CURSUL 13.

CĂUTARE ŞI SALVARE PE MARE

Generalităţi.

Participarea navei la operaţiunile de căutare şi salvare pe mare - SAR (Search and Rescue) presupune cunoaşterea modului de acţiune al navei şi al echipajului în toate etapele acestor operaţiuni.

Succesul operaţiunilor de căutare şi salvare pe mare este asigurat de acţiunea coordonată a navelor şi a aeronavelor implicate şi de modul în care comandanţii de nave implicate în acţiune au priceperea necesară conducerii echipajelor.

Căutarea pe mare cu nava izolată sau în cooperare cu alte nave sau aeronave se execută în cadrul operaţiunilor de căutare - salvare a unor nave, ambarcaţiuni, om la apă.

Această manevră se execută pe baza unor informaţii despre locul ultimei semnalări, parametrilor probabili de mişcare ai ţintei, situaţia hidrometeorologică din zonă (vânt, curent, vizibilitate, precipitaţii etc).

Pe timpul executării căutării pe mare se execută observare vizuală şi radar, distanţa de observare depinzând de dimensiunile ţintei şi de condiţiile de vizibilitate.

ACORDAREA ASISTENŢEI UNEI NAVE AFLATE ÎN PERICOL.

Orice navă care solicită ajutor înseamnă că nu mai poate manevra şi este aşezată de obicei între valuri, având oscilaţii puternice (ruliu) şi o bandă mare în bordul de sub vânt. De asemenea, ea nu poate folosi mijloacele de salvare, acestea fiind în imposibilitate de a fi lansate la apă, sau fiind avariate. De aceea, în majoritatea cazurilor, acordarea ajutorului depinde numai de nava salvatoare. Pe timpul manevrei de apropiere de nava aflată în pericol şi care urmează a fi asistată, trebuie să se ţină seama de următorii factori:- la localizarea navei avariate este posibil ca aceasta să deriveze sub vânt mai repede decât o

ambarcaţiune de salvare, de aceea se concentrează căutarea în vântul navei avariate;- o navă cu bord liber redus şi parţial scufundată, derivează mai încet decât o ambarcaţiune de

salvare;- o epavă poate deriva făcând un unghi foarte mare cu direcţia vântului dominant;- dacă se localizează resturi ale epavei, ambarcaţiunile de salvare se vor găsi sub vântul epavei (de

regulă), dar se va căuta şi în vânt;- se cercetează şi zona în care supravieţuitorii au fost împinşi de valuri;- comandantul unei nave ce ia parte la salvare trebuie să execute toate ordinele primite de la CSS

(Coordinator Surface Search - coordonatorul căutării de suprafaţă), prin mesaje standard.O navă poate recepţiona diferite semnale de pericol emise de o navă în primejdie, sub formă

de semnal de alarmă, de apel, de pericol, direct sau retransmis, un mesaj retransmis printr-o aeronavă de la un CRS (Coast Radio Station), sau un semnal vizual sau acustic emis de nava în pericol. În momentul recepţionării unuia din aceste mesaje, următoarele acţiuni vor fi imediat întreprinse la navă:- va confirma primirea sau, după caz, retransmiterea mesajului;- va încerca să goniometreze semnalul de pericol;- va comunica următoarele informaţii navei în pericol: identitatea / poziţia / viteza şi ETA / Ra la

nava în pericol;- va menţine veghe în 500 KHz, 2182 KHz şi VHF Ch 16;- va folosi radarul neîntrerupt;- în apropiere de zona sinistrului va pune veghe suplimentară pe întreg orizontul.

Nava ce se va îndrepta spre zona sinistrului va determina poziţia, drumul, viteza şi ETA celorlalte nave care acordă asistenţă.

