CUPRINS

INTRODUCERE.....................................................................................................................................................2CECUL. CONCEPT, NECESITĂŢI, PĂRŢI......................................................................................................2

CONCEPTUL DE CEC..............................................................................................................................................2NECESITĂŢI...........................................................................................................................................................3PĂRŢI PARTICIPANTE LA CEC................................................................................................................................4

ETAPE ÎN CIRCUITUL CECULUI:...................................................................................................................5ELEMENTELE ESENŢIALE ALE CECULUI..................................................................................................6MENŢIUNI FACULTATIVE (CLAUZE) CARE POT FI SCRISE PE CEC..................................................8TIPURI DE CECURI.............................................................................................................................................9

CECUL NOMINATIV...............................................................................................................................................9CECUL LA PURTĂTOR............................................................................................................................................9CECUL LA ORDIN...................................................................................................................................................9CECUL ÎN ALB.......................................................................................................................................................9CEC BARAT.........................................................................................................................................................10CECUL DE VIRAMENT..........................................................................................................................................10CEC CERTIFICAT..................................................................................................................................................11CEC CIRCULAR....................................................................................................................................................11CEC DE CĂLĂTORIE.............................................................................................................................................11

TRANSMITEREA CECULUI.............................................................................................................................12PLATA CECULUI................................................................................................................................................13PREZENTAREA ELECTRONICĂ A CECULUI............................................................................................14CONCLUZII..........................................................................................................................................................15BIBLIOGRAFIE.....................................................................................................................................................17

Introducere

În practica comercială internă şi internaţională titlurile de credit, respectiv cambia (sau

trata), biletul la ordin şi cecul, mai sunt cunoscute şi sub alte denumiri comune, cum ar fi:

efecte de comerţ, efecte comerciale, titluri comerciale, instrumente de plată şi de credit, iar în

ţara noastră, înainte de 1944, cambia şi biletul la ordin mai erau cunoscute şi sub denumirea

generică de „poliţe”.

Titlurile de credit sunt documente sau înscrisuri ce constată creanţe comerciale, a

căror prezenţă este necesară atât pentru a se exercita dreptul ce derivă din operaţiunea pe care

o constată cât şi pentru a putea fi investit cu acest drept orice alt dobânditor ulterior al lor.

Cecul este un instrument de plată care s-a afirmat preponderent de-a lungul secolelor,

având o largă utilizare pe plan naţional şi internaţional.

În acest context, după primul război mondial, s-a încercat unificarea legislativă a

diferitelor norme de drept din diferite ţări de către Comitetul Economic de pe lângă Liga

Naţiunilor, elaborându-se în 1928 un proiect unificat de norme privind utilizarea cecului.

Aceste reglementări au rămas, însă, cu caracter orientativ, în toate ţările respectându-se

conceptele şi elementele de bază, regimul practic de folosire fiind determinat de legislaţia

specifică fiecărei ţări.

În ţara noastră, legea cecului datează din 1934. După 1947, România nici nu a

abrogat această lege, dar nici nu a aplicat-o, folosind în schimb, în acest domeniu, norme şi

reglementări emise de Banca Naţională. Începând cu 1991 s-a procedat la crearea cadrului

juridic pentru utilizarea acestui instrument în condiţiile unei economii de piaţă. Drept urmare,

reglementările din 1934 au fost modificate nu atât din punct de vedere tehnic-bancar, cât mai

ales din punct de vedere juridic, potrivit legii nr. 83/octombrie 1994.

Cecul. Concept, necesităţi, părţi

Conceptul de cec

Cecul este un instrument de plată şi de credit utilizat de titularii de conturi bancare

cu disponibil corespunzător în aceste conturi.

În ceea ce priveşte definirea noţiunii de cec redăm în continuare două, din ele

apreciate ca fiind mai semnificative.

Cecul este un instrument de plată care pune în legătură, în procesul creării sale, trei

persoane: trăgătorul, trasul şi beneficiarul. Instrumentul este creat de trăgător care, în baza

unui disponibil constituit în prealabil la o societate bancară, dă un ordin necondiţionat de plată

acesteia, care se află în poziţia de tras, să plătească, la prezentare, o sumă determinată unei

terţe persoane sau însuşi trăgătorului emitent aflat în poziţia de beneficiar (pct. 4 din Normele-

2

Cadru nr. 7/8 martie 1994 ale B.N.R. privind comerţul făcut de societăţile bancare şi celelalte

societăţi de credit cu cecuri, în baza Legii nr. 59/1934 asupra cecului, modificată prin Legea

nr. 83/1994). Este un titlu la ordin, complet şi formal. El încorporează o obligaţie abstractă de

a plăti necondiţionat „la vedere” o sumă de bani menţionată în titlu.

Ca şi în cazul biletului la ordin, cecul (în limba română) este cunoscut sub o singură

denumire chéque (în franceză), cheque (în engleză şi spaniolă), schek (în germană) etc.

Necesităţi

În funcţie de genul de cec (categoria sa) cecurile sunt utilizate:

- în lichidarea creanţelor internaţionale de tot felul, creanţe rezultate din schimburile

de mărfuri, servicii, mişcări de capitaluri, plata unor avansuri etc; se utilizează şi cecul, nu

numai cambiile, acreditivele, încasările, ordinele de plată etc;

- de asemenea, în interiorul fiecărei ţări cu economie de piaţă, cecurile sunt utilizate

la achitarea unor mărfuri de valoare mai mică, la unele cumpărături în magazinele de lux, la

plata unor mese sau cockteiluri protocolare, la achitarea unor bilete de avion sau costului

integral al unor excursii interne sau externe, la scoaterea de numerar de la bancă în folosul

propriu, la plata unor comisioane, cotizaţii, donaţii cu scop filantropic, a chiriilor, sponsorizări

etc.

