ce este oare mai usor - sa fii salvat sau pierdut

8/17/2019 Ce Este Oare Mai Usor - Sa Fii Salvat Sau Pierdut

1/19

Joe Crews

Ce este oare mai uşor: să fii salvat sau pierdut?


2/19

Ce este oare mai uşor: să fii salvat sau pierdut? __________________________________________________________________________________________________________________________________

2

Cuprins

Introducere ....................................................................................... 3

Satana n-are nicio putere asupra copiilor lui Dumnezeu ................. 4

Calea păcătosului este grea. Nu tot aşa este cu cel ascultător .......... 5

Vor fi mântuiţi toţi cei care nu se împotrivesc ................................. 7

Creştinilor nu trebuie să le fie frică de nimic ................................... 10

Restricţiile se pot transforma în plăceri ........................................... 11

Oare calea cea strâmtă chiar este grea şi neplăcută? ....................... 12

Cum să ceri biruinţa asupra păcatului ............................................. 15


3/19


3

Introducere

S-ar părea că o transliterare a cuvântului DINAMITĂ este cuvântul grecesc DUNAMIS, care înseamnă putere. Cuvântul nu leeste necunoscut celor care studiază Scripturile. Este unul dinadjectivele frumoase şi vii folosite în Scriptură pentru a descrieevanghelia Domnului Isus Hristos. Pavel scria: "Căci mie nu mi-eruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea (DUNAMIS)lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a iudeului,apoi a grecului."- Romani 1:16.

Cât de puţini credincioşi au o înţelegere adevărată a puteriiextraordinare pe care o are evanghelia pe care ei o mărturisesc atât de

puţin! Dacă sunt adevărate cuvintele apostolului Pavel, atunci toţi ceicare au evanghelia ar trebui să fie plini şi cu această putere teribilă.Dar oare aşa stau lucrurile? Din nefericire, viaţa a nenumăraţi membridin biserică este flască, ştearsă şi plină de compromisuri grozave. Înlocul unei puteri care să vibreze, s-ar părea că există descurajare şiînfrângere. Dar unde este vina? Oare oamenii aceştia chiar cred înevanghelie sau nu cred? Şi de ce le lipseşte atât de vădit dinamita din

viaţa lor? Probabil că răspunsul este că mulţi nu cred cu adevărat ceea cemărturisesc sau au fost învăţaţi o evanghelie falsă. Unele din cele maimari probleme spirituale de astăzi îşi află rădăcinile într -o înţelegeregreşită a evangheliei. Adevărul trist este că milioane de oameni nu auo înţelegere adevărată a ceea ce se poate întreprinde prin evanghelie şiceea ce poate face ea pentru ei. Inconştienţi de aceasta, ei se tot

poticnesc, cerându-I lui Dumnezeu doar ceea ce poate cere slaba lor

credinţă. În loc de a se ospăta la masa îmbelşugată a Domnului, aceştioameni strâng firimiturile de sub masă, care de-abia dacă le oferădestulă putere ca să supravieţuiască.

Ei se aseamănă foarte mult cu acei "moştenitori lipsă" desprecare am auzit vorbindu-se atât de mult. În toată America, milioane dedolari sunt strânşi în bănci şi aşteaptă ca adevăraţii proprietari să intreîn posesia lor. În majoritatea cazurilor, moştenitorii nu sunt conştienţide averea care pe drept le aparţine şi care doar aşteaptă să fie cerută şi

primită de ei. Dar aceste milioane sunt nimic în comparaţie cu bogăţiile spirituale care stau neatinse de acei creştini ce nu îşi recunosc


4/19


4

propria lor bogăţie nelimitată. Fără să aibă vreun motiv întemeiat, cidoar propria lor lipsă de a pretinde adevărata avere, majoritateacreştinilor cu numele trăiesc într -o sărăcie grozavă şi în slăbiciune.

Satana n-are nicio putere asupra copiilor lui Dumnezeu

Ştiţi de ce trăiesc aceşti milionari ca nişte cerşetori? Pentru căi-au îngăduit celui rău să-i intimideze. El i-a minţit cu privire la unuldin privilegiile lor cele mai elementare. Trebuie să-l demascăm pe celrău şi să facem cunoscute pretenţiile false pe care le are cu privire laautoritatea lui. Satana ar dori ca noi să credem că el stăpâneşte fărălimită lumea aceasta şi pe oamenii ei. Dar lucrul acesta nu esteadevărat. El nu este stăpânul copiilor lui Dumnezeu şi nu are nicio

putere asupra celor sfinţi. Acolo unde Domnul Hristos locuieşte şidomneşte, Satana tremură şi fuge ca să-şi scape viaţa. DUMNEZEUESTE MAI PUTERNIC DECÂT SATANA. Acest adevăr gloriostrebuie să ne umple mintea cu o asigurare permanentă.

Să nu mă înţelegeţi greşit. Satana are putere. Toţi am fost şisuntem martori la influenţa incredibilă şi înrobitoare pe care o exercită

el în viaţa unui păcătos. Dar când Domnul Hristos îl goneşte pe Satanadin acel păcătos şi îi stăpâneşte viaţa, puterea spre bine este cu multmai mare decât spre rău. Dacă există mai multă putere în DomnulHristos decât există în Satana, atunci înseamnă că există mai multă

putere în har decât în păcat. Isus nu-Şi foloseşte toată puterea caSatana, altfel bătălia dintre ei s-ar putea încheia printr-o retragere aunuia dintre ei. Dar, slavă Domnului, Domnul Hristos a câştigat deja

bătălia, iar Satana este deja un vrăjmaş înfrânt.

Astfel ajungem la fericita concluzie că pe cel credincios îlajută cineva mai puternic decât el, ca să-L urmeze pe Domnul Isus, încomparaţie cu cine îl ajută pe păcătos să-l urmeze pe Satana. Acestadevăr extraordinar ar trebui să-i aducă o alinare deosebită fiecăruicopil al lui Dumnezeu. Se mai ridică de altfel şi o întrebare foarteinteresantă. Dacă avem un apărător atât de puternic de partea noastră,care doreşte să ne salveze, este oare corect să tragem concluzia că estemai uşor să fii salvat decât să fii pierdut? Înainte ca să dăm vreun

răspuns de formă la această întrebare, trebuie să avem în vedere celedouă aspecte majore ale mântuirii. Este deosebit de important să


5/19


5

înţelegem dacă întrebarea are legătură cu A TE FACE creştin sau cu ARĂMÂNE creştin.

