cele 613 porunci

8/19/2019 Cele 613 Porunci

1/20

perioadele de crizã, a introdus o raþiune de a fi în existenþa indivizilor ºi anaþiunii ºi a furnizat o motivaþie pentru urmãrirea excelenþei morale ºi spirituale;aceastã credinþã nu a degenerat decât arareori în etnocentrism.

PORUNCI, CELE 613Ebr .: Tariag miþvot

Porunci atestate în Pentateuh ca fiind transmise oral de Dumnezeu luiMoise, pentru ca el sã le transmitã mai departe copiilor lui Israel. Ele alcãtuiaucondiþiile Legãmântului dintre Dumnezeu ºi poporul sãu ºi se cereau respectateca atare. Un amora din sec. al III-lea, Rabi Simlai, a arãtat cã din totalul celor 613(prescurtat, tariag , potrivit valorii numerice a consoanelor care alcãtuiesc acestcuvânt), 365, adicã tot atâtea cât zilele anului solar, sunt negative (interdicþii) ºi248, cât numãrul pãrþilor corpului, sunt pozitive (datorii) (Mak . 23b). Acestenumere, deºi absente din literatura tanaiticã, au fost ulterior recunoscute caautentice de cãtre autoritãþile halahice ºi au fãcut obiectul multor dezbatericonsemnate în operele rabinice clasice.

Poruncile au fost grupate dupã mai multe criterii. Tora vorbeºte de hukim(precepte) ºi miºpatim (sentinþe; 18, 4-5): primele cu referire la acþiuni rituale,

caracterizate ca obligaþiile „omului faþã de Cel Omniprezent” (ben adamla-makom); celelalte reglementând relaþiile “omului faþã de aproapele sãu” (ben adam le-havero ). Înþelepþii definesc miºpatim ca fiind legi raþionale. Astfel, deexemplu, interdicþiile de a ucide sau de a fura, “chiar dacã nu ar fi venit de laDumnezeu, tot ar fi trebuit adoptate de societate”. În ceea ce priveºte hukim , —de pildã interdicþia de a consuma carne de porc (Deut. 22, 11) sau de a purtahaine din þesãturi amestecate —, motivaþia lor scapã raþiunii omeneºti. Desprehukim , stã scris: “Eu sunt Domnul. Eu le-am poruncit ºi voi nu aveþi dreptul sã le

puneþi la îndoialã” (Ioma 67b; Lev. 18, 5). Învãþaþii au mai adãugat ºi alteclasificãri. Ei fac, de pildã, o deosebire între poruncile legate de pãmânt, careimplicã produse agricole, ºi celelalte porunci care nu au legãturã cu pãmântul.Cele dintâi (cum ar fi zeciuielile asupra roadelor pãmântului) sunt valabilenumai în Þara Sfântã; celelalte (de ex., mezuza care se fixeazã la stâlpul uºii) suntuniversal valabile. Unii comentatori susþin cã toate poruncile au fost date spre afi respectate în Ereþ Israel; cele care rãmân valabile în diaspora sunt respectate,pentru ca Israel sã nu-ºi piardã obiºnuinþa pânã la revenirea în þarã (cf. Sifre la

Deut. 11, 18)O altã clasificare face deosebirea între poruncile pozitive legate de un

moment bine precizat — de ex., suca ºi lulav , care se referã la Sucot —, ºi altele


2/20

care nu depind de un moment anume, ca mezuza ºi binecuvântãrile de dupãmese. Spre a-ºi putea îndeplini sarcinile gospodãreºti, femeile sunt scutite, cuunele excepþii, de respectarea poruncilor asociate cu anumite momente fixe. Deasemenea, femeile nu au obligaþia sã studieze Tora sau sã aducã jertfe. În plus,mamele sunt scutite de anumite porunci în raport cu copiii, pe care taþii sunt

þinuþi sã le împlineascã. Taþii, de exemplu, trebuie sã se îngrijeascã de circumciziacopiilor ºi sã-i înveþe Tora (Kid . 34a-36a). Totuºi femeile pot îndeplini, dinproprie iniþiativã, anumite porunci de care sunt scutite.

Autoritãþile medievale au împãrþit, la rândul lor, poruncile în cele aflate învigoare doar pe parcursul existenþei Templului ºi cele care rãmân obligatorii întoate timpurile. Astfel, legile cu privire la jertfe nu s-au mai aplicat dupãdistrugerea Templului. La fel, legile referitoare la robii evrei (Ex. 21, 6 et infra ) ºila anul jubileului (Lev. 25, 8 et infra ) au încetat a mai fi aplicate din momentul în

care cele zece triburi din regatul lui Israel au fost duse în robie. Mulþi învãþaþimedievali sunt de pãrere cã nici prevederile cu privire la anul ºabatic nu maisunt în vigoare ca poruncã biblicã, deºi restricþiile aferente se pãstreazã caporunci rabinice. S-a estimat cã, în perioada Exilului, doar 270 de porunci din 613au rãmas efectiv valabile.

Cea mai veche enumerare a celor 613 porunci apare în perioada gaonicã, înintroducerea la Halahot ghedolot , lucrare atribuitã lui ªimon Kaiara, care a trãit

în sec. al IX-lea. Autorul enumerã mai întâi 350 de porunci negative, grupate înfuncþie de severitatea pedepselor prevãzute pentru încãlcarea lor; urmeazã 182de porunci pozitive cu caracter general, apoi 18 destinate preoþilor ºi, în sfârºit,65 privitoare la diferite îndatoriri comunitare. De fapt, numãrul total alporuncilor enumerate aici este de 615, deoarece autorul adaugã, în modsurprinzãtor, datoria de a citi Cartea Esterei de Purim ºi cea de a aprindelumânãrile de Hanuca, deºi ambele sãrbãtori dateazã din epoca postbiblicã.

În aceastã perioadã ºi în secolele urmãtoare, poeþii liturgici ( paitanim)

obiºnuiau sã compunã azharot (literal: “avertismente”, termen prin careTalmudul desemneazã poruncile negative), în care enumerau cele 613 porunci,spre a fi recitate de ªavuot, sãrbãtoarea primirii Torei.