Nava care acordă asistenţă va căuta să capete toate informaţiile care o pot ajuta în operaţiunile de SAR:

- identitatea navei în pericol;- poziţia;- natura sinistrului şi tipul asistenţei necesare;- informaţii diverse ca: drumul, viteza, intenţia comandantului, numărul de persoane, dacă

ele se mai află la bord, felul mărfii şi cantitatea în cazul în care este periculoasă.Va fi importantă şi obţinerea informaţiilor referitoare la:- starea meteo de la locul sinistrului;- ora abandonului;- numărul persoanelor rănite;- numărul de mijloace de salvare lansate.- dacă EPIRB sau SART sunt la bord sau în apă.Când există răniţi, se vor lua informaţii referitoare la aceştia: numele, vârsta, sexul,

naţionalitatea pacientului, pulsul, temperatura, locul afectat de durere, natura rănii, simptome, felul, cantitatea, forma şi momentul administrării medicamentelor, abilitatea pacientului de a mânca şi bea, dacă există facilităţi pentru helicopter. Acordarea asistenţei unui sinistru costier.

Sinistrul costier este evenimentul de navigaţie produs în limitele apelor costiere, la care unul sau toate următoarele nave pot fi disponibile a participa:1. Nave;2. Aeronave;3. Helicoptere;4. Facilităţi de salvare cu baza la uscat.

În sinistrul costier, activităţile de salvare se coordonează de către RCC (Rescue Coordination Center) care este o unitate responsabilă de promovare, organizare şi coordonare eficientă a căutării şi salvării în limita unei zone de căutare şi salvare.

Specificul sinistrului costier constă în disponibilitatea unui mai mare număr de resurse umane şi tehnice ce pot fi puse la dispoziţia celor ce efectuează căutarea şi salvarea. Operaţiunile se desfăşoară în aceeaşi manieră, cu specificaţia că pregătiri de genul celor ce se fac pentru transferul sau transportul supravieţuitorilor cu helicopterul se fac la navele care participă la operaţiuni.

Într-un incident costier în care există supravieţuitori, RCC-ul local trebuie să pregătească intervenţia medicală la faţa locului, venită de la uscat. Staţia locală de coastă CRS poate acţiona ca un intermediar în astfel de proceduri.

Decizia încetării activităţilor de căutare şi salvare în cadrul unui incident costier va fi luată de CSS, după consultarea cu autorităţile de la uscat prin CRS.

SALVAREA UNEI NAVE AFLATE ÎN PERICOL.

Nava care acordă asistenţă unei nave în pericol va manevra pe cel mai scurt drum cu putinţă şi cu viteză maximă către locul sinistrului. În apropierea acestuia, dacă nu există un CSS sau un OSC (On Scene Commander), va manevra cu precauţie pentru a putea detecta eventualele semne sau semnale ale supravieţuitorilor, va întări veghea şi va organiza o căutare vizuală şi cu radarul pe un sector de 3600. În cazul depistării unui mijloc ce are nevoie de salvare, sau de supravieţuitori în apă, va manevra cu nava, sau va lăsa la apă propriile ambarcaţiuni pentru salvarea acestora:- dacă supravieţuitorii sunt în apă, nava de salvare montează în borduri plase de căţărat sau lansează

bărci de salvare cu oameni (înotători), pregătiţi pentru a interveni;- lansarea ambarcaţiunilor se face sub vânt;- se vor lua măsuri de precauţie pe timpul ridicării la bord a supravieţuitorilor;- în caz de mare rea sau incendiu, nava va remorca în zonă o plută de salvare pentru ambarcarea

supravieţuitorilor;

- se va folosi uleiul pentru liniştirea valurilor, dar se va ţine cont de faptul că navele derivează mai repede decât petele de ulei;

- se va folosi o staţie de transbordare care poate fi chiar pluta de salvare lansată de navă, folosită pentru a prelua rapid supravieţuitorii aduşi de bărcile de salvare;

- apropierea de supravieţuitori cu nava, în vântul acestora, se va face în funcţie de situaţie, mai ales când condiţiile nu permit lansarea la apă a bărcilor de salvare.

ACORDAREA ASISTENŢEI UNEI AERONAVE AFLATE ÎN PERICOL.

