CETATEA DE SCAUN A SUCEVEI

Cetatea de Scaun a Sucevei, întâlintă şi sub denumirea de Cetatea Sucevei, este o cetate medievală aflată la marginea de est a oraşului Suceava (în nord-estul României). Ea se află localizată pe un pinten terminal al unui platou aflat la o înălţime de 70 m faţă de lunca Sucevei. De aici, se poate vedea toata valea Sucevei.

Este preferată folosirea termenului de Cetatea de Scaun a Sucevei şi nu a celui de Cetatea Sucevei, deoarece în Suceava au existat două cetăţi: Cetatea de Scaun şi Cetatea de Apus (Cetatea Şcheia), ambele fiind construite de domnitorul Petru I Muşat (1375-1391).

Cetatea Sucevei făcea parte din sistemul de fortificaţii construit în Moldova la sfârşitul secolului al XIV-lea, în momentul apariţiei pericolului otoman. Sistemul de fortificaţii medievale cuprindea aşezări fortificate (curţi domneşti, mănăstiri cu ziduri înalte, precum şi cetăţi cu importanţă strategică) în scop de apărare, întărite cu ziduri de piatră, valuri de pământ sau având şanţuri adânci.

Cetatea a fost construită la sfârşitul secolului al XIV-lea de Petru I Muşat, a fost fortificată în secolul al XV-lea de Ştefan cel Mare şi distrusă în secolul al XVII-lea (1675) de Dumitraşcu Cantacuzino. În prezent, Cetatea Sucevei se află în ruine.

Cetatea de Scaun a Sucevei a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din judeţul Suceava din anul 2004, fiind alcătuită din următoarele patru obiective:

-Fortul Muşatin – datează din secolul al XIV-lea;

-Incinta exterioară – datează din perioada 1476-1478;

-Şanţ de apărare – datează de la sfârşitul secolului al XV-lea;

-Zid de contraescarpă – datează din a doua jumătate a secolului al XV-lea.

La acestea se adaugă un sit arheologic, Platoul din faţa Cetăţii de Scaun, care este localizat la „Câmpul Şanţurilor”, la marginea de est a oraşului şi pantele de nord ale dealului şi datează din epoca medievală (secolele XIV-XVII).

Epoca lui Ştefan cel Mare

Domnitorul Ştefan cel Mare (1457-1504) a înţeles cel mai bine necesităţile construirii de clădiri fortificate pentru a apăra Principatul Moldovei de atacurile turcilor, ungurilor sau polonilor. El a construit primele mănăstiri fortificate din Moldova şi a întărit cetăţile existente.

Considerând că Cetatea Sucevei nu este suficient întărită pentru a rezista atacurilor inamicilor Moldovei, el a construit un zid de incintă care a înconjurat fortul muşatin, asemenea unui inel.

În construirea zidului de incintă, pot fi distinse două etape. În prima etapă, anterioară anului 1476, a fost construit, la aproximativ 20-25 metri de zidul fortului muşatin, un zid de incintă cu o lăţime de 1,5 metri, întărit cu trei turnuri pătrate (pe colţurile de nord-vest, sud-vest şi sud-est), care înconjurau laturile de vest, sud şi est ale primei fortificaţii; latura de nord se afla pe un pinten de deal, iar zidurile de pe această latură erau deja pe marginea dealului. Zidul de incintă avea înălţimea de 15 metri faţă de fundul şanţului de apărare, fiind prevăzut cu creneluri (goluri de tragere) plasate în partea inferioară.

Un zid lega bastionul din sud-vest a fortului muşatincu bastionul din colţul de sud-vest a zidului de incintă construit de Ştefan cel Mare. Pentru a evita prăbuşirea peretelui şanţului de apărare de pe latura de est, a fost construită o contraescarpă (un zid de piatră, cu rol de sprijin).

După cum ne informează cronicarul polonez Jan Dlugosz, oştenii aflaţi în cetate, conduşi de hatmanul Şendrea, s-au apărat eroic, iar oştile otomane au fost nevoite să se retragă. Acest asediu a demonstrat vulnerabilitatea zidurilor de incintă şi a turnurilor pătrate in faţa tirurilor de artilerie cu ghiulele de fier.

Ca urmare a celor constatate, începe a doua etapă de construcţie a cetăţii din timpul lui Ştefan cel Mare. Pentru a întări şi mai mult cetatea, domnitorul a dispus adăugarea la primul zid de incintă a unui al doilea zid, cu grosimea de 2 metri, care s-a unit cu latura de nord cu zidul fortificaţiei lui Petru Muşat. Noul zid de incintă cu o grosime apreciabilă (de cel puţin 3,5 metri) a fost prevăzut cu şapte bastioane semicirculare: câte unul pe laturile de nord-vest, sud-vest, sud, sud-est şi nord-est şi două pe latura de est. Cele trei bastioane pătrate din prima etapă au fost menţinute fiind dublate cu ziduri semicirculare.

În septembrie 1477 a fost pusă o pisanie cu stema Moldovei pentru a aminti de lucrările de refacere întreprinse după asediul din 1476. Fragmente din pisanie au fost găsite cu prilejul lucrărilor de restaurare din anul 1971.

Şanţul de apărare a fost mult lărgit, fiind extins şi pe laturile de sud şi vest, cea de nord aflându-se pe un pinten de deal după cum am spus mai înainte. Acest fapt nu a permis umplerea cu apă a şanţului de apărare, ea putându-se scurge pe latura de nord.