În opera lui cu privire la filozofia evreiascã, Saadia Gaon împarte poruncile în douã categorii principale: cele pe înþelesul raþiunii omeneºti (sihliot ) ºi cele pecare raþiunea nu le pricepe, dar rãmân totuºi dictate de Dumnezeu (ºimiot ).Saadia le subîmparte în continuare în diferite grupe (Emunot ve-Deot ). Tot el întocmeºte ºi o altã clasificare a celor 613 porunci în funcþie de relaþia lor cuDecalogul. Dupã pãrerea lui, ordinul dat copiilor lui Israel de a scrie “toatecuvintele Torei pe pietre mari” (Deut. 27, 3) se referea, de fapt, la cele 613 miþvot .


3/20

Bahia ibn Pakuda (sec. al XI-lea) distinge “poruncile membrelor”, cele carese materializeazã printr-o acþiune vizibilã, de “poruncile inimii” (hovot ha-levavot ), cele care se îndeplinesc în conºtiinþã; lucrarea omonimã a lui Bahiaeste dedicatã acestora din urmã.

Maimonide (sec. al XII-lea), marele sistematizator al Halahei, a scris înarabã un Sefer ha-miþvot (“Cartea poruncilor”), în care a enumerat toateporuncile, indicând la fiecare originea ei din Pentateuh ºi modul în care esteprezentatã în sursele talmudice. Rambam aratã în introducere cã a întreprinsaceastã lucrare pentru a corecta numeroasele greºeli de enumerare din Halahot ghedolot , preluate ca atare în azharot . El enunþã de asemenea cele 14 principii pecare ºi-a întemeiat selecþia. Aproape un secol mai târziu, Nahmanide atacã operalui Maimonide, venind în apãrarea Halahot ghedolot . El pune întâi ºi întâi în

discuþie numãrul de 613, având în vedere cã nici Talmudul nu este întotdeaunaconsecvent când stabileºte care sentinþe biblice trebuie considerate porunci ºiadãugate pe listã ºi care nu. Numãrul de 613 era legat de o veche tradiþie care secerea revizuitã cu atenþie, considerã Nahmanide. Printre multele divergenþedintre cei doi mari gânditori, douã meritã o atenþie specialã. Maimonide afirmãcã rugãciunea este o poruncã pozitivã a Torei, la care înþelepþii adãugaserã doarcadrul obligatoriu ºi formularea. Nahmanide, în schimb, susþine cã Biblia nu leporunceºte nicãieri evreilor sã se roage. Pe de altã parte, Nahmanide considerã cã

Biblia conþine o poruncã pozitivã prin care evreii sunt somaþi sã se stabileascã înþara lui Israel ºi s-o ia în stãpânire, dar aceastã poruncã nu figureazã în lista luiMaimonide.

Un contemporan tardiv al lui Nahmanide, pare-se Aaron ha-Levi dinBarcelona, a compus ºi el o enumerare a celor 613 porunci, aºezându-le înordinea apariþiei lor în Pentateuh. În acest Sefer ha-hinuh , autorul stabilea mai întâi dacã porunca respectivã era sau nu valabilã în perioada exilului ºi carepersoane erau datoare s-o îndeplineascã, apoi, urmând fidel indicaþiile lui

Maimonide, expunea modul în care trebuia împlinitã.Liste ale celor 613 porunci se regãsesc ºi în operele savanþilor aºchenazi din

Evul Mediu, care adãugau ºi practicile acceptate de Halaha ca un îndrumar utilpentru credincioºi. Dintre tosafiºti, Moise din Coucy a compus un Sefer miþvot gadol (“Cartea cea mare a poruncilor”, prescurtat: Semag ), care era un rezumat al învãþãturii halahice despre cele 613 porunci, întemeiat în principal pe Miºne Tora a lui Maimonide. Halahiºtii ulteriori au recunoscut Semag ca o lucrare dereferinþã. Ceva mai târziu, Isaac din Corbeil a alcãtuit un scurt tratat asupra celor613 porunci, pe care l-a intitulat Sefer miþvot katan (“Cartea cea micã aporuncilor”, prescurtat: Semak ). El a împãrþit poruncile în ºapte categorii,adãugând liniei pur halahice o dimensiune moralã. Mulþi autori au introdus în


4/20

listã ºapte porunci suplimentare, de origine rabinicã. Deºi hotãrârile rabiniceerau desigur mult mai numeroase, acestea ºapte s-au impus, deoarece fuseserãstabilite cu atâta autoritate încât, înainte de a le împlini, credinciosul trebuia sãrosteascã o binecuvântare, recunoscând cã Dumnezeu poruncise aceastã faptã(ªab . 23a).

Pânã în ziua de azi, autoritãþile halahice continuã sã dezbatã dacã opracticã sau alta este de origine biblicã (min ha-Tora ) ºi dacã femeile sunt þinutesã respecte o poruncã sau alta. Cu privire la diferenþele dintre poruncile biblice ºicele rabinice, vezi Halaha; vezi ºi Miþva .

Cele 613 porunci, conform clasificãrii Iui Rambam

Porunci pozitive

RUGÃCIUNI ªI CREZURI

1. Sã crezi în existenþa lui Dumnezeu 2. Unicitatea lui Dumnezeu (ªema Israel ) 3. Sã-L iubeºti pe Domnul 4. Sã te temi de Domnul 5. Sã te rogi Domnului 6. Sã te apropii de El, cãutând tovãrãºia înþelepþilor 7. Sã te juri pe Dumnezeu 8. Sã umbli în cãile Domnului 9. Sã sfinþeºti Numele Lui cel sfânt 10. Sã citeºti ªema dimineaþa ºi seara 11. Sã studiezi Tora ºi sã împãrtãºeºti ºi altora învãþãmintele ei 12. Tfilin al frunþii 13. Tfilin al braþului 14. Sã porþi þiþit la veºminte 15. Mezuza 16. Adunarea poporului la sfârºitul anului al ºaptelea 17. Datoria de a transcrie o sefer Tora 18. Obligaþia regelui de a transcrie o sefer Tora 19. Binecuvântarea de dupã mese

SANCTUARUL ªI PREOÞIA

20. Construcþia Sanctuarului 21. Sã respecþi Sanctuarul 22. Paza Sanctuarului 23. Slujba leviþilor în Sanctuar 24. Spãlarea mâinilor ºi picioarelor la cohanimi 25. Aprinderea luminilor sfeºnicului în fiecare zi 26. Binecuvântarea preoþilor în fiecare zi 27. Darul pâinilor punerii înainte, în fiecare ªabat 28. Tãmâierea cu mirodenii de douã ori pe zi

