Ultima oari am vlzut-o pe Lila acum cinci ani, in iarna lui2005. Ne plimbam, dis-de-dimineafi, in lungul goselei si, cumse intdmpla deja de ani buni, nu reugeam si ne simgim in largulnostru. Vorbeam doar eu, imi amintesc: ea fredona, saluta lume

care nici micar nu-i rispundea. in rarele ocazii in care mi intre-rupea rostea numai frazs exclamative, fhri nicio leglturi claricu ce spuneam eu. Se intAmplaseri, in tof anii aceia, prea multechestii ur6,te, unele oribile, 9i, ca si regisim calea familiaritiEii,ar fi trebuit si ne destiinuim gAnduri secrete. Dar eu nu aveam

puterea de a gisi cuvintele, iar ea, care poate cI avea putere, nuavea chef,, nu vedea rostul.

Oricum, gineam foarte mult la ea 9i, ci'nd veneam la Napoli,

incercam mereu si mi vid cu ea, chiar daci, trebuie si spun,

mi-era pufln teami. Se schimbase mult. BltrA.negea, de-acum, ne

biruise pe amAndoui, dar in vreme ce eu mi. luptam cu tendinEa

de a mi ingrfua, eaera, in mod constant, numai piele gi os. Pirulscurt, pe care gi-l tundea singuri, era foarte alb, nu pentru cI a;a

voia ea, ci din puri neglijenli. Chipul, foarte obosit, amintea totmai mult de cel al tatilui ei. RAdea nervos, aproape ca un suierat,

qi vorbea cu un ton prea ridicat. Gesticula lncontinuu, atAt de vio-

lent gi de precis, incit ziceai cI" vrea si despice in doul. blocurile,

strada, trecS.torii, pe mine.

Ne aflam in dreptul scolii cind un birbat tinlr pe care nu-lcunogteam ne-a depi;it gAfrind si i-a spus urlind ci intr-un rizorde langi biserici fusese gisit cadavrul unei femei. Ne-am gribitspre pirculeg. Lila m-a tArAt dupi ea in grupul de curiogi ftcindu-giloc intr-un mod nepoliticos. Femeia ziceape o parte, era extraor-

dinar de grasi 9i purta un impermeabil demodat de culoare verde

tnchis. Lila a recunoscut-o imediat, eu nu ins5.: era prietena noastrl

din copilirie, Gigliola Spagnuolo, fosa sogie a lui Michele Solara.

15cEl cARE eleacA gr cEr cE RAMAN

N-o mai vlzusem de ciEiva zeci de ani. Chipul odinioari

frumos era distrus, gleznele ii deveniseri enorme. Pirul, altidatisaten, era acum roscat-aprins, lung, a9a cum il purta cind era

mici, dar rar 9i intins pe pimAntul de flori proaspit arat. Doar

un picior era incllgat cu un pantofscAlciat, cu toc jos; in celilalt

avea o Eoseti gri de lAni, cu o gauri prin care ii iegea degetul

mare, iar pantoful se gisea un metru mai incolo, ca gi cum ar fizvirlit cu e[ intr-un moment de suferinll sau de mare spaimi.

Am izbucnit in plAns, iar Lila m-a privit in sili.

Ne-am agezat pe o banci in apropiere, am asteptat in ticere

ca Gigliola sI fie luati de acolo. Deocamdatl nu se ttia ce i se

intimplase, cum murise. Ne-am retras acasi la Lila, in aparta-

mentul vechi gi mic al piringilor ei, in care locuia acum cu fiulei, funo. Am vorbit despre prietena noastri, ea a blamat-o, viaga

pe care o dusese, pretengiile, ascunzigurile. Dar acum eu eram

cea care nu reugeam si ascult, mi gAndeam la chipul acela din

profil cizut pe pimintul de flori, la pirul lung gi rar, la petele

albicioase de pe cap. CAte persoane care crescuseri impreunicu noi nu mai erau in viagi, dispirute de pe faga pimintuluifie din cauza bolii, fie pentru cl-gi micinaseri nervii, fie pen-

tru ci singele lor fusese virsat. O vreme am rimas in bucltirieapatice, fard, ca niciuna din noi doui si strXngi masa, apoi am

iegit din nou.

