CE E DE FĂCUT DACĂ NU MĂ RECUNOSC? de Rumi

Nu sunt nici creştin, nici evreu, nici musulman;

Nu sunt nici din est, nici din vest, nu sunt nici ţărmul, nici marea;

Nu sunt nici o comoară a Naturii, nici stelele din cer;

Nu sunt nici pământul, nici apa, focul sau aerul;

Nu sunt nici cerul, nici noroiul;

Nu sunt din India, China, Irak sau Kharasa;

Nu sunt al acestei lumi, dar nici al celeilalte;

Nu sunt al Paradisului şi nici al iadului;

Nu sunt nici Adam, nici Eva, Eden sau Rizvan.

Locul meu este unde nu este nici un loc,

Urma mea este fără urmă;

Nu sunt nici corpul, nici sufletul, pentru că eu aparţin Preaiubitului meu.

Am renunţat la dualitate şi am văzut amândouă lumile ca fiind doar una,

Doar pe Tine Te caut, pe Tine Te ştiu, pe Tine Te văd, pe Tine Te chem.

Tu eşti cel dintâi, ultimul, cel din exterior şi cel din interior,

Nu cunosc pe nimeni decât pe Tine, Cel Care Eşti.

Cupa iubirii mi-a umplut sufletul, iar cele două lumi mi-au scăpat din mână.