29. Întreþinerea focului pe altar în fiecare zi 30. Curãþarea cenuºii de pe altar în fiecare zi 31. Îndepãrtarea persoanelor necurate de la altar 32. Cinstirea urmaºilor lui Aaron


5/20

33. Veºmintele sacerdotale 34. Obligaþia de a purta chivotul pe umãr 35. Ungerea marelui preot ºi a regilor 36. Organizarea slujbei la Templu 37. Miþva pentru cohanimi de a se face necuraþi, ocupându-se de un mort din familia lor 38. Obligaþia marelui preot de a se cãsãtori cu o fecioarã

JERTFELE PUBLICE 39. Jertfa necurmatã, adusã de comunitate în fiecare zi 40. Darul de mâncare adus de marele preot în fiecare zi 41. Jertfa de musaf de ªabat 42. Jertfa de musaf de roº hodeº 43. Jertfa de musaf în cele ºapte zile de Pesah 44. Darul de omer de 16 Nisan 45. Jertfa de musaf de ªavuot 46. Darul celor douã pâini de ªavuot 47. Jertfa de musaf de Roº Haºana

48. Jertfa de musaf de Iom Kipur 49. Jertfele marelui preot de Iom Kipur 50. Jertfa de musaf din cele ºapte zile de Sucot 51. Jertfa de musaf din a opta zi de Sucot 52. Haghiga la cele trei sãrbãtori de pelerinaj 53. Pelerinajul la Sanctuar de cele trei sãrbãtori 54. Sã celebrezi prin bucurie cele trei sãrbãtori 55. Jertfa mielului pascal 56. Consumarea mielului în noaptea de 15 Nisan 57. Al doilea Pesah de 14 Iyar 58. Consumarea mielului cu azime ºi verdeþuri amare

59. Sunarea din trâmbiþã la jertfele publice ºi la rãzboi JERTFELE INDIVIDUALE

60. Obligaþia ca animalul jertfit sã aibã minimum opt zile 61. Obligaþia ca animalul jertfit sã fie fãrã cusur 62. Obligaþia de a sãra toate jertfele aduse pe altar 63. Jertfa arderii de tot, conform ritualului prescris 64. Jertfa de ispãºire, conform ritualului prescris 65. Jertfa pentru vinã, conform ritualului prescris 66. Jertfa de mulþumire

67. Darul de mâncare, conform ritualului prescris 68. Jertfa de ispãºire a Marelui Sanhedrin când a greºit într-o hotãrâre 69. Obligaþia individului de a aduce jertfe de ispãºire pentru anumite pãcate 70. Jertfa pentru vinã în cazul unui pãcat de care nu eºti sigur cã l-ai comis 71. Jertfa pentru vinã în cazul unui pãcat sigur 72. Jertfa de ispãºire cu caracter treptat 73. Mãrturisirea pãcatelor în faþa Domnului 74. Jertfa bãrbatului dupã încetarea scurgerii necurate 75. Jertfa femeii dupã încetarea scurgerii necurate 76. Jertfa leprosului dupã vindecarea sa 77. Jertfa femeii la curãþirea dupã naºtere 78. Perceperea zeciuielii din vite în fiecare an 79. Sfinþirea primului nãscut din vitele curate 80. Rãscumpãrarea primului nãscut al omului 81. Rãscumpãrarea primului nãscut al mãgarului 82. Omorârea primului nãscut al mãgarului nerãscumpãrat


6/20

83. Obligaþia jertfelor ºi legãmintelor la prima sãrbãtoare de pelerinaj 84. Obligaþia de a aduce toate jertfele la Templu 85. Sã aduci la Templu orice animal închinat, chiar dacã nu se aflã în Ereþ Israel

JERTFE ªI LEGÃMINTE

86. Rãscumpãrarea animalelor închinate lovite de infirmitate

87. Închinarea unui animal ca înlocuitor (temura) 88. Obligaþia pentru cohen de a consuma rãmãºiþele unei minha 89. Obligaþia pentru cohen de a consuma carnea jertfelor de ispãºire ºi de vinã 90. Obligaþia de a arde carnea de jertfã atinsã de necurãþie 91. Obligaþia de a arde carnea de jertfã dupã expirarea termenului de consumare a ei 92. Miþva pentru nazireu sã nu treacã pieptenul prin pãrul lui 93. Tunderea nazireului ºi jertfele aduse de el la împlinirea legãmântului (sau dacã s-a pângãrit) 94. Obligaþia de a împlini orice jurãmânt sau fãgãduinþã 95. Mãsuri de anulare a jurãmintelor

CAUZE DE NECURÃÞIE ªI RITURI DE CURÃÞIRE

96. Necurãþia hoitului de mamifere (nevela) 97. Necurãþia celor opt specii de târâtoare 98. Necurãþia alimentelor ºi bãuturilor 99. Necurãþia femeii nida 100. Necurãþia femeii dupã naºtere 101. Necurãþia leproºilor 102. Necurãþia veºmintelor atinse de leprã 103. Necurãþia casei atinse de leprã 104. Necurãþia bãrbatului atins de scurgere 105. Necurãþia lichidului seminal 106. Necurãþia femeii atinse de scurgere 107. Necurãþia provenind de la morþi 108. Apa de curãþire care-l spurcã pe cel ce o atinge ºi-l curãþã pe cel necurat 109. Curãþirea prin scãldare în apã (mikve) 110. Ceremonia de curãþire a leprosului sau a casei atinse de leprã 111. Tunderea leprosului în a ºaptea zi dupã curãþire 112. Norme cu privire la leproºi în timpul izolãrii lor 113. Sacrificarea ºi incinerarea vacii roºii

FÃGÃDUINÞE ªI PREÞUIRI

114. Preþuirea unei persoane fãgãduite Domnului 115. Preþuirea unui animal închinat, lovit de infirmitate înainte de rãscumpãrare 116. Preþuirea unei case închinate de proprietarul ei 117. Preþuirea unui teren închinat de proprietarul lui 118. Rãscumpãrarea lucrurilor închinate cu o cincime peste preþuirea iniþialã

DARURI DIN ROADELE PÃMÂNTULUI

119. Sfinþirea roadelor pomilor în al patrulea an 120. Obligaþia de a lãsa nesecerat un colþ al câmpului ( pea) 121. Obligaþia de a lãsa nestrânse spicele rãmase în urma secerãtorilor 122. Obligaþia de a nu se întoarce pe câmp dupã un snop uitat

