capitolul1bun c 2008 - manuale.edu.ro a xi-a/istorie/corint2/a365.pdf · lucr\ri, printre care:...

$: capitolul1bun c 2008 - manuale.edu.ro a XI-a/Istorie/Corint2/A365.pdf · lucr\ri, printre care: Istoria religiilor. Manual op]ional pentru liceu(Ed. Polirom, 2000), Manual de istorie$

CORINT�

EDUCAŢ IONAL

MINISTERUL EDUCAÞIEI ªI CERCETÃRII

Ioan CiupercãElena Cozma

storieIManual pentru clasa a XI-a

2Cyan 2Magenta 2Yellow 2 Black

2

Redactor: Lia Decei

Tehnoredactare computerizat\: Jora Grecea

Coperta: Valeria Moldovan

Pentru comenzi [i informa]ii,adresa]i-v\ la:Editura CORINT EDUCA}IONAL– Departamentul de VânzariCalea Plevnei nr. 145, sector 6,Bucure[ti, cod po[tal 060012Tel.: 021.319.88.22,021.319.88.33, 0748.808.083,0758.225.443Fax: 021.319.88.66,021.310.15.30E-mail: [email protected]

Tiparul executat la:FED PRINT S.A.

Manualul a fost aprobat prin Ordinul ministrului educa]iei [i cercet\rii nr. 4446 din19.06.2006, `n urma evalu\rii calitative organizate de c\tre Consiliul Na]ional pentruEvaluarea [i Difuzarea Manualelor, [i este realizat `n conformitate cu programa ana -litic\ aprobat\ prin Ordin al ministrului educa]iei [i cercet\rii nr. 3252 din 13.02.2006.

Manual revizuit `n anul 2007.

Date despre autori [i contribu]ia lor la elaborarea manualului:

Prof. dr. Ioan Ciuperc\, Facultatea de Istorie, Universitatea „Al. I. Cuza“ din Ia[i;autor a numeroase lucr\ri, printre care: Totalitarismul. Fenomen al secolului XX(Ia[i, 1996); Ascen siunea nazismului (Ia[i, 1996); România `n fa]a recunoa[teriiunit\]ii na]ionale. Repere (Ia[i, 1996); Opozi]ie [i putere `n România anilor 1922 [i1928 (Ia[i, 1995). A elaborat capitolele 1-3 [i 8.

Elena Cozma, profesor gradul I, Liceul „Al. I. Cuza“ din Ia[i, autoare a mai multorlucr\ri, printre care: Istoria religiilor. Manual op]ional pentru liceu (Ed. Polirom,2000), Manual de istorie pentru clasa a XI-a, an de completare SAM (InstitutulEuropean, 2005), coautor al Dic]ionarului enciclopedic [colar (Ed. Ana, 2004). Aelaborat capitolele 4-7 [i fi[ele de evaluare.

Referen]i:

Prof. univ. dr. Gheorghe Iacob,Facultatea de Istorie, Universitatea „Al. I. Cuza” din Ia[i

Prof. gr. I Viorica Gogu, Colegiul Tehnic de Electronic\ [i Telecomunica]ii din Ia[i

Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a României Istorie: manual pentru clasa a XI-a / Ioan Ciuperc\; Elena Cozma. – Bucure[ti: Corint Educa]ional 2014 ISBN 978-606-8609-75-1

I. Cozma, Elena

94(100)(075.35)

ISBN : 978-606-8609-75-1

Toate drepturile asupra acestei lucr\ri sunt rezervate Editurii CORINT EDUCA}IONAL, parte component\ a GRUPULUI EDITORIAL CORINT.

H\r]ile au fost reproduse dup\ M. Manea, A. Pascu, Atlas [colar de istorie universal\, Ed. Corint, 2005.

3

De[teapt\-te, române, din somnul cel de moarte,În care te-adâncir\ barbarii de tirani!Acum ori niciodat\ croie[te-]i alt\ soarte,La care s\ se-nchine [i cruzii t\i du[mani!

Acum ori niciodat\ s\ d\m dovezi la lumeC\-n aste mâni mai curge un sânge de roman,{i c\-n a noastre piepturi p\str\m cu fal\-un numeTriumf\tor în lupte, un nume de Traian!

.................................................................................

Privi]i, m\re]e umbre, Mihai, {tefan, Corvine,Româna na]iune, ai vo[tri str\nepo]i,Cu bra]ele armate, cu focul vostru-n vine, „Via]\-n libertate ori moarte!” strig\ to]i.

.................................................................................

De[teapt\-te, române!Versuri: Andrei Mure[anu

Muzica: Anton Pann

CUPRINS

Capitolul 1Europa [i lumea în secolul al XX-lea .......................................................................................................................... 6Domina]ia Europei asupra lumii................................................................................................................................. 6Erodarea domina]iei Europei ................................................................................................................................... 10Europa începutului de mileniu................................................................................................................................. 16Studiu de caz: Cultura român\ — cultur\ european\............................................................................................... 18

Capitolul 2Uniunea European\ de la utopie la necesitate ........................................................................................................ 20Ideea de Europ\ în secolele XIX-XX......................................................................................................................... 20De la Pia]a Comun\ la Uniunea European\............................................................................................................. 22Extinderea integr\rii europene dup\ pr\bu[irea comunismului................................................................................ 24Europa contemporan\: unitate, diversitate, integrare .............................................................................................. 28Studiu de caz: *Grigore Gafencu [i unitatea european\ ......................................................................................... 30

Evaluare .................................................................................................................................................................. 32

Capitolul 3România în Europa secolului al XX-lea..................................................................................................................... 34România între cele dou\ r\zboaie mondiale............................................................................................................ 34De la democra]ie la regimurile autoritare [i totalitare.............................................................................................. 38România în spatele Cortinei de fier ......................................................................................................................... 42Studiu de caz: *Sistemul electoral din România interbelic\ [i dinamica partidelor politice....................................... 44Studiu de caz: Teme [i dezbateri politice în Parlamentul României la 1900 ............................................................. 46

Capitolul 4Economie [i societate în lumea postbelic\............................................................................................................... 48Economia în refacere .............................................................................................................................................. 48Cre[terea economic\............................................................................................................................................... 50*Curente [i idei economice: economii dirijate [i economii liberale........................................................................... 54Economia la sfâr[itul secolului al XX-lea .................................................................................................................. 56Popula]ie [i societate............................................................................................................................................... 60Ocupa]ii [i statute profesionale ............................................................................................................................... 65

4 Cuprins

Studiu de caz: Economie rural\ — economie urban\ în România ........................................................................... 68Evaluare ................................................................................................................................................................. 70

Capitolul 5Religia [i via]a religioas\ ......................................................................................................................................... 72Marile religii [i problemele contemporane .............................................................................................................. 72*Pelerinajul în secolul al XX-lea ............................................................................................................................... 76Islamul între integrism [i fundamentalism ............................................................................................................... 78Arhitectura religioas\ .............................................................................................................................................. 80Studiu de caz: Diversitatea religioas\ în România.................................................................................................... 83

Capitolul 6{tiin]a [i societatea în secolul al XX-lea ................................................................................................................... 84Cercetare [tiin]ific\ [i tehnologie în secolul al XX-lea............................................................................................... 84Impactul tehnologiei asupra vie]ii cotidiene [i a mediului ........................................................................................ 86{tiin]a [i tehnica în slujba r\zboiului........................................................................................................................ 90Studiu de caz: Contribu]ii române[ti la dezvoltarea [tiin]ei [i tehnicii ...................................................................... 92

Evaluare ................................................................................................................................................................. 94

Capitolul 7Statele [i politica lor în perioada contemporan\ ..................................................................................................... 96Forme de organizare politic\................................................................................................................................... 96Idei [i regimuri politice ............................................................................................................................................ 98Statele democratice în perioada postbelic\ ........................................................................................................... 100Statele totalitare în perioada postbelic\ ................................................................................................................ 103România de la statul totalitar la statul de drept .................................................................................................... 106Studiu de caz: *Diaspora [i exilul românesc ...........................................................................................................108

Capitolul 8Cooperare [i conflict în secolul al XX-lea ............................................................................................................... 110Sistemul Versailles-Washington [i noua ordine interna]ional\ ................................................................................ 110Rezolvarea conflictelor în lumea contemporan\ .................................................................................................... 112Rela]iile interna]ionale în perioada interbelic\ ....................................................................................................... 114R\zboiul Rece între tensiuni [i destindere.............................................................................................................. 116Pr\bu[irea sistemului comunist [i impactul asupra rela]iilor interna]ionale ............................................................ 118Studiu de caz: România [i conflictele regionale în secolul al XX-lea....................................................................... 120Studiu de caz: *România în Tratatul de la Var[ovia ............................................................................................... 122Studiu de caz: *Imaginea României în presa interna]ional\ dup\ anul 1989......................................................... 124

Evaluare ............................................................................................................................................................... 126

Bibliografie............................................................................................................................................................ 128

5Cuprins

Capitolul 1

6 Popoare [i spa]ii istorice

Domina]ia Europei asupra lumii

Europa [i spa]iile de civiliza]ie extraeuropeneLumea secolului al XX-lea este una în schimbare accelerat\. Cea mai bun\

dovad\ a adev\rului afirma]iei de mai sus rezid\ în faptul c\ acest secol înregis-treaz\ m\rirea [i dec\derea Europei.

La începutul secolului, Europa se afla la apogeu; era o realitate rezultatã dinstr\daniile puterilor europene de a achizi]iona colonii — adev\rate imperii –de-a lungul veaculului anterior, al XIX-lea, „secolul imperialismului”, cum i s-amai spus, pe lâng\ aprecierea, tot potrivit\, de „secol al na]ionalit\]ilor”.

Forma concret\ a domina]iei Europei asupra lumii o constituie imperiile colo-niale, între acestea cel mai vast fiind Imperiul Britanic. Puterile coloniale euro-pene (Marea Britanie, Fran]a, Germania, Belgia, Olanda, Portugalia, Spania) s-auconfruntat pentru resurse, spa]iu [i prestigiu [i au târât lumea în dou\ r\zboaiemondiale care au adus pierderi umane ireparabile, pierderi materiale imense,dec\derea Europei [i schimbarea locului ei în lume.

La începutul secolului al XX-lea, marile puteri europene proiecteaz\ în afaracontinentului valorile europene [i contribuie la perceperea eurocentric\ a lumii.Acceptarea Japoniei în acest club select al marilor puteri la începutul secoluluial XX-lea a fost un eveniment semnificativ pentru contemporani [i men]ionat înmulte lucr\ri fundamentale asupra secolului.

Domina]ia Europei asupra lumii înseamn\ suprema]ia omului alb asupra te-ritoriilor [i popula]iilor din spa]iile extraeuropene.

Politici colonialeMarile puteri coloniale au aplicat politici diferite `n teritoriile pe care le-au

dominat. Imperiul colonial francez s-a constituit în timp, mai ales dup\ 1870, [ipentru a deturna opinia public\ de la preocuparea obsesiv\ în leg\tur\ cu

EUROPA {I LUMEA ÎN SECOLUL AL XX-LEA

colonie — teritoriu sau ]ar\ lipsit\ de inde-penden]\ politic\ [i economic\, guvernat\de o alta, numit\, în acest caz, metropol\.Commonwealth — form\ de organizarepolitico-economic\ a mai multor state, custatut diferit (autonome, dominioane, coloniietc.), care recunosc suveranitatea monarhieibritanice.imperialism — politica unor ]\ri care dorescs\-[i extind\ sau s\-[i men]in\ domina]iaasupra altor teritorii.

Dic]ionar

Punctul de vedere francez asupra domina]iei Europei:„Exist\ [i o alt\ form\ de colonizare. Coloniile sunt, pentru ]\rile bogate, un

plasament de capital dintre cele mai avantajoase. Cât timp noi suntem în aceast\criz\ care traverseaz\ toate industriile europene fondarea unei colonii reprezint\crearea unui debu[eu. (...) Domnilor, exist\ [i un al doilea punct (motiv) (...)Trebuie s\ spun în mod deschis c\, în fapt, rasele superioare au un drept vizavi derasele inferioare pentru c\ exist\ o datorie a lor: Ele au datoria s\ le civilizeze.”