Ne-ar plăcea să credem că întrucât Domnul Hristos este mai puternic decât Satana, El va uşura întreg procesul de mântuire pentru

copiii Săi. Cu toate acestea, am trăit din experienţă proprie dureroasaluptă cu eul în a lua decizia de a-L urma pe Isus. S-a dus o luptătitanică între firea noastră şi Duhul, iar Satana a exploatat fiecareslăbiciune omenească în a căuta să ne reţină în sclavia păcatului. Nuîncape îndoială că măcar vreun suflet ar fi de acord că este mai uşor săI te predai pe deplin Domnului Hristos decât să continui să trăieştidupă îndemnurile firii. S-ar părea că Satana are sute de ispiteademenitoare care au ca scop să-ţi vină greu să te rupi de căile lumii.

Mai mult, cel rău are un avantaj asupra lui Dumnezeu prinaceea că poate să mintă şi să facă lucrurile să apară exact pe dos decum sunt ele în realitate. El poate să facă să apară păcatul frumos, fărăsă ai vreo obiecţie la el. Firea decăzută a omului cu înclinaţia ei

puternică spre păcat, are un îndemn din fire către lucrurile care suntrele. Şi chiar după convertire, Satana poate face apel la acea fire

josnică prin înşelăciunile şi amăgirile lui. Asta înseamnă că celcredincios trebuie să fie permanent în gardă faţă de atacurile şirete sau

indirecte de la un vrăjmaş foarte inteligent.

Calea păcătosului este grea. Nu tot aşa este cu cel ascultător

Oare vrea aceasta să spună că este descurajator să urmezi unfel de viaţă creştin? Oare toate hărţuielile ispitei fac să ne fie groaznicsă trăim pentru Hristos? Din contră, ne putem odihni pe asigurareaconstantă că ne aflăm de partea învingătorului din marea controversă.

Cel care este cu noi este mai mare decât cel care este împotrivanoastră. Oare asta nu este o veste teribil de palpitantă? Experienţaconvertirii transformă mintea şi voinţa într -o adevărată fortăreaţă aspiritului. De la acel centru de control, Duhul Sfânt exercită o influenţăcare supune firea păcătoasă, josnică. Atâta timp cât facultăţile Îi vor fisupuse lui Dumnezeu, creştinul va găsi uşurare de povara şi vina

păcatului. Oare nu a vrut să spună tocmai asta Învăţătorul când a rostit

aceste cuvinte: "Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu văvoi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, ...


6/19


6

şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun şisarcina Mea este uşoară"?- Matei 11:28-30. Desigur că Domnul Isusnu vroia să spună că din viaţa urmaşilor Săi vor dispărea greutăţile şiconflictele. Mai degrabă El descria bucuria şi pacea sufletească ce

urma să însoţească drumul celui ascultător. Când Isus l-a întâlnit peSaul pe drumul spre Damasc, i-a spus: "Ţi-ar fi greu să arunci înapoicu piciorul într-un ţepuş." Înţelesul acestor cuvinte este evident. El îispunea lui Saul că este greu să I te împotriveşti Duhului Sfânt.

Nenorocirea şi lupta se află permanent pe cărarea neascultării. Calea păcătosului, a celui ce calcă legea, este grea; nu tot aşa este cu cel careascultă.

Trebuie să nu-i mai îngăduim lui Satana să ne introducă în

minte pretenţiile lui exagerate că ar avea autoritate. Este adevărat căsub domnia păcatului este mai uşor să faci răul decât să faci binele, dareste tot atât de adevărat că sub domnia harului, este mai uşor să faci

binele decât să faci răul. De ce să nu ne asumăm prerogativele, carechiar sunt ale noastre în calitate de copii ai lui Dumnezeu?

Scriitorii Bibliei nu au ezitat să atace autoritatea limitată a luiSatana şi la fel ar trebui să facem şi noi. Pavel scria: "Ba încă şi legeaa venit pentru ca să se înmulţească greşeala; dar unde s-a înmulţit

păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult; pentru ca, după cum păcatul a stăpânit dând moartea, tot aşa şi harul să stăpânească dândneprihănirea, ca să dea viaţa veşnică, pr in Isus Hristos, Domnulnostru."- Romani 5:20, 21.

Urmăriţi expresia "după cum păcatul a stăpânit." Cum astăpânit păcatul? Ca o putere care stăpâneşte! Îndepărtând oriceîndemn spiritual, firea trupească a dominat toate eforturile harului de aintra în minte. Dar observaţi că harul "s-a înmulţit şi mai mult" decât

păcatul, iar "după cum păcatul a stăpânit... harul să stăpânească"!Evident că harul se va transforma şi el într -o putere stăpânitoare care

poate să depăşească toate strădaniile păcatului de a intra în viaţă. Oarenu este o asigurare fantastică? Satana nu are nicio dinamită care să se

poată compara cu dinamita zguduitoare a evangheliei dintr -o viaţă predată lui Isus.

Aşa că iarăşi ne punem întrebarea: Ce este mai greu, să-Islujeşti Domnului Isus sau Satanei? Este de netăgăduit că avem

accesul la mai multă putere bună decât rea. "Dacă Dumnezeu este cunoi, cine va fi împotriva noastră?" Unii ar răspunde: "Satana." Iar eu le


7/19


7

voi spune: "Şi ce dacă? El fuge doar când aude rostit numeleDomnului Isus." Desigur că el vrea ca dvs. să vă pierdeţi, darDumnezeu vrea ca dvs. să fiţi mântuit. Puteţi câştiga de fiecare datădacă vă aşezaţi de partea celui mai puternic. Domnul Isus S-a referit la

puterea pe care o are El asupra demonilor prin următoarele cuvinte:"Când omul cel tare şi bine înarmat îşi păzeşte casa, averile îi sunt laadăpost. Dar dacă vine peste el unul mai tare decât el, ... atunci îi ia cusila toate armele în care se încredea şi împarte prăzile luate de la el."-Luca 11:21, 22.

