiedeunIosif…șiIosifafost.

Cașiceldintâi,șiIosifdinArimateaafosttotun„tatădeîm-prumut“.Celadevărateraînceruri,eraîmpreunăcuFiuSău,eradirectimplicatînlucrareadeispășirecaretocmaiseînfăptuise:

,,Dumnezeu era înHristos, împăcând lumea cuSine“(2Cor.5:19).

Ceconcluziiputemtrage,dinceeaces-aîntâmplatcuIosifdinArimatealamoarteaDomnuluiIsus?

Primaarfică,acelașiDumnezeucareaavutnevoieatuncideIosif din Arimatea are astăzi nevoie de noi. Versetul din 2 Co-rinteni5:19n-afostcitatînîntregime.Iată-lcumsună:

,,Dumnezeu era înHristos, împăcând lumea cu Sine,neținându-leînsocotealăpăcatelelor,şine-aîncredințatnouăpropovăduireaacesteiîmpăcări“.

A doua ar fi că nimeni nu trebuie să rămână un ,,ucenic peascuns“ al Domnului Isus. Fiecare dintre cei care s-au întâlnitcuEl trebuie săaleagă, chiardacăalegereava fi grea,dificilă șipăgubitoare.

A treiaar fio concluziedinaceastă împrejurare,darnuesteizvorâtădingestulluiIosif,cidinceeaceaufăcutfemeile.Nisespune căDomnul Isus a avut parte, providențial, de o ,,înmor-mântare de nota 10“, așa cum nici un ucenic, nici chiar toți laun loc,n-ar fiputut să-i ofere. IosifdinArimatea, împreună cuNicodim,aufăcuttotcetrebuiafăcut:mormântnou,fâșiinoide

256

Daniel Brânzei

pânzășioamestecăturădeaproapeosutădelitridesmirnăşidealoepentruîmbălsămare.Cumexplicămatuncică…

,,Înziuaîntîiasăptămînii,femeileacestea,şialteleîmpreunăcu ele, au venit lamormîntdisdedimineață, şi au adusmires-mele,pecarilepregătiseră“–Luca24:1

Oaredeceaumaiadusfemeileceva,,înplus“fațădeceiosutădelitri(!!!)desmirnășialoe?Dinrăspunsullaaceastănedume-riresenașteceadea treiaconcluziepecarev-opropun: ,,Cândiubeșticuadevăratpecineva,mult,nu înseamnăniciodatădes-tul.“Dragosteaesteextravagantă.Dragostearisipește(Aduceți-văamintedegestulfemeiipăcătoase!)șiserisipește.

Dacățiseparecăaifăcut,,destul“sau,,mult“pentruDomnul,probabilcăîncănu-Liubeștiașacumsecuvine…

257


Capitolul 20 - Credința biruie necredința lui Ioan, Petru, Maria și ...

Toma

Înviereanuesteunevenimentde fiecarezi!Pentrua-i îndu-pleca pe evreii lui să creadă, Ioan le arată că și altora le-a fostgreu,darautrebuits-ofacăînfațaevidențelor.Încazulucenici-lordeatunci,convingereapersonalăafost„prinvedere“.Origina-lulgrecestemultmainuanțatîncuvintelefolosite.ÎnIoan20:2,5și8textulgrecdescrietreifeluridiferitedeavedea,fiecarecaotreaptăsprecare-șiinvităIoancititorii.

Mariaavăzut (blepei)căpiatra fusese luatădepemormânt.Apoieaa trasconcluziagreșităcăDomnul fusese luatdinmor-mânt

„Înziuadintâiasăptămânii,MariaMagdalenas-adusdis-de-dimineață la mormânt, pe când era încă întune-ric,şiavăzutcăpiatrafuseseluatădepemormânt“(Ioan20:1).

Anunțați de cătreMaria, Petru și Ioan au fugit lamormânt.Petruaintratșiavăzut(theorei)fâșiiledepânzăpejos.

„A alergat la Simon Petru şi la celălalt ucenic,pe care-l iubea Isus, şi le-a zis: „Au luat pe Dom-nul din mormânt şi nu ştiu unde L-au pus”. Petruşi celălalt ucenic au ieşit şi au plecat spre mormânt. Auînceputsăalergeamândoiîmpreună.Darcelălaltuce-nic alergamai repededecâtPetru şi a ajuns celdintâi la

258

Daniel Brânzei

mormânt.S-aplecatşis-auitatînăuntru,avăzutfâşiiledepânzăjos,darn-aintrat.

SimonPetru,careveneadupăel,aajunsşiel,aintratînmormântşiavăzutfâşiiledepânzăjos“(Ioan20:2-6).

Verbul folosit aici sugerează că el a tras o concluzie dinevidențeledeacolo.Cuvântulteorieestederivatdinacestcuvânt.Elimplicăunefort,unexercițiumental.

Înceledinurmă,Ioanaintratînmormânt,„avăzut(eiden)șiacrezut(episteusen)”odatăpentrutotdeauna.

„Iar ştergarul, care fusese pus pe capul lui Isus, nuera cu fâşiiledepânză, ci făcut sul şipus într-unalt loc,singur.Atunci, celălalt ucenic, care ajunsese cel dintâi lamormânt,a intratşiel şiavăzut, şiacrezut.Căci totnupricepeau că, după Scriptură, Isus trebuia să învieze dinmorți“(Ioan2:7-9).

Este evident că Ioan înserează aici propria lui experiențăpersonală. Cumulată cu întâlnirile ulterioare cu Cel înviat,experiența luiestebazadepecare îi îndeamnăpecititori lui săfacășieipasulcredinței:

„Ceeradelaînceput,ceamauzit,ceamvăzutcuochiinoştri, ceamprivit şi ceampipăit cumâinilenoastrecuprivirelaCuvântulvieții–pentrucăviațaafostarătatăşinoiamvăzut-oşimărturisimdespreeaşivăvestimviațaveşnică,viațăcareeralaTatălşicarene-afostarătată–,3deciceamvăzutşiamauzit,aceeavăvestimşivouă,caşivoi săavețipărtăşiecunoi.ŞipărtăşianoastrăestecuTatăl şi cuFiulSău, IsusHristos.Şi vă scriemaceste lu-cruripentrucabucuriavoastrăsăfiedeplină“(1Ioan1:1-4).