Jules Ferry, Discurs ]inut în Camera Deputa]ilor la 28 iulie 1885

Francezi [i germani traseaz\ frontierele în Congo

Cronologie

1916: Acordul Sykes-Picot referitor laîmp\r]irea Imperiului Otoman

1922: Egiptul [i Irakul devin indepen-dente, în vreme ce britanicii instau-reaz\ protectoratul asupra Kuweitului

1926: formarea Regatului Arabiei Sau-dite cu sprijinul Marii Britanii

Principalele imperii coloniale (sfâr[itul sec. XIX – `nceputul sec. XX)

EUROPA {I LUMEA ~N SECOLUL AL XX-LEA

7Popoare [i spa]ii istorice

Funcþionar francez din Indochinaînconjurat de slujba[i

ºi de copii cambodgieni (1921)

„revan[a Germaniei”. S-a constituit mai mult din ra]iuni de prestigiu decât dinra]iuni economice [i „pentru a ocupa armata [i a picta harta în tricolor”.

În preajma Primului R\zboi Mondial, imperiul colonial francez ajunsese la osuprafa]\ de 10 milioane km2 [i o popula]ie de 48 de milioane de locuitori; Impe-riul Britanic ocupa un sfert din suprafa]a Terrei. Atitudinea celor dou\ ]\ri fa]\ deimperiilor lor coloniale a fost diferit\. Marea Britanie a creat Commonwealthul(comunitatea na]iunilor) [i s-a angajat, din 1931, la emanciparea progresiv\ acelor mai semnificative componente ale imperiului. Fran]a nu a luat niciom\sur\ în aceast\ privin]\, în ciuda faptului c\ a fost nevoit\ s\ fac\ fa]\ unorrevolte în Siria [i Indochina. Autorit\]ile franceze s-au abandonat iluziilor de rolcivilizator al omului alb create de Expozi]ia colonial\ din 1931.

Comportamentul Marii Britanii fa]\ de colonii a fost descris de lordulShelbourne (1737–1805): „Anglia prefer\ s\ fac\ comer] f\r\ s\ domine, atun-ci când este posibil, [i accept\ s\ fac\ comer] [i s\ domine când este necesar”.

Revenind la imperiile coloniale ca surse de putere pentru metropole, s\men]ion\m faptul c\ exemplul cel mai bun în privin]a eficien]ei economice este alcoloniei Congo, stat suveran sub Leopold al II-lea al Belgiei [i colonie belgian\între 1908 [i 1940. Dorin]a metropolelor de a face rentabil\ exploatarea coloni-ilor este evident\, dar forma institu]ional\ a acestei dorin]e (ministere alecoloniilor, legisla]ie adecvat\ [i investi]ii aferente) întârzie s\ apar\. La 1900, olege francez\ stipula c\ fiecare colonie trebuie s\ tr\iasc\ din propriile venituri.Eficien]a economic\ a federa]iilor Africa Occidental\ (creat\ în 1904) [i AfricaEcuatorial\ (creat\ în 1910) depindea de legarea lor, cu ajutorul c\ii ferate, deteritoriile franceze din Africa de Nord. Lipsa fondurilor a n\ruit proiectul

IMPERIUL RUS

JAPONIA

INDIA

CEYLON

AUSTRALIA(dominion)

CHINA

MADAGASCAR

INDOCHINA

SOMALIA

UNIUNEASUD-AFRICAN|

(dominion)

AFRICA DE SUD-VEST

BRAZILIA

MAREABRITANIE

O c e a n u lA t l a n t i c

O c e a n u lP a c i f i c

O c e a n u lP a c i f i c

O c e a n u lI n d i a nANGOLA

STATELEUNITE ALEAMERICII

CANADA(dominion)

CONGOTANGANYKA

AFRICA FRANCEZ|

SAHARA(sp.)

ALGERIAMAROC

LIBIA EGIPT

SUDAN

GERMANIA

FRAN}A

SPANIAITALIA

INDIILEOLANDEZE

FILIPINE

COREEA

Imperiul Britanic

Fran]a [i coloniile sale

SUA [i posesiunile lor

Olanda [i coloniile sale

Spania [i coloniile sale

Germania [i coloniile sale

Italia [i coloniile sale

Belgia [i coloniile sale

Portugalia [i coloniile sale

Colonii ale Japoniei

State f\r\ colonii

Capitolul 1


Afi[ care pream\re[te imperiul colonial britanic

construc]iei c\ii ferate transsahariene. Ca urmare, eficien]a economic\ a imperiu-lui colonial francez r\mâne discutabil\, mai ales în privin]a spa]iului african.Imperiul colonial britanic arat\ mai mult\ eficien]\ [i este administrat cu fermi-tate [i suple]e. De-a lungul primei jum\t\]i a secolului al XX-lea stârne[te admi-ra]ie [i invidie. S-a afirmat c\ Hitler a luat ca model Imperiul Britanic înurm\rirea viselor sale imperiale; ar fi vrut s\ fac\ din Ucraina o colonie de va-loarea Indiei pentru Imperiul Britanic.

Pe scara eficien]ei, ultimul loc îl ocup\ coloniile germane din Africa, pierdutede Germania ca urmare a înfrângerii în Primul R\zboi Mondial.

Hegemonia EuropeiHegemonia Europei, vizibil\ la începutul secolului al XX-lea, nu înseamn\

numai superioritate militar\. Aceast\ hegemonie se baza pe avantajele soci-et\]ii europene dup\ toate criteriile de apreciere a progresului în era industri-al\. Europa avea mine [i uzine, o re]ea feroviar\ f\r\ egal în lume [i, de aseme-nea, o remarcabil\ dotare pentru transportul naval. Toate acestea indic\resursele unei societ\]i industriale ajuns\ la parametri remarcabili.

Ca urmare, dimensiunea consumului deosebe[te Europa de alte spa]ii alelumii. Principalele surse de energie au fost c\rbunele, la începutul revolu]ieiindustriale [i apoi, mai ales dup\ Marele R\zboi, petrolul. Faptul c\ în MareaBritanie consumul de c\rbune pe cap de locuitor era de 100 de ori mai maredecât în China, spre exemplu, este revelator.

În Europa, mai ales `n cea occidental\, marea majoritate a popula]iei adulteera [tiutoare de carte, pe când în colonii [tiutorii de carte nu dep\[eau 10%din popula]ie. Speran]a de via]\ în Europa era de dou\ ori mai mare decât înAsia [i Africa.

În esen]\, superioritatea productivit\]ii muncii [i a nivelului de trai constitu-ie baza superiorit\]ii civiliza]iei europene, impulsul pentru dominarea altorspa]ii, pentru asigurarea hegemoniei Europei în lume. Aceast\ hegemonie are

„Istoria va evoca într-o zi cu surprin-dere aceast\ perioad\ fabuloas\ a se-colului al XIX-lea, în care, dup\ vecheaformul\ faraonic\, Europa î[i fixa fron-tierele acolo unde îi pl\cea. Omul alb,ajungând la ]\rmurile asiatice, ap\reaacolo ca un semizeu coborât dintr-unalt univers (…) Fenomen extins la toat\suprafa]a planetei, dar nic\ieri mai fra-pant decât în China, din cauza civiliza-]iei atât de vechi a acestei ]\ri, c\zut\deodat\, în raport cu tehnica occiden-tal\, într-o inferioritate puternic\.”

René Grousset, Bilan]ul istoriei

„Dincolo de imperativele de ordinpolitic [i de ambi]iile na]ionaliste, colo-nizarea european\ [i imperialismul ame-rican [i japonez sunt produsele unuicapitalism în c\utare de debu[ee pe noipie]e pentru a putea realiza profiturimaxime. Nu doar coloniile, dar [i stateteoretic independente, cum ar fi Chinasau cele mai multe din ]\rile AmericiiLatine ori din Orientul Mijlociu, se afl\sub controlul strict al Occidentului, inte-grate în diviziunea interna]ional\ amuncii [i obligate s\ furnizeze produsede baz\ (...). Aceste ]\ri beneficiaz\totu[i de dezvoltarea infrastructurilor lorde transport, de o agricultur\ intensiv\[i chiar de o industrie embrionar\.”

Béatrice Compagnon, Anne Thévenin,O cronologie a secolului XX

EUROPA

C O L O N I I

prod

use

fabr

icate

punc

test

rate

gice

capitaluri

materii prim

e

prosperitate



premise incontestabile în planul culturii. Europenii au dus în colonii un mod dea gândi, de apropiere de realitate; un mod de a echilibra tradi]ia cu noutatea;disciplina colectiv\ cu libertatea individual\. În sens larg, europenii au „exportat”capacitatea de a p\stra sensul identit\]ii în vârtejul schimb\rii [i s-au remarcatprintr-un zel misionar cre[tin greu de egalat.

Mai trebuie precizat faptul c\ hegemonia Europei s-a impus, de cele maimulte ori, prin r\zboaie coloniale, care apar ca r\zboaie ieftine dac\ le com-par\m cu cele dou\ r\zboaie mondiale ale secolului al XX-lea; aceasta [i dato-rit\ faptului c\ popoarele supuse furnizeaz\ mân\ de lucru ieftin\.

La sfâr[itul secolului al XIX-lea [i începutul secolului al XX-lea, hegemoniaEuropei în lume era o realitate. Scriitorul englez Rudyard Kipling (1865–1936)a surprins esen]a acestei realit\]i în versuri devenite celebre: „Primi]i povaraomului alb [i nu v\ învrednici]i la mai pu]in”. De-a lungul secolului al XX-lea seva n\rui hegemonia Europei în lume [i va avea loc rea[ezarea omului alb înrela]iile cu alte popoare.

„În toate ]\rile colonizatoare,oamenii politici [i grupurile de pre-siune imperialiste au g\sit sprijin pelâng\ puternicele curente de opiniecare î[i au obâr[ia în marele val na]iona-list de la sfâr[itul secolului al XIX-lea.Într-adev\r, pentru mul]i europeni,cucerirea colonial\ este un mod deafirmare a puterii [i geniului poporu-lui c\ruia le apar]in [i de a da frâuliber dorin]ei de putere. (...) Consi-derând civiliza]ia lor superioar\ tutu-ror celorlalte, europenii cred c\ au o«misiune» de îndeplinit pe lâng\popoarele colonizate [i aceasta estede a le aduce progresul.”

Serge Berstein, Pierre Milza,Istoria Europei

Exerci]ii1. Constitui]i dou\ grupe de lucru: una care s\ reprezinte interesele coloniilor, cea

de-a doua interesele statelor imperialiste. Combate]i cu un argument contrafiecare enun] prin care grupul advers î[i justific\ pozi]ia.

2. Care este cea mai scurt\ caracterizare a politicii coloniale britanice?3. Alc\tui]i un portofoliu intitulat „Omul alb `n Africa”, care s\ cuprind\ informa]ii

referitoare la cucerirea continentului negru de c\tre europeni.4. Organiza]i o dezbatere cu tema „Consecin]ele imperialismului”, `n care s\

prezenta]i elementele negative [i pozitive ale prezen]ei europenilor `n colonii.

„Între r\zboiul franco-prusac [i Primul R\zboi Mondial, a existat în sistemulde alian]e al Europei o mutare care, dac\ ar fi fost înf\ptuit\, ar fi schimbat fa]alucrurilor în Europa — o alian]\ germano-britanic\ ... Manifestându-se constantde-a lungul unui deceniu crucial, constatarea de c\tre germani a superiorit\]iibritanice, personificat\ de amiralul von Tirpitz, era incompatibil\ cu o antant\anglo-german\ [i a blocat-o definitiv. La sfâr[itul secolului (al XIX-lea), superio-ritatea naval\ a Marii Britanii era masiv\ [i în cre[tere, dar siguran]a de sine bri-tanic\ a fost afectat\ de umilin]ele din r\zboiul burilor [i de un sentiment înc\vag al declinului preeminen]ei lor economice. De aici vin abandonarea izol\riiglorioase de chestiunile continentale [i, în acela[i timp, o insisten]\înc\p\]ânat\ în sporirea neîntrerupt\ a for]ei navale.”