Desigur că omul cel tare la care se face referire aici esteSatana. El este mai tare decât cel mai înţelept om care a trăit vreodată(Solomon), decât cel mai puternic om care a trăit vreodată (Samson) şi

decât omul perfect care a trăit vreodată (Adam). Dar el nu este maitare decât Isus. Domnul Hristos este Acel mai tare care "îl biruieşte" şiîi eliberează pe robi din mâinile lui. Ce adevăr minunat!

Vor fi mântuiţi toţi cei care nu se împotrivesc

Dumnezeu nu numai că are puterea de a ne salva, dar are şidorinţa de a o face. Este voia Lui ca toţi să vină la pocăinţă şi să fie

salvaţi. Dar ce anume produce pocăinţa în viaţă? Ap.Pavel ne asigurăcă "bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă"- Romani 2:4. Pecâţi îi îndeamnă El la pocăinţă? Pe toţi, desigur, întrucât este voia Luica să-i salveze pe toţi. Domnul Hristos a declarat: "Şi după ce voi fiînălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toţi oamenii"- Ioan 12:32.Iubirea Lui nu se adresează numai câtorva puţini aleşi, ci TUTURORoamenilor. Bunătatea Lui ÎNDEAMNĂ fiecare suflet la pocăinţă, iariubirea Lui îi ATRAGE pe toţi oamenii la cruce. Dacă lucrul acesta

este adevărat, de ce nu sunt salvaţi toţi oamenii? Deoarece seîmpotrivesc influenţei plăcute a Duhului Sfânt care îi atrage. Nuîncape nicio îndoială că Dumnezeu caută cu toată puterea mântuireafiecărui suflet de pe planeta pământ şi va continua să-i mustre pe aceiacare şi-au împietrit inimile prin necredinţă.

Ce gând solemn! Lucrul teribil pe care nu trebuie să-l faci estesă nu te lupţi împotriva mântuirii. Dacă nu ne vom împotrivi,Dumnezeu va continua să ne atragă la Sine. "Căci harul lui Dumnezeu,

care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat"- Tit 2:11. Pentrucâţi oameni? Pentru TOŢI oamenii. Evrei 2:9 declară că Domnul Isus


8/19


8

a gustat moartea "pentru toţi". Şi iarăşi: "Dumnezeu era în Hristos,împăcând lumea cu Sine"- 2 Corinteni 5:19. Singurul motiv pentrucare nu toată lumea va fi salvată este pur şi simplu deoarece mareamajoritate se împotriveşte lucrării lui Dumnezeu, care acţionează prin

puterea Sa de salvare şi sfinţire. Aşa că lucrul cu adevărat greu cu privire la calea nelegiuitului

este înlănţuirea teribilă cu care păcatul i-a înfăşurat mintea şi trupul.Iată de ce le vine mai uşor neconvertiţilor să-şi continue umblareadecât să se întoarcă de la moarte la viaţă. Ei nu au nimic în ei înşişi înstare să se împotrivească voinţei firii pământeşti. Dar vrem să afirmămcu încredere că cel credincios născut din nou va ajunge repede săurască păcatul şi i se va părea o faptă absolut grozavă să-şi

compromită conştiinţa printr -o neascultare voită. Aşa că, ce putem spune, care este răspunsul la întrebarea: "Ce

este mai uşor, să fii salvat sau să fii pierdut?" Trebuie cu toatăsinceritatea să declarăm că este greu să realizezi întoarcerea de începutde la viaţa dedicată eului, dar după ce inima s-a predat, caleacreştinului, în orice privinţă, este mai fericită şi mai uşor de menţinut.Haideţi să vedem ce stă în spatele acestui adevăr glorios din punct devedere religios.

Biblia spune: "sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harulSău, prin răscumpărarea, care este în Hristos Isus. Pe El DumnezeuL-a rânduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă deispăşire, ca să-Şi arate neprihănirea Lui; căci trecuse cu vederea

păcatele dinainte, în vremea îndelungii răbdări a lui Dumnezeu; pentruca, în vremea de acum, să-Şi arate neprihănirea Lui în aşa fel încât, săfie neprihănit, şi totuşi să socotească neprihănit pe cel ce crede înIsus."- Romani 3:24-26.

Vă rog să observaţi că doar cei care "cred în Isus" vor fiîndreptăţiţi personal, deşi crucea le oferă tuturor salvare. Textul maispune că trebuie să existe "credinţă în sângele Său". Firmele de luminăşi gaze îmi oferă destulă lumină şi gaze în căminul meu, dar nu voi

primi nici un pic de lumină sau gaze dacă nu apăs pe butoanelerespective. Toată puterea salvatoare, curăţitoare dată de Dumnezeu,

putere care îndreptăţeşte nu-mi va fi de niciun folos dacă nu o accept personal.

Textul nostru mai vorbeşte despre "iertarea păcatelor care sunttrecute" ca făcând parte din experienţa îndreptăţirii. Oare ce are loc de


9/19


9

fapt prin această iertare a păcatelor? Mulţi cred că aceasta este cevacare are loc în afara vieţii credinciosului. Ei consideră că iertareaschimbă atitudinea lui Dumnezeu faţă de păcătos din pricina vreuneisocoteli cereşti duse la îndeplinire, la distanţe de miliarde de ani

lumină. Oare este adevărat că Dumnezeu mă iartă atât de deplin încâtnu mai are nimic împotriva mea? Nu încape nicio îndoială. Iertareanu-L schimbă pe Dumnezeu faţă de noi, ci ne schimbă pe noi faţă deEl. Dumnezeu n-are de ce să Se schimbe. El n-a greşit niciodată. Omuleste păcătosul care trebuie să se schimbe. El a stat condamnat înainteaunei legi călcate care nu putea să ofere niciun har şi nicio iertare. Nuera nicio neprihănire ce putea fi scoasă din păzirea legii. Ea nu puteasă procure nicio putere de a face binele. Păcătosul era neputincios,

condamnat şi neajutorat, sub blestemul acelei legi. Pavel, în terminologia lui, foloseşte condamnarea ca fiind