Celetreiverbe,blepei,theorei,eiden,marcheazătreitreptedepercepție.Mariaavăzutrelitateamaterială,Petruaperceputeve-nimentulcareavuseseloc,iarIoanafostpătrunsdeconvingereadeplinăcăIsusaînviat.Vedemcuochii,cugetămcumintea,dardeînțelestrebuiesăînțelegemșisăacceptămcuinima.

259


Evanghelistul Ioan foloseștecâtevaalteverbecare îndeamnălaacțiuneînconfruntareacurealitateaînvierii:“Vino!”,“Vedeți!”,“Duceți-vă!”și“Spuneți!”

Fără dimineața învierii, nici Crăciunul și nici Vinerea Maren-araveanicio însemnătate.Paștele încununeazăcudiamantulcertitudinii nădejdea umană după nemurire și trebuie s-o spu-nem,oricâtdeparadoxalarpărea,căceamaibunavestevenităvreodată în lume ne-a parvenit dintr-un mormânt! Prin mesa-jul învierii avem o nădejde fără sfârsit în loc de un sfârșit fărănădejde.

Toma, o mărturie pentru eternitate - Ioan 20:24-30În fiecare an, îcalendarul creștin are o zi intitulată: „Dumi-

nica Tomei“. Omul acesta este asociat cu necredința. Dar înnarațiunea lui Ioan,Tomanuesteuncazunic, ciunul încadratînexperiențeasemănătoareprincareautrecutșiceilalțiucenicifemeiledinanturajulapostolic.

Am văzut experiențele lor la mormânt. Textul continuă no-tândexperiențaMarieiMagdalena.ȘieaeraconvinsăcăIsusestemort. Cu atașamentul specific unei femei, dragostea ei a trecutînsădincolodemoarteșiavrutsăîngrijeascăcadavrulceluiiubit.

„DarMariaşedeaafarălângămormântşiplângea.Pecândplângea,s-aplecatsăseuiteînmormânt.Şiavăzutdoiîngeriînalb,şezândînloculundefuseseculcattrupulluiIsus;unullacapşialtullapicioare. „Femeie”,i-auzisei,„pentruceplângi?” Eale-arăspuns:„PentrucăauluatpeDomnulmeuşinuştiuundeL-aupus”. Dupăceazisacestevorbe,s-aîntorsşiavăzutpeIsusstândacoloînpicioare,darnuştiacăesteIsus. „Femeie”,i-azisIsus,„deceplângi?Pecinecauți?” EaacrezutcăestegrădinarulşiI-azis:„Domnule,dacăL-ailuat,spune-miundeL-aipusşimăvoiducesă-Liau”. Isusi-azis:„Marie!” Eas-aîntorsşiI-azisînevreieşte:„Rabuni!”adică„Învățătorule!” „Număține”,i-azisIsus,„căciîncănuM-amsuitlaTatălMeu.Cidu-telafrațiiMeişispune-lecăMăsuilaTatălMeuşiTatălvostru,laDumnezeulMeuşiDumnezeul

260

Daniel Brânzei

vostru.”MariaMagdalenas-adusşiavestitucenicilorcăavăzutpeDomnulşicăi-aspusacestelucruri“(Ioan20:11-18)..

Mulți vorbescduios și apreciativdespreMaria, fdarnu-lpotiertapeToma!Oaredece?

Petru, IoanșiMariasuntultimelepildepecare Ioanvreasăledeacititorilorsăipentrua-iîndemnașipeeisăcreadășisăca-peteviațaveșnică.Încununareaexperiențelorlor,esteînsăcazullui Toma.Nu, nu cred că Ioan l-a vorbit de răupeToma.Credcă noi interpretăm greșit un text frumos și-l coborâmpeTomasubnivelulnecredințelornoastrecasănesimțimmaibine,maivirtuoși,maiașa,,cumtrebuiesăfim“.

Așa cum am arătat deja, Ioan și-a grupat argumen-tele pledoariei sale în trei grupe: (1) minunile pe care le-afăcut Isus, (2) cuvintele pe care le-a rostit Isus și (3) conclu-ziile celor care i-au văzut minunile și i-au ascultat cuvin-tele. Ca să-și împlinească scopul, Ioan a ales șapte personaje(altă septadă a lui Ioan!) prin gura cărora Dumnezeu a datlumii declarații despre divinitatea lui Isus Christos. Iată-le:

1.IoanBotezătorul(1:34)2.Natanael(1:49)3.Petru(6:69)4.Unorbcareafostvindecat(9:35–38)5.Marta(11:27)6.Toma(20:28)șiapostolulIoanînsuși(20:31).

Privitădinacestcontext,întâmplareacuTomanumaiesteovorbirederău,cio înălțare!Eareprezintămomentulculminantal tuturor mărturiilor, căci ,,Domnul meu și Dumnezeul meu“esteceamaiformidabilămărturisiredecredințădinistorie!

Ioan îl așează pe Toma în ,,apex“-ul scrierii lui, în punctulculminant spre care și-a direcționat tot conținutul scrierii sale.Nusepoatesănuobservațiîncapitolul20oprogresieamărturieicelor implicați. Petru și Ioan au intrat înmormânt și au crezutfărăsă-LvadăpeCelînviat.MariaL-avăzut,darn-aștiutcucinearede-aface,iarDomnulIsusnui-adatvoiesăseatingădeEl.

261


TomaaavutprivilegiuldeapunemânaluiîncoapsaCeluiînviatșidegetulînrănilerămasedepeurmacuielor.

Prin ceea ce a făcut atunci, Toma nu este mai prejos decâtnoi, ci deasupranoastră! Pronunțate după înviere, cuvintele luiconținoconstatarecopleșitoare,odeclarațiecareneinfluențeazășine inflameazăpetoți.Estescânteiadincareapornit foculdemiriștecares-arăspânditapoiîntoatălumea.