Peter Calvocoressi, Europa de la Bismarck la Gorbaciov

Petrolul descoperit în Caucaz [i Orientul Mijlociu alimenteaz\ concuren]adintre marile puteri:

„Petrolul m\re[te valoarea unei flote cu 33%. Datorit\ lui este posibil s\ sefac\ plinul în afara porturilor. O flot\ alimentat\ cu c\rbuni este de fapt dezor-ganizat\, la cheremul inamicului. (...) Cantit\]ile (de petrol) necesare flotei potfi depozitate, ca rezerv\, în toate porturile engleze din lume.”

John Fisher, ofi]er de marin\ [i, ulterior, prim-lord al Amiralit\]ii Britanice

Când a avut loc revolu]ia industrial\ [i cea însemnat aceasta pentru Anglia.Ce au însemnat, în istoria Fran]ei, anii1870–1871.

Aminti]i-v\!

Militari [i civili francezipe malul fluviului Mekong

(Indochina)

Capitolul 1


Erodarea domina]iei Europei

Primul R\zboi Mondial a fost, din mai multe puncte de vedere, o catastrof\,pentru întreaga lume, dar mai ales pentru Europa. Prin consecin]ele sale, a consti-tuit un punct de cotitur\ în istorie [i un reper clar în cronologia secolului al XX-lea.

Perioada 1914–1918 [i cea imediat urm\toare reunesc elemente care mar-cheaz\ o nou\ epoc\ în istoria universal\: apari]ia Asiei ca factor important înpolitica mondial\, amplificarea prezen]ei Statelor Unite ale Americii, transforma-rea revolu]ionar\ a Rusiei [i declinul economic [i politic al puterilor europene.

Sfâr[itul hegemoniei EuropeiDup\ patru ani [i trei luni de r\zboi desf\[urat preponderent în Europa,

continentul era devastat: mii de localit\]i [i case erau distruse, capacit\]ileindustriale nu mai func]ionau, transporturile erau dezorganizate; grupurimasive de popula]ii se str\mutau de pe un teritoriu pe altul ca reac]ie anticipa-tiv\ a modific\rilor de frontier\.

Pierderile umane au fost foarte mari: 10 milioane de mor]i [i 22 de milioanede r\ni]i; cele materiale au fost calculate la aproape 400 miliarde de dolari.Aceste consumuri neeconomice au zdruncinat lumea pentru totdeauna [i auînsemnat sfâr[itul hegemoniei Europei în lume.

Consecin]ele Marelui R\zboi se manifest\ pe plan economic, social, finan-ciar [i politic.

Consecin]e economiceReconversia economiei statelor foste beligerante la necesit\]ile perioadei de

pace a pus variate probleme [i abia în 1924–1925 se apreciaz\ revenirea la

~n tran[eele Marelui R\zboi

Programul pre[edintelui Wilson,Cele 14 puncte, are în vedere erodareasuprema]iei Europei:

„2. Libertate absolut\ a naviga]ieipe m\ri, în afara apelor teritoriale, atâtîn timp de pace, cât [i în timp de r\zboi,în afar\ de cazul în care aceste m\ri vorfi închise în întregime sau în parte printr-oac]iune interna]ional\ în vederea execu-t\rii acordurilor interna]ionale.

3. Suprimarea, pe cât va fi posibil, atuturor barierelor economice [i sta-bilirea de condi]ii comerciale egale pen-tru toate na]iunile care consimt laîncheierea p\cii [i se asociaz\ pentru ao men]ine. (…)

5. Aranjament liber, într-un spirit larg[i absolut impar]ial, al tuturor revendic\-rilor coloniale, bazat pe respectul strictal principiului c\ reglementând toatechestiunile de suveranitate, intereselepopula]iilor trebuie s\ aib\ o pondereegal\ cu cererile echitabile ale guvernu-lui al c\rui titlu urmeaz\ a fi definit.”

Semnarea armisti]iului cu Germania (11 noiembrie 1918) a însemnatnu doar sfâr[itul r\zboiului, ci [i punctul de plecare al unor noi probleme

pentru puterile europene.

decolonizare — proces istoric complex, spe-cific secolului al XX-lea care are ca rezultatindependen]a coloniilor.hegemonie — suprema]ie politic\ a unuistat asupra altui stat.

Dic]ionar



~n timpul rãzboiului, tot mai multe femeiau pãrãsit cadrul familial pentru a ocupa

o slujbã.

nivelul existent în 1914. Dup\ încheierea opera]iilor militare (11 noiembrie1918), au persistat destule tensiuni la nivelul rela]iilor economice între state,expresie a r\v\[irii lumii din pricina r\zboiului, unul care continu\ pe planeconomic.

R\zboiul a suprasolicitat economia ]\rilor beligerante (învinse [i înving\-toare), iar declinul marilor puteri la rangul de puteri de mâna a doua este vizibilîn primul rând pe plan economic. S\ ad\ug\m efectele multiple ale altei schim-b\ri antrenate de r\zboi: sc\derea încrederii în vechile valori precum acelea amuncii [i a economisirii.

Consecin]e sociale~n r\zboi au murit mul]i oameni. Întor[i „la vatr\”, supravie]uitorii (mul]i

necalifica]i) au g\sit o lume schimbat\, cu dificult\]i în a le oferi un loc demunc\; în Europa, tinde s\ se generalizeze o nemul]umire fa]\ de oameniipolitici [i chiar fa]\ de institu]ii. Aceasta [i sub impulsul celor petrecute înspa]iul fostului Imperiu Rus, c\ci impactul Revolu]iei ruse a fost enorm [i adese-ori destabilizator.

Modificarea locului femeii în societate [i tendin]a de exacerbare a pro-blemelor segmentului muncitoresc al popula]iei statelor beligerante se num\r\,de asemenea, printre consecin]ele sociale.

Apoi, rea[ezarea na]iunilor în alte frontiere, unele trasate [i prin aplicareaprincipiului autodetermin\rii, intensific\ na]ionalismul [i în coloniile puteriloreuropene. Mi[c\rile de popula]ii produse amplific\ suferin]a uman\ [i senti-mentul unei lumi instabile.

Consecin]e financiareDup\ r\zboi devine evident\ devalorizarea tuturor monedelor ]\rilor belige-

rante. Fenomenele petrecute pe plan financiar fac reconstruc]ia interbelic\ [imai anevoioas\ [i contribuie la declinul, diferen]iat, al puterilor europene.

Statele Unite au o situa]ie diferit\. Pân\ la intrarea în r\zboi (6 aprilie 1917),furnizeaz\ produse, materiale de r\zboi [i fonduri beligeran]ilor [i fac din r\zboio afacere profitabil\. Dup\ aprilie 1917, împrumut\ doar puterile Antantei.Astfel se explic\ faptul c\, dup\ r\zboi, rela]iile financiare între statele lumiicon]in dou\ probleme produc\toare de tensiuni: aceea a repara]iilor pe care]\rile învinse trebuiau s\ le pl\teasc\ înving\torilor [i problema datoriilor inter-aliate, cele mai multe contractate în Statele Unite. Rezervele Trezoreriei ameri-cane au crescut în contrast cu uzura financiar\ [i economic\ a ]\rilor europene.

Consecin]ele r\zboiului pe plan economic, social [i financiar au efecte pe planpolitic: cre[te rolul statului [i se deregleaz\ func]ionarea regimurilor democraticeîntr-o lume ce las\ impresia prelungirii r\zboiului în timp de pace.

A[adar, puterile europene au ie[it din r\zboi tensionate [i sl\bite în maimulte feluri: ca popula]ie [i bog\]ie; ca stabilitate economic\; ca stabilitate astructurilor politice [i, mai presus de toate, în privin]a rela]iilor cu puterileap\rute sau pe cale s\ apar\ în alte zone ale lumii.

Decolonizarea – fenomen globalDecolonizarea a fost una dintre consecin]ele celui de-Al Doilea R\zboi

Mondial [i a contribuit la schimbarea h\r]ii politice a lumii.

Care au fost alian]ele ce s-au înfruntat înPrimul R\zboi Mondial.Ce rol au avut coloniile în timpul r\zboiului.

Aminti]i-v\!

„Ceea ce a agravat [i mai multsitua]ia economiei europene în raportcu cele extraeuropene a fost [i faptul c\dup\ r\zboi Europa industrial\ nu a maiputut conta la fel de mult pe pia]a dedesfacere a coloniilor (...) o parte dincolonii [i dominioane au început s\-[iînfiripe industria, mai ales cea u[oar\ (...)A[adar, n\scând speran]a într-o lumemai bun\ [i «for]ând» realinieri drasticeîn rela]iile dintre state, Primul R\zboiMondial poate fi apreciat, prin conse-cin]ele sale, ca «un semn de punctua]iepus istoriei», ca «o piatr\ de hotar înistoria omenirii», care a pus umanit\]ii,Europei în primul rând, probleme majorespre rezolvare, chiar dac\ climatul post-Versailles a fost complex, pe alocurichiar dramatic.”

Constantin Hlihor,Istoria secolului XX

Capitolul 1


Criza domina]iei colonialeDe-a lungul perioadei interbelice, se acumuleaz\ critici la adresa sistemului

colonial, de[i în preajma Primului R\zboi Mondial colonialismul ajunsese s\ fielarg acceptat, mai ales în ipostaza de misiune umanitar\ [i civilizatoare. Scrieripolitice, sociologice [i literare au contribuit la elaborarea unei doctrine acolonializ\rii, care justifica, pe temeiuri economice, istorice [i morale, domina]iaeuropean\ asupra altor continente. Elita intelectual\ din colonii, preg\tit\ la[colile din metropol\, descoperise nu doar un alt mod de via]\, diferit de celtradi]ional din ]\rile de origine, ci [i sl\biciunea moral\ a celor care îi dominau.Concomitent, aceasta venise în contact cu idei noi, care vorbeau despre egali-tate [i libertate, despre drepturile care decurg din simplu fapt c\ te na[ti om [idespre obliga]iile statelor fa]\ de cet\]enii lor. Misionarismul cre[tin [i ideilena]ionaliste se ad\ugau acestui bagaj, devenit ideologic. În unele colonii se dez-voltaser\ mi[c\ri na]ionale precum cea promovat\ de Partidul CongresulNa]ional din India, condus de Mahatma Gandhi. Coloniilor li se solicitase spri-jinul în r\zboi: cu solda]i, cu materii prime [i furnituri pentru front. Altele aufost teatru de opera]ii. La sfâr[itul Primului R\zboi Mondial, unele colonii, întrecare [i India, se a[teptau s\ fie recompensate, pentru atitudinea lor, curecunoa[terea independen]ei. Marea Britanie, [i nici o alt\ putere colonial\, dealtfel, nu s-a gr\bit s\ îndeplineasc\ aceste aspira]ii, acordând Indiei doar oautonomie limitat\. În nordul Africii, unele teritorii, eliberate de sub domina]iaotoman\, precum Irak, Arabia Saudit\, Yemen, Egipt sau Iordania, [i-au procla-mat, în perioada interbelic\, independen]a.

Independen]a coloniilor. Mi[c\rile de eliberareÎn timpul celui de-Al Doilea R\zboi Mondial, raporturile dintre colonii [i

metropole, s-au modificat. De aceast\ dat\, multe colonii, între care India sauNigeria, au participat la r\zboi direct, contribuind cu trupe la victoria Na]iunilorUnite. Altele au suportat ocupa]ia inamicului (cele din Asia de Sud-Est, deexemplu) sau au asigurat baze strategice esen]iale în sistemul de aprovizionare[i de lupt\. Superioritatea economic\ a Na]iunilor Unite, care a permis victoria,se sprijinea [i pe resursele coloniilor.

La sfâr[itul r\zboiului, s-au dezvoltat `n colonii mi[c\ri care aveau în vedereob]inerea independen]ei. În fruntea acestor mi[c\ri, determinate [i de unînceput de dezvoltare economic\ [i de formarea unei burghezii locale, se aflauintelectualii care studiaser\ în [colile din metropol\. }\r\nimea deposedat\ dep\mânturile ei de coloni[tii albi va reprezenta rezervorul uman al armatelor deeliberare. Presa, comunica]iile [i transporturile implementate de stateleeuropene de]in\toare de colonii au contribuit [i ele la vehicularea unor ideina]ionaliste, a armelor sau a solda]ilor. Marile religii monoteiste — cre[tinismul,dar mai ales islamul — au furnizat ideologiilor na]ionaliste argumente în plus.