opusul îndreptăţirii. În Romani 8:1-4, el descrie ceea ce realizeazăîndreptăţirea subiectiv în dreptul fiecărui om. "Acum dar, nu este nicioosândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus... Căci - lucru cu neputinţălegii, întrucât firea pământească o făcea fără putere - Dumnezeu aosândit păcatul în firea pământească, trimiţând, din pricina păcatului,

pe Însuşi Fiul Său într -o fire asemănătoare cu a păcatului, pentru ca

porunca legii să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurilefirii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului." Imediat, putem vedeacă problema se afla în firea păcătoasă, care era prea slabă să asculte delege. Trebuia făcut ceva în om spre a-l aduce înapoi la armonia cuDumnezeu. Cuvântul grecesc pentru NEPRIHĂNIRE din acest verseteste DIKAIMA, care înseamnă cerinţă dreaptă. Cum se putea remedia

problema firii slabe astfel ca omul să poată împlini cerinţele legii? Dumnezeu a oferit soluţia deplină când L-a trimis pe Domnul

Isus în fire omenească spre a asculta cu desăvârşire de lege. Doar din pricina faptului că Domnul Hristos a trăit o viaţă de ascultaredesăvârşită, poate El să ne atribuie fiecăruia dintre noi îndreptăţirea.Dacă acest plan de a-L trimite pe Isus nu s-ar fi îngrijit de slăbiciuneamea din firea păcătoasă, atunci planul n-ar fi reuşit. Când Hristos intrăîn viaţa cuiva, îndepărtează osândirea, păcatele sunt iertate şi ni se dă

puterea de a împlini cerinţele legii prin Hristos din noi. Iatăschimbarea pe care o aduce iertarea în viaţa cuiva.

Iertarea nu-L schimbă pe Dumnezeu, ci pe noi. El îiîndreptăţeşte pe cei fireşti, îndepărtându-le trăsăturile fireşti. El îl


10/19


10

îndreptăţeşte pe păcătosul răzvrătit, îndepărtându-i răzvrătirea. Atuncicând ne declară îndreptăţiţi, cuvântul Său, care se împlineşte de lasine, ne face neprihăniţi. El nu declară ceva care nu este adevărat.Acela care l-a biruit pe Satana, acum intră în inima omului pentru a

aduce biruinţă asupra puterii păcatului. Minunea vieţii celei noi estedescrisă în Biblie prin expresii total fantastice. Putem avea mintea(gândul) lui Hristos (Filipeni 2:5), putem fi părtaşi de natură divină (2Petru 1:4), putem fi umpluţi cu toată plinătatea lui Dumnezeu (Efeseni3:19), şi putem deveni fără de păcat (Romani 6:18). Toate acestea suntcu putinţă când puterea sfinţitoare a lui Dumnezeu începe sădomnească în viaţă şi, prin această putere, Satana nu are nici cea maimică şansă.

Creştinilor nu trebuie să le fie frică de nimic

Toţi cei care nu se împotrivesc bunătăţii lui Dumnezeu vor f icălăuziţi spre pocăinţă şi mântuire şi n-ar trebui să se lase intimidaţi de

pretinsa autoritate a duşmanului înfrânt. Trebuie să ne recunoaştem poziţia de fii ai lui Dumnezeu. De asemenea, ar trebui să nu ne fieteamă să recunoaştem puterea şi autoritatea noastră în Hristos asupra

lui Satana. A venit timpul ca cei ce sunt copiii lui Dumnezeu să nu maitremure în faţa ameninţărilor unui duşman înfrânt. Prea ades, laevanghelizări, privim plini de teamă cum cel rău îşi aranjează ispitelelui atrăgătoare pentru a-i îndepărta pe oameni de la Cuvântul luiDumnezeu. Spunem: "Vai, ce-o să facem? În timpul campaniei noastrede evanghelizare, tocmai este finala la fotbal." Adevărul este că Satanaar trebui să fie îngrijorat în locul nostru. El ar trebui să tremure şi săzică: "Ce-o să mă fac? Vor avea loc întâlniri de evanghelizare în oraş!"

Copiii lui Dumnezeu, care sunt plini de Duhul Sfânt ar trebuisă înveţe să fie mai încrezători, mai îndrăzneţi şi chiar mai agresivi înafirmarea adevărului în numele Dumnezeului Creator Atotputernic şiÎnvingător. Noi nu lucrăm în puterea firii pământeşti, ci în putereaDuhului Sfânt. Cel care este cu noi este mai mare decât cel care esteîmpotriva noastră. Lăudat fie Dumnezeu pentru o astfel de asigurare!

Acum să ne punem întrebarea: DE CE NU ESTE GREUSĂ-L SLUJEŞTI PE HRISTOS CÂND EŞTI CREŞTIN? Vă rog să nu

înţelegeţi greşit întrebarea. Vorbim despre un creştin născut din noucare Îl urmează pe Isus. Nu încape nicio îndoială că oricui i-ar fi uşor


11/19


11

să ducă o viaţă de creştin. De fapt, probabil că nu există vreo povarămai grea în lume decât să încerci să trăieşti pentru Hristos în putereafirii tale. Este cu putinţă ca multe din bolile degenerative şi dinslăbiciunile corpului să fi fost produse de generaţii de lupte de a-I face

pe plac lui Dumnezeu prin strădanii omeneşti. Oamenii obosesc şi suntepuizaţi după astfel de încercări inutile.

Nu vreau să spun că nu este nevoie de niciun efort sau de nicioluptă, dar pentru creştinul predat calea ascultării este o bucurie şi oîncântare IAR BIRUINŢA ÎI ESTE ASIGURATĂ! "Căci dragostea luiDumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui. Şi poruncile Lui nu suntgrele"- 1 Ioan 5:3. Marele ucenic al iubirii declară că nu este greu săasculţi de legea lui Dumnezeu atunci când ascultarea este rodul unei

legături de iubire. Psalmistul scria: "Vreau să fac voia Ta,Dumnezeule! Şi Legea Ta este în fundul inimii mele"- Psalm 40:8.

