Cartea online a Proiectului Educaţional “Magia iernii în ochii copiilor”

Deva, februarie 2015

ISBN 978-973-0-18835-6

Coordonatorii volumului online:

Prof. Ciurea Daniela

Prof. Petraş Adriana

Tehnoredactor:

Prof. Ciurea Daniela

Imagine copertă: elev Manta Rareş

Cartea online a Proiectului Educaţional “Magia iernii în ochii copiilor”

Deva, februarie 2015

Au participat cu materiale la realizarea cărţii:

- Prof. Uştea Fira, „Şi eu pot fi Moş Crăciun”- Proiect de voluntariat

- Prof. Suciu Veronica, Activităţile extracurriculare – “Mâini dibace” Cerc de abilităţi practice

- Prof. Cira Ioana, Proiect de lecţie

- Prof. Cioancă Ramona, Proiect didactic

- Prof. Bălăneanu Monica, Fantezie şi culoare în prag de sărbătoare – Cerc de pictură -Artă

- Prof. Bota Delia Mariana, Proiect tematic „Bucuria sărbătorilor de iarnă”

- Prof. Bordoiu Eugenia, “Bune practici în transformarea reciclabilelor în artă”

- Prof.Lăscuş Elena, Proiect didactic

- Prof. Bara Livia, Proiect de activitate

- Prof. Mureşan Doina Maria, „Desenul infantil – şi eu ştiu să scriu”

- Prof. Ignat Eugenia, Proiect de activitate integrată

- Prof. Cira Maria, Proiect de lecţie

- Prof. Neamţu Alexandra, Proiect de activitate integrată

- Prof. Bufnea Ana-Camelia, Activitate integrată DEC + DOS, „Scenă din povestea Scufiţa Roşie”

- Prof. Diaconu Ionela, Proiect educativ "Exprimă-te așa cum simți!"

- Prof. Munteanu Luminiţa, Proiect de activitate

- Ed. Burnete Corina, Ed. Gheza Ana, Testul “OMULEŢUL” folosit ca documentare în dezvoltarea

psiho-motrică a copilului

- Prof. Bordoiu Eugenia, Exemple de lucrări făcute cu copiii la grupă

- Prof. Şerban Ramona, Exemple de lucrări făcute cu copiii la grupă

- Ed. Păsconi Jenica, Serbare: Crăciunul – Sărbătoarea Naşterii lui Iisus Hristos

- Ed. Cândea Anuţa, Serbare – “Vine Moş Crăciun!”

- Prof. Caras Ana-Maria, “Dezvoltarea abilităților practice și artistice la Școala Gimnazială Specială

Pașcani - exemple de bună practică”

- prof. Hustiuc Nicoletta, Proiect Grundtvig

- Prof. Cramba Cristina, “Afirmarea creativităţii copilului prin abilităţi practice”

- Prof. Boșonea Georgeta, “Magia sărbătorilor de iarnă”

- Inst. Cîmpian Camelia Nicoleta, „Dezvoltarea personalităţii copilului preşcolar şi creativitatea”

- Prof. Manea Bălăşica, „Stimularea creativităţii preşcolarilor prin activităţile artistic-plastice”

- Prof. Lașiță Doina, „Importanța tradițiilor de Crăciun”

- Prof. Bordeu Georgeta, „Desene colective ale copiilor – suport pentru povestiri – Experienţa Reggio

Emilia”

- Prof. Liliana Hondola, “Dezvoltarea creativităţii copiilor în cadrul activităţilor practice din grădiniţă”

- Prof. Ivan Ramona Nicoleta, “Fărâme de vise în culoare”

- Prof. Costan Rodica Galeni, „Iarna – bucuria copiilor”

- Prof. Moldovan Felicia, “Iernile copilăriei mele”

- Prof. Nedelcu Corina Emilia, “Imaginea artistico-plastică – o imagine a lumii interioare a copilului”

- Prof. Decean Ioana Delia, “Noi abordări ale educaţiei timpurii în grădiniţă… Explorarea materialelor”

- Prof. Nicolae Valentina, “Plăcerea de a lucra“

- Inv. Mera Alexandra, “Magia iernii in ochii copiilor”

- Prof. Bregar Elena, „Activităţilor artistico-plastice- o bucurie în grădiniţă”

- Prof. Voicu Mariana, „Obiceiuri şi tradiţii de iarnă în Teleorman”

- Prof. Trif Mariana Gabriela, „Obiceiuri şi tradiţii româneşti”

- Prof. Ciurduc Maria-Isabela, “Educarea creativităţii la preşcolari prin activităţile artistico-plastice şi

practice în grădiniţă”

- Prof. Iosif Daniela, „Tradiţii şi obiceiuri de iarnă”

- Înv. Bumb Anuţa, “Magia iernii - Magia Crăciunului - Magia credinţei didactice”

- Înv. Oprea Ramona Mirabela, „Sărbătorile de iarnă în ochii copiilor”

- Prof. Tomele Voichiţa Alina, “Magia iernii la români”

- Prof. Balea Livia-Valentina, „Tradiţii şi obiceiuri de iarnă”

- Prof. Schiau Nicoleta, “Tradiţii şi obiceiuri populare în serbările preşcolarilor”

- Prof. Podean Marioara-Valerica, „Tradiţii şi obiceiuri de iarnă”

- Prof. Otilia Pîntea, “Tradiţii de iarnă din Moldova”

- Prof. Maria Violeta Pîntea, “Originile tradiţiilor de Crăciun”

„ŞI EU POT FI MOŞ CRĂCIUN”

Proiect de voluntariat

Prof. Uştea Fira

Grădiniţa cu P. P. Rândunica

Tg-Mureş

Tipul de proiect : Judeţean

Aplicantul: Grădiniţa cu P. P. Rândunica

Iniţiatori de proiect: cadrele didactice de la Grădiniţa cu Program Prelungit Rândunica

Coordonator de proiect : Prof. Uştea Fira

Argument

Sărbătorile de iarnă reprezintă pentru copii o perioadă de bucurie şi un prilej de exprimare a iubirii faţă

de copiii aflaţi în dificultate. Este perioada în care preşcolarii, alături de părinţi, pot fi implicaţi în activităţi

umanitare, încurajaţi şi stimulaţi să facă fapte bune, să fie darnici, aşa cum este Moş Crăciun. Spiritul

Crăciunului înseamnă bunătate, generozitate, dărnicie, bucurie.

În cadrul multor activităţi şcolare, cadrul didactic, transmite o vastă gamă de informaţii / noţiuni care au

un caracter moral şi care vizează formarea unor conduite morale, a unor comportamente care să fie în

conformitate cu cerinţele societăţii aparţinătoare. Formarea unor reprezentări morale, însuşirea unor noţiuni

şi norme morale, nu sunt suficiente pentru a forma la copii un comportament moral, acestea trebuie să fie

interiorizate, să devină motive interioare ale conduitei lor. Noţiunile morale cum ar fi: empatia,

generozitatea, respectul, responsabilitatea ş.a, nu pot fi înţelese de copii decât treptat, concomitent cu

creşterea experienţei lor sociale şi a dezvoltării lor intelectuale.

A trezi şi a dezvolta spiritul de întrajutorare la copii, dorinţa de a face bine, de a ajuta pe cei aflaţi în

dificultate, este o sarcină importantă a educatoarelor iar aceasta se va realiza participând direct la activităţile

umanitare. Astfel, a apărut dorinţa noastră, a cadrelor didactice, de a pune preşcolarii, alături de părinţi, în

situaţia de a face un gest nobil, o faptă morală în prag de sărbătoare şi de a le îmbogăţii experienţa socială.

Este bine ştiut că primele deprinderi morale însuşite de copii, se datorează imitării persoanelor din jur, de

aceea ne-am dorit, ca noi cadrele didactice, cu sprijinul părinţilor precum şi al altor cetăţeni din comunitatea

locală, să oferim un bun exemplu copiilor

Nu numai în prag de sărbătoare, lumina şi zâmbetul ar trebui să fie pe feţele celor de lângă noi. Este

recomandabil să desfăşurăm mai des activităţi umanitare pentru că ele constituie o experienţă bogată de

învăţare, facilitează dezvoltarea de capacităţi şi competenţe sociale şi contribuie la dezvoltarea la copii a

sentimentului de solidaritate, de generozitate. În calitate de cadru didactic, este recomandabil să formezi

copiilor gustul pentru activităţi care să le facă bine din punct de vedere sufleteşte şi de pe urma cărora să

beneficieze şi alţii. Astfel, intensitatea trăirilor afective simţite de copii în preajma sărbătorii Naşterii

Domnului se va răsfrânge în comportamentul lor moral de zi cu zi.

Scopul proiectului

Cunoaşterea unor obiceiuri şi tradiţii româneşti specifice sărbătorilor religioase,

Dezvoltarea unor atitudini pozitive faţă de semeni: generozitate, bunătate, toleranţă,

Cultivarea interesului copiilor pentru acţiuni umanitare, în folosul unor copii defavorizaţi;

Obiective specifice

Educarea sensibilităţii copiilor prin implicarea lor în acţiuni caritabile venite în sprijinul copiilor

defavorizaţi

Combaterea discriminării pe motive de origine etnică, sex, religie

Formarea competenţelor de comunicare, implicare activă, munca în echipă

Cultivarea imaginaţiei, a creativităţii copiilor prin realizarea cadourilor şi a lucrărilor artistice

din cadrul proiectului

Grup ţintă

- Preşcolari

- Cadre didactice

- Părinţi

- Reprezentanţi ai comunităţii locale

Resurse materiale

- Contribuţii personale ale părinţilor copiilor Grădiniţei PP Rândunica: obiecte de îmbrăcăminte şi

încălţăminte, jucării, etc.;

- Cărţi şi rechizite şcolare pentru copii.

Resurse umane

cadrele didactice, copiii, părinţii, partenerii;

Beneficiari

Copiii preşcolari de la Grădiniţa Curcubeu din Tg-Mureş

Copiii preşcolari de la Centrul de zi „Rozmarin”

Perioada de desfăşurare

Octombrie - decembrie 2014

Calendarul activităţilor

Octombrie

- stabilirea participanţilor, a scopului, a obiectivelor şi a locului de desfăşurare

- informarea copiilor şi a părinţilor depre acţiunea de voluntariat;

- pregătirea pliantelor, afişelor;

Noiembrie

- discuţii cu partenerii, părinţii;

- pregătirea psihologică a copiilor;

- discuţii, prelegeri pe teme de educaţie religioasă, voluntariat ;

Decembrie

- confecţionarea de felicitări şi podoabe pentru Crăciun în cadrul unei activităţi comune cu toţi copiii

implicaţi în proiect;

- colectarea jucăriilor, obiectelor de îmbrăcăminte şi încălţăminte;

- prezentarea programului de Crăciun de către preşcolarii Grădiniţei Rândunica la Grădiniţa Curcubeu

şi la Centrul de zi „Rozmarin”;

- donarea coletelor beneficiarilor în cadru festiv.

Evaluare internă:

Diseminarea proiectului în cadrul şedinţelor cu părinţii;

Dezbateri în Consiliul Profesoral al grădiniţei;

Fotografii;

Evaluare externă:

Mediatizarea acţiunilor cuprinse în proiect în presa locală;

Prezentarea proiectului în cadrul Cercului Pedagogic al educatoarelor

Bugetul:

surse de finanţare proprii;

activitatea se desfăşoară în regim de voluntariat;

ACTIVITĂŢI EXTRACURRICULARE -“MÂINI DIBACE”

CERC DE ABILITĂŢI PRACTICE

Prof.înv.preşc. Suciu Veronica – Grădiniţa P.P.nr.12 Alba Iulia

ARGUMENT

Cercul de abilităţi practice „Mâini dibace”, a fost organizat în cadrul activităţilor

extracurriculare derivat din Domeniul om şi societate, respectiv activităţi practice. Conţinuturile şi

activităţile de învăţare sugerate în cadrul acestui cerc pot avea o puternică influenţă asupra dezvoltării

copiilor atât prin câştigarea deprinderilor mânuirii obiectelor, cât mai ales pe plan spiritual, cognitiv

şi afectiv.

Copilul implicat într-o astfel de activitate va reuşi să-şi sporească încrederea în forţele şi

posibilităţile proprii, să-şi dezvolte aptitudinile practice şi, totodată, simţul estetic, să se manifeste

spontan şi dezinvolt, să se integreze într-un grup.

Un argument ce stă la baza alegerii acestui cerc de abilităţi practice, este faptul că

desfăşurarea lui nu implică o dotare materială specială a spaţiului în care se lucrează, fiind la

îndemâna tuturor educatoarelor.

În plus, produsele finale obţinute pot fi divers valorificate, atât de către preşcolari (ornarea

sălii de grupă, a grădiniţei, cadouri, obiecte pentru uz propriu etc.) cât şi de către cadrul didactic

(realizarea de expoziţii la nivelul grădiniţei şi nu numai, utilizarea produselor ca material didactic /de

sprijin în înţelegerea diverselor concepte de la alte activităţi, etc.).

SCOPUL:

Îmbogăţirea cunoştinţelor copiilor despre însuşirile caracteristice ale materialelor şi despre

modificările în prelucrarea acestora;

Precizarea şi îmbogăţirea reprezentărilor despre obiectele şi materialele folosite în activităţi practice,

dezvoltarea gândirii creatoare, îmbogăţirea vocablarului şi activizarea vorbirii;

Consolidarea şi perfecţionarea deprinderilor de lucru manual însuşite: tăierea, lipirea, îndoirea,

răsucirea, şnuruirea, îmbinarea, rularea, prin amplificarea acestora în conţinut şi în complexitate;

formarea altor deprinderi noi: tratarea suprafeţelor, ţesutul, cusutul, etc;

Dezvoltarea capacităţii de a realiza lucrări originale, în condiţii cât mai varíate, valorificând

experienţa acumulată: stimularea creativităţii copiilor în direcţia alegerii subiectelor, a materialelor şi

modului de executare a unei lucrări;

Dezvoltarea şi coordonarea mişcărilor mâinilor în vederea pregătirii copiilor pentru învăţarea

scrisului;

Cultivarea unor calităţi de voinţă şi caracter cum sunt: iniţiativa, perseverenţa, curajul, hărnicia,

spiritul de cooperare

GRUPUL ŢINTĂ: preşcolarii grupei “Voiniceii”

RESURSE: a. umane – preşcolari, şcolari, educatoare,

b. materiale: hârtie xeox, hârtie glasată, hârtie creponată, carton, aracet, lipici, faianţă,

beţişoare, materiale din natură, forfeci, fire de aţă, mărgele, gherghef, ace de

cusut, etc

METODE: explicaţia, demonstraţia, observaţia, conversaţia, exerciţiul, aprecierea, descoperirea, munca în

echipă.

STANDARDE DE PERFORMANŢĂ

Aplicarea tehnicilor simple de construcţie şi finisare a unor produse din diverse materiale;

Respectarea etapelor de realizare în pregătirea şi confecţionarea unor produse;

Aprecierea unui produs în funcţie de proiectul iniţial;

Realizarea unor produse complexe prin asumarea diferitelor roluri în cadrul unei echipe;

Găsirea soluţiilor de realizare şi valorificare a produselor obţinute.

MODALITĂŢI DE EVALUARE:

lucrări libere cu teme alese de copii – pentru evaluarea bogăţiei conţinutului de idei exprimate în

lucrările copiilor;

lucrări practice realizate prin folosirea unor tehnicide lucru învăţate ( lipirea, mototolirea, decupare,

tratarea unor suprafeţe, şnuruire, festonare, etc);

expoziţii cu diferite ocazii: Crăciunul, Ziua Mamei, Ziua Copilului, Paştele, diferite concursuri

(invitaţii), etc;

concursuri între grupe şi grădiniţe.

BIBLIOGRAFIE :

« Curriculum pentru învăţământ preşcolar (3 – 6/7 ani)», 2008 ;

« Programa activităţilor instructiv - educative în grădiniţa de copii», Ed. I. Integral, Bucureşti, 2005;

“Metodica predării activităţilor manuale în grădiniţa de copii”, E.D. Bucureşti, 1975;

D. Stoica, „Abilităţi practice” , Editura Carminis, 2004, Piteşti.

CERC DE ABILITĂŢI PRACTICE «MÂINI DIBACE»

Nr.

crt.

Data Tema Forma de realizare Forma de evaluare

1.

Septembrie

2014

„Coşuleţe din rotiţe festinate

pentru fructe şi legume”

- festonarea pe o linie

curbă

Afişarea lucrărilor la

panou

2.

Octombrie

2014

“Fesivalul toamnei” -îmbinarea tehni-

cilor învăţate

Expoziţie

3.

Noiembrie

2014

„Cutiuţa cu surpize”

- îndoairea unor suprafeţe

de hârtie (de formă pătrată,

dreptunghiulară) prin

suprapunere în diferite

direcţii

Expoziţie

4.

Decembrie

2014

“Invitaţii pentru părinţi

(serbarea de Crăciun) -

Plicul pentru invitaţie”

„Felicitări de Crăciun”

-tratarea de suprfeţe, lipire

material din natură

Alegerea invitaţilor

pentru fiecare grupă

5.

Ianuarie

2015

„Om de zăpadă realizat prin

tehnica Origami”

-pliere, îndoire, îmbinare Expoziţie

6.

Februarie

2015

„Iarna în oraşul nostru” -decupare, lipie Expoziţie în sala de

grupă

7.

Martie

2015

„Felicitări şi Mărţişoare”

-tehnici diverse Concurs între grupe

8. Aprilie

2015

„Suporturi pentru ouă”

„Ouă încondeiate”

-decupare, lipire,

încondeiere

Expoziţie

9.

Mai

2015

„Jucării realizate prin

tehnica Origami”

-pliere, îmbinare, îndoire

Expoziţie

10.

Iunie

2015

Obiecte pentru Festivalul

copiilor: măşti vesele şi

triste, ochelari, peruci,

pălării,coroniţe

-tehnici la alegere evaluare

Realizarea unui

album cu poze de la

activităţile

desfăşurate

PROIECT DE LECŢIE

Prof. Cira Ioana

Şcoala Gimnazială ,,Mihai Eminescu” Năsăud

Disciplina: Educaţie plastică

Tema lecţiei: ,,Tablou de primăvară”

Tipul lecţiei: Formare de priceperi şi deprinderi

Durata: 50 minute

Obiective specifice:

- informativ: formarea priceperilor şi deprinderilor de a picta un tablou de primăvară;

- formativ: dezvoltarea unor procese psihice: memorie, gândire, atenţie, voinţă, imaginaţie;

- dezvoltarea deprinderilor de a realiza o lucrare folosind tehnici combinate;

- educativ: educarea gustului pentru frumos şi stimularea creativităţii.

Obiective operaţionale:

Cognitive:

- să realizeze corect lucrarea dată folosind diferite tehnici, având ca suport modelul învăţătoarei;

- să precizeze corect semnificaţia anumitor culori pe baza cunoştinţelor anterioare;

- să respecte etapele de lucru cerute de tehnica aleasă;

- să răspundă corect la întrebările adresate de învăţătoare pe baza cunoştinţelor anterioare.

Psihomotorii:

- să-şi dirijeze efortul oculomotor spre centrul de interes vizat de învăţătoare;

- să adopte o poziţie corectă la masa de lucru;

Afective:

- să analizeze obiectiv lucrările colegilor, dar şi pe cele proprii;

- să-şi exprime dorinţa de a păstra aceste lucrări.

Strategia didactică:

a) Metode şi procedee didactice: - exerciţiul, conversaţia, explicaţia, demonstraţia, turul galeriei

b) Mijloace şi materiale didactice: lucrare model, tablourile de primăvară, acuarele, carioci

c) Forme de organizare: frontală, individuală

d) Tipuri de învăţare: operaţională, receptiv-reproductivă, creatoare

Sistem de evaluare:

Metode de evaluare: observare curentă, chestionare orală, probă practică

Forme de evaluare: evaluare curentă

Bibliografie:

● Aurel Dascăl, ,,Educaţia plastică în ciclul primar (ghid metodic)”, Editura Polirom, Iaşi, 2003

Etapele

lecţiei

Timp Activitatea

învăţătoarei

Activitatea

elevilor

Metode Mijloace M e

F e

Moment

organizatoric

1 min

Se asigură condiţiile

necesare optimei

desfăşurări a lecţiei:

pregătirea materialului

didactic necesar.

Elevii se pregătesc

pentru ora de educaţie

plastică.

M2

M3

m1

m2

m3

m4

Me1

Fe1

Reactualizarea

cunoştinţelor

dobândite

anterior

3 min

Le voi adresa elevilor

câteva întrebări:

-În ce anotimp suntem?

-Care sunt semnele

acestui anotimp?

-Ce flori sunt florile

caracteristice

primăverii?

-Ce sărbători

importante sunt în acest

anotimp?

-Ce se întâmplă cu

vieţuitoarele?

-Care sunt culorile

specifice acestui

anotimp?

Elevii răspund

întrebărilor adresate.

... primăvara.

... este mai cald, se

topeşte zăpada, apar

primele flori...

... ghiocelul,

zambilele, lalelele,

narcisele.

... 1 Martie

(mărţişorul), ziua

mamei, Paştele.

... se trezesc la viaţă.

... verde, galben, roz ...

M2

M3

m1

m2

m3

m4

Me1

Me2

Fe1

Anunţarea

2 min

Le spun elevilor că vom

Elevii ascultă

M2

m1

temei şi a

obiectivelor

picta un tablou de

primăvară, vom folosi

diferite tehnici, vom

utiliza carioci, acuarele.

precizările

învăţătoarei.

M3

m2

m3

m4

Me1

Fe1

Prezentarea

modelului

2 min

Le voi arăta lucrarea

model, le cer să o

observe, să precizeze

culorile folosite,

elementele regăsite în

acest tablou, modul de

realizare a acestora.

Precizez că pot utiliza

culorile preferate, dar să

respecte concordanţa

dintre elemente şi

nuanţe.

Observă modul de

realizare a lucrării,

culorile folosite,

elementele regăsite.

M2

M3

M4

m1

m2

m3

m4

Me1

Me2

Fe1

Demonstrarea

tehnicii de

lucru

Realizarea

independentă a

temei

3 min

30 min

Le voi explica modul de

lucru, cum trebuie să

realizeze fondul, ce

culori pot avea

elementele regăsite.

Voi picta o floare,

explicând care este

conturul acesteia.

Le spun elevilor să se

gândească cu atenţie ce

culori vor folosi, să aibă

grijă cum lucrează, apoi

îi voi lăsa să lucreze.

Voi supraveghea modul

de lucru al elevilor, îi

voi ajuta dacă este

Elevii sunt atenţi la

explicarea modului de

lucru.

Ascultă indicaţiile

date de învăţătoare.

Elevii realizează tema

dată.

M2

M3

M4

M1

M2

M3

M4

m1

m2

m3

m4

m1

m2

m3

m4

Me1

Me2

Fe1

Me1

Me2

Me3

Fe1

nevoie.

Obţinerea

performanţei

4 min

Le voi adresa elevilor

câteva întrebări: ce am

pictat, ce culori folosim,

care sunt semnele

anotimpului primăvara,

dar acţiunile specifice

acestui anotimp.

Elevii numiţi vor

răspunde la întrebările

adresate.

M2

M3

m1

m2

m3

m4

Me1

Me2

Fe1

Analiza şi

evaluarea

lucrărilor

3 min

Voi cere elevilor să

treacă pe la celelalte

băncuţe pentru a

observa modul în care

au pictat colegii lor. Le

cer să identifice

persoana care a lucrat

cel mai frumos, mai

îngrijit.

Elevii trec pe la

celelalte bănci, apoi

îşi analizează lucrările

proprii, dar şi pe cele

ale colegilor.

M2

M3

M5

m1

m2

Me1

Me2

Fe1

Încheierea

lecţiei

2 min

Le cer elevilor să-şi

adune toate materialele

şi să se pregătească

pentru a merge acasă.

Elevii răspund

solicitărilor.

M2

M3

m1

m2

m3

m4

Me1

Fe1

PROIECT DIDACTIC

Prof. înv. preşc. Cioancă Ramona

GRĂDINIȚA: Grădinița cu program prelungit nr. 12, Alba Iulia

GRUPA: mare

TEMA: Când/ cum și de ce se întâmplă?

SUBTEMA: Iarna văzută prin ochi de copil

SUBIECTUL: „Călătorie la Polul Nord”

CATEGORIA DE ACTIVITATE: Activitate integrată (DLC + DEC)

MIJLOC DE REALIZARE: lectură după imagini, pictură, colaj

OBIECTIVE DE REFERINȚĂ:

- Să-şi îmbogăţească vocabularul activ şi pasiv pe baza experienţei, activităţii personale şi/sau a

relaţiilor cu ceilalţi şi simultan să utilizeze un limbaj oral corect din punct de vedere gramatical.

- Să obţină efecte plastice, forme spontane şi elaborate prin tehnici specifice picturii;

- Să recunoască elemente ale limbajului plastic şi să diferenţieze forme şi culori în mediul înconjurător.

OBIECTIVE OPERAȚIONALE PE DOMENII EXPERIENȚIALE

DOMENIUL LIMBĂ ŞI COMUNICARE:

- Să identifice animalele care trăiesc la poli;

- Să integreze cuvinte noi în propoziţii;

- Să alcătuiască propoziţii pe baza imaginilor prezentate.

DOMENIUL ESTETIC ȘI CREATIV:

- să utilizeze diferite instrumente de lucru pentru a ilustra animale care trăiesc în zonele polare;

- să amestece culorile de pe planșetă cu cantități diferite de alb pentru a obține nuanțe noi;

- să realizeze lucrări plastice originale care se pot integra în lucrarea colectivă;

- să comunice impresii, idei legate de lucrarea realizată de el sau de colegi;

METODE ȘI PROCEDEE:, conversația, explicația, observația, exercițiul, expunerea.

MIJLOACE DIDACTICE: imagini reprezentând peisaje din zonele polare, eschhimoşi, animale, planşe

mari, carton, coli pentru pictură, şabloane, tempera, pensule, trafaleţi pentru pictură, bureţi, beţişoare, bucăţi

de hârtie colorată, aţă, bucăţi de materiale, planşe care ilustrează nuanțarea culorilor, etc.

EVENIMENT

DIDACTIC

ACTIVITATEA

EDUCATOAREI

ACTIVITATEA

COPIILOR

METODE ŞI

PROCEDEE

Momentul

organizatoric

Pregătirea sălii de grupă şi a

materialului didactic necesar

desfăşurării activităţii. Într-o

parte a sălii sunt pregătite patru

mese de lucru cu materialele

necesare activităţii artistice.

Captarea atentiei Educatoarea le propune copiilor

să pornească într-o călătorie

imaginară într-o zonă deosebit de

frumoasă, în ţinuturile zăpezilor

veşnice: zonele polare.

Educatoarea va iniţia un exerciţiu

creativ în care le cere copiilor să

închidă ochii şi să spună ce „văd”

imediat ce au ajuns acolo.

Copiii vor descrie

din imaginaţie

elemente pe care le

găsesc la poli.

Conversaţia

Reactualizarea

cunoştintelor

Educatoarea va prezenta planşe

mari cu peisaje impresionante şi

imagini cu vieţuitoare din zonele

polare.

Educatoarea le va cere copiilor să

descrie imaginile şi să prezinte şi

alte elemente pe care le cunosc

despre viaţa oamenilor şi

animalelor de acolo.

Copiii vor enumera

animalele pe care

le cunosc şi vor

descrie tablourile

care ilustrează

viaţa din acele

zone.

Conversaţia

Anuntarea temei

si a obiectivelor

Educatoarea le propune copiilor

realizarea unei lucrări colective

care să fie ca o amintire a

călătoriei lor. Ea le propune să se

organizeze în 4 echipe pentru a

realiza lucrări artistico-plastice şi

practice în care vor ilustra

elementele care i-au impresionat

Ascultă conştient.

Se îndreaptă spre

măsuţe.

Conversatia;

în „călătoria” de acolo. Fiecare

echipă va avea fulare de o

anumită culoare: albastru, roşu,

verde şi alb.

O echipă de pictori va realiza

planşa-suport pentru celelalte

lucrări folosind tehnici specifice

picturii şi nuanţe de albastru şi

gri.

O altă echipă va realiza animale

cu blană folosind diferite

materiale (aţă, vată, hârtie

creponată, etc.)

A treia echipă va realiza un iglu

din bucăţi de hârtie ruptă şi haine

pentru eschimoşi, iar a patra

echipă va realiza vieţuitoare care

trăiesc în apele îngheţate.

Explorează

materialele.

Explicatia;

Faza de

incubaţie

Copiii încep să lucreze, iar

educatoarea va realiza o

atmosferă de lucru cât mai

plăcută (fond muzical). Pe

parcursul defășurării activității,

educatoarea va îndruma și

încuraja permanent copiii.

Realizează lucrarea

încercând să

ilustreze cât mai

bine tema propusă

folosind diverse

instrumente şi

materiale.

Exerciţiul

Evaluarea

lucrărilor

Produsele activităţii copiilor vor

fi asamblate în lucrarea colectivă.

Evaluarea se va realiza pe tot

parcursul activităţii.

Educatoarea face aprecieri

asupra modului de lucru, a

exprimării corecte şi apreciază

originalitatea lucrărilor.

Observă lucrarea

finală.

Comunică impresii

din timpul

activităţii precum

şi aprecieri privind

elementele

realizate.

Conversaţia

Analiza.

Educatoarea face aprecieri asupra

Încheierea

activităţii

modului de lucru, implicarea

activa si pentru originalitatea

îndeplinirii sarcinilor de către

copii.

Ascultă conştient. Expunerea

FANTEZIE ŞI CULOARE ÎN PRAG DE SĂRBĂTOARE

CERC DE PICTURĂ - ARTĂ

PROF. ÎNV. PREŞC. BĂLĂNEANU MONICA

GRĂDINIŢA CU P.P. NR.12, ALBA-IULIA

Motto:,,Am început să desenez la vârsta când încep să deseneze toţi copiii, fără deosebire, adică la

vârsta când prinzi a sta ,,copăcel‟‟ şi poţi ţine, în degetele micuţe şi neastâmpărate, o aşchie de cărbune sau un

bulgăre de cretă.‟‟

Nicolae Tonitza

ARGUMENT

Culoarea este mereu un mijloc de înfrumuseţare a vieţii, un limbaj necesar simţirii şi expresiei

omeneşti , cale de întruchipare a idealului estetic caracteristic societăţii , unei clase, timpuri.

Copiilor le plac culorile – am constatat acest lucru nu o dată şi în primul rând cu ocazia unor

plimbări, a unor excursii în natură. Ajungând în parc, la pădure, natura ne învăluie cu aripa ei multicoloră

diferită de la un anotimp la altul, cu lumea ei măruntă de fluturi, gâze, păsări.

Desenul şi picturile trebuie luate la această vârstă, “ ca un întreg, copilul simţind culoarea şi

folosirea ei, aşa cum există şi un ” simţ al limbii”, chiar înainte ca aceasta să fie predată teoretic.

Pictura constituie o activitate prin care jucându-se, copiii ne dau posibilitatea să constatăm modul în

care înţeleg lumea, scot în evidenţă ce i-a impresionat mai mult din multitudinea aspectelor văzute, ce le-a

reţinut atenţia, să descoperim interesele şi năzuinţele lor.

Prin pictură, jocul cu pensula şi acuarelele, copilul capătă curaj în abordarea activităţii practice,

i se formează gustul estetic prin combinări de culori.

Prin desen copilul îşi exprimă mai liber gândurile, sentimentele, dorinţele şi ne lasă şi pe noi să i le

citim, uimindu-ne cu felul în care ştiu să ,,vadă” şi să redea realitatea începând chiar de la grădiniţă.

Redarea grafică cu ajutorul pensulei se face însă mai greu tehnicile depăşind puterea de redare a

copilului preşcolar din punctul de vedere al stimulării creativităţii plastice.

Din acest motiv propunem un proiect de optimizare la nivel de opţional cu tematică artistico –

plastică şi creativă, interdisciplinar, ce combină cele două mari tehnici de lucru: cu creioane colorate şi cu

acuarelă.

ARTĂ

FANTEZIE ŞI CULOARE ÎN PRAG DE SĂRBĂTOARE

EDUCATOARE : BĂLĂNEANU MONICA

GRĂDINIŢA NR.12 ALBA-IULIA

GRUPA: LICURICI

NIVEL DE VÂRSTĂ : II ( 5-6 ani)

DURATA: 1 an şcolar

OBIECTIV CADRU:

- Perceperea frumosului din realitatea înconjurătoare şi artă;

- Cultivarea capacităţii de exprimare plastică folosind elemente de limbaj plastic şi

tehnici specifice artei plastice ;

- Stimularea gustului estetic prin cunoaşterea semnificatiei culorilor;

- Formarea unei atitudini pozitive faţă de arta plastică.

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ:

- să se familiarizeze cu opera de artă ( picturi);

- să respecte principii specifice artei plastice;

- să se familiarizaze cu modul de folosire corectă a instrumentelor de lucru specifice

picturii;

- să se pregătească în mod corespunzător materialele şi instrumentele de lucru;

- să clasifice culorile după anumite criterii, recunoscând grupele stabilite ( primare- binare,

calde-reci, nonculori);

- să obţină tonuri închise sau deschise prin combinarea culorilor cu alb şi negru;

- să folosească punctul şi linia ca elemente de bază ale limbajului plastic;

- să obţină forme spontane prin diferite procedee;

- să exprime propriile idei şi emoţii, sugerând aceasta prin simbolistica culorilor;

- să aplice culori şi semne plastice în diferite moduri, organizând într-o manieră personală

spaţiul plastic;

- să armonizeze culorile şi amestecurile lor într-o compoziţie plastică;

- să descopere posibilitatea de a utiliza şi alt suport de lucru în afară de hârtie: sticlă,

faianţă, piatră,scoarţă de copac,lemn,etc;

- să găsească soluţii de valorificare a lucrărilor plastice;

- să manifeste atitudine pozitivă faţă de opera plastică;

- să manifeste grija şi atracţia faţă de pictură ca modaliate de exprimare a unor sentimente

proprii;

- să înţeleagă semnificaţia unor evenimente tradiţionale, religioase şi culturale.

GRUPUL ŢINTĂ : - preşcolarii grupelor: ,,Licurici”, ,,Bobocei”, ,,Zambile”, ,,Raze aurii”, şcolari

- părinţi

- educatoare , învăţătoare.

RESURSE: - umane: copiii, părinţii,;colari, educatoarele

- materiale: hârtie, carton, faianţă, sticlă, pensule, acuarele, apa, cârpe de şters, căni

pentru apa, pânza rărită, lumânari, aracet, tuburi de plastic, paie, hârtie mototolită,

frunze, capete de creioane, fire de aţă.

METODE ŞI PROCEDEE: explicarea, demonstraţia, observatia, conversaţia, exerciţiul, aprecierea,

descoperirea.

MODALITATI DE EVALUARE:

o lucrări libere cu teme alese de copii – pentru evaluarea bogăţiei conţinutului de

idei exprimate plastic în lucrările copiilor;

o compoziţii plastice având ca suport : o poezie, un cântec, un fragment dintr-o

poveste, un fond muzical;

o lucrări care să se bazeze pe folosirea unor tehnici învăţate;

o expoziţii de pictură cu diferite ocazii: Festivalul toamnei, Moş Nicolae,

Serbarea pomului de Crăciun, Lucrări pentru copii de la Şcoala Generală Nr.7.,

Expoziţie-concurs ,,Eminescu şi copiii”.

BIBLIOGRAFIE : Programa activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii, Ministerul

Educaţiei Naţionale ;

Ghid de bune practici pentru educaţia timpurie a copiilor între 3-7 ani , MECT ;

Educaţie plastică, Pavel,Victor, Ed.Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.

Album metodic, Inspectoratul şcolar al Municipiului Bucureşti.

PROGRAM DE ACTIVITATI

FANTEZIE SI CULOARE ÎN PRAG DE SĂRBĂTOARE

SEMESTRUL I

NR.

CRT.

DATA

TEMA SI SUBTEMA

ACTIVITATII

FORMA DE

REALIZARE

FORMA DE

EVALUARE

FORMATORI

1.

Octombrie

Culorile toamnei

-dactilopictură

Aprecierea

grupului

Ed. Bălăneanu

Monica

2.

Octombrie

Chipul toamnei

-îmbinarea

tehnicilor învăţate

Expoziţie pe

holul grădiniţei

Ed.Bălăneanu

M.

3.

Noiembrie

Familia mea

- pictură pe

faianţă

Aprecierea

grupului

Ed.Bălăneanu

M.

4.

Noiembrie

Scrisoare pentru

Moş Nicolae

-pictură Expoziţie

pentru părinţi

Educatoarele

5.

Decembrie

Cizmuliţa lui Moş

Nicolae

-tehnici la

alegerea copiilor

Cadouri

surpriză

pentru copii

Ed.Bălăneanu

M.

6.

Decembrie

Globuleţe fermecate

-suflare liberă

Expoziţie pt.

Moş Crăciun

Educatoarele

7.

Decembrie

Scrisoare pentru Moş

Crăciun

-desen din

imaginatie

Surprize pentru

copii

Educatoarele

Părinţii

8.

Decembrie

Cadoul visat

-desen din

imaginaţie

Recompense-

globuleţe

ciocolată

Ed. Bălăneanu

M

9. Decembrie Felicitări de Crăciun -colaj Expoziţie pe hol Ed. Bălăneanu

M.

10. Ianuarie ,,Iarna în poezie ” -picturi după

poezia lui

Eminescu

Pliante pt.expo-

iţia de pictură

Educatoarele

PROIECT TEMATIC - BUCURIA SĂRBĂTORILOR DE IARNĂ

PROF.ÎNV.PREŞC:BOTA DELIA MARIANA

GRĂDINIŢA CU P.P.NR.12 ALBA-IULIA

TEMA PROIECTULUI: CU CE ŞI CUM EXPRIMĂM CEEA CE SIMŢIM?

SUBTEME : 1.CIZMULIŢA LUI MOS NICOLAE

2.COLINDE, COLINDE...

3.VINE, VINE MOS CRĂCIUN

NIVEL: I

DURATA: 3 săptămâni

EVENIMENT DE DESCHIDERE

Pentru acest proiect am amenajat sala de grupă cu ornamente şi imagini specifice Naşterii

Domnului. Am expus la centrul tematic imagini care ilustrau obiceiuri şi tradiţii de iarnă, imagini cu Moş

Crăciun. Copiii grupei ,,Licurici” au fost foarte curioşi şi au adresat numeroase întrebări: ,,Cine este Moş

Crăciun?, De unde vine el?, Cu ce soseşte da la Polul Nord?, De ce împodobim bradul?

Ca urmare a discuţiei cu copiii, am derulat proiectul „Bucuria sărbătorilor de iarnă”, proiect în care

s-au implicat şi părinţii copiilor.

SURSA ALEGERII SUBIECTULUI: propus de educatoare

RESURSE UMANE: părinţi, educatoare, învăţătoare de la Centrul de Educaţie Incluzivă, învăţătoare

de la Şcoala Generală nr.7, directori, şcolari şi preşcolari

RESURSE MATERIALE: materiale reciclabile, hârtie glasată, tempera, lipici, carton colorat.

SCOP: Formarea unor deprinderi de lucru pentru realizarea unor desene, picturi, lucrări practice.

Înţelegerea semnificaţiei unor evenimente tradiţionale, religioase şi culturale.

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ:

Să participe la activitatea de grup, inclusiv la activităţile de joc, atât în calitate de vorbitor cât şi de

auditor;

Să audieze cu atenţie un text,să reţină ideile acestuia şi să demonstreze că l-a înţeles;

Să efectueze operaţii cu grupele de obiecte constituite în funcţie de diferite criterii date: grupare,

comparare, clasificare, apreciere a cantităţii prin punere în corespondenţă;

Să cunoască elemente ale mediului social şi cultural;

Să trăiască în relaţiile cu cei din jur stări afective pozitive, să manifeste prietenie, toleranţă;

Să se familiarizeze cu importanţa organizării unor acţiuni şi vizite în centre pentru bătrâni şi copii;

Să-şi formeze un comportament moral-religios;

Să exprime prin mişcare starea sufletească creată de muzica audiată;

Să cânte cu dezinvoltură cântece pentru copii şi colinde româneşti;

Să redea teme plastice specifice desenului, modelajului, picturii;

Sã fie apt să utilizeze deprinderile însuşite în diferite contexte.

INVENTAR DE PROBLEME

CE ŞTIU COPIII? CE NU ŞTIM ŞI VREM SĂ AFLĂM?

Iarna vine Moş Nicolae şi Moş Crăciun.

Moş Nicolae aduce daruri, dar şi nuieluşe

în ghetuţele copiilor.

La Crăciun mergem la colindat.

Iarna împodobim bradul cu globuleţe,

beteală.

Moş Crăciun aduce daruri copiilor cuminţi

şi ascultători.

Iisus este Fiul lui Dumnezeu.

Facem daruri pentru copiii fără părinţi.

Cine este Moş Nicolae?

Unde locuieşte Moş Nicolae?

De vine Moş Crăciun ?

Ce înseamnă Crăciunul?

De ce colindăm?

Cu ce vine moşul ?

Unde cresc brazii ?

De ce se împodobeşte bradul ?

Unde sunt părinţii copiilor din centre de plasament ?

CENTRE DE INTERES

BIBLIOTECĂ

- reviste,cărţi cu imagini

despre iarnă,sărbători;

- jetoane,CD cu cântece de

iarnă,colinde

ARTĂ

- creioane colorate

- acuarele, pensule

- lipici

- plastilină,planşete

- fişe de lucru

- hârtie glasată, hârtie creponată

- cărţi de colorat

- coli albe şi colorate

JOC DE ROL

- brad,ornamente de brad

- păpuşi

- costume de spiriduşi

- costume de fulgi

- costume de îngeraşi

- sorcove, stele

CONSTRUCŢII

- cuburi

ŞTIINŢĂ

- jocul „Jocul anotimpurilor‟

JOCURI DE MASĂ

- puzzle

- lego

- personaje în miniatură

- rotodiscuri

- imagini cu tradiţii şi obiceiuri de

iarnă

- calculator, CD player

- jetoane cu imagini , obiecte

specifice

EVALUAREA PROIECTULUI:

Vizită la Centrul de plasament, la alte grădiniţe din mediul rural;

Participarea la slujba Sf.Impărtăşanii la Biserica Sf.Mina;

Cu colindul la Primărie şi alte instituţii;

Ornamente pentru brad confecţionate împreună cu copiii de la Centrul de Educaţie Incluzivă Alba-

Iulia;

Confecţionarea unor felicitări pentru copiii din centrele de plasament;

Colectarea unor jucării, seturi de jocuri pentru a fi donate copiilor de la alte grădiniţe;

Portofoliile copiilor;

CD cu poze;

Serbarea ,,Soseşte Moş Crăciun”

SCRISOAREA DE INTENŢIE

Dragi părinţi,

In perioada 02.12.2014- 19.12.2014, vom derula proiectul ,,BUCURIA SĂRBĂTORILOR DE

IARNĂ!” cu subtemele:

1.CIZMULIŢA LUI MOŞ NICOLAE

2.COLINDE, COLINDE...

3.VINE, VINE MOŞ CRĂCIUN

În acest scop, vă rog să discutaţi cu copiii dumneavoastră despre tradiţiile şi obiceiurile de iarnă , să

ne ajutaţi cu materiale din care putem învăţa lucruri interesante: cărţi, imagini, vederi, reviste, obiecte

pentru colindat, costume de colindat, etc.

Vă anunţăm că acest proiect se va finaliza cu serbarea de Crăciun.

Vă mulţumim,

Educatoarea şi copiii

SCRISOARE DE INTENTIE

CENTRUL DE EDUCAŢIE INCLUZIVĂ

Stimată d-nă învăţătoare,

In perioada 02.12.2014- 19.12.2014, vom derula proiectul ,,BUCURIA SĂRBĂTORILOR DE

IARNĂ!”.

Vă invităm în această perioadă la grădiniţa noastră pentru a organiza o activitate practică, în care să

confecţionăm ornamente de Crăciun pe care să le punem în bradul de Crăciun.

Cu stimă, educatoarea grupei Licurici

SCRISOARE DE INTENŢIE

Stimată d-nă învăţătoare,

In perioada 02.12.2014- 19.12.2014, vom derula proiectul ,,BUCURIA SĂRBĂTORILOR DE

IARNĂ!”.

Copiii cu suflet mare din grupa Licurici au dorit să dăruiască jucării şi seturi de jocuri copiilor din

grădiniţa d-voastră.Vă rugăm să stabiliţi o zi potrivită a vă face o vizită în scopul socializării copiilor. Vă

mulţumim!

Cu stimă, educatoarea grupei Licurici

Bibliografie:

Preda, V., (2005) – Metoda proiectelor la vârstele timpurii, Editura Miniped , Bucureşti

S.Breben, E. Gongea, Metode interactive de grup – ghid metodic -, editura Arves,2002

Proiecte Tematice Orientative - Smaranda Maria Cioflica – editura Tehno-Art 2007

M.E.C.T.Curriculum pentru învãţãmântul preşcolar-(3-6/7 ani), 2008;

BUNE PRACTICI IN TRANSFORMAREA RECICLABILELOR IN ARTĂ

Prof.inv .preşcolar BORDOIU EUGENIA

G.P.P.”JUNIOR”SLOBOZIA / IALOMITA

In grădinită, principala preocupare a educatoarelor este stimularea creativitătii copiilor prin

abordarea tematicilor diferite dar şi a materialelor variate .

Arta este principala modalitate prin care se infăptuieşte relaţia estetică intre om şi natură,intre copil

si educatoare,intre educatoare si părinti.

Pentru a transmite copiilor ce este frumosul, pentru a asigura un mediu educaţional atractiv in

functie de proiectele tematice derulate,educatoarele reuşesc să transforme deseori grădiniţa in adevărate

galerii de artă, desfăşurând concursuri ,expoziţii ,centre tematice ,cu obiecte din materiale reciclabile,atât in

timpul activităţilor pe domenii experenţiale cât şi in activitătile extraşcolare..

Astfel,in derularea acţiunilor ecologice ,in activitatea zilnică ,ajutaţi de părinţi şi educatoare ,copiii

colecţionează materiale din natură ,biodegradabile,obiecte reciclabile,deşeuri variate.Abordând tematici

diverse[Ziua Păsărilor,Ziua Pământului,etc.],sau in derularea proiectelor tematice”Toamna”,”Bucuriile

iernii”,etc.se realizează daruri ,obiecte ,costume postere ,albume ,din :dopuri de plută,cofrage şi coji de

ouă,flacoane de plastic,ambalaje de la dulciuri,fire melană ,textile,etc.

Copiii descoperă utilităţi noi ,tehnici noi de lucru,munca in echipă,simţul practic şi estetic,gustul

pentru artă,transformând totul, in mici opere de artă,alaturi de educatoare.

Educatoarele ,realizează astfel o educaţie interactivă,cunoştinţele eco imbinându-se cu

arta.Mânuţele iscusite,răbdarea şi fantezia copiilor,mesajele transmise prin arta lor,tuturor adulţilor,arată ce

important este ABC-ul conduitei ecologice.

Transformarea materialelor reciclabile in artă ,este parte a realizării cu succes a educaţiei estetice in

grădiniţă, conturând personalitatea complexă a viitorului adult.

Mediul educaţional in care se desfăşoară activitatea ,zilnic,devine atractiv pentru copii,dacă este gândit,dupa

proiectele tematice propuse spre derulare.Astfel,am realizat permanent machete din reciclabile ,adaptând

conţinuturile machetelor la continuturile şi obiectivele proiectelor derulate:”Primavara ,la bunici”,”Bucuriile

iernii”,”Darurile Toamnei”,etc.

Potenţialul creator al copiilor in timpul educaţiei timpurii este descoperit de educatoare

,astfel,reuşindu-se valorificarea pasiunii copilului ,in adevărate opere de artă.