Emiterea cecului implică insă existenţa unor premise juridice. Potrivit legii, cecul nu

poate fi emis decât dacă trăgătorul are un disponibil la tras, iar între trăgător şi tras există o

convenţie privind emiterea de cecuri [art. 3 alin.(2) din lege].

Trăgătorul poate emite cecul numai dacă are la bancă (tras) un disponibil bănesc

pentru efectuarea plăţii de către bancă. Acest disponibil (fonduri băneşti) poartă denumirea de

provizion sau acoperire. El poate fi un depozit bancar al trăgătorului ori o deschidere de

credit în favoarea acestuia.

Disponibilul trebuie să existe prealabil emiterii titlului şi să aibă cel puţin valoarea

cecului. Potrivit legii, disponibilul trebuie să reprezinte o sumă de bani lichidă, certă şi

exigibilă asupra căreia trăgătorul are dreptul să dispună prin cec [art. 3 alin. (2) din lege].1

Emiterea cecului fără acoperire constituie infracţiune şi se sancţionează în condiţiile

art. 84 pct. 2 din lege.

Dreptul trăgătorului de a emite cecuri are ca temei convenţia încheiată între client şi

bancă. Această convenţie reprezintă raportul fundamental care explică şi justifică emiterea

titlului de către trăgător.

Prin convenţie, banca autorizează pe client (trăgător) să tragă asupra ei cecuri,

obligându-se să efectueze din disponibil plăţile, la ordinul trăgătorului.

Convenţia poate fi expresă sau tacită. Ea poate constitui o clauză a contractului

privind serviciul de casă pentru client sau a unui credit în numerar acordat de bancă.

3

Părţi participante la cec

Din analiza definiţiilor, ca şi modul de derulare a unei operaţiuni care are ca

instrument de plată cecul, rezultă că în materie de cec intervin trei părţi participante:

a. Trăgătorul este o persoană fizică sau juridică ce dispune plata şi care, în domeniul

schimburilor economice, poate fi în situaţia de cumpărător, importator, debitor, beneficiar al

unei prestaţii şi care, prin emiterea cecului, se achită de obligaţia de plată; de asemenea,

trăgătorul poate emite cecul şi în favoarea lui însuşi, când doreşte să retragă numerar de la

bancă în folosul său propriu. În această ipostază, trăgătorul este în acelaşi timp şi beneficiarul

cecului (art. 6 din Legea 59/1934)2.

b. Trasul este acela care efectuează plata din dispoziţia trăgătorului prin exprimarea

ordinului său necondiţionat de plată şi care, de regulă, este o bancă la care trăgătorul are

disponibilităţi în contul său curent.

Aceste disponibilităţi ale trăgătorului pot proveni din obişnuitele încasări în cont,

dintr-un depozit bancar existent, fie printr-o deschidere de credit din partea băncii respective

(art. 3 din Legea 59/1934).

Emiterea, semnarea şi punerea în circulaţie a unor cecuri fără a avea disponibilităţi în

cont la banca-tras, constituie, în toate ţările cu economie de piaţă, un delict penal sancţionat

cu amendă şi închisoare.

Aceste prevederi legale sunt menite să confere încredere deplină în folosirea cecului,

în special beneficiarilor.

Chiar dacă la data emiterii trăgătorul nu are disponibil în contul său bancar, titlul

emis valorează totuşi ca un cec (art. 3 din Legea nr. 59/1934)3 dacă trăgătorul procură trasului

suma necesară pentru plata cecului, în intervalul de timp de la emiterea acestuia şi până la

prezentare la achitare; dacă nu, emiterea efectuată „fără acoperire” de fonduri, atrage

inevitabil sancţiuni civile şi penale, după cum s-a menţionat şi mai înainte.

c. Beneficiarul este reprezentat prin persoana fizică sau juridică în favoarea căreia

urmează a se face plata şi care poate fi vânzătorul, exportatorul , creditorul ori prestatorul de

servicii faţă de trăgător sau însuşi trăgătorul

4

Cecul se trage, deci, asupra băncii în limita fondurilor emitentului, constituie în

prealabil la o valoare corespunzătoare cecului, certă, lichidă, exigibilă şi disponibilă.

Tehnic, pentru a avea loc aceste operaţiuni, banca, în calitate de tras, eliberează

trăgătorului mai multe formulare necompletate, pe care acesta le va activa în cecuri, în

limitele disponibilităţilor din conturile sale. Pentru ca un client să poată cumpăra formulare de

cec de la bancă trebuie să îndeplinească anumite condiţii:

- să nu figureze în interdicţie bancară la Centrala Incidentelor de Plăţi;

- să fie un client cunoscut de către bancă;

- contul de disponibil din care se vor face plăţile să reflecte o situaţie de

relativă stabilitate a soldului, iar nivelul soldului să fie comparabil cu media

plăţilor ce se efectuează în mod curent.

Există posibilitatea verificării de către bancă a existenţei acoperirii cecului emis prin:

- certificarea cecului, caz în care banca blochează pentru un număr de zile suma

certificată;

- vizarea cecului, situaţie în care banca certifică existenţa depozitului, dar nu se

obligă să-l blocheze.