- aeronavele de regulă se scufundă repede, de aceea trebuie intervenit foarte repede;- nava salvatoare trebuie să răspundă staţiei care a emis mesajul transmiţând identitatea, poziţia şi

acţiunile pe care le întreprinde;- ca mesaj direct de la aeronavă - răspunde şi retransmite mesajul CSS;- nava salvatoare trebuie să dea pilotului următoarele informaţii: - direcţia şi forţa vântului; - informaţii despre mare şi vreme;- nava, va naviga paralel cu drumul de amerizare.

Dacă aeronava amerizează lângă navă, atunci nava trebuie:- să transmită relevmente pentru dirijarea aeronavei;- să transmită semnale care să permită aeronavei să goniometreze nava;- ziua să emită fum negru;- noaptea să aprindă un proiector vertical şi luminile de pe punte.

SALVAREA UNEI AERONAVE AFLATE ÎN PERICOL.

- nava să aibă o barcă gata de lansare, plasele de căţărare montate;- supravieţuitorii de la bord pot fi echipaţi cu veste de salvare şi mijloace de semnalizare.

Metodele de recuperare, sunt cele apreciate de comandantul navei.- de regulă, echipajul se catapultează;- dacă nu s-a catapultat, prima operaţiune este scoaterea pilotului din scaun, fără declanşarea

mecanismului de catapultare.

MANEVRA NAVEI PENTRU ACORDAREA ASISTENŢEI UNEI NAVE/AERONAVE AFLATE ÎN PERICOL.

Manevra are loc în general pe mare rea, de aceea, atât pe timpul apropierii navei cât şi pe timpul manevrării bărcii de salvare, trebuie dovedită o atenţie şi o abilitate deosebite, acordarea ajutorului depinzând în marea majoritate a cazurilor numai de nava salvatoare. Apropierea pentru acordarea asistenţei se poate executa în mai multe moduri, astfel:- lansarea şi ridicarea bărcii în vântul navei naufragiate sau avariate: Nava se apropie cât mai mult

posibil de epavă şi în vântul acesteia, barca lăsându-se la apă în bordul de sub vânt. Nava naufragiată va fila ulei pentru a uşura venirea bărcii pentru intervenţie, iar la întoarcerea bărcii, nava salvatoare va veni cât mai aproape de nava naufragiată, pentru a scurta drumul bărcii şi a realiza sub vântul său adăpost pentru manevrarea bărcii.

- lansarea şi ridicarea bărcii sub vântul navei naufragiate sau avariate: se foloseşte mai ales atunci când epava nu poate fila ulei, uleiul fiind filat de nava salvatoare, în vânt. Barca se lansează la apă şi manevrează sub protecţia uleiului filat în vântul navei salvatoare, mai mult stând pe loc şi aşteptând derivarea navei naufragiate spre barcă.

- lansarea bărcii în vântul navei avariate şi ridicarea sub vântul ei: La lansare, barca va fi protejată de corpul navei salvatoare, iar la întoarcere de corpul navei naufragiate. Dacă nava naufragiată nu poate fila ulei, nava salvatoare filează ulei sub vântul navei naufragiate, apoi vine în vânt şi când cele două nave au derivat în zona cu pata de ulei se lansează la apă barca de intervenţie. La întoarcere, barca aşteaptă până când nava salvatoare trece sub vânt şi a filat iar ulei între ea şi epavă.

- filarea bărcii de salvare din remorcă: Nava de salvare stă în vântul navei naufragiate şi lasă la apă o barcă de salvare care se leagă la bord cu o parâmă de remorcaj, cu care se filează barca spre bordul din vânt al epavei. Parâma poate fi filată şi din barcă, pentru a se regla distanţa dorită. Nava naufragiată va fila ulei, iar nava salvatoare va manevra astfel ca barca să fie permanent ţinută perpendicular pe nava naufragiată, dar cu atenţie, deoarece prin punerea maşinii se poate pune în pericol barca proprie.

- acostarea la nava naufragiată: Se face cu prova, perpendicular pe bordul de sub vânt al navei naufragiate, dar cu mare atenţie, deoarece aceasta derivează şi loveşte barca de intervenţie şi îngreunează manevra de plecare. Barca se menţine pe poziţie, fiind legată cu o barbetă, iar guvernarea se execută de obicei cu o ramă.