123. Obligaþia de a lãsa un pea din vie 124. Obligaþia de a lãsa neadunate boabele cãzute în vie 125. Obligaþia de a aduce primele roade la Templu 126. Punerea deoparte a terumei


7/20


8/20

171. Darul anual de o jumãtate de ºechel pentru întreþinerea Sanctuarului

AUTORITÃÞILE (PROFEÞI, REGI, JUDECÃTORI)

172. Obligaþia de a îndeplini ordinele profeþilor 173. Desemnarea unui rege în fruntea naþiunii 174. Autoritatea de netãgãduit a Marelui Sanhedrin

175. Luarea deciziilor cu majoritate de voturi în Marele Sanhedrin 176. Instituirea judecãtorilor ºi magistraþilor în Israel 177. Împãrþirea dreptãþii fãrã pãrtinire

MARTORI ªI MÃRTURII

178. Obligaþia de a depune mãrturie în faþa tribunalului 179. Cercetarea amãnunþitã a martorilor de cãtre tribunal 180. Pedepsirea martorilor falºi cu aceeaºi pedeapsã pe care urmãreau s-o cauzeze acuzatului

RESPECTUL PENTRU VIAÞA OMENEASCÃ. URMÃRIREA CRIMINALILOR

181. Sacrificarea unei egla arufa pentru crimele cu autor necunoscut 182. Instituirea celor 6 cetãþi de scãpare 183. Acordarea de cetãþi leviþilor 184. Construirea unei împrejmuiri în jurul acoperiºului

NIMICIREA CULTELOR PÃGÂNE

185. Distrugerea idolilor ºi a tuturor obiectelor de cult pãgân 186. Distrugerea “cetãþii pãcãtoase” 187. Nimicirea celor ºapte neamuri cananeene 188. Nimicirea urmaºilor lui Amalec 189. Rememorarea crimei lui Amalec

LEGI CU PRIVIRE LA RÃZBOI

190. Prescripþii cu privire la “rãzboiul facultativ” 191. Desemnarea unui preot însãrcinat sã îmbãrbãteze oastea în luptã 192. Rezervarea unui loc în afara taberei pentru nevoile fireºti 193. Includerea unei lopeþi în echipamentul rãzboinicului

IUBIREA APROAPELUI

194. Înapoierea obiectelor furate 195. Þedaka (milostenia) 196. Darurile care trebuie date robilor evrei eliberaþi 197. Împrumuturile acordate celor nevoiaºi 198. Împrumuturile cu dobândã cãtre neevrei 199. Înapoierea zãlogului în condiþiile prevãzute de lege 200. Obligaþia de a plãti muncitorul la sfârºitul zilei de lucru 201. Dreptul muncitorilor tocmiþi de a consuma din produse în timpul lucrului 202. Ajutorul pentru despovãrarea unui animal cãzut 203. Ajutorul pentru ridicarea la loc a unei poveri care a alunecat 204. Înapoierea obiectelor gãsite

205. Datoria de a-l mustra pe aproapele care se poartã rãu 206. Datoria de a-þi iubi aproapele 207. Datoria de a-l iubi pe strãin 208. Folosirea cântarelor, mãsurilor ºi greutãþilor corecte


9/20

TEMELIA VIEÞII DE FAMILIE

209. Cinstirea înþelepþilor 210. Cinstirea pãrinþilor 211. Respectul datorat rudelor 212. Datoria de a avea copii

213. Sfinþirea cãsãtoriei (Kiduºin) 214. Dreptul tânãrului cãsãtorit de a se veseli alãturi de soþia lui timp de un an 215. Circumcizia 216. Porunca de ibum (levirat) 217. Haliþa 218. Cel care necinsteºte o fecioarã trebuie s-o ia de nevastã 219. Cel care ºi-a învinuit nevasta pe nedrept trebuie s-o pãstreze 220. Judecarea corupãtorului 221. Legea cu privire la “frumoasa prizonierã” 222. Legea cu privire la divorþ 223. Legea cu privire la nevasta bãnuitã de infidelitate

PEDEPSIREA VINOVAÞILOR

224. Biciuirea vinovaþilor 225. Refugiul ucigaºului fãrã voie într-o cetate de scãpare 226. Execuþia legalã cu paloºul 227. Execuþia legalã prin strangulare 228. Execuþia legalã prin foc 229. Execuþia legalã prin lapidare 230. Spânzurarea obligatorie dupã anumite execuþii 231. Îngroparea celor executaþi (ºi a oricãrui mort) STATUTUL ROBILOR 232. Legi cu privire la robii evrei 233. Miþva pentru stãpân de a-ºi lua de nevastã roaba evreicã 234. Rãscumpãrarea robilor evrei 235. Obligaþia de a pãstra în slujba sa pe robul pãgân

DIVERSE LEGI CIVILE

236. Daune pentru pagubele provocate prin lovire ºi rãnire 237. Daune pentru pagubele provocate de animale 238. Daune pentru pagubele provocate de un rezervor 239. Pedeapsa hoþilor 240. Daune pentru pagubele provocate culturilor de cãtre vite 241. Daune pentru pagubele cauzate de incendii 242. Legi cu privire la paznicul voluntar 243. Legi cu privire la paznicul plãtit 244. Legi cu privire la obiectele împrumutate 245. Legi cu privire la tranzacþiile comerciale 246. Plângeri ºi dezminþiri la tribunal 247. Acordarea de ajutor unei persoane aflate în primejdie 248. Legi cu privire la moºteniri

Porunci negative

IDOLATRIA, CULTELE PÃGÂNE

1. Sã nu crezi în nici un alt dumnezeu în afarã de Domnul


10/20

2. Sã nu-þi faci idoli 3. Sã nu faci idoli nici pentru alþii 4. Sã nu faci chip (de om) cioplit, nici chiar în scopuri estetice 5. Sã nu te închini la chipuri cioplite 6. Sã nu te închini la nici o divinitate strãinã prin nici un fel de act de proslãvire 7. Sã nu te închini lui Moloh 8. Sã nu chemi duhurile morþilor