Se dezvoltă in timpul actiunilor extraşcolare deprinderi practice ,indemânare ,pasiune pentru frumos,se

dezvoltă simturi şi abilitati estetice ,abilitatăti antreprenoriale..

In acţiunile ample derulate in mediul inconjurător ,cei mici reusesc să descopere noi materiale de

lucru ,deseurile si reciclabilele fiind sursa de materiale cu ajutorul cărora copiii dau dimensiuni noi artei .

Educatoarele cultivă acum nu numai gustul pentru frumos şi inventivitatea dar si deprinderi ecologice

,conştientizandu-se rolul achiziţionării si colectării reciclabilelor:un mediu mai curat si sănătos.Fantezia

copiilor este stimulată de cadre didactice ,realizandu-se machete ,pe teme diferite ,colaje,felicitari ,figurine

,obiecte decorative ,jucării .

Prin derularea Programelor Internaţionale ECOSCOALA si LeAF,educatoarele abordează activitati

extracurriculare variate,,cercetând si observând cu copiii mediul ,formând comportamente civice care să

acţioneze in folosul naturii .

Se formează atitudini eco,se corectează conduite ,se dezvoltă gustul pentru frumos prin realizarea de

expozitii ,la Ziua Pamântului ,Ziua Păsărilor,Ziua Pădurii .

Se identifică noi reguli de comportament ecologic in diverse situaţii ,sunt antrenati copiii in

colectarea de materiale refolosibile,antrenând si părintii in aceste actiuni ,dar si intreaga comunitate locală .

Proiect de activitate

Prof. înv.preşc.Lăscuş Elena

Colegiul Naţional ,,Sabin Drăgoi’’Deva,

Grădiniţa PN

Grupa: mare

Domeniul de cunoaştere: Om şi societate

Tipul de activitate : consolidare de priceperi şi deprinderi

Tema : »Săniuţa «

Forma de realizare: decupare după contur şi lipire

Scopul :

*formativ: dezvoltarea priceperilor şi deprinderilor de lipire

*informativ: îmbogăţirea cunoştinţelor despre materiale şi caracteristicile lor ,despre utilizarea tehnicilor

de lucru .

*educativ: dezvoltarea simţului practic şi estetic.

Obiective operationale :

*cognitive

O1 : să identifice, recunoască şi să denumeasca corect materialele şi ustensilele de lucru

O2 : să execute corect exerciţiile de încălzire ale muschilor mici ai mâinilor

O3 : să taie corect conturul trasat, deplasând hârtia în funcţie de forma conturului

O4 : să respecte etapele de lucru (decupare si lipire)

O5 : să precizeze corectitudinea produsului finit

O6 : să evidentieze lucrările cele mai reuşite

*afective

O7 : să participe activ şi conştient la activitate

*psiho-motorii

O8 : să păstreze o pozitie corecta în timpul lucrului

O9 : să lucreze îngrijit păstrand acuratetea lucrării

Metode şi procedee :conversaţia ,explicaţia ,munca independentă ,exerciţiul

Material didactic: foarfece ,fulgi, carton albastru , lipici, foi albe.

Bibliografie :

1. Curriculum pentru învăţământul preşcolar 2008

2.Maria Petricica, Metodica predării activităţilor practice în grădiniţa de copii, EDP ,Bucuresti ,1970

3.Aurelia Ana ,Smaranda Cioflica ,Proiecte tematice orientative, Ed Tehno Art ,2003

Durata activitatii :25 minute

Nr.

crt.

Secvenţe

instrucţionale

Conţinutul activităţii Strategii

didactice

Evaluare

1 Introducerea în

activitate

a)moment

organizatoric

Amenajarea sălii de grupă.

Asigurarea unor condiţii propice pentru

desfăşurarea activităţii.

Pregătirea materialelor de lucru.

Conversaţia

b)captarea

atenţiei

Se va realiza pritr-o surpriză şi aume telefonul

primit de la zâna Iarnă .

- Alo, alo...

- Da, da...

- Mă bucur să vă aud la telefon.

- Sunteţi zâna Iarnă…

- Da ,da, am să le spun copiilor.

- O să vă sun imediat după activitate.

- La revedere.

Ştiţi dragi copiii cine m-a sunat la telefon ?

(aştept răspus din partea copiilor în caz contrar

le spun eu că ma sunat zâna Iarnă) A vrut să ştie

dacă suteţi cuminţi şi răspudeţi frumos la

activitate.

2 Anunţarea temei

şi a obiectivelor

Astăzi la activitatea practică vom decupa o

sanie folosind ca tehnici de lucru decuparea şi

lipirea pe hârtie. (fulgilor,sănie )

Conversaţia Evaluarea

capacităţii

copiilor de a

asculta cu

atenţie

mesajul

transmis

3 Prezentarea

conţinutului şi

dirijarea

învăţării

Se intuiesc materialele de lucru repartizate

copiilor.

Copiii au pe masă: hârtie albă, lipici, hârtie

albastră, conturul unei săniuţe conturate pe

hârtie albă ,farfurioare foarfece.

Copiii trebuie să decupeze şi să lipească

Explicaţia

Evaluarea

capacităţii de

a intui

materialele de

lucru

conturul săniuţei pe hârtia albastră. Apoi să taie

hârtia albă, în bucăţi mici, din care vor realiza

fulgii de zăpadă.

Educatoarea le va explica şi demonstra

copiilor tehnica de lucru pe care o vor folosi

pentru realizarea temei propuse.

Educatoarea le va explica şi demonstra

copiilor: -mai întâi vom decupa după contur

sania iar după aceea vom lipi pe cartonul

albastru .

Pentru a lucra cât mai corect vom face câteva

exerciţii de încălzirea a muşchilor mâinii.

- Ninge,

- Adunăm zăpada,

- Facem bulgări de zăpadă,

- Aruncăm cu ei.

Demonstraţia

4 Desfăşurarea

activităţii

Educatoarea le va explica şi demonstra .

Realizarea lucrărilor de către copii

Pe parcursul lucrului educatoarea va

supraveghea activitatea copiilor şi îi va îndruma

dacă va fi cazul cu indicaţii suplimentare.

Educatoarea trece pe la fiecare copil în parte

şi îi ajută dacă este nevoie. Se va supraveghea şi

poziţia corectă a copiilor în timpul lucrului.

Analizarea lucrărilor realizate

După ce au finalizat lucrările, vor fi aşezate pe

tablou şi vor fi analizate atât de către

educatoare cât şi de către copii.

Se vor urmări:

*acurateţe

*corectitudine

*grad de finalitate

Educatoarea va aprecia pozitiv toate lucrările.

Demonstraţia

Exerciţiul

Conversaţia

Evaluarea

capacităţii de

a urmări cu

atenţie modul

de lucru

Evaluarea

capacităţii de

a lucra corect

folosind

corect

tehnicile de

lucru

Evaluarea

capacităţii de

autoevaluare

5 Încheierea

activităţii

Educatoarea va suna pe Zâna Iarnă să-i spună

cum au fost copiii. Îi apreciază şi le oferă

recompense.Activitatea se va încheia cu

,,Săniuţa fuge‟‟.

Conversaţia

Proiect de activitate

Prof. înv. preşc. Bara Livia

Grădiniţa P.P. nr.12 Alba Iulia

Nivelul II

Tema anuală: ,, Cum este, a fost şi va fi aici pe pământ?”

Subtema: ,, Obiceiuri străbune!”

Domeniul experienţial: Om şi societate

Tema zilei: ,,Podoabe pentru bradul de Crăciun”

Mijloc de realizare: Activitate practică

Tipul activităţii: consolidare de cunoştinţe, priceperi şi deprinderi

Forma de organizare: frontal, individual

Obiectiv cadru: Consolidarea cunoştinţelor acumulate şi exersarea deprinderilor dobândite în contextul

sărbătorilor de iarnă;

Obiective operaţionale:

- să denumească materialele şi să le utilizeze corect, mânuindu-le cu atenţie în vederea realizării temei

propuse;

- să execute şi să folosească corect tehnicile de lucru învăţate anterior;

- să adopte o poziţie corectă la masa de lucru, conform indicaţiilor primite;

- să aprecieze propriile rezultate dar şi ale colegilor.

Strategia didactică:

Metode şi procedee: conversaţia, Mâna oarbă, observaţia, explicaţia, exerciţiul, demonstraţia;

Mijloace didactice: jetoane în formă de globuri, foarfece, aracet, carton colorat, vată,

Forme de organizare: frontală, individuală

Bibliografie:

- Curriculum pentru învăţământul preşcolar (3-6/7 ani, ministerul educaţiei cercetării şi tineretului),

2008;

- Maria Calcii, Stela Cemortan - Dezvoltarea creativităţii la preşcolari., Editura Universitas, Chişinău,

2001.

- Silvia Breben, Elena Gongea, Georgeta Ruiu, Mihaela Fulga- Metode interactive de grup- ghid

metodic, Ed. Arves, Piteşti, 2002.

Eveniment

didactic

Conţinut ştiinţific Strategii

didactice

Evaluare

Moment

organizatoric

- asigurarea condiţiile optime pentru

realizarea activităţii;

- pregătirea materialului didactic necesar

pentru desfăşurarea activităţii.

- organizarea grupei de copii

conversaţia Observarea

comportamentului

iniţial- interesul

Captarea

atenţiei

În sală îşi face apariţia un brad care este

trist pentru că vin sărbătorile şi nu vrea

nimeni să îl împodobească şi pe el, la fel

ca si pe fraţii lui din parcuri.

El îi roagă pe copii să îi pregătească şi

lui podoabe pentru a arăta frumos şi

vesel, la fel ca ceilalţi brăduţi.

Înainte de începerea activităţii, copiii îi

cântă cântecul „Brăduleţ, brăduţ,

drăguţ”, după care se aşează la centrul

artă pentru a observa ce anume urmează

să realizeze.

Surpriza

Conversaţia

Explicaţia

Orală , frontală

Anunţarea

temei şi a

obiectivelor

Copiii sunt anunţaţi de tema activităţii şi

anume realizarea unor podoabe pentru

bradul de Crăciun.

Conversaţia

Explicaţia

Observarea

comportamentului

non-verbal

Frontal

Prezentarea

conţinutului

şi dirijarea

învăţării

După ce copiii au fost de acord ca să îl

ajute pe brăduţ, educatoarea îi roagă pe

copii să observe ce materiale au pe

măsuţă.

Folosind tehnica „Mâna oarbă” copiii

vor fi împărţiţi în trei grupe pentru a

Conversaţia

Mâna oarbă

Observarea

comportamentului

de cooperare şi de

relaţionare;

Aprecieri pozitive

ale răspunsurilor,

realiza podoabele. După ce se vor aşeza

la măsuţe, voi purta o scurtă discută

discuţie cu copiii despre instrumentele de

lucru pe care le vor folosi, realizându-se

intuirea materialelor. Înainte de

începerea lucrului pe echipe, voi executa

un joc de încălzirea muşchilor mici ai

mâinilor.

Batem palmele cu zor/ Batem palmele cu

spor /1,2-1,2/ Faceţi toţi la fel ca noi!/Pe

mânute ne spălăm,?/Curat noi ca să

lucrăm. 1,2/1,2/ Faceţi toţi la fel ca

noi!/La pian acum cântam, /Linişte!S a

ascultăm!

După încălzirea mâinilor voi trece pe la

fiecare grupă şi voi explica modul de

realizare al sarcinilor:

Grupa globurilor: unde fiecare copil va

decupa şi asambla elementele primite

pentru a realiza ghirlande pentru pomul

de Crăciun.

Grupa fulgilor: copiii vor trebui să

aplice aracet şi să decoreze globurile

primite, cu diferite materiale pe care le

au la dispoziţie.

Grupa îngeraşilor: copiii realizează

decoraţiuni în formă de moş Crăciun,

folosind suluri de hârtie igienică, pe care

trebuie să le coloreze şi apoi să aplice

aracet, vata şi alte elemente necesare

realizării lucrării.

Copiii vor fi supravegheaţi, îndrumaţi şi

ajutaţi doar când este cazul. Voi

interveni cu explicaţii suplimentare acolo

unde este nevoie, sugerând copiilor

Explicaţia

Exerciţiul

diverse soluţii.

Evaluarea

activităţii

Echipele trec pe la cele trei grupe pentru

a examina lucrările executate şi se vor

face aprecieri, fiind evidenţiat efortul

individual şi colectiv.

Ornamentele realizate vor fi aranjate pe

brăduţ începând de la vârf până jos în

timp ce vom cânta şi dansa în jurul

bradului cântecul „Brăduţul”. (Un brăduţ

mititel/ Astăzi am primit/ L-am privit şi

apoi l-am împodobit/ Globuri mici, şi

mai mari /Pe crenguţe-am pus.

Lumanări, jucării şi o steluţă sus./

Brăduţule, prietene/ Tu înveseleşti

sărbătorile/ Cetina ta, strălucirea ta/

Când le privesc, / Îmi tresare inima. /Tu

din munţi ai venit /Şi te-aş întreba: / -Nu

cumva îţi este dor de pădurea ta? / Dar

nu eşti singurel/ Şi eu îţi şoptesc. / Eşti

prietenul meu şi eu te iubesc/ Brăduţule,

prietene/ Tu înveseleşti sărbatorile /

Cetina ta, strălucirea ta /Când le privesc

îmi tresare inima.)

Exerciţiul

Turul galeriei

Aprecieri în spirit

critic şi autocritic;

Aprecieri verbale

privind

participarea

fiecărui copil,

asupra modului de

desfăşurare a

activităţii

Încheierea

activităţii

Ca recompensă copiii îşi păstrează

ecusoanele primite cu însemne specifice

sărbătorii de Crăciun şi sunt răsplătiţi cu

dulciuri din partea brăduţului pentru că l-

au ajutat.

Conversaţia Recompensarea

tuturor.

“ DESENUL INFANTIL - ŞI EU ŞTIU SĂ “SCRIU”

Prof. înv. preşc. MUREŞAN DOINA MARIA

Grădiniţa P.P. nr.12 Alba Iulia

În octombrie 2012 am făcut cunoştinţă cu filozofia abordării Reggio Emilia, precum şi cu

grădiniţele Reggio, din Italia cu ocazia participării la cursul de formare “Noi abordări ale educaţiei timpurii

în grădiniţe”. În filozofia Reggio i se recunoaşte individualitatea fiecărui copil, modul propriu de a descoperi

lumea şi de a se exprima, pune accent pe ceea ce copilul reuşeşte să facă după ce a parcurs un pas în

învăţare, cum foloseşte informaţia, cum o leagă de eperienţa anterioară, ce noi conexiuni se formează. Jocul

este văzut ca fiind principalul mod în care copiii învaţă şi înţeleg mediul înconjurător. Sistemul Reggio

Emilia orientează către colaborare între copii, între copii şi educatoare, şi un lucru important, între părinţi şi

educatoare.

Multe din aceste elemente le-am preluat şi eu, pentru că am descoperit o creştere a interesului

copiilor pentru învăţare şi în grupa mea îmi doresc copii cu un profil dinamic, activi, copii care pun

întrebări, iau atitudine şi au iniţiativă, copii cu puncte de vedere personale şi convinşi că pot.

O să prezint în acest material o eperienţă inedită, avută cu preşcolarii grupei mici, “Voiniceii”, de la

Grădiniţa P.P. nr.12 Alba Iulia, „ŞI EU ŞTIU SĂ “SCRIU” – desenul la 3 – 4 ani.

Domeniul desenului este abordat cu dezinvoltură oferindu-i copilului posibilitatea de a trăi

satisfacţia. Există la preşcolari o trebuinţă de exprimare creativă întreţinută de condiţiile de viaţă sau

solicitată de mediul social-creativ, de multe ori ca o compensare a mediului mai puţin ancorat în solicitări

artistice. Această trebuinţă creativă este legată de constituirea sinelui în jurul vârstei de 4-5 ani. Este dorinţa

de identitate manifestată, însoţită de trebuinţe afective, opoziţie, conflicte legate de existenţa şi poziţia

afectivă a copilului în familie. Copilul doreşte să fie apreciat, lăudat, admirat pentru creaţiile sale. Artele

plastice îl interesează mult pe copilul preşcolar. Îi place să combine culori vii, uneori ţipătoare, să încarce

bine pensula şi să traseze trasee largi. Amestecul obţinut îi sugerează teme, imagini cu rezonanţă afectivă,

soluţii de redare pe hârtie a formelor.

Desenul contribuie la dezvoltarea încrederii în sine şi are un rol important în cunoaşterea obiectelor,

a realităţii şi în educaţia estetică. Copiii doresc mai curând să deseneze sau să picteze ceea ce vor ei decât să

li se impună o temă anume. În această manieră ei ordonează lumea în care trăiesc şi sunt mult mai dispuşi să

coopereze cu educatoarea, cu colegii de grupă. Când copiii desenează liber şi fără nici o indicaţie, ei exprimă

o parte din propria lor personalitate, îşi eliberează propriile lor sentimente şi atitudini care ar fi putut fi

inhibate şi ascunse.

Sistematizarea stadiilor desenului infantil, devenită clasică, îi aparţine lui G.H. Luquet (1927).

Conform acestei sistematizări, evoluţia desenului infantil se caracterizează printr-un efort relativ îndelungat

şi constant al copilului de a reda cât mai realist obiectele din lumea înconjurătoare. Luquet indică

următoarele stadii în evoluţia desenului infantil:

a. faza mâzgăliturilor copilul descoperă întâmplător (după vârsta de 1 an), manipulând un instrument (de

scris, beţişor), că acesta lasă urme pe o suprafaţă (aptå pentru trasare); este vorba de un act pur motric.

b. realismul fortuit (întâmplător): începe între doi şi trei ani, spre sfârşitul fazei mâzgălelii. Trasând, fără

intenţia de a reprezenta ceva, copilul descoperă din întâmplare, o asemănare formală între linia sa şi un

obiect. (Această asemănare nu este obiectivă, nu e nevoie ca ea să existe în realitate). Retrospectiv, copilul

numeşte traseul său, după acel obiect.

c. realismul nereuşit (neizbutit/manquée): debutează între trei şi patru ani. Apare o „defazare“ între intenţiile

copilului şi capacităţile sale grafo-motrice şi de reprezentare. Elementele desenului apar juxtapuse datorită

unei incapacităţi sintetice.

d . realismul intelectual: începe în jurul vârstei de 4 ani şi se manifestă până la 10-12 ani. Copilul desenează

obiectul, nu cum se vede acesta, ci pe baza a ceea ce ştie despre acest obiect. Se manifestå: fenomenul de

transparenţă (elementele dinăuntru sunt reprezentate simultan cu elementele exterioare de exemplu, copilul

deseneazå faţada casei, dar şi mobilierul dinăuntru; profilul unei fiinţe are doi ochi, deşi în mod obiectiv nu

se vede decât unul – copilul însă ştie că acea fiinţă are doi ochi); fenomenul de

aplecare/culcare/orizontalizare (de exemplu, pomii aflaţi de-o parte şi de alta a unei alei sunt desenaţi culcat,

în acelaţi plan orizontal cu aleea). Se observă: utilizarea detaliului reprezentativ; acumularea de detalii;

utilizarea simultană a mai multor perspective.

e. realismul vizual: apare în jurul vârstei de 7-8 ani şi se instalează în mod dominant pe la 9-10 ani, uneori

mai târziu (12 ani). Copilul descoperă perspective şi elimină schemele grafice anterioare (transparenţă,

orizontalizare, aglomerare de detalii, simultaneitatea punctelor de vedere). El desenează obiectul aşa cum îl

vede.

Mă voi referi în acest material la perioada de 3 – 4 ani, realismul nereuşit.

În cursul celui de-al treilea an apare la copil desenul propriu zis. Copilul realizează un traseu grafic

căruia îi atribuie o identitate, un nume; această conduită reprezintă debutul intenţiei de a reprezenta un

obiect. Este vorba de ceea ce G.Luquet numeşte realismul fortuit.

Între trei ani şi jumătate şi patru ani începe să înţeleagă noţiunea de a reproduce un model, de a

respecta o asemănare. În termenii lui Luquet, la această vârstă el achiziţionează o “capacitate grafică totală“,

care înseamnă existenţa intenţiei, a execuţiei şi a interpretării corespunzătoare intenţiei.

Ultima subetapă a realismului fortuit, fază ce face tranziţia spre următorul stadiu important, este ceea

ce Luquet numeşte realism nereuşit (réalisme manquée).

Le-am dat copiilor să reprezinte grafic: numele, teama, frica, bucuria, şi spre surprinderea mea atunci

când le-am spus ce au de lucru nimeni nu mi-a adresat nici o întrebare şi toţi s-au apucat de lucru! Au

început să deseneze fără a se uita în jur la ceilalţi colegi, iar atunci când au teminat fiecare mi-a explicat ce

au lucrat “fără ajutorul meu” . Am fost foarte impresionată de lucrările lor, a fost o experienţă plăcută şi în

urma căreia m-am gândit să experimentez tema “ŞI EU ŞTIU SĂ “SCRIU”. Am explorat această temă „ŞI

EU ŞTIU SĂ „SCRIU”, prin trei subteme:1. Reprezentarea lumii înconjurătoare - Hai la joacă afară!,

Grădiniţa mea; 2. Reprezentarea figurii umane – Educatoarea mea, Familia mea, Mama; 3. Reprezentare

sentimente – Bucurie, Tristeţe, Frică.

Desenul copilului preşcolar constituie un mijloc de perfecţionare a activităţii mentale prin procesele

intelectuale şi puse în acţiune, prin exerciţiul de observaţie, analiză şi sinteză realizat. Acesta privit ca

limbaj, ca mijloc de comunicare prin intermediul formelor şi culorilor ne dezvăluie lumea sa interioară,

interesele sale, orizontul său de cunoaştere, raporturile sale cu realitatea înconjurătoare. Ne dezvăluie modul

particular în care se reflectă lumea în mintea copilului, ecourile subiective ale acestei lumi. Desenul devine

un mijloc de cunoaştere a copilului, de integrare a sa în mediu. Activităţile artistico-plastice am încercat să

le dirijez cu tact lăsându-i copilului sentimentul unei depline libertăţi, o activitate individualizată cu grijă,

stimulând în fiecare copil resursele sale proprii, o activitate diversă şi bogată, în care fiecare să-şi regăsească

lumea cu preocupările ei, doresc să cred că specificul activităţior artistico-plastice acesta ar trebui să fie.

Copiilor le place mult să “scrie”, să deseneze, şi atunci când termină desenul aşteaptă cu nerăbdare

să-mi explice ce au desenat. Am învăţat, că, deşi sunt doar de 3 – 4 ani pot să deseneze liber fără să le dau eu

un contur în care să coloreze.

Afişarea desenelor a avut un impact deosebit asupra părinţilor. Mulţi dintre ei doreau să le ducă

acasă, le-au făcut poză şi citeau cu interes ceea ce am scris pe desene (explicaţiile copiilor).

Prin activităţile pe care le desfăşor cu preşcolarii din grupa “Voiniceii” am ca obiectiv stimularea

creativităţii, a stimei de sine şi a mentalităţii învingătoare. De mici trebuie să ştie că pot reuşi orice dacă îşi

propun, prin curaj, încredere în sine şi disciplină.

BIBLIOGRFIE:

Enăchescu C., (1973), Elemente de psihologie proiectivă, Editura Ştiinţificå, Bucureşti;

Piaget J., Inhelder B., Psihologia copilului, E.D.P., Bucureşti

Roco Mihaela, (1979), „Creativitatea individuală şi de grup – studii experimentale”, Ed. Academiei

Române, Bucureşti.

1. REPREZENTREA LUMII ÎNCONJURĂTOARE - HAI LA JOACĂ AFARĂ!

GRĂDINIŢA MEA

2. REPREZENTAREA FIGURII UMANE - EDUCATOAREA MEA!

FAMILIA MEA

MAMA

3. REPREZENTARE SENTIMENTE – BUCURIE, TRISTEŢE, FRICĂ

PROIECT DE ACTIVITATE INTEGRATĂ

Prof. IGNAT EUGENIA

GRĂDINIŢA P.P. NR.12 ALBA IULIA

Grupa:MARE

Tema anuală: „Când, cum şi de ce se întâmplă?”

Tema proiectului: « Iarnă, iarnă eşti frumoasă ! »

Tema activităţii: „Hai la joacă afară !”

Domenii experienţiale: DŞ / DEC

Categorii de activitate: cunoaşterea mediului / educaţie plastică

Forma de realizare: activitate integrată

Tipul activităţii: evaluare

Forme de organizare : frontal, în grupuri mici, individual.

Obiectiv cadru: verificarea şi consolidarea cunoştinţelor referitoare la anotimpul iarna şi jocurile copiilor

iarna; stimularea curiozităţii pentru investigarea acestora şi perfecţionarea capacităţii de a stabili legături

între însuşirile caracteristice ale unui anumit anotimp; consolidarea deprinderii de a desena conform cerinţei;

dezvolarea gustului estetic, a imaginaţiei, creativităţii şi îndemânării.

Obiective operaţionale :

Să descrie imaginile cu ajutorul întrebărilor educatoarei;

Să comunice impresii pe baza imaginilor citite ;

Să alcătuiască o povestioară scurtă pe baza lucrărilor plastice realizate;

Să discute cu coechipierii atât pentru compoziţia plastică, dar şi pentru alcătuirea micii povestiri;

Să realizeze o compoziţie plastică cu subiect dat, prin desen,(colorare);

Să mânuiască materialele puse la dispoziţie;

Să ia parte la activităţile de învăţare în grup, sugerând ce este de făcut mai departe într-o acţiune;

Să-şi exprime propriile opinii, emoţii, sentimente şi atitudini;

Să treacă cu uşurinţă de la statutul de ascultător la cel de povestitor;

Să respecte regulile şi sarcinile date;

Strategii didactice :

a) Metode şi procedee: conversaţia, povestirea, explicaţia, demonstraţia, exerciţiul,

problematizarea, Posterul.

b) Mijloace didactice:

Foi xerox A3, creioane colorate, carioca, ecusoane, stimulente

c) Metode de evaluare:

Evaluare orală,

Evaluare practic – aplicativă

SCENARIUL ZILEI

I.SALUTUL

Când toţi copiii au sosit, cu zâmbetul pe buze, cu privirea curioasă, vor intra în sala de grupă cântând

cântecul ,,Săniuţa fuge ”(tranziţii).Apoi se vor opri în locul destinat Întâlnirii de dimineaţă în semicerc.

Copiii sunt invitaţi să se aşeze în semicerc şi împreună cu educatoarea se vor saluta între ei.

II.NOUTATEA ZILEI

Educatoarea va îndrepta atenţia copiilor spre Centrul tematic, unde sunt materiale despre iarnă:

jocurile copiilor iarna şi harta proiectului.

III.PREZENŢA

Se realizează prezenţa copiilor cu ajutorul catalogului zilei, se precizează numărul copiilor prezenţi şi

numărul copiilor absenţi.

IV.ÎMPĂRTĂŞIREA CU CEILALŢI

Un copil va povesti cum şi-a pertecut sfârşitul de săptămână la munte, iar ceilalţi vor asculta cu

atenţie, apoi dacă vor dori vor pune întrebări şi vor comenta pe scurt.

V.CALENDARUL NATURII

Copiii denumesc ziua săptămânii, data, luna şi anul, iar educatoarea indică jetonul pe care este scrisă

denumirea acestora.În continuare, copiii sunt îndemnaţi să spună ce au obsevat ei dimineaţă când au veni la

grădiniţă pentru a stabili cum este vremea şi cum ne îmbrăcăm în acest anotimp.

VI.MESAJUL ZILEI

“Ne place iarna, hai la joacă afară !”

VII.ACTIVITATEA DE GRUP

Educatoarea anunţă tema de discuţie : « Bucuriile iernii » şi cere copiilor să spună de ce le place

iarna. Chiar dacă este friguroasă iarna e frumoasă!

Întrebări posibile:

“De ce ne place iarna?”

“Ce jocuri de iarnă cunoaştem?”

“Care dintre jocurile de iarnă ne plac cel mai mult?”

“De ce?”

VIII.TRANZIŢIA

“Săniuţa fuge!”

La centrele de interes copiii vor realiza o carte de colorat « Jocurile copiilor iarna », vor construi o

trambulină pentru schiori şi se vor juca « De-a iarna ».

ACTIVITĂŢI LIBER ALESE – ALA

1. ALFABETIZARE - „Carte de colorat – Jocurile copiilor iarna”

să realizeze o carte de colorat;

să coloreze imaginile din carte;

să realizeze coperta cărţii;

să-şi cultive calităţi de voinţă şi caracter cum sunt: iniţiativa, perseverenţa, hărnicia, spiritul de

cooperare cu alţi copii;

2. JOC DE ROL - „De-a iarna”

să realizeze mini-dramatizări sau jocuri de rol pornind de la conţinuturi literare despre iarnă ,

cunoscute;

să utilizeze vorbirea dialogată, intonaţia, nuanţarea vocii, mimica şi gestica, cu sprijinul

educatoarei;

3. CONSTRUCŢII - „Trambulina schiorilor”

să redea cu ajutorul construcţiei modele apropiate de realitatea înconjurătoare în plan tridimensional;

să construiască modele originale;

Să descrie verbal modelele create;

să colaboreze cu partenerii de joc.

După desfăşurarea activităţilor pe centre de interes, copiii vor observa o planşă « Bucuriile iernii » şi

vor realiza tablouri cu jocurile copiilor iarna.

Bibliografie :

„Curriculum pentru educaţia timpuri a copiilor de la 3 la 6/7 ani”, MECT, 2008

Laurenţia Culea, coord., 2008, „Activitatea integrată din grădiniţă”, Didactica Publishing House,

Bucureşti,

S. Breben, E. Gongea, 2007, „Metode interactive de grup – îndrumător metodic”,

SECVENŢA

DIDACTICĂ

CONŢINUT ŞTIINŢIFIC STRATEGII DIDACTICE EVALUAR

E

METODEE

ŞI

PROCEDEE

MIJLOACE

DIDACTICE

FORME

DE

ORGANI

ZARE

INDICATO

RI

1. Momentul

organizatoric

Crearea condiţiilor necesare

bunei desfăşurări a activiţăţii:

- aranjarea mobilierului

în patru centre de

interes

- aranjarea materialului

didactic pe măsuţe

- introducerea copiilor în

linişte în sala de grupă

Frontală

2. Captarea

atenţiei

Se face printr-o ghicitoare:

Totu-i îngheţat în drum,

Florile-s pe geam acum,

În sobă focul trosneşte,

Spune, ce anotimp este?

(Iarna)

conversaţia Frontală Manifestă

interes şi

atenţie

3. Anunţarea

temei şi a

obiectivelor

- Am adus o planşă. Ce vedeţi?

- Astăzi vom observa cu atenţie

această imagine de iarnă iar voi

va trebui să fiţi foarte atenţi ca

să aflaţi mai multe despre

jocurile copiilor iarna, „Hai la

joacă afară!”.

Comunicarea obiectivelor într-

un limbaj adecvat vârstei.

observaţia Frontală Identifică

corect

4. Prezentarea

conţinutului şi

dirijarea

învăţării prin

Pentru a-i familiariza pe copii

cu elementele principale din

tablou, activitatea poate începe

cu o întrebare orientativă :

Explicaţia

Planşă

Frontală

Pe grupe

Manifestă

interes şi

observă,

analizează

abordarea

integrată a

conţinuturilor

«Ce vedeţi în acest tablou ? ».

Se lasă copiilor libertatea de a

identifica elementele din tablou

(pomi, case, copii, patinoar,

oameni de zăpadă, derdeluş).

După această enumerare liberă

se trece la intuirea dirijată - la

analiză şi descriere.

Conversaţia planşa cu

jocurile

copiilor

iarna

5. Obţinerea

performanţei

După sinteza parţială se face

sinteza finală printr-o scurtă

povestire : « E iarnă. Totul în

jur este acoperit de zăpadă.

Copiii au ieşit la joacă. Unii

patinează iar alţii se dau cu

sania şi schiurile pe derdeluş.

Toată lumea este fericită iar pe

derdeluş răsună glasul gingaş

şi vesel al copiilor».

Astăzi ne vom împărţi în patru

grupe şi vom lucra tablouri

« Hai la joacă afară!».

-Ce aţi primit pe măsuţe?

- Pe fiecare măsuţă sunt aşezate

jetoane la fel ca ecusoanele

voastre din piept. Fiecare copil

se va aşeza la măsuţa care are

jetonul asemănător cu ecusonul

vostru.

Conversaţia

Explicaţia

Povestirea

Exerciţiul

Foi xerox

A 3,

jetoane

ecusoane,

suporturi cu

creioane

colorate,

cutii cu

carioca

Pe grupe

VII.Exerciţii de

Încălzire a

muşchilor mici

ai mâinii

Mâna lebădă o fac,

Care dă mereu din cap.

Lebedele-n jur privesc,

Mâinile eu le rotesc.

Bate vântul ne-ncetat

Exerciţiul

Degetele le-am mişcat;

Spre stânga sau dreapta mea,

Ca să putem lucra.”

6. Asigurarea

retenţiei şi a

transferului

Se face intuirea rapidă a

materialelor de pe măsuţe şi

explicarea modului de lucru

prin trasarea sarcinilor:

Fiecare grupă a primit o foaie

A3 pe care trebuie să desenaţi

un tablou. După ce aţi realizat

tabloul trebuie să povestiţi ce

conţine tabloul pe care l-aţi

realizat.

Grupa schiorilor: desenează şi

colorează jocuri de iarnă

desfăşurate pe pârtie.

Grupa patinatorilor: desenează

alte jocuri sau bucurii

desfăşurate pe patinoar.

Grupa brăduţilor: desenează

un tablou cu aspecte de iarna,

jocuri si bucurii.

Grupa oamenilor de zăpadă:

desenează jocuri şi surprize ale

iernii.

Exerciţiul,

Conversaţia

Posterul

Foi xerox A

3,

jetoane

ecusoane,

suporturi cu

creioane

colorate,

cutii cu

carioca

Pe centre,

pe grupe

Realizarea

sarcinii de

la fiecare

centru

7. Evaluarea

performanţei

Afişarea tablourilor pe tabla

magnetică şi expunerea pe rând

a scurtelor povestioare de către

un membru al echipei ales de

fiecare grup de lucru.

Conversaţia

Povestirea

Turul galeriei

Tabla

magnetică

8. Încheierea

activităţii

Educatoarea face aprecieri

asupra modului în care au

participat copiii la activitate şi

Conversaţia Stimulente Individual Evaluare

orală

PROIECT DE LECŢIE

Prof. CIRA MARIA

Şcoala Gimnazială Romuli

CLASA: a III-a

DISCIPLINA: Abilităţi practice

TEMA LECŢIEI: ,,Tablou de primăvară”

TIPUL LECŢIEI: Formare de priceperi şi deprinderi

DURATA: 50 minute.

Obiective specifice:

- informativ – formarea priceperilor şi deprinderilor de a realiza un ,,Tablou de primăvară” utilizând

diverse materiale (hârtie, panglică, şabloane, lipici);

- formativ – dezvoltarea unor procese psihice precum: memoria, gândirea, atenţia, voinţa, imaginaţia;

- educativ – educarea unor trăsături pozitive de caracter: independenţă, perseverenţă, spirit de

colaborare şi iniţiativă.

Obiective operaţionale:

Cognitive:

- să realizeze corect tema propusă folosind diferite tehnici (quilling, origami, tehnica colajului) şi

materiale (hârtie albă, colorată, panglică cu floricele, şabloane);

- să respecte etapele de lucru cerute de tehnica aleasă;

- să răspundă corect la întrebările adresate de învăţătoare pe baza cunoştinţelor anterioare;

- să realizeze corect paginaţia lucrării respectând şi dimensiunea elementelor regăsite;

- să identifice corect culorile predominante ale acestui anotimp pe baza observării materialelor pregătite.

Psihomotrice:

OM1- să-şi dirijeze efortul oculomotor spre centrul de interes vizat de învăţătoare;

OM2- să-şi reprime tendinţa de a efectua mişcări inutile pe parcursul desfăşurării lecţiei.

OM3- să adopte o poziţie corectă la masa de lucru;

Afective:

oferă stimulente.

OA1- să analizeze obiectiv lucrările colegilor, dar şi pe cele proprii;

OA2- să-şi exprime dorinţa de a confecţiona cât mai multe lucrări pentru cei dragi.

STRATEGIA DIDACTICĂ:

a) Metode şi procedee: M1 - exerciţiul

M2- conversaţia

M3- explicaţia

M4- demonstraţia

M5- turul galeriei

b) Mijloace şi materiale didactice: m1 – hârtie albă

m2- hârtie colorată

m3- lipici

m4- hârtie tăiată fâşii

m5- panglică cu floricele

c) Forme de organizare: F1- frontală

F2- individuală

d) Tipuri de învăţare: Î1 - operaţională

Î2 - receptiv-reproductivă

Î3 – creatoare

Sistem de evaluare:

a) Metode de evaluare: Me1 - observare curentă

Me2- chestionare orală

Me3- probă practică

b) Forme de evaluare: Fe1- evaluare curentă

Etapele

lecţiei

Activitatea

învăţătoarei

Activitatea

elevilor

a) b) a)

b)

Moment

organizatoric

Se asigură condiţiile necesare optimei

desfăşurări a lecţiei: pregătirea

materialului didactic necesar.

Elevii se pregătesc

pentru ora de

abilităţi practice.

M2

M3

m1

m2

m3

m4

m5

Me1

Fe1

Activitate

introductivă

Le voi adresa elevilor câteva

întrebări:

-Ce materiale aveţi pe bănci?

-Ce credeţi că vom confecţiona cu

aceste materiale?

-Care sunt semnele acestui anotimp?

-Ce anotimp va sosi în scurt timp?

Elevii răspund

întrebărilor

adresate.

... hârtie colorată,

fâşii de hârtie,

floricele decupate.

... o lucrare de

primăvară.

...apariţia primelor

flori, încălzirea

timpului,

activităţile din

livadă, de pe câmp

...

... vara.

M2

M3

m1

m2

m3

m4

Me1

Me2

Fe1

Anunţarea

temei şi a

obiectivelor

Le spun elevilor că vom realiza un

,,Tablou de primăvară” utilizând

tehnica quilling şi origami, a

colajului.

Elevii ascultă

precizările

învăţătoarei

referitoare la tema

lecţiei.

M2

M3

m1

m2

m3

m4

Me1

Fe1

Prezentarea

modelului

Le voi arăta modelul. Le cer să

observe elementele regăsite (flori,

iarbă, fluturi), culorile folosite, modul

în care sunt aşezate elementele.

Precizez că pot realiza ce model

doresc ei, chiar şi mai multe modele

dacă timpul le permite.

Observă modelul

adus de

învăţătoare.

M2

M3

M4

m1

m2

m3

m4

Me1

Me2

Fe1

Demonstra-

rea

tehnicii de

lucru

Le voi explica modul de lucru, ce

hârtie pot folosi pentru şablon sau

pentru realizarea florilor, cum trebuie

tăiată / rulată aceasta pentru a obţine

forma dorită, cum lipim florile pe

şablon. Le cer să observe şi cum

Elevii sunt atenţi

la explicarea

modului de lucru.

Ascultă indicaţiile

M2

M3

m1

m2

m3

Me1

Me2

trebuie făcuţi fluturii, iarba, cum se

decupează şi se lipesc celelalte flori,

frunzele.

date de

învăţătoare.

M4

m4

Fe1

Realizarea

independentă

a temei

Le spun elevilor să se gândească cu

atenţie ce vor realiza, cum vor

împărţi farfuria de carton, să aibă

grijă cum lucrează, apoi îi voi lăsa să

lucreze.

Voi supraveghea modul de lucru al

elevilor.

Voi ajuta elevii la asamblarea florilor,

la conturarea unor elemente.

Elevii realizează

tema dată.

M1

M2

M3

M4

m1

m2

m3

m4

Me1

Me2

Me3

Fe1

Obţinerea

performan-

ţelor

Le voi adresa elevilor câteva

întrebări: ce lucrare am realizat, cu ce

materiale, care sunt semnele

anotimpului primăvara, dar acţiunile

specifice acestui anotimp.

Elevii numiţi vor

răspunde la

întrebările

adresate.

M2

M3

m1

m2

m3

m4

Me1

Me2

Fe1

Analiza şi

evaluarea

lucrărilor

Voi cere elevilor să treacă pe la

celelalte băncuţe pentru a observa

modul în care au lucrat colegii lor. Le

cer să identifice persoana care a

lucrat cel mai frumos, mai îngrijit.

Elevii trec pe la

celelalte bănci,

apoi îşi analizează

lucrările proprii,

dar şi pe cele ale

colegilor.

M2

M3

M5

m1

m2

Me1

Me2

Fe1

Încheierea

lecţiei

Le cer elevilor să-şi adune toate

materialele şi să se pregătească

pentru a pleca acasă.

Elevii răspund

solicitărilor.

M2

M3

m1

m2

m3

m4

Me1

Fe1

PROIECT DE ACTIVITATE INTEGRATA

Prof. înv. preşc. NEAMŢU ALEXANDRA

Grădiniţa cu Program Prelungit nr. 12 Alba Iulia

GRUPA: MIJLOCIE – GR. ZAMBILELOR

DOMENIUL ESTETIC SI CREATIV: Activitate practică

TEMA: « Cum este / a fost şi va fi pe pământ? »

SUBTEMA: “Călătorii de-a lungul vremii!”

TEMA: „Cu ce calatorim? ”

TIPUL ACTIVITATII: activitate de fixare, consolidare si relaxare

SCOPUL: - sistematizarea şi consolidarea cunoştinţelor despre mijloacele de transport ;

- Exersarea capacităţii de observare ;

- Dezvoltarea gândirii divergente ;

- Stimularea interacţiunii între copii ;

- consolidarea deprinderii de folosi materialele reciclabile puse la dispoziţie de a confecţiona un mijloc

de transport, dezvolarea gustului estetic, a imaginatiei, creativitatii si indemanarii.

DOMENIUL ESTETIC SI CREATIV:

Să prezinte materialele utilizate in cadrul activitatii practice;

Să realizeze tema utilizând corect tehnicile de lucru;

Să colaboreze în cadrul grupului pentru rezolvarea sarcinilor.

MATERIAL DIDACTIC:

Diferite materiale reciclabile adunate în timp, aduce de copii;

Jetoane cu diferite mijloace de transport;

Insigne pentru fiecare grup, cu simboluri diferenţiate (maşini de diferite culori) ;

Acuarele, aracet si beţişoare, pensule, apa, carioca, creioane colorate, etc ;

METODE SI PROCEDEE: observarea, conversaţia, povestirea, explicaţia, exerciţiul, lucrul în grup şi

individual, turul galeriei;

BIBLIOGRAFIE :

Programa activitaţilor instructiv-educative ;

Revista Invăţămantului Preşcolar, nr.2/2007

Breben S., Gongea E., Ruiu G.,Fulga M. Ghid metodic « Metode interactive de grup ».

Suport pentru aplicarea noului curriculum pentru învăţământul preşcolar, nivel 3-5 ani, G. Toma, D.

Petre, M. Ristoiu, M. Anghel ; Ed. Delta Cart Educational,

Suport de curs, Program de formare, « Noi abordări ale educaţiei timpurii în grădiniţă ».

SCENARIUL ZILEI

În cadrul întâlnirii de dimineată, educatoarea va adresa salutul: „Bună dimineata, Zambiluţelor!”

copiii vor răspunde la salut iar apoi, formând perechi, se vor adresa unul altuia folosind nume de maşini: ex.„-

Bună dimineata!”.

În continuare copiii vor recita poezia “Buna dimineata” executând miscarile sugerate de textul

poeziei, iar apoi vor completa “Calendarul naturii”. Educatoarea va initia o discutie cu copiii referitoare la

plimbarea de săptamâna trecută si vor răspunde apoi la întrebarea educatoarei „Oare cu ce călătorim?”

Noutatea (tema) zilei va fi adusa de agentul de circulaţie din colţul străyii, din faţa scolii vecine,

care le va da copiilor anumite sfaturi , de care trebuie să ţină cont. Educatoarea le precizeaza copiilor vor

trebui să extragă câte-un jeton din plicul trimis de agentul de poliţie şi în funcţie de jetonul ales se vor aşeza

la centrele de activitate, unde vor găsi diverse materiale pentru ce avem nevoie să afle cu ce au călătorit

bunicii noştri şi cu ce călatoresc ei si va preciza sarcinile de lucru pentru fiecare sector.

La sectorul Joc manipulativ, copiii se vor juca cu Puzzle cu maşini din diferite materiale şi vor

observa componentele asamblării unei maşini.

La sectorul Bibliotecă, copiii vor dispune de mai multe enciclopedii, în care sunt tot felul de povesti

despre modul cum au aparut mijloacele de transpot si până în zilele noastre.

La sectorul Artă, copiii vor desena maşina preferată, folosindu-se de model şi diferite tehnici de

lucru.

După realizarea sarcinilor în fiecare sector, prin tranzitie se va face trecerea spre activitatea pe

domenii experientiale. Aici, în cadrul pregătirii pentru călătorie copiii vor îndeplini sarcini cu caracter de

limbaj şi practic.

În cadrul programului distractiv, copiii se vor juca jocul „Concurs de maşini pe pistă”. Cu ajutorul

masinilor confecţionate de ei, vor face un concurs şi vom vedea care maşina va iesi învingătoare.

MOMENTELE

ACTIVITĂŢII

ACTIVITATEA

EDUCATOAREI

ACTIVITATEA

COPIILOR

METODE ŞI

PROCEDEE

I. Moment

organizatoric iniţial

- organizarea sălii de grupă

pentru desfăşurarea eficientă a

activităţii: aranjarea mobilie-

rului şi a materialelor, aerisirea

sălii etc.

- Îşi coordonează

comportamentul în

funcţie de situaţia

dată.

Explicaţia

- copiii venind de la baie vor

recita o strofă dintr-o poezie

cunoscută si se asază pe

amfiteatru:

„ Un’, doi, un’ doi...

Hai în autobuz cu noi,

Un’, doi, un’ doi...

Să vezi ce vedem şi noi...”

II. Captarea atenţiei Educatoarea propune copii-lor

să fie atenţi la ce le va spune:

« Vă anunţ cu bucurie

Că azi vom face o călatorie,

Cu masini, de tot felul

Pe care le vom asambla,

Ne vom juca, ne vom distra

Dar, sigur vom şi învăţa«

Copiii sunt atenţi

la cerinţele

educatoarei

Conversatia

Exerciţiul

III. Anunţarea

subiectului și a

obiectivelor

Cu ajutorul materialelor

trimise de agentul de poliţie,

mai de dimineaţă, ne vom juca

şi ne vom distra.

În funcţie de jetoanele pe care

le aveţi în piept vă veţi aşeza la

mesele corespunză-toare.

- Ascultă constient.

Expunerea

IV. Dirijarea

învăţării

La centru artă, copiii care au

în piept maşina roşie vor trebui

să confecţioneze maşini din

diferite materiale reciclabile.

La masa de lumină, copiii vor

avea modele de maşini de

culori diferite. În funcţie de

culoarea maşinii vor alege

mărgele de aceeaşi culoare şi

vor aşeza mărgelele pe masă,

redând conturul maşinii.

La centrul ştiinţă, copiii vor

avea pe o coală de hârtie

conturul unei maşini peste o

-Ascultă conştient.

Observatia

Conversatia

Explicaţia

Expunerea

Conversaţia

V. Asigurarea

transferului şi a

retenţiei

VI. Obţinerea

performanţei

coală de hârtie de calc şi cu

ajutorul cariocii vor trasa

conturul şi o vor personaliza

după cum doresc.

Copiii lucrează individual,

fiecare personalizându-şi

propria maşin după preferinţe.

După ce au terminat le voi

pune pe calculator un fragment

din desenele lor preferate

Fulger McQueen. Pe tabla

magnetică voi avea câteva

personaje, la care copiii, vor

trebui să le recunoască şi să le

atribuie câte-o însuşire. De

exemplu maşina Fulger

McQueen este iute.