Să nu trecem însă așa de repede peste Toma. Cazul lui esteplinde învățăturipentrunoi. Înafarădepasajele în careaparemenționat alături de ceilalți apostoli (Matei 10:3; Marcu 3:18;Luca6:15;Ioan21:2;Fapte1:13),Tomaapareindividualîndoarpatrupasaje,fiecarecuînsemnătatealuispecială.

Toma – geamănul – Ioan 11:16Ciudatestecănicăierinunisespunenumelegeamănuluilui

Toma.Oaredece?Hmmmm…Cucâtmăgândescmaimult,cuatâtvădînaceastăomisiune

unmesajcaremăpriveștepersonal.CreddinceîncemaiconvinscăacestTomaafostgeamăn...cumine.Poateșicutine.Înoricecaz a fost frate geamăn cu tatăl băiatului care și-a adus fiul laDomnulIsuspentruvindecare:„Cred,Doamne,ajutănecredințeimele!“(Marcu9:24).

Tomaesteprototipulcredinciosuluinecredincios,acredincio-suluicarearelimitepestecarenupoatesătreacăușor,acredin-ciosuluicareseîndoiește.

TocmaideaceeasuntdinceîncemaiconvinscăDuhulSfântnune-alăsatsăștimnumeleceluicarei-afost,,geamăn“.Tupoțipune numele tău în dreptul numelui lipsă. Eu l-am pus foarteconvinspealmeu.

Toma curajosul – Ioan 11:16Dualitateacredință-necredințăne lasăsă fimcândputernici,

când neputincioși. Toma a avut și elmomentele lui de sclipire.Omulacestanuafostlipsitdecurajșinicidedevotament.

Atunci Toma, zis Geamăn, a zis celorlalți ucenici:,,HaidemsămergemşinoisămurimcuEl!“

262

Daniel Brânzei

Decâteva zile,Maria șiMarta trimiseserăDomnului chema-rea lorurgentă.LazărerapemoarteșiaveaunevoieurgentădeEl.UceniciiauvăzutînsăcumirarecăDomnulÎșifacedelucruintenționatcasănuseducă.Majoritateaîncepuserăsăcreadăcăeravorbadeoteamăjustificată.Iudeiicăutaserănudemultsă-lomoare,iarLazăr,MartașiMariaerauînIudeea,foarteaproapedeIerusalim…Tacit,uceniciii-audatdreptateșinul-auzoritsămeargă.DeciziaLuideamerge,ladouăziledupăceprimiseche-mareadinBetaniai-aluatprinsurprindere:

,,Haidem să ne întoarcem în Iudea.“ ,,Învățătorule“,I-au zis ucenicii, ,,acum de curînd căutau Iudeii să Teucidăcupietre,şiTeîntorciînIudea?“–Ioan11:7-8

Răspunsul dat de Domnul Isus le-a arătat din nou că Elgândeștealtfeldecâteișicăîntârziereanufuseseoproblemădefrică,ciunadecălăuzirespecialăvenitădinpartealuiDumnezeu:

,,Isus a răspuns: ,,Nu sunt douăsprezece ceasuri înzi? Dacă umblă cineva ziua nu se poticneşte, pentru căvede lumina lumii acesteia; dar dacă umblă noaptea, sepoticneşte, pentru că n-are lumina în el.“ După acestevorbe, le-azis: ,,Lazăr,prietenulnostru,doarme:darMăducsă-ltrezescdinsomn“–Ioan11:9-11

Convinși că Domnul poate pune diagnostice de la distanță,uceniciis-aubucuratsăaflecăLazărareșansedevindecare:

Ucenicii I-au zis: ,,Doamne, dacă doarme, are să sefacăbine“–Ioan11:12

Nu-lînțeleseserăînsănicidedataaceasta,așacăDomnulle-aspuspefață:

„Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau căvorbeştedespreodihna căpătatăprin somn. Atunci Isusle-aspuspefață:,,Lazăramurit.Şimăbucurcăn’amfostacolo,pentruvoi,casăcredeți.Daracum,haidemsămer-gemlael“–Ioan11:13-15

Esteclarcădialogulerarupt.UceniciinuputeausăînțeleagăcuvinteleDomnuluiIsus.Eiștiauceștiauei.ElștiaceștiaEl.Celmai mult îi încurca acum această alăturare dintre moartea lui

263


Lazăr și posibilitatea lor de amerge la el. Înmodnormal, cinemoare numai este acolo unde-i este trupul. Domnul nu puteafaceaceastăgreșeală!Singurul raționamentposibileracăDom-nulerapregătitsămeargăînIudeia,undevafiomorâtși-ianunțaacumcăsevorîntâlnicuLazăr…dincolodemoarte.Cuvinteleluivorbeaudeunfeldeîncercareacredinței,așacelpuținaînțelesToma.Simplușicurajos,elrostește:

,,Haidem sămergem şi noi sămurim cu El!“ – Ioan11:16

BineînțelescăTomafăcuseunraționamentstrâmbșiajunseselaoconcluzieproastă.AveasăînțeleagămaitârziunoullimbajalluiIsus:moarteaesteunsomn,iarînviereacaodeșteptare.CeeaceaveasăseîntâmplecuLazăreraolecțiepracticădespreaceas-ta. Admirăm totuși curajul lui Toma. El fusese gata să moarăalăturideIsussubpersecuție.Defapt,așaaveasăoșisfârșeascămaitârziu…

Toma neștiutorul – Ioan 14:5,,Doamne“,I-azisToma,,,nuştimundeTeduci;cum

putemsăştimcaleaîntr’acolo?“

EsteevidentcăToma,asemeneamultoradintrenoi,afostunomlipsitdesofisticare;curajos,dargreudecapșizăbavniclatre-cereadincolodepragul lumiimateriale,spredimensiunileflexi-bilealepriceperiispirituale.Acesthandicapalluii-aprilejuitînsăDomnului să facăuneledincelemaiextraordinareafirmații alemisiuniiSale.