Emiterea de cecuri fără acoperire poate fi asimilată cu infracţiunea de escrocherie, în

cazul în care aceasta s-a făcut în scopul de a produce prejudicii sau de a împiedica o altă

persoană în executarea drepturilor sale. În cazul unor abateri grave sau repetate, asupra

emitentului poate fi pronunţată o interdicţie judiciară pe mai mulţi ani şi poate fi însoţită de

măsuri de publicitate, fiind înregistrată ca şi interdicţie bancară la Banca Centrală.

Etape în circuitul cecului:

1) Firma A achiziţionează mărfuri de la firma B. Prima are cont curent deschis la

Banca X, iar firma B are contul deschis la banca Y;

2) În baza disponibilului din contul curent, Banca X eliberează un carnet de cecuri

firmei A;

3) La achiziţia mărfii, firma A completează o filă din carnetul de cecuri cu datele

necesare şi suma repreyentând contravaloarea mărfii, o semnează şi o înmânează firmei B;

4) Din acest moment, firma A apare în calitate de trăgător, Banca X are calitatea de

tras, iar firma B apare în calitate de beneficiar;

5) Firma B prezintă cecul la Banca Y care îl transmite Băncii X pentru încasare;

6) Banca X achită cecul Băncii Y;

7) Prin această operaţiune se stinge datoria firmei A faţă de firma B.

5

Fig. 1. Circuitul cecului

NOTĂ: 1 eliberarea carnetului de cecuri; 2 încheierea contractului de vânzare-cumpărare între trăgător şi beneficiar; 3 trăgătorul trage cecul asupra Băncii „X”; 4 trăgătorul remite beneficiarului cecul tras asupra băncii „X”; 5 beneficiarul prezintă cecul la banca sa pentru încasare; 6 banca beneficiarului prezintă cecul la Banca „X” (tras); 7 trasul (Banca „X”) achită cecul şi se stinge creanţa.

Elementele esenţiale ale cecului

Din punct de vedere juridic, cecul (ca de altfel şi cambia şi biletul la ordin) este

prezumat ca un act scris, deoarece numai pe un asemenea act pot fi scrise elementele sale

obligatorii etc., iar formularul trebuie completat în întregime prin dactolagrafiere, cu stiloul

sau pixul cu cerneală albastră sau neagră.

Ca şi în cazul celorlalte două efecte de comerţ (cambia şi biletul la ordin),

valabilitatea cecului este condiţionată de existenţa în mod obligatoriu în cuprinsul textului, a

următoarelor elemente esenţiale:

a. Denumirea de cec înscrisă în însuşi textul titlului. Această denumire trebuie

inserată în textul înscrisului pentru a atrage atenţia asupra semnificaţiei juridice a înscrisului.

Legea cere ca denumirea să fie exprimată în limba folosită pentru redactarea înscrisului. Lipsa

denumirii atrage nulitatea titlului.

b. Ordinul necondiţionat de a plăti o sumă determinată. Înscrisul trebuie să

cuprindă ordinul trăgătorului adresat trasului (băncii) de a plăti beneficiarului suma de bani

menţionată în titlu. Ordinul trebuie să fie necondiţionat şi să privească o sumă de bani

determinată. Suma de bani trebuie menţionată în cifre cu indicarea monedei în care se face

plata.

TRĂGĂTOR(Firma X)

BENEFICIAR(Firma B)

BANCA X(Tras)

BANCA Y

1 3

2

4

7

6

7

6

Potrivit legii, în înscris nu poate fi menţionată dobânda. Orice stipulaţie în acest sens

se socoteşte nescrisă (art. 7 din Legea 59/1934)4.

c. Numele celui care trebuie să plătească (tras). Înscrisul trebuie să arate pe cel

care, în calitate de tras, va trebui să plătească suma de bani menţionată în titlu. Aşa cum am

arătat, calitatea de tras o poate avea numai o societate bancară. Deci, în înscris va fi

menţionată denumirea (firma) societăţii bancare plătitoare a cecului. Această menţiune este

evidentă, întrucât băncile comerciale care dau carnete de cecuri persoanelor fizice sau juridice

care îşi au deschise conturile curente la ele, îşi tipăresc în mod vizibil pe formularele de cec

denumirea firmei băncii şi adresa.

Cu toate că, în principiu, un cec nu poate fi tras decât asupra unei bănci, totuşi un cec

tras şi plătibil în străinătate rămâne valabil ca cec, chiar dacă trasul nu este o bancă. (art. 3

alin. 1 din Legea 59/1934)5.

d. Locul unde trebuie făcută plata. Înscrisul trebuie să indice locul unde trasul va

face plata. În absenţa unei atare menţiuni, locul plăţii va fi locul menţionat lângă denumirea

trasului. Dacă lângă denumirea trasului se menţionează mai multe locuri, cecul este plătibil la

primul loc arătat.

Dacă în înscris nu este menţionat nici un asemenea loc, cecul este plătibil la locul

unde trasul are principalul centru de activitate.

e. Data şi locul emiterii cecului. Înscrisul trebuie să cuprindă ziua, luna şi anul

emiterii, precum şi locul unde a fost emis cecul. Dacă înscrisul nu menţionează locul emiterii,

legea consideră că cecul a fost semnat la locul arătat lângă numele trăgătorului.

Indicarea locului şi datei emisiunii permit calcularea de către tras a termenului de

prezentarela plată, termen după expirarea căruia posesorul decade din drepturile sale de

regres. Totodată, permite (dacă este cazul, ulterior) constatarea capacităţii legale a trăgătorului

în momentul semnării cecului. Data emiterii trebuie să fie unică, certă şi posibilă (de exemplu:

28 sau 29 februarie în anii bisecţi şi niciodată 30 ori 31 februarie, 31 aprilie etc).