Educatoarea va nota cuvântul

iute, iar un copil va venii şi va

reprezenta grafic ce înseamnă

pentru el cuvântul iute. Aşa

vom proceda cu încă trei

maşini din desenle animate.

Apoi fiecare grup vor realiza

câte-o poveste creată chiar

despre propria maşină

construită de ei. Fragmentul

din desene animate va fi doar

un model în conceperea

poveştii.

Copiii la sfârşit vor merge pe

la fiecare centru şi vor observa

ce au lucrat colegii de la

celelalte centre.

Lucrul

individual

Conversatia

Activitatea

independentă

Povestirea

Turul galeriei

VIII. Încheierea

activităţii

Educatoarea apreciază

realizarea obiectivelor propuse

la centrele de lucru .

Se fac aprecieri asupra

efortului depus de copii pentru

finalizarea produselor la ariile

de stimulare. Se oferă

recompense.

Aranjează

materialele la locul

lor.

Conversaţia.

Am încercat ca în urma unui curs de formare „Noi abordări în educaţia timpurie” să aplic cât mai

multe cunoştinţe noi, lăsând libertatea de creaţie a copilului, observând prin activităţile desfăşurate ce

concepte şi-au format copiii, aplicând noi strategii de învăţare, punând accentul pe proces, nu pe produs.

Această săptămână s-a desfăşurat ca la Reggio, unde copiii s-au jucat şi au învăţat totul prin

descoperire.

Activitate integrată DEC + DOS

„Scenă din povestea Scufiţa Roşie”

Prof. înv. preşcolar: Bufnea Ana-Camelia

Grădiniţa P.P. Nr. 12, Alba Iulia

Mijloc de realizare: aplicaţie

Tipul de activitate: consolidare

Scopul: dezvoltarea priceperilor şi deprinderilor privind utilizarea diferitelor tehnici de lucru;

Stimularea colaborării în vederea realizării sarcinilor propuse; exprimarea originalităţii.

Obiective operaţionale:

Să efectueze exerciţiile de încălzire a muşchilor mici ai mâinii;

Să observe cu atenţie materiale de lucru primite;

Să explice modul lor de folosire;

Să picteze materialele primite prin tehnica ştampilării;

Să coloreze personajele;

Să aplice forme pe personaje;

Să realizeze macheta din poveste;

Să colaboreze în cadrul grupului

Stategii didactice:

Metode şi procedee: conversaţia, demonstraţia, exerciţiul, problematizarea, observaţia

Mijloace didactice: coală mare de carton, acuarele, pensule, aracet, siluete cu personaje din poveste, suluri

de carton, forme de copăcei, o căsuţă îmbrăcată în coli albe, creioane colorate.

Demers didactic ADE (DEC+ DOS)

“Scenă din povestea Scufiţa Roşie”

SECVENŢA

DE

ACTIVITAT

E

CONŢINUTUL

STRATEGII DIDACTICE

EVALUARE METODE ŞI

PROCEDEE

MATERIALE

DIDACTICE

1.Moment

organizatoric

Se creează condiţiile necesare

desfăşurării activităţii în bune

condiţii:

- aerisirea sălii de grupă;

- aranjarea măsuţelor,

scăunelelor şi a periniţelor;

- pregătirea materialelor

necesare desfăşurării activităţii;

- introducerea copiilor în sala de

grupă;

2.Captarea

atenţiei

Se realizează cu ajutorul păpuşii

Ioana cea Încrezătoare care le

prezintă copiilor materialele de

lucru de pe mese: siluetele

personajelor, căsuţa, pomişori,

coală mare de carton, acuarele,

bureţi pentru pictat, aracet,

pensule.

conversaţia

siluetele

personajelor,

căsuţa,

pomişori, coală

mare de carton,

acuarele, bureţi

pentru pictat,

aracet, pensule.

3. Anunţarea

temei şi

enunţarea

obiectivelor

Împreună o să realizăm o

machetă cu numele “Scenă din

Scufiţa Roşie”

conversaţia

4.Dirijarea

învăţării

Copiii vor fi dirijaţi la mese

unde vor lucra pe grupe: grupa

conversaţia

siluetele

personajelor,

copăceilor, grupa personajelor,

grupa poieniţei, grupa căsuţei.

Fiecare grupă are pe masă

materialul de lucru, iar

educatoarea trece pe la fiecare

grupă şi le explică ce au de

făcut.

Grupa personajelor va colora

personajele din poveste, apoi va

aplica pe fiecare personaj

anumite forme.

Grupa poieniţei va realiza

poieniţa prin tehnica picturii

prin ştampilare.

Grupa căsuţei va picta căsuţa

prin tehnica picturii prin

ştampilare.

Grupa pomişorilor va picta

pomişori prin tehnica

ştampilării şi îi vor asambla.

explicaţia

exerciţiul

căsuţa,

pomişori, coală

mare de carton,

acuarele, bureţi

pentru pictat,

aracet, pensule.

5.Asigurarea

retenţiei şi a

transferului

În finalul activităţii toate

grupele se reunesc la o singură

măsuţă şi vor realiza o machetă

mare cu toate elementele

realizate sub denumirea “Scenă

din povestea Scufiţa Roşie”

conversaţia

observaţia

6.Evaluarea

activităţii

Se fac aprecieri asupra

activităţii şi asupra colaborării

copiilor. Se scoate în relief

faptul că munca în echipă aduce

multe beneficii şi că poţi realiza

într-un timp scurt lucruri pe

care de unul singur nu le poţi

realiza.

aprecieri

verbale

7.Încheierea

activităţii

Activitatea se încheie cu o

expoziţie a lucrării comune

realizată şi cu părerile copiilor

conversaţia expoziţie

privind munca în echipă şi

impresiile pe care le au în urma

acestei activităţi.

Bibliografie:

1. Bâte, G., (2008), Managementul conflictelor, Revista învăţământului preşcolar, nr.3-4, pp. 63-66,

Bucureşti

2. Bernard, E., M., (2009), Programul educaţional DA, POŢI!: Un curriculum preşcolar pentru

dezvoltarea socio-emoţională, Editura RTS, Cluj-Napoca

3. Botiş, A., Mihalca, L., (2007), Despre dezvoltarea abilităţilor emoţionale şi sociale ale copiilor, fete

şi băieţi, cu vârsta până la 7 ani. Ghid pentru cadrele didactice din învăţământul preşcolar,

Editura Alpha MDN, Buzău

EXPRIMĂ-TE AȘA CUM SIMȚI!

PROIECT EDUCATIV INTERJUDEȚEAN

Domeniul cultural-artistic, arte vizuale

Prof. Diaconu Ionela

Șc. Gimnazială "M. Eminescu", Corabia

Structura G.P.N. Celeiu-Corabia

Jud. Olt

REZUMATUL PROIECTULUI

a. Număr de elevi şi număr de cadre didactice implicate: 200 copii(înv. primar și preșc.) și 25 cadre did.

b. Beneficiarii directi vor fi elevii,cadrele didactice participante, scoala iar cei indirecti parintii elevilor si

comunitatea

c. Activităţi propuse, în ordinea în care se vor desfăşura:

1. Constituirea echipei de implementare a proiectului și a activităților ce urmează a fi derulate

2. Stabilirea activităților ce urmează a fi derulate în proiect

3. Expoziție de globulețe și felicitări cu vânzare în scopuri caritabile- activități plastice și activități

practice

4. "Dar din dar de Crăciun" - Vizită la Centrul de tip familial "Sfânta Elena", Corabia

5. "Atelierul de teatru" - Activitate de confecționare a siluetelor și decorului pentru teatru de umbre -

activitate practică

6. "Povești în umbre la gura sobei" - Punerea în scenă a unor povești propuse și selectate de copii prin

tehnica teatrului de umbre

7. Evaluarea proiectului: Simpozion județean EXPRIMĂ-TE AȘA CUM SIMȚI!

Descrierea activităţii principale:

Toate activitățile propuse converg spre realizarea unor obiective care vizează dezvoltarea componentei

emoționale și sociale a personalității copilului, utilizându-se metode, activități, mijloace de învățare, tehnici

de lucru comune cadrului formal și non-formal educațional.

Impactul educativ estimat asupra grupului țintă

Activitățile propuse vin în întâmpinarea copilului, în satisfacerea nevoii lui de socializare, de trăire a

emoțiilor pozitive prin utilizarea și abordarea diverselor strategii caracteristice domeniului artelor vizuale și

dramatice.

PREZENTAREA PROIECTULUI

Argument justificare, context

Parteneriatul educativ urmăreşte transformarea reală a copiilor în actori principali ai demersului

educaţional, urmărindu-se atingerea unor obiective de natură formală, informală, socio-comportamentală.

Colaborarea dintre copiii diferitelor unități școlare și preșcolare este o activitate organizată, susţinută,

conştientă, direcţionată spre problemele educative ale tinerei generaţii. Aceste activităţi întregesc activitatea

educativă, aducând un surplus informaţional copiilor şi completând condiţiile concrete ale educaţiei

acestora. Astfel, experienţa de învăţare non-formală şi informală întregeşte şi lărgeşte experienţa de învăţare

formală.

Copiii devin capabili să înţeleagă lumea în care trăiesc şi să o transforme așa „cum simt ”, să se

cunoască pe sine , să recepteze şi să transmită mesaje, exprimându-şi gândurile şi sentimentele fie prin

comunicare verbală, utilizând un limbaj bogat şi nuanţat, fie prin plastică și practică. Ilustrând realităţile

vieţii lor cotidiene, activităţile specifice şcolii, familiei şi comunităţii din care fac parte, variatele forme de

exprimare ale copiilor dobândesc atât rol formator, cât şi informator.

Copiilor trebuie să li se permită jocul,visul, exprimarea realitatii așa cum o percep ei. Susținând

aceasta idee,am ales să desfășuram acest proiect, urmarind valorificarea potentialului creator al celor mici

prin utilizarea unor tehnici variate,specifice artei vizuale și dramatice.

Prin implicarea copiilor în activitati cultural-artistice, concursuri, expoziții urmărim să dezvoltăm

abilitati de comunicare, munca in echipa, intelegerea si valorificarea diversitatii dintre noi, pregatirea pentru

viata intr-o societate in continua schimbare. Bazându-ne pe aceste coordonate, ne-am propus derularea și

continuarea proiectului educativ, centrat pe o varietate de teme atractive.

Scopul proiectului

Dezvoltarea socio-emotională din perspectiva mai multor roluri, în diverse contexte sociale ,

dezvoltarea capacitătii de receptare a mesajului artistic şi a trăirii asociate acestuia prin intermediul artei

(vizuale si dramatice)

Obiectivele specifice ale proiectului;

Planificarea proiectului de către cele două școli aplicante în perioada septembrie 2014-octombrie

2014

Indicator: proiectul educativ EXPRIMĂ-TE AȘ CUM SIMȚI!

Stimularea creativităţii și a abilităților socio-empatice ale copiilor școlari și preșcolari din unitățile

partenere prin derularea unor ateliere de creație și activități sociale în perioada noiembrie -

decembrie 2014

Indicator: număr de copii, cadre didactice , părinți, lucrări realizate, sume colectate în cadrul

expoziției cu vânzare

Dezvoltarea abilităților copiilor de a confecționa și mânui materiale specifice tehnicii teatrului de

umbre în cadrul atelierelor de teatru în perioada ianuarie - februarie 2015

Indicator: număr de copii, cadre didactice , părinți, cd-uri cu înregistrarea pieselor de teatru

Valorificarea experienţei pozitive a cadrelor didactice în abordarea dezvoltării socio-emoționale prin

valorificarea artelor în cadrul simpozionului județean cu aceeași temă, desfășurat în februarie 2015

Indicator: număr lucrări cadre didactice, număr cadre didactice participante la simpozion

Descrierea grupului ţintă căruia i se adresează proiectul;

Grupul tinta este format de elevi din două cicluri : prescolar și primar.

Beneficiarii direcți și indirecți;

Proiectul vizează participarea unui număr de 80 de preşcolari din două unităţi de învăţămant şi 120 elevi

din ciclul primar, părinţi şi cadre didactice.

Durata proiectului: septembrie 2014- februarie 2015;

Descrierea activităților

Activitatea nr.1

a.Titlul activitatii: Constituirea echipei de implementare a proiectului și a activităților ce urmează a fi

derulate

b.Data/Perioada:1 septembrie 2014 -15 septembrie 2014

c.Locul de desfasurare: Scoala Gimnaziala “Virgil Mazilescu”, Corabia

d.Participanți: cadre didactice

e.Descrierea activitatii: In perioada1 septembrie 2014 -15 septembrie 2014 se vor contacta cadrele didactice

coordonatoare din scolile partenere din județelul Olt și celelalte județe participante la proiect si se vor

discuta amanuntele proiectului.

Activitatea nr.2

a. Titlul activităţii:Stabilirea activităților ce urmează a fi derulate în proiect

b. Data/perioada de desfăşurare: octombrie 2014

c. Locul desfăşurării: Școala Gimnazială "M. Eminescu", Corabia

d. Participanţi: cadrele didactice coordonatoare în proiect

e. Descrierea pe scurt a activității: Cadrele didactice coordonatoare în proiect vor propune diferite tipuri de

activități în concordanță cu tema proiectului și se vor selecta un număr optim de activități subsumate fiecărui

obiectiv specific

Activitatea nr.3

a. Titlul activităţii: Expoziție de globulețe și felicitări cu vânzare în scopuri caritabile

b. Data/perioada de desfăşurare: 15 decembrie 2014

c. Locul desfăşurării: școlile partenere participante la proiect, Muzeul orașului Corabia

d. Participanţi: preșcolari, elevi, cadre didactice, parinti, reprezentanți ai comunității locale

e. Descrierea pe scurt a activității: Copiii implicați în proiect, coordonați de cadrele didactice, vor

confecționa mărțișoare și felicitări dedicate sărbătorii Crăciunului prin utilizarea diferitelor tehnici de lucru

specifice vârstei, antrenându-și astfel creativitatea și îndemânarea. Acestea vor fi prezentate spre vânzare

părinților și membrilor comunității în cadrul unor expoziții organizate în școli și grădinițe și în holul

Muzeului orașului Corabia, unde vor fi expuse spre vânzare cele mai reușite lucrări selectate de copii din

toate unitățile participante la proiect.

Activitatea nr.4

a. Titlul activităţii: "Dar din dar de Mărțișor" - Vizită la Centrul de tip familial "Sfânta Elena", Corabia

b. Data/perioada de desfăşurare: 20 decembrie 2015

c. Locul desfăşurării: Centrul de tip familial "Sfânta Elena", Corabia

d. Participanţi: copii, cadre didactice, angajații Centrului de tip familial "Sfânta Elena", Corabia

e. Descrierea pe scurt a activității: Un grup restrâns de copii (10), reprezentanți ai unităților participante,

însoțiți de cadre didactice vor oferi copiilor din Centrul de zi cadouri cumpărate din sumele colectate din

vânzarea mărțișoarelor și felicitărilor.

Activitatea nr.5

a. Titlul activităţii: "Atelierul de teatru" - Activitate de confecționare a siluetelor și decorului pentru teatru de

umbre

b. Data/perioada de desfăşurare: ianuarie 2015

c. Locul desfăşurării;

d. Participanţi (elevi, cadre didactice, parinti, reprezentanți ai comunității etc.);

e. Descrierea pe scurt a activității: În urma vizionării împreună cu cadrele didactice a unor filmulețe în care

sunt prezentate spectacole de teatru de umbre, copiii vor selecta povești pe care urmează să le pună în scenă

și vor identifica elementele componenete acestei tehnici în vederea procurării și confecționării lor: siluete,

decor, pânză, panou, lampă.

Activitatea nr.6

a. Titlul activităţii: "Povești în umbre la gura sobei" - Punerea în scenă a unor povești propuse și selectate de

copii prin tehnica teatrului de umbre

b. Data/perioada de desfăşurare: 29 ianuarie 2015

c. Locul desfăşurării: unitățile participante la proiect

d. Participanţi: preșcolari, elevi, cadre didactice, părinti

e. Descrierea pe scurt a activității: În fiecare unitate care participă la proiect se vor organiza spectacole de

teatru de umbre având ca subiect poveștile cunoscute de copii. Părinții vor fi invitați în calitate de spectatori.

Activitatea nr.7

a. Titlul activităţii: Evaluarea proiectului: Simpozion județean EXPRIMĂ-TE AȘA CUM SIMȚI!

b. Data/perioada de desfăşure: 20 februarie 2015

c. Locul desfăşurării: Școala Gimnazială "M. Eminescu", Corabia

d. Participanţi: cadre didactice, reprezentanți ai comunității locale

e. Descrierea pe scurt a activității: Proiectul se va finaliza prin derularea simpozionului județean cu aceleși

titlu în care se vor prezenta participanților activitățile și rezultatele proiectului ,realizându-se astfel o

diseminare directă a informațiilor . Întâlnirea include de asemenea schimbul de informații teoretice, precum

și exemple de bună practică prezentate în format PPT.

– Rezultate calitative și cantitative aşteptate ca urmare a implementării proiectului

1. privind copiii

- realizarea unor lucrări practice concretizate în felicitări, globulețe, siluete cu personaje din delicarton,

decoruri

- expoziții cu lucrările copiilor

- dezvoltarea abilităților socio-empatice și emoționale ale copiilor

- dezvoltarea spiritul critic, autocritic;

- îmbunătăţirea relaţiilor de comunicare între copii

- dezvoltarea unor deprinderi practice specifice diferitelor tehnici de lucru caracteristice domeniului artistic-

creativ

2. privind cadrele didactice

- implicarea cadrelor didactice în elaborarea unor activitati formative originale in vederea stimularii

interesului elevilor pentru artele plastice și dramatice

- abilitarea cadrelor didactice de a construi un ambient educaţional care să motiveze copilul să abordeze arta

ca formă de expresivitate;

- facilitarea schimbului de bune practici în rândul cadrelor didactice

- participarea cu lucrări a unui număr cât mai mare de cadre didactice la simpozionul din cadrul proiectului

3. privind părinţii şi alţi factori educaţionali din comunitate

- creşterea implicării părinţilor şi a comunităţii locale în activităţile unităților școlare

4. privind produsul finit al proiectului

- realizarea unei expozitii cu lucrarile elevilor si a unui CD cu activitatile proiectului.

D.10. Modalităţi de monitorizare şi de evaluare ale proiectului

- întâlniri de lucru ale membrilor echipei de proiect pentru evaluări intermediare;

- raport de evaluare finală şi prezentarea acestuia în comisia metodică

- fotografii din timpul activităţilor realizate,prezentate în power point;

- portofoliul de activităţi al unităţilor şcolare implicate în proiect;

- expoziție

- CD-ul proiectului

Profesor: Munteanu Luminiţa

Grădiniţa „Zori de zi” Hunedoara

Iarna ne aduce cele mai îndrăgite sărbători. Luna decembrie este încărcată de surprize, sărbători şi multe

emoţii pentru cei mici. Sărbătorile iernii încep, pentru copii, odată cu sosirea Moşului Nicolae. Decembrie

este cea mai aşteptată şi mai îndrăgită lună a anului de toată lumea, dar în special de copii.

Marile bucurii pe care ni le aduce această ultimă lună a anului sunt Sărbătorile Crăciunu- lui, cu toate

credinţele şi datinele care le însoţesc.

Primul semn că se apropie Sărbătorile este dat de Sfântul Nicolae: în fiecare casă, copiii (dar şi unii

adulţi) îşi pregătesc ghetele, lustruindu-le şi punându-le lângă uşă.

Vine în noaptea de 5 spre 6 decembrie, atunci când Moş Nicolae trece pe la toate casele,

pentru a lăsa câte ceva în ghete: cadouri pentru cei care au fost buni şi cuminţi sau câte o nuia pentru cei

neascultători.

Cu pricepere, pasiune şi dăruire, prin intermediul multor activităţi, putem cultiva la preşcolari trăsături ale

sufletului Sf. Nicolae, ocrotitorul copiilor: mila, blândeţea, toleranţa, iubirea, bunătatea.

Data: 5.12.2014

Grupa: Mare

Categoria de activitate: Activitate practică

Tema: lipire: Cizmuliţa lui Moş Nicolae

Scop: formarea deprinderii de a mânui şi lipi corect materialele primite în vederea realizării

temei propuse; reactualizarea cunoştinţelor despre anotimpul iarna (fenomene specifice,

sărbători de iarna); dezvoltarea, educarea şi sensibilizarea gustului estetic; dezvoltarea

îndemânării, a memoriei vizuale şi a capacităţii de a duce la bun sfârşit tema începută.

Obiective operaţionale:

O1: să răspundă corect la întrebările educatoarei referitoare la anotimpul iarna;

O2: să realizeze corect tema propusă respectând tehnica de lucru şi indicaţiile

educatoarei:

O3: să execute corect exerciţiile pentru încălzirea muşchilor mici ai mâinilor:

O4: să lucreze curat, îngrijit, păstrând ordinea la locul de muncă:

O5: să aprecieze critic şi autocritic lucrările colegilor precum şi propria lucrare;

O6: să manifeste interes pentru activităţile practice.

Strategii didactice:

Metode şi procedee: explicaţia; demonstraţia; conversaţia; exerciţiul, audiţia

Materiale didactice: planşa model; cizmuliţe de diferite culori, lipici, fulgi decupaţi, cadouri

(dulciuri), nuieluşe.

Forme de organizare: activitate frontale şi individuală.

Evaluare: formativă.

ETAPELE

ACTIVITĂŢII

CONŢINUTUL ŞTIINŢIFIC AL

ACTIVITĂŢII

STRATEGIE

DIDACTICĂ

(METODE SI

PROCEDEE)

EVALUARE

1. Moment

organizatoric

2. Captarea

atentiei

3.Reactualizarea

cunostintelor

4. Anunţarea

temei şi a

obiectivelor

5. Explicarea şi

demonstrarea

Se pregăteşte materialul didactic pentru activitate;

copiii intră ordonaţi în sala de grupă.

Voi anunţa copiii că astăzi am primit o scrisoare

de la Moş Nicolae. Chem un copil să desfacă

plicul. Le voi citi scrisoarea. Copiii află că astazi

Moşul o să treacă pe la grădiniţă să vadă cum

lucrează ei şi ce au învăţat.

În ce anotimp suntem ?

Cine îmi spune lunile de iarnă?

Noi în ce lună suntem?

Cum putem numi această lunĂ?

Ce sărbători cunoaşteţi?

Cea mai aşteptată pentru început este cea a

Sfântului Nicolae.

Ştiţi ceva despre Sfântul Nicolae?

Specific sărbătorii lui Moş Nicolae sunt

cizmuliţele şi nuieluşele.

-Astăzi la activitatea noastră vom

decora cizmuliţa lui Moş Nicolae. Le prezint

cizmuliţa model.

Le voi explica şi demonstra modul de lucru. O să

Conversaţia

scrisoare

cizmuliţa model

Analiza

răspunsurilor

tehnicii de lucru

6. Executarea

independentă a

temei

7. Analiza şi

aprecierea

lucrărilor

8. Încheiere

intuim ce au primit pe măsuţe. Mai întâi trebuie să

lipiţi fulgii pe cizmuliţă, punând lipici numai pe

cizmuliţă, apoi lipiţi fulgii pe ambele feţe ale

acesteia. Apoi veţi lega o fundiţă în partea de sus a

cizmuliţei. In cizmulita vom aşeza apoi cadoul şi

nuieluşa.

Voi cere unui copil să repete modul de lucru.

Înainte de a trece la realizarea temei o să facem

câteva exerciţii de încălzire a mâinilor: cântăm la

pian, ne spălăm pe mâini, morişca etc.

Voi trece pe la fiecare pentru a-i ajuta sau corecta

dacă este cazul. Le voi mai oferi indicaţii şi le voi

mai reaminti unele lucruri ca: poziţia în timpul

lucrului, curăţenia la locul de lucru etc.

Vom alege mai multe lucrări pe care copiii le vor

analiza, motivând alegerea făcută.

Toate lucrările vor fi puse la expoziţie.

Voi face şi eu aprecieri globale şi individuale

referitoare la modul cum au participat la

desfăşurarea activităţii.

La sfârşitul activităţii voi deschide uşa şi acolo voi

găsi un săculeţ de la Moş Nicolae cu dulciuri

pentru copii.

Toţi copiii vor primi recompense.

În încheiere vom audia cântecul „Ghetuţele

fericite” şi vom recita o poezie despre Moş

Nicolae.

explicaţia

demonstraţia

exerciţiul

conversaţia

audiţia

exerciţiul

Aprecierea

comportamen-

tului

Analiza

răspunsurilor

Aprecierea

comportamen-

tului

Analiza

lucrărilor

Cadouri

Cântec

Poezie

Secvenţe de la activitate

A mai trecut un an și iar am ajuns la voi.Știu că vă doreați să

vin mai devreme, dar sunt bătrân- mai bătrân decât anul trecut, și numai acum am reușit!

Am încercat și de această dată să aleg pentru voi ceva care

să vă bucure și să vă surprindă-să-mi scrieți și să-mi spune-ți dacă mi-a ieșit.

Evident că voi nu veți primi niciodată tradiționala nuielușă,

pentru că sunteți buni și cuminți,învăța-ți bine și sunteți ascultători.

Vă mulțumesc pentru scrisorile voastre care-mi plac foarte mult și le voi pune la colecția

mea,a copiilor cuminți!

Ne vedem la anul care vine!

Cu drag ,Moș Nicolae!

Testul “OMULEŢUL” folosit ca documentare în dezvoltarea

psiho-motrică a copilului

Educatoare Burnete Corina - Grădiniţa P.P. Nr.12 Alba Iulia

Educatoare Gheza Ana - Grădiniţa P.P. Nr.12 Alba Iulia

În anul şcolar 2012-2013 am participat la un curs de formare în Italia, la Reggio Children, pentru o

săptămână. Am avut posibilitatea de a cunoaşte cel mai bun sistem de educaţie preşcolară din lume,

sistem pus la punct de pedagogul Loris Malaguzzi, unde se pune accent pe utilizarea unor metode

pedagogice care să cultive respectul pentru diferenţe, particularităţile specifice şi expresia personală a

copiilor prin limbaje variate, să dezvolte libertatea şi independenţa de acţiune a preşcolarului şi posibilitatea

unei observări sistematice a copilului şi a unui dialog eficient cu părinţii.

Programul de formare care a urmat în ţară, a venit să împlinească experienţa din Italia, experienţă

care a fost realizată prin cursuri la Reggio Children şi o vizită la o grădiniţă din apropierea oraşului Reggio

Emilia.

O modalitate de a face vizibile procesele de învăţare pe care copiii le parcurg alături de adult o

reprezintă ”documentarea pedagogică”, element cheie în abordarea realizată de Loris Malaguzzi.

Documentarea pedagogică este folosită ca instrument de cercetare pentru studierea copiilor în

timpul procesului de învăţare. Documentarea se referă la la ceea ce fac copiii, la ceea ce ei învaţă,

manipulează, ating, produsul documentării fiind o reflectare a interacţiunii dintre educatori şi copii, precum

şi a interacţiunii dintre copii.

Documentarea este folosită pentru a analiza înţelegerea copiilor asupra conceptului studiat, pentru

a revizui modul în care aceştia au gândit. Revizuirea oferă copiilor ocazia de a descoperi răspunsuri la

propriile întrebări şi probleme şi de a stabili împreună cu educatorul, care ar putea fi următorii paşi. În

acest proces de revizuire, creşte înţelegerea modului în care copiii învaţă, se colectează mai multe date,

îmbunătăţindu-se activitatea viitoare. Aşadar, prin documenare, educatorul obţine o perspectivă asupra

gândirii copiilor, ceea ce determină investigaţii suplimentare pe anumite teme, creează o istorie a

activităţilor, generând sensul demersului ulterior.[3]

Pornind de la cele ce am aflat despre documentarea pedagogică, despre rolul ei în ghidarea copilului

în propria învăţare, am folosit testul „Omuleţul” ca un exemplu transferabil şi în grădiniţele din România.

Exemplificăm felul în care am folosit documentarea pornind de la testul „Omuleţul”, aplicat de-a

lungul a doi ani şcolari: grupa mică şi grupa mijlocie, pentru doi copii de la grupă. Precizăm că primul copil,

X, se incadrează la grupa de vârstă, în timp ce al doilea copil, Y, este mai mic cu un an, decât restul

colegilor. Testul „Omuleţul” a fost aplicat în fiecare lună a anului şcolar, dar imaginile prezentate mai jos

sunt cele pe care le-am considerat reprezentative în ceea ce priveşte saltul pe care îl face copilul în

dezvoltarea psiho-motrică.

Analiza desenelor din punct de vedere al numărului de elemente:

COPIL X: 6 desene

- primul desen este o mâzgălitură, următorul reprezintă un salt, are cap cu ochi, nas, gură, păr, trunchi şi

picioare, mâini;

-următoarele trei nu denotă o evoluţie în dezvoltarea copilului;

-ultimul desen are elemente în plus: sprâncene, gene, gât, bazin, zâmbet, coafură;

-elementul care se păstrează neschimbat la cinci dintre desene sunt mâinile.

COPIL Y : 5 desene

-primele patru desene sunt omul-mormoloc, în primele două, ochii nu ţin cont de relaţiile spaţiale;

elementele se îmbogăţesc în următoarele două desene: apar ochii, gura şi părul;

-în ultimul desen, omuleţul are expresie, trunchi;

-elementul care se păstrează în ultimele trei desene sunt ochii şi mâinile.

Analiza desenelor din punct de vedere al siguranţei liniei

COPIL X

-mâzgălitura de la început evoluează în desene în care siguranţa liniei demonstrează controlul oculo-motoriu

din final: liniile nesigure din primele desene se perfecţioneză în ultimul, activitatea de la clasă a ajutat-o să

evolueze.

COPIL Y

-linia este nesigură în primele două desene, evoluează la următoarele în mod gradat, arătând siguranţă în

ultimul, un bun control oculo-motoriu.

Analiza desenelor din punctul de vedere al copilului

1

2

3

4

5

6

1

2 3

4 5

COPIL X

“Primul desen nu îmi place. N-am ştiut să fac omuleţul.”

“Sunt frumoase, dar nu au gene şi sprâncene.”

“Ultimul este cel mai frumos pentru că are părul lung. Când cresc mare o să am părul lung.”

COPIL Y

“Desenele mele seamănă cu omul, nu chiar primele, pentru că au cap, mâini şi picioare. Îmi place când le

văd.”

CONCLUZII

Educatoare:

-realizează etapele de dezvoltare ale copiilor;

-poate cunoaşte copilul din puncte de vedere diferite;

-îl poate sprijini în dezvoltare;

Copil:

-repetând desenele îşi formează reprezentări stabile despre corpul omului;

-prin analiza desenelor realizează că a crescut, că poate mai multe, îşi construieşte încrederea în sine;

Părinţi:

-văd evoluţia copilului în timp;

-învaţă să aprecieze efortul copilului în învăţare;

-învaţă să-şi cunoască mai bine copilul.

Bibliografie:

1. Piaget, Jean- Psihologia copilului, E.D.P., Bucureşti, 2008

2. Roco, Mihaela-Creativitatea individuală şi de grup – studii experimentale, Editura Academiei

Române, Bucureşti, 1979

3. Suport de curs-Noi abordări ale educaţiei timpurii în grădiniţă, Editura Foton, 2012

Exemple de lucrări făcute cu copiii la grupă

Prof. Bordoiu Eugenia

Exemple de lucrări făcute cu copiii la grupă

Prof. Şerban Ramona

CRĂCIUNUL- SĂRBĂTOAREA NAŞTERII LUI IISUS HRISTOS

Educatoare Păsconi Jenica

Colegiul Naţional ,,I.C. Brătianu”

Grădiniţa cu Program Normal Nr.1 Haţeg

Jud.Hunedoara

Serbare - Grupa mare

(Pe scenă sunt: un brad împodobit ,staţie cu microfoane, scăunele aşezate în semicerc pe care stau

copiii. În mijlocul scenei, pe paie, este aşezată o covată cu o păpuşă bebeluş reprezentând pruncul Iisus.

Fetiţele sunt îmbăcate în îngeraşi iar băieţii cu cămaşi albe , pantaloni negri şi papioane. Patru copii sunt

îmbrăcaţi în costume populare şi cu traistuţe la gât).

Educatoarea: Copii, am primit scrisoare de la Moş Crăciun. Haideţi să v-o citesc.

(Se aşează pe un scaun în centrul semicercului.)

Dragi copii,

,,Eu ştiu că voi mă aşteptaţi. Şi ştiu tot despre voi: cât de cuminţi sunteţi, cât de atenţi sunteţi, ce

frumos vorbiţi , cât de ascultători sunteţi faţă de părinţi. Vă întrebaţi de unde ştiu? Ei…spiriduşii mei ştiu

tot! Dar mai ştiu că voi sunteţi buni artişti şi aţi pregătit o serbare.Dar voi ştiţi ce sărbătorim noi de

Crăciun?... Eu voi veni la voi dacă voi ştiţi ceva despre sărbătoarea Crăciunului.Ce sărbătorim de Crăciun?

Ei…. Aşteptaţi-mă ,voi veni!,,

Copiii bucuroşi ,,Ştim ce sărbătorim,,

Educatoarea: Să arătăm ce ştim despre această sărbătoare.Să-l chemăm pe Moş Crăciun.

Toţi :Moşule…Moşule…..

Educatoarea: Nu aude.Ce putem face ?

Toţi Să-i cântăm.

Colindă: ,,Moş Crăciun ,,(acompaniament la acordeon)

(Intră moşul şi se aşează pe un scaun lângă brad. Educatoarea conversează cu moşul lăudându-i pe copii ce

buni artişti sunt)

Începe serbarea

Fetele se ridică în picioare şi se prezintă :Noi suntem artişti îngeraşi.

Băieţii: Noi suntem băieţi veseli şi poznaşi.

Toţi: Serbarea noastră se numeşte : „Crăciunul, Sărbătoarea naşterii lui IIsus Hristos”

(Educatoarea se retrage pe marginea sălii.)

Toţi

Din cer ninge liniştit

Iarăşi fulgii ne-au şoptit

Că e vremea de serbare

Aici , la noi , la grupa mare.

Copil 1

Când ceru-ncepe cu argint să cearnă

Şi îmbracă în mantie pomii grei,

Veniţi să ne amintim de altă iarnă

Veniţi şi bucuraţi-vă cu noi.

Copil 2

Când vine vremea rea

Cu primii fulgi de nea,

Se scutură de nori

De sfinte Sărbători

Poveşti cu îngeraşi,

Pentru copii poznaşi

Poveşti cu Sfinţi Părinţi

Pentru copii cuminţi.

Aflaţi-le acum

În prag de Moş Crăciun.

Copil 3

Jucăuşi din nori coboară

Câţiva fulgi de nea

Povestesc –a câta oară?

Sărbători cu stea.

Copil 4

Prin fereşti se văd în case

Brazi împodobiţi

Cântă-n zori colinzi frumoase

Îngeri fericiţi.

Copil5

S-a născut în miez de noapte

Prunc drăguţ , frumos…

Îngerii ne spun în şoaptă

Că-i Iisus Cristos

Colind : Astăzi s-a născut Cristos

Copil 6

Afară Ninge liniştit

În casă arde focul,

Iar noi pe lângă mama stând

De mult uitarăm jocul.

E noapte. Patul e făcut

Dar cine să se culce?

Când mama spune de Isus

Cu glasul rar şi dulce.

Copil 7

Cum s-a născut Iisus în prag

În ieslea cea săracă

Iar boii peste el suflând

Căldurăca să-i facă.

Cum au venit în ieslea lui

Păstorii de la stână

Şi îngerii din cer cântând

Cu flori de măr în mână.

Copil 8

Copii dragi în grabă

Cu toţii veniţi,

La Betleem veseli

Spre iesle grăbiţi.

Căci dulce e vestea cerescului cânt,

Iisus se coboară la noi pe pământ.

Copil 9

Priviţi-l în iesle cum râde de blând

Şi peste a lui frunte o stea luminând.

Sărac e veşmântul cerescului crai

Dar chipul orbeşte oştirea din rai.

Copil 10

Dar pe paie pruncuşorul,

Doarme dulce caun miel.

Maica sa, de drag răpită

Nu-şi ia ochii de la el

Copil 11

În genunchi, mai la o parte

Sta Iosif gândind mereu

La adâncul din misterul

Dragostei de Dumnezeu.

Copil 12

Pe ploaie doarme copilul ceresc

Iosif şi Maria cu drag îl privesc

Păstorii adoră un prunc Dumnezeu ,

Iar carul de îngeri Îi cântă mereu.

Colindă : Trei păstori

Copil13

Un păstor cu gluga-n spate

Intră-n grajd şi el sfios

C-o mioară ce-o aduce

Pruncului Păstor-Hristos.

Iar mioara Bucălaie

Merge drept la pruncuşor

Şi cu botul ei dezmiardă

Drăgălaşul lui picior

Copil 14

Şi-acum IisuseDoamne,

Pentru anul care vine,

Calda noastră rugăciune

O îndreptăm numai spre tine

Să-ntăreşti dorinţa noastră

De-a rămâne până la moarte

Purtători ai veştii bune

Mai departe, mai departe.

Copil 15

Rugăciune

Sunt copil, Iisuse

Şi-aş dori să-ţi spun

Tu mereu mă ajută

Să devin mai bun.

Tu îmi eşti prieten

Cel mai bun păstor,

Mă condu la bine

Scump cârmuitor.

Copil 16

Rugăciune

Ţine doamne în viaţă

Mulţi ani fericiţi

Pe ai mei prieteni

Şi pe ai mei părinţi.

Tu să mă însoţeşti

Să mă întăreşti

În primejdii şi ispite

Să mă ocroteşti.

Toţi copii:Amin

Dansul ,,Rugăciune ,,pe cântecul ,, Într-un grajd, într-o iesle,

Copil 17

A venit ,a venit iarna

Pe la noi pe la fereşti.

A venit , avenit iarna

Cu obiceiuri româneşti.

Intră educatoarea recitând versurile

Pentru că vine Crăciunul

Să mergem cu Moş Ajunul. Cine ştie ce obicei este în dimineaţa de Ajun? Piţărăii.(în unele sate se spune

pizărăi). Urmează o conversaţie între educatoare şi un copil care cunoaşte acest obicei practicat şi acum în

unele sate. (Copiii pleacă de dimineaţă pe la casele oamenilor şi spun poezii cu piţărăi prin care li se urează

acestora belşug în gospodărie. Copiii primesc nuci şi mere. Acum primesc şi dulciuri). Vin la microfon

copiii cu pitărăi îmbrăcaţi în costume populare şi trăistuţe. Ceilalţi copii îşi scot de sub scăunele zurgălăii.

Copil 18

Am căutat în lada mare

Ne-am pus strai de sărbătoare.

Şi-am venit şi pe la voi

Cu obiceiuri de la noi,

Din ţara Haţegului

Cu piţărăii din străbuni.

Iamaimânaţimăi,

Şisunaţi din zurgălăi……Hăi………………

Copil 19

Bună ziua lui Ajun

Că-I mai mare a lui Crăciun,

Dă şi mie un piţărău

Să-l bag în desagul meu. (Culeasă din satul Reea)

Ia mai mânaţi măi……

Şi sunaţi din zurgălăi…………….Hăi…………

Copil 20

Piţărăi, piţărăi

Cure baba după ei

Rod în grâu , rod în secară

Să aveţi la primavară! (culeasă din satul Reea)

Ia mai mânaţi măi……

ŞI sunaţi din zurgălăi……………Hăi…………….

Copil 21

Bună ziua lui Ajun

Că-I mai mare a lui Crăciun

Ce-I în casă să trăiască

Ce-I afară să sporească!

Oile şi vitele

Ce-I afară tot aşe.

Ne daţi,ori nu ne daţi?!

Dacă nu ne daţi

Bureţi pe pereţi,

Călcătură să aveţi. (culeasă din satul Coroieşti de la educatoarea pensionară Băbuşcă Milidora)

Ia mai mânaţi măi……

Şi sunaţi din zurgălăi…………….Hăi……………

(O mămică îmbrăcată în costum popular urcă pe scenă cu coşul cu mere şi nuci)

- ,,Vă dăm, vă dăm. Aşa cum este obiceiul de ajun v-am adus mere şi nuci. Iar voi să fiţi sănătoşi că ne-aţi

urat un an cu belşug şi bucurii. Mulţumim copii! Iaca pun coşul lângă moşul!,,

Urmează poeziile dedicate moşului:

Copil 22

Seara de crăciun când vine

Toţi ai casei sunt cu mine.

Iar la poartă cu-n toiag

Cine bate?-moşul Drag

El aduce daruri multe

Cine aleargă să-l ajute?

Să descarce sacul greu?

Nimeni altul decât eu.

Copil 23

Moş Crăciune, bun venit!

Că ţi-e frig demult o ştim,

Însă noi ne-am pregătit,

Cât mai cald să te primim.

Copil 24

Moş Crăciun

Moş Crăciun ,toţi îmi spun

Că eşti darnic şi eşti bun

Eu îţi spun mai dinainte

Că suntun copil cuminte

Şi-ţi mai spun aşa să şti

Că ,eu nu cer jucării

Cum ti-ar cere alţi copii.

Însă nu m-aş supăra

Dacă tot mai da ceva!

Copil 25

Şi acum

Să cântăm cu veselie

Să dansăm cine-o să ştie,

Să glumim ,să râdem tare,

Că moşul la fiecare,

Ne va oferi în dar

Tot ce are-n buzunar

Şi în sacul lui cel mare,

Chiar aici, chiar la serbare!

Sorcova- Se sorcoveşte moşul şi apoi se cântă ,,La mulţi ani!,, Se împart darurile.

Bibliografie :

Stanciu Geta, ,,La gradinita e serbare! Antologie de poezii si scenete, Editura Compania, 2000

Cormos Rodica, ,,Cantec, joc si voie bună în grădiniţa, Editura Imprimeriei de vest, Oradea 2001

Muntean Lucia, ,,Sebarile copilariei,, (scenete vol I), Edirtura Genesis – Petroşani 1999

Virginia Marin, ,, O serbare pentru fiecare sărbătoare”, Editura didactică şi pedagogică, R.A, 2007

Serbare - VINE MOȘ CRĂCIUN

Educatoare CÂNDEA ANUŢA

Şcoala Gimnazială Sîntămăria Orlea

Grădiniţa P.N. Subcetate

Jud. Hunedoara

Personaje:

Moș Crăciun

Fulgii de zăpadă

Piticii

Iepurașii

Iepurilă-poștașul

E iarnă. Acțiunea se petrece în poiana lui Moș Crăciun. În dreapta scenei, o măsuță și o bancă pe care

va sta moșul. Pe măsuță un telefon. În stânga este o oglindă. Se cântă o melodie și din toate colțurile intră

fulgii.

Fulgul de zăpadă I

Mama iarnă ne-a trezit,

Iar acum iată-ne am sosit!

Fulgul de zăpadă II

Cu zăpadă împodobim

Munți , păduri, văi și câmpii

Bucurați-vă copii!

Toți fulgii

Moș Crăciun azi se grăbește

Daruri multe pregătește

În saci plini cu bucurii

Pentru voi, iubiți copii!

Din culise se aud zurgălăi și chiotele lui Moș Crăciun: ”Dii, iepurașii moșului”. Moș Crăciun apare

într-o sanie trasă de iepurași. Moș Crăciun se dă jos și deshamă iepurașii, care sar și fac tumbe.

Moș Crăciun

Ați mers ca vântul, urecheaților!

Fulgii

Bine-ai venit, Moș Crăciun!

Moș Crăciun(către iepurași)

Așa iepurașii moșului, destul v-ați luptat cu vântul și nămeții, zburdați și vă jucați! Iar voi fulgișori

de nean împodobiți bradul cel mare.

Fulgii dispar din scenă. Moșul ia ocheanul și privește.

Moș Crăciun

Ce-o fi cu piticii mei? Nu-i văd pe drum. Nămeții-s mari și ei cam mici, dar vor răzbate, piticii sunt

voinici.

Moșul lasă ocheanul și ia telefonul de pe măsuță(formează un număr)

Alo! Alo! Meșteri pitici! Sunt eu Moș Crăciun! Veniți cu sacii plini de jucării, ne așteaptă mulți

copii(închide telefonul)

Din culise se aude:Poșta! Poșta copiilor(intră poștașul iepurilă)

Poștașul iepurilă

Sunt poștașul mustăcilă, din neamul lui iepurilă

Geanta-i plină de scrisori, de la mici și mărișori

(Salută și pleacă strigând): Poșta! Poșta!

Moș Crăciun- rămas singur citește o scrisoare.

A!, Uite o scrisoare îngrijită, cu desene colorate:

”Noi copiii te așteptăm cu drag, Nicușor s-a cumințit și ar dori grozav un avion reactor, iar Mioara o

păpușă”.

- Bravo, copii! Hei ce bine-ar fi să fie toți așa!

(Din culise se aude un zgomot. Apar piticii cântând cântecul lor)

Moș Crăciun

Bine-ați venit meșteri pitici!

Piticii

Bună seara Moș Crăciun!

Se așează jos în cerc, scot din buzunare un cub și un ciocănel și bat toți în ritmul cântecului.

Moș Crăciun

Ia să văd ce minunății ați lucrat pentru copii!

Piticul I

Saci-s plini de jucării pentru mic și pentru mare

Să împarți la fiecare, după merit, Moș Crăciun

Piticul II

Am aicea cărucioare, leagăne, mașini,trompete, camionete, vagonete.

Piticul III

Reactoare și tractoare și rachete ce-o să zboare tot mai sus, mai sus spre soare.

Piticul IV

Câte am și eu de spus…Dar de ce să nu ghiciți singuri voi ce v-am adus.

Piticul V

Cine este mai dibaci să ghicească dacă poate, câte daruri am în saci…

Piticul VI

Dar ia stați, mai aveți cumva copii leneși, neastâmpărați?

Moș Crăciun

Vreți să știți? E ușor de dovedit. O clipă...

(piticii se așează în fața oglinzii)

Moș Crăciun

Hai oglindă năzdrăvană să vadă și cei șapte pitici cum se poartă unii dintre cei mici!

(Se face liniște. În oglindă se vede umbra unui băiat cu o jucărie în mână. O zgâlțâie, odesface, o aruncă.

Copilul fuge.)

Moș Crăciun

Știți cine a fost?

Piticul VII

Strică tot, strică totul într-o zi,

Cel mai rău copil de-aici.

Moș Crăciun

El nimic n-o să primească.

(În oglindă apare mâzgălici mânjit pe haine, pe față. Cu o pensulă mare mâzgălește rama oglinzii. Apare și

ciufulici. Se strâmbă unul la altul, vor săse bată, apoi dispar.)

Piticii

Ciufulici și mâzgălici!

Moș Crăciun

Ce rușine! Ce copii!

Piticii

E păcat de jucării.

Moș Crăciun

Sunt atât de supărat că-mi iau sania și-am plecat.

Piticii

Moș Crăciun nu pleca, iată vine cineva…

(În oglindă apare un copil care plânge, fiindcă nu se poate îmbrăca. Sora lui, Rodica puțin mai mare decât el

vine și-l mângâie, îl ajută să se îmbrace. Dispar ținându-se de mână mulțumiți.)

Moș Crăciun

Pentru astfel de copi, bucuros rămân aici. Vedeți dar, oglinda mea toți copiii

să-nțeleagă, e-o oglindă năzdrăvană și-ntr-o clipă pot vedea ce se-ntâmplă-n lumea-ntreagă.

(Se aude din culise un cântec)

Piticii

Ce se aude? Cine cântă așa de frumos?

Moș Crăciun

Cântă copiii, ne așteaptă

Fulgii

Moș Crăciun, pomul este Gata împodobit!

Cântec: O brad Frumos!