ir, ".." frumoasi zi de iarnl., soarele facea ca lucrurile slaibi o infrEigare lini;titi. Cartierul vechi, spre deosebire de noi,

rimisese la fel. Rezistau casele joase gi gri, curtea in care ne

jucam, soseaua, gurile negre ale tunelului qi violenEa. Dar se

schimbase peisajul din jur. intinderea ve rzuie a lacurilor nu mai

exista, vechea fabrici de conserve se degradase. in locul lor api-ruserl scAnteierile zgitie-norilor de sticli, odinioari semnele

unui viitor strS.lucitor in care nimeni nu crezuse niciodati. De-a

lungul anilor, consemnasem toate schimbirile, uneori curioasi,

adeseori neatent. Cind eram micl imi imaginam ci, dincolo de

ELENA FERRANTE

cartier, Napoli oferea numai minuniEii. Blocul zgirie-nori algirii centrale, de exemplu, mi. impresionase mult, cu decenii inrurm5., prin ridicarea lui, etaj dupi etaj - un schelet de clidirer:rrre atunci ni se pirea foarte inalt

-, intr-o parte a girii origi-

nale. Ce mi. mai miram cind treceam prin Piap Garibaldi: uitecit e de indt, le spuneam Lilei, lui Carmen, lui Pasquale, Adei,Iui Antonio, tuturor colegilor de atunci cu care mergeam spre

nrure, pe lingi cartierele bogate. Acolo sus, mi gindeam, locu-it:sc ingerii si in mod sigur se bucuri de tot oragul. Cd,t mi-ar filrlircut sI. mi" caglr, si urc pAni-n virf. Era blocul zgirie-nori alillstru, chiar daci se afla in afara cartierului, un lucru pe care-lvcdeam crescAnd zi dupl. zi. Dar lucrlrile se opriserl. Cind miitrtorceam acasi de la Pisa, blocul zgifie-nori al girii, mai multtlccit simbolul unei comunitiEi care se reinnoia, mi se pi.rea unkrc in care se cuibi.rea ineficienga.

in perioada aceea mi-am dat seama ci nu era mare diferenEiintre cartier 9i Napoli, riul aluneca dintr-o parte in alta nein-trcl'upt. De fiecare dati cind reveneam, giseam un oras ftcutprrc5. tot mai mult din coc5", care nu rezista la schimbirile derlnotimp, la cllduri, la frig si, mai ales, la furtuni. Iati, gara dinl'}iaga Garibaldi se inundase, iarl, galeria din faga muzeului se

chrAmase, iat5", avusese loc o alunecare de teren, curentul r5"m6.-

rrcr picat. Aveam in memorie stri.zi intunecate pline de pericole,tra6c tot mai haotic, pavaj giurit, biltoace imense. Canalelesuprainci.rcate dideau pe dinafarl.. Apa, mizeria, gunoaiele si

lracteriile se revS"rsau calava in mare de pe colinele pline deconstrucgii foarte noi 9i fragile sau erodau lumea de dedesubt.( )amenii mureau din cauzaneglijengei, a corupgiei, a asupririi gi

totugi, la toate alegerile, ii aprobau cu enruziasm pe politicieniiclre le fi.ceau viaga insuportabili. Cum coboram din tren, mIrniqcam prudent prin locurile in care crescusem, avAnd griji siv<rrbesc mereu in dialect. Parci voiam si. spun surut de-a uoastrd,

nu-mifaceyi rdu.

(i El cARE pLEAcA $t cEt cE nAuAt 17

Cind am absolvit facultatea, cind am scris dintr-un foc o

poveste, care, in mod cu totul neagteptat, in doar citeva luni, s-a

transformat intr-o carte, mi s-a pirut ci lumea din care prove-

neam eu, cu tot ce continea, se inriutigise gi mai mult. in timpce la Pisa, la Milano mL simgeam bine, uneori chiar fericitl, inoragul meu mi temeam, de fiecare dati cind reveneam, cI ceva

neprevlzut o si mI impiedice si scap de acolo, ci lucrurile pe

care le dobAndisem imi vor fi luate. N-a9 mai fi putut si mi duc

la Pietro, cu care trebuia sl mi cisitoresc ln curAnd; ag fi fost

impiedicati si intru in spagiul elegant al editurii; nu m-ag mai

fi putut bucura de favorurile lui Adele, viitoarea mea soacri, omami cum a mea nu fusese niciodati. Deja in trecut oragul mise piruse aglomerat, era tot o inghesuiali, de la Piaga Garibaldipini in Forcella, Duchesca, Lavinaio, pe Rettifilo. La sfArgitul

anilor gaizeci ayeam impresia ci muljimea de oameni crescuse

gi ci intoleranga gi agresivitatea se revirsau in toate direcgiile inmod necontrolat. intr-o dimineagi mi dusesem pAni pe strada

