Campia Siberiei de Vest-

caracterizare geografica

1

CUPRINS:

1. Asezare.Limite;

2. Aspecte generale;

3. Relieful:

3.1.Aspecte morfologice;

3.2.Aspecte tectonice;

4. Clima;

5. Hidrografie:

5.1.Raurile;

5.2.Lacurile;

6. Vegetatie;

7. Fauna;

8. Solurile;

9. Regiuni fizico-geografice:

a) Câmpia Iamal-Gidan;

b) Câmpia Obi-Taz;

c) Câmpia Tobolsk;

d) Câmpia Omsk-Tomsk;

10. Aspecte demografice;

11. Resurse naturale;

12. Concluzii;

13. Anexe;

2

1.Aşezare.Limite

Câmpia Siberiei de Vest reprezintă una dintre cele mai mari câmpii ale

Globului,ce se află situată în vestul Asiei Nordice. Limitele sale sunt nete spre toate

laturile:Munţii Ural la vest,Podişul Siberiei Centrale la est, Podişul Kasahstanului-Munţii

Altai şi Kuznetk-Salair la sud,Oceanul Arctic la nord. (Fig.1)

Fig.1 Aşezarea Câmpiei Siberiei de Vest în cadrul Asiei de Nord

3

2.Aspecte generale

Se desfăşoară pe o suprafaţa de 3 milioane de km²,având o lungime de peste

2500 km de la nord la sud,iar de la vest la est pe 900-950 km,în nord,şi de 1500 km,în

sud.Ca întindere ea rivalizează cu Câmpia Amazonului şi este bine delimitată din toate

părţile de regiuni mai înalte.Numai spre nord,ea se termină printr-un şes litoral sinuos şi

coborât,format din cele două mari peninsule,Iamal şi Gidan,separate între ele prin golful

îngust şi lung de la gura fluviului Obi .1

3.Relieful

3.1 Aspecte morfologice

Trăsătura principală o constituie uniformitatea reliefului,energia redusă şi

altitudinea mică,ce scade pe nesimţite de la sud spre nord,ajungând de la 200-300 m până

la nivelul Oceanului Planetar.Geneza glaciară,în cea mai mare parte,este marcată de

prezenţa a numeroase şiruri de morene la nord şi unele culmi joase,netede,în alternantă cu

vaste zone depresionare la sud.

3.2 Aspecte tectonice

Din punct de vedere tectonic Câmpia Siberiei de Vest reprezintă o vastă

depresiune de subsidenţă, având un fundament Paleozoic scufundat la 2500-4000 m,

peste care s-au suprapus depozite marine mezozoice şi paleogene. Spre sfârşitul

tertiarului era uscat, cu o climă caldă, care a permis să crească o vegetaţie bogată

(sequoia, tei, chiparoşi ), pe baza căreia a existat o faună foarte bogată (cămile, girafe).

În pleistocen însă,are loc o răcire a climei, apariţia gheţarilor (de calotă) şi dispariţia

vegetaţiei şi faunei iniţiale.Calota glaciară a acoperit jumătatea nordică a Siberiei de Vest.

Centrele glaciaţiei se aflau în Peninsula Taimar, nordul Uralului şi Novaia Zemlea.

1 Coteţ,Petre-"Geografie fizică-Europa şi Asia”,Editura Didactică şi Pedagogică,Bucureşti,1967,pag.290

4

Fazele interglaciare au determinat transgresiuni marine nordice, ce înaintau pe văile

râurilor mult în amonte, până la confluenţa Obi-Irtis, care au afectat o mare parte din

câmpie. Astfel rezultă că această regiune geografică simplă la prima vedere a avut o

istorie geologică şi paleogeografică zbuciumată şi ca urmare are o origine complexă fiind

rezultatul triplei acţiuni: marine, glaciare şi fluviatile.

5

Fig.2 Tipurile de relief din Campia Siberiei de Vest

6

4.Clima

Climatul unui teritoriu de asemenea dimensiuni (între 50 şi 75º latitudine

nordică) este variat, făcând trecerea de la climatul temperat-continental al Europei de Est

la cel excesiv continental al Siberiei Centrale , pe de o parte, iar pe de altă, apariţia celui

polar şi subpolar în nord şi temperat-continental în sud.

