caracterul unui profesor dezirabil

5
Oricărui profesionist i se cer calităţile care derivă din esenţa activităţii lui şi sunt determinate de specificul şi complexitatea muncii pe care o desfăşoară. Personalitatea cadrului didactic, cu aptitudini şi atitudini psihopedagogice, cu vocaţie, se exprimă în activitatea de educaţie prin erudiţie ,,cunoştinţe solide de specialitate, dar şi prin cunoaşterea particularităţilor psihointelectuale ale elevilor, prin capacitate empatică,comunicativitate didactică, prin competenţa de a relaţiona afectiv cu elevul sau grupul de elevi,inteligenţă şi tact în adoptarea deciziilor, dar şi prin mânuirea conştientă a mecanismelor de optimizare a activităţii de învăţare.” (P. Golu, N. Mitrofan) Personalitatea cadrului didactic este apreciată de elevi ca model dezirabil şi are un rol stimulativ şi motivant pentru elevii cu rezultate bune la învăţătură, dar această relaţie nu se verifică şi în cadrul aprecierii elevilor cu atitudini negative şi rezultate şcolare scăzute. Întrucât profesiunea de educator presupune raportarea şi confruntarea continuă cu alţii, anumite calităţi atitudinale sunt indispensabile acelora care îşi aleg şi prestează această profesiune. Mă voi opri asupra celor mai semnificative: Umanismul, în general şi dragostea faţă de copii, în special. Aflându-se în faţa unor fiinţe umane, în devenire sau adulte, profesorul trebuie să dea dovadă de multă sensibilitate, ataşament şi respect faţă de ele, transformându-se în cele din urmă într-un coparticipant la propriile lor confruntări. O expresie concretă a umanismului este dragostea pentru copii. Dragostea educatorului este altceva decât dragostea maternă. Ea presupune, în primul rând, respect, încredere faţă de posibilităţile latente pe care le posedă oricare copil, dorinţa sinceră ca aceste posibilităţi să se dezvolte, încrederea deplină în viitorul său. Ea nu are nimic comun cu sentimentalismul şi compătimirea, cu diversele simpatii manifeste sau ascunse faţă de unii copii, cu toleranţa exagerată. Ea trebuie să-i cuprindă pe toţi copiii, fără nici o discriminare. Calităţile atitudinale de natură caracterial-morală sunt acea categorie din care fac parte:corectitudinea, modestia, fermitatea, răbdarea, optimismul, stăpânirea de sine. Conştiinţa responsabilităţii şi a misiunii sale. După opinia lui Hubert, această responsabilitate şi-o asumă faţă de copii, faţă de patria sa şi faţă de întreaga umanitate. În mâinilesale se află, într-un

Upload: diana-elena

Post on 09-Nov-2015

97 views

Category:

Documents


6 download

DESCRIPTION

Caracterul Unui Profesor Dezirabil-pedagogie1

TRANSCRIPT

Oricrui profesionist i se cer calitile care deriv din esena activitii lui i sunt determinate de specificul i complexitatea muncii pe care o desfoar

Oricrui profesionist i se cer calitile care deriv din esena activitii lui i sunt determinate de specificul i complexitatea muncii pe care o desfoar.

Personalitatea cadrului didactic, cu aptitudini i atitudini psihopedagogice, cu vocaie, se exprim n activitatea de educaie prin erudiie ,,cunotine solide de specialitate, dar i prin cunoaterea particularitilor psihointelectuale ale elevilor, prin capacitate empatic,comunicativitate didactic, prin competena de a relaiona afectiv cu elevul sau grupul de elevi,inteligen i tact n adoptarea deciziilor, dar i prin mnuirea contient a mecanismelor de optimizare a activitii de nvare. (P. Golu, N. Mitrofan)Personalitatea cadrului didactic este apreciat de elevi ca model dezirabil i are un rol stimulativ i motivant pentru elevii cu rezultate bune la nvtur, dar aceast relaie nu se verific i n cadrul aprecierii elevilor cu atitudini negative i rezultate colare sczute.

ntruct profesiunea de educator presupune raportarea i confruntarea continu cu alii, anumite caliti atitudinale sunt indispensabile acelora care i aleg i presteaz aceast profesiune. M voi opri asupra celor mai semnificative:

Umanismul, n general i dragostea fa de copii, n special. Aflndu-se n faa unor fiine umane, n devenire sau adulte, profesorul trebuie s dea dovad de mult sensibilitate, ataament i respect fa de ele, transformndu-se n cele din urm ntr-un coparticipant la propriile lor confruntri. O expresie concret a umanismului este dragostea pentru copii. Dragostea educatorului este altceva dect dragostea matern. Ea presupune, n primul rnd, respect, ncredere fa de posibilitile latente pe care le posed oricare copil, dorina sincer ca aceste posibiliti s se dezvolte, ncrederea deplin n viitorul su. Ea nu are nimic comun cu sentimentalismul i comptimirea, cu diversele simpatii manifeste sau ascunse fa de unii copii, cu tolerana exagerat. Ea trebuie s-i cuprind pe toi copiii, fr nici o discriminare.

Calitile atitudinale de natur caracterial-moral sunt acea categorie din care fac parte:corectitudinea, modestia, fermitatea, rbdarea, optimismul, stpnirea de sine.

Contiina responsabilitii i a misiunii sale. Dup opinia lui Hubert, aceast responsabilitate i-o asum fa de copii, fa de patria sa i fa de ntreaga umanitate. n minilesale se afl, ntr-un fel, nu numai viitorul copilului, ci i al patriei i naiunii al crei membru este. A fi contient de aceast misiune i a te drui total i dezinteresat pentru nfptuirea ei nseamn, implicit, a fi un adevrat patriot. Contiina responsabilitii i a misiunii nu pot fi concepute n afara adeziunii i ataamentului fa de valorile culturale, naionale i universale, create de-a lungul veacurilor.

Sistemele de clasificare a aptitudinilor pedagogice difer de la un autor la altul, n funcie de natura, coninutul i laturile activitii pedagogice. Astfel, se pot distinge :

1. Aptitudini didactice referitoare la activitatea de instruire.

2. Aptitudini educative privitoare la activitatea de modelare a personalitii umane. Fiecare din aceste categorii include apoi aptitudini legate de realizarea unei sarcini concrete :

- aptitudini metodice;

- aptitudini de evaluare;

- aptitudini educative n domeniul educaiei morale, estetice, de mediu, de sntate. n

funcie de particularitile proceselor psihice, care fac parte din coninutul psihic al aptitudinilor pedagogice, se pot meniona urmtoarele categorii de aptitudini:

- aptitudini ce asigur calitatea gndirii - capacitatea de analiz i sintez, flexibilitatea, originalitatea;

- aptitudini ce asigur calitatea limbajului - capacitatea de a folosi n mod adecvat acest instrument de comunicare este prezena n toate aptitudinile pedagogice: inteligibilitatea,claritatea, plasticitatea, expresivitatea, fluena;

- aptitudini ce garanteaz calitatea ateniei - concentrarea, intensitatea, distributivitatea comutativitatea;

- aptitudini ce determin calitatea memoriei - rapiditatea memoriei, trinicia pstrrii i promtitudinea recunoaterii i reproducerii

Oricare ar fi latura din care privim clasa de elevi, rolul profesorului este proeminent, iar exercitarea concret a acestui rol depinde de personalitatea lui si de situatiile educative cu care se confrunt si pe care le are de rezolvat. Profesorul este lider numit. Prin hotrrea conducerii scolii el primeste un numr de clase cu care va lucra si o clas pe care o va ndruma ca diriginte.

Profesorul si elevii nu se aleg unii pe altii. Profesorului i revine sarcina si rspunderea integrrii sale n clas si n colectivul de elevi pe care urmeaz s-l nchege. ntr-un colectiv format, profesorul devine unul din membrii acestuia, dar cu statut special.

Profesorul conduce si decide, organizeaz, influenteaz, consiliaz si controleaz, apreciaz si ndrum, este model de conduit civic si moral, este profesionist. El si exercit atributele si calittile asupra grupului si asupra fiecrui membru al acestuia n parte pentru obtinerea succesului scolar si formarea comportamentelor dezirabile, dirijeaz relatiile interpersonale din grup n scopul asigurrii unui climat psihosocial favorabil dezvoltrii personalittii elevilor si pentru a mbunttii relatiile interpersonale.naintea predrii profesorul si planific activitatea fixndu-si obiective, stabilind formele de organizare a activittii, strategiile de predare si evaluare, organizarea cadrului de desfsurare. n timpul predrii, profesorul urmreste reactiile elevilor pentru a introduce suplimentar informatie sau a renunta la informatia redundant. Ca urmare a autoanalizei si autoevalurii prestatiei sale, profesorul trage nvtminte si ia decizii de autoperfectionare. Momentele pregtitoare presupun reflectie, iar cele ulterioare predrii, analiz.

n timpul predrii, contactul direct cu elevii i activeaz profesorului ntreaga personalitate. El ia decizii ad-hoc. Adaptarea permanent a comportamentului profesorului la situatia clasei vizeaz promovarea nvtrii la nivelul elevilor, sporirea eficientei educative.

