Numele care-l purtăm și importanța lui în viața noastră.Dimitrie, nume drag poporului nostru român

În luna octombrie, numită și brumărel îi sărbătorim și pe sfântul mare mucenic Dimitrie izvorâtorul de mir (26 octombrie) și pe sfântul cuvios Dimitrie Basarabov (27 octombrie). Anul acesta, am găsit de cuviință să prezint un studiu important despre valoarea numelui în viața noastră. De ce? Pentru că am observat că numele Dumitru nu prea mai există astăzi pe certificatele de naștere iar Dimitrie este un nume drag poporului

nostru român creștin. Numele Dimitrie (dimpreună cu derivatele sale, Dumitru, Mitru, Mitică, etc), de origine greacă (Demetrios), face parte din vechile noastre nume românești, traducându-se „pământul-mamă”, în sensul legăturii sfinte dintre om și natură, dintre om și pământul din care a fost făcut. Omul nu poate trăi rupt de natura în mijlocul căreia a fost creat de Dumnezeu ci trebuie să trăiască în natură și cu respect față de ea. Pământul nu este o moștenire pe care am primit-o de la înaintașii noștri ci o comoară pe care am luat-o cu împrumut de la urmașii noștri.

Importanța numelui în viața noastră Există în Noul Testament credinţa că numele comunică ceva esenţial, caracteristic şi fundamental, fiinţei celui care poartă acel nume. Cel mai bun exemplu este numele Mântuitorului: "Ea (Fecioara) va naşte Fiu şi se va chema numele Lui: Iisus, căci El va mântui poporul Său de păcate" (Matei 1,21). Prin urmare, pruncul născut în ieslea din Betleem este numit Iisus pentru că este Mântuitor. Tot astfel, şi Ioan Botezătorul: numele lui şi persoana lui nu mai sunt determinate numai de legăturile de sânge şi familie, ci şi de puterea lui Dumnezeu care se arată prin misiunea şi lucrarea Botezătorului: "va fi mare înaintea Domnului...va merge inaintea Lui.... ca să gătească Domnului un popor pregătit" (Luca 1,15-17). Controversa în legătură cu punerea numelui Botezătorului este semnificativă: iniţial rudele au vrut să îi pună numele Zaharia, după tatăl său, dar mama lui s-a opus şi a sugerat numele Ioan. Reacția rudelor este ceea ce trebuie luat în

1

consideraţie: "Nimeni din rudenia ta nu se cheamă cu numele acesta" (Luca 1,61). Până la Ioan Botezătorul, numele este caracteristic persoanei în relaţia ei cu "rudenia". Dar începând cu Ioan Botezătorul şi în mod desăvârşit cu Mântuitorul Iisus Hristos, numele nu se referea numai la rudenia de sânge ci şi la legătura spirituală cu Dumnezeu, la legătura de mântuire. Numele ne face pe noi persoană care are legătură nu numai cu părinţii sau cu rudeniile, ci şi cu Dumnezeu, sau în primul rând cu Dumnezeu. După Întruparea Mântuitorului Iisus Hristos, genealogia în sensul ei istoric dispare, şi este înlocuită cu o genealogie sacramentală al cărei criteriu unic este succesiunea apostolică.