7

f. Semnătura trăgătorului. Semnătura va trebui să fie scrisă de mână de către

trăgător. Ea trebuie să cuprindă numele şi prenumele sau firma trăgătorului. Legea consideră

ca valabilă şi semnătura în care prenumele este prescurtat sau arătat numai prin iniţiale. (art.

11 din Legea 59/1934)6.

Din cele arătate, rezultă că cecul nu cuprinde două dintre menţiunile obligatorii ale

cambiei.

Astfel, legea nu cere indicarea în înscris a numelui şi prenumelui beneficiarului

cecului. Această menţiune are caracter facultativ, iar nu obligatoriu. Cecul nominativ la ordin

arată persoana beneficiarului, pe când cecul fără menţiune privind persoana beneficiarului

este considerat cec la purtător7.

Apoi, cecul nu cuprinde scadenţa obligaţiei de plată. Acest lucru se explică prin

faptul că, potrivit legii, cecul este plătibil „la vedere”, adică la prezentarea titlului. De aici

rezultă şi funcţia cecului de instrument de plată, cu excluderea funcţiei de instrument de

credit.

Deşi pe formularele de cec este prevăzut aplicarea ştampilei, lipsa acesteia nu

afectează valabilitatea cecului.

Menţiuni facultative (clauze) care pot fi scrise pe cec

În afara menţiunilor obligatorii care trebuie să existe în textul cecului, sub sancţiunea

nulităţii sale ca efect de comerţ şi afectării drepturilor şi obligaţiilor care decurg din acest

titlu, pe cec mai pot fi consemnate o serie de menţiuni facultative, denumite şi clauze.

a. Diverse menţiuni, ca:- numărul carnetului de cec;- numărul de ordine al filei cecului respectiv;- orele de funcţionare ale casieriei băncii.

b. Clauza dobânziiÎn cazul cecului, înscrierea dobânzii se consideră ca nescrisă şi nu conduce la

nulitatea acestuia (art. 7 din Legea 59/1934).

c. Clauza plăţii prin viramentTrăgătorul sau unul dintre beneficiarii succesivi şi deţinători ai cecului (ca

urmare girării), pot menţiona clauza „plătibil în cont” sau „numai prin virament” ori altă expresie echivalentă; un asemenea cec nu poate fi încasat în numerar, suma de plată virându-se în contul curent bancar al beneficiarului.

8

d. Clauza „netransmisibil”Scrisă pe cec, fie de trăgător la solicitarea beneficiarului, fie de către un girant,

înseamnă că acest cec este plătibil numai acestui ultim posesor-beneficiar, acesta având

latitudinea de a-l gira unei bănci comerciale pentru a fi încasat.

Tipuri de cecuri

Putem clasifica cecurile în raport de anumite criterii, două fiind cele mai importante

şi anume: beneficiarul plăţii şi modul de încasare.

Din punct de vedere al beneficiarului, deci al persoanei către care este plătibil,

există următoarele tipuri de cecuri:

a. Cecul nominativ. Este cecul emis în favoarea unei persoane fizice sau juridice

anumite, cu indicarea în mod expres a numelui şi adresei cum figurează în actul de identitate

(la persoane fizice) ori denumirea firmei şi adresa sediului social al agentului economic astfel

cum ele au fost înregistrate la Registrul Comerţului. Beneficiarul menţionat pe cec este

singurul care are dreptul să-l încaseze. O altă caracteristică a acestui gen de cec este aceea că

nu poate fi cedat, întrucât are clauza „nu la ordin” sau o altă expresie echivalentă înscrisă în

text. Transmiterea cecului nu se poate face prin girare sau andosare, ci numai în forma şi cu

efectele unei cesiuni ordinare.

b. Cecul la purtător. Este emis fără indicarea numelui sau firmei în favoarea căreia

trebuie efectuată plata. Beneficiarul nefiind trecut pe cec, cel care îl deţine îl poate încasa el

însuşi sau poate să îl remită unui creditor al său pentru reglementarea unei creanţe fără nici o

altă formalitate.

Acest gen de cec este oarecum asemănător unui bilet de bancă (bancnotă), putând

trece din mână în mână numai prin simpla lui înmânare. Codul „la purtător” este plătibil la

prezentare bineînţeles dacă deţinătorul nu este de rea credinţă.

c. Cecul la ordin. Este cecul al cărui beneficiar este menţionat pe titlu cu sau fără

clauză expresă „la ordin”, iar beneficiarul are dreptul de a-l transmite prin girare sau adnosare.

Cecul la ordin este valabil în mâna ultimului posesor, dacă acesta se legitimează

printr-un şir neîntrerupt de giruri. Acest ultim beneficiar încasând suma de la bancă, va scrie

după ultimul gir formula de descărcare: „Achitat” sau „Plătit”, completând şi cu data şi

semnătura (eventual şi adresa).

d. Cecul în alb. Este un instrument de plată care poate avea numai semnătura

trăgătorului, alteori şi unele din menţiunile sale obligatorii. Menţiunile lipsă trebuie

completate înaintea prezentării cecului la plată, conform înţelegerii anterioare avute între

semnatarii cecului.