9. Sã nu faci vrãji 10. Sã nu încerci sã afli despre cultul idolilor 11. Sã nu ridici stâlpi de aducere aminte 12. Sã nu te închini la o piatrã cioplitã 13. Sã nu sãdeºti copaci în Sanctuar 14. Sã nu te juri pe idoli 15. Sã nu aþâþi pe nimeni la idolatrie 16. Sã nu îndemni pe nici un om din Israel la idolatrie 17. Sã nu ai nici o milã de aþâþãtor 18. Sã nu încetezi sã-l urãºti 19. Sã nu-l ajuþi dacã se aflã în primejdie

20. Sã nu-i iei apãrarea. 21. Sã nu treci sub tãcere nici o vinã pe care i-o cunoºti 22. Sã nu tragi foloase din podoabele unui idol 23. Sã nu reclãdeºti o cetate condamnatã la nimicire 24. Sã nu tragi foloase din bunurile acelei cetãþi 25. Sã nu-þi însuºeºti nici un lucru care are de-a face cu idolatria 26. Sã nu faci profeþii în numele unui zeu strãin 27. Sã nu faci profeþii mincinoase 28. Sã nu-l asculþi pe cel care vorbeºte în numele idolilor 29. Sã nu ºovãi sã ucizi un profet mincinos 30. Sã nu te iei dupã obiceiurile altor neamuri

VRÃJITORIA, RELAÞIILE CU IDOLATRII

31. Sã nu faci descântece 32. Sã nu prezici viitorul 33. Sã nu te ocupi cu ghicitul 34. Sã nu te ocupi cu magia 35. Sã nu foloseºti amulete 36. Sã nu chemi duhuri 37. Sã nu faci vrãjitorii 38. Sã nu chemi morþii 39. O femeie sã nu poarte haine bãrbãteºti 40. Un bãrbat sã nu poarte haine femeieºti 41. Sã nu-þi faci tatuaje 42. Sã nu porþi ºaatnez , þesãturã din in amestecat cu lânã 43. Sã nu-þi tai rotund colþurile pãrului 44. Sã nu-þi razi colþurile bãrbii 45. Sã nu-þi faci crestãturi în carne 46. Sã nu locuieºti în Egipt 47. Sã nu te laºi amãgit de ce-þi pofteºte inima ºi de ce-þi vãd ochii 48. Sã nu închei alianþe cu cele ºapte neamuri 49. Sã nu laºi în viaþã nici un cananeean 50. Sã nu cruþi nici un idolatru 51. Sã nu laºi nici un idolatru sã locuiascã în Ereþ Israel 52. Sã nu te cãsãtoreºti cu un idolatru 53. Un amonit sau un moabit sã nu-ºi ia nevastã evreicã 54. Sã nu îndepãrtezi un edomit în al treilea neam


11/20

55. Sã nu îndepãrtezi un egiptean în al treilea neam 56. Sã nu-þi pese de bunãstarea neamurilor lui Amon ºi Moab 57. Când împresori o cetate, sã nu tai nici un pom fructifer 58. Sã nu tremuri în faþa duºmanului în luptã 59. Sã nu uiþi cum s-a purtat Amalec cu Israel

HULA, PROFANAREA SFÂNTULUI NUME

60. Sã nu huleºti 61. Sã nu juri strâmb 62. Sã nu faci jurãminte deºarte 63. Sã nu iei sfântul Nume în deºert 64. Sã nu-l pui la încercare pe profetul dovedit 65. Pe cel executat prin spânzurare, sã nu-l laºi pe lemn peste noapte 66. Sã nu distrugi cãrþile sfinte, sã nu ºtergi sfântul Nume, sã nu strici Sanctuarul

RESPECTAREA SANCTUARULUI

67. Sã nu neglijezi paza în jurul Sanctuarului 68. Un preot (cohen) sã nu intre oricând vrea el în Sanctuar 69. Un preot lovit de o infirmitate sã nu intre în Templu 70. Acest preot sã nu slujeascã 71. Chiar dacã infirmitatea lui este trecãtoare, sã nu slujeascã 72. Leviþii sã nu îndeplineascã slujba preoþilor ºi invers 73. Sã nu intri beat în Sanctuar 74. Nici un mirean sa nu slujeascã în Templu 75. Un preot atins de necurãþie sã nu slujeascã 76. Un preot “tevul iom” sã nu slujeascã 77. Un preot atins de necurãþie sã nu intre în Templu 78. Nici o persoanã necuratã sã nu pãtrundã pe Muntele Templului 79. Sã nu clãdeºti altarul din pietre cioplite 80. Sã nu urci la altar pe trepte 81. Sã nu arzi nici o altã aromã pe altar decât tãmâie 82. Sã nu stingi focul de pe altar 83. Sã nu prepari un ulei la fel ca uleiul lui Moise 84. Nici un mirean sã nu fie uns cu uleiul sfânt 85. Sã nu pregãteºti amestecuri de plante aromatice 86. Sã nu scoþi barele din inelele chivotului 87. Sã nu desparþi pieptarul de efod 88. Sã nu destrami tivul de la tunica marelui preot 89. Sã nu aduci jertfe altundeva decât la Templu

JERTFELE

90. Sã nu jertfeºti nici un animal altundeva decât pe pragul Templului 91. Sã nu închini un animal lovit de infirmitate 92. Sã nu jertfeºti un animal lovit de infirmitate 93. Sã nu stropeºti altarul cu sângele unui animal lovit de infirmitate 94. Sã nu arzi pe altar grãsimea unui astfel de animal 95. Sã nu aduci ca dar un animal lovit de o infirmitate trecãtoare 96. Sã nu aduci ca dar un animal infirm în numele unui neevreu 97. Sã nu mutilezi un animal închinat 98. Sã nu aduci dar de aluat dospit sau miere pe altar 99. Sã nu aduci nici o jertfã fãrã sare 100. Sã nu aduci ca dar la Templu câºtigul unei curve 101. Sã nu omori un animal ºi pe puiul sãu în aceeaºi zi.


