caracter iz are

2
Lucian Blaga se personalizează in contextul literaturii române ca un scriitor de excepţie deoarece prin el, literatura noastră regăseşte amploarea extraordinară a viziunii asupra naturii, spre Totul cosmic şi spre sensul lui metafizic pe care le cucerise prin Eminescu. „Meşterul Manole” este o dramă de idei, având la bază mitul estetic al creaţiei, realizată prin jertfă şi suferinţă. A apărut la Sibiu in 1927, iar la 6 aprilie 1929 a avut loc premiera spectacolului. Tema dramei este destinul creatorului măcinat de patima creaţiei. Meşterul Manole este protagonistul dramei care evoluţionează in operă fiind prezentat ca o individualitate. Celelalte personaje se raportează la personlitatea sa, ca purtătoare ale unor idei şi concepţii, mai puţin sunt caractere distincte. Manole, prin destinul său creator este un erou de tragedie antică şi, in acelaşi timp, este un Prometeu, un erou civilizator fiindcă este nevoit să aleagă intre pasiunea devastatoare pentru creaţie şi iubire, dragoste de viaţă. Portretul fizic al lui Manole lipseşte aproape cu desăvârşire, fiind menţionată doar o singură trăsătură fizică de către Mira: „păr negru”. In schimb, el este caracterizat direct de alte personaje, reliefându-se astfel, alte trăsături ale lui. Mira il vede ca pe o „inimă fără odihnă, gând treaz, visare fără popas”. Insă atunci când află că vrea să jertfească pe cineva pentru a zidi biserica, ea il numeşte ucigaş: „nouă ucigaşi, cu Manole zece”. Pentru cei nouă zidari el este „Meşterul Nenoroc”, cel de-al şaselea indrăznind chiar să-i mărturisească că „Eu te-am urât şi te-am iubit cel mai tare”. In schimb, este considerat de către sol un mesager al adevărului. Manole se autocaracterizează, recunoscând că este stăpânit de patima creaţiei, care il mistuie pe zi ce trece: „pentru biserică zilnic mor”, „e foc ce mistuie (…) şi e pedeapsă şi e blestem”. De asemenea, el se autocaracterizează ca o persoană blândă, insă cu un suflet amar împăcat: „braţul meu e blând. Uite ochii mei astăzi sunt blânzi. Şi blând e şi mersul meu, şi statul in picioare (…). sufletul e aşa de sfârşit, că nu poate să fie decât amar impăcat. Tot ce mi-a rămas e sălbăticia cuvântului. Limbajul pe care Manole il foloseşte pină la convorbirea cu solul este unul incărcat de metafore şi simboluri. Dar mai apoi, el alternează spre un limbaj propriu, transparent, acesta modificându-se in dependenţă de funcţia lui. Când misterul şi iraţionalul domină scena, limbajul e metaforic şi plin de simboluri, iar când luciditatea şi judecata raţională e prezentă, limbajul e unul propriu. Manole este un personaj complex prin frământările sale dramatice, prin intrebările pe care şi le pune, prin stările atât de contradictorii prin care trece şi evoluează pe două planuri fundamentale, aflate intr-o strânsă condiţionare reciprocă: unul psihologic şi unul al faptelor. Ca personaj intr-o dramă modernă, Manole evoluează ca un caracter cu o puternică şi problematică personalitate, cu o individualitate discretă. Toate acestea fac din el un personaj de tragedie antică ce-şi trăieşte intens şi neabătut destinul său de martir al frumosului. Gândurile lui reflectă zbuciumul lăuntric şi conflictul interior, acestea fiind schiţate prin intermediul monologului interior şi al introspecţiei: „Cine-mi dărâmă

Upload: sonia-tivadar

Post on 16-Sep-2015

215 views

Category:

Documents


1 download

DESCRIPTION

sdasad

TRANSCRIPT

Lucian Blaga se personalizeaz in contextul literaturii romne ca un scriitor de excepie deoarece prin el, literatura noastr regsete amploarea extraordinar a viziunii asupra naturii, spre Totul cosmic i spre sensul lui metafizic pe care le cucerise prin Eminescu.Meterul Manole este o dram de idei, avnd la baz mitul estetic al creaiei, realizat prin jertf i suferin. A aprut la Sibiu in 1927, iar la 6 aprilie 1929 a avut loc premiera spectacolului. Tema dramei este destinul creatorului mcinat de patima creaiei.Meterul Manole este protagonistul dramei care evoluioneaz in oper fiind prezentat ca o individualitate. Celelalte personaje se raporteaz la personlitatea sa, ca purttoare ale unor idei i concepii, mai puin sunt caractere distincte.Manole, prin destinul su creator este un erou de tragedie antic i, in acelai timp, este un Prometeu, un erou civilizator fiindc este nevoit s aleag intre pasiunea devastatoare pentru creaie i iubire, dragoste de via.Portretul fizic al lui Manole lipsete aproape cu desvrire, fiind menionat doar o singur trstur fizic de ctre Mira: pr negru. In schimb, el este caracterizat direct de alte personaje, reliefndu-se astfel, alte trsturi ale lui. Mira il vede ca pe o inim fr odihn, gnd treaz, visare fr popas. Ins atunci cnd afl c vrea s jertfeasc pe cineva pentru a zidi biserica, ea il numete uciga: nou ucigai, cu Manole zece. Pentru cei nou zidari el este Meterul Nenoroc, cel de-al aselea indrznind chiar s-i mrturiseasc c Eu te-am urt i te-am iubit cel mai tare. In schimb, este considerat de ctre sol un mesager al adevrului.Manole se autocaracterizeaz, recunoscnd c este stpnit de patima creaiei, care il mistuie pe zi ce trece: pentru biseric zilnic mor, e foc ce mistuie () i e pedeaps i e blestem. De asemenea, el se autocaracterizeaz ca o persoan blnd, ins cu un suflet amar mpcat: braul meu e blnd. Uite ochii mei astzi sunt blnzi. i blnd e i mersul meu, i statul in picioare (). sufletul e aa de sfrit, c nu poate s fie dect amar impcat. Tot ce mi-a rmas e slbticia cuvntului.Limbajul pe care Manole il folosete pin la convorbirea cu solul este unul incrcat de metafore i simboluri. Dar mai apoi, el alterneaz spre un limbaj propriu, transparent, acesta modificndu-se in dependen de funcia lui. Cnd misterul i iraionalul domin scena, limbajul e metaforic i plin de simboluri, iar cnd luciditatea i judecata raional e prezent, limbajul e unul propriu.Manole este un personaj complex prin frmntrile sale dramatice, prin intrebrile pe care i le pune, prin strile att de contradictorii prin care trece i evolueaz pe dou planuri fundamentale, aflate intr-o strns condiionare reciproc: unul psihologic i unul al faptelor.Ca personaj intr-o dram modern, Manole evolueaz ca un caracter cu o puternic i problematic personalitate, cu o individualitate discret. Toate acestea fac din el un personaj de tragedie antic ce-i triete intens i neabtut destinul su de martir al frumosului.Gndurile lui reflect zbuciumul luntric i conflictul interior, acestea fiind schiate prin intermediul monologului interior i al introspeciei: Cine-mi drm zidurile? exprim o stare de nedumerire i incertitudine; Care voin nu s-ar cltina? sugereaz o stare de indoial; Doamne, Doamne, de ce m-ai prsit? invoc sigurtatea tragic a omului prsit de creatorul su; Jertfa asta de neinchipuit cine o are? exprim o stare de indignare; Mi-e aa de greu, printe! sugereaz o stare de neputin i neajutorare; Ajut-m cuvioase! O, cte piedici, cte mpotriviri! el cere ajutor fiind disperat. De asemenea, prin intermediul gndurilor, sunt relevate superioritatea i inteligena personajului: Luntric, un demon strig: cldete! Pmntul se imptorivete i strig: jertfete! ceea ce sugereaz o stare de incontien i de lupt cu el insui, iar astfel, se relev c creaia inseamn pentru el patim i mistuire, iar prin sintagma biserica se va inla! se exprim contientizarea i hotrirea artistului.Manole triete intr-un mediu care-l ajut s se detaeze de lume, iar drama lui este ineleas doar de trei personaje: Mira, Bogumil i Gman.Personajul triete o serie de conflicte: cu sine insui fiind forat s aleag intre cele dou jumti: Mira sau biserica, cu meterii care il imping spre jertfire, astfel, relevndu-se fineea mecanismelor sufleteti, antrenate in trirea sa de ctre marele meter propriului su destin; i conflictul cu boierii i clugrii care cer pedeapsa lui.In momentul zidirii Mirei, Manole, prin sacrificiul fcut, e un erou civilzator care d oamenilor o nou valoare, etern-durabil, la fel cum Prometeu, tot prin sacrificiu, le dduse focul. In acest mod, el i-a depit condiia, cucerind eternitatea i atingnd absolutul prin creaia sa zmislit din suferin.Bolnav de iubirea lui pentru Mira, muncit de inutilitatea sacrificrii celei mai de pre fiine, care-i aparinea cu timp i suflet, in gestul suprem al renunrii nemaigsind iari nici un sens, Manole se rzvrtete impotriva propriei sale fapte i a celui care i-o ceruse i vrea s sparg zidul pentru a-i elibera iubita, ins este oprit de zidari deoarece opera de art creat nu mai aparinea lui, ci eternitii i decide s se sinucid, aruncndu-se in vzduh de pe biseric.Tragismul morii lui Manole const in faptul c el era deja mort in plan spiritual cnd a zidit-o pe Mira i nu-i mai rmnea s moar dect in plan fizic. Astfel, are loc ntregirea cuplului primordial, ei fiind suflete-pereche, unii in moarte aa cum au fost in via.Mitiznd spiritualitatea tradiiilor autohtone, prin idei filosofice i limbaj metaforic de srbtoare, Lucian Blaga, un Meter Manole al cuvntului, nfptuiete o creaie litarar naional i universal.