- acordarea asistenţei direct cu nava: Atunci când marea este foarte rea şi nu permite lansarea bărcii, legătura între cele două nave se face cu ajutorul bandulei. Pentru ca manevra să reuşească, nava salvatoare va trebui să fie la o distanţă cât mai mică faţă de nava naufragiată, ţinându-se cont de viteza cu care derivează navele:

- dacă nava salvatoare S derivează mai repede decât nava naufragiată N, se va manevra pentru a se veni sub vântul navei naufragiate, cu pupa sa pe linia după care derivează pupa navei naufragiate şi se va aştepta ca pupa acesteia să ajungă la mică distanţă, când se aruncă bandula; Tot timpul acestei manevre, maşinile trebuie să fie gata de pus pe marş înapoi, pentru a evita un eventual abordaj;

- dacă N derivează mai repede decât S, S va trece în vântul lui N şi se va lăsa derivată spre N, manevra decurgând identic ca mai sus.

N W N S

S W Nava salvatoare S derivează mai Nava naufragiată N derivează mai repede decâ nava naufragiată N. repede decât nava salvatoare S.

Acordarea asistenţei cu nava, unei nave aflate în pericol.

MODUL DE ACŢIUNE LA RECEPŢIONAREA UNUI MESAJ DE PERICOL DE NAUFRAGIU.

La primirea unui mesaj de pericol, la bordul navei se desfăşoară următoarele activităţi:- acţiunea imediată;- acţiunile următoare;- pregătirea navei şi a ambarcaţiunilor de salvare;- stabilirea unui punct de coordonare al acţiunilor de salvare.

ACŢIUNEA IMEDIATĂ: - confirmarea mesajului;- determinarea relevmentului radio la transmiţătorul mesajului dacă este posibil prin

goniometrare D/F – Direction Finder, sau alte mijloace;- stabilirea legăturii radio clare, obţinerea identităţii navei, poziţiei, drumului, vitezei şi ETA;- menţinerea legăturii radio;- menţinerea observării radar (dublarea cartului radar);- instalarea unor posturi suplimentare de observare vizuală;- obţinerea definirii ţintei.

ACŢIUNILE URMĂTOARE : - contactarea prin radio coastă a Centrului de Coordonare a Salvării (RCC);- plotarea ţintei, stabilirea drumului de întâlnire şi ETA;- retransmiterea semnalului de pericol şi pe alte frecvenţe dacă este oportun;- plotarea celorlalte nave aflate în apropriere şi determinarea parametrilor de mişcare ai

acestora; - procurarea de informaţii despre situaţia din zona sinistrului: starea vremii, numărul

victimelor, numărul total al persoanelor implicate în zonă, numărul şi tipul ambarcaţiunilor de salvare, cereri de materiale de urgenţă;

- starea de alertă pe puntea de comandă, trecerea pe guvernarea manuală.

PREGĂTIRILE LA NAVĂ : - pregătirea infirmeriei navei pentru primirea victimelor;- pregătirea ambarcaţiunilor de salvare pentru lansare imediată la apă;- pregătirea echipajelor ambarcaţiunilor de salvare (costume de scafandru, veste de salvare);- pregătirea scării de bord, parâmelor, plaselor de salvare, macaralei etc.;- verificarea luminilor (proiectoarelor) de salvare; - verificarea existenţei bandulelor;- verificarea sistemului de comunicaţie puntea de comandă – ambarcaţiunile de salvare;- ordonarea stării de “stand by” la maşină cu menţinerea maximumului de viteză.

STABILIREA UNUI PUNCT DE COORDONARE AL ACŢIUNILOR DE SALVARE (CSS COORDINATOR SURFACE SEARCH):

În lipsa unei nave sau aeronave specializate coordonarea acţiunilor de salvare va fi asumată de nava cea mai potrivită din zonă.

ROLUL PUNCTULUI DE COORDONARE A SALVĂRII.

