Textul dat apartine operei literare Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi scrisa de Camil Petrescu si publicata in anul 1930.Romanul psihologiceste scris la persoana I, sub forma unei confesiuni a personajului principal, Stefan Gheorghidiu, care traverseaza doua experiente fundamentale: iubirea si razboiul. Stefan Gheorghidiu este protagonistul si persinajul narator, perspectiva narativa fiind subiectiva si unica. Modernitatea romanului este sustinuta si de timpul prezent, subiectiv de fluxul constiintei, memoria afectiva, de anticalofilism si autenticitate.Personajul-narator Gheorghidiu se raporteaza la doua p[lanuri temporale: timpul cronologic, in care protagonistul rememoreaza drama iubirii.Stefan, sublocotenent intr-un regiment de infanterie, trimit pentru fortificarea Vaii Prahovei, este concentrat de curand, ceea ce constituie pentru el o lunga deznadejde. Discutia de la popota despre iubire provoaca o reactie violenta a personajului, care considera ca cei care se iubesc au dreptul de viata si de moarte asupra celuilalt si declanseaza amintirea propriei povesti de dragoste aducand-o in realitate.Gheorghidiu este onatura reflexiva, care analizeaza in amanunt, cu luciditate starile interioare Atentia si luciditatea nu omoara voluptatea reala, ci o sporesc, asa cum de altfel atentia sporeste si durerea de dinti.Prima experienta de cunoastere, iubirea e traita sub semnul incertitudinii, e un zbucium permanent in cautarea adevarului. Stefan primeste pe neasteptate o mostenire de la unchiul sau Tache, si ca urmare, sotia sa Ela, se lasa in voia tentatiilor mondene, devenind din ce in ce mai preocupata de lux, petreceri si escapade, fapt ce intra in totala contradictie cu conceptia lui despre iubire, despre idealul sau de feminitate As fi vrut-o mereu feminina, deasupra acestor discutii vulgare. Student la filozofie, inzestrat intelectual, Stefan traieste in lumea cartilor, o lume in trotala contradictie cu lumea unchiului Tache, a lui Nae Gheorghidiu si Tanase Lumanararu, cu care eroul nu are nicio legatura.Fire pasionala, puternic reflexiva, constient de chinul sau launtric, Gheorghidiu aduna progresiv semne ale nelinistii, ale incertudinii, pe care le diseca cu minutiozitate. Viata lui devine in curand o tortura, nu mai putea citi nici macar o carte. Se desparte de sotia sa, apoi intalnindu-se intamplator cu Ela, s-au simtit amandois tanjeniti ca doi straini, creandu-i lui Stefan o adevarata revelatie Simteam ca femeia aceasta era a mea, in exemplar unic, asa ca eul meu, ca mama mea, ca ne intalnisem de la inceputu lumii.Plimbarea la Odobesti declanseaza criza de gelozie, de incertitudinea iubirii, punand sub semnul intrebarii fidelitatea Elei. Faptul ca Ela gusta din felul de mancare al domnului G. Produce o adevarata furtuna in sufletul sau, revenindu-i in memorie amintiri dureroase Si ea stia ce vie placere imi face mie acest.Gheorghidiu sufera nu numai din mandria ranita, ci mai ales pentru faptul ca se preface, afisand o indiferenta cu total falsa, ascunzandu-si framantarile Ma chinuiam launtric ca sa par vesel si eu ma simteam imbecil si ridicol si naiv.Autoanalizandu-si starile cu luciditatea caracteristica, disecand fiecare reactie pe care o avem, respinde ideea geloziei Nu, n-am fost niciodata gelos, desi am suferit atat din cauza iubirii.Iubireadevine pentru Stefan autosugestie si optiune o iubire mare a mai curand un proces de autosugestie. Iubeste intai din mila, din indatorire, din duiosie, iubesti pentru ca sti ca asta o face fericita, iti repeti ca nu e loial sa o jignesti, sa inseli atata incredere. Orice iubire e ca un monodeism, voluntar la inceput, patologic la urma.Eroul traieste in lumea ideilor pure, aspirand la dragostea absoluta, cautand in permanenta certitudini care sa-i confirme profunzimea sentimentului de iubire si, neputand gasi certitudinea linistitoare, se simte obosit si hotaraste sa se desparta definitiv de Ela, pe care o priveste acum cu indiferenta cu care privesti un tablou si caruia ii lasa o buna parte din avere la care tinea, se pare, in mod deosebit i-am scris ca-i las totul ce e in casa, de la obiecte de pret la carti, de la lucruri personale la amintiri. Adica tot trecutul.A doua experienta de viatafundamentala in planul cunoasterii existentiale este razboiul, frontul, o experienta direct, care constituie adevarata drama intelectuala.Daca prima parte este fictiune, deoarece prozatorul nu era casatorit si nici nu traise o drama de iubire pana la scrierea romanului, povestea fiind pur inventata, parte a doua insa este o experienta traita, scriitorul fiind ofiter al armatei romane in timpul primului razboi mondial.Razboiuleste surprins in roman in dubla ipostaza. In legatura cu el, Stefan Gheorghidiu se autocunoaste si pune in balanta problemele de constiinta. La inceput este vazut din acest punct de vedere ca un loc al izolarii ce-l indeparteaza de Ela. Iubirea lor de fapt a fost omorata de iminenta razboiului.A doua ipostaza a razboiuluieste radicala, razboiul fiind vazut in sens maladiv, fiind cel care curma vieti. Ofiterul Stefan Gheorghidiu descopera o realitate dramatica, nu atacuri vitejesti, orgoliul sau insa il face sa participe cu toata forta la razboi.Drama iubiriilui intra definitiv in umbra, experienta dramatica a frontului fiind decisiva. Gheorghidiu neputand fii considerat un invins deoarece reuseste sa depaseasca gelozia care ameninta sa-l dezumanizeze.In opinia mea, constiinta lucida, analiza si confesiunea pun in evidenta preocuparea personajului-narator pentru problemele produnde ale existentei.