Dezvoltarea abilităților practice și artistice la Școala Gimnazială Specială Pașcani - exemple de bună

practică

Prof. Caras Ana-Maria

Școala Gimnazială Specială Pașcani

Școala noastră nu este doar un loc de studiu ci și un loc unde elevii se simt iubiți, apreciați, valorizați

. Instituția oferă servicii copiilor cu deficiență mintală, fie ea severă sau ușoară, iar în prim plan sunt nevoile

copilului. Demersul didactic pleacă de la nevoile acestor copii speciali, care în perspectivă trebuie să se

adapteze în societate. Acești copii, care sunt considerați diferiți, pot ajunge membri activi ai societății în

condițiile în care le sunt puse bazele într-o școală în care beneficiază de terapii adecvate, în care li se dă

aripi, cum îmi place să spun. Dezvoltarea abilităților practice și a celor artistice sunt foarte importante în

formarea autonomiei personale, în dezvoltarea încrederii în sine, dar și în iubirea de muncă și de frumos.

Astfel, școala noastră a luptat pentru ca acești copii să aibă posibilitatea de a-și identifica, dezvolta și

perfecționa abilități practice din domenii diverse, pentru ca fiecare copil din școală să își găsească un

colțișor în care să lucreze cu drag. Avem așadar, trei ateliere funcționale, în urma depunerii unor proiecte cu

finanțare externă, iar copiii se îndreaptă cu drag spre ele . S-a dezvoltat astfel proiectul ”Artiștii speciali” un

cabinet de artterapie prin tehnica olăritului și modelajului, având ca scop dezvoltarea personală și

stimularea auto-exprimării creative a copiilor cu deficiență mintală, cu un impact deosibit asupra copiilor.

Lutul este materia primă pentru olărit dar în acelașii timp are și calitîți terapeutice , deoarece copiii,

odată cu modelarea lutului, își pot modela și emoțiile prin artă. Satisfacția lucrului bine făcut, îi

impulsionează pe copii, îi incurajează să spere mai mult, să se autodepășească, pentru că în școala noastră nu

este încurajată concurența între copii, sistemul de progres se centrează pe evoluția personală a elevului.

Copiii modelează decorațiuni pentru brad, mărțișoare, sau ceea ce le dictează imaginața sau starea de

spirit.

Un alt proiect al școlii este „Bucătarii Speciali”, în parteneriat cu Fundația „Vatra Pașcanilor”,

proiect care s-a finalizat cu amenajarea unul laborator de bucătărie, și desfășurarea unui curs de

profesionalizare a unui număr de 20 tineri şi 4 cadre didactice, în perioada 1 noiembrie 2011/31 august

2012. Proiectul este finanţat de Fundaţia Soros din „Fondul de urgenţă”.

În laboratorul de bucătărie copiii, învață de la alegerea rețetei, selectarea ingredientelor,aranjarea

mesei, respectarea etapelor de gătire la instrumentele folosite, ocazia servirii unui anumit preparat, dar și

menținerea curățeniei la locul de muncă.

Toate aceste laboratoare sunt gândite pentru dezvoltarea abilităților practice și de viață a copiilor

speciali.

Această activitate, corelează dezvoltarea abilităților practice , dar și coeziunea de grup, toleranța și

bucuria de a petrece momente speciale ale vieții împreună.

Odată cu venirea toamnei am inițiat în școală un proiect de parteneriat între clase și cu

voluntari, proiect care se numește ” Săptămâna toamnei” și își propune interacțiunea elevilor din școala

specială cu elevi voluntari de la alte școli pentru a-i ajuta să ”dea viață” legumelor și fructelor. Rezultatele

au fost minunate.

Tot pentru a-i valoriza pe elevi, aceștia au fost solicitați să participe la un concurs prestigios numit

”Ziua Europei”, concurs la nivel național unde fiecare copil exprimă plastic o temă propusă de

Reprezentanța Comisiei Europene la București.

Pentru a participa la un concurs de o astfel de anvergură, elevii au fost informați prin toate mijloacele

posibile despre Uniunea Europeană: simboluri, membri, steag, un pic de istorie, bineînțeles toate pe înțelesul

lor. Apoi am trecut la exprimarea acestora plastic, prin schițe și apoi s-au materializat în creații deosebite.

Unul dintre elevii noștri s-a calificat chiar în finală, unde dintre cele aproximativ 3000 de lucrări

primite din țară, și lucrarea sa a fost selecționată la categoria claselor primare.

Ca și finalist acesta a fost invitat la București la sediul Reprezentanței Comisiei Europene la

București, unde în cadrul unei ceremonii frumoase i-a fost înmânată o diplomă.

Tot acel moment festiv, faptul că mergea pentru prima dată la București, îmbrăcat la costum au

constituit lucruri minunate pentru el. Bucuria din privire, exclamațiile la văzul orașului mare , toate mă duc

cu gândul că tot efortul nostru merită pentru că ochii copiilor nu mint niciodată. Trebuie să menționez că

elevul finalist locuiește într-un centru de plasament, el neavând ocazia de a duce acea viață de familie pe

care fiecare copil și-o dorește.

Cu toate că limita de pagini este aproape a fi întrecută îmi permit să trag o concluzie : copiii mereu

ne uimesc cu o idee, o replică, un zâmbet, iar faptul că nouă ne pasă îi responsabilizează și îi mobilizează.

Nimic nu este mai prețios decât să vezi copilul de azi omul de mâine, și să te bucuri că o părticică din el este

și contribuția ta ca profesor.

Afirmarea creativităţii copilului prin abilităţi practice

Prof.înv.preşc. CRAMBA CRISTINA

Grădiniţa P.P.nr.12 Alba Iulia

Abilităţile practice contribuie nemijlocit la dezvoltarea, din toate punctelede vedere, a personalităţii

copiilor, împreună şi în strânsă legătură cu celelalte activităţi ce se desfăşoară în grădiniţă.

Preşcolarul manifestă interes spre nevoia de mişcare, spre manipularea obiectelor şi el trebuie

îndemnat spre creaţia constructivă şi dezvoltarea capacităţilor de confecţionare a unor obiecte, jucării, fapt

ce va trezi stări afective pozitive.

Abilităţile practice, prin caracterul lor recreativ – creativ - atractiv, vin să canalizeze eforturile de

învăţare ale copiilor, de la alte categorii de activităţi, fiind ca un„decantor” al tuturor cunoştinţelor

acumulate. De exemplu, dacă s-a derulat proiectul tematic „Iarnă, iarnă eşti frumoasă!”, preşcolarul va

realiza o machetă cu om de zăpadă, case, brazi plini de zăpadă, copii la săniuş, etc.

Abilităţile practice se îmbină armonios cu toate celelalte domenii de activităţi experienţiale din

grădiniţă, le sprijină în organizarea, desfăşurarea şi evaluarea atractivă a rezultatelor obţinute de copii.

În grădiniţă preşcolarii desfăşoară o activitate variată: în cadrul activităţilor de observare ei privesc

cu multă curiozitate obiectele şi fenomenele din lumea înconjurătoare, îşi lărgesc treptat cercul de

reprezentări şi participă în mod activ la viaţa care îi înconjoară.

În procesul abilităţilor practice cunoştinţele dobândite se adâncesc. Astfel în procesul execuţiei unui

peisaj de iarnă copilul îşi consolidează cunoştinţele privind forma, mărimea, culoarea şi aşezarea

elementelor şi proporţia lor.

Întreaga activitate de învăţare a copiilor se realizează în grădiniţă prin joc - activitate de bază

concepută ştiinţific, ce trebuie îmbinată cu un puternic sentiment de afectivitate, dar si cu exigenţe crescute

pentru dezvoltarea capacităţilor intelectuale, pentru cultivarea curajului de a întreba, de a se exprima, de a

gândi şi acţiona independent. În consecinţă, instruirea trebuie să-l facă pe copil să trăiască, să crească, să se

dezvolte, să se exprime pe sine, de a-l învăţa să înveţe, de a-şi construi o perspectivă activă. Activizarea

copiilor este înţeleasă aici ca o acţiune de educare şi instruire, de dezvoltare a personalităţii prin dirijarea

metodică a activităţii, prin trezirea interesului pentru cunoaştere şi acţiune, exercitarea simţurilor proprii şi a

inteligenţei prin activitate proprie, cultivarea capacităţii de orientare autonomă atât prin activităţile

organizate cât şi prin activităţile liber alese din grădiniţă şi din afara ei.

În momentul încheierii lucrării, copilul analizează produsul finit realizat de el,

cu realizările colegilor săi, poate să aprecieze critic calitatea muncii sale chiar dacă nu reuşeşte de fiecare

dată să verbalizeze acest lucru. Cu timpul, copiii reuşesc să manifeste un spirit critic foarte dezvoltat,

reuşind să selecţioneze din mai multe obiecte pe cele care prezintă reale calităţi artistice.

Abilităţile practice asigură confecţionarea unor obiecte care pot fi

utilizate în aranjarea vitrinelor, în înfrumuseţarea sălilor de grupă, în expoziţii pentru părinţi. Această

utilitate măreşte interesul copiilor pentru realizarea frumosului. Abilităţile practice au un loc bine precizat în

cadrul procesului instructiv-educativ, conţinutul fiind stabilit după criterii exacte, care îi asigură un caracter

ştiinţific, accesibil şi stabil.

În activităţile pe care le desfăşor cu copiii în cadrul acestor activităţi, predomină confecţionarea de

jucării, deoarece am observat de nenumărate ori că majoritatea copiilor se bucură în mod deosebit atunci

când sunt anunţaţi că vor realiza jucării sau obiecte folositoare din diverse materiale. La simplul auz al

cuvântului ,,jucării” zâmbetul larg le inundă feţele, iar ochii le strălucesc. Spre deosebire de jucăria

cumpărată din magazin, jucăriile confecţionate din materialele la îndemână, deloc costisitoare, cu

participarea educatoarei, oferă micului preşcolar, ocazia de a-şi descoperi propriile calităţi, satisfacţia de a o

vedea ieşind din propriile sale mâini, (un animăluţ, o păpuşă, o mască cu care apoi poate continua sau începe

un alt joc). Dacă jucăria se poate realiza relativ uşor, putând fi terminată până la încheierea activităţii

şi copilul o poate lua imediat acasă ,,să se joace” atunci va fi şi mai încântat.

Având în vedere toate acestea, precum şi faptul că materialele din care se pot confecţiona astfel de

jucării, am încercat şi am reuşit să realizăm cu copiii tot felul de obiecte, folosind diferite tehnici.

Am confecţionat:

- Jucării din hârtie sau carton (hârtie albă, glasată, din ziare sau reviste, carton, carton colorat).

- Jucării din materiale din natură (frunze, coji, seminţe, conuri de brad, ghindă, castane, coji de nucă,

boabe de porumb, etc).

- Jucării din materiale refolosibile (fire de aţă, lână, fâşii de material textil, blăniţe,

nasturi etc.).

Tot din astfel de materiale se pot realiza tablouri decorative, felicitări cu ocazia sărbătorilor –

Crăciun, podoabe pentru brad, 1 Martie, 8 Martie, sărbătorile de Paşti, invitaţii la diferite evenimente, etc.

Bibliografie:

- Herseni, I. - Curs: Strategii de învăţare prin cooperare, modulul I, II, III-Step by Step

- Grama, F., Pletea, M., Sesovici, A. - Aplicaţii ale noului curriculum pentru învăţământul preşcolar,

Ed.DPH, 2009

- Curriculum pentru învăţământul preşcolar (3 – 6/7 ani)

Magia sărbătorilor de iarnă

Prof. Boșonea Georgeta

Grădinița cu Program Prelungit Cozia, Rm. Vâlcea

Iarna este anotimpul magic, anotimpul sărbătorilor, iar bradul împodobit și colindele aduc în suflet

multă bucurie.

În imaginația copiilor iarna este o frumoasă zână care le aduce zăpadă și multe bucurii: săniușul,

bulgăreala, omul de zăpadă, bradul împodobit și pe mult așteptatul Moș Crăciun.

Crăciunul este sărbătoarea sfântă a Naşterii Domnului, timp al bucuriilor, al păcii şi al liniştii

sufleteşti. Este o perioadă în care primim şi dăruim multă iubire şi căldură sufletească.

Sărbatoarea Crăciunului a reprezentat dintotdeauna un prilej de bucurie pentru creștini și mai ales

pentru copii, care așteaptă cu nerăbdare, an de an, zilele în care merg să colinde, împodobesc bradul, se duc

la biserică si se bucură de venirea lui Moș Crăciun. Copiii știu că acesta este un bătrân prietenos și simpatic,

cu o barbă lungă și albă, îmbrăcat într-un costum roșu, are o burtă mare și împarte cadouri tuturor copiilor în

noaptea de Ajun. El locuiește într-o țară nordică (Finlanda), unde este foarte frig și multă zăpadă în jur și că

mulți spiriduși îl ajută la împachetarea cadourilor. Copiii mai știu că, dacă sunt cuminți, vor primi sub brad

cadouri frumoase.

Sfintele sărbători aduc cu ele un repertoriu neasemuit de bogat în datini şi credinţe, în realizări

artistice, muzicale, coregrafice. Colindele, urările de belşug şi recoltă bogată sunt doar câteva dintre

manifestările folclorice care fac parte din sărbătorile de iarnă, unele dintre cele mai spectaculoase

manifestări spirituale ale poporului nostru. În această perioadă copiii, care ţin locul păstorilor şi magilor,

cetele de colindători sfidează intemperiile vremii din dragoste pentru misiunea încredinţată lor pentru a

duce, mai departe, această misiune din generaţie în generaţie.

Dincolo de faptul că este una dintre cele mai importante sărbători creştine, Crăciunul e aşteptat cu

mare entuziasm de toată lumea, indiferent de vârstă. Sigur te gândeşti cu drag la cadourile lui Moş Crăciun,

la colinde, la mirosul de brad şi la vâscul din pragul uşii.

Copiii sunt fascinați de toate simbolurile Crăciunului. Percepția lor despre Crăciun trebuie să fie una

frumoasă. Craciunul este o perioada în care toată lumrea se îndreaptă spre religie, spre bunătate.

Copiii cred cu tărie în Moș Crăciun și îl văd ca pe un om bun, care îi recompensează pentru faptele

lor bune. În așteptarea darurilor de la Moș Crăciun copiii pot îndeplini sarcini pe care în mod normal le-ar

trata cu indiferență.

Bradul deţine un rol important în perioada Crăciunului. Împodobitul acestuia este cel mai îndrăgit

obicei de sărbători, datorită simbolurilor care i se asociază: iubire (pentru că este împodobit de întreaga

familie), bucurie şi fericire (pentru că sub el sunt puse cadourile), magie (se spune că Moş Crăciun nu vine

în casele unde nu e brad), viaţă, trăinicie şi sănătate (pentru că este mereu verde, chiar şi când afară e

zăpadă). Practic, bradul a devenit centrul sărbătorilor de iarnă.

Şosete tricotate, crenguţe de brad şi de vâsc, globuleţe, fundiţe, ghirlande colorate, oameni de

zăpadă, steluţe şi fulgi, toate ne ajută să intrăm în atmosfera de sărbătoare.

Dar cine nu a auzit de simpaticii reni care trag sania Moşului? Ei sunt nouă la număr şi au nume

amuzante: Dasher, Dancer, Donner, Vixen, Comet, Cupid, Prancer, Blitzen şi Rudolf. Povestea cunoscută a

renului cu nasul roşu, Rudolf, cel care luminează drumul pentru sania plină cu daruri a lui Moş Crăciun, face

ca aceste personaje să fie şi mai simpatice. Şi, pentru că sunt animale specifice zonelor reci, renii se

potrivesc de minune în decorurile de iarnă şi de sărbători. În plus, ei poartă clopoței care duc veselie,

anunțând celor care le aud clincheul că au sosit cadourile.

Aprinderea lumânărilor în perioada Crăciunului este o tradiţie veche ce reprezintă naşterea lui Iisus şi

reînnoirea vieţii, puritate, speranţă, găsirea drumului bun în viaţă.

Colindele sunt o parte importantă a spiritului Crăciunului. Grupuri de copii, fete şi băieţi, merg din

casă în casă să colinde, toată ziua de Ajun. Se spune că e bine să primeşti colindători, pentru că urarea lor

aduce noroc, iar dacă nu primeşti, colindul vei fi urmărit de ghinion. După ce colindătorii termină de cântat,

gazda îi invită în casă şi le oferă mere, nuci, dulciuri şi colaci. Nucul simbolizează belşugul şi longevitatea,

iar merele semnifică bunăstare şi bogăţie.

Perceptia copiilor despre Crăciun trebuie să fie una frumoasă. Crăciunul este o perioada în care toată

lumrea se îndreapta spre religie, spre bunătate. Această percepție depinde de atmosfera care se creează la

grădiniță, școală și în familie, ei fiind extrem de atenți și de sensibili la toate evenimentele din jurul lor. În

așteptarea Crăciunului este bine să se creeze armonie și o stare de bine generală.

În viata de adult copilul va purta în suflet valorile care i-au fost insuflate în copilărie. Pentru a îl ajuta

pe copil să aibă o percețtie frumoasă despre Crăciun, trebuie să îi povestim despre ceea ce înseamnă

Crăciunul. Poveștile despre Crăciun sunt minunate, iar împodobitul bradului îi duce pe copii într- o lume

mirifică. Copiii află că Moș Craciun este un personaj magic si bun, care îi privește tot anul și le adduce

daruri dacă au făcut fapte bune.

Copiii rebuie implicați în tot ceea ce înseamnă sărbătoarea Crăciunului: să confecționeze decorațiuni

pentru pomul de Crăciun, să participe la împodobirea bradului, să asculte și să învețe colinde, să asculte

povești religioase, să participe la acțiuni de binefacere, să meargă împreună cu adulții la biserică. Sunt

bucurii pe care copilul le va purta în suflet toată viața.

Colindele sunt cântecele specifice sărbatorilor de iarnă care se interpretează în cinstea lui Iisus. Sunt

cântece tradiționale în care se slăvește nașterea Domnului, se ureză de sănătatate, fericire, rodire, belșug.

Colindele sunt legate de obiceiul colindatului în care copiii merg să ureze de sănătate rudelor, vecinilor,

prietenilor.

Face parte din rolul nostru să vorbim copiilor ce înseamnă Crăciunul și să organizăm activități care

să implice copilul în activități specifice acestei sărbători.

Gradiniţa noastră și-a propus să organizeze un ,,Târg de Crăciun”. Au fost valorificate capacităţile

creative ale copiilor, iar cu ornamentele create s- a amenajat târgul. A fost o acțiune foarte frumoasă, care i-

a încântat atât pe copii, cât și pe părinți.

Copiii au fost învățați că este bine să fii generos, să-i ajuți pe cei nevoiași. Astfel, am organizat o

acțiune umanitară în care am implicat copiii și pe părinții acestora. Acțiunea a constat în strângerea de haine

și jucării pe care le-am donat la Centrul de zi. Copiii sunt receptivi la astfel de acțiuni și sensibili la

suferințele celor din jur.

Serbarea de Crăciun i-a adus pe copii mai aproape de tradiții și obiceiuri. Aceștia au îmbrăcat

frumosul port țărănesc, au cântat colinde, au colindat cu ,,Capra”, ,,Ursul”, ,,Steaua”, ,,Plugușorul”,

,,Sorcova” și au fost răsplătiți de către Moș Crăciun cu daruri.

Bibliografie:

1. www.creștin ortodox.ro

2. www.lumea-copiilor.ro

3. www.jurnalulcopilului.com

Dezvoltarea personalităţii copilului preşcolar şi creativitatea

Inst. Cîmpian Camelia Nicoleta

Grădiniţa P.P. nr.12 Alba Iulia

O definiţie largă a conceptului de creativitate, cu aplicaţii directe în procesul de învăţământ, vine din

partea unui pedagog şi scriitor italian, a cărui viaţă şi operă au fost dedicate pentru apărarea drepturilor

copilăriei şi pentru respectarea acesteia de către şcoală şi de către oamenii ei. “Creativitatea e un concept

alăturat celui de gândire divergentă, gândire capabilă, adică să rupă schemele experienţei. E creativă o

minte totdeauna în lucru, totdeauna pornită să întrebe, să descopere probleme unde alţii găsesc răspunsuri

satisfăcătoare, nestingherită în situaţiile fluide în care alţii presimt numai pericole, capabilă de judecăţi

autonome şi independente, care respinge ceea ce este codificat, care manipulează din nou obiecte şi

concepte fără să se lase inhibată de conformisme. Toate aceste calităţi se manifestă în procesul creativ“

(Rodari, 1979, p. 43 ).

Elementele esenţiale prin care se poate constata existenţa creativităţii sunt: flexibilitatea, noutatea şi

originalitatea, fluenţa, senzitivitatea (sensibilitatea senzorială), ingeniozitatea şi expresivitatea. In afară de

faptul că este o capacitate şi aptitudine (dispoziţie) a personalităţii, a

intelectului, creativitatea este în acelaşi timp, un produs şi un proces. Este un produs pentru că se

dobândeşte ca realitate de a realiza ceva nou (idee, teorie, model, metodă, tehnologie etc.) prin

activitate, prin experienţă, necesitând foarte multă muncă. Edison spunea că în creaţie este nevoie de 99%

transpiraţie şi 1% inspiraţie. Este totodată şi un proces, fiindcă presupune evoluţie în timpul dezvoltării şi,

adeseori, învingerea unor obstacole.

Creativitatea se poate manifesta în toate domeniile cunoaşterii şi vieţii sociale: ştiinţifică, tehnică,

economică, artistică, organizatorică (management), pedagogică etc. Creativitatea, ca rezultat al stimulării şi

activităţii, înseamnă acumulări de capacităţi, abilităţi şi posibilităţi de realizare a ceva nou, original, în plan

ideal - abstract, ca şi, după caz, în plan practic, deci inventivitatea ideatică şi practică.

Creativitatea înseamnă îndrăzneală: tot ceea ce e nou, e incert şi nonconformist. Pentru a se avânta în

necunoscut, individul trebuie să dispună de acea libertate interioară, de acel sentiment de siguranţă, provenit

din lumea înconjurătoare.

Educaţia estetică reprezintă „activitatea de formare-dezvoltare a personalităţii umane prin

intermediul frumosului din artă, societate, natură, receptat, evaluat şi cultivat la nivelul sensibilităţii, al

raţionalităţii şi al creativităţii umane”. Ea a fost şi este o componentă permanentă a educaţiei, a formării

omului pentru viaţă. Frumosul, cu semnificaţie largă de estetic, a fost întotdeauna considerat una dintre

valorile esenţiale, care trebuia cultivată în conştiinţa oamenilor, alături de adevăr şi de bine.

Educaţia estetică asigură condiţii propice pentru stimularea şi promovarea creativităţii în toate

domeniile de activitate, inclusiv în munca de învăţare.

La vârsta preşcolară, creativitatea copiilor este în stadiu incipient. Prima formă de exprimare grafică

a copilului mic este mâzgălitura. Aceasta are un înţeles pentru el, deşi adulţii nu percep reprezentarea.

Treptat, cu ajutor şi perseverenţă, copiii învaţă să redea obiecte sau chiar imagini respectând realitatea.

Desenul nu este doar o modalitate de autocunoaştere şi de autodezvoltare, ci şi un mijloc de

comunicare şi de intrare în relaţie cu alte persoane, prin utilizarea desenului în grup. Culorile alese, tipul de

instrument pentru desen, modul în care desenează, suprafaţa ocupată pentru a se exprima, toate acestea sunt

detalii foarte importante pentru cunoaşterea persoanei. Desenul îi ajută să comunice, să accepte şi să

colaboreze. Desenele şi picturile se pot utiliza în diferite moduri şi cu multiple obiective.

Prin desen şi pictură copilul îşi exprimă sentimentele, trăirile, nevoile, se exprimă pe sine,

descoperindu-şi astfel identitatea. Pictura, ca şi desenul, este un joc, un dialog între copil şi adult, este un

mijloc de comunicare.

Desenul rămâne întotdeauna un mod de a descrie povestea care nu poate fi spusă în cuvinte. Culorile,

hârtia, creta îl pot stimula pe copil să povestească diferite întâmplări, să scoată la iveală scene din viaţa sa,

pe care nu le poate exprima altfel. Povestea desenată de copil relevă foarte clar trăirile şi sentimentele

copilului.

Din punct de vedere psihologic, desenul poate fi utilizat, fie ca test de inteligenţă, fie ca test de

personalitate. Ca test de inteligenţă - testul omului - detaliile anatomice şi vestimentare calculează vârsta

mentală a copilului. Testul omului arată expresia de sine a copilului. Ca test de personalitate, desenul este

luat drept oglinda de reflexie a personalităţii. Copilul desenează spontan ceea ce consideră important pentru

el, fie acest lucru pozitiv sau negativ. Pentru copil, desenul exprimă un fel de proiecţie a existenţei sale.

Persoana desenată este copilul însuşi căruia, de multe ori, îi dă propria vârstă şi sex. Diferenţe semnificative

în reprezentarea grafică a omului pot indica tendinţe regressive sau tendinţa de a creşte. Persoana desenată

reprezintă expresia de sine şi imaginea corpului cu emoţiile trăite de copil. Modul în care îl reprezintă

depinde de dorinţele sau defectele acestuia. Prin acest proces de proiecţie, copilul poate să îşi prezinte

problemele sale, sentimentul de sine, anxietatea şi mecanismele sale de reacţie sau mecanismele de apărare.

Prin intermediul culorilor, formelor, proporţiilor acestora (prin limbajul plastic) se formează

deprinderile de prezentare a propriilor idei, sentimente, trăiri, stări interioare. De asemenea, prin pictură,

desen şi modelaj, adultul formează copiilor deprinderi de lucru, capacităţi de exprimare, îl ajută pe copil să

realizeze corespondenţe între elementele de limbaj plastic şi natură, stimulează expresivitatea, creativitatea

şi dezvoltă armonios şi multilateral personalitatea copilului.

Constituirea Eu-lui propriu ca parte integră a societăţii şi ca valoare inedită a mediului social

dinamizează procesele de formare a unei personalităţi creative.

Educaţia estetică poate avea o puternică influenţă asupra trăsăturilor morale prin trăirile afective în

faţa operelor artistice, în contemplarea peisajelor naturii, în observarea a tot ce este corect şi frumos ,în

comportarea şi activitatea celor din jur. Implicată în întreg procesul de formare şi autoformare a

personalităţii, educaţia estetică urmăreşte, în esenţă, dezvoltarea capacităţii de percepere şi înţelegere corectă

a frumosului din realitate (din natură, muncă, relaţii sociale, şi din artă), formarea conştiinţei estetice, a

gustului şi simţului estetic, a necesităţii şi posibilităţii de a participa la crearea frumosului în artă şi în viaţă.

Sau, mai concis, educaţia estetică urmăreşte pregătirea copilului (şi nu numai a acestuia) pentru actul de

valorizare – receptare - asimilare şi cel de creare a valorilor estetice.

Gustul estetic este capacitatea de a reacţiona spontan, printr-un sentiment de satisfacţie sau de

insatisfacţie, faţă de obiectele şi procesele naturii, faţă de relaţiile sociale, faţă de operele artistice.

Gustul estetic aparţine prin excelenţă sensibilităţii şi imaginaţiei, de aceea nu poate fi întotdeauna

argumentat. Ceva place sau nu place, fără a se putea argumenta. Prezenţa gustului se manifestă prin

sensibilitate la tot ce este frumos şi prin capacitatea de orientare şi alegere în conformitate cu legile

frumosului.

La preşcolari, gustul se manifestă prin atracţie şi placerea lor de a privi şi, mai ales, de a opera cu

obiectele viu colorate, prin preferinţa lor pentru luminozitate, ocolirea încăperilor întunecoase, etc. Gustul

lor este prin excelenţă spontan şi neargumentat cu puţine excepţii, când afirmă, de exemplu că”Imi place

rochiţa pentru că este roşie”, “câmpul pentru că este verde”, sau “îmi place că…aşa vreau eu”

Când vorbim despre influenţele formative ale artei, ne referim la:

dezvoltarea capacităţilor senzorio-perceptive, realizată prin intermediul imaginilor

artistice, lărgind totodată orizontul de cunoaştere al individului;

dezvoltarea aptitudinilor artistice;

dezvoltarea operaţiilor gândirii;

dezvoltarea posibilităţilor creatoare;

influenţarea bunei dispoziţii, prin crearea de noi imagini, ilustraţii;

formarea sentimentelor estetice, proces care începe în perioada preşcolară prin plăcerea

pentru a desena, a modela, a colora, a construi. Noţiunile estetice apar prin aprecierea propriei lucrări în

comparaţie cu lucrările altor copii;

observarea şi aprecierea frumosului din lumea înconjurătoare, care va fi redat în lucrările

proprii;

dezvoltarea atenţiei, iar aici ne referim deja la modul în care sunt organizate şi se

desfăşoară activităţile artistico-plastice, dar şi la felul în care realizează o lucrare;

dezvoltarea spiritului de observaţie, prin reprezentarea tot mai fidelă a mediului

înconjurător, a elementelor conţinute în realitate;

dezvoltarea imaginaţiei creatoare se exprimă prin imagini plastice, pline de fantezie;

formarea şi educarea dragostei faţă de muncă, mai ales prin crearea de noi lucrări;

formarea şi educarea spiritului de echipă;

dezvoltarea perseverenţei şi calităţilor voinţei;

formarea şi educarea spiritului critic, prin compararea lucrărilor realizate de alţii copii.

Acestea sunt câteva din influenţele formative, lista poate continua. Astfel se conturează profilul

moral al preşcolarului.

Este foarte importantă stabilirea de legături şi de interrelaţionări între educaţia estetică şi celelalte

dimensiuni ale educaţiei, în scopul realizării unei dezvoltări de ansamblu a personalităţii copilului, a unei

educaţii integrale.

Bibliografie:

Bîrsănescu Şt., Văideanu G. (1961). Educaţia estetică, Bucureşti, Editura de Stat Didactică şi

Pedagogic

Roco M., (1979) Creativitatea individuală şi de grup – studii experimentale, Editura Academiei

Române, Bucureşti.

Rodari G., (1983) Gramatica fanteziei Editura Univers, Bucureşti

Roşca A., (1981) Creativitatea generală şi specifică, Editura Academiei R.S.R., Bucureşti

STIMULAREA CREATIVITĂŢII PREŞCOLARILOR PRIN ACTIVITĂŢILE

ARTISTICO PLASTICE

Prof.înv.preşc. MANEA BĂLĂŞICA

,,Îmi plac copiii – orice copil e un mic Picasso, sunt bulgări de creativitate. Întotdeauna trebuie

întreţinută partea copilăreasca din noi.”( Francis Ford Coppola)

Procesul de învăţământ reprezintă un ansamblu complex şi variat în acţiuni instructiv-educative,

întotdeauna orientat spre atingerea unui scop comun. Fiecare dintre aceste acţiuni este decisivă în atingerea

scopului urmărit, îşi are propria ei tehnică de desfăşurare care conduce la realizarea ţelului propus, fiecare

implică în structura ei o modalitate practică de lucru, un mod specific de acţiune, un fel anume de a se

proceda, adică o metodă, un procedeu.

Copilul prin structura lui, este un foarte bun receptor, dotat cu sensibilitate şi discernământ pentru

diferite valori. Viziunea lui, acest potenţial activ si specific trebuie exploatat. Copilul trebuie format să

gândească vizual. Intensificarea antrenamentului de educaţie vizuală a copilului sub o îndrumare corectă îl

ajută să-şi îmbogăţească percepţia vizuală.

De-a lungul timpului, omul a găsit modalitaţi variate de exprimare a trăirilor, sentimentelor şi

aspiraţiilor sale prin gesturi, mimică, desen, muzică şi cuvânt.

La început, la varsta preşcolară copiii se exprimă mai greoi verbal, alegând varianta exprimării

grafice. Prin activităţi instructiv-educative structurate, copilul ajunge să se exprime corect gramatical si

cursiv, iar din punct de vedere plastic să se exprime prin desen, pictură şi modelaj. Această ultimă varianta

de exprimare este utilizată mai des de către copiii mai emotivi, care se refugiază în lumea culorilor.

Activităţile artistico-plastice (desen-pictură-modelaj) sunt concepute conform nivelului de vârstă al

copilului, de la 1,6 luni până la 6/7 ani. Prima formă de exprimare grafică a copiulului mic este

măzgalitură. Acesta are un înţeles pentru el, deşi adulţii nu percep reprezentarea. Treptat, cu ajutor si

perseverenţă, copiii învaţă să redea obiecte sau chiar imagini respectând realitatea.

Toţi copiii doresc să deseneze. De aceea ei trebuie sprijiniţi. Adultul trebuie să aprecieze desenul

copilului, să-l admire, să-l încurajeze, să-i creeze condiţii de lucru pentru activităţile plastice.

Activităţile artistico-plastice exercită o influenţă multilaterală asupra copiilor, ajutându-i să

dobândească priceperi si deprinderi elementare de a reda în imagini artistice realitatea, de a îmbina linii,

forme, culori, le cultivă gustul estetic, dragostea pentru frumos, pentru artă.

Procedeele folosite în activităţile de educaţie artistico-plastcă sunt diverse: fluidizare, fuzionare,

justapunere, transparenţă, modulare, modelare, iar modalităţile de exprimare trebuie să ţină seama de

interdependenţa plastică a elementelor de limbaj plastic, semnificaţia culorilor în conţinutul exprimării, de

ritmul, echilibrul şi armonia lucrărilor exprimate plastic.

Tehnicile şi procedeele se folosesc gradat, eşalonat pe teme ţinând cont de particularităţile de vârstă

şi individuale.

“Metoda adevărată cere să se procedeze întotdeauna în ordine, ca toate cele precedente să fie trepte

către cele următoare, şi toate cele următoare să adauge vigoare celor precedente” J.A.Comenius

Fiecare tehnică de pictură presupune materiale diferite şi altfel de modalităţi şi mijloace de realizare.

Dactilopictura este o tehnică simplă dar foarte importantă, folosită de la grupa mică cu rol în

dezvoltarea abilităţii degetelor mâinii.

Preşcolarii transpun în culoare bogăţia de informaţii de care dispune şi cu care operează, dau libertate

memoriei cromatice şi figurative. De asemenea cei mici învaţă cum să folosească degetul arătător în

decorarea unor obiecte familiare lui. Până se obişnuiesc cu pensulele, încearcă pastilele de culoare frumos

colorate cu degetul arătător, înmuindu-l mai întâi în apă apoi atingându-l uşor de culoare.

În momentul când degetul atinge foaia, se apasă uşor fără a-l mişca apoi se ridică repede şi

operaţiunea se repetă. În felul acesta desenul va ieşi curat, fără pete sau urme.

Surpriza este abia când amprenta colorată de pe deget ramâne pe foaia de hârtie (albă sau colorată)

realizând astfel teme diverse: Globuleţe pentru brad, Picături de apă, Flori, Mingea cu buline,, Fulgi de

zăpadă,Baloane mici, Bluza păpuşii, Căciuliţa cu buline, etc.

Această tehnică este foarte plăcută şi îndrăgită de toate grupele de vârstă, în special de grupa mică şi

se poate combina cu success cu alte tehnici.

Diversitatea materialelor cu care îi pun în contact pe copii contribuie în mod activ la îmbogăţirea

cunoştinţelor, le stimulează interesul, le dezvoltă gustul pentru frumos, armonie, compoziţii, simetrie, ordine

şi acurateţe. Astfel, căutând să îmbogăţesc gama posibilităţilor de decorare a unor suprafeţe, cu elemente

decorative obţinute prin diferite tehnici am folosit ustensile de lucru, obiecte şi materiale variate şi simple,

ca de exemplu: ştampile din cartofi, din plută, din gumă de şters, pieptene, perii de dinţi, tampoane, şabloane

decupate şi chiar amprenta degetelor sau palmelor.

Odată cu predarea unei tehnici noi am familiarizat copiii cu materialele cu care vor lucra, dobândind

noi cunoştinţe despre acestea, despre însuşirile lor, modul de folosire, de aplicare a culorilor. Familiarizarea

copiilor cu materialele noi pe care le-am introdus odată cu predarea unei noi tehnici de lucru am realizat-o

prin jocuri-exerciţii de forma “hai să ne jucăm cu …..”, “spune ce ai obţinut din......”.

În tematica propusă pentru tehnica ştampilelor, aplicată la grupa mijlocie am ţinut seama de nivelul

de cunoştinţe al copiilor, de particularităţile de vârstă şi individuale ale acestora. Pentru aplicarea acestei

tehnici am confecţionat ştampile pe care am desenat diferite modele: brazi, case, pomi, oameni de zăpadă,

flori, nori, frunze, şi altele. Ştampilele realizate din gume de şters s-au dovedit a avea o durabilitate mai

mare decât altele. Hârtia suport pe care a fost aplicată ştampila a fost albă sau colorată. Pentru colorarea

fondului şi a ştampilelor am folosit acuarelă, tempera sau guaşe.

Aplicarea ştampilei se face astfel: cu ajutorul pensulei şi a acuarelelor se pictează forma de pe

ştampilă, folosind culorile potrivite. După aceea această formă se aşează pe foaia albă sau colorată,

apăsându-se uşor. Apoi se ridică ştampila observându-se rezultatul obţinut. Aşezarea ştampilei se face de la

stânga la dreapta, şi de sus în jos, încât să nu ne murdărim şi nici să ştergem sau să întinăm culoarea aplicată

anterior.

În continuare voi prezenta aplicarea ştampilei în activitatea “Ambalaj pentru darul mamei”, activitate

ce a avut ca scop formarea de priceperi şi deprinderi de a aplica ştampila şi de a realiza un ambalaj cât mai

frumos pentru darul mamei. Pentru realizarea unor ambalaje cât mai variate am folosit ştampile cu diferite

modele. Aplicarea acestora am facut-o pe hârtia anterior colorată în cadrul jocurilor şi activităţilor alese.

După analizarea modelului meu, a urmat explicaţia şi demonstraţia tehnicii de lucru. În timpul executării

temei am observat cum copiii aplică alternativ ştampilele urmărind să armonizeze culorile cu fondul hârtiei

de ambalaj. Mulţi copii au realizat “ambalajul” întocmai ca modelul meu. Alţii, fiindcă observasem diferite

modele de ambalaj au aplicat ştampilele după plăcerea şi dorinţa lor, astfel: au format grupuri de câte 2 sau 3

flori, sau le-au dispus alternativ, variind culorile, sau numai forma. Ţinând seamă de tema pe care o aveau de

realizat, copiii s-au străduit să realizeze o lucrare cât mai frumoasă.

La vârsta preşcolară spiritul de imitaţie este specific. Metoda exerciţiului, constând în repetarea

conştientă a unei tehnici, urmăreşte formarea deprinderilor practice de lucru, acesta fiind şi scopul

activităţilor artistico-plastice “nici un elev nu va învăţa să deseneze privind la profesor” spunea Ioan Cerghit.

Exersând în cadrul activităţilor plastice comune, cât şi în jocurile şi activităţile comune alese copiii

şi-au consolidat deprinderea formată, şi-au dezvoltat imaginaţia creatoare, realizând şi alte modele. Dacă la

început au realizat numai modele decorative, folosind ştampile, apoi au realizat peisaje deosebite.

Iată un procedeu aplicat în care am îmbinat 2 tehnici. Am împărţit foaia de hârtie în 2, partea de sus

am colorat-o cu o culoare mai închisă, iar cea de jos cu aceeaşi culoare mai deschisă. Apoi am aplicat

ştampile (case, pomi, brazi, flori), obţinând acelaşi peisaj în 2 nuanţe(mai aproape şi mai departe). Fiecare

procedeu eficient sporeşte valoarea metodei în care se integrează, dar e posibil ca şi fiecare procedeu lipsit

de eficienţă să aducă prejudicii acesteia, contribuind la deprecierea ei.

În temele “Pădurea de brazi” sau “peisaj de iarnă” strădania copiilor s-a concretizat în cele mai

reuşite lucrări. Aplicând această tehnică am observat că preşcolarii îşi educă voinţa în scopul realizării celor

mai deosebite şi corecte lucrări, căci posibilităţile acestora de a-şi reprezenta scopul şi de a-şi mobiliza

forţele în vederea realizării lui sunt destul de dezvoltate.

În concluzie, aplicarea ştampilei dezvoltă atenţia, fantezia copiilor, îmbogăţeşte şi consolidează

cunoştinţele despre mediul înconjurător, clarifică unele lucruri înţelese greşit. Lucrările realizate indică

evoluţia intelectuală a copilului, ele pot fii socotite o oglindă fidelă a stadiului intelectual în care se găseşte

copilul.

Subliniind rolul pe care îl au activităţile plastice, menţionez că desenul copilului reprezintă un joc

plăcut, o activitate agreabilă, care dirijată cu mult tact are consecinţe dintre cele mai favorabile pentru

dezvoltarea sa ulterioară.

În concluzie, afirmaţia lui Jean Jacques Rousseau este cât se poate de pertinentă: ,,Copilul să nu ştie

nimic pentru că i-ai spus, ci pentru că a înţeles el însuşi, să nu înveţe ştiinţa, ci să o descopere”.

Bibliografie:

Cerghit Ioan- Metode de învăţământ, editura Didactică şi pedagogică Bucureşti 1980

Constantin Paul- Culoare, artă, ambient, editura Meridiane Bucureşti 1979

Mureşan Pavel- Culoarea în viaţa noastră, editura Ceres Bucureşti 1988

Şuşală Ion- Culoarea cea de toate zilele, editura Albatros Bucureşti 1982

Importanța tradițiilor de Crăciun

Prof.înv. primar Lașiță Doina

CT.E. ”D.Hurmuzescu”Deva

Sarbatorile de iarnă reprezintă un moment foarte special în viața fiecaruia dintre noi. În fiecare

familie există obiceiuri legate de aceste sărbatori sfinte care sunt transmise cu sfințenie din generație în

generație. În afară de acestea mai există obiceiurile calendaristice răspândite pe întreg teritoriul patriei

noastre. Obiceiurile și tradițiile legate de sărbătoarea Craciunului și de cea a Anului Nou sunt cele mai

răspândite. Printre obiceiurile și tradițiile românești păstrate și transmise de-a lungul timpului amintim:

colindul de “Bună dimineața”, Steaua, Plugușorul, Sorcova, Vihlaimul, Vasilica, jocuri cu măști (turca,

cerbul, brezaia), teatrul popular, dansuri (căluții, călușerii), specifice anumitor zone ale țării. Pe lângă

acestea și o seamă de practici și superstiții care își au originea în miturile străvechi creștine. Unul dintre cele

mai vechi obiceiuri legate de sărbătorile de iarnă este tăiatul porcului. În anumite zone ale țării acesta se taie

in ziua de 20 decembrie, adică de Iganat. Se zice că porcul care n-a fost tăiat în această zi nu se mai îngrașă,

căci și-a văzut cuțitul. Sângele scurs din porc după ce a fost injunghiat se pune la uscat, apoi se macină și se

afumă cu el, peste an, copiii ca să le treacă de guturai, de spaimă și de alte boli. În alte zone datina spune că

porcul se taie în ziua de Crăciun, după care gospodinele pregătesc o mâncare din carne macră de porc cu

ceapă și slănină, din care gustă primii oameni străini care le calcă pragul casei, prima masă pregătită după

tăierea porcului de cheamă "pomana porcului". În Maramureș, cu o săptămână înainte de Crăciun încep

pregătirile pentru colindat, culminând în cele două zile anterioare sărbătorii, când se pregătesc mâncărurile și

se împodobesc casele.

În Ajunul Crăciunului se leagă pomii cu paie, pentru ca acești pomi să lege rod bogat și se ung cu

muruială ca ei să fie încărcați de roade. În seara de 23 spre 24 decembrie, pană după miezul nopții și în unele

locuri până la ziuă, copiii merg din casă în casă la colindat. Colinda poartă nume diferite în funcție de zonă:

Mos-Ajunul, Bună-dimineața, Colindișul sau Bună-dimineața la Moș-Ajun. În unele părți din Ardeal, copiii

care merg cu colindatul se numesc pițerei sau pizerei. După credința populară, ei sunt purtatorii de noroc și

fericire. Prin unele părți, băieții, dar mai cu seamă cântăreții bisericești umblă cu icoana în ziua de Ajunul

Crăciunului - o icoană pe care este zugrăvită nașterea lui Iisus Hristos în mijlocul staulului. Începând cu

prima zi de Crăciun și în următoarele zile, copiii umblă cu Steaua, cântând colinde de stea prin care vestesc

nașterea lui Iisus Hristos. "Vicliemul" sau "Irozii" este datina prin care tinerii reprezintă la Crăciun nașterea

lui lisus Hristos, șiretenia lui Irod, care a poruncit uciderea pruncilor, de a afla Pruncul și adesea înfruntarea

necredinței, personificate printr-un copil sau printr-un cioban.

Oamenii se pregătesc de întâmpinarea Crăciunului prin curăţenie în gospodărie şi ţin post.În noaptea

de 24-25 decembrie este vremea colindelor .În ţara noastră acestea diferă de la o regiune la alta .Colindele

copiilor sunt scurte, vestesc sărbătoarea Crăciunului, urează belşug, sănătate şi daruri cuvenite ca răsplată

pentru urare. Colindele de ceată vorbesc despre înţelepciunea gospodarului, bogăţia gospodăriei, despre

viaţa de la ţară, despre vitejia flăcăilor, frumuseţea fetelor, dar şi despre naştere lui Iisus, întâmpinarea

noului an. Colindele sunt străbătute de optimism şi exprimă dorinţele şi speranţele oamenilor. Aproape de

ivirea zorilor vin cete de copii şi cântă pe la ferestre. În această noapte copiii primesc cadourile de la Moş

Crăciun. Ei aşteaptă cu emoţie noaptea darurilor.

Capra, Turca, Brezaia fac parte dintre datinile de Crăciun și Anul Nou. Datina împodobirii bradului de

Crăciun se pare ca își are originea în Germania, unde este cunoscută sub numele de Cristbaum. Pomul de

Crăciun este împodobit în anumite zone cu hârtie colorată și cu șiruri de boabe de fasole albă. Fasolea albă

simboliza "curățirea sufletului". În alte părti pomul este împodobit cu paie de grâu taiate scurt și înșirate pe

sfoară, delimitate de floricele de porumb.

În Ziua de Crăciun nu se mătură în casă, ci numai a doua zi pentru că se spune că "îți arunci

norocul!". A doua zi gunoiul se aruncă la pomi, că-i ajută să fie roditori. Și tot legat de pomi se mai spune că

cine plantează un copac în acestă perioadă a anului în grădină sau în parc va fi un om norocos. Pomilor le

sunt atribuite și anumite semnificații cum ar fi: bradul reprezintă teama de suferință; afinul semnifică nevoia

de libertate; alunul - bunatate, sinceritate; suferință; castanul - teama nevinovată; frasinul - amabilitate;

liliacul - iubire; mărul -invidie, nedreptate; nucul – însănatoșire; paltinul – atenție la libertatea pe care o ai;

piersicul – dificultăți; plopul - prietenie, devotament; prunul - fagăduieli uitate; salcia - respect; salcâmul -

pudoare; socul - pierderea unui prieten; stejarul - iubire sinceră; teiul - iubire conjugală; vișinul - lipsa de

inițiativă; vița de vie - petrecere; zmeurul - discordie.

În părțile Muscelului se crede că primele patru zile, începând cu 24 decembrie, corespund în ordine

celor patru anotimpuri: prima zi e de primavară, a doua de vară, a treia de toamnă și a patra de iarnă, și cum

va fi vremea în aceste zile așa vor fi și anotimpurile. În Maramureș în seara sfantă de Crăciun se ung cu

usturoi vitele pe la coarne și șolduri, și ușile de la grajduri pentru a alungă spiritele rele să nu ia laptele

vacilor. Cu usturoi se ung și oamenii pe frunte, pe spate, la coate și la genunchi, precum și ușile și ferestrele

casei pentru a îndepărta spiritele rele. Pentru a nu fi atinși de boală anul ce urmează se spune ca în dimineața

de Crăciun este bine să ne spălăm pe față cu apă curată de izvor în care să punem o moneda de argint.