Mezzocannone, acolo unde, cu cALEiva ani in urmi lucrasem ca

vdnzdtoare intr-o libri,rie. Mi dusesem din curiozitate, ca sirevid locul in care trudisem, mai ales si arunc o privire asupra

universitigii, in care nu intrasem niciodati. Voiam s-o compar

cu cea din Pisa, cu $coala Normali, speram chiar si dau de fiiiprofesoarei Galiani - Armando si Nadia - si si mi laud cu

ce realizasem. Dar strada, spaEiile universitare imi diduseri o

stare de neliniste. Erau ingesate de studengi napolitani, atAt dinprovincie, cit gi din tot Sudul, tineri bine imbricagi, giligio;i,siguri de sine si neciopliEi, dar gi dintre cei umili. Se cilcau inpicioare la intriri, in sili, in faga secretariatelor unde erau cozi

interminabile la care adesea se iscau certuri. Trei sau patru se

luaseri la bitaie dintsinin la cA;iva pagi de mine, de parci le-ar

fi fost de-ajuns si se vadi ca si ajungi la o explozie de jigniri gi

lovituri, o masi furioasi de birba$ care-gi urla dorinEa nestivilitide sAnge intr-un dialect pe care eu insimi flceam eforturi siJ

ELENA FERRANTE ( t r cARE PLEAcA gr cEt cE RAMAN

ingeleg. Plecasem de acolo in grabi, de parcl ceva ameninEl.torrn-ar fi atins in treacit intr-un loc pe care mi-l imaginam sigur,l<lcuit doar de cauze bune.

in fiecare an mi se pi.rea din ce in ce mai riu. in acel sezon

ploios, oragul plesnise incl o dati, o intreagi clSdire se inclinase

l)c o parte ca o persoani ce se sprijini de bragul ros de carii altrnui vechi fotoliu si bragul cedeazi. MorEi, rinigi. $i flpete, cio-rrrigeli, explozive. Plrea ci orasul clocea in viscere o furie care nuprrtea iegi la suprafaEi si de aceea il eroda sau erupea in pustulepline de venin impotriva tururor: copii, adulgi, bltrAni, oamenirlirr alte orase, americani de la NAIO, turigti de toate naliona-litirlile, chiar napolitani. Cum putea cineva s5" reziste in acel loclrrrotic si periculos, la periferie, in centru, pe coline, la poalelenrtrrrtelui Vezuviu? Ce impresie uriti imi frcuse San Giovanni.r'l.lduccio, cilitoria pini acolo. Ce impresie urAti" imi ftcuseril;rbrica in care muncea Lila gi Lila insisi, Lila cu fiul mic, Lilat rrrc, inrr-o clldire mizerabili, locuia cu Enzo, chiar dacl nu dor-rrrt'rr impreuni cu el. Spusese ci el voia si studieze funcgionarea

t rrlculatoarelor electronice gi ci ea incerca si-l ajute. imi rimiseseirrripiritl vocea ei care incerca si gtearga San Giovanni, salamu-rikr, rnirosul fabricii, starea ei, vorbind cu pref}cuti. competenpS.

,lcspre sigle de genul: Centrul de Informatici al Universitigii.lirr Milano, Centrul Sovietic de Aplicagie a Calculatoarelor in

friingele Sociale. Voia si mi faci s5. cred ci. urma si aparl int urlnd un astfel de centru;i la Napoli. Mi gindisem: la Milanopoate ci da, cu siguranli in Uniunea Sovietici, dar aici nu, aicisrurt nesibuingele mingii tale incontrolabile in care il tArfuti 9ipr' lrietul, devotatul Enzo. SI pleci. S-o gtergi definitiv, departerlt' viaga pe care o cunogti inci de la nasrere. Si te instalezi intcritorii bine organizate unde, intr-adev5.r, totul era posibil. Eurrri ci"rasem, de fapt. Dar numai ca si descopir, in deceniilerrlrrritoare, ci mi ingelasem, cl era vorba de un lang cu ineletot mai mari: cartierul amintea de orag, oragul de Italia, Italia de