12/20


13/20

154. Sã nu schimbi ordinea de strângere a zeciuielii din roadele pãmântului

JURÃMINTE

155. Sã nu amâni îndeplinirea unui jurãmânt 156. Sã nu mergi în pelerinaj fãrã sã aduci o jertfã 157. Sã nu-þi calci cuvântul dat

LEGI MATRIMONIALE PENTRU PREOÞI

158. Un preot sã nu ia de nevastã o curvã 159. Un preot sã nu ia de nevasta o femeie care a fost “necinstitã” 160. Un preot sã nu ia de nevastã o femeie divorþatã 161. Marele preot sã nu ia de nevastã o vãduvã 162. Marele preot sã nu aibã raporturi intime cu o vãduvã

LEGI CU PRIVIRE LA SLUJBA COHANIMILOR

163. Sã nu intre în Templu cu pãrul netuns 164. Sã nu intre în Templu cu veºmintele rupte 165. Sã nu iasã din incinta Templului în timpul slujbei 166. Sã nu se spurce prin atingerea unui mort 167. Marele preot sã nu se spurce prin atingerea unui mort, oricine ar fi acesta 168. Marele preot sã nu intre într-o casã în care este un mort

LEGI CU PRIVIRE LA LEVIÞI

169. Tribul lui Levi nu va primi pãmânt în Ereþ Israel 170. Tribul lui Levi nu va primi nici o parte din prada de rãzboi 171. Leviþii sã nu-ºi facã un loc pleºuv pe cap pentru cinstirea unui mort

INTERDICÞII ALIMENTARE

172. Sã nu mãnânci din mamiferele necurate 173. Sã nu mãnânci din peºtii necuraþi 174. Sã nu mãnânci din pãsãrile necurate 175. Sã nu mãnânci din insectele cu aripi 176. Sã nu mãnânci din târâtoarele pãmântului 177. Sã nu mãnânci din insectele mici care se târãsc pe pãmânt 178. Sã nu mãnânci viermii din fructe etc. 179. Sã nu mãnânci din insectele care trãiesc în apã

180. Sã nu mãnânci din carnea unui animal care a murit de moarte naturalã (nevela) 181. Sã nu mãnânci din carnea unui animal “sfâºiat” (trefa) 182. Sã nu mãnânci nici o parte dintr-un animal viu 183. Sa nu mãnânci nervul sciatic 184. Sã nu mãnânci sângele mamiferelor sau al pãsãrilor 185. Sã nu mãnânci seu 186. Sã nu fierbi carnea în lapte 187. Sã nu mãnânci lapte amestecat cu carne 188. Sã nu mãnânci din carnea unui taur condamnat sã fie omorât cu pietre 189. Sã nu mãnânci pâine din recolta nouã înainte de 16 Nisan 190. Sã nu mãnânci boabe prãjite din recolta nouã înainte de 16 Nisan

191. Sã nu mãnânci spice prãjite 192. Sã nu mãnânci din fructele pomilor în primii trei ani pe rod (orla) 193. Sã nu mãnânci produse amestecate ale viþei 194. Sã nu mãnânci din darurile aduse unui idol


14/20


15/20

239. Sã nu execuþi un datornic în dificultate 240. Sã nu opreºti zãlogul când datornicul are nevoie de el 241. Sã nu confiºti bunurile vãduvei 242. Sã nu iei ca zãlog obiecte de primã necesitate

FURTUL, JAFUL, TÃGÃDUIREA

243. Sã nu rãpeºti un om 244. Sã nu furi bunul aproapelui tãu 245. Sã nu jefuieºti 246. Sã nu muþi hotarele aproapelui tãu 247. Sã nu smulgi bunul cuiva printr-un abuz 248. Sã nu tãgãduieºti dacã þi s-a încredinþat un lucru în pãstrare 249. Sã nu tãgãduieºti ceva cu jurãmânt 250. Sã nu-l înºeli pe aproapele tãu într-o tranzacþie comercialã 251. Sã nu rãneºti pe cineva cu vorbe jignitoare 252. Sã nu-l rãneºti pe prozelit cu vorbe jignitoare 253. Sã nu-l înºeli pe prozelit într-o tranzacþie

OMENIA FAÞÃ DE ROBI

254. Sã nu dai înapoi un rob fugar stãpânului sãu 255. Sã nu-l jigneºti pe robul care s-a adãpostit la tine 256. Sã nu asupreºti vãduva ºi orfanul 257. Sã nu pui un rob evreu la o muncã înjositoare 258. Sã nu vinzi un rob evreu la târg 259. Sã nu-l pui la munci grele 260. Sã nu îngãdui unui strãin sã maltrateze un rob evreu 261. Sã nu vinzi o roabã evreicã 262. Sã nu micºorezi hrana, îmbrãcãmintea ºi drepturile conjugale ale roabei evreice pe care ailuat-o de nevastã 263. Sã nu vinzi ca roabã o prizonierã cu care ai avut raporturi intime 264. Sã n-o faci roaba ta dupã ce ai luat-o de nevastã

LÃCOMIA

265. Sã nu râvneºti la bunul aproapelui tãu 266. Sã nu râvneºti nimic din ce are altul 267. Muncitorul sã nu mãnânce în timp ce lucreazã 268. Muncitorul sã nu consume mai mult decât se cuvine 269. Sã nu reþii un obiect pierdut de fratele tãu 270. Sã nu laºi vita aproapelui tãu pe moºia publicã 271. Sã nu-l înºeli la mãsurã pe aproapele tãu 272. Sã nu ai în casã cumpene sau greutãþi mãsluite

DREPTATEA

273. Sã nu faci nedreptate la judecatã 274. Sã nu te laºi corupt cu daruri 275. Justiþia sã nu se încline în faþa celui puternic 276. Judecãtorul sã nu se lase intimidat de teamã 277. Sã nu judeci strâmb din milã pentru cel sãrac

278. Sã nu încalci dreptul celui pãcãtos 279. Sã nu te înduioºezi de cel ce meritã o pedeapsã 280. Sã nu te atingi de dreptul strãinului ºi al orfanului 281. Judecãtorul sã nu asculte una din pãrþi decât în prezenþa celeilalte


16/20

282. În cazuri de omor, sã nu se pronunþe condamnãri cu majoritate de un singur vot 283. Reguli de procedurã în cazuri de omor 284. Sã nu fie numiþi judecãtori care nu cunosc în profunzime legea scrisã ºi legea oralã 285. Sã nu depui mãrturie mincinoasã 286. Sã nu accepþi mãrturia unui om viclean 287. Sã nu accepþi mãrturia unei rude 288. Sã nu se pronunþe sentinþe pe baza declaraþiei unui singur martor