Aşadar de la trecerea anului vechi la cel nou se desfăşoară un ritual spectaculos ce urmăreşte renovarea

simbolică a lumii şi pentru a marca aceasta etapă, oamenii îndeplinesc diferite şi variate ritualuri în funcţie

de zona de provenienţă.

Bibliografie selectivă:

1. M. Radulescu-Codin, Sărbătorile poporului, 1909, p. 89, apud I. Ghinoiu, op. cit., p. 281

2. T. Pamfile, Mitologie românească, Ed. All, Bucureşti, 1977, p. 117

3. I. Nicolau, Ghidul sărbătorilor româneşti, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1998, p. 64

4. Romulus Vulcănescu, Mitologie română, Editura Academiei, București, 1985

5. Sărbători şi obiceiuri , C.Brăiloiu,Ed. Enciclopedică, 2002

6..Obiceiuri şi tradiţii de Crăciun, M.Mitroi, Ed. Autorul,2004

DESENE COLECTIVE ALE COPIILOR – SUPORT PENTRU POVESTIRI

-experienţa Reggio Emilia-

Prof.înv.preşc. Bordeu Georgeta

Grădiniţa cu Program Prelungit Nr. 12 Alba Iulia

Experienţa educaţională de succes din Reggio Emilia este bazată pe expresivitatea limbajelor(atelierul

celor 100 de limbaje ale copiilor) care urmăreşte dezvoltarea la copii a unei gândiri divergente şi creative.Un

copil are 100 de căi de a gândi şi a învăţa, prin muncă la fel de bine ca şi prin joacă. Aceste sunt limbaje

simbolice care includ desenul, pictura, modelajul, scrisul, vorbirea, arta dramatică. Aceste limbaje ne

amintesc faptul că există multiple căi de a vedea şi multiple căi de a fi.

Atât desenul cât şi povestirea fac parte din cele 100 de limbaje pe care copilul le utilizează pentru a le

înţelege şi a-şi reprezenta lumea. Astfel, trecând de la un limbaj la altul, de la un domeniu experienţial la

altul şi reflectând asupra acestor treceri ale sale şi ale celorlalţi din grup, copilul îşi modifică şi îşi

îmbogăţeşte ideile, teoriile, caută sensuri noi, permite imaginilor şi acţiunilor sale să capete formă şi să

evolueze în emoţie, expresivitate, reprezentări iconice şi simbolice.

Dacă ne gândim la semn şi la reprezentarea grafică, în sens larg, realizăm că acest puternic mod de

exprimare a însoţit dintotdeauna istoria umanităţii. Limbajul grafic este unul dintre primele instrumente

fundamentale prin care se manifestă percepţia despre sine, despre lume şi care păstrează, în mod vizibil în

timp, prezenţa proprie şi comunicarea cu ceilalţi. Scopul nostru a fost acela de a gândi desenul (in cadru

educativ), nu atât şi nu numai ca dobândirea unei competenţe/abilităţi tehnice, ci de a-l privi ca limbaj şi ca

posibilă reprezentare mentală a întâlnirii copilului cu lumea.

Limbajul plastic (desenul, pictura) este unul din multele limbaje pe care copilul le poartă cu sine si care

se combină constant si continuu cu toate celelalte limbaje.limbajul grafic este in acelaşi timp un spaţiu de

intâlnire intre educaţie si cultura artistică. Am încercat să găsim acele experienţe de invăţare care sa-i ajute

pe copiii din grupa noastra să se apropie de aceste două forme de limbaj- limbajul plastic si cel verbal cu

scopul de a le dezvolta expresivitatea si creativitatea .

Am explorat limbajul artistico-plastic in câteva direcţii:

- Desenul ca reprezentare mentală a întâlnirii copilului cu lumea

- Desenul ca instrument fundamental prin care se manifestă percepţia despre sine şi despre lume

- Desenul ca formă de exprimare care păstrează vizibil în timp prezenţa proprie şi comunicarea cu

ceilalţi

Fiecare dintre aceste direcţii a fost abordată cu copiii în cadrul proiectului tematic „Din tainele naturii -

Iarna” Educatoarele au creat acele contexte de învăţare care le-au oferit copiilor şansa de a explora teme

preferate, dar şi oportunităţi de a exersa aceste forme de limbaj. Îmbinarea acestor tipuri de limbaj se

realizează într.o manieră foarte plăcută copiilor: educatoarele propun copiilor teme pentru desene colective,

pe baza acestora tot în grup se realizează o povestire.

Astfel, desenul ca explorare a realului a fost în atenţia noastră în cadrul activităţii “Lumini şi umbre

de iarnă”. Contextele de învăţare au avut în vedere cele 100 de limbaje ale copilului prin activităţi frontale,

în centrele de interes sau outdoor precum: Surse de lumină, Ziua şi noaptea, Călătoria pământuluiîn jurul

soarelui, Ce este şi cum se formează zăpada, etc.

Reflecţiile educatoarelor:

- trecând de la un limbaj la altul şi reflectând asupra acestei treceri copilul îşi îmbogăţeşte conceptele despre

lume; îşi restructurează propria cunoaştere;

- contextul de grup, adică împreună cu ceilalţi, a generat o confruntare de idei din care se naşte

conştientizarea;

- în urma împletirii celor două limbaje, copiii ajung să formuleze şi să argumenteze unele teorii, textele

copiilor având un veritabil caracter ştiinţific;

Pentru o altă direcţie de abordare- Desenul ca exprimare si naratie, am ales teme precum: “O zi

din viaţa iernii”, „La tîrgul de Crăciun”, „Plimbare în parcul îngheţat”.

Contexte de învăţare create de educatoare au fost experienţe prin care copiii şi-au construit propria

cunoaştere, activităţi în interior, dar mai ales în natură, 100 de limbaje ale copilului.

Reflecţiile educatoarelor :

- este evidentă evoluţia desenului,semnul grafic este folosit pentru a interpreta şi reprezenta realitatea;

- semnul grafic exprimă plăcerea copilului motorie, tactilă, vizuală, cognitivă, relaţională, estetică;

- grafica are valoare simbolică de comunicare;

- textele create pe marginea desenelor devin povestioare, se îmbogăţesc cu elemente narative , devin mai

ample, povestirea se sprijină pe desen, apare dialogul, surprind şi exprimă emoţii;

- orice naraţiune, de la cea mai simplă la cea mai rafinată , are nevoie pentru a exista de a fi comunicată şi de

a fi ascultată;

- activitatea de grup devine un context de învăţare, în care limbajele se îmbogăţesc, se multiplică şi se

rafinează;

O altă direcţie a demersului nostru a fost Desenul colectiv si povestirea- jurnal de dezvoltare a

unui proiect

Contextul de invăţare a fost derularea unor activităţi în colaborare cu Muzeul Naţional al Unirii Alba

Iulia – “Cum sărbătorim Crăciunul româneşte”. Copiii au putut să observe interiorul unei case ţărăneşti

împodobită pentru sărbătoarea Crăciunului, obiecte tradiţionale legate de sărbătoarea Naşterii Domnului, au

văzut imagini autentice despre datinile şi obiceiurile străbune. Aici au ascultat şi o poveste scrisă de Regina

Maria – Povestea Crăciunului. Preşcolarii au realizat apoi desene colective care au devenit exponate în

cadrul unei expoziţii din Sala Unirii.

Reflecţiile educatoarelor:

- în desenele colective copiii s-au reîntâlnit cu ceea ce au făcut şi au spus , adică au revenit asupra propriei

lor experienţe, si-au îmbogăţit sensul cunoaşterii

Povestirile create de copii au devenit contexte de mai multe ascultări(a educatorului, a grupului de copii

şi a copilului singur ce poate aculta şi se poate asculta), deplasează centralitatea acţiunii didactice pe auto-

învăţările copiilor.

”Povestirea desenată” este o premisă a unui raport de învăţare, o învăţare care este hotărâtă de subiectul

care învaţă şi care capătă formă în mintea sa prin acţiune (desen) şi reflecţie (povestire)

-învăţarea devine cunoaştere şi competenţă prin reprezentare şi comunicare.

Datoria educatoarelor nu este numai aceea de a permite diferenţelor să se exprime, ci, de a face posibile

negocierea şi alimentarea prin confruntare şi schimb. Sunt diferenţe între subiecţi, dar şi diferenţe între

limbaje(verbal, grafic, plastic, gestural etc.); în trecerea de la un limbaj la altul mai mult decât reciprocal or

interacţiune, vor fi premise creaţia şi consolidarea conceptelor şi a harţilor conceptuale.

Textele acestea în care se intersectează limbaje diferite sunt o tentativă de a trimite o privire complice

asupra evenimentelor, întâmplărilor trăite de copii, îndreptată spre o înţelegere mai profundă a acestora, a

„sensului” pe care copilul îl dă acestor evenimente. Povestirile copiilor după desene colective oferă

preşcolarilor posibilitatea de a ieşi din anonimat, le conferă vizibilitate. În ochii copiilor înseamnă că ceea ce

spun şi fac ei are valoare, sunt ascultaţi şi apreciaţi. Este un fel de interferenţă cu ei înşişi şi cu oricine citeşte

aceste texte. Iar cititorul poate fi educatoarea, colegii, părinţii sau oricare altă persoană interesată de procesul

instructiv educativ desfăşurat în grupa noastră.

BIBLIOGRAFIE:

Preda V., Copilul şi grădiniţa, Compania, Bucureşti, 1999

Voiculescu E, Pedagogia preşcolară, Aramis, 2001

Boca C, (coordonator), Educaţia timpurie şi specificul dezvoltării preşcolarului, PRET, Bucureşti, 2008

Noi abordări ale educaţiei timpurii în grădiniţă (suport de curs), Bucureşti, 2013

Dumitrana,M. Copilul,familia şi grădiniţa, Editura Compania, Bucureşti,2000

Vrăsmaş, Ecaterina, Educaţia copilului preşcolar, Elemente de pedagogie la vârsta timpurie, 1999, Editura

Pro-Humanitas.

DEZVOLTAREA CREATIVITĂŢII COPIILOR ÎN CADRUL ACTIVITĂŢILOR PRACTICE DIN

GRĂDINIŢĂ

Prof. înv. preşcolar: Liliana Hondola

G.P.P. Nr. 9 Alba Iulia

“Creativitatea presupune o dispoziţie generală a personalităţii spre om, o anumită organizare a proceselor

psihice în sistem de personalitate.” P.Popescu Neveanu

Activităţile practice pentru copii, inspirate din pedagogia Montessori, includ activităţi simple şi

cotidiene, care pentru adult şi-au pierdut valoarea, dar care pe copil îl dezvoltă foarte mult. Activităţile îi

sporesc dexteritatea, responsabilitatea, comuniunea cu natura, bucuria şi satisfacţia profundă.

La vârsta copilăriei ,,luminile” şi culorile umanului au multiple nuanţe şi ele dobândesc o mare

expresivitate, găsindu-şi ecou în revărsările de energie, de potenţialităţi şi virtuţi ale sale. Ele se exprimă nu

numai prin expansivitatea şi explozia de bucurie a copilului, afirmată în jocurile sale, prin ucenicia primilor

paşi şi afirmării independenţei umane, ci şi prin implicarea sa în desfăşurarea unor activităţi.

În activităţile pe care le desfăşor cu copiii în cadrul Domeniului Estetic şi Creativ, Domeniului Om şi

Societate, predomină confecţionarea de jucării, deoarece am observat de nenumărate ori că majoritatea

copiilor se bucură în mod deosebit atunci când sunt anunţaţi că vor realiza jucării sau obiecte folositoare din

diverse materiale, multe dintre ele reciclabile. La simplul auz al cuvântului ,, jucării” zâmbetul larg le inundă

feţele, iar ochii le strălucesc. De ce oare? Spre deosebire de jucăria cumpărată din magazin (care în multe

situaţii devine un bun consum ca oricare altul, pierzându-şi funcţiile sale primare, sociale şi afective, datorită

grabei cu care este oferită în trucul ,,dacă eşti cuminte ţi-o cumpăr”, sau „dacă mănânci tot”), jucăriile

confecţionate din materialele la îndemână, deloc costisitoare, cu participarea educatoarei, oferă micului

meşter, ocazia de a-şi descoperi propriile calităţi, satisfacţia de a o vedea ieşiind din propriile sale mâini, (o

sanie, un animăluţ, o păpuşă, o mască cu care apoi poate continua sau începe un alt joc cu roluri), etc., toate

aduc bucurie micuţului.

În activităţile în care se realizează compoziţii aplicative se creează în rândul copiilor o stare febrilă de

lucru, de căutare, de încercări mai mult sau mai puţin reuşite, toate acestea îmbrăţişate în buna dispoziţie şi

plăcere. Prin activităţile practice, copiilor li se dezvoltă gândirea creatoare, imaginaţia, interesul pentru a

realiza ceva. În general, îmbinarea activităţilor de muncă, cu unele elemente specifice contextului de joc şi

creaţie, generează o mare atracţie pentru copii şi are efecte formative multivalente în pregătirea armonioasă

a copilului pentru viaţă, pentru muncă şi creaţie.

Toate virtuţile active şi latente ale copilului se întâlnesc în acel fascicol luminos de forţe omeneşti care

se integrează în sfera creaţiilor sale - replica lui participativă la universul de valori ale culturii, ale

inteligenţei umane.

Având în vedere toate acestea, precum şi faptul că materialele din care se pot confecţiona astfel de

jucării nu costă nimic (sau costă foarte puţin, am încercat şi am reuşit să realizăm cu copiii tot felul de

obiecte, folosind diferite tehnici. În funcţie de materialele utilizate, aş putea clasifica jucăriile după cum

urmează:

a) Jucării din hârtie sau carton hârtie albă, glasată, din ziare sau reviste, staniol, carton duplex, carton

colorat pe o parte sau pe ambele părţi.

b) Jucării din materiale din natură (frunze, petale întregi, coji, seminţe, conuri de brad, ghindă,

castane, coji de nucă, boabe de porumb, etc).

c) Jucării din materiale refolosibile (fire de aţă, lână, PNA, fâşii de material textil, blăniţe, nasturi

etc).

Din astfel de materiale se pot realiza tablouri decorative, felicitări cu ocazia sărbătorilor de Crăciun,

sărbătorilor de Paşti, cu ocazia zilei de 1 şi 8 Martie, invitaţii cu diferite ocazii, podoabe, etc.

Activităţile practice solicită din plin atenţia copiilor, dezvoltă gândirea şi imaginaţia creatoare precum

şi memoria, coordonând gândirea creatoare cu mişcările de execuţie ale degetelor, mărim precizia şi fineţea

mişcărilor mâinii.

La grupa mare primele execuţii le-am început când au confecţionat, coiful, bărcuţa, paharul, apoi mai târziu

se pot executa obiectele care necesită mai multe împăturiri atente: broscuţa, pinguinul, etc.

Exerciţiile de pliere a hârtiei oferă copiilor pe lângă satisfacţii emoţionale şi pe acelea ale lucrului bine

făcut, a perfecţionării execuţiei.

Materialele din natură pe care le folosim şi foarte multe dintre ele colecţionate chiar de către copii

sunt: frunze, castane, ghindă, conuri de brad, scoici, boabe de fasole, diferite seminţe, paie, etc., cu ajutorul

cărora putem realiza diferite colaje, de exemplu: am realizat ,,Zâna verii”din petale de flori şi frunze,

,,Pupăza din tei”din pene de fazan, „Peştişorul”din seminţe, ,,Iepuraşul”din mărţişori de salcie, ,,Vaza cu

flori„ din flori, frunze de ienupăr, iar vaza din seminţe de bostan, „Barca” din scoici, „Casuţa

iepuraşului”din paie, etc..

Cu cât copiii vor realiza mai multe lucrări, cu atât o să li se dezvoltă mai mult creativitatea,

îndemânarea, atenţia, spiritul de observaţie, răbdarea, gustul estetic, imaginaţia creatoare.

Lucrările realizate la activitate practică din hârtie necesită şi mai multă îndemânare. Pentru a alcătui

o compoziţie reuşită este necesar să determinăm forma cea mai potrivită, s-o decupăm din carton, apoi să

potrivim culoarea, pentru fond. Cu această hârtie colorată acoperim forma aleasă şi o lipim pe ea, îndoind şi

lipind pe dos marginile care ies în afară. Toate aceste operaţii trebuiesc făcute cu multă atenţie şi grijă,

pentru a nu se păta sau şifona hârtia colorată.

În următoarea etapă aranjăm materialele pentru a putea realiza o compoziţie propusă, sau aleasă de

către copii de multe ori. Important pentru a dezvolta creativitatea copiilor este de a-i lăsa pe ei să-şi aleagă

modelul, forma şi culorile.

Cu cât copilul întâmpină mai multe probleme de aranjare a formelor în spaţiul dat, de potrivire a

culorilor, cu atât va fi mai mare mulţumirea pentru rezultatul muncii lui. Doar acum intervine rolul

educatoarei: de a conştientiza copilul că poate, dar trebuie un efort de voinţă din partea lui. Cu tact şi răbdare

am încurajat aceşti copii, i-am ajutat să-şi formeze deprinderile şi să-şi recapete încrederea în capacitatea lor

creativă.

Cu ajutorul materialelor refolosibile am confecţionat: „Brăduţul” din diferite ziare, ,,Măşti” din fâşii

din materiale textile şi lână, ,,Cocoşul moşului”din material textil, vată şi scobitori, ,,Păpuşa”din fire de aţă,

lingură de lemn, „Om de zăpadă” din sticle de iaurt, „Ceas” realizat cu ajutorul dopurilor de la PET-uri,

diferite rochiţe pentru fete, etc. Aceste jucării confecţionate de copii sunt cu atât mai importante, deoarece

multe din materiale sunt aduse de ei.

O altă tehnică folosită cu succes în cadrul activităţilor practice este tehnica modelajului. Această

tehnică îi ajută pe copii să perceapă în mod activ realitatea înconjurătoare şi să modeleze ceea ce ei au

perceput, gândit şi imaginat. În acest fel, ei dobândesc nu numai cunoştinţe, dar şi deprinderi durabile,

practice, productive şi creatoare.

La grupa mare realizăm lucrări relativ simple, care necesită nu prea mult material şi pot fi executate

uşor, al cărui efort de elaborare este redus, ceea ce determină copiii să lucreze cu multă plăcere şi le sporeşte

încrederea în forţele proprii.

Educatoarea ,,animatorul” activităţii practice, cunoscând foarte bine grupa, ştie cum să-şi conducă

copiii în activitatea lor de creaţie, respectând pornirea lor firească, dar învăţându-i să facă cu ,,artă” tot ceea

ce este rezultatul mâinii lor.

Caracterul practic al activităţilor practice permite îmbinarea muncii fizice cu cea

intelectuală, fapt ce contribuie la integrarea şi stimularea ,,eului‟‟ cu care se defineşte preşcolarul la

ieşirea sa din grădiniţă, spre un alt tărâm al educaţiei şi ştiinţei – Şcoala.

BIBLIOGRAFIE:

1977, Anamaria Smigelschi, Micii meşteri mari, facem singuri jucării, Editura Ion Creangă, Buc;

1991, Pavel, Victor, Educaţie plastică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti;

2005, Piaget, Jean, Reprezentarea lumii la copil, Ed. Cartier polivalent, Chişinău.

Fărâme de vise în culoare

Prof.înv.primar- Ivan Ramona Nicoleta

Școala Gimnazială Nr.2 Stancea,jud.Călărași

Culoarea este viață , este “energie radiantă care ne influențează în mod pozitiv sau negativ,

indiferent dacă ne dăm sau nu seama de acest lucru”, afirma Johannes Itten , unul dintre marii practicieni

ai culorii.

Emoția pe care culoarea o exercită asupra sufletului este cu atât mai puternică “cu cât mai cultivat

este spiritul omului asupra căruia se exercită culoarea” (V. Kandinsky).

Culoarea magică a sărbătorilor de Crăciun înseamnă cadouri de la Moș

Crăciun,colinde,tradiții,brad împodobit,vacanță,povești la gura sobei.Pe tărîmul de poveste unde glasurile

de copii,chipurile vesele și îmbujorate se pregătesc de magia sărbătorilor sunt surprinse și în cadrul orelor

de educație plastică.

În procesul de predare-învățare, culorile influențează pozitiv percepția, atenția, memoria, sporind

gradul de întelegere și asimilare. Utilizarea unui câmp cromatic variat sporește randamentul activității

intelectuale și influențează conduita umană prin declanșarea de trăiri afective pozitive.

În ora de educație plastică , prin exerciții-joc ,elevul își însușește elementele limbajului artei

plastice , învață cum să procedeze pentru a stăpâni culorile , pentru a le face să-i exprime trăirile și ideile ,

învață să comunice cu ajutorul lor.

În micile lui compoziții , simple la început , cu forme sângace , uneori deformând realitatea, copilul

“povestește” prin intermediul celor învățate , impresiile lui. Chiar dacă “desenul” , forma , nu sunt fidele

realității , ele sugerează trăiri , impresii , gânduri , vise. De altfel , în clasele I-IV problemele de formă se

limitează la “elemente”: linii , puncte , semnificații. Problemele de culoare sunt preponderente.

Tehnicile plastice de lucru folosite în cadrul activităților de Crăciun , la educație plastică pot fi:

a)tehnica decolorării(cu pic sau clor).Se colorează mai întâi planşa suport cu cerneală (de culoare

diferită) , iar după uscare cu ajutorul unui instrument ascuţit (vârful unui beţişor , pensulă , scobitoare)

înmuiat în soluţie de pic sau clor se desenează forma dorită. Prin reacţia soluţiei de pic pe hârtia colorată

cu cerneală , urmele desenului devin albe şi creează o mare surpriză elevilor. Cu cât cerneala cu care s-a

colorat suportul este de diferite culori cu atât bucuria realizării lucrării este mai mare. Cerneala colorată

poate fi înlocuită cu tuşuri de diferite culori, iar în acest caz decolorarea se face cu soluţie de clor. Această

tehnică se poate folosi la toate clasele.Se pot realiza lucrări cu temele:,,Peisaj de iarnă”, ”Cer

înstelat”,”Hora oamenilor de zăpadă”.

b)dactilopicturaeste o tehnică simplă folosită atât la preșcolari cât și la școlari.Copiii transpun în

culoare, bogăția de informații de care dispun și cu care operează, dau libertate memoriei cromatice și

figurative.Dactilopictura, după cum se știe, este pictarea cu degetele. La clasa a II-a am realizat lucrări

cum ar fi „Copacii -iarna”, „Moș Crăciun” combinând dactilopictura cu acuarela.

c)tehnici diverse: Pe lângă tehnicile tradiţionale folosite în orele de educaţie artistico-plastică se

mai poate folosi o serie de tehnici diverse noi, nu atât prin modul de lucru, ci mai ales pentru materialele

folosite şi instrumentele de lucru. Aceste tehnici plac foarte mult copiilor pentru faptul că dau impresia de

joc, de libertate în creaţie şi mai ales pentru curiozitatea şi noutatea compoziţiei ce rezultă din folosirea

acestor tehnici.

În continuare, voi prezenta câteva din aceste tehnici pe care le-am folosit la clasă şi care au dat rezultate

destul de bune:

Desen cu baloane de săpun : Această practică este o îmbinare a picturii cu jocul foarte îndrăgit de

copiii de toate vârstele, jocul cu baloane de săpun. Pentru aplicarea acestei tehnici de lucru avem nevoie

de culori, detergent (fulgi de săpun sau şampon), vase de plastic, paie, hârtie (suport). În vasele pregătite

cu apă se dizolva culoarea (atâtea culori câte se doreste), apoi detergentul sau şamponul. Cu ajutorul

paiului, elevii suflă baloane de săpun de toate culorile pe planşa suport. Pentru a rămâne conturul colorat,

baloanele se suflă cu atenţie pentru a se sparge cât mai încet. Astfel, se obţin forme în linii şi puncte de

diferite mărimi şi culori.

În vasul cu săpun dizolvat împreună cu culoarea, copiii au suflat cu paiul sau cu beţişorul până

când baloanele s-au ridicat la trei centimetri deasupra vasului, apoi au rotit uşor foaia deasupra vasului cu

baloane, acestea spărgându-se sau lipindu-se de foaie. Se continuă în acest fel cu mai multe culori.Aceste

desene pot fi îmbunătăţite, elevii intervenind cu pensula cu culoare dându-le forme interesante după

imaginaţia şi inventivitatea fiecăruia.La clasa a III a am realizat lucrări cum ar fi: ”Ghirlande de

Crăciun”,”Instalații de Crăciun”:

Desen folosind hârtia mototolită.Se foloseste o coală de scris pentru confecționarea unei ștampile

(prin mototolire). Se înmoaie în culoare și se tamponează suprafața colii de hârtie, obținându-se subiectul

ales( ex.”Bradul de Crăciun”).

Desen folosind pasta de dinti.Se colorează coala de hârtie cu tempera sau acuarelă în culoarea

dorită și se pictează cu pastă de dinți , subiectul ales. Pasta de dinți poate fi folosită simplă sau în

combinație cu alte culori.

Prin metodele și procedeele pe care le-am folosit ,am urmărit să antrenez acele potențe creative ale

elevilor,potențe care duc la realizări artistice productive,nu reproductive, conștiente, personale și imediate

. În același timp,ele asigură și realizarea sarcinilor specifice instructiv-formative ale procesului de

educație plastică la clasele I -IV,fiind legate mai ales de dezvoltarea sensibilității și creativității artistice.

IARNA – BUCURIA COPIILOR

Prof. Costan Rodica Galeni

Grăd. P.P. Nr.7 Deva

Jud. Hunedoara

Din nou iarna s-a lăsat peste sat. Pomii sunt încărcaţi cu flori albe de nea căzute din înălţimile

cerului. Deasupra lumii flutură florile albe, aşezându-se, când obosesc din zborul lor, pe crengile copacilor şi

pe fața neagră a pământului.

Ninge, ninge mereu. Fulgi mari plutesc în văzduh și se aștern într-un covor din ce în ce mai pufos.

Zăpada scânteietoare împodobește copacii cu ghirlande și par ca niște figurine de zahăr.

Totul este alb, misterios, grandios şi zăpada este din abundenţă. A răsărit şi soarele care aruncă peste

sat oglinzile razelor salecare, parcă te orbesc. Copacii şi-au lăsat braţele în jos sub greutatea albului.

Tufişurile şi ceilalţi copaci creează o dantelărie misterioasă de toată frumuseţea. Cuşmele albe ale caselor se

sfârşesc în ţesuturi uriaşe. Monştrii cerului sunt norii cenuşii care cern zăpada. Un uriaş policandru îşi

aprinde rând pe rând luminiţele. Deși iarna este cumplită și viscolul frământă lumea, derdelușul este plin de

copii veseli cu obrajii aprinși.

Casele pitite sub caciuli mari și albe sunt înconjurate de un câmp de cristal. Este un peisaj mirific:

covorul moale și pufos de zapadă domină pământul care pare mort. Singurele urme de viață le reprezintă

copii zglobii și fumul care se ridică de asupra caselor. Acestea simbolizează sărbătorile de iarna care aduc

bucuria și iubirea în sufletele noastre.

Iarna este ca o zână albă ce soseste pe meleagurile noastre în sania ei de argint trasă de reni. Ca o

adevarată războinică ea pune stăpânire pe pământ. Cerul este posomorât și trist, iar soarele este prizonier în

spatele draperiilor de nori grei și amenințători. Iarna așează peste întinderi o dantelă albă strălucitoare, țesută

mărunt cu miliarde de cârlige și ace. Totul pare încremenit într-un alb fără de sfârşit. Marea de alb ce mă

înconjoară îmi trezeşte emoţie şi bucurie în acelaşi timp.

Flori de gheaţă s-au aşternut la fereastra mea. Închid ochii şi în faţa mea apare un lung câmp acoperit

cu mărgăritare sclipitoare. Glasul vântului de iarnă parcă îmi şopteşte povestea lui. Norii au început să se

cearnă în steluţe argintii. Fulgul – floare mică şi rotundă, o minune de-o secundă. Odată cu primul fulg căzut

vin și toate bucuriile copiilor.

Bucuros şi însufleţit de jocul vesel al fulgilor albi, am continuat să privesc cum neaua se aşterne ca o

plapumă. În doar câteva minute zăpada vopsise totul în alb. Copacii păreau daţi cu var, de la rădăcină până

la crengile golaşe. Asfaltul negru al străzilor nu se mai zărea de sub stratul de omăt, iar acoperişurile caselor

erau şi ele albe și strălucitoare. În câteva minute iarna reuşise să schimbe toată înfăţişarea.

Pe strada inundată de zăpada căzută din belşug a apărut prima săniuţă. Trasă de un copil vesel,

săniuţa lăsa în spate urme adânci în zăpada proaspătă. Pe aceste urme, alţi copii înfofoliţi cu alte sănii și-au

făcut apariţia şi se bucurau de prima zi de zăpadă.

Peste două zile s-a înăsprit vremea din nou, pământul s-a strâns puţin câte puţin până a îngheţat

binişor şi miercuri pe la prânz cu o săptămână înainte de Crăciun, a-nceput să ningă încet, încet, până când

tot pămîntul, toate casele, toate căpiţele, toate şirile, toţi pomii s-au îmbrăcat în alb. Noroiul, mocirlele

dispăruseră, le strînsese gerul şi le îmbrăcase zăpada într-o strălucire de basm.

Fulgi mari de nea pluteau prin aer şi se împreunau, încercam să-i urmărim şi să-i prindem în palme,

dar ei dansau şi se amestecau de nu mai ştiam care erau cei urmăriţi de mine şi care de Niculae sau de

Florica, pentru că ieşise şi ea afară, fată mare în toată firea, ieşise şi mama, ieşise şi tata şi ne miram toţi de

minunea albă care plutea şi se lăsa peste noi.

Încercam să privim fulgii pe albastrul cerului, dar ei erau mulţi şi deşi, pictase cerul cu alb, ne intrau

în ochi, umezindu-ne pleoapele, ne cădeau pe faţă, îi prindeam pe limbă şi pînă să ne dăm seama de ei, până

să-i vedem şi să-i admirăm, ei dispăreau, se amestecau şi formau, jos, covorul imens care îmbrăca totul în

alb. Încet, încet stratul care acoperea pămîntul creştea, zăpada era moale şi caldă, o strângeam în pumni

bătându-ne cu bolovani uşori şi călcam pe puful alb cu mare plăcere.

Ne lăsam ninşi până deveneam şi noi albi şi scoteam exclamaţii de încântare, antrenându-ne pe noi şi

încurajând şi pe alţi vecini, care ieşiseră şi ei să se bucure de albul ce schimbase atât de repede faţa lumii.

Tot satul începuse să vuiască, copiii se strigau unii pe alţii să iasă la săniuş să se bată cu zăpadă sau să

se tăvălească pur şi simplu pe frumuseţea atât de aşteptată.

Am luat săniuţa şi-am plecat cu Niculae în stradă, unde ieşise şi Viţă, şi Mitu, şi Panait, şi

Gheorghiţă, alergau toţi la deal spre casa lui Iancu Toroipan, cu săniuţele trase după ei.

Mergeam la rând, unul în spatele celuilalt, ca să ne facem pârtie, să putem aluneca uşor când ne vom

da drumul din deal. După ce noi am umplut strada, au început să apară şi flăcăii. Una câte una, fetele ieşeau

şi ele la gard şi priveau de după poartă zarva care se crease.

Toată lumea trăia mereu şi iarăşi bucuria primei zăpezi de parcă n-ar mai fi văzut niciodată aşa ceva.

Ştiam că asta va însemna începutul iernii celei adevărate, cu frig, cu picioare îngheţate, cu grija de a arde

soba, dar bucuria rămânea, mai ales la vederea primei zăpezi, care venea de obicei în decembrie.

Când a văzut atâta copilărime în deal, nea Vasale Toroipan a ieşit şi el în stradă să-i mai potolească.

- Luaţi-o încet mă, că iarna-i lungă şi o să vă săturaţi de ea, de n-o să vă mai trebuiască în veci!

Ca şi tata, nea Vasile vroia să ne aducă aminte că iarna are şi părţile ei neplăcute, dar cine avea timp

şi urechi să-l asculte! Pârtia se lărgise cât toată strada; pe-o parte urcam trăgând săniile după noi, iar pe alta

ne dădeam drumul la vale.

Ne urcam câte doi în săniuţa cui se nimerea şi zburam pe pârtie până la colţ la Untură, peste zece case

de la Toroipan spre noi, unde locul era drept şi săniuţele se opreau singure. Apoi le trăgeam iar după noi

până sus şi iar ne dădeam drumul la vale până când, frânţi de oboseală şi morţi de foame, începeam să ne

amintim de casă.

În ziua aceea de miercuri nu ne-a strigat tata să venim acasă aşa cum ne striga altădată, furios că

lipseam mai mult. Ne-a lăsat la joacă până cînd am plecat noi singuri.

Nebunia zăpezii intrată în noi de dimineaţă s-a consumat încet, încet, până când, unul câte unul,

renunţam să mai urcăm dealul şi ne retrăgeam trăgând sania după noi care, parcă, devenise mai grea.

Ninsoarea stătuse de mult, dar noi nu observasem. Larma încetase în tot satul şi din când în când

auzeam de pe strada ailaltă, câte o mamă strigându-şi odrasla să vie la masă. O auzeam ca prin vis şi nu

eram siguri dacă vocea nu ne chema şi pe noi.

Dincolo de oboseala plăcută care ne moleşise, de nu ne mai ştiam picioarele ude şi amorţite, simţeam

că şi pe noi ne strigă cineva, că şi la noi mâncarea se răceşte, că şi pe noi foamea ne mână acasă.

Mama făcuse de mâncare, dar, ca-ntotdeauna, aştepta ca tata să vie de-afară şi abia atunci aşeza masa.

Tata, însă, se luase cu treaba şi uitase de masă. Făcuse cărări cu lopata peste tot unde avea treabă, „să

nu se astupe drumurile", că, ştia el, va ninge şi la noapte şi dimineaţa „o să înoţi prin zăpadă până la brâu

când o să te duci la vite sau în altă parte". Dăduse zăpada din jurul căpiţelor cu fân, din jurul glugilor de

coceni, din jurul porumbarului, din jurul saivanelor, din jurul puţului. Făcuse drum chiar şi spre poarta aia

mare, drum larg, de ieşit cu sania cu cai, măturase prispele şi dăduse zăpada de după casă. Între timp, zăpada

se mai aşternuse şi el se lupta cu ea, mătura peste tot unde mai înainte dăduse cu lopata.

- Nu vezi că se pune iar, ce te omori atâta cu ea, încercă mama să-l smulgă de la treabă şi să-i şi laude

truda de o zi, acum când noi veneam de la joacă.

Ea se pune şi noi o dăm iar la o parte, că altfel ne-astupă, de nu mai putem ieşi din casă... La noapte

să băgăm lopeţile în tindă că mîine...

Tata ştia că prima zăpadă este pentru joaca tuturor, mai ales când venea după o vreme aşa de urâtă ca

acum. Şi-apoi şi el se jucase cu lopata şi cu mătura, era o plăcere să te lupţi cu zăpada, după ce ieri abia te

puteai mişca prin noroi. Ni se spălaseră ghetele chiar mai mult decât trebuia, ciorapii se udaseră leoarcă, dar

noi îi simţeam calzi în picioare.

Acest peisaj de iarnă, pare desprins dintr-un basm, se întâlnește tot mai rar și de aceea este ceva

neprețuit, ceva ce fiecare dintre noi ar trebui să experimenteze măcar o dată în viață.

Ne place anotimpul iarna foarte mult deoarece vin sărbătorile şi împreună cu familiile sărbătorim

naşterea Domnului Iisus Hristos, cântând colinde pe la casele oamenilor. Copiii se bucură de acest anotimp

care deschide sufletul oamenilor într-un alt an mai bun.

Bibliografie

George Radu - Funia de nisip, Editura Albatros, Bucuresti, 1987.

Iernile copilăriei mele

Prof. Moldovan Felicia

Mă gândesc cu nostalgie la copilăria mea, dar în acelaşi timp incursiunea în trecutul meu îmi trezeşte

o nespusă bucurie în suflet.Nu sunt învârstă, dar parcă iernile de când eram elev de primară şi apoi

gimnazială parcă erau diferite. Ele arătau cam aşa:zăpada venea devreme, undeva prin luna noiembrie

deoarece în decembrie stratul de zăpadă depus îmi îngropa ghetele; îmi amintesc că bunicul îmi croia o

cărare prin zăpadă pe străduţa lăturalnică pe care stăteam până să ajung la strada principală; dar şi aici

fiindcă circulau puţine maşini iar cele pentru dezăpezire veneau cu întârziere, noi copiii mergeam la şcoală

pe urmele maşinilor lăsate în zăpadă. Abia aşteptam vacanţa de iarnă pentru a merge la colindat. Împreună

cu verişoara primară, ne pregăteam colinda, iar în seara de colindat mergeam de-a lungul satului, la aproape

fiecare casă şi primeam ca răsplată: bănuţi, colaci făcuţi în cuptor de casă, napolitane şi turtă dulce, toate

aşezate în traista purtată pe umăr şi făcută de bunica.Abia aşteptam să ajungem acasa pentru a vedea ce am

primit şi a ne număra bănuţii.Cu acei bănuţi ne cumpăram ceva folositor la şcoală sau îmi amintesc că odată

mi-am luat mănuşi îmblănite pe care nu le aveam.

Ce-mi mai amintesc : despre venirea lui Moş Crăciun.Era o adevărată preocupare pentru familie , dar

pentru mine un mister deoarece câteodată nu-l vedeam pe Moş, nici nu-l auzeam, mi se spunea doar că

există o plasă mare pe pragul de la intrarea în cameră lăsată de Moş; altădată dădeam nas în nas cu Moşul,

dar când îi vedeam cu barba albă, cu cearceaful alb pe post de pelerină, cu căciula neagră şi bâta de cioban o

luam la fugă şi mă ascundeam ori sub masă ori sub pat de abia reuşea mama să mă înduplece să ies să-i

colind Moşului pentru a-mi da cadoul din sacul de cânepă; dar uneori Moşul nu se mulţumea doar cu o

colindă, trebuia să-i mai spun una s-au o poezie, dar de data aceasta stându-i pe picior, ceea ce pentru mine

era chinul de pe lume, de aceea o spuneam foarte repede pentru a scăpa.

O altă bucurie pentru noi, copiii, era mersul la săniuş. Mergeam pe un deal din apropiere unde ne

strângeam mai mulţi copii de diferite vârste.Şi aici era o regulă:băieţii mai mari porneau primii, apoi cei

mici sau cei mari îi însoţeau pe cei mici pe sanie; în coborâre strigam,,pârtie”, dar bineînţeles că mai existau

şi incidente, de pildă: ne ciocneam unii cu alţii şi cădeam de pe sănii; fiind panta prea mare şi alunecuş

urcam greu cu sania tot poticnindu-ne; fiind un iaz în drumul nostrum ne-am făcut o tranbulină pentru a sării

peste ea dar odată am sări direct în iaz , s-a crăpat gheaţa şi ne-am udat la picioare ceea ce a însemnat pentru

mine o răceală zdravănă; când veneam acasă mănuşile şi pantalonii până la genunchi erau plini de zăpadă

îngheţată.

Acestea au fost micile amintiri din copilăria mea, e adevărat relatate sumar dar la obiect pentru a

înţelege farmecul acelor timpuri, parcă mai liniştite şi mai plăcute.

Imaginea artistico-plastică – o imagine a lumii interioare a copilului

Prof. înv. primar Nedelcu Corina Emilia

Şcoala Gimnazială Nr. 8, Reşiţa, Caraş-Severin

În viaţa de zi cu zi, noi oamenii existăm nu doar pe baza legilor intelectuale şi practice, ci şi în strânsă

legătură cu legile frumosului, armoniei şi esteticului. Omul încearcă să găsească şi să creeze frumosul în tot

ceea ce-l înconjoară: în natură, în artă şi în societate. Această dorinţă este expresia unei atitudini estetice ce

se manifestă permanent, în toate compartimentele vieţii.

Cultura estetică este o parte a culturii generale şi cuprinde ansamblul ideilor, priceperilor şi deprinderilor pe

baza cărora omul este capabil să perceapă, să înţeleagă şi să aprecieze frumosul în toate manifestările sale.

Cultura estetică se concretizează în preocuparea de a introduce frumosul în viaţa cotidiană şi de a realiza

idealul estetic, ca o formă superioară a atitudinii estetice.

Educaţia estetică în şcoală înseamnă formarea şi dezvoltarea capacităţii copilului de a recepta, trăi şi crea

valorile frumosului. Esteticul este un mijloc de înfrumuseţare a vieţii, fiind deseori ilustrat prin diverse opere

de artă. Opera de artă reprezintă o expresie a trăirilor interioare ale artistului. Contactul constant cu opera de

artă va determina adoptarea unei conduite estetice în toate împrejurările vieţii.

Rolul şcolii este acela de a oferi noţiunile de bază necesare formării unei culturi estetice, de a descoperi şi

cultiva disponibilităţile artistice ale elevilor, precum şi de a-i îndruma pe cei talentaţi către activităţi

extraşcolare prin care îşi vor putea dezvolta potenţialul artistic. Desenul este unul din mijloacele cele mai

potrivite pentru realizarea educaţiei estetice a copiilor. Prin activitatea artistico-plastică copiii sunt ajutaţi să

vadă frumosul, să îl simtă şi să îl creeze la rândul lor. Dezvoltarea creativităţii artistice în cadrul procesului

de învăţământ presupune iniţierea elevilor în tehnicile specifice diferitelor arte, identificarea potenţialului

artistic al fiecăruia şi stimularea iniţiativei artistice.

Metodele folosite în educaţia estetică sunt metode comune cu cele folosite în întregul proces educativ. Însă,

pentru reuşita educaţiei prin artele plastice se impun anumite cerinţe: a-i lăsa copilului deplină libertate de

exprimare, educatorii stimulând şi sugerând, mai puţin impunând. Imaginea plastică creată de copil este

expresia trăirilor sale, este o imagine a lumii sale interioare. Desenul spontan exprimă personalitatea

copilului, interesele, preferinţele lui. Copilul trebuie îndrumat punându-i-se la îndemână materiale, tehnici,

modalităţi de exprimare, dar fără a i se înăbuşi creaţia personală.

Activitatea artistico-plastică este o activitate care produce plăcere copiilor şi este un cadru ideal pentru

descoperirea aptitudinilor artistice ale acestora. Orele de educaţie plastică se pot desfăşura şi în afara clasei,

în natură. Sunt deosebit de plăcute copiilor orele desfăşurate în curtea şcolii, în parc, pe deal. De asemenea,

pot fi desfăşurate într-un loc mai neobişnuit pentru o oră de educaţie plastică: în cabinetul de informatică.

Orele de desen desfăşurate aici mi-au dat posibilitatea ca, pe lângă formarea şi dezvoltarea priceperilor şi

deprinderilor specifice artelor plastice, să pot forma şi dezvolta elevilor mei preţioase deprinderi de lucru pe

calculator, acesta fiind un mediu atât de atractiv şi firesc majorităţii dintre ei.

Lecţia pe care doresc să o prezint este o lecţie de formare de priceperi şi deprinderi, a fost desfăşurată la

clasa a III-a şi a avut la temă „Rolul decorativ al liniei - „Covoraşul popular”.

Obiectivele operaţionale urmărite au fost ca elevii să definească linia ca element constructiv şi

decorativ al spaţiului plastic, să observe modele decorative formate din linii în lucrările de artă şi de

artizanat, să precizeze semnificaţia culorilor în arta populară, să realizeze o compoziţie decorativă cu titlul

„Covoraş popular”, să respecte cele trei principiile artei decorative (repetiţia, alternanţa, simetria), să

participe la evaluarea şi autoevaluarea lucrărilor. Dintre metodele şi procedeele folosite pot enumera :

conversaţia, observaţia, explicaţia, exerciţiul, învăţarea prin descoperire, jocul didactic, organizarea

colectivului fiind frontală şi în perechi. Mijloacele de învăţământ utilizate au fost: planşe, jetoane, albume de

artă, diferite obiecte de artizanat, fişiere de tip „Paint”, „Microsoft Power Point”, CD - fond muzical

"Rapsodia română" de George Enescu, iar pentru că lecţia s-a desfăşurat în mediul informatic, am folosit şi

resurse TIC: calculatoare, video-proiector.

ETAPELE

LECŢIEI

OB.

OP.

CONŢINUTUL

ÎNVĂŢĂRII

STATEGII DIDACTICE

EVAL

UARE

Intersubiectivitate

Metode,

procedee,

mijloace

Org. înv. Tip de

învăţare C G I

1.

Moment

organizatoric

2.

Reactualizare

a

cunoştinţelor

3.

Captarea

atenţiei

4.

Anunţarea

subiectului

5.

Prezentarea

cunoştinţelor

/

Dirijarea

învăţării

O1

O2

O3

Asigurarea celor

necesare bunei

desfăşurări a

lecţiei

Definirea liniei

ca element

constructiv şi

decorativ al

spaţiului plastic

Clasificarea

liniilor

Prezentarea unor

obiecte de artă

populară

Rolul decorativ

al liniei„Covoraş

popular”

Prezentarea unui

material PPT şi

analizarea unor

modele

decorative

Se pregăteşte

colectivul de elevi, se

deschid

calculatoarele, se

asigură liniştea.

Elevii vor defini linia

ca fiind urma pe care

o lasă un instrument

de scris în mişcare,

vor reaminti tehnica

folosită în construirea

liniei în duct

continuu, elementul

de bază al

compoziţiei.

Pe baza unui material

PPT, vor clasifica

liniile în funcţie de

diferite criterii.

Vor intra invitaţii

speciali: doi copii

îmbrăcaţi în costume

populare care vor

aduce un covoraş

popular.

Se va analiza modul

de decorare al

costumelor copiilor şi

al covoraşului

Conversaţie

Exerciţiu

Conversaţie

Explicaţie

Observaţie

Material PPT

Calculator

Video-

proiector

Observaţie

Conversaţie

Obiecte de

artă populară

Conversaţie

Explicaţie

Observaţie

Explicaţie

Conversaţie

Albume de

artă

Calculator

Video-

proiector

D

I

R

I

J.

D

I

R

I

J.

D

I

R

I

J.

D

I

R

I

J.

D

I

R

I

J

Recepti

v -

reprodu

ctivă

Operaţi

onală

Recepti

v -

reprodu

ctivă

Recepti

v -

reprodu

ctivă

Recepti

vă

Formati

vă

Formati

vă

Formati

vă

Formati

vă

6.

Aplicarea

cunoştinţelor

7.

Analiza şi

aprecierea

lucrărilor

O4

O5

O6

formate din linii

în lucrări de artă

şi de artizanat

Precizarea

semnificaţiei

culorilor în arta

populară

Realizarea unei

compoziţii

decorative cu

titlul „Covoraş

popular”

Respectarea

celor trei

principiile artei

decorative

(repetiţia,

alternanţa,

simetria)

Participarea la

evaluarea şi

autoevaluarea

lucrărilor

popular. Le voi

prezenta câteva

lucruri despre arta

populară.

Utilizând

calculatorul, elevii

vor evidenţia rolul

decorativ al liniei

prin realizarea unui

covoraş popular în

fişiere de tip „Paint”.

Elevii vor răsfoi

albume de artă în care

vor observa şi analiza

pasajele şi modelele

decorative realizate

din linii.

Într-un un material

PPT, le voi prezenta

elevilor o expoziţie

de artă populară:

costume populare,

vase, ştergare,

covoare.

De-a lungul timpului,

oamenii au transpus

în decorarea hainelor,

obiectelor şi caselor,

gânduri, trăiri şi

sentimente. Prin

diversitatea formelor

şi motivelor, arta

populară a imortalizat

Explicaţie

Observaţie

Exerciţiu

Calculator

Conversaţie

Conversaţie

Exerciţiu

Calculator

CD- fond

muzical

Explicaţie

Conversaţie

Exerciţiu

Calculator

A

T

D

I

R

I

J.

