Castelul Huniazilor, Hunedoara

Ridicat in secolul al XIV-lea, pe locul unei vechi intarituri, pe o stnca la picioarele careia curge prul Zlasti, castelul este o constructie mareata, cu acoperisuri inalte si divers colorate, cu turnuri si turnulete, ferestre si balcoane impodobite cu dantelaria pietrei cioplite.

Fiind una dintre cele mai mari si vestite proprietati ale lui Iancu de Hunedoara, castelul cunoaste in timpul acestuia insemnate transformari. El devine astfel o somptuoasa locuinta, nu numai un punct strategic intarit. Cu trecerea anilor, diversii stapni ai castelului i-au modificat infatisarea, imbogatindu-l cu turnuri, sali si camere de onoare. Galeria si donjonul - ultimul turn de aparare (turnul "Ne boisa" = Nu te teme), ramase neschimbate de pe timpul lui Iancu de Hunedoara, precum si Turnul Capistrano (dupa numele unui vestit calugar de la curtea castelului) reprezinta cteva dintre cele mai semnificative parti ale constructiei. Mai pot fi amintite Sala Cavalerilor (o mare incapere de receptii), Turnul buzduganelor si Bastionul alb care servea drept depozit de bucate, Sala Dietei, avnd medalioane pictate pe pereti (printre ele se gasesc si portretele domnilor Matei Basarab din Tara Romneasca si Vasile Lupu din Moldova). In aripa castelului numita Matia se mai desluseste destul de vag, o pictura referitoare la legenda cu corbul de la care se zice ca isi trag numele urmasii lui Iancu de Hunedoara (Corvini).

In curtea castelului, alaturi de capela zidita tot in timpul lui Iancu de Hunedoara, se afla o fntna adnca de 30 de metri. Dupa legenda, aceasta fntna ar fi fost sapata de trei prizonieri turci, carora li s-a promis libertatea daca vor ajunge la stratul de apa. Dar dupa 15 ani de truda, cnd au terminat fntna, stapnii nu s-au tinut de cuvnt. Se spunea ca inscriptia de pe zidul fntnii inseamna "Apa aveti, dar suflet, nu". In realitate, continutul descifrat de specialisti este "Cel care a scris aceasta inscriptie este Hasan, care traieste ca rob la ghiauri, in cetatea de lnga biserica".

Castelul a fost restaurat si transformat in muzeu.Legendele castelului

Pe blazonul familiei Corvinilor se afla un corb care tine in cioc un inel de aur. Conform legendei, Ioan de Hunedoara - fiu nelegitim al lui Sigismund de Luxemburg, primise inelul in dar de la tatal sau, ca semn de recunoastere a originii sale regale. Aflat intr-o calatorie, inelul i-a fost furat lui Ioan de catre un corb care a zburat in inaltul cerului. Datorita priceperii dar si vitejiei sale, Ioan de Hunedoara a urmarit pasarea, iar cu ajutorul arcului si a sagetilor a reusit sa-si recupereze giuvaerul. O alta legenda, cu adevarat cutremuratoare, spune ca in secolul al XV-lea, deci nu cu mult dupa constuirea castelului, trei prizionieri turci au fost adusi in incinta castelului. Celor trei li s-a promis libertatea daca vor fi sapat o fantana in mijlocul curtii castelului. Dupa 15 ani de munca, cei trei au ajuns sa isi ispaseasca pedeapsa ajungnd la apa aflata la 30 de metri adancime. Cu toate acestea, stapanii castelului nu si-au respectat promisiunea. De aici si inscriptia de pe fantana care, conform legendei, suna cam asa: "Apa aveti dar suflet nu". Conform cercetarilor recente, inscriptia tradusa cuvant cu cuvant inseamna de fapt: "Cel ce-a scris-o este Hassan, prizonier la ghiauri n cetatea de langa biserica".

Povestea corbuluiBlazonul Corvinetilor nfieaz un corb care ine n cioc un inel de aur. Legenda spune c Iancu de Hunedoara era, de fapt, fiul nelegitim al lui Sigismund de Luxemburg, rege al Ungariei, cu Elisabeta, o frumoas femeie din Haeg. Regele i-l d de so pe Voicu, i un inel de aur, ca dar pentru viitorul prunc, pentru a fi recunoscut mai trziu la curtea regal de tatl su adevrat. Legenda spune c, ntr-o zi, cnd familia oprise pentru a lua masa, inelul este uitat pe un tergar i furat de un corb. Iancu de Hunedoara, copil, pune mna pe arc, sgeteaz corbul i i recupereaz inelul. Peste ani, cnd Iancu ajunge la curtea regal, povestete aceast ntmplare, iar regele stabilete blazonul Hunedorenilor: corbul cu inel de aur n cioc. Numele Corvin provine din latinescul "Corvus" = corb. n Evul Mediu, corbul simboliza nelepciunea i longevitatea.