Naşterea din pântece matern este urmată imediat de identificarea personală a celui născut. Atât de important este acest lucru încât numele Mântuitorului a fost anunţat înainte de naştere, la Bunavestire. Identificarea personală a celui născut se numeşte: "a pune numele" (Matei 1,25). Cel născut nu devine persoană identificabilă, relațională, nu are, cu alte cuvinte o identitate personală, până când nu i se pune un nume. Nu putem intra în relaţie cu rudele, cu creaţia şi cu Dumnezeu fără un nume. "Kaleo to onoma" nu înseamnă, în sens restrictiv şi formal: a numi, a denumi, a desemna, nu înseamnă numai: "onomazo". Verbul "kaleo" are un conţinut teologic foarte bogat pentru că el se referă la chemarea pe care noi o avem de la Dumnezeu. "A pune numele" înseamnă şi a determina şi anticipa viitorul şi activitatea celui numit. Spune Dumnezeu lui Avraam: "Şi nu te vei mai numi Avram, ci Avraam va fi numele tău, căci am să te fac tată a mulţime de popoare (Facere 17,5). După aceea a zis iarăşi Dumnezeu către Avraam: "Pe Sarai, femeia ta, să nu o mai numeşti Sarai, ci Sarra să-i fie numele; și o voi binecuvânta şi-ţi voi da din ea un fiu; o voi binecuvânta şi va fi mamă de popoare şi regi peste popoare se vor ridica dintr-însa"(Facere 17,15-16) ..... Sarra, femeia ta, îţi va naşte un fiu şi-i vei pune numele lui Isaac şi Eu voi încheia cu el legământul Meu (Facere 17,19). Nu există, prin urmare, chemare de la Dumnezeu fără un nume. Dumnezeu este cel care ne cheamă pe noi, şi noi trebuie să răspundem la chemarea lui Dumnezeu. De aceea, ,,kaleo to onoma - a pune numele", bisericește la opt zile după naștere, înseamnă a pune nume în vederea chemării lui Dumnezeu. Chemarea lui Dumnezeu este

2

nominală, pe nume ne cheamă pe noi Dumnezeu, nominal, personal. Dumnezeu ne cheamă, pe numele nostru de persoană, ne cheamă pe numele cu care El ne cunoaște, cu numele nostru de Botez. Legătura dintre: nume - persoană - chemare - alegere este arătată și în alte locuri din Sfânta Scriptură. Spune apostolul Pavel citind din Osea 2, 25: "Voi chema (voi pune un nume n.n.) poporul meu pe cel ce nu este poporul Meu ....." (Romani 9, 25). "A pune numele" înseamnă, din perspectivă biblică și teologică, a accepta chemarea și alegerea lui Dumnezeu.Legătura Botezului cu sfinţenia şi cu numele lui Iisus Hristos ne obligă să credem că

numele de Botez nu poate fi schimbat. Nu putem schimba haina înnoirii noastre, avem datoria de a o păstra curată. Cel care se botează, se botează în numele lui Hristos şi primeşte un nume întru Hristos: "dar v-aţi spălat (botezat n.n.), dar v-aţi sfinţit (prin Botez n.n.), dar v-aţi îndreptat în numele Domnului Iisus Hristos.... " (I Corinteni 6, 11). Nu există o supra-taină care să altereze calea, numele și lucrarea Botezului.

Câte nume e bine să avem? Această întrebare o întâlnim de multe ori, părinţii gândindu-se ce nume să pună pruncului rânduit lor de Dumnezeu. Considerăm că ar fi cu mult mai potrivit ca cei doi părinţi să se întrebe: "Ce nume de sfânt să dăm copilaşului?" sau "Ce sfânt ocrotitor să alegem pentru copilaş?" Cu cât omul înţelege mai puţin Taina Sfântului Botez şi unicitatea persoanei umane, în toată profunzimea ei, cu atât el trece cu vederea detalii semnificative privind Botezul.

3

Astfel, părinţii ajung să pună copilului două sau chiar trei nume, ba încă şi nume auzite prin vreo melodie "la moda", prin vreo telenovelă, în urma călătoriilor prin străinătate, etc.

Din punct de vedere civil, pruncul îşi primeşte numele chiar în ziua naşterii, când este înscris în acte, la Oficiul Stării Civile, de către părinţi. Acelaşi nume - scris în Certificatul de Naştere - se repetă şi în rugăciunea de punere a numelui, cât şi în Certificatul de Botez. Potrivit tradiţiei noastre, copilul lua întotdeauna numele naşului. Aceasta nu este însă o tradiţie propovăduită de Biserică, ţinând cont că pruncul trebuie să poarte numele unui sfânt, iar nu al unei rude, sfânt căruia va trebui să îi şi urmeze cu vieţuirea. Astăzi, părinţii sunt cei care hotărăsc numele pruncului, iar nu naşul. Există şi cazuri în care naşul pune copilului un nume, iar părinţii pe cel de-al doilea, însă copilul nu este un obiect aflat la discreţia tuturor, ci o persoană umană deplină, care merită toată consideraţia cuvenită. Astfel, dacă nu se dă numele naşului, este bine ca pruncul să poarte numelui unui sfânt, pe care să-l şi aibe drept ocrotitor toată viaţa.Se recomandă ca numele de sfânt ales să fie acela aflat în calendar, în ziua în care s-a născut copilaşul. În cazul în care acest nume nu se potriveşte cu dorinţa naşilor şi a părinţilor, căci sunt mulţi sfinţi cu nume grele sau străine pământului nostru românesc, se poate lua numele oricărui alt sfânt din calendarul ortodox, mai apropiat sau mai îndepărtat de ziua naşterii pruncului.