289. Sã nu ucizi 290. Sã nu se pronunþe condamnãri în lipsa martorilor 291. Martorul sã nu-ºi dea cu pãrerea 292. Sã nu fie executat un criminal fãrã judecatã 293. Sã nu ai milã de un agresor 294. Sã nu fie pedepsit cel care a acþionat sub constrângere 295. Sã nu accepþi rãscumpãrare pentru viaþa unui ucigaº 296. Sã nu accepþi rãscumpãrare pentru iertarea de surghiun a unui ucigaº fãrã voie 297. Sã nu rãmâi indiferent când aproapele tãu este în primejdie 298. Sã nu þii obiecte periculoase în casã 299. Sã nu pui piedici înaintea unui orb

300. Sã nu adaugi nici o singurã loviturã de bici în plus la biciuirea unui vinovat RELAÞIILE CU APROAPELE

301. Sã nu umbli cu bârfeli împotriva aproapelui tãu 302. Sã nu-l urãºti 303. Sã nu-l umileºti în faþa lumii 304. Sã nu te rãzbuni 305. Sã nu porþi picã 306. Sã nu iei pasãrea din cuib o datã cu puii ei

LEPRA

307. Cel cu râie la cap sã nu-ºi radã locul unde este râia 308. Leprosul sã nu-ºi lepede semnele leprei 309. Sã nu cultivi pãmântul unde a fost sacrificatã egla arufa 310. Sã nu laºi sã trãiascã un vrãjitor 311. Sã nu pui pe tânãrul cãsãtorit la corvezi în primul an de cãsnicie

RESPECTUL DATORAT AUTORITÃÞILOR

312. Sã nu nesocoteºti hotãrârile Marelui Sanhedrin 313. Sã nu adaugi nici o poruncã la poruncile Torei 314. Sã nu scazi nici o poruncã din poruncile Torei 315. Sã nu-l blestemi pe judecãtor 316. Sã nu-l blestemi pe prinþ (nasi ) 317. Sã nu blestemi un evreu 318. Sã nu blestemi pe tatãl tãu sau pe mama ta 319. Sã nu loveºti pe tatãl tãu sau pe mama ta

RESPECTAREA SÃRBÃTORILOR

320. Sã nu faci nici o muncã de ªabat 321. Sã nu depãºeºti limita de deplasare (tehum) de ªabat

322. Sã nu pronunþi o condamnare la moarte de ªabat 323. Sã nu faci nici o lucrare de slugã în prima zi de Pesah 324. Sã nu faci nici o lucrare de slugã într-a ºaptea zi de Pesah 325. Sã nu faci nici o lucrare de slugã de ªavuot


17/20


18/20

Ebr .: Aseret ha-Dibrot

Norme pe care Dumnezeu le încredinþeazã din vârful Muntelui Sinaicopiilor lui Israel la ºapte sãptãmâni dupã ieºirea din Egipt. Poruncile au fost maiapoi gravate de Dumnezeu pe cele douã table ale Legãmântului, încredinþate luiMoise spre a fi depuse în chivotul Legãmântului care urma sã stea, la rândul lui, în Sanctuar, apoi în Templul construit de Solomon. Potrivit Bibliei, cele ZecePorunci constituie condiþiile Legãmântului pe care Dumnezeu l-a încheiat cuisraeliþii în Sinai (Ex. 347-28). Spre a sublinia importanþa unicã ºi profundã aacestei Revelaþii a voinþei divine, israeliþii au fost somaþi sã se pregãteascã,sfinþindu-se în vederea ei, curãþându-ºi veºmintele ºi pe ei înºiºi ºi abþinându-sede la raporturi sexuale. În fine, pentru a spori ºi mai mult valoareaevenimentului, cuvintele Domnului au fost însoþite de tunete ºi trãsnete ºi de

sunete de ºofar (Ex. 20, 18).Înainte de a muri, Moise îi someazã pe israeliþi: “Fie cuvintele acestea [cele

Zece Porunci ] pe care eu þi le poruncesc azi în inima ta, sã le repeþi copiilor tãi, sãle vorbeºti [... ] când te culci ºi când te scoli” (Deut. 6, 6-7). Ascultând de îndemnul lui Moise, evreii recitau cele Zece Porunci dimineaþa ºi seara. Cutimpul, o datã cu apariþia unor secte care susþineau cã doar cele Zece Poruncierau decrete divine ºi cã ele erau mai importante decât toate celelalte porunci biblice, înþelepþii au renunþat la repetarea zilnicã a Decalogului, înlocuindu-l cu

ªema , pentru a arãta cã ºi restul Torei era de asemenea de inspiraþie divinã (T. I.Ber 1, 5).

Cele Zece Porunci sunt în inima însãºi a iudaismului, constituind nucleulcodului moral ºi ritual, dezvoltat ulterior prin intermediul celorlalte porunci. Casemn al importanþei lor deosebite, credincioºii, care de regulã stau jos în timpullecturii din Tora, se ridicã în picioare la citirea celor Zece Porunci, atunci când levine rândul în cursul anului ca ºi de ªavuot. Mai mult decât atât, în public, ele secitesc cu o intonaþie specialã, diferitã de cantilaþia obiºnuitã, fiecare poruncã fiindrecitatã ca un verset aparte.

Clasicii iudaismului au compus ample comentarii asupra Decalogului.Observând cã, în primele douã porunci, Dumnezeu se adreseazã poporuluidirect, la persoana întâi, iar în celelalte se vorbeºte despre Dumnezeu la persoanaa treia, comentatorii au dedus cã israeliþii nu au auzit cu urechile lor decâtprimele douã porunci, iar restul le-a fost transmis de Moise (Mak . 24a). Deasemenea, de vreme ce numele lui Dumnezeu figura doar în primele cinci

porunci, gravate pe o singurã tablã, înþelepþii au conchis cã acestea tratau desprerelaþiile omului cu Dumnezeu, în vreme ce celelalte cinci se refereau la relaþiileinterumane. De altfel, au spus ei, Dumnezeu nu voise ca numele lui sã aparã pe


19/20

tabla rezervatã pãcatelor capitale.