Toma a fost ,,geamănul“ nostru, manifestând în prea-jma lui Christos limitările cu care ne luptăm fiecare dintrenoi. Mulțumim lui Dumnezeu pentru Toma. Fără lipsa lui depătrunderespiritualăn-amfiajutațișinoiastăzidelămuririleluiChristos:

,,Isusi-azis:,,Eusuntcalea,adevărulşiviața.NimeninuvinelaTatăldecîtprinMine.Dacăm-ațificunoscutpeMine,ațificunoscutşipeTatălMeu.ŞideacumîncoloÎlvețicunoaşte;şiL-ațişivăzut“–Ioan14:6-7

264

Daniel Brânzei

Nedumeririle luiToma i-auprilejuitDomnuluiacesteverita-bilerevelațiidivine.Curajulcucareși-amanifestatlipsadeprice-perei-adatîndrăznealășiluiFilip:

,,Doamne“,i-azisFilip,,,arată-nepeTatăl,şineestedeajuns“(Ioan14:8).

IarlămurireamustrătoareprimitădeFilipaprimitunrăspunsdecareaveamnevoieastăzitoți:

„Isusi-azis:,,Deatîtavremesîntcuvoi,şinuM’aicu-noscut,Filipe?CineM’avăzutpeMine,avăzutpeTatăl.Cum zici tu dar: ,Arată-ne pe Tatăl?` Nu crezi că Eusunt înTatăl, şiTatăleste înMine?Cuvintele,pecarevilespunEu,nu lespundelaMine;ciTatăl,care locuieşteînMine,El face aceste lucrări ale Lui.Credeți-Mă căEusîntînTatăl,şiTatălesteînMine;credețicelpuținpentrulucrărileacestea”(Ioan14:9-11).

Toma este o dovadă că omul firesc nu poate primi lucrurileDuhului,cumvaspunemaitârziuapostolulPavel(1Cor.2:6-16).Știindacestea,DomnulIsusîipromiteluiTomașiluiFilipcăvaveniovremecândDuhulîivaajutapeceicredincioșisăpătrundălesneîndimensiunileviețiispirituale:

„Adevărat,adevărat,văspun,căcinecredeînMine,vafaceşiel lucrărilepecari le facEu;ba încăva facealteleşimaimaridecîtacestea;pentrucăEumăduclaTatăl:şioricevețicereînNumeleMeu,voiface,pentrucaTatălsăfieproslăvit înFiul.Dacă veți cere ceva înNumeleMeu,voiface.DacăMăiubiți,vețipăziporuncileMele.ŞiEuvoirugapeTatăl,şiElvăvadaunaltMîngâietor(Greceşte:Paraclet,apărător,ajutor.),caresărămânăcuvoiînveac;şi anume, Duhul adevărului, pe care lumea nu-l poateprimi, pentrucă nu-L vede şi nu-L cunoaşte; dar voi Îlcunoaşteți, căci rămâne cu voi, şi va fi în voi. Nu vă voilăsaorfani,Măvoiîntoarcelavoi.

Peste puțină vreme, lumea nuMă vamai vedea, darvoiMăvețivedea;pentrucăEutrăiesc,şivoiveți trăi. Înziuaaceea,veți cunoaşte căEusunt înTatălMeu, căvoisunteți înMine, şi că Eu sunt în voi. Cine are poruncile

265


Meleşilepăzeşte,acelaMăiubeşte;şicineMăiubeşte,vafi iubitdeTatălMeu.Eu îlvoi iubi,şiMăvoiarăta lui.”-Ioan14:12-21

Care este însă secretul pentru primirea acestui Duh al luiDumnezeu? Aceasta a vrut să afle, alături de Toma și de Filip,Iuda,nuvânzătorul:

,,Iuda, nu Iscarioteanul, I -a zis: ,,Doamne, cum sefacecăTeveiarătanouăşinulumii?“Dreptrăspuns,Isusi -a zis: ,,DacăMă iubeşte cineva, va păzi cuvîntulMeu,şi TatălMeu îl va iubi. Noi vom veni la el, şi vom locuiîmpreună cu el. Cine nu Mă iubeşte, nu păzeşte cuvin-teleMele.Şicuvîntul,pecare-lauziți,nuestealMeu,cialTatălui, careM-a trimes. V-amspusaceste lucruri cîtmaisîntcuvoi. DarMângâietorul,adicăDuhulSfânt,pecare-LvatrimeteTatăl,înNumeleMeu,văvaînvățatoatelucrurile,şivăvaaduceamintedetotcev-amspusEu“–Ioan14:22-26

Toma – singuraticul – Ioan 20:24„Toma, zis Geamăn, unul din cei doisprezece, nu era

cueicîndavenitIsus“(Ioan20:24).

Cel mai rău lucru pe care-l putem face atunci când avemprobleme este să ne ascundem în singurătatea suferinței. Ruptde părtășia ucenicilor, Toma a fost muncit de gândurile luideznădăjduite.Neputemînchipuifoarteușorraționamentelelui:

,,DacăIsusamurit,atunciEln-a fostcineamcrezutnoiicăeste,FiulluiDavid,Mesiacelașteptatînlume.Dacăn-afostcineam crezut noi că este, anii aceștia de ucenicie au fost un timppierdutdegeaba.“

Nimeninuștieprecisdecen-afostTomaîmpreunăcuceilalțicândlis-aarătatDomnul.Putemdoarsănedămcupărerea.Ceesigurestecălipsaluial-apăgubitdeoexperiențăextraordinară.Dumnezeu îl hărăzise însă unui har și mai mare. Ioan îlpropulsează în frunteacelorpedeplinconvinșide înviere,spul-berândastfelîndoielilecelorispitițisătreacăprinaceleașistărica

266

Daniel Brânzei

el.Cuvintelecucareareacționatellavesteaînvieriiaufostcuvin-telecares-auzbătutcaptiveînminteamultoradintrenoi:

„Ceilalțiucenici i-auzisdeci: „AmvăzutpeDomnul!”Dar el le-a răspuns: „Dacă nu voi vedea în mâinile Luisemnulcuielorşidacănuvoipunedegetulmeuînsemnulcuielor, şi dacănu voipunemânamea în coastaLui, nuvoicrede”(Ioan20:25).