În condi]iile R\zboiului Rece, cele dou\ superputeri, fiecare din alte ra]iuni,au sus]inut aceste mi[c\ri. Statele Unite ale Americii au f\cut-o pentru c\ î[iaminteau de propriul r\zboi de independen]\, dar [i pentru c\ urm\reau s\-[iînt\reasc\ domina]ia mondial\, s\ l\rgeasc\ pia]a pentru capitalurile [i pro-dusele americane [i s\ ocupe puncte strategice pentru bazele lor militare.Uniunea Sovietic\ vedea în aceste mi[c\ri de eliberare ocazia de a-[i l\rgi sferade influen]\ prin impunerea unor regimuri comuniste în noile state.

Mahatma Gandhi `ntr-un grup de adep]i

Lumea a treia — denumire generic\ pentruacele ]\ri, în special foste colonii, care nuf\ceau parte nici din blocul statelor indus-trializate occidentale, nici din cel comunistpatronat de URSS; treptat, termenul a fostasociat cu s\r\cia, lipsa democra]iei [i sub-dezvoltarea economic\; ideologia Lumii atreia condamn\ politica Europei `n colonii.mi[care de nealiniere — mi[care a ]\rilorcare s-au eliberat de sub domina]ia colonial\[i care respingeau alian]ele politice [i milita-re; pe fondul R\zboiului Rece, acestea nu auaderat la niciuna dintre alian]ele militare [inu s-au implicat în conflictele acestora.

Dic]ionar

„India este atât de s\rac\, încât nupoate rezista foametei. Înainte de veni-rea englezilor, India ]esea [i torcea sufi-cient în milioanele sale de colibe pentrua ad\uga agriculturii resursele care îierau necesare. Aceast\ industrie s\-teasc\ atât de vital\ pentru existen]aIndiei a fost ruinat\ prin procedee inu-mane [i crude, trasate de englezi cafiind dovezi (în favoarea lor).”

Mahatma Gandhi,Depozi]ie la procesul din 1921



Coloniile [i-au ob]inut independen]a fie prin tratative, cum este cazul celorbritanice (India, Birmania, Ceylon) sau olandeze (Indonezia in 1949), fie înurma unor r\zboaie de eliberare, cum au fost cele din Indochina (1945–1954),Algeria (1954–1962), Angola [i Mozambic (1964–1975). Altele [i-au declaratunilateral independen]a, obligând, ulterior, comunitatea interna]ional\ s-orecunoasc\. În anii 1950 [i 1960, Africa a fost principala scen\ a luptei pentruînl\turarea colonialismului, faptul înt\rind solidaritatea între popoareleafricane. Fenomenul complex al decoloniz\rii are efecte multiple. Decoloni-zarea n-a dus la pr\bu[irea economic\ a Europei. Dimpotriv\, prosperitateaEuropei Occidentale atinge parametri f\r\ precedent în paralel cu decolo-nizarea [i dup\ aceea. Aceast\ realitate a n\scut afirma]ia c\ puterile colonialeau pierdut o lume [i au câ[tigat Europa.

Conferin]a de la BandungConferin]a de la Bandung, Indonezia (18–25 aprilie 1955), reune[te 29 de

na]iuni afro-asiatice, reprezentând peste jum\tate din popula]ia globului, darcare de]ineau numai 8% din bog\]iile lumii.

Rezolu]ia final\ afirm\ dreptul popoarelor de a dispune de propria soart\.Dou\ r\zboaie mondiale contribuiser\ la universalizarea acestui principiu.Aceea[i rezolu]ie afirm\ o valoare european\: egalitatea în suveranitate a tutur-or na]iunilor. Tot aici se afirm\ refuzul ingerin]ei în treburile interne ale altorstate — principiu frumos [i ineficient într-o lume în care na]iunile sunt împ\r]iteîn puteri [i mari puteri. Aceea[i rezolu]ie formuleaz\ dezideratul reglement\riipe cale pa[nic\ a conflictelor; se pronun]\ pentru dezarmare, pentru nimicireaarmelor de distrugere în mas\; condamn\ colonialismul ca fenomen careneag\ drepturile fundamentale ale omului, este contrar Cartei Na]iunilor Unite[i împiedic\ realizarea p\cii [i cooper\rii mondiale.

Conferin]a de la Bandung a consolidat ideea c\ na]iunile emergente con-stituie Lumea a treia, s\rac\, subdezvoltat\ [i suprapopulat\; situat\ întreLumea `ntâi, a ]\rilor democratice, având ca vârf de lance Statele Unite, [iLumea a doua, a ]\rilor comuniste, în frunte cu Uniunea Sovietic\.

1960 — Anul AfriciiCel mai important moment în apari]ia noilor state a fost adoptarea de c\tre

ONU a Rezolu]iei 1514, prin care se recuno[tea popoarelor din colonii dreptulde a-[i hot\rî singure soarta. Anul adopt\rii acestui important document(1960) a fost numit Anul Africii, deoarece 18 state de pe acest continent [i-auproclamat independen]a. Conferin]a de la Addis-Abeba, din mai 1963, a pututastfel hot\rî înfiin]area Organiza]iei Unit\]ii Africane (OUA) [i adoptarea uneiCarte a unit\]ii africane, semnat\ de 30 de state, care [i-au afirmat pozi]ia deneutralitate. Pân\ în 1970, au ap\rut 64 de state independente, iar marileimperii coloniale au disp\rut. Au fost introduse concepte noi, cum ar fi cel deafricanism, o mi[care capabil\ s\ canalizeze eforturile comune pentru lichi-darea subdezvolt\rii [i a altor urm\ri ale colonialismului, sau cel de negritudinepentru a desemna tradi]ia [i cultura comun\ a Africii negre. OUA a elaborat oCart\ african\ a drepturilor omului [i ale popoarelor, adoptat\ la 28 iunie1981, instituind o comisie în domeniu, compus\ din 11 membri ale[i deConferin]a [efilor de state, iar în anul 1991 a stabilit principiul necesit\]ii uneipie]e africane comune, realizabil\, conform documentului, abia în 2025.

Jawaharlal Nehru [i Gamal AbdelNasser, ini]iatorii mi[cãrii de nealiniere.

Bandung, campusul universitar

„Ceea ce i-a distrus totalmente pevechii coloniali[ti a fost dovada c\oamenii albi [i statele lor ar putea fiînfrân]i ru[inos [i dezonorant, iarvechile puteri coloniale erau în mod evi-dent prea slabe pentru a-[i restauravechile lor pozi]ii, chiar [i dup\ unr\zboi victorios.”

Eric Hobsbawm, Istoria secolului XX.Era extremelor, 1914–1991

„Conferin]a este de acord: 1. s\declare c\, în toate manifest\rile lui,colonialismul reprezint\ un r\u c\ruiatrebuie s\ i se pun\ cap\t cât mairepede. 2. S\ declare c\ problemapopoarelor supuse st\pânirii str\ine,domina]iei [i exploat\rii constituie onegare a drepturilor fundamentale aleomului, este contrar\ Cartei Na]iunilorUnite [i împiedic\ pacea [i cooperareamondial\.”

Declara]ia Conferin]ei de la Bandung

Capitolul 1


„Conferin]a afro-asiatic\ întrunit\ laBandung (Indonezia) în 1955 mar-cheaz\ o cotitur\ major\, odat\ cu for-marea grupului celor nealinia]i. Lumeaa treia î[i face intrarea pe scena mon-dial\ cu pedagogul ei Tito, liderii s\i,Nehru, Nasser, Sukarno (...) [i spe-ran]ele sale moderniste.”

Marc Nouschi, Mic atlas istoric al secolului XX

Mi[carea de nealiniereBazele mi[c\rii de nealiniere au fost puse între 1 [i 6 septembrie 1961, la Con-

ferin]a de la Belgrad. Ini]iativa convoc\rii au avut-o Iosif Broz Tito (1892–1980),Gamal Abdel Nasser (1918–1970) [i Jawaharlal Nehru (1889–1964). S-au reu-nit reprezentan]i din 25 de state din Africa, Asia [i America Latin\.

Reprezentan]ii ]\rilor nealiniate au expus puncte de vedere privitoare lasecuritatea interna]ional\ [i la condi]iile men]inerii p\cii. N-au reu[it s\ realizezeo adev\rat\ unitate, deoarece blocul ]\rilor nealiniate era eterogen din maimulte puncte de vedere. Au reu[it s\ creeze organiza]ii [i institu]ii regionale:Asocia]ia Na]ional\ a Asiei de Sud-Est (ASEAN); Comisia Economic\ pentru Asia[i Extremul Orient (CEAEO); Organiza]ia Unit\]ii Africane (OUA); UniuneaVamal\ a Africii Centrale (UVAC); Comunitatea Economic\ a Africii de Vest(CEAV); Organiza]ia Statelor Americane (OSA); Pia]a Comun\ Centro-Ame-rican\ (PCCA); Sistemul Economic Latino-American (SELA) etc.

Probleme ale tinerelor stateIndependen]a nu a adus prosperitate [i bun\stare, armonie social\ [i lini[te

politic\ în fostele colonii. Dimpotriv\, tinerele state s-au v\zut în fa]a unor pro-bleme extrem de grave, cum ar fi litigiile frontaliere, r\zboaiele interetnice saureligioase. Unele popoare au avut o istorie politic\ mult înainte de colonizare,pentru altele statul a început odat\ cu administra]ia colonial\. Marile putericare au de]inut colonii au trasat grani]e artificiale f\r\ vreo leg\tur\ cu situa]iaetnic\, tribal\ sau tradi]ia cultural\ a acestor popoare. Dup\ ob]inerea indepen-den]ei, aceste frontiere s-au men]inut, aducând unele state în imposibilitateade a asigura securitatea propriilor cet\]eni. Actul fondator al Organiza]ieiUnit\]ii Africane preciza men]inerea acestor frontiere chiar dac\ sunt artificiale,dorind s\ evite o revizuire care ar fi putut provoca mari suferin]e popula]iilor depe continent. Situa]ia a generat îns\ r\zboaie interetnice sau tribale: cel al cla-nurilor din Somalia, cel din Liberia sau cel care opune etniile hutu [i tutsi dinRwanda [i Burundi. Exodul a milioane de oameni, excesele celor care au arme,adesea instiga]i de guverne, a dus la înregistrarea unor forme de genocid pecontinentul african.

Frontierele trasate artificial au creat tensiuni [i conflicte între unele tinere state,cum ar fi cel dintre Algeria [i Maroc (1963) sau dintre Cambodgia [i Vietnam.

Conflictele interreligioase — cele care opun cre[tinii [i musulmanii în Nigeriasau pe ace[tia din urm\ evreilor în Orientul Mijlociu — constituie o problem\ cuimplica]ii dintre cele mai grave. Independen]a Indiei a determinat un adev\ratexod de popula]ie: peste 20 de milioane de oameni s-au refugiat din nord, undemusulmanii au format Pakistanul [i de unde hindu[ii au fost nevoi]i s\ fug\.

În multe dintre statele suverane nou ap\rute, se remarc\ preponderen]aregimurilor militare [i autoritare, precum [i instabilitatea politic\; subdez-voltarea economic\, exprimat\ prin preponderen]a agriculturii înapoiate, înciuda reformelor încercate. Explozia demografic\ atrage de asemenea aten]ia:parametrii cre[terii popula]iei în ultimele patru secole sunt egala]i [i dep\[i]i înnumai 30 de ani.

