Enigma Otiliei-Relatia dintre doua personaje

Romanul lui G. Calinescu,Enigma Otiliei, publicat in 1938, se constituie intr-o ampla fresca a societatii bucurestene de la inceputul secolului 20.n puinele studii despre roman scrise n perioada elaborriiEnigmei Otiliei, George Clinescu se declar adeptul romanului de tip balzacian, deci de factur clasic-realist. Preferinele sale se ndreapt ctre personajul tipic, ncadrat ntr-o anumit schem sufleteasc si spiritual, ns nu o schem abstract, ci una care s-l individualizeze n funcie de determinrile psihologice si istorico-sociale.RomanulEnigma Otilieiabordeaz ns balzacianismul n manier polemic i dozeaz tehnicile balzaciene alturi de cele moderne. Astfel, dac n realizarea majoritii personajelor respect cte o schem tipologic, n realizarea Otiliei nu se poate vorbi despre utilizarea unui tipar caracterologic.Tehnica realist-obiectiv, naraiunea la pesoana a III-a realizat de un narator obiectiv, detaat, neimplicat este eludat in romanulEnigma Otiliei, condiia impersonalitii fiind nclcat prin comentariul unui estet.Aciunea este structurat in douzeci de capitole, romanul fiind construit pe mai multe planuri narative, corespunznd principalelor conflicte ale nucleului epic. Un plan urmrete lupta dus de clanul Tulea pentru obinerea motenirii lui Costache Giurgiuveanu i pentru nlturarea Otiliei Mrculescu. Al doilea plan prezint destinul tnrului Felix Sima care, rmas orfan, vine la Bucureti pentru a studia medicina, locuiete la tutorele lui i triete iubirea adolescentin pentru Otilia. Tema mostenirii, una dintre temele romanului a fost reprezentata in literatura europeana prin proza lui Balzac, acesta fiind si unul dintre principalele motive pentru care romanul calinescian a fost discutat in legatura cu balzacianismul. Tema mostenirii se imbina in romanulEnigma Otilieicu tema iubirii, ceea ce confera un caracter complex prozei, angrenand totodata si un numar mare de personaje, care evolueaza in cupluri, in dublete pe care le uneste in functie de aspiratii si asteptari, aceeasi unica dorinta de a pune mana pe averea lui Costache Giurgiuveanu. Totul graviteaza in jurul mostenirii unui avar, mostenire de care ar putea beneficia atat rudele, cat si cei mai putin apropiati batranului, cum este cazul lui Stanica Ratiu, ruda prin alianta cu Giurgiuveanu. Vartejul banului determina evolutia tuturor personajelor din roman, exceptie facand cuplul Felix Otilia, pentru care existenta impune un alt set de valori. Actiunea romanului e plasata in anul 1909, cand un tanar de vreo 18 ani, imbracat in uniforma de licean, intra in strada Antim, venind dinspre strada Sfintilor Apostoli, cu un soi de valiza in mana. Acesta este tanarul Felix Sima, unul dintre personajele centrale ale romanului, martorul si totodata personajul reflector al unei lumi aflate in pragul decaderii, care se leapada usor de legile moralitatii. Felix ajunge in casa lui Giurgiuveanu in urma mortii ambilor parinti, batranul avar devenindu-i peste noapte tutore. Prima intalnire cu batranul este marcata de atitudinea suspicioasa a lui Costache, care raspunde intrebarii tanarului, angoasat si agasat de o lume care il solicita la maximum: nu sta nimeni aici, nu cunosc. Din aceasta situatie penibila, Felix este salvat de Otilia, fiica adoptiva a lui Costache, care il conduce mai apoi in casa ce ii va deveni camin pana la majorat. Inca din prima seara, Felix face cunostinta cu o umanitate decazuta, reprezentata simbolic de clanul Tulea. Tot in casa lui Giurgiuveanu il cunoaste pe Leonida Pascalopol, barbatul matur, intelectual, care ii va starni gelozia, prin afectiunea pe care acesta o nutreste fata de Otilia. Evolutia personajelor este in mare parte legata de problema mostenirii, care face si desface relatiile intre protagonisti. Singurii care par sa se sustraga acestui mediu decazut sunt Felix si Otilia. In casa batranului Costache Giurgiuveanu, tanarul intelectual in devenire cunoaste experienta primei sale iubiri pentru Otilia. Sa observam ca evolutia cuplului Felix Otilia este una interesanta, cel putin sub raportul aspiratiilor celor doi: Felix isi doreste deopotriva implinirea profesionala si pe cea sentimentala, in timp ce Otilia isi doreste eliberarea dintr-o lume in care se simte captiva si careia nu i se poate supune. Intre cei doi se naste o frumoasa poveste de iubire, pusa pe seama varstei dar si a situatiei