Clima Siberiei de Vest este condiţionată de aşezarea geografică,dinamica

atmosferică a Asiei şi relieful uniform de câmpie mlăştinoasă şi deschisă spre Oceanul

Arctic, fapt care permite pătrunderea uşoară a aerului de provenienţă nordică.Activitatea

ciclonică este mai puternică în nord,datorită depresiunii joase formate pe Marea Kara,sub

influenţa minimului barometric al Islandei.

Iernile sunt reci,cu temperaturi negative mari, care ajung la-45/-54º(minima

absolută).Între partea de nord şi de sud există diferenţe mari,valoarea izotermelor fiind de

-15º,în sud,şi -30º în nord. Verile sunt foarte scurte şi reci. Temperatura medie a lunii

iulie este de 5º în nord şi 20-25ºîn sud, iar maxima absolută are valori de 27º în nord şi de

41ºin sud.

Aşa cum rezultă din cele expuse,regimul termic al Siberiei de Vest se schimbă

de la sud la nord, ceea ce face ca şi perioada de vegetaţie să fie diferită în acelaşi

sens(100 zile în nord şi 175 zile în sud).Precipitaţiile au,de asemenea,o repartiţie inegală

în suprafaţă şi timp. Fie scad,spre nord şi spre sud, având valorile cele mai mari, de 400-

500 mm annual, în partea de mijloc, iar cea mai mare cantitate lunară cade în iulie şi

august.

7

5.Hidrografie

5.1 Râurile

Este reprezentată printr-o reţea bogată de râuri şi lacuri ce aparţin bazinelor

Obi, Taz şi Pura. Cel mai întins bazin este Obi(3 milioane km²),iar râurile cele mai mari

sunt:Obi,Irtis, Isim şi Tobol. Aceste sunt râuri tipice de câmpie, cu o pantă foarte mică.

Direct în Oceanul Arctic se varsă râurile Taz şi Pura. Datorită faptului că îşi au izvoarele

în munţi,ele dispun de o mare cantitate de apă. Regimul lor de îngheţ este diferit de la

izvoare la vărsare, ceea ce face ca şi perioada de navigaţie să fie de 180-190 zile, în sud,şi

de 155 zile,în nord(la varsare). Obi are un debit mediu de 12500 m³/s şi primeşte ca

affluent principal pe Irtis, lung de 4422 km. Primăvara, prin topirea zăpezilor,îşi măreşte

debitul de câteva ori,inundând mari suprafeţe, pe care le lasă acoperite de un mâl gros.

Procesul de îngheţare a gurilor de vărsare, toamna, determină micşorarea vitezei de

scurgere şi alterarea materiilor organice transportate de râu,a cărui apă devine otrăvitoare

pentru fauna acvatică, datorită scăderii conţinutului de oxigen şi al creşterii hidrogenului

sulfurat şi bioxidului de carbon. Fenomenul este cunoscut sub numele de “zomor”.Fluviul

Obi se varsă într-un golf cu lungimea de 800 km şi larg de până la 60 km.

5.2 Lacurile

Sunt destul de numeroase şi ele apar atât în silvostepă, la sud, cât şi în taiga şi

tundră, în nord. Cele mai multe se întâlnesc în lungul văilor fluviatile, dar ele nu lipsesc

nici de pe interfluviile slab drenate. Lacurile ocupă suprafeţe mici şi sunt puţin adânci.

Cel mai mare este Lacul Ceani, cu o suprafaţă de 2600 km². În sud se întâlnesc

numeroase lacuri sărate. Râurile Siberiei de Vest dispun de un potenţial hidroenergetic

foarte mare şi sunt navigabile pe o lungime de 20.000 km. Pe Obi, navigaţia are character

mai regulat şi ea face legătura cu reţeaua de căi ferate a Siberiei şi Asiei Centrale. Pe Obi

se află hidrocentrala de la Novosibirsk, cu un lac lung de 240 km şi lat de 20 km,iar pe

Irtis sunt, de asemenea, mai multe hidrocentrale cu acelaşi nume. Apa râurilor amintite

8

se foloseşte,de asemenea,la irigarea diferitelor terenuri din stepele sudice, Baraba şi

Kulunda.