9

În raport cu al doilea criteriu, respectiv al modului de încasare, distingem

următoarele tipuri de cecuri:

a. Cec barat. Denumirea este dată de cele două linii paralele (verticale sau oblice)

oriunde pe suprafaţa cecului. Există două tipuri de cecuri barate: cec cu barare generală,

când în spaţiul delimitat de cele două linii nu are nimic înscris şi care circulă prin gir, fiind

valabil numai în posesia ultimului deţinător; cec cu barare specială, dacă în spaţiul dintre

cele două linii este înscrisă denumirea băncii. Bararea cecurilor se poate face fie în momentul

emiterii, fie în cursul circulaţiei sale, de către oricare dintre posesorii ulteriori ai

instrumentului respectiv.

În ambele cazuri, beneficiarul este obligat să recurgă la serviciile unei bănci printr-o

unitate aparţinând acesteia şi care să primească plata în contul său.

Spre deosebire de cecul cu barare generală care se plăteşte numai unei bănci (sau

unui client al ei) aflată şi în poziţia de tras, cecul cu barare specială se poate plăti numai băncii

a cărei denumire este trecută între cele două linii paralele de pe faţa instrumentului. Dacă

această bancă nominalizată este chiar banca aflată pe poziţia de tras, atunci plata cecului se

face către un client al ei.

Operaţiunea de barare a cecului este o operaţiune de supraveghere asupra

beneficiarului cecului şi o modalitate suplimentară de apărare a corectitudinii şi siguranţei

plăţilor prin cec.

Prin încasarea de către o bancă (efectuată în numele beneficiarului) se creează

necesitatea ca beneficiarul cecului să aibă cont la o bancă sau să fie agreat de către o bancă.

Astfel acest beneficiar în relaţiile cu banca este identificat şi chiar bine cunoscut. Astfel dacă

ulterior se constată că beneficiarul nu era îndreptăţit să primească suma respectivă, există

condiţii ca destinaţia finală a sumei să fie cunoscută şi astfel sunt premize de recuperare.

Sistemul împiedică astfel posibilităţile de a folosi cecuri furate, pierdute etc. şi să

evite astfel o cauză importantă a fraudelor prin cec.

b. Cecul de virament. Este însoţit de clauze ca „plătibil în cont” sau „numai pentru

virament”. Deci, plata cecului se face numai scriptural, creditându-se contul beneficiarului,

operaţiunea echivalând practic cu plata cecului. Clauzele menţionate nu pot fi revocate de

către posesorii ulteriori ai cecului. Trasul care nu respectă condiţiile impuse de aceste clauze

răspunde de eventuale prejudicii până la concurenţa sumei cecului.

Cecul de virament reprezintă şi el un mijloc de asigurare a corectitudinii plăţilor prin

cec. Se poate urmări la nevoie filiera fiecărui cec şi se pot depista astfel eventualii utilizatori

neaveniţi ai unei sume necuvenite.

10

c. Cec certificat. Este instrumentul prin care o bancă aflată în poziţia de tras

confirmă, înaintea remiterii cecului către beneficiar, existenţa fondurilor necesare efectuării

plăţii ordonate. Certificarea cecului este cerută băncii de către emitentul trăgător înainte de a-l

da la plată sau de către unul din posesorii ulteriori, beneficiari ai cecului.

Prin certificare, trăgătorul nu mai poate retrage din contul său suma destinată plăţii

cecului respectiv, înainte de expirarea termenului de prezentare al acestuia. În acelaşi timp,

prin certificare trasul, respectiv banca, nu se angajează direct, dar are obligaţia ca în caz de

neplată să despăgubească pe beneficiar.

d. Cec circular. Este un titlu de credit la ordin emis de o bancă asupra subunităţilor

sale sau asupra altei bănci. Prezintă următoarele caracteristici mai importante:

- este plătibil la vedere, în termen de 30 zile de la emiterea în oricare din locurile

indicate pe cec de emitent (trăgător), care are, de regulă, şi calitatea de tras; dacă trăgătorul şi

trasul nu sunt una şi aceeaşi bancă este obligatoriu ca între ei să existe înţelegeri bilaterale;

- emitentul se obligă definitiv să efectueze plata cecului în favoarea beneficiarului

care este şi clientul său. Plata cecului se face din disponibilul constituit în prealabil de

beneficiar, clientul său. Beneficiarului i se poate efectua plata la oricare din locurile indicate

pe instrument de către banca emitentă.

Pentru emiterea lor de către bănci snt necesare anumite condiţii. În primul rând,

emiterea lor este condiţionată de existenţa la banca emitentă a sumelor disponibile de la

beneficiarii acestor cecuri.

De asemenea, existenţa unei autorizaţii speciale din partea Băncii Centrale este

absolut necesară pentru emiterea acestor titluri. Este obligatorie, totodată, depunerea la Banca

Centrală a unei cauţiuni în titluri garantate de stat sau lombardabile la Banca Centrală,

calculată la cursul zilei, în valoare de 40% din totalul sumelor înscrise pe cecurile circulare

emise. Cauţiunea reprezintă o garanţie pentru posesorii acestui tip de cec, restituirea ei de

către banca emitentă având loc în schimbul prezentării cecului cu menţiunea „achitat”.

În raport de cele menţionate, utilizarea cecului circular ca instrument de plată,

presupune existenţa următoarelor menţiuni obligatorii:

- denumirea expresă de cec circular;

- promisiunea necondiţionată a băncii de a plăti la vedere o anumită sumă de bani;

- numele primitorului, clientul băncii emitente.

e. Cec de călătorie. Se emite ca şi bancnota în sume fixe, în monedă naţională sau,

mai frecvent, într-o anumită valută de circulaţie internaţională şi este cumpărat de cei care

călătoresc sau voiajează, în vederea achitării diverselor cheltuieli, fără a folosi numerar

11

(cazare, diverse cumpărături la diverse magazine, plata transportului etc.). Cecurile de

călătorie pot fi încasate cu multă uşurinţă, cu formalităţi minime, la orice bancă, casierii

instalate în marile hoteluri, la punctele bancare de la graniţă-vamă, la ghişeele agenţiilor de

turism etc.