Intrarea în cetate a fost mutată pe latura de nord-est, unde a fost construit peste şanţul săpat cu aproape un secol în urmă un pod cu o parte fixă şi una mobilă, suspendat pe doi pioni. Odată trecut podul, vizitatorii nepoftiţi dădeau de o capcană unde puteau să-şi piardă viaţa. După capcană, au fost construite două camere de gardă de o parte şi de alta a intrării.

De asemenea, în interiorul cetăţii, tot în perioada lui Ştefan cel Mare, au fost dezvoltate şi construcţiile cu parter şi etaj datând din epoca anterioară. Pe parte de est a fortului care avea trei

etaje se aflau încăperile destinate voievodului şi familiei sale, atunci când locuiau în cetate. Pardoseala încăperilor era din cărămizi smălţuite, iar pereţii şi sobele au fost îmbrăcate în teracotă.

Pe latura de est, în dreptul bastionului, a fost construită o încăpere destinată a fi pulberărie (depozit de praf de puşcă). Pe platou, la 1 km distanţă de cetate, au fost construite întărituri pentru apărare, constând din gropi şi şanţuri mari care au fost nivelate în timp.

În perioada domniei lui Ştefan cel Mare, Cetatea Sucevei era apărată de o garnizoană puternică, condusă de pârcălabi (dregători domneşti). La începutul domniei lui Ştefan, sunt menţionaţi pârcălabii Iliaş şi Ponici. Începând din a doua jumătate a secolului al XV-lea, pârcălabii au purtat denumirea de portari ai Sucevei. În timpul asediului din anul 1476, portat al Sucevei era Şendrea, cumnatul lui Ştefan cel Mare, urmat în funcţie de Luca Arbore.

Descrierea cetăţii

Cetatea de Scaun a Sucevei este formată din mai multe elemente componente. Între cetate şi restul platoului se află un şanţ de apărare, ale cărui pereţi dinspre platou de pe latura de est au fost consolidate cu o contraescarpă. O astfel de construcţie a existat şi pe latura de sud, dar s-a prăbuşit. Pe latura de vest şi pe cea de sud-vest a fost construit un val de apărare artificial.

În cetate se pătrundea printr-un pod de acces cu o parte fixă şi cu o alta mobilă, sprijinit în doi piloni înalţi din piatră. Partea mobilă se putea ridica în caz de primejdie, dar odată trecut de ea există o capcană în care putea cădea vizitatorii nepoftiţi. Trecut şi de partea fixă a podului, ajungem în curtea interioară a cetăţii. De acolo pentru a intra în clădirea fortului se trecea printr-un sistem de trei porţi, apărate de soldaţi ce stăteau în camere de gardă, special amenajate.

Fortul muşatin are un plan dreptunghiular, având laturile de nord şi de sud de 36 de metri şi laturile de est şi vest de circa 40 de metri, cu ziduri groase de circa 1,50 metri, întărite din loc în loc cu turnuri de apărare, de formă pătrată.

În mijlocul fortului se afla o curte interioară largă, înconjurată de încăperi cu diferite întrebuinţări:

-pe latura de est, care avea trei etaje, se aflau apartamentele domneşti (ale voievodului şi ale familiei sale, când locuiau în cetate), un depozit de alimente şi un paraclis. Ferestrele încăperilor domneşti aveau dimensiuni mai mari, având ancadramente sculptate în piatră. În paraclis se pătrundea din curtea interioară prin intermediul unei scări de piatră în spirală. Pereţii paraclisului erau acoperiţi cu pictură în frescă. În dreptul intrării de pe latura nord-est, în zona porţilor, se afla o cameră pentru corpul de gardă, care păzea intrările.

-pe latura de vest se afla la subsol o pivniţă întinsă, sub formă de hală, în care se pătrundea din curtea interioară printr-o scară care cobora. Pivniţa era împărţită în doua nave prin

stâlpi masivi, dreptunghiulari, legaţi, pe de o parte, între ei prin arcuri semicirculare formate din bolţari, iar pe de altă parte, prin arcuri corespunzătoare, transversale, cu pereţii laterali. La parter există o sală de mari dimensiuni, în care se întrunea Sfatul Domnesc. Sala avea console în stil gotic, console în stilul Renaşterii, chei de boltă dintre care una cu stema Moldovei.

-pe latura de sud se aflau baia domnească şi o închisoare în turnul de pe mijlocul laturii sudice a fortului muşatin. Iniţial, intrarea se făcea pe latura de sud, printr-o poartă încununată de un arc semicircular.

-pe latura de nord nu existau încăperi, aici aflându-se doar zidul de incintă şi zidul fortului cu bastioane pătrate.

În exteriorul fortului se află zidurile de incintă construite în două etape, identificabile uşor, un zid din vremea lui Alexandru cel Bun paralel cu latura de sud şi un zid din vremea lui Ştefan cel Mare perpendicular pe turnul pătrat de pe latura de sud-vest. Zidurile de incintă au şapte bastioane semicirculare, trei dintre ele având pereţii interiori de formă pătrată. Pe latura de est a zidurilor s-a construit depozitul de praf de puşcă, iar pe latura de sud s-a amenajat un loc de execuţie.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Cetatea_de_Scaun_a_Sucevei#Construc.C8.9Bia_lui_Petru_I_Mu.C8.99at