Fig.3 Cursul fluviului Obi

6.Vegetaţia

Perioadele de vegetaţie însumează 100 zile în nord şi 175 în sud.În consecinţă

zonele de vegetaţie se succed în fâşii paralele:tundră şi silvotundră se intend spre sud,

până la cercul polar, iar pădurea de conifere ajunge până la sud de localitatea Tomsk la

paralela de 56º latitudine nordică,şi la sud silvostepă şi stepa, ce apare ca o fâşie ce se

întinde între Ural şi Munţii Altai,până la 49-51º latitudine nordică. Spre sud, ea face

trecerea spre semideşert.

În zona de tundră şi silvotundră predomina păşunile.În stepa şi silvostepă apar

specii de mesteacăn şi conifere,precum şi diferite ierburi specifice (lucernă,colilie)

9

7.Fauna

În tundră şi silvotundră se întâlnesc renul,vulpea

polară,leminul,hermelina,veveriţă, iepurele,diferite păsări(potârnichea de tundră,gâştele

cu gât negru).În zona de taiga,fauna este reprezentată prin urşi,raşi,veveriţe,mai ales

animale cu blănuri scumpe.În silvostepă şi stepa,dintre animale,pe primul plan stau aici

rozătoarele,apoi lupul,vulpea şi diferitele relicte glaciare.

Sub raport biogeografic există un contrast net între nordul şi sudul Siberiei de

Vest-contrast ce rezultă din prezenţa renului specific tundrei şi a cămilei,caracteristică

semidesertului.

8.Solurile

În tundră şi silvotundră se întâlnesc solurile argilo-nisipoase,în general gleizate

sau chiar mlăştinoase.În zona de taiga,solurile specifice sunt cele podzolice şi de

mlaştină. În stepă şi silvostepă predomină cernoziomurile şi solurile cenuşii.

9.Regiuni fizico-geografice

a) Câmpia Iamal-Gidan-morfologic,în această câmpie predomină relieful de

acumulare marină şi glaciară(morenaica), dezvoltată în condiţii de tundră. Ţărmul este

jos, cu terase litorale, morene, barcane şi lacuri. Văile râurilor sunt largi, iar reţeaua

hidrografică minoră este scurtă şi trece prin lacuri şi mlaştini.

Aici clima este aspră, de tip periglaciar sau de tundră, cu solul acoperit 9

luni de zăpada, care nu atinge decat 100-150 cm grosime. Cele 2 peninsule se disting

între ele prin altitudinea mai coborâtă,în Iamal(sub 100 m),şi mai ridicată,în Gidan(până

la 200 m). Aceasta ca urmare a prezenţei depozitelor glaciare, morenice în Peninsula

Gidan.Ca fenomene actuale,aici este foarte răspândită merzlotă(permafrost), procesele

termocarstice(dezvoltate pe soluri inghetate) şi solifluxiunea( deplasarea lenta in masa a

10

unui strat de sol spraumectat, strata flat intre solul inghetat de dedesupt si solul cu

radacinilre vegetatiei de deasupra) .

Păşunile de tundră constituite din muşchi şi licheni sunt destul de întinse şi

folosite la creşterea renilor.

b) Câmpia Obi-Taz-aceasta reprezintă regiunea în care predomină relieful de

acumulare glaciară şi fluvio-glaciară,fiind dezvoltată în condiţii de taiga. În cuprinsul

reliefului, interfluviile ocupă suprafeţe întinse cu aspect morenic-deluros,fiind

inmlastinite,iar văile sunt lărgi.

Această regiune ocupă ¼ din suprafaţa Siberiei de Vest. Verile sunt aici

scurte şi reci,ca urmare a pătrunderii aerului arctic, iar precipitaţiile au valori anuale de

400-500 mm.Iernile sunt lungi şi aspre, datorită influenţei anticiclonului Asiatic, cu

temperaturi scăzute şi vânturi puternice.

Mlaştinile şi lacurile ocupă porţiuni întinse,iar solurile predominante sunt

cele mlăştinoase şi podzolice.

c) Câmpia Tobolsk-caracteristica acestei regiuni este predominarea reliefului

de acumulare fluvio-glaciar(de zandre),de nisipuri şi argile,dezvoltat tot în condiţii de

taiga.Altitudinea coborâtă şi întinderea mare a zandrelor dau acestei porţiuni un aspect de

câmpie joasă şi netedă,intens

inmlastinita,asemănătoare celor din Polesia.Aici apar întinse turbării,iar în lungul văilor

înguste se înşiră păduri de brad,pin,cedru şi mesteacăn la periferie.Pe interfluvii se