Neînţelegând unicitatea persoanei umane şi unitatea nespusă a acesteia, părinţii ajung să pună copilului două sau chiar trei nume. A pune două nume aceleiaşi persoane umane unice arată o împărţire a acelei persoane între două unităţi valorice diferite. Vedem cum fiecare nume are în inima noastră o anumită rezonanţă. Unele ne plac, iar altele nu. Aceasta nu pentru că numele ar avea ceva în ele însele, ci pentru că fiecare nume este umplut cu duhul celui pe care l-am întâlnit purtând acel nume. Apare astfel o strânsă relaţie între persoană şi numele pe care-l poartă, văzând de aici că numele nu este ceva pus de amuzament sau de etichetă, ci un lucru cu mult mai profund. Vedem cum, în Sfânta Scriptură, numele lui Dumnezeu este un nume cu putere, fiind chiar şi doar rostit. Când omul are un singur nume, toată personalitatea lui se concentrează în acel nume, nimic rămânând în altă parte. Astfel, când un prunc este numit IOAN,

4

acela ajunge să-şi umple tot numele cu faptele şi vieţuirea sa. Însă atunci când pruncului i se dau mai multe nume de Botez, precum IOAN CONSTANTIN, atunci el se va concentra pe unul singur, celălalt rămânând de prisos. Sunt persoane care au trei nume de Botez, însă nimeni nu i-a numit vreodată cu cel de-al doilea sau de-al treilea nume.

Părintele Profesor Nicolae Necula, fost decan al Facultăţii de Teologie din Bucureşti şi profesor de Liturgică, numeşte foarte simplu această problemă, zicând astfel: "A existat şi mai persistă încă practica de a pune două sau mai multe nume copiilor, ceea ce este complet neindicat şi incomod, pentru că, în realitate, aceştia sunt chemaţi cu un singur nume de către cei din jur, iar uneori cu un diminutiv care le anulează pe toate celelalte, care rămân doar un balast scriptologic." Foarte mulţi dintre noi purtăm câte două nume. Însă nu noi am hotărât aceasta, ci alţii au făcut-o pentru noi. Considerăm că singurul lucru pe care îl putem face, ţinând cont că numele de Botez nu mai poate fi schimbat, este acela de a da copilaşilor un singur nume, unul de sfânt. Sărbătoarea Sfinților Dimitrie împreună, îndemn la unitate și bună conviețuire

Binecuvântați fie de Dumnezeu cei care au așezat în calendarul nostru creștin prăznuirea comună a acestor doi mari sfinți Dimitrie, doi mari atleți ai lui Hristos din timpuri și locuri diferite, dar atât de uniți, în același gând, pentru că au slujit Aceluiași Tată Ceresc. Primul Dimitrie(26 oct) cu sfintele moaște în catedrala din Tesalonic(Grecia) a fost ostaș în armata împăratului roman Dioclețian(284-305), cel mai mare persecutor al creștinilor. A suferit moarte martirică în jurul anului 300. Al doilea Dimitrie(27 oct) cu sfintele moaște la noi, în catedrala patriarhală, a trăit în sec. al XIII-lea, la sud de Dunăre, pentru început ca păstor de vite în satul natal iar mai apoi ca desăvârșit monah.

La mulți ani tuturor celor ce poartă numele Sfinților Dimitrie, singurul nume cu două zile consecutive de prăznuire de peste an!

pr. Stoian Adrian,

Toplița, jud.

5

Harghita

6