Structurile economiilor din statele Lumii a treia sunt dezechilibrate.Dezechilibrarea economiilor explic\ înapoierea, la care se adaug\ e[ecul politiciide industrializare [i dificultatea adapt\rii la re]eaua planetar\ de schimburi

Iosip Broz Tito, pre[edintele Iugosla-viei, despre politica de nealiniere:

„Politica de nealiniere nu a ap\rutca rezultat al op]iunii formale sau aunor în]elegeri prealabile între promo-torii ei pentru crearea unui al treileabloc (...), ci ca expresie a intereselorvitale [i a necesit\]ilor comune de a tr\iîn pace [i independen]\, de a fi partici-pan]i egali în drepturi, [i nu observatoripe arena mondial\.”

Iosip Broz Tito la Conferin]a statelornealiniate de la Havana (1979)



bazate pe inegalitate. Dependen]a de împrumuturile externe, acordate uneoriîn condi]ii înrobitoare, face [i mai dificil\ evitarea crizelor [i aspira]ia spre pros-peritate prin dezvoltare autonom\.

Regiuni întregi sunt afectate de secet\ [i de foamete cronic\, obligândcomunitatea interna]ional\ s\ dezvolte programe de asisten]\ [i ajutor umani-tar. Se estimeaz\ c\ aproape 70% dintre copiii Lumii a treia sunt subnutri]i.

În economie, op]iunea celor mai multe dintre noile state a fost pentru indus-trializare. Decalajele economice între tinerele state (numite, adesea, subdez-voltate sau Lumea a treia) [i ]\rile industrializate nu se diminueaz\, ci seadâncesc. Crizele energetice, provocate de cre[terea pre]ului la ]i]ei, au deter-minat pierderea demarajului economic înregistrat de unele dintre aceste state.

Aceste ]\ri nu-[i permit m\suri care s\ combat\ poluarea, înregistrându-seo degradare succesiv\ a mediului. Unele industrii accentuat poluante suntîmpinse c\tre Lumea a treia, unde [i for]a de munc\ este mult mai ieftin\. Lasfâr[itul mileniului al II-lea, mondializarea economiei a deplasat industria prelu-cr\toare [i capitalurile aferente investi]iilor în acest domeniu c\tre statele asia-tice, unde for]a de munc\ este mult mai ieftin\. Exist\, desigur, [i excep]ii, cumeste cazul Nigeriei, care dispune de însemnate rezerve de petrol, dar careprezint\ o anume fragilitate a economiei, chiar dac\ exist\ capitaluri de investit.

Exerci]ii1. Eviden]ia]i cauzele pentru care fostele

colonii nu au devenit prospere în urmacuceririi independen]ei.

2. Discuta]i, în grupe de câte doi, f\cândo paralel\ între situa]ia coloniilor dup\Primul R\zboi Mondial [i cea a fostelorcolonii dup\ Al Doilea R\zboi Mon-dial. Expune]i-v\ concluziile.

3. Cum se explic\ nemul]umirea popula]iei]\rilor foste beligerante în MareleR\zboi fa]\ de conduc\torii politici?

4. Care este semnifica]ia termenului dedecolonizare?

5. Ce interese au dictat Statelor Unite [iUniunii Sovietice încurajarea mi[c\rilorde eliberare în colonii?

6. Cum se explic\ faptul c\ India vrea s\fie mai britanic\ dup\ 1947?

7. Realiza]i un eseu cu titlul: „Subdezvolta-rea ca problem\ a noilor state ap\rutepe ruinele fostelor imperii coloniale”.

Care era situa]ia Africii la începutulPrimului R\zboi Mondial.Cum [i-au delimitat Statele Unite aleAmericii interesele în America Latin\.

Aminti]i-v\!

„Supunerea popoarelor unei domina]ii [i unei exploat\ri str\ine constituie osfidare a drepturilor fundamentale ale omului. Este contrar\ Cartei Na]iunilorUnite [i compromite cauza p\cii [i cooper\rii mondiale.

Toate popoarele au dreptul la liber\ determinare.”

Rezolu]ia 1514, adoptat\ de Adunarea General\ a ONUla 14 decembrie 1960

Imagine din Lumea a treia,unde se estimeazã cã aproape

70% dintre copii suferã de malnutri]ie.

Bidonvil `n Lumea a treia

Capitolul 1


Europa `nceputului de mileniu

O privire asupra Europei la început de mileniu reune[te atât elemente debilan], cât [i posibilitatea unor previziuni pertinente. Dou\ fenomene, ast\zi înderulare, permit aprecierea c\ acestea vor continua [i în mileniul al III-lea. Estevorba de construirea [i consolidarea identit\]ii europene [i de globalizare; amputea spune c\ globalizarea adaug\ impulsuri la necesitatea consolid\rii iden-tit\]ii europene.

Identitatea european\ este una transna]ional\; cet\]enii na]iunilor compo-nente înva]\ s\ se deprind\ treptat cu noua identitate, pân\ la a face adev\rat\afirma]ia „sunt european din România”, spre exemplu. Apropierea modurilorde via]\ [i a practicilor sociale [i culturale ale popoarelor europene, care a avutloc în a doua jum\tate a secolului al XX-lea, apare ca fiind elementul fundamen-tal al realiz\rii unei identit\]i transna]ionale.

Exist\ [ansa unic\ a transform\rii Europei dintr-o simpl\ denumire geogra-fic\ într-o entitate politic\ [i cultural\. Se ac]ioneaz\ politic în aceast\ direc]ie,dep\[indu-se treptat dificult\]ile inerente. Important este faptul c\ aceast\voin]\ politic\ este pe cale s\-l conving\ pe cet\]eanul de rând c\, dincolo dediferen]ele de limb\, obiceiuri [i mentalit\]i, exist\ o civiliza]ie comun\ [i un setde valori în jurul c\rora aspira]ia spre Europa unit\ merit\ efortul. Dintre aces-te valori men]ion\m: libertatea, democra]ia, respectarea drepturilor omului [i oanumit\ calitate a vie]ii. N\zuin]a spre Europa cet\]enilor are [anse de realizareîn m\sura în care omul de rând percepe avantajele pentru el ale acestei aven-turi umane f\r\ precedent.

Identitatea european\Edificarea identit\]ii europene — element-cheie al construc]iei europene, în

desf\[urare – trebuie s\ se adauge într-o manier\ cât mai pu]in conflictual\identit\]ilor na]ionale. Aici va fi testul de baz\ pentru fiecare na]iune compo-nent\, dovedirea capacit\]ii de analiz\ realist\ a intereselor în contextul multi-plic\rii problemelor a c\ror rezolvare dep\[e[te puterea unui stat na]ional(problema energiei, a deterior\rii mediului, a ap\r\rii etc.); capacitatea de apercepe corect un proces ap\rut ca necesitate dup\ realizarea Europei na]ionali-t\]ilor ca urmare a Primului R\zboi Mondial, acela al spiritualiz\rii frontierelor.Ast\zi, acest proces este, de asemenea, în derulare [i arat\ o semnificativ\deplasare a accentelor de pe confruntarea cu celelalte state na]ionale pe coo-perarea cu acestea; pe armonizarea intereselor. Din perspectiva construc]ieieuropene, lumea statelor na]ionale, bine constituite [i suverane, se vede ca unacare a dus la r\zboaiele mondiale totale ale secolului al XX-lea, în urma c\roraciviliza]ia european\ a ajuns în pragul pr\bu[irii. O ac]iune inteligent\, siste-matic\ [i de durat\, pornit\ în ultimele decenii ale secolului al XX-lea, trebuiecontinuat\ în secolul al XXI-lea, în vederea schimb\rii mentalit\]ilor, a deschi-derii gândirii de la orizontul na]ional la cel european, printr-un efort care,p\strând propor]iile [i aten]i la schimbarea de context, seam\n\ cu acela nece-sar pe timpul construc]iei na]ionale, atunci cerându-se oamenilor saltul de lalocal la na]ional.

Europa: dincolo de diferenþele de limbã,obiceiuri ºi mentalitãþi, existã valori

comune: libertatea, democraþia,respectarea drepturilor omului.

„Uniunea European\ (...) va repre-zenta Europa într-o lume din ce în cemai globalizat\. Ceea ce r\mâne sigureste c\ Uniunea European\ va continuas\ fie o «idee de sintez\» ce r\spundeunei concep]ii comune, globale [i coe-rente asupra procesului de integrareprogresiv\, de la economic la politic [ide la na]ional la federal, a popoarelor [istatelor europene. (...) Uniunea Euro-pean\ ar trebui s\ tind\ s\ devin\ unfactor de stabilitate, un model de rela]iiîn societatea interna]ional\ globalizat\;un r\spuns regional la fenomenul deglobalizare.”

Iordan Gheorghe B\rbulescu,Uniunea European\.

De la economic la politic.



Tendin]e în mileniul al III-leaExist\, pe mai multe planuri (demografic, economic, social, cultural), tendin-

]e sesizabile la nivelul Europei începutului de mileniu despre care este greu despus ce form\ vor lua în mileniul al III-lea. Mai întâi, aceste tendin]e se dife-ren]iaz\ pe ]\ri, iar diversitatea Europei cre[te în procesul cuprinderii fostelorstate comuniste. Ce form\ va lua curba natalit\]ii [i cât se va men]ine tendin]aîmb\trânirii popula]iei? Ce se va întâmpla cu mobilitatea popula]iei pe m\suraliberaliz\rii spa]iului european? Va contribui aceast\ infuzie de sânge din regiu-nile periferice ale Europei la prevenirea îmb\trânirii popula]iei Europei? Care vorfi costurile [i dezavantajele?

În plan economic este previzibil\ doar men]inerea unora dintre tendin]e.Voin]a politic\ de omogenizare a dezvolt\rii economice a ]\rilor europene estede a[teptat s\ se manifeste cel pu]in cu aceea[i intensitate, [tiut\ fiind aspira]iaconduc\torilor europeni de a face din spa]iul Europei unul performant mai întâipe plan economic. Date fiind decalajele acumulate în timp de-a lungul uneiistorii zbuciumate, ac]iunea nu poate fi decât de durat\; se poate prezenta [ica atr\g\toare (f\r\ a neglija costurile) pentru ]\ri din Europa Central\ [i deSud-Est ale c\ror eforturi în privin]a reducerii decalajelor au rezultate modeste.Cazul României poate fi socotit drept relevant în spe]\. În func]ie de ritmul acesteiomogeniz\ri, ar trebui s\ se resimt\ efectele pe plan social, în structura societ\]ii[i `n ponderea unor categorii ale popula]iei (]\rani, muncitori, func]ionari, oameniatra[i în servicii, patroni, manageri etc.).

Configura]ia Europei la început de mileniu, calitatea ei de model deschis, gatas\ se supun\ necesit\]ii de a permite ata[area tuturor ]\rilor europene, acu-muleaz\ elemente cu deschidere spre viitor. Acest proiect f\r\ precedent în isto-ria Europei depinde, în ultim\ instan]\, de capacitatea oamenilor de a urm\ri îm-preun\ un ideal comun. Realizarea acestui proiect va permite afirmarea Europeiîntre statele care modeleaz\ lumea viitorului; [ansa împlinirii acestui rol istoric estemai bun\ decât a fiec\rui stat component în parte, incluzând aici chiar Germania,cu poten]ialul ei acum impresionant. Realizarea Uniunii Europene va putea ar\tarolul Europei în lume dup\ retragerea europenilor din imperiile coloniale.

Margaret Thatcher, prima femeiepremier `ntr-un stat european

(Marea Britanie)

Exerci]ii1. Care dintre cele dou\ enun]uri de mai

jos este, dup\ opinia voastr\, adev\rat?a) Uniunea European\ exprim\ necesitatea

consolid\rii unei pie]e continentale;b) unitatea este consecin]a istoriei comune

a statelor europene.Constitui]i dou\ grupe de lucru [i g\si]iargumente în sus]inerea alegerii voas-tre.

2. De ce crede]i c\ problemele fundamen-tale ale Europei la trecerea dintre mileniisunt construirea [i consolidarea iden-tit\]ii europene? Argumenta]i.

3. Demonstra]i c\ spiritualizarea frontiere-lor este un proces în derulare.

4. Ce semnifica]ie are schimbarea menta-lit\]ilor din perspectiva construc]iei euro-pene?

5. De ce aderarea la Uniunea European\apare atr\g\toare pentru statele dinEuropa Central\ [i de Sud-Est?

Sediul Parlamentului Germaniei, simbol al reunific\rii.