Există două motive puternice pentru care nu-i este greu unuiadevărat creştin să-L slujească pe Dumnezeu. Mai întâi, el areîncredere absolută că Dumnezeu îl iubeşte şi va face doar ceea ce este

bine pentru el. În al doilea rând, el Îl iubeşte pe Hristos mai presus deorice şi alege să nu cumva să facă vreun lucru care să nu-I placă.

Restricţiile se pot transforma în plăceri

Cineva ar putea ridica problema cerinţelor din Biblie şi pedepselor acordate pentru fărădelege. Nimeni nu poate să tăgăduiascăexistenţa lor în Biblie. Oare aceste cerinţe şi ameninţări cu pedeapsafac din ascultare ceva greu? Îngăduiţi-mi să răspund la întrebare prindouă întrevederi imaginare. Să presupunem că tocmai am fostexaminat complet de medic şi el îmi spune ce a găsit. Ceva de genul:

"Joe, am o veste foarte, foarte proastă pentru tine. Analizele tale aratăcă ai să mori dacă nu ai să-mi urmezi indicaţiile cu stricteţe. Ca să-ţisalvezi viaţa, trebuie să asculţi ceea ce am să-ţi spun şi trebuie să-miurmezi indicaţiile în fiecare zi tot restul vieţii tale. Am aflat că ţi se vacere să mănânci de două sau de trei ori pe zi ca să-ţi salvezi viaţa. Şitrebuie să te străduieşti să faci aşa zi de zi cât vei trăi."

Gândeşte-te o clipă. Sunt reguli stricte, pe care dacă nu le ţii,eşti aspru pedepsit. Pot să-mi pierd viaţa, dacă voi încerca să calc

legea prescrisă de medic. Dar nu-mi va fi greu să urmez acesteindicaţii? Desigur că nu! De ce? Pur şi simplu pentru că există o lege


12/19


12

mai înaltă care mă face oricum să mănânc în fiecare zi. Legile fizicedin fiinţa mea cer ca să mănânc regulat şi îmi face plăcere. Este spre

binele meu să mănânc şi nu trebuie să mă străduiesc să ascult decerinţele rigide ale medicului.

În acelaşi fel, o lege a iubirii lucrează în viaţa fiecărui creştin,care este prelungirea firească a unei legături personale cu DomnulIsus. Poruncile şi pedepsele din Biblie nu reprezintă nicidecum oameninţare, deoarece creştinul recunoaşte o lege mai înaltă care îlîndeamnă să facă exact aceste lucruri care sunt spre binele lui. Elascultă nu de teama de a nu fi pedepsit, ci pentru că este cât se poatede fericit atunci când ascultă de Cel pe care-L iubeşte.

Să ne mai închipuim o altă conversaţie care de fapt nu va avea

loc niciodată. Mă pregătesc să plec de acasă pentru o lună deevanghelizare. Soţia îmi spune la revedere, iar apoi solemn îmi întindeo hârtie în faţă. "Joe", îmi spune ea, "pleci pentru o lună, iar cecul tăuva ajunge prin poştă înainte ca să te întorci. Aş dori ca să citeşti foarteatent acest act. Reprezintă o copie din statutul statului Maryland nr.392 şi spune că vei fi trimis la închisoare, dacă nu-mi trimiţi bani sămă descurc acasă. Nu e prea plăcut în închisoare, aşa că aştept ca tusă-mi trimiţi acei bani de îndată ce ai să primeşti cecul."

Ce îmi spune ea este adevărat, dar oare e nevoie să măameninţe cu legea ca să mă facă să-mi întreţin familia? Nu, deoareceexistă o lege mai înaltă, a iubirii, care mă face să doresc să am grijă decei dragi. Iubirea transformă datoria într -un privilegiu împlinit cu

bucurie. Mi-amintesc cum am mers 16 km pe jos pe o ploaie torenţialăca s-o întâlnesc pe fata pe care o iubeam. N-am regretat nimic. Iubirea

pentru ea a trecut cu uşurinţă peste greutate. Putem face din orice lucruo povară prin atitudinea pe care o avem faţă de el şi de felul cum ne

raportăm la el. Este o povară să-L slujeşti pe Domnul Isus numai dacălegătura cu El scârţâie.

Oare calea cea strâmtă chiar este grea şi neplăcută?

I-am auzit deseori pe oameni zicând: "Dar ca să-L urmezi peHristos, trebuie să te abţii de la atâtea lucruri!" Adevărat. Dar încăsătorie trebuie să te abţii de la chiar mai multe lucruri decât în

religie. Ce o face atât de nenorocită? Oare mirii şi miresele se plâng de promisiunile atât de restrictive pe care şi le fac unul altuia? Am oficiat


13/19


13

binecuvântarea la multe ceremonii de căsătorie şi n-am văzut niciodatăca mirii să fie nefericiţi din pricina promisiunilor pe care şi le făceau.Ei radiază întotdeauna, deşi şi-au predat toată viaţa unul celuilalt.

Închipuiţi-vă că cineva se apropie de mireasă cu aceste cuvinte

descurajatoare: "Vai de tine! Te afli într-o situaţie chiar rea. Gândeşte-te puţin, va trebui să găteşti pentru băiatul acesta tot restul vieţii tale.Va trebui să faci curat în casă, să-i speli lucrurile şi să-i suporţi toateobiceiurile rele. Căsătoria asta e un lucru rău!" Ştiţi cum va reacţionatânăra mireasă? Va zice: "Minunat! Îmi place să fac asta!"

Să presupunem că cineva ar încerca să descurajeze uncredincios botezat de curând, care tocmai "s-a căsătorit" cu DomnulIsus, prin următoarele cuvinte: "Nici nu ştii în ce te-ai băgat.

Gândeşte-te puţin, nu mai poţi să te duci la baruri şi la petreceri. Numai poţi să te duci la jocurile sportive în Sabat şi nu mai poţi sămănânci porc sau melci." Fără îndoială că acel credincios născut dinnou va răspunde: "Minunat! Mă bucur să fac aşa!"