Nava care îşi asumă rolul de coordonator al acţiunilor de salvare trebuie să execute următoarele activităţi:- ridică pavilionul internaţional “FR” pe timpul zilei şi un semnal luminos distinctiv pe timpul

nopţii;- alege metoda de căutare potrivită funcţie de condiţiile meteo şi de navigaţie din zonă;- determină poziţia probabilă a ţintei;- menţine şi controlează comunicaţiile dintre navele participante la operaţiunea de salvare;- determină valoarea derivei totale în zonă;- adaptează metoda de căutare funcţie de condiţiile meteo din zonă şi de informaţiile primite de la

celelalte nave;- stabileşte zona de căutare funcţie de condiţiile predominante; - marchează poziţia probabilă a ţintei cu o geamandură.

Pe timpul desfăşurării acestor operaţiuni, ofiţerul de cart trebuie să menţină nava pe drumurile stabilite şi să înregistreze cu atenţie toate deplasările reale ale navei, făcând notările de rigoare în jurnalul de bord, necesare la reconstituirea operaţiunii; de asemenea, vor fi notate limitele zonelor de căutare, rezultatele pozitive sau negative ale căutării.

ÎNDATORIRILE COMANDANTULUI.

Pe timpul unei operaţiuni de căutare şi salvare, comandantul trebuie să se afle pe puntea de comandă şi să conducă personal nava, datorită faptului că zona de căutare este o zonă activă prin prezenţa mai multor nave, riscul de coliziune este ridicat şi este nevoie de reacţii rapide pentru rezolvarea problemelor apărute pe timpul navigaţiei. Comandantul alege metoda de căutare, supraveghează deplasarea navei funcţie de aceasta, supraveghează comunicaţiile, face analiza comunicaţiilor, verifică facilităţile medicale şi tratamentul medical acordat supravieţuitorilor, îndrumă activitatea ofiţerilor cu mai puţină experienţă.

ÎNDATORIRILE OFIŢERULUI CU NAVIGAŢIA.

Într-o operaţiune de căutare şi salvare pe mare, rolul ofiţerului cu navigaţia este foarte important. Ofiţerul cu navigaţia execută următoarele operaţiuni:- plotarea zonei de căutare;- determinarea schimbărilor de drum în conformitate cu metoda de căutare aleasă;- în cazul asumării coordonării acţiunii de salvare, trebuie să ploteze poziţiile raioanelor de căutare

şi ale celorlalte nave participante la operaţiune, pentru a realiza întreaga imagine a zonei de căutare;

- înregistrarea şi urmărirea acţiunilor din raioanele de căutare;- calculul ETA, coordonarea mişcărilor cu cele ale aeronavelor implicate în acţiunea de căutare;- calculul vitezei şi a consumului de combustibil funcţie de mărimea navei şi de timp;- luarea în consideraţie a posibilităţii unor schimbări neprevăzute a metodei de căutare, funcţie de

ultimele informaţii; - determinarea timpilor de întâlnire cu celelalte nave ce participă la căutare.

ÎNDATORIRILE OFIŢERULUI DE CART.

Ofiţerul de cart trebuie să execute următoarele operaţiuni:- ţinerea navigaţiei (determinarea poziţiei navei, drumului, vitezei etc.);- veghea radar, în special în raioanele active ale zonei de căutare (dublarea cartului radar);- consemnarea semnalelor speciale;- monitorizarea condiţiilor de vreme;- menţinerea comunicaţiilor cu Centrul de Coordonare al Salvării şi cu celelalte nave participante la

operaţiunea de salvare, care vor cuprinde:- ultimele rapoarte meteo;- rezultatele căutării în diferite zone;- poziţiile raportate ale naufragiului şi ale supravieţuitorilor;- ultimele informaţii obţinute de la supravieţuitori;- rapoartele primite de participanţii la operaţiunea de căutare;- schimbări în starea vremii;- nevoi de materiale şi de echipament;

- rapoarte despre poluarea mediului;- rapoarte despre pericole de navigaţie;- semnale de recunoaştere.

- evitarea traficului;- veghea continuă şi conducerea navei în absenţa comandantului.