Europa, Europa de intreaga planeti. $i astlzi mai cred aga: nucartierul e cel bolnav, nici Napoli, ci globul terestru, universul

nostru sau toate universurile. $i abilitatea consti in a te ascunde

gi ln a-gi tlinui starea reall a lucrurilor.Am vorbit cu Lila in dupi-amiazaaceea, in iarna lui 2005,

emfatic gi voind parcl si-mi recunosc picatele. Voiam si-i mir-turisesc ci ingelesese totul de mici, ftri si plece niciodati dinNapoli. Dar mi s-a ficut rugine aproape imediat, am simEit incuvintele mele pesimismul gifnos al cuiva care imbitrinegte,tonul pe care, gtiam asta, ea il detesta. intr-adevir, a zimbitaritAndu-gi dingii ingilbeniEi intr-o grimasi nervoasi 9i a spus:

__ Faci pe degteapta, dai sfaturi? Ce ai de gand? Vrei si scrii

despre noi? Vrei si scrii despre mine?

- Nu.

- Zi adevilrul.

- Ar fi prea complicat.

- Te-ai gindit la asta; insi, inc5. te gindegti.

- Px, pu1in.

- tebuie si mi lagi in pace, Leni. Thebuie s5" ne lagi pe

toEi in pace. Noi trebuie si dispirem, nu meritim nimic, niciGigliola, nici eu, nimeni.

- Asta nu-i adevirat.

M-a scrutat cu o privire uriti de nemulgumire. Pupilele

abia"i se vedeau, buzele ii erau intredeschise.

- Bine, a spus, scrie, dac5. chiar vrei, scrie despre Gigliola,

spune ce ai chef. Dar despre mine nu, si nu indriznesti,promite-mi.

- N-o si scriu despre nimeni, nici despre tine.

-Yezi ci sunt cu ochii pe tine.

- Da? t'

- Vin sl-gi cotrobii in computer, i1i citesc documentele,

gi le gterg.

- Ei, hai.

- Crezi ci nu sunt in stare?

- $tiu ci egti in stare. Dar stiu si m5" feresc.

A rAs in vechiul ei fel rluticios.

- De mine nu.

N-am uitat niciodati acele trei cuvinte, a fost ultimul lucru pe

care mi l-a spus: dt mine na. Scriu cu energie de citeva sipti-nrini, f}"r5. a mai pierde vremea si recitesc. Daci Lila mai este

in viagi - fantazez in timp ce sorb din cafea si privesc fluviull)ad care se izbqte de stdlpii podului Principessa Isabella - nuva putea rez\sta, va veni si-gi bage nasul in computerul meu, vaciti si, ca o bitrAni lunatici ce e, se va enerva din cauza nesu-

llunerii mele, va dori si intervini, va corecta, va adiuga, isi va

ruita doringa nerlbditoare de a dispirea. Apoi clitesc ceasca,

rni duc la birou, incep si scriu din nou pornind de la acea pri-rnivari rece din Milano, intr-o sear5. din urmi cu mai mult de

patruzeci de ani, in libririe, cind birbatul cu ochelari cu lentilegroase a vorbit sarcastic despre mine qi despre cartea mea in faga

tuturor si eu am ri.spuns in mod confuz, goviitor. PinI cAnd,

brusc, s-a ridicat Nino Sarratore, aproape de nerecunoscut dincauza birbii neingrijite, foarte neagre, gi l-a atacat cu duritate pe

ccl care mi criticase. Din acel moment toati fiinga mea a ince-put si-i strige numele in tlcere - de clt timp nu l-am vI"zut:

patru-cinci ani - si chiar daci incordarea mI transformase instani de gheagi, am simgit ci iau foc.

Imediat dupi ce Nino isi incheiase intervengia, birbatul a

ccrut cu un gest reginut dreptul la replici. Era clar cl se simgea

iignit, dar emofiile violente mi zlpiciserl prea tare ca s5. ingeleg

irnediat de ce. imi didusem seama, bineinleles, ci intervengialui Nino mutase discugia dinspre literaturS. spre politici, 9i chiar

2

ELENA FERRANTE cEr cARE PLEAcA St cEt cE RAMAN