Utilizarea cecului de călătorie se caracterizează prin următoarele succesiuni de

operaţii:

- trăgătorul emitent vinde cecul de călătorie unei persoane care devine posesor;

- posesorul, în momentul cumpărării, semnează pe fiecare cec în prezenţa

emitentului;

- posesorul le remite altei persoane, care devine beneficiar, în schimbul obţinerii de

bunuri, servicii sau chiar numerar. În momentul remiterii către beneficiar, posesorul semnează

din nou pe fiecare cec, identitatea între cele două semnături, confirmând legitimitatea deţinerii

cecului;

- beneficiarul încasează suma înscrisă pe cec de la banca locală, iar banca locală

recuperează suma de la banca emitentă, prin relaţii operative interbancare.

Transmiterea cecului

Întrucât cecul este un titlu plătibil „la vedere”, beneficiarul cere imediat plata. Dar,

beneficiarul poate şi să transmită titlul către o altă persoană. În privinţa modalităţii

transmiterii cecului, legea distinge după cum cecul este la ordin, la purtător sau nominativ.

Transmiterea cecului la ordin. Potrivit legii, cecul stipulat plătibil unei anumite

persoane, cu sau fără clauză expresă „la ordin”, este transmisibil prin gir. Deci, dacă în înscris

trăgătorul l-a desemnat pe beneficiar, cecul va putea fi transmis prin gir, indiferent dacă există

sau nu o menţiune expresă „la ordin”. Dacă cecul menţionează numele şi prenumele

beneficiarului şi cuprinde clauza „nu la ordin”, cecul va fi transmisibil prin cesiune, în

condişiile dreptului comun.

Transmiterea cecului la purtător. Cecul poate fi stipulat plătibil la purtător. El este

socotit la purtător şi în cazul când s-a prevăzut că este plătibil unei persoane cu menţiunea

„sau la purtător”, precum şi în cazul când cecul nu îl menţionează pe beneficiar. În toate

cazurile, cecul la purtător se transmite prin simpla tradiţiune a titlului.

Transmiterea cecului nominativ. Cecul nominativ cuprinde numele beneficiarului,

precum şi menţiunea „nu la ordin” ori o expresie echivalentă. Un atare cec se transmite prin

cesiune, în condiţiile dreptului comun.

12

Plata cecului

Poziţia juridică a trasului. Întrucât cecul este plătibil la vedere, adică la prezentarea

titlului, el nu este supus acceptării din partea trasului, aşa cum se cere în cazul cambiei. De

aceea, menţinea de acceptare inserată în titlu se consideră nescrisă.

Orice menţiune de certificare, de vedere sau alta echivalentă, scrisă pe titlu şi

semnată de tras are numai efectul confirmării existenţei disponibilului pentru plata cecului. O

atare menţiune împiedică pe trăgător să retragă disponibilul înainte fr expirarea termenului de

prezentare a cecului la plată. Deoarece cecul nu poate fi acceptat, trasul nu are calitatea de

debitor de drept cambial faţă de posesorul cecului, ci îndeplineşte numai funcţia de plătitor

pentru trăgător. Această poziţie juridică a trasului nu afectează plata sumei faţă de posesorul

cecului. Într-adevăr,emiterea cecului presupune existenţa unui disponibil, din care trasul va

face plata.

Din cele arătate rezultă că, nefiind debitor de drept cambial, trasul nu răspunde

pentru plata cecului. Potrivit legii, această răspundere revine trăgătorului.

Prezentarea la plată şi plata cecului. Potrivit legii, cecul este plătibil la vedere.

Orice stipulaţie contrară se socoteşte nescrisă. Deci, plata cecului se face la prezentarea de

către posesor a cecului la tras (bancă), pentru plată.

Întrucât cecul este un instrument de plată, legea stabileşte termene scurte pentru

prezentarea la plată a cecului emis şi plătibil în România: 8 zile, dacă cecul este plătibil în ciar

localitatea în care a fost emis, 15 zile, dacă cecul este plătibil în altă localitate decât cea în

care a fost emis.

Cecul emis într-o ţară străină şi plătibil în România trebuie să fie prezentat la plată în

termen de 30 de zile, iar dacă este emis într-o ţară din afara Europei, în termen de 70 zile.

În toate cazurile, termenele se socotesc din ziua arătată în cec ca dată a emiterii

cecului.

Pentru a face o plată valabilă, trasul este obligat să verifice îndelinirea condiţiilor de

formă ale cecului. Potrivit art. 36 din lege, trasul care plăteşte un cec care poate fi girat este

dator să verifice regularitatea succesiunii girurilor, dar nu şi autenticitatea semnăturilor

giranţilor. Plata efectuată de tras poate fi integrală sau parţială, posesorul cecului neputând

refuza o plată parţială.

Prin plata cecului, toţi obligaţii (semnatarii) cecului sunt liberaţi.

Potrivit legii, neprezentarea cecului pentru plată în termenele menţionate are drept

consecinţă pierderea dreptului de regres împotriva giranţilor şi a garanţilor, dacă trasul nu a

făcut plata (art. 30 din lege). Deci, nerespectarea termenelor de prezentare a cecului la plată

13

nu duce la pierderea dreptului beneficiarului cecului de a cere trasului plata sumei de bani

menţionată în titlu. Acest drept poate fi valorificat, în condiţiile legii, în cadrul termenului de

prescripţie.