Profesorul organizeaz cadrul adecvat nvtrii elevilor. El trebuie s stpneasc att disciplina pe care o pred ct si strategiile de conducere, curriculum-ul scolar, s aib abilittiPstrarea permanent a contactului vizual ntre profesor si elevi, proximitatea spatial, accesibilitatea la mijloacele materiale utilizate sunt si acestea conditii ale unei bune organizri a activittii de nvtare a elevilor. psihopedagogice si s cunoasc personalitatea elevilor.

Profesorul conduce ntregul proces instructiv-educativ desfsurat n scoal, dar nu nvtarea elevilor. El este responsabil si dirijeaz viata n grup.

Conducerea eficient este conditionat de interactiunea a trei factori:

1. calittile psihosociale ale profesorului;

2. personalitatea fiecrui elev;

3. factorii situationali de grup.

Relatiile profesor-elevi se constituie ntr-o retea de interdependente. Relatiile informational-cognitive si relatiile afective sunt subordonate relatiei de conducere-influentare. Att relatia informational-cognitiv ct si cea afectiv se stabilesc cu scopul de a-i influenta pe elevi: pentru nsusirea de cunostinte, pentru determinarea unor stri afective favorabile receptionrii mesajului emis de profesor, pentru determinarea unor modificri de comportament sau stabilizarea unor trsturi de caracter. Profesorul declanseaz si ntretine interesul elevilor si dorinta lor de a nvta si de a rspunde printr-un comportament adecvat cerintelor lui.

Influentarea elevului de ctre profesor se face direct, prin atitudine, mesaj verbal, gestic, mimic, stare afectiv, exemplu personal, adic prin prezenta sa activ. Aceast prezent are rolul unui stimul ce determin la elevi un rspuns (care poate fi de acceptare formal, acceptare cu convingere, imitare, contagiune, rezistent). Indirect, profesorul influenteaz prin alti factori educationali cum sunt colectivul de elevi, familia, consiliul profesoral, comitetul cettenesc de printi.

Eficienta influentrii depinde de o serie de factori: congruenta dintre repertoriul profesorului si cel al elevilor n comunicare, realizarea feed-back-ului si tonul afectiv al relatiei profesor-elev.

Prin comportamentul lui afectiv profesorul impune elevilor un anumit comportament individual si de grup.

Trsturile temperamentale ale profesorului au un cuvnt de spus. Autocontrolul permanent, echilibrul autoimpus sunt hotrtoare pentru un comportament adecvat. Comportamentul emotional al profesorului influenteaz direct comportamentul elevilor prin contagiune si indirect, prin climatul afectiv pe care l determin n clas. Acest comportament poate fi factor de stimulare a unor stri afective tonice sau de diminuare a capacittii de munc a elevilor si de blocare a relatiilor de comunicare ntre elevi si profesor. (V. Popeang)Profesorul este rspunztor si de tonul afectiv dintre elevi. Suprrile, amrciunea, refuzul, invidia ngreuneaz foarte mult cooperarea, chiar si n situatii lucrative. Grupul depinde n mare msur de felul relatiilor din cadrul grupului, de sprijinul, de afectiunea, de simpatia si ncrederea reciproc.( E. Geissler)Interventiile profesorului pentru organizarea clasei ca grup social, stabilirea perspectivelor apropiate si deprtate, facilitarea relatiilor interpersonale dintre elevi, ntrirea coeziunii si eficientei grupului si cresterea nivelului lui de normativitate, dirijarea status-rolurilor actioneaz formativ indirect asupra elevului. O perspectiv bine conturat mobilizeaz energia si constiinta elevilor prin fixarea unor scopuri cu mare putere de atractie pentru fiecare elev.