D

I

R

I

J.

I

N

D

E

P

E

N

D

E

N

T

Recepti

v -

reprodu

ctivă

Recepti

v -

reprodu

ctivă

Cogniti

vă

Operaţi

onală

Cogniti

vă

Recepti

vă

Formati

vă

Formati

vă

Formati

vă

Formati

vă

bucuria sau tristeţea,

teama sau curajul,

speranţa sau

deznădejdea, iubirea

sau ura ţăranului

român. Voi prezenta

elevilor un material

în care este expusă

semnificaţia culorilor

în arta populară.

Elevii lucrează pe

calculator. Deschid

un document „Paint”

şi realizează

covoraşul popular

decorându-l cu linii

de diferite mărimi,

grosimi, culori. Voi

asigura ca fond

muzical "Rapsodia

română" de George

Enescu.

Elevii lucrează

respectând principiile

artei decorative:

repetiţia, alternanţa şi

simetria. Salvează

apoi documentul

creat.

Se fac aprecieri

generale şi

individuale.

Elevii realizează un

tur al clasei,

observând lucrările

Bibliografie:

* Programe şcolare pentru învăţământul primar, M.E.C. Bucureşti

* Ilioaia , Maria ,Metodica predarii desenului la clasele I-IV , E.D.P.,Bucuresti , 1981

* Rotaru Maria, Dumbravă Maria, Educaţia plastică în învăţământul primar, Craiova, Editura "Gheorghe

Cârţu Alexandru", 1996

* Şuşală N., Bărbulescu O., Dicţionar de artă - termeni de atelier, Bucureşti, Editura „Sigma", 1993

* Şuşală N., Culoarea cea de toate zilele, Bucureşti, Editura „Albatros", 1982

Câteva lucrări ale copiilor:

realizate de către

colegii lor, făcând

aprecieri şi

autoaprecieri pe baza

criteriilor enunţate.

Noi abordări ale educaţiei timpurii în grădiniţă..

Explorarea materialelor

prof. înv. preşc. Decean Ioana Delia,

G.P.P. Nr.12, Alba Iulia

Am făcut cunoştinţă cu filozofia abordării Reggio Emilia, precum şi cu grădiniţele Reggio cu ocazia

participării la cursul de formare continuă desfăşurat: “Noi abordări ale educaţiei timpurii în grădiniţe”. Am

descoperit un sistem complex care respectă şi aplică multe aspecte fundamentale ale unor nume mari din

psihologia dezvoltării timpurii a copiilor, cum ar fi Piaget sau Vygotsky. În Reggio Emilia, copilul are rolul

central şi puternic, iar educatorul Reggio nu priveşte copilul ca pe un pahar gol care trebuie umplut de adulţi,

ci ca pe un om cu potenţial incredibil, capabil şi competent. În filozofia Reggio Emilia i se recunoaşte

individualitatea fiecărui copil, modul propriu de a descoperi lumea şi de a se exprima.

Principiile în jurul cărora este construit sistemul Reggio Emilia sunt extrem de benefice: copiii

trebuie să aibă control asupra procesului de învăţare; ei trebuie să aibă şansă să descopere lumea prin

atingere, mişcare, auz, văz şi ascultare; copiii trebuie să aibă şansa să fie înconjuraţi de alţi copii şi să aibă la

îndemână materiale pe care să le poată explora; ei au nenumărate căi de exprimare, de gândire şi nenumărate

feluri de a-şi manifesta creativitatea. Filozofia Reggio vede copilul înzestrat cu un potenţial uriaş, inteligent,

competent şi dornic să descopere lumea înconjurătoare, educatorul este privit ca un partener al copilului în

procesul de învăţare.

Departe de a putea afirma că abordarea Reggio poate fi preluată integral de grădiniţele din România,

înclin să crede că multe dintre elementele sale specifice de organizare şi funcţionalitate pot fi adecvate

situaţiei româneşti spre folosul copiilor preşcolari, dar şi pentru ca educatoarele să poată obţine satisfacţii

profesionale, unele dintre ele cu caracter inedit!

În cele ce urmează, menţionez câteva schimbări pe care le-am făcut la grupă, aplicând cele învăţate.

Am conştientizat importanţa creativităţii şi încerc să creez contexte care s-o dezvolte;

Introducerea unor noi materiale, a constituit o provocare atât pentru mine, cât mai ales pentru copii.

Atenţia le-a fost captată foarte uşor, fapt ce i-a stimulat să le exploreze şi să le găsească diverse utilităţi.

Colţul Artă s-a îmbogăţit cu un stand amenajat cu materiale ca: paste, mărgele, materiale din natură,

reciclabile.. toate la îndemâna copiilor. Atenţia le-a fost captată foarte uşor, fapt ce i-a stimulat să le

exploreze şi să le găsească diverse utilităţi..exersându- şi dexteritatea, răbdarea.

Am anunţat părinţii despre intenţia de a ne reorienta spre altfel de materiale: din natură, reciclabile,

paste diverse şi le-am solicitat sprijinul..care, nu s-a lasat aşteptat. Cu cât văd produsele muncii copiilor,

cu atât, se implică mai mult.

Masa cu lumină este o atracţie aparte. Aici, cu ajutorul luminii, copiii cercetează diverse materiale(griş,

orez, şabloane, mărgele, degeţele..) şi-şi dezvoltă creativitatea.

Bucăţi de hârtie, de forme şi mărimi diferite- resturi de la diverse activităţi- valorificate la Colţul de

corespondenţă “Poşta copiilor”. Incă din faza de proiect a stârnit curiozitatea copiilor. Le-au povestit şi

părinţilor despe ce vor face cu aceste cutiuţe poştale. Am constatat că îi ajută pe copii să dobândească

plăcerea si deprinderea de a scrie, de a citi.

Oferim copiilor cât mai multă libertate de exprimare;

Ne-am îndreptat, mai mult, atenţia spre copil, astfel că începem să-i cunoaştem şi să-i înţelegem mai

bine.

Acordăm mai multă importanţă desenului liber şi mâzgăliturilor copiilor- ca urmare, sala de grupă

începe să semene cu o grădiniţă pentru copii, nu doar una de copii;

Explorând materiale am realizat lucrări pe care le-am expus - acestea constituie urme vizibile, la care

copiii să reflecteze, să-şi amintească despre cum au explorat materialele, dar şi o valorizare a muncii lor

şi mai multă atenţie acordată rezultatelor muncii lor.

Am creat un mediu inconjurător unde talentele şi abilităţile native diverse ale fiecărui copil sunt

respectate pe deplin şi hrănite continuu. Masa luminoasă, colţul de corespondenţă, produsele muncii noastre,

materiale reciclabile, din natură şi nu numai..toate se găsesc în grupa “Voiniceii” acum şi copiii sunt foarte

încântaţi.

Au fost experienţe inedite şi extrem de folositoare, abordarea Reggio încurajând: colaborarea între copii,

colaborarea cu părinţii şi colaborarea între cadrele didactice, comunicarea, încrederea, originalitatea,

creativitatea, participarea activă.

Bibliografie:

„Noi abordări ale educaţiei timpurii în grădiniţă”- suport de curs;

Preda, V., Copilul şi grădiniţa, Compania, Bucureşti;

Iucu, R., „Managementul şi gestiunea clasei de elevi”, Ed. Polirom, Iaşi 2000

PLĂCEREA DE A LUCRA

Prof.înv.preşcolar Nicolae Valentina

Grădiniţa Nr. 7, Bucureşti

An de an cei mici aşteaptă cu nerăbdare sosirea iernii, iar când primii fulgi de nea îşi încep dansul lor

magic, bucuria le este nemărginită. Puful moale, alb şi rece îi îndeamnă la joc şi bună dispoziţie, la

manifestarea emoţiilor şi veseliei.

În clasă, la grădiniţă, copiii se manifestă zgomotos cu râs şi bătăi din palme. Cine-i poate opri ?

Chiar şi cei trecuţi de vârsta copilăriei se bucură şi încep să cânte. Ninsoarea place tuturor şi este aşteptată cu

multă nerăbdare.

Când vezi atâta bucurie în jurul tău este imposibil, ca educatoare, să nu îţi pui întrebarea : « Ce aş

putea face pentru a spori această bucurie copiilor ? » Răspunsul poate părea simplu : « Voi picta / desena sau

voi face o activitate practică. »

Atunci când lucrezi la o grupă mare, cu copii obişnuiţi cu diferite tehnici de lucru, problema este

uşor de rezolvat : pui la dispoziţie o multitudine de materiale şi laşi creativitatea celor mici să funcţioneze.

Vei avea sigur nişte surprize foarte plăcute. Dar ce faci când este vorba de copii de grupa mică, abia sosiţi în

grădiniţă din septembrie- octombrie ? În rândurile care urmează voi arăta cum am procedat eu anul acesta şi

la ce rezultate am ajuns în perioada sărbătorilor de iarnă.

După primele săptămâni de grădiniţă, perioada de acomodare, când nu au mai fost probleme majore

legate de despărţirea de familie, încadrarea în regulile şi cerinţele grupului etc. am început să lucrez cu cei

mici tablouri uşoare pentru realizarea cărora ei aveau doar de lipit nişte abţibilduri. Aşa am realizat

« Baloane colorate », « Mingea cu buline », « Rochiţa păpuşii ». Este foarte adevărat că, pentru ca şi copilul

să aibă satisfacţia lucrului împlinit, a fost nevoie ca eu să muncesc ceva mai mult pentru a pregăti materialul

necesar şi să caut abţibilduri potrivite, uşor de desprins de pe coală.

În primele activităţi de acest gen, unii copii au fost puţin speriaţi la gândul că nu vor putea desprinde

abţibildurile dar, după ce le-am demonstrat cât este de uşor, au căpătat încredere şi au terminat lucrările. Le-

am dat posibilitatea să îşi aleagă atât culoarea obiectului cât şi formele şi culorile abţibildurilor cu care l-au

decorat astfel că, la final, majoritatea copiilor şi-au recunoscut lucrarea pusă la expoziţie.

Pasul următor a fost lipirea unor forme decupate de mine cu ajutorul lipiciului solid. Acum a trebuit

explicată tehnica lipirii şi insistat asupra faptului că nu se pune lipici doar în mijlocul formei ci mai ales pe

margine, pe partea necolorată, iar după aplicarea formei pe foaia de hârtie se apasă uşor, uniform, dinspre

mijloc spre margine. Astfel s-au realizat teme ca „Mărul”sau „Morcovul” unde, după aplicarea formei

respective, pentru a face imaginile mai vesele şi vii le-am personificat, copiii punându-le ochi, nas şi gură.

După ce au învăţat să lipească forme mari am trecut la lipirea mai multor forme mici pentru

realizarea întregului. Pe un copac dat, desfrunzit, copiii au lipit frunze de toamnă atât pe crengi cât şi plutind

în aer sau aşezate pe pamânt.

Un alt pas în evoluţia lucrului cu copiii privind abilităţile practice l-a constituit decorarea într-un

spaţiu limitat,cu respectarea modelului ales( repetiţie, alternanţă). În acest sens am realizat mai multe rame

de tablou „Tabloul toamnei”sau „Prietenul meu” pentru realizarea cărora fiecare copil şi-a ales două culori

sau forme cu care să poată face alternanţa/ repetiţia.

Iată-ne ajunşi la momentul magic al începutului de iarnă cu ceva abilităţi practice însuşite, cu dorinţă

de lucru vizibilă, cu ambiţia de a arăta şi altora ce ştim să facem.

Combinând tot ce am învăţat până acum, introducând şi materiale noi de tipul: dischete demachiante,

pânză lipită pe hârtie pentru a se decupa uşor diferite forme, mărgele mici, ornamente colorate pentru

prăjituri etc. am încercat să realizez cu cei mici diferite colaje sub forma tablourilor, felicitărilor,

ornamentelor de Crăciun. Chiar dacă pentru unii ar părea de nerealizat sau mult prea complicat pentru

copilul de grupa mică pot să vă asigur că tot ce veţi vedea în imaginile următoare sunt lucrari realizate de

copiii din grupa mică, adevărat că nu într-o activitate de 10-15 minute ci în ceva mai mult timp pentru unii,

dar sigur sunt realizate cu plăcere şi bucurie.

Teme ca: „Bradul împodobit”, Fulgul de zăpadă”, „Omul de zăpadă” sau „Tabloul lui Moş Crăciun”

sunt abordate la orice vârstă cu multă plăcere şi de aceea le-am realizat şi eu cu copiii de grupa mică. Bradul

a fost asamblat din trei părţi diferite ca mărime, lipite uşor suprapus numai în vârful fiecărei părţi, ornat cu

buline mici abţibild şi rama din buline mai mari, iar omul de zăpadă a fost realizat din dischete demachiante

şi căciula din pânză lipită pe hârtie şi apoi decupată.

Sigur că exemplele pe care le-am dat în acest material sunt doar nişte idei ce pot deveni realitate şi

pot fi îmbunătăţite în funcţie de materialele pe care fiecare le are la îndemână dar şi de imaginaţia

individuală. Ce am vrut să arăt prin acest material este că, încă de la grupa mică se pot face lucruri frumoase

cu copiii dacă ne dorim şi muncim puţin pentru a pregăti materilul necesar. Activităţile practice sunt

importante în dezvoltarea copilului, sunt plăcute şi relaxante, iar dacă sunt desfăşurate sistematic şi constant

duc la dezvoltarea îndemânării, imaginaţiei, gustului pentru frumos, a unor adevărate aptitudini în domeniu.

Magia iernii in ochii copiilor

Inv. Mera Alexandra

ŞCOALA GIMNAZIALĂ “ SIMION BALINT”-Gura Minei

ROŞIA MONTANĂ

JUDEŢUL ALBA

,, Ceea ce e important in artă, e să vibrezi tu insuţi şi să-i faci şi pe alţii să vibreze.“

Arta în sine este un complex educativ într-o permanentă evoluţie . La nivelul copiilor , percepţia

artistică este în formare , iar conversaţiile , exerciţiile , sfaturile , toate au efect in vederea formării

conştiinţei de artist şi perspectivei artistice . Copilul este fascinat de culoare și de ce poate realiza cu ea.

Artele vizuale au menirea de a cultiva spiritual, iar înţelegerea artei începe din copilărie, prin înţelegerea

noţiunilor specifice, prin educaţie, prin limbajul şi gramatica artei.Prin activităţiile de educaţie plastică

putem foarte bine stimula creativitatea şi expresivitatea şcolarilor, putem cultiva sensibilitatea şi capacitatea

de a desprinde, cunoştinţe şi înţelege frumosul din natură, artă şi viaţa socială.Pentru copil, arta este un joc,

un vis, o realitate, culoarea fiind pionul principal:

- un joc - pentru că desenul nu exercită o constrângere pentru copil;

- un vis - pentru că pe foaia de hârtie apar dorinţele conştiente şi inconştiente;

- o realitate - pentru că preocupările de moment ale copilului motivează desenul său.

Copiilor trebuie să li se permită jocul, visul, exprimarea realităţii aşa cum o percep ei.

Învăţând, cunoscând formele de comunicare prin artă, copilul ajunge un mic critic, capabil să aprecieze

valorile artistice, reuşeşte să se împrietenească cu alţi copii prin lucrările elaborate.

Copilul de azi îşi însuşeşte cunoştinţe şi deprinderi practice utile adultului de mâine, care trebuie să facă

viaţa familiei mai frumoasă şi mai bună. Produsele realizate pot deveni, prin comercializare, o sursă de

venituri, care să contribuie la rezolvarea problemelor financiare ale familiei.

Lecţiile de abilităţi practice constituie un bun prilej de aplicare în practică a cunoştinţelor însuşite la

alte obiecte de învăţământ , de consolidare şi aprofundare a acestora. În procesul de predare - învăţare ,

abilităţile practice au o deosebită valoare educativă, contribuind la formarea trăsăturilor morale, la

dezvoltarea spiritului de observaţie , a atenţiei , la dezvoltarea gândirii , imaginaţiei , spiritului lor de

iniţiativă. Faptul că la lecţiile de abilităţi practice elevii vin în contact cu bogăţia de forme şi culori a

obiectelor pe care le execute contribuie la educarea gustului pentru frumos şi face ca ei să nu devină simpli

admiratori.Lucrările pot fi expuse pentru publicul vizitator care poate să vizioneze lucrări de pictură , desen

, colaj iar copilul poate să se evalueze , să constate dacă lucrările lui sunt apreciate sau nu . O astfel de

evaluare completează evaluarea de la clasă unde copiii sunt evaluaţi doar de profesori şi colegi .

Iarna , un anotimp al aşteptării , o vreme potrivită pentru reînvierea amintirilor de aur şi lansarea într-

o călătorie sentimentală , un timp în care te poţi bucura de fiecare oră aduce multe bucurii în sufletele

copiilor prin colinde, mirosul bradului, serbări şi jocurile de iarnă.Atmosfera de Crăciun ne aduce bucurie şi

ne aminteşte cu precădere de anii copilăriei, de emoţia aşteptării împodobirii bradului, de clipa la care visăm

să-l întâlnim pe Moş Crăciun.Dincolo de faptul că este una dintre cele mai importante sărbători creştine,

Crăciunul e aşteptat cu mare entuziasm de toată lumea, indiferent de vârstă, uneori chiar şi de religie. Sigur

te gândeşti cu drag la cadourile lui Moş Crăciun, la colinde, la mirosul de brad şi la vâscul din pragul uşii.

Şi, cu siguranţă, experienţele personale au încărcat astfel de clipe magice cu semnificaţii proprii. Dar mai

mult decât atât, tradiţiile legate de Crăciun aduc simboluri naturale vechi de sute de ani.

În acest sens am realizat o serie de lucrări pe placul copiilor:

OAMENI DE ZĂPADĂ

Taie dintr-o coală albă trei bucăţi in formă de cerc, bucăţile le puteţi lăsa rotunde sau le puteţi tăia pe

margini dăndu-le formă de floare(ca în model), alegeţi o altă coală de hărtie de o altă culoare, decupaţi

nasturii în orice formaă (inimioară, steluţă, cerc, fulg etc.), confecţionaţi o pălărie, crenguţe sau mătura, tot

din hărtie şi începeţi să le lipiţi între ele ,realizănd un frumos om de zăpadă.

BRAZI DE CRĂCIUN

Urmăriţi indicaţiile din imagine cu atenţie şi veţi observa cum se realizează brăduţul. Şablonul il

puteţi realiza cu o carioca pe o coală albă sau verde după preferinţă.

GLOBURI

Printaţi şablonul,după care decupaţi cercurile.Lipiţi 10 cercuri ca în imagine şi apoi uniţi capetele

şi lipiţi-le. Completaţi globul cu cercurile rămase.

În concluzie, se pot face multe pentru educarea spiritului creativ în şcoală şi în afara ei,

BIBLIOGRAFIE

1. Caiet de abilităţi practice

2. ANAMARIA SMIGELSCHI- Micii meşteri mari , facem singuri jucării, Editura Ion Creangă - Bucureşti,

1977

3. Ghid metodologic de aplicare a programelor de Abilităţi Practice şi Educaţie Tehnologică , primar -

gimnaziu ,Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Consiliul Naţional pentru Curriculum - Bucureşti ,2001;

4.Descriptori de performanţă pentru învăţământul primar – Serviciul Naţional de Evaluare şi Examinare -

Bucureşti ,1998.

Activităţilor artistico-plastice- o bucurie în grădiniţă

Prof. înv. preşc. Bregar Elena

Grădiniţa P.P. nr.12 Alba Iulia

Educarea creativităţii la vârsta preşcolară este posibilă şi absolut necesară. Limbajul plastic al

copiilor reprezintă învelişul material al gândirii lor artistice, care face posibil schimbul de idei, sentimente şi

stări emoţionale. De aceea, activitatea plastică din grădiniţă este foarte îndrăgită de copii, ei fiind oricum

atraşi de culoare, de diversitatea tehnicilor de lucru, prin care îţi pot dovedi spontaneitatea, creativitatea şi

pot da frâu liber imaginaţiei şi fanteziei lor. De aceea, unul din scopurile acestor activităţi este de a-i face pe

copii să înţeleagă şi să respecte frumosul din natură şi artă şi de a fi chiar ei înşişi creatori de lucruri

frumoase. Prin aceste activităţi se realizează şi se antrenează la copii, coordonarea oculo-motorie,

dezvoltarea muşchilor mici ai mâinii, simţul proporţiilor, orientarea spaţială.

La vârsta preşcolară, creativitatea copiilor este în stadiu incipient. Prima formă de exprimare grafică

a copilului mic este mâzgălitura. Aceasta are un înţeles pentru el, deşi adulţii nu percep reprezentarea.

Treptat, cu ajutor şi perseverenţă, copiii învaţă să redea obiecte sau chiar imagini respectând realitatea.

Desenul nu este doar o modalitate de autocunoaştere şi de autodezvoltare, ci şi un mijloc de comunicare şi

de intrare în relaţie cu alte persoane, prin utilizarea desenului în grup. Culorile alese, tipul de instrument

pentru desen, modul în care desenează, suprafaţa ocupată pentru a se exprima, toate acestea sunt detalii

foarte importante pentru cunoaşterea persoanei.

Activităţile artistico-plastice constituie un important mijloc de dinamizare a vieţii psihice a copilului,

a proceselor sale intelectuale, afectiv-voliţionale şi motivaţionale. Artele plastice contribuie în mod deosebit

la educaţia estetică a preşcolarilor formând şi dezvoltând: spiritul de observaţie, atenţia, reprezentările

spaţiale, imaginaţia creatoare, interesul şi plăcerea de a desena, de a colora, de a modela. Desenul îi ajută să

comunice, să accepte şi să colaboreze. Desenele şi picturile se pot utiliza în diferite moduri şi cu multiple

obiective. Prin desen şi pictură copilul îşi exprimă sentimentele, trăirile, nevoile, se exprimă pe sine,

descoperindu-şi astfel identitatea. Pictura, ca şi desenul, este un joc, un dialog între copil şi adult, este un

mijloc de comunicare. Desenul rămâne întotdeauna un mod de a descrie povestea care nu poate fi spusă în

cuvinte. Culorile, hârtia, creta îl pot stimula pe copil să povestească diferite întâmplări, să scoată la iveală

scene din viaţa sa, pe care nu le poate exprima altfel. Povestea desenată de copil relevă foarte clar trăirile şi

sentimentele copilului.

Activitatea de pictură se desfăşoară diferit de cea de desen, prin faptul că se utilizează instrumente

diferite (pensula, acuarele, pasta de dinţi, paie, dopuri de plută etc.), păstrându-se aceleaşi teme sau se pot

alege şi altele, în funcţie de context şi de vârsta copilului. Prima formă de exprimare prin pictură la copiii

mici este dactilopictura sau pictura cu degetul. La această vârstă, copiii nu au bine dezvoltaţi muşchii mici ai

mâinii şi nu îşi pot coordona bine mişcările, fiindu-le foarte greu să picteze cu pensula. De aceea, învaţă să

picteze mai întâi cu degetul, picături de ploaie, sau fulgi de zăpadă, urmărind ca mai apoi să utilizeze

pensula sau alte instrumente (vată, ştampile cu dopuri si alte materiale). La vârsta de 6-7 ani copiii cunosc

culorile de bază şi le aplică în practică.

În cadrul activităţilor artistico-plastice referitoare la anotimpul iarna s-au folosit diverse tehnici în

realizarea lucrărilor pe diverse teme: “Bradul împodobit”, “Bucuriile iernii”, “Ninge cu fulgi mari” –

Pictura (dactilopictură, ştampilare cu diverse materiale), Felicitări de Crăciun, etc, folosindu-ne de

creativitatea şi imaginaţia copiilor. Tehnica desenului cu ceară presupune desenarea cu resturi de lumânari a

modeluilui dorit peste care se aplică uniform acuarela bine diluată pe întreaga suprafaţă. Se poate repeta

dupa ce s-a uscat desenând din nou cu ceară şi repetând aplicarea acuarelei cu o nuanţă din ce în ce mai

intensă. Această tehnică a fost aplicată în cadrul activităţii artistico-plastice, pentru realizarea fulgilor de

zăpadă, fiind foarte îndrăgită de copii. Copii au observat că în momentul în care aplicau acuarela pe partea

cu ceară, acuarela nu se aplica, astfel se puteau observa cu uşurinţă modelul fulgilor de zăpadă, realizând o

lucrare frumoasă de iarnă. O altă tehnică utilizată este tehnica amprentei sau dactilopictura care are o

deosebită valoare în realizarea unor lucrări deoarece fiecare deget are o altă amprentă. Aplicând aceste

amprente pentru a executa un model sau liber pe o suprafaţă, tabloul va fi cât mai reuşit. Aceată tehnică am

folosit-o la decorarea bradului de crăciun (globurile), sau la colorarea fulgilor de zăpadă. Tehnica picturii cu

palma se unge palma cu un strat de vopsea mai concentratăşi aplicând o apoi apăsat pe suprafaţa de decorat

se obţine o pată care sugerează un model oarecare ce poate fi completat cu ajutorul dactilopicturii sau cu

pensula, obţinându-se astfel difetite imagini.

Activitatea artistico-plastică este un cadru ideal pentru descoperirea aptitudinilor, este o activitate

care produce plăcere. Prin activitatea artistico-plastică copiii sunt ajutaţi să vadă frumosul. Perioada

preşcolarităţii constituie perioada de maximă receptivitate, sensibilitate, mobilitate şi flexibilitate psihică.

Vârsta preşcolarităţii este vârsta imaginaţiei, a fanteziei şi jocului, în care copilul are posibilitatea de a-şi

exterioriza sentimentele şi trăirile în mod imaginativ-creativ. Preşcolarul devine participant activ la propria

sa formare, se accentuează astfel caracterul formativ al învăţământului actual modern. Motivaţia copilului

pentru activităţile artistico-plastice şi practice este nevoia de exprimare a propriilor trăiri, nevoia de a reda

imaginea într-un mod artistic sau plăcerea de a povesti în imagini. Dintre limbajele artei, limbajul plastic

este cel mai apropiat preşcolarului. Acest limbaj are misiunea de a echilibra şi de a armoniza relaţiile

copilului cu natura, cu sine. Rolul educatoarei este de încurajare, de sensibilizare a copilului în faţa

frumosului, de instrumentare a acestuia cu limbajul şi operaţiile specifice artei plastice. Pentru reuşita

educaţiei prin artele plastice se impun anumite cerinţe: a lăsa copilului deplina libertate de exprimare,

educatorii stimulând şi sugerând, mai puţin impunând. Desenul spontan exprimă personalitatea copilului,

interesele, preferinţele lui. Acesta trebuie îndrumat fără a-i înăbuşi creaţia personală, punându-i la îndemnă

materiale, tehnici, modalităţi de exprimare.

Pentru mulţi copii, grădiniţa reprezintă o “prima şansă”- ocazia de a căpăta un alt sentiment al sinelui

şi o altă viziune asupra vieţii, decât ceea ce li s-a oferit acasă. Un cadru didactic care îi transmite unui copil

încredere în potenţialul şi calităţile sale poate fi un antidot puternic faţă de familie în care o asemenea

încredere lipseşte sau în care copilului i se transmite contrariul. Un educator, tratând copiii cu egală

consideraţie, poate să aducă o iluminare pentru copil care se luptă să înţeleagă relaţiile umane şi care provine

dintr-o casă unde o asemenea consideraţie este inexistentă. Arta are o mare forţă educativă. Aceasta face

apel la sentimentele copilului, îi antrenează activ aspectul afectiv şi îl pregăteşte pentru scris. Operele celor

mici transmit un mesaj emotiv, a cărei receptare este condiţionată de capacitatea oamenilor de a obţine

disponibilităţi de înţelegere a limbajului şi a intui starea creatorului.

Planificarea activităţilor artistico-plastice pentru realizarea temelor specifice anotimpului iarna

Data Obiective operaţionale Tematica Tehnici de realizare

Decembrie Să utilizeze corect culori pentru a reda

tema

„Artificii colorate” Stropire, suflare

Să realizeze o compoziţie decorativă

folosind: punctul, linia modulată, pata

de culoare, culorile calde si reci;

“Cizma lui Moş

Nicolae”

Pictură, ştampilare

Să aplice culoarea pe suprafaţa dată

cu degetul;

Să execute punctul într-un spaţiu dat.

“Bradul de Crăciun” Pictură, ştampilare

Să picteze şi să decoreze felicitări

folosind tehnicile învăţate.

„Felicitări de crăciun” Pictură

Ianuarie Să traseze linii orizontale într-un

spaţiu liber cu ceracolor;

Să aplice culoarea pe suprafaţa dată

cu ajutorul pensulei.

Bucuriile iernii Desen cu ceracolor

acoperit cu fond de

culoarea albastra cu

ajutorul acuarelelor

Să redea contrastul cald-rece; Oameni de zăpadă Pictură

Februarie Să aplice culoarea pe suprafaţa liberă

cu pensula pentru a obţine fondul;

Să obţină fulgii de nea prin

ştampilare.

(Fenomene specifice

anotimpului iarna)-

,,Ninge,,

Ştampilare cu diverse

materiale

Să picteze folosind tehnicile învăţate La săniuş Pictură

Bibliografie:

1. D.Lungu, ,,Tehnici de desen şi pictură aplicate în grădiniţă”

2. Elena Barboni, Maria Boşneag - Pictura mai mult decât o joacă - ghid opţional şi caiet de lucru pentru

copiii de 3-7 ani, Editura Emia, Deva, 2002

3. Gârboveanu, Maria, Desenul şi culoarea – activitate ludică, în Copilul şi jocul, E.D.P., Bucureşti, 1975;

4. Maria Calcii, Stela Cemortan - Dezvoltarea creativităţii la preşcolari., Editura Universitas, Chişinău,

2001.

5.Popa , V- Activităţi de educaţie plastică în grădiniţă, Editura V& I. Integral, Bucureşti, 2000

OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE IARNĂ ÎN TELEORMAN

Prof. VOICU MARIANA

Cercetarea tradiţiilor şi obiceiurilor suscită adesea nu doar un interes ştiinţific al celui care s-a format

la „şcoala umanistă”, ci poate semnifica şi o anumită atitudine empatică a celui care nu s-a rupt definitiv de

„zestrea” moştenită de la înaintaşii noştri, depozitari ai unor valori perene.

A cunoaşte credinţele şi obiceiurile zonei în care te-ai născut şi format îţi lărgeşte orizontul cultural,

te plasează într-un alt context, îţi oferă un alt statut printre semeni, îţi dă dreptul la propria identitate.

Aceste tradiţii sunt mai pregnant prezente în zonele rurale deoarece au fost mai puţin atinse

de practicile economice moderne şi de dezvoltarea tehnologică.

Din păcate, unele dintre aceste manifestări ale bucuriei umane sunt pe cale de dispariţie, dar în zilele

noastre există o largă varietate de instrumente care ne pot ajuta să consevăm frumuseţea autentică a acestei

moşteniri culturale.

Şcoala este cadrul în care copiii învaţă să se poarte în societate, să ia contact cu personalităţi şi chiar

culturi diferite. Dirijarea lor spre o atitudine de promovare a valorilor naţionale vine în întimpinarea nevoilor

fundamentale ale societăţii noastre, şi anume acelea de a-şi păstra o identitatela care să se raporteze

permanent. Chiar dacă tendinţa epocii contemporane este de a se rupe de o parte dintre datini şi de valorile

pecare acestea le susţin, fiecare dintre noi avem o mare datorie - aceea de a ne şti tradiţiile şi obiceiurile.

Obiceiurile legate de sărbători fac parte din cultura tradiţională a neamului nostru, iar păstrarea

acestor datini este o mărturie vie a faptului că avem o conştiinţă a neamului din care facem parte.

Printre obiceiurile tradiţionale, cele ale sărbătorilor de iarnă ocupă, datorită amploarei lor, un loc

deosebit. Sărbatorile de iarnă sunt, înainte de toate, sărbătorile schimbării anului. Ele se desfăşoara între 24

decembrie şi 7 ianuarie şi au ca punct central Crăciunul şi Anul Nou.

Repertoriul lor bogat cuprinde : colindele - colinde propriu-zise, colinde de copii - urările de belşug şi

recolta bogată cu pluguşorul şi cu buhaiul; irozii, ieslea şi teatrul popular cu tematică haiducească. Prin

numarul lor mare, prin frumusetea muzicii şi poeziei lor, colindele domină sărbătorile Crăciunului.

Termenul „colindă” este de origine latină şi provine de la cuvântul latin

„calendae” derivat din verbul „călare”, „a vesti”.

Colindatul se desfăşoară, mai întâi, în noaptea de 24 spre 25 decembrie, fiind cunoscut sub numele

de „Moş Ajun”.

Noaptea de Ajun este noaptea bucuriei, căci este momentul când se naşte Mântuitorul. Acesta este

motivul pentru care colindătorii exclama: „Sculaţi, sculaţi boieri mari!”, „Că nu-i vremea de dormit,/ că-i

vremea de-mpodobit”.

De sărbătorirea Crăciunului şi Anului Nou, noi, românii, avem o mulţime de datini. Dintre acestea

amintim Pomul de Crăciun, Steaua, colindele, Vicleimul sau Irozii (un fel de teatru religios datând din

primele veacuri ale creştinismului) care contribuie la frumuseţea acestor zile, în care toate supărările şi

necazurile se uită şi toţi oamenii se bucură. De sărbătoarea Crăciunului, cel mai frumos obicei este colinda.

Colindele sunt cântecele cu care copiii, tinerii şi cei în vârstă întâmpină pe Hristos pe pământ. Aceste tradiţii

s-au păstrat de pe vremea romanilor. Vechile petreceri păgâne de la începutul lui ianuarie, aşa numitale

calende, s-au preschimbat cu timpul în sărbători creştineşti. Colindele de Crăciun narează viaţa zbuciumată a

Mântuitorului. Lumea întreagă are nevoie de colindele copiilor, de frumuseţea colindelor şi de chipurile

vesele şi frumoase ale colindătorilor.

Obiceiurile de iarnă au o largă răspândire, ele debutează la 24 decembrie şi se termină la 7 ianuarie,

marcând trecerea de la anul vechi la anul nou, fiind legate, de bunăstarea individului, a familiei şi a

colectivităţii. “Colindatul” se desfăşura, mai întâi, în seara şi noaptea dinspre 24 decembrie, fiind cunoscut şi

sub numele de “Moş Ajun”. Colindătorii aduc urale de belşug şi voie bună. Astăzi colindatul a rămas mai

ales pe seama copiilor. Colindatul se desfăşoară în după-amiaza şi seara zilei de 31 decembrie, de Anul Nou.

Copiii şi tinerii în cete mici, umblă pe la case cu “Bădica Traian”, cu “Buhaiul” şi cu “Steaua mascată”. Între

Crăciun şi Bobotează colindătorii umblă cu Steaua, obicei de demult. Cei care umblă cu Steaua cântă

colinde care amintesc de naşterea Mântuitorului, viaţa Domnului şi alte fapte din viaţa lui pământească.

Copiii trec pe sub fereastră şi strigă: “Cine primeşte/ Steaua frumoasă/ Şi luminoasă/ Cu colţuri multe/ Şi

mărunte/ De la naşterea/ lui Hristos/ Dăruite. Steaua este poftită în casă (ori la fereastră) şi atunci copiii

încep a cânta. Înainte de revărsatul zorilor, copii merg cu “Sorcova “, confecţionată dintr-o creangă de pom

înmugurit sau busuioc.

“Cloapetele”, o manifestare specifică unor sate teleormănene se practică şi în seara de Anul Nou,

când băieţii, în cete de câte 2-3, trosnesc din bice şi sună din clopote în faţa caselor.

“Pluguşorul” este un obicei cu caracter agrar, prin excelenţă, aspect demonstrat prin recuzita folosită

(plug, buhai, tălăngi, bice). Textul “Pluguşorului” evocă cultivarea pamântului şi muncile agricole: aratul,

semănatul, seceratul, legatul snopilor, treieratul, sfîrşind cu măcinatul şi coptul pâinii.

Tot în seara de Anul Nou, tinerii umblau pe la case pentru “Pusul căciulilor”, ”Învârtirea inelului”,

”Însemnatul oilor”. Pentru a afla cum va fi timpul în anul nou, cei vârstnici aşezau 12 foi de ceapă

(corespunzatoare celor 12 luni ale anului), pe care puneau puţină sare.

În categoria obiceiurilor de iarnă se înscriu şi cele gen spectacol practicate atât de Crăciun, cât şi de

Anul Nou cum ar fi ”Capra”, ”Ursul”, “Barza”. “Capra” este cel mai răspândit (în localităţile Plosca,

Conţeşti, Bragadiru, Roşiorii de Vede. Un spectacol de măşti este şi “Brezoiul”, întalnit la Tigăneşti,

Poroschia şi Brânceni. “Irodul”, “ Jianul” şi “Curcanii” sunt manifestări de tipul teatrului popular. Cu

“Irodul” umblă un grup format din 9 flăcăi, cu o costumaţie pentru acest obicei cu care se umblă de

Crăciun, Anul Nou, Bobotează şi de Sf. Ioan Botezatorul. Obiceiul are un subiect religios, în centrul căruia

se află regele Irod, cel care a încercat să-l omoare pe copilul Christos.

Cu “Jianul” se colindă de Crăciun şi Anul Nou, el fiind un spectacol de teatru haiducesc format din 9

sau 12 personaje (în localităţile Plosca, Buzescu, Poroschia , Cervenia). “Curcanii” reprezintă un spectacol

inspirat din Războiul de Independenţă de la1877-1878, el aparând pe la 1900.

Pe 7 ianuarie de Bobotează se desfaşoară ”Iordănitul”, iniţial o practică cu caracter religios, dar

astăzi este doar un pretext de apropiere între fete şi flăcăi.

Este nevoie de neobosită şi repetată întoarcere la „izvoare” sau de autocunoaştere prin lumina

sărbătorii care îl înalţă pe om la adevărata valoare a omenirii lui.

BIBLIOGRAFIE

1. Nicolae Constantinescu, Alexandru Dobre, ”Etnografie şi folclor românesc”, Editura Fundaţiei România

de Mâine, Bucureşti, 2005

2. Maria Bâtca, Vlad Bâtca, ”Zona etnografică - Teleorman”, Editura Sport- Turism, 1995

3. Mihai Pop, ”Îndreptar pentru culegerea folclorului” ,Editura Grai şi suflet, 2007

OBICEIURI ŞI TRADIŢII ROMÂNEŞTI

Prof. Inv.primar si prescolar Trif Mariana Gabriela

Gradinita cu P.P. Nr.3 Simleu-Silvaniei

Trăim într-o epocă în care adevăratele valori culturale, tradiţiile şi obiceiurile populare se pierd treptat,

iar noi dascălii avem datoria de a transmite generaţiilor viitoare portul si folclorul, tradiţia valorilor autentice

ale istoriei româneşti.O ţară fără istorie nu poate dăinui peste veacuri. Autori ca Alecsandri, Eminescu,

George Coşbuc, Ion Creangă, M. Sadoveanu au scris despre neamul nostru românesc şi ne-au îmbogăţit

spiritual, dăinuind peste generaţiile viitoare în mintea urmaşilor.Tradiţiile sunt tezaurul sufletului românesc

şi avem obligaţia să le păstrăm şi să le ducem mai departe fiindcă doar aşa vom fi demni să vieţuim pe

plaiurile unde s-a zămislit neasemuita alcătuire de cuvinte româneşti... „pe-un picior de plai, pe-o gură de

rai”.

La români sărbătorile de iarnă în special Crăciunul sunt sărbătorile de suflet.Amintirea copilăriei

ce ne revine puternic în suflet şi în minte ,zăpezile bogate şi prevestitoare de rod îmbelşugat,colindele şi

clinchetele de clopoţei,mirosul proaspăt de brad dar şi de cozonaci,nerabdarea aşteptării darurilor sub pomul

de iarnă toate crează în sânul familiei o atmosferă de linişte si iubire. Decembrie este luna cadourilor şi a

sărbătorilor de iarnă (Sfântul Nicolae, Crăciunul si Anul Nou) .

Probabil că nimic altceva nu poate defini mai bine spiritul unui popor decât străvechile sale tradiţii si

obiceiuri. Călătorul vestic va fi surprins să descopere în România un loc plin de legende, mituri şi tradiţii

păstrate de-a lungul secolelor.Definită dinăuntrul ei, subiectiv, mitologia este o încercare globală de

cunoaştere absolută a universului, deci o filosofie incluzând demersul mistic şi o ştiinţă generală excluzând

experimentul, şi care se constituie în orice cultură primitivă, operând cu mijloace magice şi manifestându-se

prin adaptarea concretă epică a abstracţiilor şi a fenomenelor superioare la situaţia psihosocială dată, ca şi

prin explicarea simbolică a acestora. Iată câteva din frumuseţea tradiţiilor românesti ce se ţin la sărbatorile

calendaristice sau la momentele importante din viaţa românilor care au rolul de-a ne îmbia cu farmecul lor.

Sfântul Nicolae: din luna decembrie e sărbatoarea, atât de aşteptată de copii, a Sfântului Nicolae. Câţi

dintre noi nu am aşteptat cu înfrigurare dimineaţa de 6 decembrie pentru a se uita dacă Moşu' a lăsat ceva în

ghetele pregătite de cu seară? Acest obicei al darurilor aduse de Moş Nicolae, s-a implementat mai mult la

oraş. Este posibil să fie un împrumut din ţările catolice, unde Moş Crăciun este cel care pune daruri în ghete

sau ciorapi anume pregătiţi. Copiilor din România li se poate întâmpla ca Moş Nicolae să aducă şi câte o

vărguţă (pentru cei obraznici). Rolul de ocrotitor al familiei cu care a fost învestit de religia ortodoxă Sfântul

Nicolae îi dă dreptul să intervină în acest fel în educaţia copiilor.Povestea lui Moş Crăciun începe cu un

bătrân numit Sfântul Nicolae, episcopul din Myra. Se spune că el posedă puteri magice şi a murit în 340 a.H.

şi a fost îngropat în Myra.Târziu, în secolul XI, soldaţii religioşi din Italia au luat rămăşiţele sfântului cu ei

înapoi în Italia. Ei au construit o biserică în memoria lui, într-un oraş port din sudul Italiei. Curând, pelerinii

creştini din toată lumea au venit să viziteze Biserica Sfântului Nicolae. Ei au luat legenda lui Moş Nicolae în

locurile lor natale. Legenda s-a răspândit în toată lumea şi a luat caracteristicile fiecărei ţări.O altă poveste

legată de Sf.Nicolae este aceea că acesta ar fi fost un rege care la un moment dat şi-ar fi împărţit averea

copiilor,de aici şi obiceiul să primească cadouri copiii în noaptea de Moş Nicolae.

Crăciunul mai este numit şi sărbătoarea familiei, este sărbătoarea când toţi se reunesc părinţi ,copiii

nepoţi îşi fac daruri,se bucură de momentele şi atmosfera din jurul mesei,cu credintă ca prin cinstirea cum se

cuvine a sărbătorii vom avea un am mai bun si mai bogat.La sate sunt pastrate mai bine tradiţiile si

obiceiurile specifice acestei sărbători .Repertoriul tradiţional al obiceiurilor şi tradiţiilor româneşti cuprinde

pe lângă colindele propriu-zise - cântece de stea, pluguşorul, sorcova, vasilica, jocuri cu măşti (ţurca, cerbul,

brezaia), teatrul popular, dansuri (căluţii, căluşerii) - şi o seamă de datini, practici, superstiţii, ziceri, sfaturi

cu originea în credinţe şi mituri străvechi sau creştine,care exprimă înţelepciunea populară, realul sau

fantasticul, fiind totodata esenţe ale bogăţiei noastre spirituale.

Colindatul: pentru cea mai aşteptată sărbătoare din decembrie, românii au apelat în egală măsură la

tradiţie, ştiind să accepte şi obiceiuri mai recente. Obiceiul colindatului a înglobat în el nu numai cântec şi

gest ritual, ci şi numeroase mesaje şi simboluri ale unei străvechi spiritualităti româneşti. El s-a păstrat

asociindu-se cu celebrarea marelui eveniment creştin care este Naşterea Domnului Iisus Hristos. În ajunul

Crăciunului, pe înserat, în toate satele din ţară, începe colindatul. Copiii cu steaua vestesc Naşterea

Domnului şi sunt primiţi cu bucurie de gazdele care îi răsplătesc cu mere, nuci şi colaci.Băieţii mari,flăcăii,

merg cu ,,Viflaimul”,adică îşi asumă nişte roluri:Irod,Magii,Păstorii.Ei umblă pe la casele oamenilor şi

susţin un mic spectacol în urma căreia sunt răsplătiţi ,în majoritatea cazurilor cu bani.

Anul nou: pentru cel mai important moment, trecerea în noul an, pregătirile se reiau. În săptămâna

dintre Crăciun şi Anul Nou, în toate satele cetele de flăcăi se pregătesc pentru "urat", sistem complex de

datini şi obiceiuri. Pe înserat, în ajunul anului sunt aşteptaţi să apară "Ursul", "Capra", "Bunghierii",

"Căiutii", "Malanca", "Jienii", "Mascaţii" ,,,Pluguşorul”, ,,Sorcova”etc.

Când se apropie miezul nopţii către noul an, ţăranii obişnuiesc să prevadă cum va fi vremea în anul ce

vine. Se folosesc de foile unei cepe mari pe care le desprind şi le aşează în ordine, numindu-le după lunile

anului. În fiecare din ele pun puţină sare. A doua zi, de Sfântul Vasile, cel ce dezleagă vrăjile şi făcăturile, ei

vor verifica cât lichid a lăsat sarea topită în fiecare foaie. Aşa vor şti (pentru că în mod misterios cantităţile

sunt diferite) dacă vor avea secetă sau ploaie şi în ce lună anume.

În dimineaţa de Crăciun e bine să ne spălăm cu apa curată, luată dintr-un izvor sau fântână în care

punem o monedă de argint, pentru ca tot anul să fim curaţi ca argintul şi feriţi de boli.

BIBLIOGRAFIE

1. Mică enciclopedie de tradiţii româneşti, Ion Ghinoiu, Ed. Enciclopedică, 2001

2. Sărbători şi obiceiuri, C.Brăiloiu,Ed. Enciclopedică, 2010

3. Obiceiuri şi tradiţii de Crăciun, M.Mitroi, Ed. Autorul, 2011

Educarea creativităţii la preşcolari prin activităţile artistico-plastice şi practice în grădiniţă

Prof. Ciurduc Maria-Isabela

Pe parcursul preşcolarităţii se înregistrează ritmurile cele mai pregnante în dezvoltarea

individualităţii umane şi unele din cele mai semnificative achiziţii cu ecouri evidente pentru etapele

ulterioare ale dezvoltării sale.

Recetivitatea şi curiozitatea copilului, bogăţia imaginaţiei, tendinţa sa spontană către nou, pasiunea

pentru fabulaţie, atmosfera sau climatul psihosocial în care îşi desfăşoară activitatea copilul pot fi

,,alimentate” şi puse adecvat în valoare prin solicitări şi antrenamente corespunzătoare care astfel pot oferi

multiple elemente pozitive în stimularea şi cultivarea potenţialului creativ propriu vârstei preşcolare. La

această vârstă copilul are tendinţa de a exprima în lucrările lui, bazându-se pe experienţa personală. De

aceea este bine să se acorde copilului libertatea de idei, de a găsi mijloace şi forme de prezentare a propriilor

impresii despre lume, în care să se reflecte emoţiile şi sentimentele trăite. Reprezentările plastice ale

copilului evoluează treptat spre o redare cât mai realistă, alteori intervine imaginaţia creatoare şi trece spre

fabulaţie, spre ireal.

Copiii de vârstă preşcolară creează cu migală şi pricepere, sub îndrumarea atentă a unui adult, lucrări

practice şi plastice originale, interesante prin multitudinea materialelor utilizate şi a tehnicilor de lucru

folosite.