Decalogul este prezent de douã ori în Pentateuh: o datã în Ex. 20, 2-14 ºi adoua oarã, recapitulat de Moise, în Deut. 5, 6-18. Cu privire la diferenþele dintrecele douã versiuni, s-au avansat mai multe explicaþii. De exemplu, în cea de-adoua versiune, la patruzeci de ani dupã exod, s-a simþit nevoia, în porunca a

patra cu privire la respectarea ªabatului, sã se reaminteascã poporului robiaegipteanã. Evocarea nu apãrea deloc necesarã în prima versiune, la ºaptesãptãmâni de la evenimente, care motiveazã ªabatul prin raportare la Genezã:“Cãci în ºase zile a fãcut Dumnezeu cerurile, pãmântul ºi marea [ ... ] iar în aºaptea zi s-a odihnit.”

Existã deosebiri ºi în enumerarea poruncilor. Conform Mehiltei ,majoritatea evreilor considerã primele cuvinte, “Eu sunt Domnul, Dumnezeul

tãu”, ca alcãtuind prima poruncã, în vreme ce unii le considerã o introducere,situând începutul primei porunci de la “Sã nu ai alþi dumnezei” ºi “Sã nu-þi facichip cioplit” ca a doua poruncã.

Rabinii au socotit cã tablele pe care au fost înscrise cele Zeci Poruncifuseserã pregãtite dinainte de Creaþie ºi au tras concluzia cã, prin urmare,Decalogul este universal valabil, dintotdeauna ºi pretutindeni. Ei au presupus,de asemenea, cã încã din momentul rostirii lor de cãtre Dumnezeu, poruncile aufost traduse simultan în ºaptezeci de limbi astfel ca toate popoarele sã le

înþeleagã.Hagada povesteºte cã Dumnezeu le-ar fi propus Tora, mai întâi, edomiþilor,

moabiþilor ºi ismaeliþilor. Dar, la auzul poruncilor care interziceau omorul, furtulºi adulterul, aceºtia ar fi refuzat oferta, pe motiv cã asemenea restricþii nu sepotriveau cu modul lor de viaþã (Sifre la Deut. 33, 2). Mai târziu, religiile nãscutedin iudaism, creºtinismul ºi islamismul, au acceptat cele Zece Porunci, care însãnu mai jucau, pentru ele, acelaºi rol fundamental ca în iudaism.

Cele Zece Porunci

(Exod 20, 1-14)

Atunci Elohim a rostit toate aceste cuvinte ºi a zis: 1. Eu sunt Domnul, Dumnezeul tãu, care te-a scos din þara Egiptului, din casa robiei: sã nu aialþi dumnezei afara de mine. 2. Sã nu-þi faci chip cioplit, nici vreo înfãþiºare a lucrurilor care sunt sus în ceruri sau jos pepãmânt sau în apele mai de jos decât pãmântul. Sã nu te închini înaintea lor ºi sã nu le slujeºti.Cãci Eu, Domnul, Dumnezeul tãu, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea pãrinþilor în copii pânã la al treilea ºi la al patrulea neam al celor care mã urãsc ºi mã îndur pânã la al miilea

neam de cei ce mã iubesc ºi pãzesc poruncile mele. 3. Sã nu iei în deºert numele Domnului, Dumnezeului tãu, cãci Domnul nu-l va lãsa nepedepsitpe cel ce ia numele Lui în deºert. 4. Adu-þi aminte de ªabat ca sã-l sfinþeºti: sã lucrezi ºase zile ºi sã-þi faci lucrul tãu, dar ziua aºaptea este ªabatul închinat Domnului, Dumnezeului tãu; sã nu faci nici o lucrare, nici tu, nici fiul


20/20

tãu, nici fiica ta, nici robul tãu, nici roaba ta, nici vita ta, nici strãinul care este în casa ta, cãci înºase zile a fãcut Domnul cerurile, pãmântul ºi marea ºi tot ce este în ele, iar în ziua a ºaptea s-aodihnit. De aceea a binecuvântat Domnul ziua de ªabat ºi a sfinþit-o. 5. Cinsteºte pe tatãl tãu ºi pe mama ta, pentru ca sã þi se lungeascã zilele în þara pe care þi-o dãDomnul Dumnezeul tãu. 6. Sã nu ucizi. 7. Sã nu preacurveºti.

8. Sã nu furi. 9. Sa nu mãrturiseºti strâmb împotriva aproapelui tãu. 10. Sã nu pofteºti casa aproapelui tãu, sã nu pofteºti nevasta aproapelui tãu, nici robul lui, niciroaba lui, nici boul lui, nici mãgarul lui, nici vreun alt lucru care este al aproapelui tãu.

POSEKIMSing . posek Doctori rabinici care stabilesc Halaha (legea evreiascã) în cazurile

particulare ºi ale cãror decizii au putere de lege însã numai în zona lor de jurisdicþie. Aceastã limitare era motivatã de faptul cã, în luarea deciziei, posekul trebuia sã þinã de seama de tradiþiile ºi obiceiurile locale. Termenul de posek erautilizat prin opoziþie cu acela de “erudit” care se consacra doar analizei surselorhalahice din literatura rabinicã. Autoritatea deciziilor unui posek era directproporþionalã cu reputaþia lui în studiile talmudice ºi nu depindea de poziþia luioficialã.

În afara ºtiinþei, posekul trebuia sã aibã ºi o bogatã experienþã practicã în judecarea unor cazuri concrete.

Deºi Talmudul din Babilon era sursa cea mai importantã a legii evreieºti,acesta se mãrginea, în majoritatea exemplelor furnizate, sã rezume dezbaterileasupra respectivului subiect de drept, fãrã sã exprime decizii definitive.Începând din sec. al VII-lea , problemele adresate autoritãþilor rabinice (iniþial

gheonimilor) reclamau decizii punctuale, concrete (vezi Responsa ). În sec. alVIII-lea, au început sã aparã o serie de culegeri care reuneau aceste decizii.Printre primele s-au numãrat ªeiltot de R. Ahai din ªabha, ca ºi Halahot ghedolot ºi Halahot pesukot - precursoarele literaturii de posekim.

Cum Talmudul necesita o sistematizare, rabinii s-au angajat într-o muncãde codificare ºi, de multe ori, trebuiau sã elaboreze ei înºiºi regulile a ceea ceconsiderau a fi Halaha. Printre aceste autoritãþi trebuie menþionaþi: Isaac Alfasi,Moise Maimonide, Abraham ben David din Posquieres, Aºer ben Iehiel, Iacob ben Aºer, Iosif Caro ºi Moise Isserles.

Mai târziu, deciziile rabinice au fost compilate în volume concise de

cele 613 porunci

Documents