Toma – raționalistul convertit la credință – Ioan 20:28Cemaretrebuiesăfifostsupărareaucenicilorcândle-aspus

cănu-icrede!PeTomal-aauzitînsăși…altcineva:„După opt zile, ucenicii lui Isus erau iarăş în casă; şi

era şiToma împreună cu ei.Pe cânderauuşile încuiate,a venit Isus, a stătut înmijloc, şi le -a zis: ,,Pace vouă!“ Apoiazis luiToma: ,,Adu-țidegetul încoace,şiuită-te lamâinileMele;şiadu-țimâna,şipune-oîncoastaMea;şinufinecredincios,cicredincios“(Ioan20:26-27).

Tomaafostsurprinsdecâtevalucruri.Maiîntâi,DomnulIsusaapărutîntreei„dinsenin“,fărăsădeschidăoușă,așa…prinzi-duri.PuteaacumsăîlpipăieșisăseconvingăderealitateaființeiSale.Nunueradoaro“apariție“,ofantomăauneiiluziicolective!

Celmaimultl-alovitînsăpeTomafaptulcă,deșinufusesedefață,Domnulștiaceeaceelspusese.Înmustrareaprimită,Tomaprimește dovada indiscutabilă că Cel înviat este deasupra firii.Elpoatespuneacumcăaniideucenicien-au fostdoaruntimppierdut,cioadevăratășiuimitoareumblarecuDumnezeu:

„Dreptrăspuns,TomaI-azis: ,,DomnulmeuşiDum-nezeulmeu!“(Ioan20:28)

RațiunealuiTomaacapitulatînfața..dovezilor!Mintea noastră, limitată la dimensiunile experienței perso-

nale, pătrunde greu dincolo de cortina lucrurilor ,,pipăite“ cusimțurile noastre. Putem spune din nou că ,,Geamănul“ nostrune-a înlocuit într-o experiențănecesară.Toma s-a îndoit atuncipentrucaniciunuldintrenoisănumaitrebuiascăsăomaifacăastăzi. Slăbiciunea lui este întărirea noastră, iar promisiunea

267


făcută lui este realitatea experiențelor noastre, trăite prin …credință:

,,Tomo“ i -a zis Isus, ,,pentrucăM-ai văzut, ai crezut.Fericedeceicen’auvăzut,şiaucrezut“(Ioan20:29).

268

Daniel Brânzei

269


Capitolul 21 - Epilog - Ce rămâne de spus după ce s-a spus

totul?

Ultimul capitol al evangheliei lui Ioan este o adăugire, unapendix,o lămurirenecesară. Ioanasfârșitdespusceeaceși-apropusodatăcuafirmațiadinfinalulcapitolului20:

,,Isus a mai făcut înaintea ucenicilor Săi multe* altesemne,carenusuntscriseîncarteaaceasta.DarlucrurileacesteaaufostscrisepentrucavoisăcredețicăIsusesteHristosul,FiulluiDumnezeu;şi,crezând,săavețiviațaînNumeleLui“(Ioan20:30-31).

Deceamaifostatuncinevoiedecapitolul21?Pentrudouămotive,născuteamândouădinmodestiașisme-

renia luiIoan.Pentruceiceauurechideauzit,completareadincapitolul21nuestedespreDomnul Isus șinicidesprePetru, cidespre autorul acestei extraordinare evanghelii. Intrat deliberatsubanonimatulexpresiei ,,uceniculpecare-l iubeaIsus“,Ioanadoritsălămureascădouăproblemecare-ltulburaușisăcorectezeimagineafalsăpecareoaveauuniidespreel.

Pe fondul rivalității pentru întâietate care existase tot tim-pulîntrePetrușifii luiZebedei(Mat.20:20-28),Ioanalămuritodatăpentru totdeaunașipentru toți careestepărerașipozițiasa.Deci,capitolul21seocupădereabilitareașiridicarealuiPetrușidezvonulcareserăspândisedesprepresupusa,,imortalitate“aluiIoan.

270

Daniel Brânzei

Reabilitarea lui PetruIoanaavuttoatăviațaluiorelațiedeosebităcuSimonPetru,

pecarel-acunoscutîncădinaintedeadeveniucenicalDomnu-lui Isus. Luca 5:10 ne spune că ei pescuiau împreună. ProbabilcăPetruera încădepeatunciunompe carevârsta şimaialespersonalitateal-auajutatsăocupeopozițiedeliderîntreceilalți.Marcunespunecăaceştipescariaveaudejacreeatăîntreeiooa-recareintimitate:

„Dupăceaieşitdinsinagogă,aintratîmpreunăcuIa-covşiIoanîncasaluiSimonşialuiAndrei“(Marcu1:29).

PeIoanşiPetruîiîntâlnimapoiîmpreunăîngrupulrestrânsdeucenicipecarei-aluatDomnulIsuscuSinepestetot(Petru,Iacov şi Ioan sunt împreună cu Isus pe Muntele schimbării lafață, în grădina Ghețimani, etc.). Tot împreună sunt trimişi săpregăteascăPasteleînaintederăstignireaDomnului(Luca22:8),împreunăseducîncurteaMareluiPreot(Ioan18:16),împreunăîivedemfugindlamormântsăverificeînvierea(Ioan20:1-10)şitotîmpreunăîigăsimdupăînălțarealuiIsuslacer.

În activitățile Bisericii primare, Petru și Ioan sunt înfățișațimergândîmpreunălaTemplu.(Fapte3:1)șitotîmpreunăi-agăsitșiapostolulPavelcânds-asuit,,dupăcincisprezeceani“laIeru-salim.CeidoifuseserătovarăşiînmeseriadepescarişiMântuito-ruli-atransformatîn„pescarideoameni“(Marcu1:17).

Princompletareadinacestcapitol,Ioansecoboarăpesineși-lînalțădePetru.Oricebuncreștinartrebuisăfacălafelșisădeaîntâietateîncinstecelorlalțidinjur.Defapt,aceastăsmerirealuiIoanșiridicarealuiPetruaînceputdincapitolul18șicuprindetreiepisoade.