Activităţile practice şi plastice sunt îndrăgite de copiii. Prin intermediul lor, preşcolarii intră în

contact cu unele forme simple de muncă fizică şi intelectuală, permiţând atât dezvoltarea capacităţilor fizice

ale copiilor, cât şi a celor intelectuale şi formara unor deprinderi practice de muncă.

Prin desfăşurarea activităţilor practice şi plastice putem educa şi dezvolta multe procese psihice şi se pun

bazele unor însuşiri de personalitate; spiritul de initiaţivă dorinţa de a lucra în colectiv şi creativitatea.

La vârsta preşcolară, tehnicile care se pot folosi în activităţile artistico-plastice şi în activităţile

practice sunt: tehnica firului de aţă, tehnica ştampilării, tehnica culorilor umede, tehnica petei de cerneală,

tehnica dactilopicturii, tehnica jetului de aer, tehnica desenului cu lumânarea, tehnica modelajului, colajului

şi a desenului cu creta, tempera, acuarela.

Prin folosirea diversificată a tehnicilor de lucru, copiii îşi dezvoltă capacitatea de expunere artistico-

plastică, având posibilitatea de a comunica prin mijloace diverse propriile idei, trăiri, sentimente.

Familiarizarea copiilor cu unele tehnici noi de lucru le măreşte curiozitatea şi imprimă activităţilor artistico-

plastice un caracter atractiv şi creativ.

Prima formă de exprimare grafică a copilului mic este măzgălitura. Aceasta are un înţeles pentru el,

deşi adulţii nu percep reprezentarea. Desenul nu este doar o modalitate de autocunoaştere şi de

autodezvoltare, ci şi un mijloc de comunicare şi de intrare în relaţie cu alte persoane, prin utilizarea

desenului de grup. Desenul îi ajută să comunice, să accepte şi să colaboreze. Desenele şi picturile se pot

utiliza în diferite moduri şi cu multiple obiective.

Culorile, hârtia, creta îl pot stimula pe copil să povestească diferite întâmplări, să scoată la iveală

scene din viaţa sa, pe care nu le poate exprima altfel. Povestea desenată de copil relevă clar trăirile şi

sentimentele copilului.

Copilul trebuie să înveţe cum să combine şi cum să îmbine. Copilul nu poate să înveţe prin

explicaţie, demonstraţie, ci doar prin activitate practică. A fi creator înseamnă a fi capabil să stabileşti

legături artistice noi, neaşteptate, între cunoştinţele dobândite sau între acestea şi cele noi, a face combinaţii

cu o anumită intenţie întrucât activitatea creativă are întotdeauna un scop clar conturat. Copilul trebuie lăsat

să exploreze lumea înconjurătoare ca apoi să poată să utilizeze ideile sale originale.

Activităţile incluse în Domeniul Estetic şi Creativ constituie cadrul şi mijlocul cel mai generos de

activare şi stimulare a potenţialului creativ. Arta îl pregăteşte pe copil să trăiască în frumuseţe, în armonie,

să respecte frumosul. Cuvintele, sunetele, culorile, formele plastice sunt mijloace de exprimare, de

exteriorizare, a dorinţelor, a aşteptărilor, relaţiilor cu ceilalţi, a problemelor.

Sensibilitatea artistică se construieşte pe baza afectivităţii, intuiţiei şi fanteziei, în funcţie de

măiestria educativă a educatoarei şi de caracteristicile mediului în care se formează.

În ceea ce priveşte evaluarea, activităţile artistico-plastice şi practice implică o analiză complexă,

deoarece se referă atât la produsul muncii copiilor, cât şi la cunoştinţele despre materiale şi caracteristicile

acestora, precum şi la utilizarea tehnicilor de lucru specifice vârstei în scopul prelucrării acestora şi realizării

unor produse simple, dar şi la o analiză a comportamentului şi atitudinii copiilor faţă de creaţiile lor.

Rolul educatoarei este de încurajare, se sensibilizare a copilului în faţa frumosului, de instrumentare

a acestuia cu limbajul şi operaţiile specifice artei plastice.

Întreaga paletă de activităţi desfăşurate în cadrul pocesului instructiv-educativ din grădiniţă, cu

precădere cele din Domeniul Estetic şi Crativ, sub atenta îndrumare şi măiestrie a educatoarei, contribuie în

mod deosebit la cultivarea capacităţii creative a copiilor, dându-le posibilitatea să perceapă frumosul din

artă, natură şi societate şi să-l redea într-o manieră original, îmbogăţindu-şi orizontul de cunoaştere.

Exemple de jocuri introductive şi finale ce vin în sprijinul activităţlor artistico-plastice

a) ,,Ce-ţi sugerează culoarea?”

Mod de desfăşurare: educatoarea ridică cartonaşul ( roşu) şi îi întreabă pe copii: ,,Ce-ţi sugerează această

culoare?” Ex: Roşu- măr, foc etc . Aşa se continuă cu diferite culori .

Necesar: Cartonaşe colorate

b) ,,Găseşte culorile potrivite!”- joc pentru cunoaşterea şi utilizarea culorilor caracteristice

anotimpurilor.

Mod de desfăşurare: copiii vor alege eşarfe colorate specifice anotimpurilor după cum urmează: de ex

primăvara : verde, roz , alb etc . Cu ajutorul lor vor realiza un mic peisaj specific respectivului anotimp.

Necesar: eşarfe de toate culorile specifice anotimpurilor.

c) ,,Recunoaşte culoarea !”

Mod de desfăsurare: copiii stau în cerc, în mijlocul cercului este aşezat materialul didactic. Educatoarea

spune: ,,Flutură fanionul de culoarea verde!, copilul indicat merge şi alege fanionul ce are culoarea indicată,

trage sârma prin el şi-l flutură . Jocul continuă până când vor fi fluturate toate fanioanele reprezentative

culorilor indicate.

Educatoarei îi revine sarcina de a încuraja orice încercare a copilului, utilizând metode de stimulare a

creativităţii, folosind cât mai multe procedee de obţinere a unor forme spontane.

TRADIȚII SI OBICEIURI DE IARNĂ

PROF. IOSIF DANIELA

GRĂDINIȚA P.P. NR. 7 DEVA

De la Sfântul Nicolae până la Sfântul Ion românii se simt în sărbători. Cel mai important este

Crăciunul considerat ca sărbătoarea naşterii Domnului nostru Iisus Hristos. Oamenii au adaptat-o creând

tradiţii si obiceiuri conform culturii lor specifice. Acest obicei din seara Sfântului Nicolae a luat naştere la

oraş şi s-a răspândit şi în mediul rural. Fiecare trăieşte din plin sărbătorile, însă nu toată lumea cunoaşte

adevăratele istorii şi semnificaţii ale datinilor de iarnă.

Legenda istoriei lui Moş Nicolae vorbeste despre un nobil sărac care avea 3 fete pe care nu le putea

mărita din cauza situaţiei financiare precare. Se spune că Nicolae de Mira, înainte de a deveni Sfânt, a decis

să-l ajute pe acest nobil lasând câte un săculeţ cu aur la uşa casei acestuia de fiecare dată când una dintre

cele trei fete a ajuns la vârsta măritişului. Vrând să ştie cine îi face aceste cadouri, nobilul a urmărit la cea

de-a treia fată uşa casei. Povestea spune că Nicolae s-a urcat pe acoperiş şi a dat drumul săculeţului prin

hornul casei în nişte şosete puse la uscat. Astfel s-a născut ideea ciorapilor atârnaţi la gura sobelor şi a

şemineelor în care se primeau cadourile.

Crăciunul mai este numit şi sărbătoarea familiei, este sărbătoarea când toţi se reunesc părinţi ,copii

nepoţi îşi fac daruri,se bucură de momentele şi atmosfera din jurul mesei,cu credintă ca prin cinstirea cum se

cuvine a sărbătorii vom avea un an mai bun si mai bogat.La sate sunt păstrate mai bine tradiţiile si

obiceiurile specifice acestei sărbători.Repertoriul tradiţional al obiceiurilor şi tradiţiilor româneşti cuprinde

pe lângă colindele propriu-zise - cântece de stea, pluguşorul, sorcova, jocuri cu măşti (ţurca, cerbul,

brezaia), teatrul popular, dansuri (căluţii, căluşarii) - şi o seamă de datini, practici, superstiţii, ziceri, sfaturi

cu originea în credinţe şi mituri străvechi sau creştine.

Dintre acestea, care exprimă înţelepciunea populară, realul sau fantasticul, esenţe ale bogăţiei noastre

spirituale, redau câteva specifice diferitelor zone ale ţării.Pe 20 decembrie in calendarul ortodox se

sărbătoreste ziua Sfantului Ignat. În această zi datina rânduieste să fie tăiat porcul de Crăciun. Pentru ca

ţăranii cred că un porc neînjunghiat în aceasta zi nu se mai îngraşă pentru că îşi visează cuţitul.

Nerespectarea acestui obicei poate provoca, dupa unii, incidente neplăcute. În mod evident, şi acest obicei

păstrează elemente de ritual păgân (în Egiptul Antic şi în Grecia Antică porcul era sacrificat în cinstea unor

zeităti. În Bucovina, în Ajunul Crăciunului se pun pe masă un colac şi un pahar de apă, deoarece se crede că

sufletele celor răposaţi vin în această noapte pe la casele lor, gustă din colac şi-şi udă gura cu apă.

Cu o săptămână înainte de Crăciun, în zona Codru din Maramureş încep pregătirile pentru colindat,

culminând în cele două zile anterioare sărbătorii, când se pregătesc mâncărurile şi se împodobesc

interioarele locuinţelor: masa cu faţa brodată, feţe de perne ornamentate, pe pereţi se pun ştergare şi blide

ornamentate,crengi de brad,baniţa,busuioc, brebenoc. Aluatul frământat în noaptea de Crăciun e bun de

deochi pentru vite.Se crede că la miezul nopţii, înspre Crăciun, apa se preface în vin, iar dobitoacele

vorbesc.La cele trei sărbători mari - Crăciun, Paşte şi Rusalii - să te speli cu apa în care au fost puşi bani de

argint şi vei fi bănos.

În ultimii 50 de ani Naşterea lui Iisus, simbol vechi al creştinismului, a fost treptat înlocuit şi la noi

de simbolul lui Moş Crăciun, un tip bărbos .Legenda spune că Maica Domnului , fiind cuprinsă de durerile

naşterii , i-a cerut adăpost lui Moş Ajun. Motivând că este sărac, el a refuzat-o, dar a trimis-o la fratele lui

mai mic şi mai bogat, Moş Crăciun. Se spune că Moş Crăciun ar fi fost o persoană rea , inumană.Soţia lui în

schimb era miloasă şi blajină. Ea i-a oferit adăpost Fecioarei Mariei când aceasta era pe cale să nască, dar

temându-se de mânia lui Crăciun, a ascuns-o pe aceasta în iesle. Crăciun, aflând de isprava soţiei, s-a

înfuriat şi i-a tăiat mâinile. Fecioara Maria a făcut o minune şi i-a lipit braţeleCrăciuniţei. Crăciun , văzând

această minune şi aflând că în grajdul său s-a născut Domnul Iisus, se căieşte şi îi cere iertare lui Dumnezeu,

devenind astfel ,,primul creştin ,,şi transformându-se în omul blajin, milos şi jovial pe care îl ştim astăzi. De

atunci , în fiecare an, în Ajunul Naşterii Domnului, Moş Crăciun vine să ne pună sub brad cadourile mult

aşteptate.

În seara de 23 spre 24 decembrie, până după miezul nopţii şi în unele locuri până la ziuă, cete de copii

merg din casă în casă cu colinda: Moş-Ajunul, Bună-dimineaţa, Colindişul sau Bună-dimineaţa la Moş-

Ajun. În unele părţi din Ardeal, copiii care merg cu colindatul se numesc piţărăi sau pizerei. După credinţa

populară, ei sunt purtători de noroc şi fericire.

Prin Transilvania, se înţelege sub numele de "zorit" datina de a se cânta colinde de către feciori şi

oameni însuraţi la "zoritul" în ziua de Crăciun. Începând cu întâia zi de Crăciun şi în următoarele zile ale

acestei sărbători, copiii umblă cu Steaua, cântând colinde de stea prin care vestesc naşterea lui Iisus Hristos.

Capra, Turca, Brezaia fac parte dintre datinile de Crăciun şi Anul Nou. Dimitrie Cantemir spune în

"Descrierea Moldovei" că "Ţurca este o joacă iscodită încă din vremurile bătrâne, din pricina ciudei şi

scârbei ce o aveau moldovenii împotriva turcilor". Cu ţurca, capra sau brezaia umblă tinerii începând de la

Ignat şi sfârşind cu zilele Crăciunului şi prin unele părţi în ziua de Sf. Vasile până seara.(Numele de Ţurca,

Capra sau Brezaia îl poartă unul dintre tinerii mascaţi.

Datina împodobirii bradului de Crăciun pare a fi de obârşie germană, aşa cum este şi cântecul "O, brad

frumos!". În Germania, această sărbătoare este cunoscută sub numele de Cristbaum.Împodobirea Pomului de

Crăciun a pătruns din Alsacia în Franţa la sfârşitul secolului al XIX-lea, precum şi în Ţările de Jos, Spania,

Italia, Elveţia. Tot pe la sfârşitul secolului al XIX-lea, această datină se întâlneşte în casele nemţilor din

oraşele româneşti şi apoi se răspândeşte pe cuprinsul ţării, odată cu cântecul bradului "O, Tannenbaum!" (O,

brad faimos!)

STEAUA-obicei care face parte din sfera urărilor augurale şi care se petrece în seara de ajun a

Crăciunului. De obicei, cei care merg cu steaua sunt copii în vârstă de 7 - 14 ani. Acest obicei are conotaţii

religioase referitoare la naşterea Domnului.

PLUGUSORUL - copiilor este un obicei stăvechi agrar, care se practică mai cu seamă în Moldova,

legat de manifestările augurale ocazionate de întâmpinarea noului an. În ajunul Anului Nou cetele de copii

intră din casă în casă să ureze purtând bice (harapnice) din care pocnesc, clopoţei, tălăngi,etc. Urarea este un

lung poem în versuri care prezintă succesiunea muncilor agricole - de la aratul ogorului până la coptul

colacilor.

"Mâine anul se-nnoieşte, Pluguşorul se porneşte

Şi-om începe a ura, Pe la case a colinda

Iarna-i grea, omătu-i mare, Semne bune anul are;

Semne bune de belşug, Pentru brazda de sub plug."

SORCOVA -obicei augural din ciclul manifestărilor închinate întâmpinării Anului Nou. Însemnul

ritual este alcătuit dintr-un băţ sau o ramură verde, împodobită. Obiceiul se practică de către un băiat, iar

gazdelor li se adresează urări de bun augur, invocându-se sănătatea, belşugul şi prosperitatea:

"Sorcova, vesela, Să trăiţi, să-mbătrâniţi,

Peste vară, primăvară, Ca un păr, ca un măr

Ca un fir de trandafir" Tare ca piatra,

Iute ca săgeata, Tare ca fierul,

Iute ca oţelul. La anul şi la mulţi ani !

BIBLIOGRAFIE

1.Constantin Eretescu –“Folclorul literar al românilor”,Editura Compania,2007.

2.Doina Virginia Ișvănoiu-“ Bun venit in România”-Ed. Emia 200

2.Narcisa Alexandru Știuca-,,Sărbătoarea noastră de toate zilele –sărbători în cinstea iernii”,Editura Cartea

de buzunar,2005

Magia iernii - Magia Crăciunului - Magia credinţei didactice

Înv. Bumb Anuţa

Scoala Generală “Ovidiu Hulea”Aiud

Structura Gârbova de Jos, jud. Alba

“Să nu râzi niciodată de visele cuiva. Oamenii care nu au vise nu au preamulte.”

-proverb chinezesc-

Copiii…copiii, uimitor univers interogativ, privescînjurenigmaticifăcându-ne datoriîn a-i lămuri.

Nici o societate sănătoasă nu poate trece cu vederea peste faptul că fiecare copil trebuie să aibă locul cuvenit

în cadrul ei, cu responsabilităţi, etică, optimism şi credinţă.Este binecunoscut faptul că o serie de procese şi

fenomene sociale, deşi de vârsta omului, au cunoscut şi continua să cunoască interpretări diferite in sfera

cunoaşterii, elaborării, aplicaţiei practice. Un astfel de proces social, ce influenţează şi călăuzeşte, este

educaţia. Având în faţă elevul, educatorul crează comportamente individuale şi colective cu sentimente şi

pasiuni pentru nou, pentru descoperirea ştiinţifică, inovaţia tehnică, creaţia artistică, revigorare socială având

la bază explicaţia profesorului.

Învăţătorul are un rol fundamental, începând cu exemplul personal şi terminând cu atitudinea plină

de tact în proces de transformare,de dispunere pe niveluri calitative distincte, de specializare interioară a

componentelor personalităţii, dar şi de modificare continuă a factorilor externi şi de mediu.El trebuie să

propună, nu să impună anumite învăţături, să găsească, elaboreze şi să aplice metode didactice pentru elev,

prin elev şi împreună cu elevul conferind astfel prin originalitate. Absorbiţi de obligaţiile didactice propriu

zise, constrânşi de răspunderea faţă de volumul informaţional al disciplinelor de învăţământ, se neglijează

adesea implicarea în crearea ambianţei stimulative necesare obţinerii performanţelor.

Un model de educaţie poate să nu fie amuzant, palpitant, dar poate fi o mare răspundere la final când

simţim că „Suntem ceea ce ştim! Suntem ceea ce putem face!” Nu trebuie să privim copiii ca pe nişte

recolte sau calculatoare. Singura cale de a forma copii buni este de a deveni noi mai buni. Intenţiile noastre

să nu deseneze teorii generale ci să disciplineze copilul pe ce cale să meargă; să creeze personalităţi

autonome şi creative pentru a nu se simţi prizonierii rutinei, autorităţii. Educatorul trebuie să se autoeduce şi

să se considere el insuşi elev, permanent pregătit să se perfecţioneze.

Din sistemul de valori nu trebuie excluse noţiunile de eroare, insucces, eşec. Copilul trebuie să le

cunoască pentru a le face faţă la momentul întâlnirii, să le dea de gândit unde mai trebuie lucrat ca să se

prevină astfel de situaţii. Victoria, reuşita seprezintă celor care-şi îmbogăţesc imaginea de sine. Acestea însă,

cumulate, nu trebuie să ducă la creşterea vanităţii, orgoliului. Adevăratului „creator de caractere” i se cer:

a) aptitudini didactice necesare munciide transfer de cunoştinte;

b) aptitudini necesare activităţii de formarea convingerilor morale, civice, estetice;

c) competenţă ştiinţifică;

d) competenţă psiho-socială;

e) competenţă psihopedagogică.

Profesorului STEVEN MULLER îi plăcea să spună: ,,Incapacitatea de a se bizui pe un set de valori

presupune crearea unor barbari bine pregătiţi.”Aceste „bogăţii profesionale” îşi au rădăcinile în credinţa în:

viitor-perspectivă-realizare-împlinire-obiectiv-speranţă-visare-recunoaştere-comunicare-argumentare-

căutare.

Climatul de lucrutrebuiesă se caracterizezeprinatmosferăpermisivă, nonautoritară, în care eleviisă-

şipoatămanifesta liber curiozitatea, spontaneitatea, iniţiativa, gândireadivergentă. Rigiditateaabordăriiideilor,

descurajarea, intimidarea, timiditatea, resemnarea, inhibiţiaînfaţaautorităţiişiprestigiuluicadruluididactic,

absolutizareagândirii convergente frâneazăcreativitatea. Creareauneiatmosfere de

lucruintensînclasătrebuiesăeliberezepecopii de tensiuni, teamă, frică de pedeapsăsauadmonestare.

Activităţile manuale, de atelier oferă copilului posibilitatea de a-şi satisface nevoia de activitate în mod

plăcut şi util. Sărbătorile religioase conferă o plajă de activităţi care favorizează exersarea senzorio-motrică,

o permanentă solicitare a inteligenţei şi a creativităţii în proiectarea, efectuarea şi evaluarea lucrărilor proprii

sau ale celorlalţi datorită implicării emoţionale aparte şi a materilaelor ce conţin direct sau indirect lumină,

strălucire, freamăt, aşteptare, dorinţă, putinţă, fidelitate, reuşită, răsplată. Practica ne arată că orice

deprindere se însuşeşte mai rapid, mai temeinic dacă copilul îşi explică scopul acţiunii pe care o desfăşoară.

Satisfacţia şi fericirea, care-l cuprinde pe copil în momentul în care-şi dobândeşte rezultatul efortului

depus,constituie un moment de o deosebită valoare educativă intucât cel care a reuşit să facă un lucru bun şi

util lui sau colectivului în care trăieşte câştigă siguranţă şi încredere în propriile lui puteri. „Copilul să nu

ştie nimic pentru că i-ai spus, ci pentu că a înţeles el însuşi; să nu înveţe ştiinţa, ci să o descopere “-ne

lămureşte practica pedagogocă.

Moş Nicolae, Moş Crăciun, Renul Rudolf, Îngeraşul, Maica Maria, Pruncul Iisus, Steaua, Craii sunt

elementele surpriză pentru copil. Ele au o finalitate specifică: moşii, cadourile, căldura şi pacea căminului în

vacanţa. Starea de bine determină resursele învăţării creative şi a înţelegerii relaţiei om-mediu-cunoaştere

prin învăţare.Oricărei fiinţe trebuie să i se acorde o şansă, iar atitudinea comunităţii în astfel de situaţii

reflectă atitudinea societăţii faţă de membri săi. Efortul social este consistent, de durată, îndepărtat şi cu

rezultate greu de estimat, dar drepturile fireşti ale fiinţei umane nu sunt negociabile.

Relaţiile umane sunt supuse totuşi unor transformări radicale sub impactul ofertei informatizate.

Aproapele este personajul de dincolo de ecranul calculatorului, prietenii sunt „monstruleţi” cu suspans

extrem în acţiune, părinţii-jucării manevrabile şi tratabile cu atitudini rebele ale copiilor lor pentru că nu mai

au timp sau banii rezolvă totul, iar bătrânii şi bolnavii materiale irecuperabile, nefolosibile.Greşelile

educative ale părinţilor, dascălilor, comunităţii se vor răsfrânge asupra generaţiilor viitoare. Ritmul

activităţilor, programul încărcat, abundenţa activităţilor extraşcolare, fuga după premii, diplome, cadouri,

bani, dorinţele exagerate ale părinţilor în raport cu posibilităţile propriului copil deteermină un

comportament superficial al unora, pierderea credinţei în reuşită şi realizare. Dezinteresul pentru momentele

cu adevărat încărcate de emoţieşi spirit umanist, de atingere a unui prag de maximă sensibilitate, cum ar fi

magia Crăciunului cu datinile şi obiceiurile autentice, perpetuează şi superficializează atât credinţa cât şi

formarea de esenţă a personalităţii copilului. Sebările şcolare şi-au pierdut din strălucire şi prin imaginea

opacă a unor educatori-formatori de frumos. Aceştia nu pot fi ei sesibilizaţi, căci s-au pierddut pe drumul

„scolii de date, informaţii, numere”. Este necesar ca să-l cităm tot mai des pe Albert Enstein: ,,Niciodată să

nu încetăm de a sta ca nişte copii curioşi în faţa Misterului în care ne-am născut. Studiul şi, în general,

urmărirea adevărului şi a frumuseţii este o sferă de activitate în care ni se permite să rămânem copii

toată viaţa." Fără să-şi dea seama autorul a supus atenţiei o adevărată filosofie existenţială, raportată la

comportamentul concret, veridic al individului.

O cerinţă importantă pentru a realiza o educaţie eficientă în ciclul primar este exemplul învăţătorului,

care trebuie să îndeplinească mereu el însuşi ceea ce îi învaţă pe elevii săi să fie. Unui dascăl i se cere mai

întâi de toate “să deţină averi” trebuincioase împlinirii misiunii care i-a fost hărăzită. Revitalizarea serbărilor

şcolare în momentele cheie, mai puţin importul de serbări sau cranavaluri, cum ar fi Halloween-ul sau

Valentine Days , atelierele de lucru în care crearea de costume dezvoltă implicarea, abilitatrea, stima de sine,

preţuitrea lucrului bine făcut, atenţia faţă de natură şi mediu curat, actul creaţiei în sine, imaginaţia

constructivă, expunerea lucrărilor şi valorificarea rezultatelor în spirit caritabil, , şi, de ce nu, un alt sens

timpului liber, sunt tot atâtea oferte pentru „creştere sănătoasă” cât şi oferte de realizare a deziteratelor

pedagogice.

Cum încurajăm acest proces?

- prin asigurarea unui mediu care permite copilului să exploreze şi să se joace-lucrând fără restrângeri

exagerate;

- prin adaptarea la ideile copilului, fără a încerca o structurare a ideilor lui astfel încât să se potrivescă cu

cele ale adulţilor;

- prin acceptarea ideilor neobişnuite ale copilului, fără a judeca modul divergent în care acesta rezolvă o

problemă;

- folosind modalităţi creative pentru rezolvările practice ce apar în viaţa de zi cu zi;

- alocând destul timp copilului pentru explorarea tuturor posibilităţilor, pentru trecerea de la ideile obişnuite

la idei mai originale;

- încurajând procesul, iar nu scopul.

La finalulproiectului personal copilulsă-ţipoatăspune:

“Eu sunt copilul…

Tu ţii înmâinile tale destinul meu.

Tu determini în cea mai mare măsură,

Dacă eu voi reuşi sau voi eşua în viaţă.

Dă-mi, te rog, acele lucruri, care

Să mă îndrume spre fericire.

Educă-mă, te rog, ca să pot fi

O binecuvântare pentru lume.” (cultura pedagogică)

Acceptarea responsabilităţii presupune cunoaşterea substratului moral–educativ ascuns de

povestioara cu cele 4 persoane care se numesc: TOATĂ LUMEA, CINEVA, ORICINE şi NIMENI :

,,….E ceva important de făcut şi TOATĂ LUMEA crede că e treaba lui CINEVA. Oricine ar putea să o

facă, dar NIMENI n-a făcut-o. CINEVA s-a supărat din cauză că TOATĂ LUMEA trebuie să o facă.

TOATĂ LUMEA crede că ORICINE putea să o facă, şi că o va face CINEVA. Dar nimeni nu şi-a dat

seama că TOATĂ LUMEA credea că o va face CINEVA. În final, TOATĂ LUMEA a dat vina pe

CINEVA, atunci când NIMENI n-a făcut ceva ce ORICINE ar fi putut s-o facă.

Concluzie:

“Lăsaţi copilul să vadă, să audă, să descopere, să cadă, să se ridice şi să se înşele. Nu folosiţi

cuvinte când acţionarea, faptul însuşi sunt posibile.” ( Pestalozzi)

BIBLIOGRAFIE:

CĂRĂŞEL, AUREL; LAZĂR, VIOREL, Psihopedagogia activităţilor extracurriculare, Ed. Arves,

Craiova, 2008;

CUCOŞ, CONSTANTIN, Educaţia. Iubire, edificare. Desăvârşire, Ed. Polirom, Iaşi, 2008;

ŞINCAN, EUGENIA; GHE.ALEXANDRU, Îndrumător pentru învăţători, părinţi şi elevi, Ed. Gheorghe

Alexandru, Craiova, 1993;

MARCELLI, DANIEL, Tratat de psihologie a copilului, Ed. Fundaţiei Generaţia pentru versiunea

românească, 2003;

UNIVERSUL ŞCOLII Revistă de informare, opinie şi cercetare pedagogică, Editura”Universul Şcolii” a

C.C.- Alba, 2007;

ROCO, MIHAELA, Creativitate şi inteligenţă emoţională, Editura Polirom, Iaşi, 2001;

ADELE FAREB si ELAINE MALLICA,(2002) - Comunicareaeficientă cu copiii, Familia la

CurteaVeche, 2002.

SĂRBĂTORILE DE IARNĂ ÎN OCHII COPIILOR

Înv. Oprea Ramona Mirabela

Șc. Valea Satului, Com. Grajduri, Jud. Iași

Obiceiurile tradiționale legate de sărbătorile de iarnă acoperă la cumpăna dintre ani două

săptămâni pline și au ca puncte centrale Crăciunul și Anul Nou. Acum se face cunoscut repertoriul lor bogat

și colorat ce cuprinde: colindele, plugușorul, umblatul cu steaua și cu sorcova. Prin aceste creații, sărbătorile

religioase sunt pentru întreaga creștinătate prilejul de manifestare a bucuriei, a recunoștinței, a credinței în

divinitate, momente de purificare spirituală și apropiere între oamenii de toate vârstele. Copiii însuflețesc

aceste sărbători pentru că ei sunt actorii și beneficiarii principali, chiar dacă sunt însoțiți și de adulții dispuși

să retrăiască vârsta neuitată a colindatului și rostirii plugușorului. Cei mici trăiesc din plin și sincer

sentimentul religios exprimat în creațiile amintite fiind influențați în credință și conduită creștinească. Rostul

tuturor colindelor este urarea transmisă de colindători spre destinatari. Colindele religioase sunt practicate

îndeosebi de copii. Copiii colindă cu drag aceste crreații în care Mântuitorul este portretizat la proporții

apropiate lor, folosindu-se diminutive accesibile. Din colindele învățate, copiii fac cunoștință cu familia

sfântă a lui Iisus și cu Părintele Ceresc. De asemenea, un personaj mult îndrăgit și așteptat de copii este Moș

Crăciun, care-i răsplătește cu daruri pe cei cuminți. La despărțire Moșul dă sfaturi în spiritul moralei

creștine: „Și acum te las, fii sănătos,/Și vesel de Crăciun/Dar nu uita când ești voios/Române să fii bun”.

Pentru copii, colindatul este un prilej de întărire a credinței, de purificare pe plan sufletesc, de conștientizare

a faptului că un bun creștin trebuie să fie onest, bun cu aproapele, să-și respecte părinții și bunicii, și să nu

fie răzbunător. Refrenul atât de cunoscut „Florile dalbe, flori de măr” trimite la calendarul roman când Anul

Nou se serba primăvara. Peste stratul arhaic s-au suprapus scenariile crștine. Textele colindelor sunt

narațiuni bazate pe Noul Testament. Pe lângă noțiunea de „colindat”, unii folcloriști au impus noțiunea de

„descolindat” prin care era exprimată nemulțumirea colindătorilor refuzați.

Nașterea lui Hristos este o veste care animă întreaga creștinătate. Ea este adusă în casele oamenilor

de colinda „O, ce veste minunată”, fiind aceea a nașterii Fiului Mariei, viitorul Mesia, trimis de Dumnezeu

spre mântuirea neamului omenesc. Copiii colindă cu drag acele creații în care Hristos este portretizat la

proporții apropiate lor, folosindu-se diminutive accesibile.

În timp ce colindatul se face auzit îndeosebi de Crăciun, Plugușorul domină sărbătoarea Anului Nou.

Rolul modelator al plugușorului se observă în viziunea ficțională a satului patriarhal cu ceremonia lui

naturală și cu tehnica agricolă rudimentară. De-a lungul vremii, poezia plugușorului a evoluat spre

reprezentări hiperbolice sau fabuloase prin care se conturează o imagine idilică a muncii agricole și o

descriere în culori oprtimiste a belșugului. Plugușorul tradițional conține elemente ale etnogenezei poporului

român, ceea ce constituie prin Traian și Dochiana pilonii de bază ai unuia din miturile fundamentale ale

poporului român. Partea finală a plugușorului se compune din urările de sănătate, de belșug și veselie la

adresa gazdelor care i-au primit cum se cuvine pe recitatorii plugușorului.

În comparație cu colinda și plugușorul, sorcova este o creație scurtă exprimând în propoziții eleiptice

urări de sănătate și viață lungă din care lipsesc atât narațiunile ample cât și descrierile amănunțite. Sorcova

este practicată cu predilecție de copii, urarea fiind rostită în dimineața de Anul Nou. Denumirea de

„sorcovă” vine de la bețișorul sau rămurica împodobită cu flori artificiale de diferite culori cu care copiii

lovesc ușor pe spate pe cei sorcoviți. Din punct de vedere stilistic, poezia sorcovei se bazează pe o

succesiune de comparații între universul uman și cel floral. Apelul la frumusețea și prospețimea florilor de

măr, păr și trandafir, se explică prin obiceiuri mai vechi ale mamelor de a rupe devreme din livadă crenguțe

de pomi pe care le pun în apă schimbată în fiecare zi pentru ca ele să înmugurească și să înflorească în

ajunul Anului Nou. Cu aceste crenguțe sunt împodobite sorcovele copiilor. Geneza plugușorului ține de

obștea patriarhală pe care s-a întemeiat satul românesc. Fiind un obicei agrar redat imagistic printr-o urare

de Anul Nou, el este simbolizat printr-un plug tras de doi sau mai mulți boi. În epoca modernă , plugușorul

este prezentat de colective mari, cu membri din mai multe generații, fiind stilizați pentru adulți, iar pentru

cei mici este redus la dimensiunile unor recitări, în funcțție de vârsta și componența cetelor de copii.

Recitatorul principal este completat de microrecitalurile altora și, periodic, alți copii pocnesc din bice, sună

din clopoței sau din tălăngi, pentru a accentua ritmul ceremonialului impus de propoziția imperativă cu rol

de refren: „Mânați, măi, hăi, hăi”.

Obiceiul apusean de a împodobi casa cu un pom încărcat cu daruri în sărbătorile Crăciunului, este

mult așteptat de copii, aceștia primind în funcție de comportamentul și acțiunile lor, minunate cadouri de la

Moșul.

Bibliografie:

Costin D., Ștefănescu I., (1998). Moș Crăciun cu plete dalbe. Iași: Editura Porțile Orientului;

Goia V. (2003). Literatura pentru copii și tineret. Cluj-Napoca: Editura Dacia

MAGIA IERNII LA ROMÂNI

PROF. TOMELE VOICHIŢA ALINA

ŞCOALA GIMNAZIALĂ NR.1 CURĂŢELE

G.P.N. NR.1 BEIUŞELE, JUD. BIHOR

,,Poţi să cutreieri lumea toată şi să te minunezi de rezultatele civilizaţiei,dar nimic nu-i mai

fermecător decât colţul de pământ pe care te-ai născut.‟‟

(Vasile Alecsandri)

Folclorul este pentru poporul român depozitarul a tot ceea ce înseamnă tradiţie,

obicei şi artă izvorâte din rădăcinile istoriei,cu specificul acestor meleaguri.

Pentru a ne păstra,ca români,identitatea nealterată,folclorul trebuie cultivat în inimile şi minţile

generaţiilor care se succed pe acest tărâm,ca o valoare autentică de creaţie.Aşadar,în cadrul procesului

complex şi îndelungat de formare a personalităţii copilului,cunoaşterea obiceiurilor,a tradiţiilor

populare şi etnografice locale,are o importanţă deosebită datorită conţinutului de idei şi sentimente pe

care le transmit.

Păstrarea acestor datini este o mărturie vie a faptului că avem o conştiinţă a neamului din care

facem parte. Obiceiurile ţin de conştiinţa poporului român pentru că exprimă înţelepciunea populară a

acestui neam, sunt esenţe ale bogăţiei noastre spirituale.

Se apropie cea mai frumoasă perioadă a unui an pentru creştinii români în care se vor simţi

mirosurile de brad şi de lumânări aprinse,arome de colăcei şi cozonaci ce parfumează inconfundabil

luna decembrie.Doar o dată pe an bradul coboară de la munte,pentru a-i face pe plac lui Moş

Crăciun.El aduce universul de turtă dulce şi alune,de globuri şi luminiţe scăpărătoare,ce se furişează

misterios prin colţurile

încăperilor.An de an,fără să se plictisească,bradul îşi alege un loc drag de popas-în grădiniţa de

copii.În jurul bradului,numaidecât se înfiripează o serbare.Şi nu numai de Crăciun,ci şi de Paşti ne

luminăm sufletele şi minţile împreună cu copiii,cu o bucurie amplificată mistic.

Trebuie însă să ne reamintim cu durere,că azi,în lume,este o diferenţă majoră între noţiunea de

Crăciun şi sărbătoarea naşterii lui Iisus.Milioane de oameni transformă sărbătoarea sfântă într-un prilej

de distracţie şi adesea în ceva foarte superficial,raportat la Iisus.Prea des Hristos este exclus cu

brutalitate din contextul acestei sărbători,care se presupune a fi ziua care-l serbează,dar să nu uităm că

dacă nu s-ar fi întrupat Hristos,astăzi n-am fi avut o sărbătoare adevărată.

De aceea,dragi educatoare ne revine menirea de a întipări în sufletele,,copiilor noştri‟‟imaginea

centrală şi definitorie a acestei sărbători:naşterea sfântului Iisus,o naştere din care decurg toate

celelalte tradiţii şi obiceiuri iubite de toţi.

Cele mai răspândite şi mai fastuoase s-au dovedit a fi cele legate de marele Praznic al Crăciunului

şi de sărbătorirea Anului Nou.

1

Repertoriul tradiţional al obiceiurilor şi tradiţiilor româneşti cuprinde pe lângă colindele propriu-zise

cântece de stea, vifleemul, pluguşorul, sorcova,vasilica, jocuri cu măşti (ţurca, cerbul, brezaia), teatrul

popular, dansuri (căluţii, căluşerii)- şi o seamă de datini, practici, superstiţii, ziceri, sfaturi cu originea

în credinţe şi mituri străvechi sau creştine.

Se spune că în seara de Ajun se deschid cerurile şi cei evlavioşi pot auzi glasurile îngerilor.

Sărbătorile de iarnă la români încep odată cu prinderea Postului

Crăciunului (15 noiembrie) şi ţin până la Sfântul Ioan (7 ianuarie). Este o perioadă bogată în

obiceiuri,diferite de la o zonă la alta, având în centru marile sărbători creştine prăznuite în această

perioadă. Reperele mai importante sunt: Postul Crăciunului, Crăciunul, Anul Nou,Boboteaza şi Sfântul

Ioan. În funcţie de acestea, grupele de tradiţii şi obiceiuri diferă.:

- SFÂNTUL NICOLAE: 5- 6 decembrie, Sfântul Nicolae În seara de 5 decembrie copiii îşi pregătesc

ghetele în care Moş Nicolae (Sfântul Nicolae) va pune daruri.

- SFÂNTUL IGNAT- 20 decembrie, În această zi românii taie porcii. După ce pârlesc, curăţă şi

tranşează porcul familia face pomana porcului la care participă toţi cei care au luat parte la tăiatul

porcului.

- AJUNUL CRĂCIUNULUI- cu 40 de zile înainte de Crăciun, începe Postul Crăciunului în timpul

căruia cei care ţin postul nu mănâncă produse din lapte şi carne.

De asemenea în această perioadă româncele fac curăţenie în casă şi în curte pentru a întâmpina cum se

cuvine marea sărbătoare.

În dimineaţa zilei de 24 decembrie până spre prânz, cete de copii între 5 şi 14 ani merg cu "Moş

Ajunul", un colind scurt rostit la fiecare casă şi care anunţă

deschiderea seriei de colinde. Seara, după ieşirea de la biserică, cete de copii merg cu "Steaua", un

colind religios.

- CRĂCIUNUL- este ziua naşterii lui Iisus Hristos. În România Crăciun este numele păstorului în al

cărui staul s-a născut Iisus. Pretutindeni acest cuvânt magic renaşte speranţele, readuce bucuria şi

lumina în case. Sărbătoarea de Crăciun ţine trei zile. În prima zi de Crăciun se oferă cadouri celor

dragi, iar familia se reuneşte la masa de Crăciun unde se servesc mâncăruri tradiţionale (sarmale,

caltaboş, piftie, cârnaţi, tobă, leber, cozonac),

- SFÂNTUL ŞTEFAN- După Crăciun vin diverse sărbători şi obiceiuri deosebit de frumoase care fac

ca plăcerile şi veselia să se simtă în orice suflet şi în orice casă: Capra, Sorcova, Pluguşorul. În ziua de

27 decembrie are loc sărbătoarea religioasă a Sfântului Apostol Ştefan, care a fost omorât cu pietre

pentru credinţa lui. Cei care poartă numele de Ştefan sau Ştefania îşi serbează în această zi

onomastica.

- PLUGUL ŞI PLUGUŞORUL- În ajunul Anului Nou (31 decembrie) cete de flăcăi şi de bărbaţi de

curând însuraţi pleacă cu Plugul - străvechi obicei agrar, care a ajuns o urare obişnuită de recolte

bogate în anul care abia începe. Acest obicei ilustrează una din principalele ocupaţii ale poporului

roman, agricultura. Pluguşorul copiilor- în ajunul Anului Nou cetele de copii intră din casă în casă să

ureze purtând bice din care pocnesc, clopoţei, tălăngi,etc

- SORCOVA- Este un obicei închinat Anului Nou. Însemnul ritual este alcătuit dintr-un băţ sau o

ramură verde, împodobită. Obiceiul se practică de către copii, iar gazdelor li se adresează urări de

sănătate, belşug şi prosperitate.

2

- CAPRA -capra a fost socotită de români ca animalul care dă semne dacă vremea va fi bună sau

rea.Jocul "caprei" a devenit un ritual menit să aducă rodnicie anului care urmează, spor de animale în

turmele păstorilor, succesul recoltelor.

- REVELIONUL-în noaptea de 31 decembrie românii sărbătoresc venirea noului an. Se organizează

petreceri şi mese festive. În ziua de 1 Ianuarie are loc sărbătoarea religioasă a Sfântului Vasile,

arhiepiscop din secolul al IV-lea, originar din Cappadocia (Turcia), care a stabilit primele reguli ale

călugărilor. Cei ce poartă numele de Vasile sau Vasilica îşi serbează în această zi onomastica

- BOBOTEAZA -5 ianuarie - Ajunul Bobotezei (Botezul Domnului), Preotul merge din casă în casă şi

stropeşte cu apă sfinţită casa şi pe cei ai casei. 6 ianuarie - în calendarul ortodox: Botezul Domnului.

Preotul sfinţeşte apa (aghiazma mare) şi odată cu ea sunt sfinţite toate apele pământului. Cu apa

sfinţită se stropesc vitele, se dă la cei bolnavi, se pune puţin în prima scaldă a copilului nou-născut, se

stropeşte cu ea prin casă în caz de furtună şi trăsnete.

- SFÂNTUL ION- pe 7 ianuarie românii sărbătoresc sărbătoarea religioasă ortodoxă a Sfântului Ioan

Botezătorul. Acesta a fost cel care boteza oamenii în vechea Galilee, anunţând venirea Domnului Iisus

Hristos. Tot acest sfânt l-a botezat pe Iisus în apa Iordanului. Pentru credinţa lui, regele Irod l-a

condamnat la moarte prin decapitare. Cei care poartă numele de Ion sau Ioana îşi serbează în această zi

onomastica.

Crăciunul se apropie,

Iarna se dezlănţuie:

Cu clinchet de zurgălăi

Şi cu frumuseţea ei.

E magie,e mister,

Au venit şi fulgi din cer;

Ei se-apropie uşor

La poarta inimilor.

Vin la inimi de copii

Ce-s pline de bucurii,

De pace şi de speranţă

Pentru o nouă viaţă…

Viaţa venită de sus

Prin naşterea lui Isus;

Care aduce mângâiere,

Oricărui suflet în durere.

3

CONCLUZII:

Sărbătorile de iarnă româneşti sunt multe, diverse şi spectaculoase. Au loc în

perioada 6 decembrie- 7 ianuarie şi sunt un amestec de laic şi creştin. Este perioada care prezintă cele

mai multe sărbători la un loc.

Crăciunul mai este numit şi sărbătoarea familiei; este ocazia când toţi se reunesc, părinţi, copii,

nepoţi îşi fac daruri, se bucură de clipele petrecute împreună în jurul mesei, cu credinţa că prin

cinstirea cum se cuvine a sărbătorilor vor avea un an mai bogat.

Bibliografie

1. M. Radulescu-Codin, Sărbătorile poporului, 1909, p. 89, apud I. Ghinoiu, op. cit., p. 281

2. T. Pamfile, Mitologie românească, Ed. All, Bucureşti, 1977, p. 117

3. I. Nicolau, Ghidul sărbătorilor româneşti, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1998, p. 64

TRADIŢII ŞI OBICEIURI DE IARNĂ

PROF. ÎNV. PREȘCOLAR BALEA LIVIA-VALENTINA

GRĂDINIŢA CU PROGRAM PRELUNGIT NR.1 ABRUD, JUD. ALBA

Fără obiceiurile şi tradiţiile noastre, fără portul şi limba noastră, nu am putea să ne numim români.

Frumoasele obiceiuri şi tradiţii româneşti constituie o indiscutabilă carte a vieţii, un îndrumător pentru

demnitate, cinste, omenie, care duce la dezvoltarea mândriei naţionale.

Vechi datini româneşti te ajută în fiecare an să simţi şi să trăieşti atmosfera plină de căldură şi veselie

a Sărbătorilor de iarnă. Nu ştim întotdeauna cu exactitate care este semnificaţia sau originea lor şi ne gândim

că, în fond, nu este aşa de important.

Perioada Sărbătorilor de iarnă începe de la Sfântul Nicolae, sărbătorit de credincioşii ortodocşi pe 6

decembrie, şi se termină de Bobotează, pe 6 ianuarie. Aşadar, o lună plină în care tradiţia este la loc de

cinste.

Cu ocazia sărbătorilor de iarnă, în fiecare colţ din ţară reînvie datini şi obiceiuri frumoase care-i

unesc pe oameni. Cu această ocazie se fac urări de belşug, sănătate, bucurie, hărnicie. Sărbătorile de iarnă au

începuturi străvechi, diferite. Ele reînvie după mulţi ani de uitare, din vremea când, case care respectau

datina îşi făceau o plăcere din primirea colindătorilor.

Decembrie vine cu sărbătoarea, atât de aşteptată de copii, a Sfântului Nicolae. Câţi dintre noi nu au

aşteptat cu înfrigurare dimineaţa de 6 decembrie pentru a se uita dacă Moşul a lăsat ceva în ghetele pregătite

de cu seară? În noaptea de 5 decembrie Moş Nicolae vine pe furiş pentru a duce daruri copiilor cuminţi.

Toate ghetuţele sunt lustruite şi aşezate la gura sobelor, la ferestre sau la uşi. Moş Nicolae nu uită pe nimeni,

toţi membrii familiei sunt răsplătiţi cu fructe, dulciuri sau jucării în funcţie de vârstă. Tradiţia vorbeşte

despre obiceiul Moşului Nicolae de a lăsa copiilor care nu sunt cuminţi, o nuieluşă. În unele locuri, copiii

lasă moşului un pic din mâncarea lor preferată ca să-i ierte că nu au fost cuminţi.

Fetele profită de noaptea Sfântului Nicoale pentru a folosi ritualuri prin care să-şi afle viitorul. De

asemenea, există obiceiul să se pună în apă crenguţe de pomi fructiferi în casă, lângă icoane care să

inflorească de Anul Nou. În funcţie de ce crenguţă a înflorit, se preconizează recolta de fructe în noul an.

Sfântul Nicolae este protectorul pompierilor, marinarilor, tinerilor, copiilor, recoltelor. Se povesteşte

că odată un tată necăjit era nevoit să-şi vândă copiii ca să-şi salveze familia. Sfântul Nicolae l-a ajutat

aruncându-i trei pungi cu galbeni, pe geam, în casă. Una din pungi s-a oprit într-o gheată. Astfel s-a născut

obiceiul de a se pune ghete la uşă de Moş Nicolae. Se spune că sfântul călătoreşte pe un măgăruş încărcat cu

doi saci mari: unul cu dulciuri şi jucării, altul cu nuiele. Darurile sunt pentru copiii care se roagă, învaţă bine

şi sunt cuminţi, iar nuielele pentru copiii răi, neascultători şi leneşi.

Moş Ajunul, 23-24 decembrie, este o sărbătoare îndrăgită de copii. Aceştia merg din casă în casă cu

un săculeţ şi un beţişor şi primesc de la gazde mere, nuci, colaci, covrigi, bani, după ce au cântat „Bună

dimineaţa la Moş Ajun”.