Explicaţia pentru această reacţie se află în 2 Corinteni 5:14:"Căci dragostea lui Dumnezeu ne constrânge." (Versiunea King James- n.t.). Dragostea îi îndeamnă pe oameni şi îi sileşte să facă orice şitotul pentru a-I fi pe plac Aceluia care a murit pentru ei. Niciun jug,

nicio povară, nu-i leagă pe astfel de ucenici de cărarea slujirii şiascultării. "Ferice de cei care împlinesc poruncile, ca să aibă drept la

pomul vieţii şi să intre pe porţi în cetate!"- Apocalipsa 22:14(Versiunea King James). Acel cuvânt "ferice" înseamnă de f apt"fericit". S-ar putea ca poruncile să pară restrictive, dar este o bucuriesă fii înconjurat de iubire.

Pentru cei neconvertiţi, aceste gânduri sunt străine şicontradictorii. Cei care nu iubesc nu pot aprecia dăruirea neegoistă a

acelora care au un cămin fericit. Unele cupluri căsătorite şi-au distrusiubirea unul pentru celalt şi consideră căsătoria ca pe o robie teribilă.Vina nu este de partea căsătoriei, ci din pricina atitudinii. Atunci cândcredincioşii se îndepărtează şi îşi pierd legătura cu Isus, încep să se şi

plângă de cât de grea este religia. Dar nu este vina religiei ci vina seaflă în inima lor lipsită de iubire.

Oare toate aceste afirmaţii se află în opoziţie cu învăţăturaDomnului Hristos despre tăgăduire de sine? Domnul Isus a afirmat:

"Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi iacrucea în fiecare zi şi să Mă urmeze"- Luca 9:23. Vroia El să spună că


14/19


14

va fi grea şi nefericită calea ascultării? Nicidecum. Pur şi simpluzugrăvea realitatea atracţiilor care se luptă pentru supremaţie în viaţaunui creştin. Întotdeauna vor exista pofte ale cărnii şi ale lumii, carevor face apel la eul meu şi care vor încerca să mă atragă departe de

Hristos. Fără influenţa constrângătoare a unei afecţiuni mai mari,apelul acelor lucruri s-ar putea să fie mai puternic. Aici se descoperălimitele autorităţii iubirii. Iubirea puternică a Domnului Hristos măconstrânge să mă agăţ de El şi să-i spun "nu" invitaţiei neobosite afirii, a celui rău şi a lumii. Aceste îndemnuri prosteşti vor fiîntotdeauna prezente în legătura mea cu Hristos, dar voi reuşiîntotdeauna să rămân cu El din două motive: Îl iubesc mai mult decâtorice sau pe oricine altcineva din lume şi ştiu că El va face numai ce

este cel mai bine pentru mine.Satana se va folosi de sentimente ca de cele mai de efect arme

ale lui împotriva sfinţilor, dar un adevărat creştin va recunoaşte că nuse poate încrede în firea şi în sentimentele lui. Trebuie să-I slujim luiDumnezeu din pricina dreptăţii şi adevărului, nu pentru că aşa ne spunsentimentele. Sentimentele şi stările sufleteşti i-au făcut pe milioane deoameni să se lepedede Domnul şi să trăiască pentru firea pământească.Mulţi dintre cei care îl slujesc pe Satana astăzi, o fac deoarece au fost

înşelaţi şi orbiţi de sentimente. Este o uimire permanentă să-i urmăreşti pe oameni cum merg pe calea superficială a păcatului în goana dupăfericire. Evident, nu simt nicio fericire adevărată din fumat, băut sauvreun alt comportament care îi distruge. Totuşi, asemenea roboţilor,urmează mişcările dictate de dorinţele lor trupeşti.

Walter Winchell rezuma aceste idei astfel, atunci când scria înziarul său: "Cei mai trişti oameni din lume sunt cei care stau încârciumă, lăsând impresia că se simt bine. Bulevardul Broadway este

plin de locuri de distracţie, care încearcă să-i facă fericiţi pe oameni,totuşi ei sunt deosebit de nefericiţi."

Problema este că acele milioane de oameni nu posedă nicio putere a vreunei legi mai înalte a iubirii spirituale, care să lucreze înviaţa lor. Fără să aibă vreo forţă care să i se împotrivească, fireaexercită o influenţă stăpânitoare asupra minţii şi corpului. Eulrăspunde apelurilor sufleteşti ale stimulilor externi şi n-are nicioalegere decât să fie înrobit de către fire.

Mi-aduc aminte de o întâmplare pe care am auzit-o despre unlagăr de concentrare. Un om se tot uita prin sârma ghimpată a unui


15/19


15

lagăr al morţii, suprapopulat. Înăuntru, prizonierii stăteau în picioarecu trupurile slăbite, obrajii înfundaţi şi ochii afundaţi în orbite. Pe cândomul de afară se uita la priveliştea acelor prizonieri ce mureau defoame, unul din deţinuţi l-a strigat şi i-a zis: "Ha, ha! Nu-i aşa că nu

poţi să vii înăuntru?" Imediat, firea din celălalt a reacţionat. "Cine zice că nu pot? Ţi-arăt eu ţie!" Iar omul s-a târât pe sub sârma ghimpată casă ajungă la ceilalţi prizonieri cu feţele triste.

Probabil că mai aproape de atât nu putem ajunge spre a explicanebunescul carnaval al morţii, care îi face pe milioane de oameni înfiecare an să calce cu încumetare legile fiinţei lor. Oricât de incredibils-ar părea, eul este în stare să se arate nenorocit numai ca să facă cevrea el, iar cei care sunt ai firii nu au nicio putere să i se împotrivească

poruncilor lui. Le vine mult mai uşor să facă rău decât să facă bine.Dar să repetăm şi să reafirmăm adevărul glorios că celor ce sunt

profund îndrăgostiţi de Domnul Hristos, le vine mai uşor să facă ceeace este drept decât să facă ceea ce este rău.