În ce scop a fost creat\ Organiza]ia Na-]iunilor Unite.Care dintre marile puteri ale secoluluial XX-lea a avut statut de colonie.

Aminti]i-v\!


STUDIU DE CAZ

Cultura român\ – cultur\ european\

Pozi]ia [i destinul istorico-geografic al românilor, plasa]i la punctul de întâl-nire a dou\ lumi, au avut drept rezultat o cultur\ original\, n\scut\ în tiparulna]ional devenit creuzetul în care s-a produs sinteza dintre Orient [i Occident.Aceast\ capacitate de sintez\ a fost, ca [i latinitatea [i ortodoxia, o tr\s\tur\fundamental\ a spiritualit\]ii române[ti, aflat\, mai multe veacuri, în c\utareadestinului ei european. În secolul al XX-lea, cultura româneasc\ [i-a g\sit acestdestin, integrându-se pentru totdeauna în aria larg\ a spiritualit\]ii europene.S-a spus c\ aceast\ reintegrare european\ a fost o consecin]\ a modernit\]ii cepresupune spargerea frontierelor na]ionale [i evolu]ia în spa]iul comun al con-tinentului. Op]iunea românilor pentru Occident era, chiar la începutul secolului,evident\, definitiv\ [i categoric\. Marii arti[ti români au sim]it, în acest secol,c\ talentul lor se poate dezvolta prin cele dou\ ucenicii: la [coala na]ionalismu-lui [i la cea european\.

Constantin Brâncu[i – personalitateartistic\ european\

Secolul al XX-lea, perioada interbelic\ îndeosebi, a dat Europei o pleiad\ dearti[ti [i scriitori remarcabili care au fost modelele integr\rii culturii române[ti [idovada c\ aceasta [i-a g\sit destinul. Sculptorul Constantin Brâncu[i, n\scut la19 februarie 1876, în satul Hobi]a, jude]ul Gorj, a fost unul dintre ace[tia.{coala de Arte [i Meserii din Craiova, pe care a frecventat-o începând cu anul1894, l-a ini]iat în sculptura lemnului [i l-a înv\]at s\ deseneze. Trece la {coalaNa]ional\ de Arte Frumoase din Bucure[ti, unde studiaz\ cu Ion Georgescu,Vladimir Hegel [i Dimitrie Gerota, mari profesori ai vremii, primind premii [imedalii pentru lucr\rile expuse.

În anul 1903 prime[te prima comand\ oficial\, [i anume cea de a executabustul lui Carol Davila, iar un studiu al s\u este achizi]ionat de MinisterulInstruc]iunii pentru a folosi drept model pentru elevi.

Studii la Paris cu Auguste RodinPrima c\l\torie ̀ n Europa dateaz\ din perioada 1903–1909, mai ̀ ntâi la Mün-

chen (se pare c\ a frecventat cursurile Academiei Regale de Belle-Arte), apoi laParis, unde prime[te o burs\ din ]ar\, oferit\ de Ministerul Instruc]iunii. Nu era sin-gur: la Paris se aflau, tot pentru studii, George Enescu, Traian Vuia, Aurel Vlaicu[i Henri Coand\. Se întâlnea [i cu pictorii români care studiau acolo: CamilRessu, {tefan Popescu sau Nicolae D\r\scu. Are un prim succes atunci când treilucr\ri ale sale sunt acceptate de juriu pentru a fi expuse, în 1906, la Salonulde toamn\, [i este primit în atelierul lui Auguste Rodin, cel mai mare sculptorfrancez de la începutul secolului al XX-lea, creatorul curentului modernist.

Prime[te tot mai multe comenzi din ]ar\, realizând primele sale lucr\ri impor-tante, între care: Rug\ciunea, Somnul, Cumin]enia p\mântului.

Constantin Brâncu[i `n atelierul s\ude la Paris

Masa t\cerii

„Din toat\ fiin]a lui se degaja unspirit precis, de om care î[i tr\ie[te fiin-]a, prive[te lucrurile [i oamenii, parc\tot ce vede se mi[c\ într-o geometrieplastic\ de forme sintetic primare. (...) lavârsta la care p\rul începuse s\ albeasc\,obrazul lui avea o fr\gezime, o culoareluminoas\ care d\dea un deosebitfarmec [i punea în valoare zâmbetul,vioiciunea [i str\lucirea ochilor lui (...).”

Oscar Han, D\l]i [i pensule


STUDIU DE CAZ

Dimensiunea european\ a operei lui Brâncu[iSe integreaz\ în mi[carea artistic\ european\ prin expozi]iile de grup, dar [i

prin leg\turile directe cu cei mai mari arti[ti ai vremii: Matisse, Picasso,Modigliani, Paul Klee [.a. Faptul c\ expune lucr\ri la Paris, Praga, München,New York, Boston, înc\ înainte de declan[area Primului R\zboi Mondial,demonstreaz\ c\ Brâncu[i este nu doar o personalitate european\, ci una carea intrat în istoria universal\ a artei. Lucr\rile sale stau al\turi de cele ale unormari pictori europeni (Ingres, Courbet, Cezanne, Picasso, Degas [.a.). În anul1937, a finalizat cea mai ampl\ lucrare a sa, cea de la Târgu-Jiu, care cuprindeMasa t\cerii, Poarta s\rutului [i Coloana f\r\ de sfâr[it.

De[i revine adesea în ]ar\ [i c\l\tore[te de mai multe ori în Statele Unite aleAmericii, atelierul s\u se afl\ la Paris, unde se stabile[te pân\ la moartea sa(1957). Acest atelier, ca [i lucr\rile con]inute în el, au fost l\sate prin testamentMuzeului de Art\ Modern\ din Paris, unde se afl\ [i ast\zi.

A participat la numeroase expozi]ii în întreaga lume: în Australia, laMelbourne, în America, la Philadelphia, Chicago, Houston, Sao Paolo, în Euro-pa, la Londra, Amsterdam sau Paris.

S-a spus adesea c\ americanii au fost cei care au în]eles cel mai bine operalui Brâncu[i, i-au oferit multe prilejuri de a o expune (chiar în fiecare an, dup\1945) [i i-au achizi]ionat numeroase lucr\ri.

Modernitatea operei lui Brâncu[iModernitatea operei lui Brâncu[i const\ în aparenta ei simplitate, deoarece

corpul uman, dar [i a altor vie]uitoare este redus la acele linii esen]iale care îlpot integra în ordinea Universului. Este, de asemenea, evident c\ sursa funda-mental\ de inspira]ie este spiritualitatea româneasc\, arta noastr\ popular\, pecare a f\cut-o inteligibil\ lumii.

Materialele în care a lucrat sunt diverse: marmur\ de diferite culori, bronzaurit sau polizat, piatr\ etc. Multe dintre lucr\rile lui sunt realizate în lemn, pre-lucrarea lemnului fiind un me[te[ug ancestral în zona sa de ba[tin\. Folose[te[i materiale moderne, cum ar fi o]elul polizat, dar [i piatra, pe care, în duritateaei, are m\iestria de a o face expresiv\.

Constantin Brâncu[i a reluat de mai multe ori anumite teme, realizândadev\rate serii, cum ar fi Pas\rea m\iastr\ (M\iastra) [i Pas\re în v\zduh, caresugereaz\ desprinderea de p\mântesc, zborul; Coco[ul, care ne vorbe[tedespre triumful vie]ii, dar [i despre masculinitate; Pe[tele, Broasca ]estoas\ [.a.

Cumin]enia p\mântului

„La Brâncu[i, arta nu mai este oarmonie paralel\ cu natura, ci estedescifrarea, pe r\spundere proprie, aarmoniei naturii, este procesul creatoral naturii luat în mân\ de om [i realizatprin art\ în sensurile ei.”

Petru Comarnescu, Valoarea româneasc\ [i universal\

a sculpturii lui Constantin Brâncu[i,`n „Revista funda]iilor” 6/1944

Exerci]ii1. Citi]i cu aten]ie textul de mai jos:

„Geometria lui Brâncu[i nu este o abstractizare a naturii, ci o redescoperire afor]elor sale interioare care dau arm\tura ra]ional\ a obiectelor, `n fapt, `naceast\ sculptur\ totul este natur\” (D. Grigorescu, Brâncu[i).

Explica]i ce leg\tur\ exist\ între puterea de abstractizare a lui Brâncu[i [i moderni-tatea operei sale. S\rutul

Ideea de Europ\ în secolele XIX-XX

Na]ionalism [i eurocentrismÎn a doua jum\tate a secolului al XIX-lea, na]ionalismul devine credin]\ de

mas\ odat\ cu l\rgirea democra]iei, mai ales în structurile statale dominate depersonalit\]i precum Bismarck (`n Germania) [i Cavour (în Italia). A fost u[or, înaceste condi]ii, s\ se cristalizeze convingerea c\ na]ionalismul este ideologiacea mai potrivit\ aspira]iilor timpului. Exista convingerea c\ dac\ na]iunile î[ivor dobândi frontierele în concordan]\ cu dreptul la autodeterminare, se vor eli-mina toate cauzele de conflict; c\ o armonie natural\ se va instala între na]iuni.

Al doilea factor care a împins preocuparea pentru ideea de unitate a Euro-pei (spiritul european) pe plan secund ]ine de imperialismul secolului al XIX-lea;manifestat cu amplitudine maxim\ mai ales în ultimele decenii ale veaculuial XIX-lea [i pân\ la Primul R\zboi Mondial. Aceasta este perioada definitiv\riiimperiilor coloniale. De altfel, secolul al XIX-lea nu este numai „secolul na]iona-lit\]ilor”, ci [i „secolul imperialismului”. Europa, prin marile ei puteri devenitecoloniale, transformase lumea în una eurocentric\. Puterile europene proiec-taser\ în exterior un mod de a gândi [i de a ac]iona. În acest proces, centrulde greutate tinde s\ se mute în afara Europei. Pentru fiecare mare putere cuimperiu colonial (Anglia, Fran]a [i chiar Rusia, cu imperiul ei asiatic, format re-lativ târziu), se profila întrebarea dac\ interesele preponderente erau în Europasau în afara ei. Pentru c\ num\rul puterilor interesate de unitatea Europei scade(doar Germania, Austro-Ungaria [i câteva state mici), se amplific\ impresia c\Europa este pe punctul de a se destr\ma.

Marile puteri [i unitatea Europeiîn preajma Primului R\zboi Mondial

Interesele marilor puteri intr\ în coliziune în zone diferite ale lumii: înEuropa, pentru controlarea unit\]ii acesteia [i pentru dominarea continentului,`n afara Europei, pentru colonii. Din perspectiva Marii Britanii, a Fran]ei [i aRusiei, era de neacceptat ca Germania s\ intre ca mare putere în rela]iile inter-na]ionale; aceasta cu atât mai mult cu cât începutul secolului al XX-lea aduseseîn rândul marilor puteri [i Statele Unite ale Americii [i Japonia.

Dintre ]\rile aflate în competi]ie, mai ales Germania avea nevoie de hege-monia asupra Europei pentru victoria în cursa pentru statutul de putere mondi-al\. Înc\ de la sfâr[itul secolului al XIX-lea, Germania aspir\ la statutul de pu-tere mondial\; conduc\torii germani în]eleser\ corect corela]ia dintre calitateade putere naval\ [i aceea de putere mondial\.

Capitolul 2


Camillo Cavour (1810–1861),om politic italian,

personalitate marcant\ a „secolului na]ionalit\]ilor”

UNIUNEA EUROPEAN|DE LA UTOPIE LA NECESITATE

Cronologie

1945, 4-11 februarie: Conferin]a de laIalta

1949: Tratatul de la Londra; `nfiin]areaConsiliului Europei

1950: Conven]ia european\ pentruap\rarea drepturilor omului [i a libert\-]ilor fundamentale

1951: Tratatul de la Paris; este înfiin-]at\ Comisia European\ a C\rbunelui [iO]elului (CECO)

1957, 23 martie: sunt semnate la RomaTratatul pentru înfiin]area Comunit\]iiEconomice Europene (CEE) [i Tratatulpentru crearea Comunit\]ii Europenepentru Energie Atomic\ (Euratom)

1970: Planul Werner propune o mone-d\ unic\ european\

1972, 18 ianuarie: preludiul la „Od\bucuriei” de Ludwig van Beethoveneste imnul adoptat de Consiliul Europei

1986, mai: Comunitatea European\adopt\ steagul albastru cu 12 stelu]e

1990, mai: înfiin]area Consiliului Balticii

Churchill, Roosevelt [i Stalin,reprezentan]ii celor trei mari puteri careau negociat divizarea Europei la Ialta.