Primul s-a petrecut în curtea Marelui Preot. Pentru că maitoțicititoriideatuncișideacumaievangheliilorîlcriticăpePe-tru pentru lepădarea din curteaMarelui Preot, Ioan se declarăpesinemaivinovatdecâtPetrușimaiapropiatdeMarelePreotdecâtafostvreodatămarelepescar:

,,SimonPetrumergeadupăIsus; totaşaa făcutşiunaltucenic.UceniculacestaeracunoscutdemarelepreotşiaintratcuIsusîncurteamareluipreot.Petruarămasînsăafară la ușă. Celălalt ucenic, care era cunoscut marelui

271


preot,aieșitafară,avorbitcuportărițașiabăgatpePetruînăuntru.(Ioan18:15).

Al doilea a avut loc în dimineața învierii la mormântul gol.PentrucăceideatunciîlcredeaupePetruinferiorluiIoanînpro-blemacredincioșieișiatașamentuluifațădeMântuitorul,IoanîlînalțăpePetrufăcândpublicăîndrăznealaMareluipescar:

,,AalergatlaSimonPetruşilacelălaltucenic,pecare-liubea Isus, şi le-a zis: „Au luat peDomnul dinmormântşinuştiuundeL-aupus”.Petruşicelălaltucenicauieşitşiauplecatspremormânt.Auînceputsăalergeamândoiîmpreună. Dar celălalt ucenic alerga mai repede decâtPetru şi a ajuns cel dintâi lamormânt. S-a plecat şi s-auitatînăuntru,avăzutfâşiiledepânzăjos,darn-aintrat.SimonPetru,careveneadupăel,aajunsşiel,a intrat înmormântşiavăzutfâşiiledepânzăjos.Iarştergarul,carefusesepuspecapulluiIsus,nueracufâşiiledepânză,cifăcutsulşipusîntr-unaltloc,singur.Atunci,celălaltuce-nic,careajunseseceldintâilamormânt,aintratşielşiavăzut,şiacrezut.Căcitotnupricepeaucă,dupăScriptură,Isustrebuiasăînviezedinmorți“(Ioan20:2-9).

,,S-arputeacaPetrusămeargămaiîncet,parecăspuneIoan,darcândmerge,elmergefărășovăială,pânălacapăt“.

Celdealtreileaepisods-apetrecutlapescuireaminunatădepeMareaTiberiadei,dupăînviere.Pentrucămulțieraudepărerecă Petru s-a descalificat pentru slujire prin lepădarea publică,iarIoans-acalificatpentrucăafostsingurulucenicprezentsubcruce la răstignire și o primise în custodie pemamaDomnului(Ioan19:25-28),Ioanscrieîncompletareapecareocitimînca-pitolul21despre,,ordinarea“luiPetru,despremisiuneaspecialăpecarei-adat-oDomnulșidesprepredestinareamartirajuluicucare-șivaîncheiaPetruexistența:

,,Dupăceauprânzit,IsusazisluiSimonPetru:„Simone, fiul lui Iona,Mă iubeşti tu mai mult decât

aceştia?”„Da,Doamne”,I-arăspunsPetru,„ştiicăTeiubesc”.Isusi-azis:„PaştemieluşeiiMei”.I-azisadouaoară:

„Simone,fiulluiIona,Măiubeşti?”

272

Daniel Brânzei

„Da,Doamne”,I-arăspunsPetru,„ştiicăTeiubesc”.Isusi-azis:„PaşteoițeleMele”.A treia oară i-a zis Isus: „Simone, fiul lui Iona, Mă

iubeşti?”Petrus-aîntristatcă-iziseseatreiaoară:„Măiubeşti?”

șiI-arăspuns:„Doamne,Tutoateleştii,ştiicăTeiubesc”.Isusi-azis:„PaşteoileMele!Adevărat, adevărat îți spun că, atunci când erai mai

tânăr,singurteîncingeaişiteduceaiundevoiai,dar,cândveiîmbătrâni,îțiveiîntindemâinileşialtultevaîncingeşitevaduceundenuveivoi.”AzislucrulacestacasăaratecucefeldemoartevaproslăviPetrupeDumnezeu“(Ioan21:15-19).

C.H.MackintoshvedeînIoan21treifeluriderestabilirealuiPetru:oreabilitareaconștiinței,unaainimiișialtaaumblării:

Prima dintre ele, cea a conștiinței, este foarteimportantă. și s-a întâmplat într-o întâlnire despre carenuștimdecâtaluzivdinScriptură.Aflămdespreeade laevanghelistulMarcu,uceniculșicronicarulluiPetru.Doarelomenționeazăîntexteledespreînviere:

„El le-azis:„Nuvăînspăimântați!CăutațipeIsusdinNazaret, care a fost răstignit. A înviat, nu este aici; iatăloculunde Îl puseseră.Darduceți-văde spuneți ucenici-lorLuişilui PetrucămergeînainteavoastrăînGalileea;acoloÎlvețivedea,cumv-aspus”(Marcu16:6-7).

AflămdespreeadinscrierileapostoluluiPavel:

„V-am învățat înainte de toate, aşa cum am primitşi eu, că Hristos a murit pentru păcatele noastre, dupăScripturi, că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, dupăScripturi,şicăS-aarătatluiChifa,apoicelordoisprezece.DupăaceeaS-aarătatlapestecincisutedefrațideodată,dintre care cei mai mulți sunt încă în viață, iar unii auadormit.Înurmă,S-aarătat luiIacov,apoituturorapos-tolilor.(1Corinteni15:3-7).

273


Pavel menționează două arătări individuale pentruPetru și pentru Iacov, fratele celui născut în Nazaret înfamiliaMariei. Nu ne rămâne decât să ne imaginăm câtdeemoționantetrebuiesă fi fostacestedouăîntâlniri. Înurma lor,Petruaprimit iertareașiacăpătatoconțtiințăcurată, iarIacovaprimitcredințacare l-apropulsatapoiprintrelideriibisericiidinIerusalim.LamareaTiberiadei,avemde a face cu unPetru cu conștiința împăcată și cuinimaaprinsădeiubirepentruDomnul:

„Dupăaceea,IsusS-amaiarătatucenicilorSăilaMa-reaTiberiadei. Iată cumS-aarătat: SimonPetru,Toma,zisGeamăn,NatanaeldinCanaGalileii, fiii luiZebedeişialțidoidinuceniciiluiIsuserauîmpreună.