lor sociale, de orfani. Ovid Crohmalniceanu avansa ipoteza potrivit careia iubirea dintre Felix si Otilia este o dragoste intre doi orfani, cu tot felul de sublinieri parentale. Otilia are fa de Felix atitudini parintesti, se preocupa de sanatatea si de devenirea profesionala a acestuia. Acesta la randul sau vede in Otilia afectiunea maternala de care a fost privat inca din copilarie : intelegi ca am gasit in tine tot ce mi-a lipsit in copilarie. Incetul cu incetul, aceasta afectiune parentala lasa locul unei pasiuni fara precedent in viata celor doi, care se bazeaza indirect pe o incongruen caracterologica, derivata din modul diferit al acestora de a intelege viata. Pentru Felix, evolutia iubirii pentru Otilia este evolutia propriului eu. Nu intamplator, romanul se deschide si se inchide cu aceeasi imagine a tanarului Felix, surprins in doua etape ontologice distincte, adolescenta si maturitate. La inceput, Felix este un tanar inocent, care poposeste in casa lui Giurgiuveanu pentru a studia medicina. La inceput, Otilia are un comportament bizar, amestec de seriozitate si senzualitate, maturitate si inocen, care supara mintea clara, lucida a tanarului. Felix nu manifesta decat o simpla simpatie pentru Otilia pe care oricum nu o intelege generata de faptul ca fata ii permite intruziunea nefireasca in universul ei, lasand la o parte pudoarea. Ca sora, Otilia ii vorbeste despre sine lipsita de prejudecati, in timp ce, ca iubita, este invaluita in mister. In secventa narativa in care Felix intra in camera Otiliei, dezordinea il atrage, conducandu-l catre un univers spiritual al ascunzisului feminin, potrivit cuvintelor autorului. Intrarea in spatiul labirintic al Otiliei marcheaza inceputul unui traseu afectiv sinuos, la capatul caruia cei doi se redescopera - Felix matur, Otilia independenta. Atractia fata de Otilia il dezamageste, caci nu reuseste sa o inteleaga, fata are schimbari bruste de atitudine, pe care mintea rationala a lui Felix nu le poate accepta. In exegeza literara s-a avansat teoria potrivit careia nu Otilia ar avea vreo enigma, ci Felix crede ca aceasta are .Calinescu insusi explica faptul ca Pentru orice tanar, enigmatica va fi in veci fata care il va respinge dandu-i in acelasi timp dovezi de iubire. Fata manifesta fara vreun interes material deosebit o atractie misterioasa pentru Pascalopol, care contravine iubirii ingenue pentru Felix. Comportamentul Otiliei se poate interpreta ca fiind specific varstei, tinerele manifestand adeseori atractie pentru barbatii maturi care le ofera protectie. Comportamentul enigmatic al Otiliei genereaza intriga intr-o poveste de amor. Pentru Otilia iubirea fata de Felix nu are acelasi sens. La capatul acestei experiente femeia nu se descopera, ci primeste certitudinea unui caracter imposibil de stapanit : Sunt foarte capricioasa, vreau sa fiu libera!. Pe masura ce Felix se apropie de ea, Otilia se ascunde si isi ascunde trairile, cateodata ea ii marturiseste lui Felix ca se simte trista, iar alta data isi mainfesta personalitatea controversata, debordand de viata si energie. Felix este mult prea conservator si lucid pentru a putea satisface vreodata nevoia spirituala a Otiliei de a trai viata nebuneste. In momentul constientizarii acestui fapt, Otilia isi descatuseaza spiritul si dispare fara urma din viata lui Felix. Plecarea la Paris cu Pascalopol este gestul final al femeii care intelege ca iubirea nu-i poate lega fiinta. Cuplul Otilia-Felix aduce in prim-plan doua tipuri umane distincte, care au in comun nu doar sensibilitatea, ci si forta interioara de a renaste prin iubire in spiritul propriului eu. Felix este tipul intelectualului superior, pragmatic si echilibrat, care isi gaseste implinirea afectiva in institutia maritala si implinirea profesionala intr-o cariera stralucita, iar Otilia tipul femeii zglobii, vesele, dornice de afectiune, amestec de superficialitate si profunzime, care isi gaseste implinirea intr-o viata aventuriera, intr-o cariera de artista, in care poate juca si schima rolurile fara a afecta pe celalalt si fara a fi nevoita sa renunte la sine. Cuplul Felix-Otilia cunoaste o evolutie de scurta durata, dar completa si complexa, iubirea lor trecand prin prietenie, erotism si afectiune parinteasca, etape traite cu intensitate, care ii conduc catre destinul propriu si catre redescoperirea in celalalt a imaginii sinelui.