Consecinţele neplăţii cecului. În privinţa consecinţelor neplăţii cecului există unele

deosebiri faţă de reglementarea aplicabilă cambiei.

În cazul în care trasul (banca) refuză plata, beneficiarul cecului nu are o acşiune

directă împotriva trasului. Acest lucru se explică prin aceea că, aşa cum am arătat, trasul

(banca) nu este un debitor de drept cambial, ci îndeplineşte numai o funcţie de plătitor

(solvens) pentru trăgător.

Posesorul-beneficiar al cecului care nu a fot plătit integral sau a fost numai parţial

achitat, poate să exercite dreptul la regres, de recurs împotriva trasului, trăgătorului, giranţilor

şi avaliştilor, dacă refuzul total sau parţial de plată a fost constatat printr-un act de protest, fie

printr-o declaraţie semnată şi datată de către tras (bancă) din care să rezulte data prezentării şi

eventual motivul neachitării, fie printr-o declaraţie datată a unui oficiu de compensaţie prin

care să se constate că cecul a fost prezentat la termen de plată, dar că nu a fost achitat şi

motivul neachitării lui.

În România actul de protest este întocmit de executorul judecătoresc, iar în

străinătate de către executorul judecătoresc sau notarul public.

Printre motivele care pot fi invocate de bancă în justificarea neachitării cecului, pot fi

menţionate:

- fonduri insuficiente în contul curent bancar al trăgătorului;

- cecul prezentat la plată nu conţine toate elementele sale obligatorii;

- există dubii asupra autenticităţii cecului;

- în situaţia când fie trăgătorul, fie beneficiarul a notificat în scris băncii-tras, prin

înscris autentificat să nu achite cecul, deoarece a fost sustras sau pierdut etc.

1 „ Cecul nu poate fi emis decit daca tragatorul are disponibil la tras, disponibil asupra caruia are dreptul de a dispune prin cec, pe baza unei conventiuni exprese sau tacite. Titlul emis fara observarea acestor conditiuni valoreaza totusi ca cec.”2 „Cecul poate fi la ordinul tragatorului insusi.”3 „Cecul nu poate fi emis decit daca tragatorul are disponibil la tras, disponibil asupra caruia are dreptul de a dispune prin cec, pe baza unei conventiuni exprese sau tacite. Titlul emis fara observarea acestor conditiuni valoreaza totusi ca cec.”4 „Orice stipulatiune de dobinda inscrisa in cec se socoteste nescrisa.”5 „Cecul nu poate fi tras decit asupra unui bancher. Cu toate acestea cecul tras si platibil in strainatate este valabil ca cec chiar daca trasul nu este bancher.”6 „Orice semnatura a unui cec trebuie sa cuprinda numele si prenumele sau firma celui care se obliga. Este totusi valabila semnatura in care prenumele este prescurtat sau aratat numai prin initiale.”7 „Cecul stipulat platibil unei anumite persoane, cu mentiunea "sau la purtator", ori o alta expresiune echivalenta este socotit cec la purtator. Cecul fara aratarea beneficiarului este socotit cec la purtator.”

14

Atât protestul, cât şi declaraţiile menţionate mai înainte trebuie făcute înaintea

expirării termenului de plată, protestul sau constatarea echivalentă (prin declaraţie) pot fi

efectuate în următoarea zi lucrătoare.

Prezentarea electronică a cecului.

În prezent s-a impus în tehnica bancară procesarea electronică ceea ce înseamnă:

prelucrarea, transmiterea şi păstrarea informaţiei în expresie electronică.

Astfel că tehnologia nouă a permis renunţarea la circuitul fizic al documentelor

suport – hârtie în general, a cecurilor în special. Circuitul fizic al cecurilor reprezintă pentru

bănci o operaţiune laborioasă, rutinieră, costisitoare şi riscantă. Prezentarea electronică a

cecului (electronic cheque presentment sau ECP) presupune, de fapt, preluarea datelor înscrise

pe cecurile suport – hârtie şi transformarea lor în mesaje electronice şi în speţă o prelucrare

bancară eficientă şi sigură.

În fapt se produce în bănci un proces de dedublare a informaţiei şi implicit a

circulaţiei sale în anumite segmente ale procesului de prelucrare.

Astfel elementele esenţiale cuprinse în cec, în fapt un document de plată suport-

hârtie, devin parte componentă a unui mesaj electronic de plată, care poate fi depozitat şi

transmis prin relee specifice.

O tehnologie mai recentă considerată de perspectivă este imaginea digitală a

cecurilor. Imaginea asigură o prezentare mai realistă şi completă a cecului, fără a fi infailibilă

în depistarea falsurilor. Transmisia electronică a acestor imagini este încă costisitoare, astfel

că deocamdată pe scară largă are loc înregistrarea pe benzi electromagnetice sau pe CD,

urmând ca transmiterea către băncile plătitoare să se facă prin transportul fizic al acestor

suporturi electronice.

Procesul de trecere la aceste metode moderne a fost în multe ţări, şovăitor, astfel că,

din motive de asigurare a securităţii sau din inerţie, s-au folosit un timp mesaje dedublate

adică mesaje electronice (avize), precum şi circuitul efectiv al cecurilor, fapt costisitor.

De multe ori, cauza principală a fost orientarea tardivă a factorilor de resort de a

legifera limitele în care devine posibilă şi acceptabilă exceptarea cecurilor (de regulă a celor

de valori mai mici) de la circuitul fizic interbancar.