ETAPELE OPERAŢIUNII DE CĂUTARE CU NAVA IZOLATĂ.

Etapele operaţiunii de căutare pe mare cu nava izolată sunt:- înştiinţarea;- apropierea (întâlnirea) de (cu) punctul probabil al ţintei determinat anterior, ţinând cont de eroarea

în determinarea poziţiei sale iniţiale şi în deplasare;- căutarea în zona probabilă.

METODELE RECOMANDATE ÎN EXECUTAREA CĂUTĂRII PE MARE CU NAVA IZOLATĂ.

Metodele recomandate în executarea căutării pe mare cu nava izolată sunt:

- căutarea în pătrat crescător (expanding square search pattern);- căutarea în triunghi echilateral (sector search pattern);- căutarea pe linii paralele - alternativ paralele (parallel track search pattern);- căutarea în tandem - cu o navă şi o aeronavă.

Căutarea se execută în zone delimitate, fiecare navă participantă la operaţiunea de căutare primeşte un raion propriu de căutare.

Pentru executarea căutării cu succes este nevoie ca nava proprie să se deplaseze folosind paralelele indicatoare, funcţie de un reper fix la coastă sau de un reper plutitor.

Metoda de căutare se alege funcţie de mărimea navei şi de condiţiile de vreme, în special vizibilitatea.

Pentru determinarea elementelor necesare în planificarea operaţiunii de căutare şi salvare, trebuie să se ţină cont de distanţa de vizibilitate a diferitelor ambarcaţiuni, funcţie de vizibilitatea la un moment dat şi de tipul ambarcaţiunii; astfel, s-au calculat aceste valori cuprinse în tabelul de mai jos:

Vizibi litatea meteo în mile marineTipul ambarcaţiunii 3 5 10 15 20Om la apă 0.4 0.5 0.6 0.7 0.7Plută 4 persoane 2.3 3.2 4.2 4.9 5.5Plută 6 persoane 2.5 3.6 5.0 6.2 6.9Plută 15 persoane 2.6 4.0 5.1 6.4 7.3plută 25 persoane 2.7 4.2 5.2 6.5 7.5Barcă 5 metri 1.1 1.4 1.9 2.1 2.3Barcă 7 metri 2.0 2.9 4.3 5.2 5.8Barcă 12 metri 2,8 4.5 7.6 9.4 11.6Barcă 24 metri 3.2 5.6 10.7 14.7 18.1

CĂUTAREA CU NAVA IZOLATĂ ÎN PĂTRAT CRESCĂTOR

Căutarea în pătrat crescător se execută cu o navă sau cu un elicopter.Această metodă se foloseşte pentru căutarea navelor şi a ambarcaţiunilor, folosindu-se

pentru orientare un reper fix la coastă. Se navigă pe laturile unei spirale obţinute prin schimbare de drum de 90 cu lungimea egală cu “p”, “2p” etc. unde “p” este bătaia mijloacelor de descoperire.

Controlul poziţiei se face prin estimă sau prin manevra pe paralelele indicatoare trasate funcţie de un reper fix (manevră fără derivă sau funcţie de o baliză - manevră cu derivă).

Când se folosesc mai multe aeronave, acestea vor zbura la altitudini diferite, pe segmente de zbor diferite cu 45 faţă de direcţia iniţială.

CĂUTAREA CU NAVA IZOLATĂ ÎN TRIUNGHI ECHILATERAL SAU ÎN SECTOR.

Această metodă se foloseşte în general pentru situaţia în care poziţia ţintei este cunoscută cu o precizie rezonabilă, pentru căutarea unor zone mici, pentru executarea manevrei “om la apă”; pentru orientare, se foloseşte o geamandură fumigenă sau un reflector radar; se navigă pe laturile unor triunghiuri echilaterale, prin schimbare de drum de 120 de valoare “p”; după prima parcurgere a drumurilor de căutare, se reîncepe căutarea cu abatere de drum de 30.

Controlul preciziei se face prin manevra pe paralelele indicatoare trasate faţă de reperul plutitor lansat la apă.