întâlnesc multe lacuri.

d) Câmpia Omsk-Tomsk-în cadrul acestei câmpii predomină relieful de

acumulare fluviatilă,aluvio-proluvială şi loessoida,dezvoltat în condiţii de silvostepă şi

stepă.Sub depozitele cuaternare apar cele neogene,care au o extindere destul de

mare.Câmpia se întinde între oraşele Celeabinsk şi Krasnoiarsk.Cea mai lată porţiune a

Câmpiei Omsk-Tomsk se află între Irtis şi Obi,unde aceasta prezintă un mare intrând,ce

11

ajunge până la poalele Munţilor Altai.Terenurile de cultură ocupă suprafeţe destul de

întinse.În cuprinsul acestei regiuni se disting trei sectoare fizico-geografice:

Sectorul dintre Ural şi Irtis,constituit din formaţiuni neogene,acoperite cu depozite

cuaternare destul de variate.Acesta este dezvoltat în condiţii de pădure(mesteceni şi

brazi),în nord;de pădure şi stepa cu colilie,în sud.

Sectorul dintre Irtis şi Obi,acoperit cu depozite fluvio-lacustre şi loesoide,cu

numeroase lacuri sărate ,este dezvoltat în condiţii de stepă şi silvostepa(campiile

Baraba şi Kulunda).Lacurile şi mlaştinile ocupă suprafeţe destul de întinse.Aici se

află lacurile Ceani şi Kulunda.Pădurile de mesteceni şi pini apar numai pe văi,iar

caracterul semideşertic se accentuează spre poalele Munţilor Altai.

Sectorul sitat în colţul de sud-est,care are mai mult caracter piemontan şi se

dezvoltă în condiţii de pădure,prezintă amestec de conifere şi mesteceni,apoi

foioase şi chiar de silvostepă.

10.Aspecte demografice

Câmpia Siberiei de Vest este cea mai populate dintre regiunile Siberiei,având o populaţie de

circa 20 milioane de locuitori,concentrate îndeosebi în Câmpia Omsk-Tomsk.Pe ansamblu densitatea

populaţiei este cuprinsă între 6-7 loc/km²,dar în partea sudică aceasta depăşeşte 30 loc/km²Populatia

Siberiei este de dată recentă,pe de o parte datorită condiţiilor de viaţă mai dificile,iar pe de altă parte

concentrării activităţilor economice în Rusia ţaristă în partea europeană.Începând cu perioada dintre cele

două războaie mondiale,dar cu deosebire după anul 1945,Siberiei de Vest a cunoscut o dezvoltare

economică deosebită,remarcandu-se un ritm de creştere a populaţiei de peste 3,5 ori mai mare ca în

regiunile de la vest de Ural.Este interesant faptul că nivelul de urbanizare este mult mai ridicat decât în

alte regiuni(70%)datorită apariţiei a numeroase oraşe creşterii populaţiei celor .

Cele mai multe oraşe se concentrează în sudul Câmpiei şi la contactul cu Munţii Ural,Podişul

Kazahstan,Munţii Altai şi Kuznetk-Saian.În acest areal sunt peste 20 de oraşe cu populaţia ce depăşeşte

100000 locuitori,dintre care 3 milionare (Novosibirsk,Omsk şi Celeabinsk).Oraşul Novosibirsk(1384000

loc.) este cel mai mare oraş al Siberiei,important centru industrial(construcţii de maşini-maşini

12

unelte,mecanică de precizie,electrotehnică;metalurgie feroasă,industrie uşoară şi alimentară) şi de

transport (nod feroviar,aeroport internaţional,port fluviatil),cetate cultural-ştiinţifică(în apropiere se află

“Orasul Academiei de Stiinte”).Oraşul Novosibirsk,împreună cu alte 8 oraşe cu peste 100000

locuitori,unele chiar peste 500000(Novokuznetk,Barnaul,Tomsk)formează o concentrare urbană(circa 5

mil.locuitori)cu mari perspective de dezvoltare.Omsk(1113000 loc.)a devenit în ultimii 40 de ani oraşul

cu cea mai puternică industrie din Siberia de Vest,cu întreprinderi ale industriei constructoare de

maşini,industriei chimice,confecţiilor şi alimentară.Oraşul Celeabinsk(1077000 loc.),situat la contactul

cu Munţii Ural se integrează în complexul de producţie al Uralului,posedând un mare combinat

siderurgic,uzine de tractoare,de mecanică fină,chimice,fabrici ale industriei uşoare şi alimentare.