SimonPetru le-a zis: „Măduc să prindpeşte”. „Mer-gemşinoicu tine”, i-auzisei.Au ieşitşis-ausuit într-ocorabie,şin-auprinsnimicînnoapteaaceea.

Dimineața,Isusstăteapețărm,daruceniciinuştiaucăesteIsus.„Copii”,le-azisIsus,„avețicevademâncare?”Eii-aurăspuns:„Nu”.

Elle-azis:„Aruncațimreajaînparteadreaptăacora-biei,şivețigăsi”.

Auaruncat-odecişin-omaiputeautragedemulțimeapeştilor.

Atunci, ucenicul pe care-l iubea Isus a zis lui Petru:„EsteDomnul!”CândaauzitSimonPetrucăesteDomnul,şi-apushainapeelşis-aîncins,căcieradezbrăcat,şis-aaruncatînmare.

Ceilalțiuceniciauvenitcucorăbioara,trăgândmreajacu peşti, pentru că nu erau departe de țărm, decât ca ladouăsutedecoți“(Ioan20:1-8).

Când a auzit că este Domnul, Petru s-a aruncat înmare–atâtdedornicera să stea lapicioareleDomnuluisăuînviat.Conștiințaluieraînluminastrălucitoareadra-gosteicarenuseschimbăniciodată.ÎncrederealuiPetrueraneumbrită,iaracestlucrueraplăcutinimiiDomnului.

Sănuuitămniciodatăcădragosteiîiplacesăneîncre-dem în ea. Nimeni să nu-și închipuie că Îl onorează peDomnulstânddepartedeEl,pemotivulnevrednicieisale.Estetristcândgreșimșicândcădem,însăesteșimaitrist

274

Daniel Brânzei

ca, după ce am greșit și am căzut, să nu ne încredem îndragostealuiIsussauînfaptulcăElestemereugatasăneprimeascălapieptulSău.

Inimatrebuiedeasemeneasăfierestabilită.Conștiințapoate fi perfect curățită de greșeala pe care am comis-o,însă rădăcina din care a izvorât ea se poate să nu fi fostatinsă. Această rădăcină este adânc ascunsă în inimă,necunoscută nouă și altora, însă pe deplin descoperităochilor Domnului. Mândria, lăcomia, mânia și ambițiasuntdoarcâtevadinacesterădăcini.Eletrebuie judecatecomplet.

Domnul l-a luatpePetrudeoparte,pentrua turna însufletul său lumina adevărului, ca astfel el să poată dis-cernerădăcinaîncrederiiînsinedincareizvorâsecădereasa.Apoi,printr-ochemarescurtă, însăatotcuprinzătoare,DomnulîirestabileștecalealuiPetru:„Urmează-Mă!“.SăluămamintelaurmeleLuișisăcălcămpeele!

Această ,,reabilitare“a luiPetru facepartedinprovidențacucarea scrisDumnezeuprin Ioan.Fărăean-am fipututpricepecumdeaocupatPetruunlocșiunrolașadeimportantîneveni-menteledescriseîncarteaFapteleApostolilor.

Clarificarea imortalității lui IoanHermeneuticapostuleazăcă:,,Oricetextscosdincontextdevineunpretext“.Această tristă greșeală a fost făcută și de unii de pe vremea

apostolilor.Eiaupreluatofrântură,oexpresiespusădeDomnulIsusdespreIoanșiaurăspânditzvonulcăacestucenicnuvagus-tamoarteapânălarevenireaDomnului.

,,Contextul“creatdeeiafostrealitateacăIoanafostcelmaitânărdintreuceniciiDomnului, căa fostultimul rămas înviațădintre ei, că a supraviețuit unor încercări de a-l omorî (tradițiaspune că ar fi fost aruncat într-un cazan cu ulei încins) și că atrăitneobișnuitdemultpentruvremeaaceea.SeparecăIoanafostsinguruldinceidoisprezeceapostolicareamuritdemoartebună,probabilprin98d.Hr.înEfes.

275


Știind ce se spune despre el, Ioan a văzut repede că aceastăinterpretaregreșităauneiexpresiifolositedeDomnulIsuspoatedanunumaioimpresiegreșitădespreel,cipoatecauzaocăderecatastrofală de credință în clipa în care ea va fi contrazisă demoarteasa.Nu-idemiraredecică,adaugăevanghelieiscrisedeelofoarteclarăși,maiales,foartenecesarălămurire:

,,Şi, după ce a vorbit astfel, i-a zis (lui Petru): „VinodupăMine”.

Petrus-a întorsşiavăzutveninddupăeipeuceniculpe care-l iubea Isus, acela care, la cină, se rezemase pepieptul lui Isus şi zisese: „Doamne, cine este cel ce Tevinde?”Petrus-auitatlaelşiazisluiIsus:„Doamne,darcuacestacevafi?”

Isusi-arăspuns:„DacăvreaucaelsărămânăpânăvoiveniEu,ce-țipasăție?TuvinodupăMine!”

Dinpricinaaceasta,aieşitzvonulprintrefrațicăuce-niculacelanuvamurideloc.ÎnsăIsusnuziseseluiPetrucănuvamurideloc,ci:„DacăvreaucaelsărămânăpânăvoiveniEu,ce-țipasăție?”

Ucenicul acesta este cel ce adevereşte aceste lucrurişi care le-a scris. Şi ştim cămărturia lui este adevărată“(Ioan21:19b-24).

OswaldChambersaspus:,,Unadintrecelemaigrelelecțiipecaretrebuiesăleînvățămvinedinrefuzulnostruîncăpățânatdeavedea cănu trebuie săneamestecăm inviațaaltora.Estene-voiedemulttimppânăcândînvățămpericoluldeafi„providențeamatoare“, adică oameni care se amestecă în planul lui Dum-nezeupentrualții.Vezipecinevaînsuferințășispui:„N-artrebuisăsufere,voiaveagrijăsănusufere“.Îțiîntinzimânaîncalealu-crurilorîngăduitedeDumnezeupentrualeopri,darDumnezeuspune:„Ce-țipasăție?“

În cazul apostolului Ioan, din acest episodminor s-a născutunzvonuriaș,iaroameniiaucrezutovremecăIoannuvagustamoarteapânălarevenireaDomnuluiIsus.Înlocsăsesimtăflatatdeoasemeneafaimă,Ioansesimtederanjatșivreasăcorectezeodenaturaremonstruoasă.AmfacebinesăneîmbrăcămșinoicumodestialuiIoan.