CĂUTAREA PE MARE CU GRUPUL DE NAVE.

Căutarea cu grupul de nave se execută pe drumuri paralele, în cazul în care este nevoie să se acopere o zonă mare de căutare, poziţia ţintei este cunoscută cu aproximaţie şi este nevoie de o acoperire uniformă a zonei.

CĂUTAREA PE DRUMURI PARALELE CU DOUĂ NAVE.

Această metodă se adoptă pentru acoperirea uniformă a unei zone mai largi de căutare şi când se cunoaşte poziţia aproximativă a ţintei. Rezolvarea grafică a manevrei de căutare cu două nave pe hartă este următoarea:

- se reprezintă poziţia iniţială probabilă a ţintei;- din această poziţie se trasează direcţia derivei totale;- se trasează primul drum de căutare paralel cu direcţia probabilă (corectată ca urmare a

acţiunii derivei totale) de deplasare a ţintei de o parte şi de alta a drumului ţintei la o distanţă determinată (aleasă);

- se trasează al doilea drum de căutare, perpendicular pe primul drum de căutare (stânga, dreapta) pe o lungime determinată, funcţie de mărimea raionului de căutare;

- se trasează al treilea drum de căutare paralel cu primul drum de căutare pe o lungime egală cu primul drum şi în continuare se trasează al treilea, al patrulea drum de căutare etc. ca mai sus, funcţie de mărimea raionului de căutare;

- căutarea începe pe primul drum de căutare de la o distanţă determinată.

CĂUTAREA PE DRUMURI PARALELE CU TREI NAVE.

Algoritmul de rezolvare grafică a manevrei este asemănător cu cel prezentat la căutarea cu două nave, cu diferenţa că se execută cu o navă pe direcţia probabilă de deplasare a ţintei şi cu celelalte nave de o parte şi de alta a acesteia; de regulă, se planifică două treceri (la nevoie mai multe treceri).

CĂUTAREA PE DRUMURI PARALELE CU PATRU NAVE.

Algoritmul de rezolvare grafică a manevrei este asemănător cu cel prezentat la căutarea cu două nave, cu diferenţa că se vor planifica două treceri (la nevoie mai multe treceri).

CĂUTAREA PE DRUMURI PARALELE CU CINCI SAU MAI MULTE NAVE.

Algoritmul de rezolvare grafică a manevrei este asemănător cu cel prezentat la căutarea cu trei nave, cu diferenţa că se va planifica o singură trecere (la nevoie mai multe treceri).

CĂUTAREA PROGRESIVĂ ÎN LINIE, ÎN TANDEM - O NAVĂ ŞI UN AVION.

Căutarea în tandem navă - avion se adoptă pentru a mări probabilitatea de descoperire pe timpul căutării; nava se deplasează pe drumul probabil al ţintei, iar aeronava se deplasează pe drumuri alternativ paralele deasupra navei de căutare (se pot folosi mai multe aeronave la altitudini diferite de zbor ).

CĂUTAREA FĂRĂ SUCCES.

CSS (Coordinator Surface Search) trebuie să caute până la pierderea oricărei speranţe. Când se ia hotărârea de încheiere a căutării fără succes, se va ţine cont de următorii factori:- probabilitatea că dacă sunt supravieţuitori în viaţă, aceştia ar fi fost în zona căutată;- ţinta ar fi fost detectată dacă s-ar fi aflat în suprafaţa căutată;- timpul rămas disponibil navelor de căutare de a rămâne în zonă a expirat;- probabilitatea ca supravieţuitorii să fie încă în viaţă, funcţie de condiţiile meteo este zero:

Temperatura Timp de supravieţuire2° C sub 45 min

2°-4° C sub 90 min4°-10° C sub 3 ore10°-15° C sub 6 ore15°-20° C sub 12 ore

peste 20° C peste 12 ore, până la epuizarea fizică

http://jurnalul.ro/special-jurnalul/un-procuror-denunta-haosul-din-justitie-22174.html#

http://www.lege-online.ro/lr-COD%20JUST.%20MIL.-din%20-1937-(34846).html