Concluzii.

Cambia, biletul la ordin şi cecul sunt utilizate ca instrumente de plată şi de credit

pentru că:

15

- iau naştere prin emiterea şi introducerea lor în circuitul activităţii comerciale şi

bancare; ele permit posesorilor lor să-şi realizeze la scadenţă drepturile literale şi autonome

menţionate în cuprinsul lor;

- deşi se poate aprecia că pot circula ca o monedă, că au o valoare ca şi moneda şi pot

fi schimbate pe monede (bancnote) prin încasare, scontare, nescontare sau cesiune, titlurile de

credit se deosebesc de monedă prin trăsăturile lor specifice, în sensul că: sunt titluri

negociabile, sunt transmisibile cu respectarea normelor prevăzute în legislaţiile naţionale şi în

dreptul comercial internaţional; au o valoare în lei sau în valută determinată şi nu

aproximativă ori variabilă; reprezintă o creanţă în numerar cauzată de un act de comerţ sau

prestaţie de serviciu (provizion) şi care urmează a fi plătită la un anumit termen etc.

Titlurile de credit pot servi la stingerea unei obligaţii băneşti la fel ca şi biletele de

bancă, având faţă de acestea avantajul evitării unei deplasări de numerar. Ele pot fi cedate, fie

în deplină proprietate, fie în gaj pentru a se obţine credit, adică o sumă de bani, înainte de

scadenţa plăţii. De exemplu, banca poate accepta o cambie înainte de împlinirea termenului

menţionat în cuprinsul titlului, plătind posesorului suma prevăzută în titlu minus taxa

scontului. La rândul ei, banca îl poate ceda altei bănci prin rescontare sau poate plăti cu el o

datorie proprie. În acest fel titlul de credit mobilizează o creanţă bănească, fiind deci

instrument de credit.

Astfel că, din considerentele expuse mai înainte precum şi datorită faptului că

mijloacele tradiţionale de plată moneda, valuta şi aurul nu mai pot face faţă lichidităţii unor

angajamente de plată în volum mereu crescând, corespunzător creşterii volumului

schimburilor economice interne şi internaţionale, s-a ajuns ca utilizarea titlurilor de credit, ca

instrumente de plată şi de credit, în relaţiile de comerţ intern şi exterior să aibă un rol din ce în

ce mai important. Aceste aspecte conferă o deosebită însemnătate cunoaşterii problemelor

teoretice de bază şi în special a practicilor referitoare la instrumentele de plată şi de credit.

Cu toate acestea, evoluţiile recente din ţările dezvoltate subliniază scăderea masivă a

rolului cecului ca instrument de plată. În ultimul deceniu, dar mai ales în anii 1997-2001 s-a

redus substanţial partea cecului în cadrul plăţilor fără numerar atât ca număr de instrumente

emise, cât şi ca valoare reprezentată.

În fapt, aceste fenomene se petrec în competiţia care se derulează între cec şi

celalalte instrumente de plată, care se dovedesc a fi preferate de utilizatori şi, implicit, de

mediul bancar.

În epoca de glorie, până la începutul anilor ’90, cecul s-a afirmat, deopotrivă:

- ca instrument de plată între firme;

16

- ca instrument de plată preferat de către titularii de cont persoane fizice.

În timp, ambele categorii de utilizatori şi-au modificat preferinţele. Astfel, firmele s-

au orientat treptat către transferurile de credit formă sigură şi rapidă de plată. În consecinţă a

crescut numărul instrumentelor de plată emise şi, implicit, valorile medii ale acestora. În ce

priveşte titularii de cont persoane fizice, aceştia au fost cuceriţi de facilităţile specifice pe care

le oferă cardurile, inclusiv cele ce implică beneficierea de credite.

La rândul lor furnizorii de mărfuri şi servicii au susţinut pe deplin sistemul cardurilor

care le asigură încasări operative şi riscuri restrânse în comparaţie cu cecul.

Aşa se face că prin concordanţa deplină a participanţilor la sistemul de plăţi de

detaliu, instrumentul de referinţă pentru plăţile de valori mici a devenit cardul, diminuându-se

astfel substanţial rolul cecului.

După cum se vede, într-o epocă în care se pune preţ pe operativitate în efectuarea

plăţilor, pe corectitudine, stabilitate şi responsabilitate în efectuarea plăţilor de către plătitor,

în condiţiile în care tehnologiile care se dezvoltă sprijină alte instrumente, cecul, care

reprezintă optimul unei alte etape cu alte motivări ale participanţilor şi cu alte

intercondiţionări tehnologice, este sortit unei restrângeri severe, diferită în fiecare ţară

europeană.

BIBLIOGRAFIE

Legea Nr. 59 apărută în Monitorul Oficial Nr. 100 din 1 mai 1934

17

Codul Comercial, Ed. All Beck, Bucureşti, 2002, pp. 492-514

Cezar Brno, Nicolae Dardac:”Sisteme de plăţi, compensări şi decontări”, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2003, pp. 108-120

Stanciu D. Cărpenaru:”Drept comercial român”, ediţia 5, Ed. All Beck, Bucureşti, 2004, pp. 559-567

Vasile Cocriş, Dan Chirleşan:”Tehnica Operaţiunilor Bancare”, Ed. Universităţii Al. I. Cuza, Iaşi, 2006, pp. 24-30

Alexandru Ţiclea, Corneliu Bârsan:”Societăţile comerciale de la A la Z”, vol. 2, Casa de Editură şi Presă „Şansa” SRL, Bucureşti, 1999, pp. 118-123 şi 156-182.

18