Din aceasta constă vestea cea bună a evangheliei DomnuluiIsus Hristos şi eu i-o înmânez fiecărui cititor al acestor cuvinte chiaracum. Domnul Isus a venit ca să procure puterea asemenea dinamitei

prin care să putem fi atât îndreptăţiţi cât şi sfinţiţi. Putem fi izbăviţi de

vina păcatului, dar şi din puterea păcatului. Acceptând măsurile simpleşi gratuite ale evangheliei, se asigură mântuirea la toate cele treitimpuri verbale ale experienţei noastre creştine - trecut, prezent şiviitor. Facă Bunul Dumnezeu să nu fim mulţumiţi cu o înţelegere

parţială sau cu o aplicare parţială a puterii Lui de sfinţire. Haideţi să neînsuşim bogăţiile incredibile şi puterea (DUNAMIS) care ne-au fostdate în calitate de fii şi fiice ale lui Dumnezeu.

Cum să ceri biruinţa asupra păcatului

Aţi auzit vorbindu-se despre modul revoluţionar de a căpăta biruinţă asupra obiceiurilor rele şi asupra păcatelor? Uneori se cheamămetoda DE ÎNCERCARE, dar de obicei nu merge. Desigur, merge în

parte, deoarece vârsta matură reuşeşte să biruiască unele ispite şi păcate, iar timpul face restul, când vine moartea. Dar ştiţi de ceÎNCERCAREA nu merge atunci când trebuie să-l birui pe cel rău?

De ce nu reuşim să ne luptăm cu Satana câteva luni, iar apoisă-l gonim de tot? Pentru că Satana este mai puternic decât noi. Am


16/19


16

putea să ne luptăm cu el un an, dar el tot ar fi mai puternic decât noi lasfârşitul acelui an. Încercarea nu va reuşi să distrugă puterea păcatuluiîntr-o singură repriză deoarece ne confruntăm cu un vrăjmaş care va fiîntotdeauna mai tare decât noi. Atunci, care este răspunsul la

slăbiciunile şi înfrângerea noastră? Întrebarea ne duce la secretul celmai dulce şi mai sublim din Cuvântul lui Dumnezeu.

Mai întâi de toate, trebuie să înţelegem că toate darurile ceruluine pot fi date prin făgăduinţele Bibliei, pe care le primim prin credinţă.Ap.Petru descrie "făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe" şi neasigură că "prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti"- 2 Petru1:4.Multă putere se află în însăşi făgăduinţa, atât de multă încât să seîmplinească singură pentru toţi cei care o cer prin credinţă. Atât de

puţini vor să creadă că binecuvântarea promisă devine a lor chiar înclipa în care ei o cred. Oare de ce este atât de greu să crezi orbeşte căDumnezeu va face ceea ce făgăduieşte?

Acum, haideţi să ajungem chiar la esenţa biruinţei şi să tratămcei patru paşi simpli din Scriptură pe care orice credincios îi poate faceatunci când cere putere de la Dumnezeu. Patru texte ne vor luminauimitoarea descoperire. MAI ÎNTÂI: "Dar mulţumiri fie aduse luiDumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos"- 1

Corinteni 15:57. Îngăduie-i minţii tale să guste solia fantastică dinaceste cuvinte. BIRUINŢA ESTE UN DAR! Nu o câştigăm prineforturile noastre şi nici n-o merităm din pricina vreunei presupuse

bunătăţi. Singurul lucru pe care trebuie să-l facem este să o cerem, iar biruinţa ne va fi dată gratuit prin Hristos. El este Singurul care acâştigat vreodată biruinţa asupra Satanei şi dacă vom poseda vreodată

biruinţa, atunci ea va veni ca un dar de la El. Daţi-mi voie să vă întreb ceva. Aveţi cumva nevoie de biruinţă

în viaţa dvs. asupra vreunui obicei nenorocit, care vă înlănţuie în păcat? Unii sunt robi poftei, alţii alcoolului sau tutunului. Alţii se luptăneputincioşi cu necurăţia, mânia sau spiritul lumesc. Biblia declară că

poţi să ai biruinţa ca un dar prin Isus Hristos. Credeţi că El vă va daacea putere dacă I-o veţi cere? Cât de sigur puteţi fi că Dumnezeu varăspunde imediat la rugăciunea dvs. după biruinţă? Iată cât de siguri

puteţi fi - atât de siguri cât de adevărate sunt cuvintele DomnuluiHristos!

Al DOILEA text este Matei 7:11: "Deci, dacă voi, care sunteţirăi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl


17/19


17

vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer." Esteoare un lucru bun atunci când cereţi biruinţă asupra tutunului sauoricărui alt rău moral sau trupesc? Desigur. Şi nu este nevoie nicimăcar să întrebaţi dacă este după voia lui Dumnezeu. El ne-a spus deja

în Biblie că este voia Lui să nimicească lucrările păcatului şi alediavolului. Dacă ne vom ruga pentru mai mulţi bani sau pentru unserviciu mai bun, trebuie să ne rugăm întotdeauna dacă este voia Lui,dar biruinţa asupra păcatului îi este făgăduită oricui care o cere princredinţă.

Oare ne va da Dumnezeu biruinţa când i-o vom cere? DomnulIsus a declarat că El este mai dornic să ne dea acest lucru bun decâtdorim noi să le dăm hrană copiilor noştri atunci când le este foame. El

de-abia aşteaptă să vă onoreze credinţa şi "să Se îngrijească de toatetrebuinţele voastre, după bogăţia Sa, în slavă, în Isus Hristos"- Filipeni4:19. Aceste făgăduinţe sunt atât de nelimitate încât mintea noastrăeste uimită de ele. Oare de ce ne este atât de greu să cerem să seîmplinească ele? Oare de ce este atât de greu să crezi că ceea ceDumnezeu zice, va şi împlini?

Iată următoarea întrebare. Cum ştim că avem biruinţa după ceI-o cerem? Pur şi simplu, pentru că El a declarat că noi o vom avea.

Trebuie să credem făgăduinţa Lui. Chiar în momentul în care cerem,trebuie să acceptăm adevărul că s-a şi împlinit, să-I mulţumim pentrudar, să ne ridicăm de pe genunchi şi să acţionăm ca şi când s-a şirealizat. Nu trebuie să cerem şi nu trebuie să ne aşteptăm la niciunsemn şi la niciun sentiment care să dovedească primirea biruinţei.Puterea din făgăduinţă are tărie să se împlinească singură şi esteeliberată doar ca răspuns la credinţa noastră.