11.Resurse naturale

Siberia de Vest prezintă numeroase resurse ale subsolului,îndeosebi energetice,care au

impus-o ca una din marile arii de producţie la nivel mondial.Cele mai mari zăcăminte de petrol sunt

situate în câmpiile Obi-Taz şi Tobolsk,anual extrăgându-se circa 320 mil tone(adică mai mult de

jumătate din producţia U.R.S.S.).Principalele centre de extracţie sunt Nefteiugansk,Somotlor,Surgut,Me-

gian(în cursul mijlociu al fluviului Obi)şi Sam(în partea de vest).Zonele de producţie sunt legate prin

conducte magistrale cu centrele de rafinare situate în partea sudică(Tiumen,Omsk,Novosibirsk)sau

debuşează în conducta magistrală transsiberiana.

În nordul Siberiei de Vest se află cele mai mari zăcăminte de gaze naturale (70% din reservele

U.R.S.S.)exploatându-se la Medvejie,Urengoi,Tazovskoe,Punga,Berezovo,Novai Port,Mosoiaha.O parte

dintre aceste exploatări sunt legate de zona industrială Ural,dar cea mai mare parte din cantitatea extrasă

se expediază spre Europa Centrală şi de Vest,printr-un gigant gazoduct.

Dintre resursele solului cele mai inseminate sunt cele forestiere în partea centrală şi cele

agricole în Câmpia Omsk-Tomsk.Partea sudică a Siberiei Occidentale,desţelenită în perioada puterii

sovietice,constituie un mare “granar”al U.R.S.S.,însumând o de aproape 700 mii km².

Agricultura are un profil complex bazându-se atât pe cultura plantelor(grâu de

primavera,secară,sfeclă de zahăr,in,cânepă,plante furajere),cât şi pe creşterea animalelor(bovine şi

porcine).Sudul Siberiei de Vest este traversat de magistrala feroviera transsiberiana,din care se ramifică

numeroase căi ferate,care pătrund în nordul Siberiei şi în regiunile Asiei Centrale.

13

Fig.4 Resursele si tipurile de vegetaţie din Campia Siberiei de Vest

12.Concluzii

Câmpia Siberiană de Vest cuprinde în marea sa majoritate depozite aluviale cenozoice şi este

atât de plată încât o creştere cu 50 de metri a nivelului mării ar cauza inundarea întregii zone cuprinse

între Oceanul Arctic şi Novosibirsk. Multe dintre depozitele aluviale din această câmpie sunt rezultatul

14

barajelor de gheaţă care întorc cursurile râurilor Obi şi Enisei, redirijandu-le spre Marea Caspică (şi

probabil spre Marea Aral). Este deasemenea o câmpie foarte mlăştinoasă. În sudul acesteia, unde

permafrostul este absent, s-au format zone întinse bogate în iarbă care sunt de fapt o prelungire a stepei

din Kazakhstan, aceste zone fiind acum inexistente.Climatul existent aici este variat,făcând tranziţia

între cel temperat al Europei de Est şi continental-excesiv al Siberiei Centrale,precum şi de la apariţia

celui polar şi subpolar în nord şi temperat-continental în sud.

Câmpia Siberiei de Vest reprezintă un uriaş rezervor energetic,alimentarsi de apă cu

numeroase alte resurse încă neexploatate,cu un teritoriu întins,cu o industrie şi o agricultură modernă ce

o transformă într-una din regiunile dezvoltate din punct de vedere economic,dar de mare şi certă

perspectivă pentru economia mondială.

13. ANEXE

15

Fig.5 Campia Siberiei de Vest Fig.6 Irtiş-afluent al fluviului Obi

Fig.7 Fluviul Enisei Fig.8 Taigaua din Siberia de Vest

Fig9.Fauna din Campia Siberiei de Vest Bibliografie

1. Cotet,Petre-“Geografie fizica-Europa si Asia”,Editura Didactica si Pedagogica,Bucuresti,1967;

16

2. Ianos Ioan/Iacob Gheorghe-“Campiile Terrei”,Editura Albatros,Bucuresti,1989;3. “Statele lumii”,Editura Steaua Nordului,2007;4. www.terramagazin.ro;5. www.wikipedia.org;

.

17