Pentru cea mai aşteptată sărbătoare din decembrie, Crăciunul, românii au apelat în egală măsură la

tradiţie, ştiind să accepte şi obiceiuri mai recente. Întâmpinată cu bucurie, Naşterea Mântuitorului aduce cu

ea şi o sumă de practici foarte vechi prin care se celebra Echinocţiul de Iarnă, momentul în care natura dă

speranţe că va renaşte. Obiceiul colindatului a înglobat în el nu numai cântec şi gest ritual, ci şi numeroase

mesaje şi simboluri ale unei străvechi spiritualităţi româneşti. El s-a păstrat asociindu-se cu celebrarea

marelui eveniment creştin care este Naşterea Domnului Iisus Hristos. În ajunul Crăciunului, pe înserat, în

toate satele din ţară, începe colindatul.

Colindele copiilor sunt scurte, vestesc sărbătoarea Crăciunului, urează belşug, sănătate şi daruri

cuvenite ca răsplată pentru urare. Colindele de ceată vorbesc despre înţelepciunea gospodarului, bogăţia

gospodăriei, despre viaţa de la ţară, despre vitejia flăcăilor, frumuseţea fetelor, dar şi despre naşterea lui

Iisus, întâmpinarea noului an. Colindele sunt străbătute de optimism şi exprimă dorinţele şi speranţele

oamenilor.

Crăciunul este o sărbătoare foarte importantă pentru creştini: este sărbătoarea Naşterii Domnului,

timp al bucuriilor, al păcii şi al liniştii sufleteşti. Este o perioadă în care primim şi dăruim multă iubire şi

căldură sufletească. Acest lucru se remarcă şi în entuziasmul cu care se fac pregătirile pentru această

sărbătoare. Timp de 40 de zile înainte de această sărbătoare creştinii respectă Postul Crăciunului când nu

mănâncă carne sau produse lactate pregătindu-se astfel pentru a sărbători.

Tăierea porcului este un moment deosebit de important ce anticipă Crăciunul. Apoi, pregătirea

mâncărurilor capătă dimensiunile unui ritual străvechi. Mâncărurile tradiţionale: cârnaţii, toba, răciturile,

sarmalele, friptura de porc şi nelipsitul cozonac vor trona pe masa de Crăciun, fiind la loc de cinste alături de

vinul roşu cinstit de toată lumea.

Unul din momentele cele mai importante ale serii de 24 decembrie este împodobirea bradului de

Crăciun, la care se obişnuieşte să participe toţi membrii familiei. În timpul nopţii, Moş Crăciun va aluneca

prin horn şi va lăsa cadouri pentru toată lumea în ciorapi sau sub brad.

Anul Nou a fost din timpuri vechi şi a rămas marea sărbătoare de după Crăciun. Obiceiurile mai

cunoscute şi practicate de Anul Nou pe la noi sunt acelea de a face daruri, felicitări, slujbe la biserică, colaci,

aprinsul candelei, pluguşorul, sorcova, jocurile cu măşti.

Există mai multe superstiţii despre această sărbătoare:

În noaptea de Anul Nou se spune ca este bine să ai paharul plin şi bani în buzunar. Aceasta pare să

fie rețeta pentru un an reușit, la care se adaugă și exprimarea unei dorințe care se spune că se va îndeplini cu

siguranță. Ţinerea aprinsă a unei lumânări sau a unei candele până în zori pentru a avea un an luminos, dar şi

lipsa datoriilor, care trebuie plătite înainte de venirea noului an pentru ca în anul ce vine să nu scoată prea

mulți bani din buzunare.

Din meniul de Anul Nou trebuie să lipsească carnea de pasăre pentru ca așa cum găina scormonește

în pământ și-l împrăștie, așa se risipește norocul şi bunăstarea casei, dar este recomandată carnea de pește,

pentru ca tot anul sa ne meargă bine, ca peștelui în apă.

Pe 1 ianuarie nu trebuie să stăm prea multe ore în pat pentru că se spune că cine va dormi în ziua de

sfântul Vasile va fi tot anul somnoros.

Dacă prima persoană care ne intră în casă este bărbat, vom avea un an plin de împliniri și bucurii.

Dacă pragul ne este trecut de o femeie, se spune că anul va fi unul cu multe neajunsuri.

În noaptea de Anul Nou, 12 cepe tăiate în jumătate și peste care se pune sare, se botează cu numele

lunilor de peste an. Dimineața, se va ști care dintre luni vor fi ploioase în funcție de cantitatea de apa

acumulată de fiecare ceapă.

În Ajunul Botezului Domnului preotul merge pe la casele oamenilor cu agheazmă pentru a le sfinți.

La Ajunul Bobotezei, care precede marea sărbătoare a Botezului Domnului Iisus Hristos, are loc o slujbă

deosebita şi se ţine post ca în Ajunul Crăciunului. De asemenea, în aceasta zi, in Ajunul Bobotezei se

oficiază slujba Aghiezmei celei Mari sau sfințirea cea mare a apei. Sfințirea apei mari se face numai cu

ocazia Ajunului Bobotezei şi în ziua de Bobotează. Este foarte important acest eveniment, pentru că se face

Botezul Mântuitorului, când toata firea apei se sfințește şi ceea ce este atins prin stropirea cu această apă

sfințită şi natura, și ființa umană se sfințesc.

După Bobotează, 9 zile nu se spală rufe, pentru că se consideră a fi un păcat să fie ”spurcată” apa

care a fost sfinţită. Apa sfințită luată acum are puteri miraculoase, ea nu se strică niciodată. În noaptea de

Bobotează, tinerele fete iși visează ursitul. Ele își pun sub pernă busuioc luat din buchetul preotului. Fetele

care cad pe gheață in ziua de Bobotează pot fi sigure ca se vor mărita în acel an. Numeroase practici de

purificare: stropirea, spălatul in apa Ozanei, strigături si zgomote făcute în grajdurile animalelor pentru a

izgoni duhurile rele care iau mana vitelor, afumarea vitelor şi a anexelor gospodărești mai păstrează doar

bătrânii. Chiar şi bucatele sunt numeroase şi gustoase, însă gospodinele gătesc şi câteva produse specifice de

Boboteaza, răciturile sau piftia și afumăturile din cârnați, tobă, chișcă, lapte acru.

Ca să îți meargă bine în anul ce vine se mai păstrează obiceiul ca în această zi să nu se împrumute

nimic din casă pentru că se dă astfel altcuiva belşugul din casă.

În această zi nu se ceartă nici în familie nici cu alții, se ține post negru iar spre seară se mănâncă

puțin și fără ulei, alcool sau vin. De obicei se consumă grâu fiert îndulcit cu miere și amestecat cu nucă,

vărzări, fiertură de prune uscate și afumate.

În dimineaţa de Ajun, înainte de aprinderea focului, se strâng cenuşa din sobă şi gunoiul din casă. Se

ţin undeva deoparte, până în primăvară, cînd se presară pe straturile cu legume, despre care se crede că vor fi

mai rodnice.

Cu Steaua merg copiii din prima zi de Crăciun şi până la Sfântul Vasile. Este un obicei cu caracter

religios, curat creştinesc. Ea simbolizează steaua care a condus pe cei trei magi la Bethleem, în satul unde s-

a născut Iisus Hristos. Copiii care merg cu Steaua se numesc stelari, colindători sau crai. Formula de

adresare gazdei este: primiţi cu steaua? Copiii sunt răsplătiţi cu bani.

Pluguşorul este un colind vechi de mii de ani, este una din datinile cele mai frumoase ce s-a păstrat şi

în zilele noastre. Îşi are originea în datele legate de începerea noului an agricol. Pe vremuri, Anul Nou venea

primăvara, odată cu renaşterea naturii. Atunci se mergea prin sate cu pluguri trase de boi, împodobite cu

brazi; de aici şi numele de pluguşor. Cu pluguşorul se merge în ajunul Anului Nou. Îmbrăcaţi în haine

groase, cu căciuli împodobite cu panglici colorate şi ţinând în mâini bice şi clopoţei, ceata de urători,

formată din doi până la zece băieţi sau bărbaţi pornesc să colinde pe la rude şi vecini. Unii poartă cu ei şi un

buhai, un instrument specific făcut dintr-o putinică de lemn cu fundul din piele de oaie, prin care se trage o

suviţă de păr de cal. Trasă printre degete, aceasta din urma produce un sunet dogit, similar mugetului de bou.

În funcţie de vârsta colindătorilor se poate vorbi de pluguşorul copiilor sau plugul flăcăilor. După urările de

rigoare, gospodinele îi răsplătesc cu mere, covrigi, nuci sau bani. Vorbind despre aratul pământului cu 12

boi, despre semănatul grâului, seceratul şi măcinatul lui, ca şi despre frumoasa morăriţă, Pluguşorul nostru

este colindul cu rugăciunea de ocrotire a semănătorilor din câmp.

Sorcova este un obicei vechi, întâlnit la mai multe popoare, însă în loc de băţ împodobit cu flori,

folosit la noi, la români se mergea cu ramuri de măslin sau de laur. Înainte , sorcova se făcea din mlădiţe

tinere care se puneau în apă de Sfântul Andrei, iar de Anul Nou dacă înfloreau, aduceau noroc. Azi se pune

în loc de crenguţe, grâu şi, după ce creşte frumos se dăruieşte de Anul Nou celor dragi cu urări, sau se

păstrează în casă ca semn al belşugului. Copiii merg câte unul sau în grup şi fac urări de sănătate şi

prosperitate.

Jocurile cu mască au ca punct central caprele cu bot de lemn care clămpăne, fiind acţionat printr-o

sfoară de cel care joacă şi care stă ascuns sub un covor. Capra este împodobită cu panglici lungi, multicolore

din hârtie colorată, clopoţei. Cortegiul prezintă diferite scene comice. Moşul e îmbrăcat cu un cojoc întors pe

dos sau cu o piele de capră sau cu zdrenţe. Pe faţă are o mască, are barbă, poartă o căciulă şi are cocoaşă. De

asemenea poartă clopoţei, tălăngi, şi o sabie. Diferite manifestări mimice şi dramatice populare îşi au

originea în străvechi practici primitive şi rituri magice. Capra este considerată în tradiţia românească,

animalul care arată dacă vremea va fi bună sau rea. Obiceiul "caprei" a fost, la origine, un ceremonial de

cult. În cadrul sărbătorilor, jocul a devenit un ritual menit să aducă rodnicie anului care urmează, spor de

animale, bogăţia recoltelor. Persoana care joaca capra este acoperită cu o ţesătură peste care sunt cusute

panglici, puse în diagonală. Tradiţional, capra era îmbrăcată în stuf, aspect întâlnit şi astăzi în unele sate. În

timpul jocului pot fi surprinse mai multe faze succesive: capra simulează că se urcă în copac, apoi se

îmbolnăveşte şi moare, căzând la pământ, moment în care ciobanul intră în panică, urmând un dialog straniu

cu animalul. În cele din urmă capra reînvie spre bucuria tuturor, glumele şi ghiduşiile animalului reluându-şi

cursul. Obiceiul şi-a pierdut pe parcurs încărcătura sa mitică, având astăzi doar aspect de divertisment.

Multe tradiții sunt asemănătoare poate cu cele din zona dumneavoastră, iar multe ne sunt foarte

cunoscute din operele marilor scriitori români care au încercat să le ducă mai departe prin scrierile lor.

TRADIŢII ŞI OBICEIURI POPULARE ÎN SERBĂRILE PREŞCOLARILOR

PROF. SCHIAU NICOLETA

Grădiniţa “Dumbrava minunată”-

structura P.N.”Zori de zi” Hunedoara

Oamenii dintr-o comunitate durabilă, scria sociologul Traian Herserei în “Sociologie. Teoria

generală a vieţii sociale”, învaţă tot timpul unii de la alţii şi în acelaşi timp primesc o mulţime de învăţături

de la înaintaşi şi transmit propria lor experienţă ca şi a altora, morţi sau vii, celor ce vin după ei. Se

acumulează astfel o experienţă uriaşă care constituie patrimoniul cel mai de seamă al umanităţii şi al fiecărui

popor în parte, care se numeşte, cu un termen etnic TRADIŢIE”.

Tradiţia se transmite de la o generaţie la alta sub forma unor experienţe de viaţă, a unor modele de

trai dobândite din generaţie în generaţie şi constituie piatra de temelie a oricărei civilizaţii. Fără tradiţii,

fiecare generaţie ar trebui să reia totul de la început. De aceea, este datoria noastră să păstrăm şi să

transmitem urmaşilor noştri tradiţiile poporului român. Societatea românească de-a lungul timpului a

conservat bine valorile tradiţionale şi cultural-spirituale. Românii pot fi mândri de originea, obiceiurile şi

datinile lor.

Transmiterea datinilor şi obiceiurilor românilor se poate face prin educaţia pentru receptarea

valorilor culturale, deoarece educaţia este o permanentă reconstrucţie a experienţei, fără însă a însemna că

orice experienţă este plină de valoare educaţională.

Arta noastră populară, manifestată sub toate aspectele ei, prezintă o bogăţie nepreţuită de comori

pentru toţi cei care-şi iubesc ţara şi neamul.

Începând cu obiceiurile prilejuite de fiecare eveniment important din viaţa poporului, continuând cu

frumoasele costume pe care le îmbracă în aceste împrejurări şi terminând cu cântecele, dansurile şi

strigăturile nelipsite la aceste datini, izvorul lor e nesecat pentru cel ce vrea să le cunoască şi să le adune în

mănunchi pentru a le dărui din nou, cum spunea Anton Pann “De la lume adunate/ Şi-napoi la lume date”.

În calitate de dascăli suntem obligaţi să facem din creaţia noastră populară o carte de vizită cu care să

batem la porţile cunoaşterii şi cu care vom fi primiţi şi apreciaţi fără îndoială oriunde în lume. În furtunile

veacului obiceiurile şi tradiţiile strămoşeşti au rămas neclintite păstrând valori autentice ale culturii populare

tradiţionale.

Valorificând frumuseţea tradiţiilor şi obiceiurilor populare în cadrul serbărilor cu preşcolarii reuşim

să înfrumuseţăm viaţa copiilor, îi ajutăm să cunoască tradiţiile româneşti şi rolul important pe care-l au în

viaţa oamenilor din cele mai vechi timpuri.

La vârsta preşcolară sunt greu de înţeles evenimentele petrecute de Crăciun Bobotează, Paşte. Astfel,

prin repertoriul serbărilor îi ajutăm pe copii să înţeleagă mesajul şi conţinutul acestor evenimente,

adaptându-le particularităţilor de vârstă şi aptitudinilor artistice individuale. Îi introducem pe copii într-o

lume frumoasă a cântecului, dansului, poeziei, glumelor, zicătorilor şi strigăturilor, având posibilitatea să

cunoască frumuseţea şi bogăţia folclorului, diversitatea tradiţiilor şi obiceiurilor româneşti, armonia limbii

române. Textele cântecelor şi poeziilor, a colindelor, pluguşorului, sorcovii transmit urările de bine în

legătură cu unele îndeletniciri străvechi ale românilor: uratul, semănatul, păstoritul.

Serbările sunt un izvor de bucurii şi satisfacţii care creează copiilor o stare de bună dispoziţie

favorabilă atât dezvoltării psihice, fizice cât şi estetice. Copiii trebuie să interpreteze diferite roluri: cântăreţ,

dansator, recitator, creator de obiecte artizanale, formându-şi sau perfecţionându-şi o serie de abilităţi

artistice.

Prin conţinutul lor, serbările transmit un anumit mesaj, împreună copiii se pregătesc şi depun eforturi

pentru realizarea unui scop comun – reuşita serbării. Încordarea gradată din momentul pregătirii serbărilor

culminează în ziua desfăşurării ei, când tensiunea afectivă a grupei ajunge la maxim. Astfel, pregătirea şi

participarea la serbări este acţiunea în care copilul se obişnuieşte să trăiască în colectiv, să se debaraseze de

timiditate.

Serbările aduc lumina în sufletul copiilor, dau aripi imaginaţiei, crează o atmosferă plină de plăcere,

de bucurie. În transmiterea obiceiurilor şi tradiţiilor populare am pornit de la ideea, că nu există un alt

element artistic care să poată fi aplicat multilateral în ansamblul procesului educaţional ca serbările. Pentru

copii ele reprezintă o distracţie, iar pentru dascăl constituie prilejul de a oferi mănunchiul bucuriei de-a

lungul unui şir întreg de repetiţii.

Prin interpretarea rolurilor şi pregătirea decorurilor pentru diversele serbări urmărim atât efectul

artistic, pedagogic, cât şi a trezi la copii dorinţa de a cunoaşte şi păstra tradiţiile şi obiceiurile strămoşeşti.

Pentru a avea o influenţă pozitivă asupra copiilor serbările trebuie să fie înţelese de aceştia şi să-i

afecteze psihologic. Sensul unui spectacol va depinde de calitatea lui, de folosirea adecvată a costumaţiilor

şi decorurilor, de participarea afectivă a copiilor.

Când bat la porţile sufletului Sfintele sărbători, ne bucurăm împreună cu copiii de neasemuita

frumuseţe a datinilor strămoşeşti şi scoatem din comoara inimii şi din lada de zestre a neamului, tezaurul

folcloric românesc: cântecul, jocul popular şi costumul popular specific sărbătorilor.

În atmosfera spirituală a sărbătorilor, interpretarea unor dansuri populare (Haţegana, Baraboiul,

Alunelul, etc.) dă copiilor posibilitatea de a cunoaşte sufletul ţăranului român, raritatea portului şi cântecului

popular.

Dans popular HAŢEGANA:

Fig. I. Pe prima parte a melodiei copiii strigă şi înaintează trei paşi spre stânga, apoi înapoi

“Mândru-I jocul Haţegana

Numai să iei bine seama”

Pe partea a doua a melodiei se învârtesc câte doi revenind apoi în cerc.

Fig.II Fata se învârte pe sub mâna băiatului. Strigătura:

“Înainte pe sub mână

Să tot joci o săptămână”

Fig. III. Prinşi de mâini fetele înaintează trei paşi spre interiorul cercului cu bătaie şi apoi

înapoi. Strigătura:

“Am arat ieri tot ogorul

Cu motorul, cu tractorul.”

Fig. IV. Copiii cu mâinile pe şolduri se învârtesc spre dreapta şi apoi spre stânga. Strigătura:

“Şi-acum vezi de bună seamă

Că-s voinic la Haţegana.”

Dansul popular împreună cu cântecul şi cu strigăturile ce îl însoţesc formează un tot armonios ce nu

poate fi despărţit. Strigăturile cântate după melodia dansului sau scandate în ritmul dansului au un character

satiric, anunţă începerea unui joc sau sfârşitul lui. Prin spontaneitatea şi dinamismul lor mobilizează copiii la

joc, acesta devenind mai dinamic. În pregătirea dansurilor populare cu copiii am folosit strigăturile şi sub

forma chiuiturii menite să antreneze dansatorii, să dea mai mult élan dansului.

Alături de dansuri populare copiii au fost învăţaţi şi cântece, rugăciuni şi colinde specifice anumitor

sărbători. Toate acestea antrenează, tonifică şi energizează gândirea, memoria, atenţia, imaginaţia,

creativitatea, spiritul de disciplină, prietenia. Dacă jocul şi cântecul nu este trăit, nu poate pune în rezonanţă

corzile sufleteşti ale fiinţei umane.

Şi dacă i-am învăţat pe copii versuri din cântecele vechi, paşi din dansul strămoşilor noştri, dacă i-am

făcut să înţeleagă că prezentul este valoros numai împreună cu trecutul fiindcă astfel îmbinate prezintă o

garanţie pentru viitor, înseamnă că am sădit în sufletele lor unul din cele mai alese sentimente.

Sentimentul dragostei faţă de ţară şi popor are un conţinut foarte bogat. El înglobează, pe lângă

dragostea de familie, de oraşul sau satul natal, de natura ţării, pe cea faţă de creaţiile folclorice, care pentru

fiecare copil constituie o mândrie. Mugurii acestui sentiment se trezesc atunci când copilul face primii paşi

în cunoaşterea creaţiilor populare.

Când veţi priviţi o serbare cu obiceiuri străvechi ale românilor, cu cântece şi dansuri populare,

gândiţi-vă că priviţi pentru un moment oglinda şi sufletul acestui popor ce a considerat păstrarea tradiţiei o

datorie şi o onoare.

BIBLIOGRAFIE:

1. Revista “Învăţământul preşcolar” nr. 1-2 , Bucureşti, 2000

2. Ion Apostol Popescu, “Studiu de folclor şi artă populară”

Tradiţii şi obiceiuri de iarnă

Prof. Podean Marioara-Valerica

Grădiniţa PP Nr.7-Structura Grădiniţa PN Nr. 2 Deva

Educaţia religioasă, parte integrantă a educaţiei copiilor, este cel mai frumos dar pe care trebuie să-l

primească toţi copiii, indiferent de confesiunea religioasă din care fac parte.

Familia este prima care vine în întâmpinarea acestui lucru. Adevăraţii creştini îi învaţă pe copii, de la

cea mai fragedă vârstă, cu primele simboluri şi manifestări religioase. Adesea vedem mamele cu pruncii în

braţe, care intră în biserică să primească pentru copiii lor împărtăşania din partea preoţilor. Acest lucru le

va aduce un prinos de binecuvântare şi de har divin.

La vârsta preşcolară educaţia religioasă este într-o strânsă legătură cu educaţia morală, deoarece

cunoaşterea, înţelegerea şi practicarea binelui este o latură importantă în pregătirea copilului pentru viaţa

socială.

Începută în familie, continuată în grădiniţă şi şcoală, educaţia religioasă va contribui din plin la

formarea în sufletul gingaş al copilului a unor impresii, trăiri, deprinderi de conduită şi sentimente creştine

cu ajutorul cărora să devină o persoană deschisă comuniunii cu Dumnezeu.

Sărbătoarea Naşterii Domnului este parte componentă a sărbătorilor de iarnă pe care creştinii, atât cei

mici, dar şi cei adulţi, o sărbătoresc în fiecare an în data de douăzeci şi cinci decembrie.

Crăciunul este una din cele mai importante sărbători religioase, este sărbătoarea Naşterii Domnului.

Pentru creştini este un pilej de mare bucurie, pace şi linişte sufletească. Cu toţii dăruim, dar şi primim multă

iubire şi căldură sufletească. Acest lucru se remarcă şi în entuziasmul cu care se fac pregătirile pentru

Crăciun.

Cuvântul ,,Crăciun” este interpretat diferit de lingvişti. Unii dintre ei susţin că el ar proveni din limba

latină..creatio” şi ar însemna creaţiune, naştere. Alţii susţin că e vorba de un cuvânt mult mai vechi, tracic,

dinaintea romanizării Daciei.

În fiecare an, în apropierea Sfintelor Sărbători de Crăciun organizăm în grădiniţă împreună cu

preşcolarii şi, cu părinţii acestora acţiuni de colectare şi strângere de produse alimentare neperisabile,

îmbrăcăminte, jucării şi dulciuri atât pentru copiii aflaţi în nevoi, dar şi pentru vârstnici. Am distribuit aceste

produse prin intermediul Organizaţiei ,,Salvaţi Copiii” Filiala Hunedoara prin acţiunea ,,Din suflet, pentru

suflet” copiilor din Petroşani şi Valea Jiului şi Centrului de Îngrijire şi Asistenţă Brănişca pentru persoanele

vârstnice prin acţiunea ,,De Crăciun, bucurii pentru bunici”.

Sărbătoarea Crăciunului este încărcată de tradiţii şi simboluri din cele mai diverse pe întregul

mapamond. La noi în ţară cele mai cunoscute tradiţii şi simboluri ale Crăciunului sunt: colindatul, mersul cu

Steaua, umblatul cu duba, ţurca, umblatul cu capra, Vicleimul, Pomul de Crăciun, ieslea, steaua, cei trei

Magi, vâscul, crăciuniţa, Moş Crăciun, renii, felicitările de Crăciun, darurile şi Colacii de Crăciun.

Colindatul este cea mai răspândită tradiţie a românilor. În Ajunul Crăciunului cete de copii cu o stea

în mână, confecţionată din lemn, carton şi hârtie, decorată sau pictată cu scene biblice, merg din casă în

casă, cântând colinde sau recitând poezii sau legende. Liderul duce cu el steaua decorată uneori şi cu

clopoţei şi panglici colorate. În centrul stelei este lipită Sfânta Familie compusă din Fecioara Maria, Pruncul

Iisus şi Blândul Iosif.

Cântarea colindelor este o parte importantă din festivităţile Crăciunului românesc. Acestea sunt

învăţate în şezători, seara, în perioada Postului Crăciunului. Unele colinde s-au transmis prin viu grai din

generaţie în generaţie. În fiecare zonă a ţării există anumite colide transmise astfel. De aceea există o

varietate mare de colinde româneşti autentice.

Colindul este una din cele mai cunoscute datini de iarnă. Mai ales în satele româneşti întâlnim cetele

de colindători care umblau din casă în casă aducând urări de sănătate, fericire şi noroc gospodarilor pe care

îi colindau. În zona noastră, a Transilvaniei, până la miezul nopţii de douăzeci şi patru spre douăzeci şi cinci

cetele de colindători sunt formate din copii şi tineri, iar după această oră participă şi adulţii şi cei în vârstă.

Se colindă fiecare casă, iar persoanele colindate se bucură din plin şi le oferă daruri colindătorilor: colăcei,

fructe, mere, nuci, dulciuri etc. Sunt puţini cei care nu primesc colindătorii, închid uşile şi nu oferă daruri. Ei

încalcă regulile acestui obicei, iar efectele sunt nefaste pentru ei.

Originea colindelor se pierde în vechimile istoriei poporului român. Evocând momentul naşterii lui

Iisus, când s-a ivit pe cer steaua care i-a călăuzit pe cei trei magi la locul naşterii, copiii formând cete de trei,

ca cei trei magi, merg din casă în casă cântând colindul ,,Steaua sus răsare”, purtând cu ei o stea. Ajunul

Crăciunului începe cu colindul ,,Bună dimineaţa la Moş Ajun!”. Gospodarii îşi împodobesc frumos casele şi

îi primesc pe colindători. Gazdele îi răsplătesc cu fructe, covrigi, dulciuri şi chiar bani.

Unele cântece de colindat au fost realizate de compozitori de muzică cultă, cum ar fi : ,,O, ce veste

minunată” de D.G. Kiriac, ,,Iată vin colindătorii” de Tiberiu Brediceanu, ,,Domnuleţ şi Domn în cer” de

Gheorghe Cucu etc.

Marele scriitor Ion Creangă descrie în ,,Amintiri din copilărie” numeroase aventuri ale mersului cu

colindele.

În grădiniţă am realizat o frumoasă scenetă cu Naşterea Pruncului Iisus, pe care am prezentat-o

părinţilor la serbare. Costumaţiile au fost adecvate, cadrul de desfăşurare a fost adaptat situaţiei, iar textele

au fost învăţate cu multă dăruire de către copii. Copiii au prezentat multe colinde, învăţate pe parcursul

Postului, pe care le-am interpretat cu întreaga audienţă.

Copiii au reprezentat cunoştinţele privind sărbătorile de Crăciun prin realizarea unor desene, picturi,

modelaje, picuri pe sticlă, aplicaţii, colaje, felicitări, confecţii, având ca temă principală Naşterea lui Iisus.

Cuvintele lui Iisus :,,Lăsaţi pruncii şi nu-i opriţi pe ei a veni la Mine, că a unora ca acestora este

Împărăţia Cerurilor” ne îndeamnă să-i educăm pe cei mici în credinţă creştină, în dragoste şi adevăr, în

dorinţa de a-l iubi pe Dumnezeu şi a face voia lui.

Începând ziua cu o rugăciune, deoarece acolo vom găsi ajutor, copiii vor face primii paşi în educaţia

religioasă, iar credinţa îi va face mai buni, mai iubitori, mai iertători, mai cinstiţi, mai curaţi în spirit şi mai

nobili prin faptele ce le vor înfăptui.

Bibliografie:

Bărbuţ, Gheorghe, 1991, Biblia ortodoxă românească în imagini, Editura Pelerinul Român, Oradea;

Calciu, D., Gheorghe, 1998, Rugăciune şi lumină mistică, Editura Dacia, Cluj;

Cioflica, S.M., Gavrilă, Doina, 2007, Ghid aplicativ pentru educaţia religioasă în învăţământul

preşcolar şi şcolar, Editura Emia, Deva;

Firan, Carmen, 1990, Vino, Doamne, mai aproape”, Editura Literatorul, Craiova;

Răducu, Ani, 1999, Îndrumător- Elemente de educaţie religioasă pentru învăţământul preşcolar, Editura

Grafika Print, Bucureşti (vol. I şi II).

Tradiţii de iarnă din Moldova

prof. Otilia PÎNTEA

Liceul Tehnologic Holboca, jud. Iaşi

Tradiţia măştilor. Măştile tradiționale românești se folosesc în cadrul unor ritualuri ale fertilității,

ale chemării ploii, ale vânătorii sau în dansuri ritualice şi reprezintă personaje din mitologia populară şi din

folclor. Jocurile cu măşti se desfăşoară în anumite momente ale anului (Crăciun, Anul Nou, Rusalii) sau cu

ocazia unor evenimente definitorii pentru viața omului (nuntă, moarte).

Acestea constituie întruchiparea fantastică a unor zeităţi arhaice ale vegetaţiei: Capra, Brezaia,

Cerbul, Turca, Ursul, Căiuţii, Frumoşii etc., simboluri ale fertilităţii şi fecundităţii, care, după aprecierea

etnografilor, leagă spiritualitatea românească de antichitatea greacă şi de civilizaţiile orientale. “La origine,

acestea erau ceremonii în legătură cu întoarcerea periodică a morţilor şi comportau tot felul de măşti

animale – cal, capră, urs (...). Avem destule probe ale moştenirii păgâne, adică geto-dacice şi daco-romane

la români. Este de ajuns să te gândeşti la cultul morţilor şi la mitologia funerară, la riturile agrare, la

obiceiurile sezoniere, la credinţele magice etc., care, se ştie, persistă abia schimbate de la o religie la alta,

timp de milenii”(Mircea Eliade – „Istoria Religiilor”)

În Vrancea, la priveghiul mortului, oameni cu măşti pe faţă dansează în curte, la lumina focului şi în

ritmul tobei, la ultima petrecere oferită celui care a trecut pragul dintre lumi. Doar bărbaţii sunt cei care se

maschează şi este interzisă divulgarea numelui celui mascat, obiceiuri derivate probabil din străvechile

ritualuri de inițiere.

Etnografii spun ca măştile erau folosite în satul românesc la priveghiul mortului, numai al mortului

bătrân care murise de moarte bună. Copiii sau sinucigașii nu erau privegheați. La priveghi apăreau sătenii cu

măşti pe faţă şi la lumina unui foc aprins în curtea mortului povesteau, sub acoperirea măștilor, păcatele

lumești ale decedatului.

Dacă era bețiv, i se spunea defectul şi la fel dacă era afemeiat sau dacă fusese om rău.

Măştile sunt rămăşiţe ale unei lumi stranii, simbolice, care se pierde din ce în ce în mai mult în lumea

industrializată de astăzi.

Cea mai cunoscută astăzi este tradiția măștilor de Crăciun şi Anul Nou, când grupuri de oameni mascați încă

mai ies pe ulițe, într-un ritual care, pe de-o parte, evocă încleștarea dintre viață şi moarte, iar pe de altă parte

simbolizează despărțirea de anul care tocmai s-a încheiat.Măştile sunt confecționate din diverse materiale şi

pot sa fie parțial colorate. Cele mai utilizate unelte pentru confecționarea măștilor sunt cuțitul, scoaba,

foarfeca, ciocanul, tesla, sfredelul şi cleștele.

Departe de a fi simple accesorii în cadrul unor activităţi ludice, măştile populare româneşti

reprezintă cel mai fidel o lume fantastică, izvorâtă din gândirea societăţii tradiţionale

româneşti.Personificând spirite ale strămoşilor, animale ale ecosistemului local sau animale fantastice,

spirite ale vegetaţiei sau ale apei, măştile populare şi activităţile în care ele sunt implicate reprezintă un mod

de viaţă ce se pierde în negura veacurilor, un mod de viaţă pe care gândirea omului modern nu-l mai poate

înţelege.

Jocul ursului. Jocul ursului este o tradiție românească specifică Anului Nou, cel mai des întâlnită în

Bucovina şi Moldova. Obiceiul are la origine rolul de a purifica şi fertiliza solul în noul an.Cultul ursului

este moștenit de la geto-daci, care îl considerau

un

animal

sacru.

Pregăti

rea

măştii-costum

de urs pentru

carnavalul de

Anul Nou se bucura de o mare atenție.

Ursul este întruchipat de un flăcău purtând pe cap şi umeri blana unui animal, împodobită în dreptul

urechilor cu ciucuri roșii. Alteori, capul ursului se confecționează dintr-un schelet de lemn acoperit cu o

bucată de blană, iar trupul dintr-o pânza solidă, astfel decorată încât să sugereze culoarea maro

caracteristică.

Jocul ursului

Masca este condusă de un Ursar, însoţită de muzicanți şi urmată de un întreg alai de personaje

(printre care se poate afla un copil în rolul puiului de urs). Condusă de ursar (Joacă bine, măi Martine,/Că-ţi

dau pâine cu măsline), în bătaia tobelor sau pe melodia fluierului, ținându-şi echilibrul cu ajutorul unui

ciomag, masca mormăie şi imită pașii legănați ai ursului, izbind puternic pământul cu tălpile.Rostogolirea

urșilor în cerc, bătutul şi moartea ursului, apoi învierea miraculoasă, ca şi urcarea acestuia pe bâtă (toiag),

redau în chip metaforic succesiunea anotimpurilor care, cândva, stăteau sub semnul acestui animal, capabil

să învingă iarna şi să vestească primăvara. Jocul de termină cu obișnuitele urări de sărbători.

Bibliografie

1. Niculiţă – Voronca Elena, Datinile şi credinţele poporului român , Iaşi, Editura Polirom, 1998;

2. Simion Florea Marian, Sărbătorile la români, Iaşi, Editura Polirom, 1995;

3. www.resursebiblice.ro

Originile tradiţiilor de Crăciun

Prof. Pîntea Maria Violeta

Colegiul Tehnic „Ion Holban”, jud. Iaşi

O atmosferă de tihnă şi căldură învăluie Sărbătoarea Crăciunului în fiecare an. Familia se strânge în

jurul bradului, se împart cadouri, alergarea de fiecare zi îşi încetineşte ritmul. Cu toţii, copii sau

adulţi,așteptăm cu nerăbdare vacanţa de iarnă, împodobim bradul, pregătim cozonaci şi ne bucurăm de

cadourile aduse de Moș Crăciun!

Dincolo de această atmosferă feerică, rămân însăcâtevaîntrebări insistente:

De ce sărbătorim Naşterea Domnului pe 25 decembrie?Ce legătură existăîntre MoșCrăciunşiNașterea

Domnului Isus Hristos?De ce oferim şi primim cadouri de Crăciun?De ce tăiem porcul în ziua de Ignat?De

unde vine tradiţia bradului de Crăciun?

De ce sărbătorim Naşterea Domnului pe 25 decembrie?Credem că pe 25 decembrie

sărbătorimnașterea Domnului nostru Isus Hristos, care, întrupându-Se din Fecioara Maria, a venit pe Pământ

pentru a salva lumea de păcat. Totuși,aceastădată ar trebui pusă sub semnul întrebării din mai multe motive.

În primul rând, pentru că, atunci când S-a născut Isus, “înținutul acela erau niște păstori care stăteau pe

câmp”, păzindu-şi turma în timpul nopții (Luca 2:8).Teologul britanic Adam Clarke, în cartea sa

“Commentary on the Bible”, scria: “Dat fiind că acești păstori încă nu îşi duseseră acasă turmele, se poate

presupune că luna octombrie încă nu începuse şică, prin urmare, Domnul nostru nu S-a născut pe 25

decembrie, când turmele nu mai stau afară pe câmp… Tocmai din acest motiv ar trebui să se renunțe la

aceastădatăca zi de naștere a lui Isus.”

Biblia ne mai oferăşi alte indicii cu privire la perioada nașterii Domnului. Știm că Iosif cu soţia sa

Maria, care era însărcinată, plecaseră spre Betleem pentru a se înscrie în evidenţele autorităţilor cu ocazia

recensământului. Mijloacele de transport din acea vreme nu puteau asigura confortul necesar călătoriei, mai

ales pe timp de iarnă, așacă putem deduce că acest anotimp nu era cel mai potrivit pentru un recensământ.

“Un anotimp mai potrivit al anului ar fi fost toamna, la sfârșitulsecerișului”.

Dacăașa au stat lucrurile, la Ierusalim ar fi avut loc Sărbătoarea Corturilor, fapt ce ar explica de ce Maria

l-a însoţit pe Iosif. Aceasta ar explica şi de ce chiar în Betleem nu era camera liberă la han. Potrivit lui

Josephus Flavius, Ierusalimul era în mod normal un oraș de 120.000 de locuitori, dar în timpul sărbătorilor,

câteodată se adunau până la două milioane de evrei.

Mulţimiatât de însemnate umpleau nu numai Ierusalimul, ci şilocalitățile din jur, inclusiv Betleemul,

care se afla la numai opt km spre sud. Raportul biblic ne demonstrează faptul cănaștereaMântuitorului nu

putea sa aibă loc iarna, fapt precizat şi de Enciclopedia catolică: “Crăciunul nu s-a numărat printre cele mai

timpurii sărbători ale Bisericii. Irineu şi Tertulian îl omit din lista lor de sărbători.”Pânăîn secolul al IV-lea

d.Hr., bisericile creștine nu au ajuns la un acord asupra unei singure date a sărbătorii, celebrândNașterea

Domnului în zile diferite: spre exemplu, Sfântul Epifaniu pune nașterea lui Hristos la 6 ianuarie, Clement

Alexandrinul, la 19 aprilie. Biserica Romano-catolică nu a sărbătoritCrăciunul pe data de 25 decembrie

decâtîncepând cu sfârșitul secolului al IV-lea, când, în anul 386, Sfântul Ioan Gură de Aurhotărăşte ca şiîn

Biserica Răsăriteană să se prăznuiască o zi a Nașterii Domnului.

De ce s-a hotărât tocmai pe 25 decembrie aceastăsărbătoare? Enciclopedia catolicăconsemnează:

“Binecunoscuta sărbătoareîn cinstea Soarelui, Natalis Solis Invicti (NaștereaNeînvinsului Soare), serbată pe

25 decembrie, poartăînesență responsabilitatea pentru data sărbătorii noastre din luna decembrie.” După cum

lesne se poate observa, originea Crăciunului trebuie căutatăîn era precreștină, atunci când în tot Imperiul

Roman se răspândise mithraismul, care sărbătorea pe 25 decembrie renașterea Soarelui, când ziua începea să

se mărească, iar Soarele era învingător asupra întunericului. În anul 354, data lui Natalis Solis Invicti a fost

pe 25 decembrie, în acest fel Papa Liberius stabilind pentru totdeauna data acestui solstițiu ca dată a

sărbătorii.

Enciclopedia Universală Britanică menţionează: „Crăciunul este o sărbătoare creştină celebrată pe 25

decembrie, amintind de naşterea lui lisus. Data de 25 decembrie fusese deja aleasă de Sextus Iulius

Africanus, în 221 d.Hr., ca zi în care să se celebreze Crăciunul. Această zi a fost sărbătorită la Roma în 336

d.Hr., iar data de 25 decembrie a fost probabil aleasă pentru că ea coincidea cu sărbătoarea romană a

solstiţiului de iarnă şi cu naşterea lui Mithra. Obiceiul oferirii de daruri a început în sec. XV, iar petrecerile

sunt moştenite de la sărbătoarea de Saturnalii (17 decembrie); obiceiul folosirii vegetaţiei verzi, a luminilor

şi a darurilor pentru copii şi pentru săraci era practicat de romani cu ocazia Anului Nou (1 ianuarie).

Buşteanul de Crăciun, prăjiturile şi bradul îşi au originea în obiceiurile germane şi celtice. Astăzi, Crăciunul

este privit ca o sărbătoare de familie, cu cadouri aduse de Moş Crăciun(vezi Sf. Nicolae). Devenind o

sărbătoare din ce în ce mai nereligioasă, a început să fie celebrat şi de necreştini.

De ce oferim şi primim cadouri?Sfârșitul lunii decembrie coincidea în Roma cu serbările date în

cinstea zeului Saturn,numite Saturnalii (17-24 decembrie). Câteva dintre obiceiurile actuale ale Crăciunului

sunt influențate de vechile tradiții specifice Saturnaliilor romane.“Este un fapt cunoscut pentru toți”, spune

Bailey în cartea “The Legacy of Rome”, “că foarte multe dintre lucrurile pe care le asociem cu sezonul

Crăciunului – atmosfera de sărbătoare, oferirea de cadouri şi sentimentul general de bine – nu sunt altceva

decât moștenirea lăsată de sărbătoarea romană de iarnă a Saturnaliei – rămăşiţe din păgânism”. Unii

motivează acest obicei prin exemplul darurilor care I-au fost aduse lui Isus de către magi. Nu este nimic

răuîn a oferi şi a primi cadouri, însă a face o legăturăîntre cadourile de Crăciunşi darurile aduse de magi este

o exagerare, pentru căaceștia nu şi-au adus daruri unul altuia, ci doar lui Isus, ca un act de închinare.

Cine este MoșCrăciun?Încercarea de a-l găsi pe MoșCrăciunîn Scriptură este sortităeșecului, pentru că

imaginea Moșului este o creațietârzie, bazatătotuși pe tradițiileşi obiceiurile legate de Sfântul

Nicolae.Sfântul Nicolae este unsfântcreștin care a trăitîn secolul al IV-lea în Myra, un oraș port la Marea

Mediterană. AșadarMoș Nicolae a fost inițial arhetipul lui MoșCrăciun. Despre Moș Nicolae se spune că ar

fi făcut foarte multe daruri oamenilor sărmanişi, din acest motiv, în Europa secolului al XII-lea, 6 decembrie

– ziua morțiisfântului – a devenit Ziua Darurilor şi a Activităților Caritabile.Sfântul Nicolae a “emigrat” în

America la bordul vaselor olandeze între secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea. Se pare căsfântul trecuse

Oceanul chiar mai devreme, spre sfârșitul secolului al XV-lea, atunci când Columb a numit unul dintre

porturile din Haiti “Sfântul Nicolae”. Fizionomia morală a Sfântului Nicolae a fost înlocuită treptat de presa

americană cu caracterul generos-materialist al lui MoșCrăciun.

Thomas Nast, un caricaturist politic, născutîn 1840 înorașul german Landau, a creat prima schițăîn care

era înfăţişatbătrânelul îmbrăcat în haine roșii. Nast a realizat prima imagine a lui MoșCrăciun – așa cum este

el cunoscut în prezent – în 1862, pentru revista Harper’s Weekly, inspirându-se dintr-un personaj mitic

germanic, denumit Pelznickel (“Nicolae cel Bărbos”), despre care se spunea că le dădeatârcoale copiilor răi

în timpul somnului. În 1865, foarte multe dintre statele americane impun prin lege aceastăsărbătoare. În

secolul trecut, la sfârșitul anilor ‟20, Santa Claus devine pentru toțiîncarnarea generozitățiinaționaleşi un

mijloc de promovare comercialăfără precedent. Imaginea definitivă a noului Santa Claus a devenit

cunoscutăodată cu reclama creată de Haddon Sundblum pentru compania Coca-Cola, în 1931. Santa era

îmbrăcat în costum de culoare roșie, cu blănița albă pe margini, cizme negre şi o căciuliţăroșie, pufoasă.

Tradiția bradului de Crăciun. Folosirea copacilor, a coroanelor şi a ghirlandelor din brad şi a plantelor

cu frunze mereu verzi, ca simbol al vieţii eterne, era un obicei antic al egiptenilor, chinezilor şi evreilor.

Simbolul creştin este posibil să-şi aibă originea în piesa medievală germană despre Adam şi Eva, în care

apărea copacul paradisului, plin de mere.

Varianta modernă, bradul împodobit, era larg răspândită printre luteranii germani în sec. XVIII. Adus în

America de Nord de coloniştii germani, în sec. XVII, s-a răspândit repede şi aici, până la mijlocul sec. XIX.

În Anglia sec. XIX, obiceiul a fost popularizat de consortul reginei Victoria a Marii Britanii, prinţul Albert

de Saxa-Coburg.

Pânăîn secolul al XV-lea, obiceiul oamenilor de a-şi oferi cadouri unul altuia şi de a-şiîmpodobi casele

cu crenguțe de brad era considerat păgân. Obiceiul creștinat al împodobirii bradului a fost atestat întâia oara

în Lituania, în anul 1510, iar în 1521, prințesa Helene de Mecklembourg a adus obiceiul de CrăciunînParis,

după ce s-a căsătorit cu ducele de Orleans. În 1605, la Strasbourg a fost înălţat primul pom de Crăciun, într-o

piață publică. Nu avea încălumânărişi era împodobit cu mere roșii. La sfârșitul secolului al XIX-lea, în

saloanele germane, sărbătoarea era de neconceput în absenţa pomului de Crăciun, împodobitscânteietor.

Abia în 1776, tradiția ajunge şiîn Statele Unite, adusă de coloniștii germani şi de mercenarii plătiți să lupte

înRăzboiul de Secesiune.

De ce tăiem porcul în ziua de Ignat?Spre deosebire de bradul de Crăciun, prezent în orice ţară a lumii

care a importat sărbătoarea, Crăciunul românesc este bogat întradiții specifice locului, începând cu tăierea

porcului de Ignat, pregătireamâncărurilortradiționale, împărţirea darurilor şiterminând cu primirea

colindătorilor. Puţini știucă motivul pentru care în România oamenii vor săaibă pe masă preparate de carne

de porc este sărbătoarea păgâna a Ignatului – creștinată ulterior -în calendar suprapunându-se ziua de 20

decembrie cu cea a Sfântului Ignatie Teoforul. Originea păgână a sacrificării porcului este evidentă

dacăținem cont de faptul că, în Egiptul antic, porcul era adus ca jertfă zeului Osiris, în Grecia antică un ritual

similar săvârşindu-se în cinstea zeiței Demeter.

Colindele. Chiar şi repertoriul bogat al colindelor cu care ţara noastră se mândreșteeste puternic

impregnat de elemente de păgânismcreștinat. Calendele erau sărbători romane închinate Soarelui, iar

Calenda desemnează un obiect rotund, fiind o trimitere directă la discul solar. Acesta este motivul pentru

care colindele se cântăîntr-un cerc închis, se face un ocol, se împart colaci şi nuci – toate fiind simboluri

sferice ale perfecțiunii. Era vizatăîn mod principal protecția, abia mai târziuimpunându-se sensul unei

binecuvântărişi, cel evanghelic, al Nașterii Domnului.

Sărbătoarea Sfântă a Crăciunului este astăzi desacralizată prin goana după cadouri, brad sau după cele

necesare mesei festive, așacă tot mai mulțidintre noi îl văd ca pe o sărbătoare de familie sau ca pe un prilej

de a oferi sau primi cadouri.De ce nu privim oare mai mult spre Pruncul care ne-a fost dat, spre Fiul pe care

Îl numim “Părinteleveșniciilor, Domn al păcii”?

Bibliografie

1. Niculiţă – Voronca, Elena, 1998, Datinile şi credinţele poporului român , Editura Polirom, Iaşi;

2. ***, Biblia, 2003, Editura Doxologia;

3. www.resursebiblice.ro

4. ***, Enciclopedia Universală Britanică, 2010, Editura Litera Bucureşti

Mulţumim tuturor colaboratorilor !

Responsabilitatea pentru originalitatea şi conţinutul articolelor revine în exclusivitate autorilor acestora .