Asta ne aduce la cel de-al TREILEA text ce se găseşte în

Romani 6:11: "Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi faţă de păcat şivii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru." CuvântulSOCOTIŢI-VĂ înseamnă credeţi sau consideraţi ca şi făcut. Oriceaplicare practică a credinţei ar trebui concentrată asupra acelei unicecereri după biruinţă, iar apoi, trebuie socotită ca şi împlinită. Văamintiţi cum a mers Petru pe apă? L-a întrebat pe Domnul Isus dacă

poate să iasă din barcă pe marea furtunoasă, iar Isus i-a spus lui Petrusă vină. Dar cât timp a făcut Petru imposibilul de a umbla pe apă?

Biblia ne spune: "Dar când a văzut că vântul era tare, s-a temut şi


18/19


18

fiindcă începea să se afunde, a strigat: 'Doamne, scapă-mă!'"- Matei14:30.

De ce i-a fost teamă lui Petru? I-a fost teamă să nu se scufundeşi să nu se înece. În ciuda asigurării Domnului Hristos că el poate să

meargă pe ape, Petru a început să pună la îndoială cuvântulÎnvăţătorului. Atunci a început să se scufunde. Atâta timp cât a crezutfăgăduinţa lui Isus şi a acţionat prin credinţă, a fost în siguranţă. Cânds-a îndoit, s-a scufundat.

Acum, care este lucrul imposibil în ceea ce vă priveşte pedvs.? Nu e vorba să mergeţi pe ape, ci să biruiţi obiceiul fumatului sauvreun alt păcat deranjant. Domnul Hristos vă spune: "Vino la Mine. Îţivoi da biruinţa." Atâta timp cât crezi că ai fost eliberat, vei avea

biruinţa. Este atât de simplu. Chiar în clipa în care o cereţi, biruinţa valua loc în viaţa dvs. ca un rezervor de putere. N-o veţi simţi, dar ea vafi acolo şi va rămâne acolo atât timp cât o acceptaţi prin credinţă.

Pentru unii oameni izbăvirea de vreun păcat este atât despectaculară încât ei chiar pierd pofta pentru acel păcat. Fumătoriiînrăiţi uneori au fost scăpaţi chiar şi de dorinţa de a fuma. DAR NUÎNTOTDEAUNA DUMNEZEU LUCREAZĂ ASTFEL. De obicei,dorinţa rămâne, dar în momentul ispitei, puterea de a trece peste ispită

ţâşneşte dinăuntru. Credinţa acceptă adevărul izbăvirii şi pretinde permanent biruinţa care se află în posesia sigură a credinciosului.

Ultimul pas către biruinţă este descris de cel de-alPATRULEA text, Romani 13:14: "Îmbrăcaţi-vă în Domnul IsusHristos şi nu purtaţi grijă de firea pământească, pentru ca să-i treziţi

poftele." Atât de puternică este încrederea în acea putere însuşită de laDumnezeu încât nu se mai ţine seama că s-ar putea să cazi din nou sub

puterea acelui păcat.

În vechiul plan de ÎNCERCARE, se contura o nereuşită în celemai multe cazuri. Ţigările se aşezau pe un raft, iar fumătorul îşispunea: "Voi încerca să nu mai fumez niciodată, dar dacă nu reuşesc,ştiu bine unde se află ele." Dar în planul de ÎNCREDERE, n-avemniciun motiv să ne temem de nereuşită din pricina slăbiciunii omeneşti.Biruinţa nu depinde de puterea noastră, ci de tăria lui Dumnezeu. S-ar

putea ca noi să greşim, dar El nu greşeşte niciodată. Ţigările suntaruncate. Se renunţă la toate planurile care implică vreun grad de

compromis.


19/19


19

Micuţul Jimmy a dat de necaz deoarece s-a dus să înoateîmpotriva poruncii explicite a mamei. Când a fost întrebat de ce n-aascultat-o, Jimmy a răspuns: "Am fost ispitit." Atunci mama i-a spus:"Am observat că ţi-ai luat şi costumul de baie cu tine dimineaţă. De ce

ai făcut-o?" Jimmy i-a răspuns: "Pentru că mă aşteptam să fiu ispitit."Cât de familiar le este acest răspuns celor care nu se încred pe deplinîn propria lor tărie de a căştiga biruinţa. Ei fac totul ca să cadă.

S-ar putea ca cineva să ridice obiecţia cum că acest proces este prea descurajator. Dar ce se întâmplă dacă persoana nu reuşeşte să biruiască? Chiar şi Petru a început să se scufunde. Oare nu i sezdruncină încrederea în Dumnezeu dacă biruinţa nu continuă? Nu.Faptul că Petru a început să se scufunde n-a avut nicio legătură cu

lipsa de putere divină. Nu a schimbat nicidecum dorinţa DomnuluiHristos ca el să meargă pe ape. Nu a făcut altceva decât să arate nevoialui Petru după o credinţă mai mare care să-l facă în stare să asculte de

porunca Domnului Hristos. Se poate să ne slăbească credinţa. S-ar putea să avem nevoie să ni se amintească de faptul că depindem întrutotul de tăria Lui. Dar asta nu minimalizează nicidecum frumosul planfăcut de Dumnezeu de a împărtăşi putere şi biruinţă prin "făgăduinţelenespus de mari şi preţioase" din Biblie. Dacă primitorul nu are

credinţă, nu-şi poate însuşi nici măcar făgăduinţele lui Dumnezeu.Limitele sunt clar definite în cuvintele Domnului Isus : "Facă-vi-sedupă credinţa voastră!"- Matei 9:29.

Prietene, iat-o în toată simplitatea ei. ŞI CHIAR MERGE!Dacă doreşti cu adevărat să fii eliberat, merge. Nimic nu-l va ajuta pecel care nu vrea să renunţe la păcat, dar dacă vrei cu adevărat, teaşteaptă - BIRUINŢA, PUTEREA, ELIBERAREA - întinde doarmâna în credinţă şi le vei avea. Crede făgăduinţa şi cere-o să se

împlinească chiar în acest moment. Dumnezeu doreşte ca să fii liber.

__________________________________________________________________________________________________________________________________

ce este oare mai usor - sa fii salvat sau pierdut

Documents