276

Daniel Brânzei

Înmodindirect, incidentul îidăvoie luiIoansădepunădis-cretșimărturialuipersonalădespredivinitatealuiIsusHristos:

Ucenicul acesta este cel ce adevereşte aceste lucrurişi care le-a scris. Şi ştim cămărturia lui este adevărată“(Ioan21:19b-24).

Este cea de a șaptea mărturie personală din evanghelianesinoptică.Mesajulesteinexorabilșinespune:

,,Degeabas-auconvinstoțiaceștia,dacănum-așficonvinseuînsumi.Ceaufăcutalțiimăpoateimpresiona,darnumaiceeacefaceumământuie“.

În felul acesta, Evanghelia lui Ioan continuă să fie, de douămiideani, oprovocarepersonalăpentru toți cititorii ei, pentrumineșipentru...tine.

Un final fără sfârșitȘiceeste,laurmaurmei,viața?Ioanpuneînultimelecuvinte

din,,alergarealuisprePaște“unmesajselectiv:,,Mai suntmulte alte lucruri, pe care le-a făcut Isus,

care,dacăs-arfiscriscude-amănuntul,credcănicichiarîn lumeaaceastan-ar fi putut încăpea cărțile care s-ar fiscris.Amin“(Ioan21:25).

Elnereaminteștecăn-ascriscasăvedemceștie,n-ascristotce știe și, înniciun caz,n-a scris tot ce s-arputea scriedespreIsusChristos.Apostolulacesta,,nepereche“îșilasăcititoriiînfațauneiferestredeschise,făcându-nepeuniisăregretămcăs-aopritaici,deșiamfipututaflamaimultedelael.

DecefaceIoanașa?Înprimulrândpentrucăsubiectuldes-pre care a scris nu este epuizabil.Dumnezeul lui Ioan estemaimareca lumea(,,n-arfi încăput“).ÎnChristosne-amîntâlnitcuDumnezeu.Elnuestedoar„mare“,esteinfinit!Nusepoatescrie,,exaustiv“desprecevacen-arelimită,iarlumeanoastrănupoatecuprinde pe Cel ce a făcut-o! El este peste tot și poate fi găsitoriundevreasăselasegăsitdeceice-Lcaută.

Înaldoilearând, Ioan faceașacasăneatragăatențiasănumergempeopistăgreșită.Viațaadevăratănuesteoacumularearogantădecunoștințe,cioinvitațielaapropiereadeDumnezeu.

277


Timpdecâțivaaniamavutharulsăstudiezsăptămânalbibliacuungrupde tineribaptiști șipentecostali.Spre sfârșitul aces-tor ani,m-amoprit puțin dincolo de ușă și am tras cu urechealacevorbeauei înăuntru.Numaierauadolescențiidealtădată.Ajunseseră bărbați în toată puterea cuvântului (sau a Cuvântu-lui!).Dialogulloreraaltfel,maiadânc:

„Viațavinepestenoinucumneașteptămnoi,ciașacumvreaea.Planificărilenoastresuntadeseadatepestecap.Daresteînto-tdeaunamaibinecumlerânduieșteDumnezeu.“

Auzeam vorbele lor, dar în urechilemele răsuna ecoul unoraltecuvinte,învățatenupreademult:

„Viața veșnică este aceasta: Să Te cunoască pe Tine,SingurulDumnezeuadevărat și pe IsusChristos,pe careL-aitrimisTu“–Ioan17:3

Viața, învaloareaei ceamai înaltă, estemereualtcevadecâtne imaginămnoi, înăuntrul acestei cutii de improvizațiinumităexistență. Noi numim viață ceea ce trece, Dumnezeu numeșteviațăceeacerămâne.Noinumimviațăevenimentelecaresesuc-cedasemeneastâlpilordetelegrafșipeisajelorprinfațageamu-lui de tren. Dumnezeu numește viață relația pe care o stabilimcu El în interiorul compartimentului de tren în care călătorimîmpreună … Viața nu este niciodată ceea ce cunoaștem, cicât Îl cunoaștem pe El prin această interfață cosmică numităcircumstanțialexistență.

Ioan este un minimalist care nu minimalizează însăimportanța subiectului abordat. El este conștient că scrie puțindespreunsubiectfoartemare.Câtdemare?Câtnu-lpotconținetoatecărțileșitoatălumea,pentrucăEleste,chiarașa,...dinaltălume.

Însensulacestaprofund,viațameași a tanuse sfârșește lamormânt, ci continuă cu capitolul ei principal: eternitatea, iarIsusChristos,eibine,IsusChristosestedejaacoloșineașteaptă.

278

Daniel Brânzei

De același autor:

OrevărsaredeviațăBibliacuexplicațiiBibliaplanuluiprofeticAmintiricusfinți(vol.1,2,3,4)Divorțșirecăsătorire–diferițiautoriSamuel,Judecători,Rut(Chemarelaascultaresipocainta)Ezechiel(Chemareaslavei)Eclesiastul(Chemareaveșniciei)Iov(Chemareaharului)Proverbe(Chemareaînțelepciunii)Estera(Chemareadatoriei)Efeseni(ChemareaBisericii)ÎncredințeazăDomnuluinerviităiobositiGhidulfamilieicreștine–diferițiautoriGrijadefratiLucruriledesusIntroducereinteologie–J.C.Wenger

Plan de publicare-cereredesuportfinanciar:

FapteleApostolilor(ChemareaNeamurilor)Apocalipsa(Chemareamiresei)1,2Regiși1,2Cronici(Chemareatronului)1,2Tesaloniceni(ChemareaMirelui)Pribeaglarăscruci(schițeautobiografice)

279


280

Daniel Brânzei

chemarea unui paște mai profund - wordpress.com · s-o iau. nimeni nu mi-o ia cu sila, ci o dau eu...

Documents