Caracterizarea lui Ion

Personaj de prim plan al romanului, Ion, concentrează tragica istorie a ţăranuluiromân din Transilvania primilor decenii ale secolului nostru. Conceput la dimensiunimonumentale „ poate mai mare ca natura” după aprecierea lui E. ovinescu, „Ion” !ntrune"te atri#utele care ţin "i de un personaj clasic "i de unul romantic. El tre#uie privitca un personaj clasic !n sensul că trăsătura dominantă $ dragostea pentru pământ $ ledomină pe toate celelalte. El poate %i privit ca un erou romantic prin unele !nsu"irie&cepţionale ca de e&.' este %oarte (arnic, %oarte viclean dar "i pentru %aptul că are maripasiuni )iu#e"te cu patimă pământul "i pe *lorica+. Este un personaj de o deose#ităcomple&itate alcătuit din lumini "i um#re. e la !nceputul romanului !ntr$o scenă %oarte #ine aleasă de scriitor, la (oră când este prezentă toată su%larea satului, !"i %ace apariţia%iul lui -le&andru Pop laneta"u, urmărind$o pe -na cu ceva straniu !n privire, parcănedumerire "i un vicle"ug nepre%ăcut !n timp ce alături !i răsare mai %rumoasă ca oricând*lorica, %ata văduvei lui /a&im 0prea. Con"tient că -na nu$i %usese dragă, %lăcăul poartă !n su%let c(ipul cald, ademenitor al *loricăi, %ată săracă !n vreme ce „ Ana avea locuri şicase şi vite multe”. e la !nceput #ănuim con%lictul „ iute şi harnic a mă-sa harnicchipeş, voinic”, dar sărac Ion simte dureros prăpastia dintre sine "i #ogăta"ii satului' de%elul lui 1asile 2aciu, iar cuvintele jignitoare cu care acesta i$se adresează „ flandură,ţărăntoc, hoţ, tîlhar” au e%ectul plesnitului de #ici "i %lăcăul nu suportă ocara. Ion ses%!"ie de la !nceput !ntre două linii de %orţă, glasul pământului "i glasul iu#irii "i cade victimă lăcomiei de pământ. *iinţa lui era mistuită de „dorul de a avea pământ mult, cât mai mult ” "i autorul su#liniează legătura lui cu păm!ntul „iubirea pămîntului l-a stăpînit de mic copil ... de pe atunci pămîntul i-a fost mai drag ca o mamă”. Constr!ns derealitate, tenace, (otăr!t, cu o voinţă nă"ealnică, temperament stăp!nit de instincteprimare, perseverent !n atingerea scopului urmărit, viclean, Ion !"i urze"te cuperspicacitate un plan pentru aplicarea căruia are !nsă nevoie de o veri%iacare. Titu3erdelea !i aruncă spontan soluţia %ără să g!ndească la consecinţe, soluţie pe care Ion o !ntrezărise de mult' „ - Dacă nu vrea el să ti-o dea de bună voie, trebuie să-l sileşti ! ... ”.4e#reanu !"i urmăre"te personajul !n diverse ipostaze dintre care se deta"ează două'dinaintea "i după intrarea lui Ion !n posesia păm!nturilor mult visate. Pentru primaipostază semni%icativ este citatul' „lasul pămîntului pătrundea năvalnic în sufletul flăcăului, ca o chemare, copleşindu-l. e simţea mic şi slab cît un vierme pe care îl calciîn picioare, sau ca o frun"ă pe care vîntul o vîltoreşte cum îi place. uspină prelung,umilit şi înfricoşat în faţa uriaşului# - $ît pămînt, Doamne ! ... ”. Pentru a doua ipostazăIon „se vedea acum mare şi puternic ca un uriaş din basme care a biruit în lupte grele oceată de balauri îngro"itori ”. estinul eroului tre#uie raportat la momentul socialeconomic !n care trăie"te. 5n această societate de #ogaţi "i săraci oamenii s!nt consideraţioameni după greutatea sacului cu #ani sau după numarul de pogoane, nu după calităţi "i virtuţi. eorge Călinescu spune că „în planul creaţiei %on e o brută, a bat&ocorit o fată, i-a luat averea, a împins-o la spîn"urătoare şi a rămas în cele din urmă cu pămînt ”.5nsu"indu$"i păm!ntul pe căi necinstite, tul#ur!nd lini"tea unui cămin !n numele glasuluiiu#irii, Ion nu putea să supravieţuiască. 6%!r"itul lui per%ect motivat moral "i estetic nuputea %i altul dec!t cel imaginat de autor. Prin romanul „Ion”, 4e#reanu demonstrează căpentru el „arta” !nseamnă creaţie de oameni "i de viaţă.