Competi]ia între marile puteri explic\ în esen]\ cele dou\ r\zboaie ale se-colului al XX-lea, pornite [i pierdute de Germania. Mai mult decât atât, puterileeuropene angrenate în aceste r\zboaie au ie[it epuizate; au ajuns puteri demâna a doua într-o Europ\ în ruine. Aceasta în condi]iile ridic\rii la statutul desuperputere a Statelor Unite [i a Rusiei, devenit\ Uniunea Sovietic\.

În imperiile coloniale p\trunseser\ idei care au dus la decolonizare. R\mâ-nea puterilor europene posibilitatea recentr\rii intereselor lor în Europa [iurm\rirea sistematic\ a realiz\rii unit\]ii acesteia. Doar astfel se poate rea[ezaEuropa în lume ca spa]iu performant pe mai multe planuri, începând cu cel eco-nomic. Acesta ar putea fi planul clar, paneuropean, apt s\ devin\ atr\g\torpentru cei mai mul]i dintre europenii care respinseser\ hot\rât ideea uniriiEuropei sub hegemonia uneia dintre puteri [i mai ales a Germaniei. Acesta estesensul afirma]iei c\, prin decolonizare, puterile europene au pierdut o lume [iau câ[tigat Europa. Spiritul european va reveni pe un plan principal, rec\p\tândvigoare, [i va n\zui spre unitatea Europei.

Divizarea politic\ a Europei la sfâr[itulcelui de-Al Doilea R\zboi Mondial

Între 1945 [i 1949 are loc divizarea politic\ a Europei. Înfrângerea militar\ aGermaniei creeaz\ un vid de putere; statele Europei devin o miz\ a rivalit\]ilordintre înving\tori: Statele Unite ale Americii [i Uniunea Sovietic\. Aceast\ victo-rie se constituie în premis\ pentru accesul celor dou\ puteri înving\toare lastatutul de superputere.

Rela]iile dintre „cei trei mari” (Stalin, Roosevelt [i Churchill) au reu[it s\ respecteun timp regula de a nu înlocui hegemonia lui Hitler cu aceea a unuia dintre eiasupra Europei. ~ns\, pe m\sura profil\rii înfrângerii Germaniei, diferen]ele deinterese [i de ideologie sunt luate în considerare din ce în ce mai atent.

Teama [i suspiciunea în cre[tere între fo[tii alia]i (Uniunea Sovietic\ [i demo-cra]iile anglo-saxone) explic\ acumularea de percep]ii [i evalu\ri gre[ite, de ambelep\r]i, erori care se concretizeaz\ în tensionarea rela]iilor pân\ aproape de confrun-tarea militar\, dar f\r\ a se ajunge aici. Aceast\ stare în rela]iile interna]ionale ac\p\tat denumirea de R\zboi Rece (1947–1991). Trebuie subliniat faptul c\ diviza-rea politic\ a Europei se face pe fondul acestor rela]ii tensionate [i le concretizeaz\.

~n Europa Occidental\, teama de comunism [i impulsurile venite din StateleUnite îl fac pe Jean Monnet (1888–1979) s\ pun\ bazele unific\rii viitoare aputerilor occidentale, Europa Mic\, nucleul actualei Uniuni Europene. Divizareapolitic\ a Europei era o realitate.

UNIUNEA EUROPEAN| DE LA UTOPIE LA NECESITATE


Exerci]ii1. Alege]i dintre cuvintele urm\toare pe cel care considera]i c\ exprim\ cel mai

bine evolu]ia Europei în secolul al XX-lea: concuren]\, eurocentrism, imperialism,na]ionalism, conflicte militare, confruntare ideologic\, integrare. Argumenta]i-v\alegerea, scriind un scurt eseu.

2. Care au fost cele dou\ cauze ale trecerii spiritului european pe un plan secundîn a doua jum\tate a secolului al XIX-lea?

3. Care crede]i c\ este argumentul conving\tor c\ Germania aspira la rangul deputere mondial\ la sfâr[itul secolului al XIX-lea [i începutul celui urm\tor?

na]ionalism — doctrin\ politic\ bazat\ peap\rarea, uneori exagerat\, a drepturilor [iaspira]iilor na]ionale.paneuropean — care se refer\ la toate ]\-rile Europei.

Dic]ionar

De ce na]ionalismul devine doctrin\ demas\ în Europa din cea de-a doua jum\-tate a secolului al XIX-lea.Care erau ]\rile europene care aspirau lastatutul de mare putere.

Aminti]i-v\!

„(...) Cele trei guverne î[i vor uni efor-turile ca s\-i ajute pe oamenii din oricestat european eliberat sau fost satelit alAxei din Europa unde, dup\ p\rerea lor,situa]ia reclam\: a) stabilirea condi]iilornecesare p\cii pe plan intern; b) luareade m\suri urgente în vederea u[ur\riisitua]iei popoarelor grav afectate; c) insta-larea unor autorit\]i guvernamentale in-terimare care s\ reprezinte absolut toateelementele democrate ale popula]iei [iasigurarea cât mai curând posibil a veniriila putere prin alegeri libere a unor guver-ne care s\ corespund\ voin]ei popula]iei.”

Declara]ie asupra Europei eliberate,adoptat\ la Conferin]a de la Ialta,

4-11 februarie 1945

De la Pia]a Comun\ la Uniunea European\

„P\rin]ii fondatori” [i unitatea EuropeiMai multe personalit\]i alc\tuiesc lista p\rin]ilor fondatori ai unit\]ii euro-

pene. Ei au aspirat la dep\[irea diviz\rii Europei prin realizarea unit\]ii în diver-sitate. Dou\ etape semnificative se disting în realizarea n\zuin]elor lor:Comunitatea Economic\ European\ sau Pia]a Comun\, denumire care a intratîn uz prin Tratatul de la Roma (23 martie 1957), [i Uniunea European\, reali-tate consfin]it\ prin Tratatul de la Maastricht (7 februarie 1992).

Procesul edific\rii Uniunii Europene nu este unul omogen ca ritm; a cunoscutetape de stagnare [i relansare [i trebuie s\ se ]in\ seama de faptul c\ s-a desf\[u-rat pe fondul R\zboiului Rece. P\rin]ii fondatori au dorit realizarea treptat\ aunei mari pie]e comune, elaborarea unui tarif extern unic, desfiin]area barierelorvamale [i preg\tirea, în acest fel, a integr\rii politice, concretizat\ în autorit\]isuprana]ionale. În mod concret, statele componente trebuie s\ aratedisponibilitatea renun]\rii par]iale la suveranitate [i a deleg\rii acesteia autori-t\]ilor suprana]ionale. Procesul este complex [i uneori anevoios. Dificult\]ilerealiz\rii Uniunii Monetare Europene, a introducerii monedei unice (botezat\euro la 16 decembrie 1995) pun în eviden]\ complexitatea armoniz\rii intereselorstatelor [i a realiz\rii convergen]ei acestora. Obiectivul de atins este constituireaunui spa]iu în care s\ poat\ fi asigurat\ libera circula]ie a m\rfurilor, a serviciilor,a capitalurilor [i a persoanelor; aceasta pe plan economic. Pentru unul dintre p\rin-]ii fondatori (Salvador de Madariaga), Europa nu va exista decât cu condi]ia „capopoarele care tr\iesc aici s\ se simt\ cu adev\rat proprietare ale unui patrimo-niu cultural comun [i unic, pe care trebuie s\-l apere [i s\-l pun\ în valoare”.

Viitorul Uniunii Europene depinde de capacitatea ap\r\rii unor valori comu-ne [i unice [i a adapt\rii prin reforme care s\ asigure democra]ia, eficien]a eco-nomic\, eficien]a politic\, solidaritatea [i asigurarea prezen]ei Europei întremarile puteri ale lumii.

Concilierea franco-german\ [i realizarea Uniunii Europene

Divizarea Europei, care a contribuit la declan[area celor dou\ r\zboaie mondi-ale totale ale secolului al XX-lea, înseamn\ coliziunea intereselor marilor puteri [iîn primul rând a intereselor franco-germane. La sfâr[itul celui de-Al Doilea R\z-boi Mondial, marile puteri europene r\mâneau cu statutul de puteri de mânaa doua; Fran]a cunoscuse pr\bu[irea din 1940; Germania pierduse r\zboiul, fuse-se împ\r]it\ în zone de ocupa]ie, din care au rezultat dou\ state: RepublicaFederal\ Germania [i Republica Democrat\ German\. Procesul construc]ieieuropene se declan[eaz\ în Occident [i poate înregistra progrese [i datorit\ re-concilierii între Fran]a [i Republica Federal\ Germania. Ambele ]\ri urm\reaurefacerea statutului de putere european\ respectabil\ într-o Europ\ capabil\ s\conserve pacea. Personalit\]i recunoscute drept p\rin]i fondatori ai construc]ieiUniunii Europene contribuie la aceast\ reconciliere: Konrad Adenauer [i WalterHallstein din partea Germaniei; Jean Monnet [i Robert Schuman din parteaFran]ei.

Capitolul 2


Robert Schuman, unul dintre p\rin]iifondatori ai Europei unite

P\rin]ii fondatori ai unit\]ii europene(în ordine alfabetic\)

Konrad Adenauer (1876–1967) —Germania.

Aristide Briand (1862–1932) — Fran]a.Winston Churchill (1874–1965) — Marea

Britanie.Richard Coudenhove-Kalergi (1894–

1972) — Austria.Alcide De Gasperi (1881–1954) — Italia.Walter Hallstein (1901–1982) — Ger-

mania.Salvador de Madariaga (1886–1978) —

Spania.Leendert Sicco Mansholt (1908–1995) —

Olanda.George Marshall (1880–1959) — Sta-

tele Unite ale Americii.Jean Monnet (1888–1979) — Fran]a.Robert Schuman (1886–1963) — Fran]a.Paul Henri Spaak (1899–1972) — Belgia.

Gilles Ferréol (coord.),Dic]ionarul Uniunii Europene

O men]iune special\ se cuvine f\cut\ asupra rolului generalului Charles deGaulle atât în reconcilierea franco-german\, cât [i în construc]ia european\.Charles de Gaulle a avut o viziune proprie asupra viitorului Europei, aspirând larealizarea unei Europe a na]iunilor, o Europ\ a patriilor. Pentru realizarea aces-tei Europe, a v\zut utilitatea reconcilierii franco-germane [i prietenia cu KonradAdenauer a preg\tit terenul acestei reconcilieri.

Formula lui de Gaulle exprima refuzul accept\rii domina]iei Statelor Unite aleAmericii [i a Uniunii Sovietice, dup\ 1945, asupra Europei. El vedea ie[irea în recu-perarea „voca]iei mondiale” a Fran]ei. Astfel putem explica de ce s-a opus intr\riiMarii Britanii în Pia]a Comun\ (1963 [i 1967) [i retragerea Fran]ei din structurileNATO (1966–1967). {i de Gaulle, [i p\rin]ii fondatori aspirau la o „unitate îndiversitate”, numai c\ la general accentele cad preponderent pe diversitate, iarrealizarea proiectului s\u ar fi luat forma unei confedera]ii, o lig\ a statelor în ac-cep]ia secolului al XIX-lea asupra statului. Proiectul p\rin]ilor fondatori se concre-tizeaz\ ast\zi într-o federa]ie cu identitate [i personalitate pe plan interna]ional.

Crize interna]ionale [i construc]ia Uniunii EuropeneCriza produs\ de Al Doilea R\zboi Mondial constituie impulsul ini]ial spre

realizarea unit\]ii Europei aflate în ruin\, con]inând puteri de mâna a doua [ir\mas\ sub presiunea celor dou\ superputeri înving\toare: URSS [i StateleUnite; acest tablou al Europei la sfâr[it de r\zboi amplific\ impresia c\ viziunealui Alexis de Tocqueville (1805–1859) tinde s\ fie corect\.

Evolu]ia spre ceea ce ast\zi numim Uniunea European\ s-a f\cut pe fondulcrizelor R\zboiului Rece. Corelarea construc]iei europene cu crizele interna]iona-le reflect\ sensibilitatea spa]iului european la ceea ce se întâmpl\ în lume.Uniunea European\ se prezint\ [i ca un r\spuns [i o form\ de adaptare la acestecrize. Câteva exemple pot fi relevante: când criza energiei favoriza iluzia c\ solu]iaenergiei atomice poate fi folosit\ pa[nic, atomul devine for]a motrice a relan-s\rii procesului integr\rii europene, una sectorial\ mai întâi (ComunitateaEuropean\ a Energiei Atomice sau Euratom).

Impactul reunific\rii Germaniei (30 octombrie 1990), eveniment cu ampleurm\ri asupra istoriei Europei, produce impulsul necesar pentru crearea mo-nedei unice europene (euro, apreciat drept copilul reunific\rii Germaniei) [i, îngeneral, pentru cea mai ampl\ reform\ a Uniunii Europene, aceea carepreg\te[te primirea statelor foste comuniste. Criza irakian\ determin\ UniuneaEuropean\ s\ contureze o politic\ extern\ comun\ [i un model european dife-rit de cel american [i bazat pe responsabilitatea comun\ în fa]a provoc\rilorlumii globale. Pr\bu[irea comunismului [i perspectiva cuprinderii statelor fostecomuniste impulsioneaz\, de asemenea, construc]ia european\; sunt adoptatereforme care s\ atenueze efectele extinderii spre est.



Tratatul din 1951 prin carese constituie Comunitatea European\

a C\rbunelui [i O]elului

„Drumul spre Europa unit\ va trebuis\ porneasc\ de la realiz\ri concrete,care s\ creeze o solidaritate de fapt (...)Reunirea na]iunilor europene cere eli-minarea opozi]iei seculare dintre Fran]a[i Germania.”

Robert Schuman,Declara]ia de la 9 mai 1950

„Art. 6. Uniunea este fondat\ pe prin-cipiul libert\]ii, al democra]iei, al res-pectului drepturilor omului [i libert\]ilorfundamentale, precum [i al statului dedrept, principii care sunt comune statelormembre. Uniunea respect\ drepturileomului, a[a cum au fost garantate deConven]ia european\ pentru ap\rareadrepturilor omului [i a libert\]ilor funda-mentale, semnat\ la Roma la 4 noiembrie1950, [i a[a cum rezult\ din tradi]iileconstitu]ionale comune ale statelormembre, toate acestea fiind considerateprincipii generale ale dreptului comunitar.

Uniunea respect\ identitatea na]io-nal\ a statelor membre.”

Tratatul de la Maastricht,7 februarie 1992

Cum au evoluat rela]iile franco-germanedup\ 1871.Care a fost situa]ia Germaniei la sfâr[itulcelui de-Al Doilea R\zboi Mondial.

Aminti]i-v\!Exerci]ii

1. Pe grupe, comenta]i fragmentul din Declara]ia lui Robert Schuman. Marca]imomentele importante ale rela]iilor franco-germane din perioada 1871–1990,subliniind semnifica]ia fiec\ruia pentru istoria Europei.

2. Numi]i câteva dintre evenimentele istoriei recente care au impulsionatconstruc]ia european\.

Extinderea integr\rii europenedup\ pr\bu[irea comunismului

Integrarea Europei Centrale [i de Est —„o ocazie istoric\” [i „o provocare”

Pr\bu[irea comunismului (1989–1991) a avut asupra Europei [i a lumii unimpact comparabil cu acela produs de victoria bol[evicilor în Revolu]ia rus\ din1917. Pentru ]\rile europene foste comuniste s-a deschis posibilitatea op]iuniipentru integrarea lor în Uniunea European\. Din perspectiva unor personalit\]iale Uniunii Europene, cuprinderea Europei Centrale [i de Est a fost apreciat\drept „o ocazie istoric\” [i „o provocare”. Provocarea este dat\ de multele difi-cult\]i care trebuie dep\[ite nu numai de c\tre statele candidate, ci de UniuneaEuropean\ îns\[i. Trebuie gestionat\ o cre[tere rapid\ [i substan]ial\, care s-arconcretiza în sporirea suprafe]ei cultivate cu 50%, a for]ei de munc\ cu 100%[i a popula]iei cu peste 100 de milioane de locuitori. Apoi, statele foste comu-niste trebuie s\ efectueze o tranzi]ie invers\, de la socialism (economie planifi-cat\), la capitalism (economie de pia]\); s\ reduc\ din decalajele existente pemai multe planuri, începând cu cel economic, atât fa]\ de ]\rile occidentale, cât[i între ele.

În drumul lor spre integrarea european\, statele foste comuniste nu au unmodel; fiecare trebuie s\-[i g\seasc\ propriul drum, un drum atent [i ferm mo-nitorizat de la nivelul conducerii Uniunii Europene. Aceste state aspir\ laregimuri democratice stabile [i sunt atrase de prosperitatea Uniunii Europene.Procesul integr\rii este unul de durat\ [i presupune r\bdare, voin]\ politic\,claritatea [i stabilitatea scopurilor [i capacitatea de a le face în]elese [i accep-tate de popula]ia statului aspirant.

O etap\ distinct\ a extinderii Uniunii Europene:integrarea Europei Centrale [i de Est

A[adar, integrarea statelor foste comuniste din Europa Central\ [i de Estconstituie o etap\ distinct\ a extinderii Uniunii Europene. Când a pus proble-ma „absorbirii” propriu-zise a acestor state (1995), Uniunea European\ avea 15membri. Aceast\ etap\ a extinderii spre Europa fost\ comunist\ are o tr\s\tur\specific\ din perspectiva autorit\]ilor Uniunii Europene. Multe dintre elemen-tele etapelor extinderii anterioare se reg\sesc firesc [i în aceast\ faz\. Totu[i,mai mult decât în celelalte etape, autorit\]ile europene au perceput riscul dez-integr\rii prin disfunc]ionalitate a Uniunii Europene. Altfel spus, este necesar s\se defineasc\ mai precis ceea ce urmeaz\ a fi Uniunea European\ [i care suntmijloacele atenu\rii efectului „crizei de cre[tere”.

Dac\ scoatem temporar din calcul Turcia, cu problemele speciale ale ader\riiei, multe cu implica]ii interna]ionale, aceast\ etap\ a extinderii Uniunii Europe-ne vizeaz\ 10 ]\ri ale Europei Centrale [i de Est, Malta [i Cipru.

Pe rând, n\zuin]a autorit\]ilor Uniunii Europene `n leg\tur\ cu aceste state afost realizarea unui spa]iu de liber schimb, a unei uniuni vamale, a unei convergen]e

Capitolul 2


Sediul Parlamentului Europeande la Strasbourg

Etapele extinderii Uniunii Europene

Europa celor 6 — 1957Belgia, Fran]a, Germania, Italia,

Luxemburg, OlandaSuprafa]a: 1 282 685 km²Popula]ia: 226,4 mil. loc.

Europa celor 10 — 1981+ Regatul Unit, Danemarca,

Irlanda, GreciaSuprafa]a: 1 770 246 km²Popula]ia: 304,5 mil. loc.

Europa celor 12 — 1986+ Portugalia [i Spania

Suprafa]a: 2 367 000 km²Popula]ia: 354,7 mil. loc.

Europa celor 15 — 1995+ Finlanda, Suedia, AustriaSuprafa]a: 3 155 184 km²Popula]ia: 376,8 mil. loc.

Europa celor 25 — 2004+ Cipru, Republica Ceh\, Estonia,Ungaria, Letonia, Lituania, Malta,

Polonia, Slovacia, SloveniaSuprafa]a: 3 893 500 km²

Popula]ia: 452 mil. loc.

Europa celor 27 — 2007+ România [i Bulgaria

Suprafa]a: 4 242 884 km²Popula]ia: 481,8 mil. loc.

economice multiple, pân\ la atingerea parametrilor de spa]iu economic perfor-mant [i competitiv; a unei convergen]e politice, pân\ la conturarea unuir\spuns la întrebarea faimoas\ a lui Henry Kissinger: „Care este num\rul detelefon al Europei?”. Dificultatea rezid\ în faptul c\ Uniunea European\ nupoate fi conceput\ ca un stat na]ional (în accep]ia secolului al XX-lea) gigantic,ci trebuie c\utat raportul potrivit între centralism [i democra]ie (între cen-tralizare [i descentralizare), compatibil cu realizarea unit\]ii în diversitate, unuldintre secretele vitalit\]ii europene.

La pr\bu[irea sistemului comunist, Uniunea European\ a reac]ionat deschi-zând posibilitatea atragerii ]\rilor foste comuniste spre instituirea unei zone deliber schimb. Acesta este rostul acordurilor de asociere încheiate cu cele 10state între decembrie 1991 [i iunie 1996. Acordurile europene con]in principiulasimetriei concesiilor (o liberalizare mai rapid\ de c\tre Uniunea European\ înraport cu liberalizarea operat\ de ]\rile asociate).

Instrumente ale extinderiiAu fost create instrumentele necesare opera]iei complexe de cuprindere a

]\rilor est-europene. La 12 mai 1990, a fost creat\ Banca European\ pentruReconstruc]ie European\ în Europa de Est, cu sediul la Londra. S-au creat [iinstrumente regionale care s\ gestioneze procesul complex [i de durat\ al inte-gr\rii: Consiliul Balticii (mai 1990); Comitetul M\rii Negre (iunie 1992); Grupulde la Vi[egrad (decembrie 1992, cuprinzând Ungaria, Polonia [i Cehoslovacia).În 1994 a fost creat Institutul Monetar European. Între aceste structuri, cele cuprofil financiar au un rol foarte important în asigurarea costurilor statelor aspi-rante prin programe care s\ le stimuleze efortul, imagina]ia [i performan]a(programul PHARE, spre exemplu).

Preg\tirea temeinic\ a ader\rii statelor foste comuniste se concretizeaz\ [iîn stabilirea criteriilor de aderare („criteriile de la Copenhaga”, iunie 1993), iarConsiliul European de la Essen (decembrie 1994) stabile[te strategia de pre-aderare.

În iulie 1997, apare Agenda 2000 pentru o Uniune mai puternic\ [i maiextins\. Consiliul European de la Luxemburg (decembrie 1997) lanseaz\ un„proces global de extindere” c\tre toate ]\rile care solicit\ acest lucru. Caurmare, apare o nou\ structur\: Conferin]a European\, care s\ cuprind\ toate]\rile solicitante (10 ]\ri est-europene, Cipru, Malta). Conferin]a se întrune[teprima dat\ la Londra (12 martie 1998).

}\rile europene foste comuniste nu se prezint\ ca un bloc omogen; exist\diferen]e de nivel economic de dezvoltare [i de experien]\ în privin]aconstruc]iei institu]iilor [i a mentalit\]ilor democratice. Consiliul European de laCopenhaga (iunie 1993) a stabilit principiul egalit\]ii de tratament, dar ordineaînceperii negocierilor nu poate s\ nu ]in\ seama de aceste diferen]e.

~n 2004, au fost primite 10 ]\ri (Republica Ceh\, Slovacia, Estonia, Letonia,Lituania, Ungaria, Polonia, Letonia, Lituania, Slovenia, Cipru [i Malta). Sunt înderulare negocierile cu România [i Bulgaria, care ar trebui s\ fie finalizate în ia-nuarie 2007. Încheierea acestor negocieri ar ar\ta o Uniune cu 27 de statemembre [i cu o popula]ie de circa 500 de milioane de locuitori.



„Deschizându-se în acest fel caleaextinderii, Conferin]a invit\ la o dez-batere mai profund\ [i mai ampl\asupra viitorului Uniunii Europene. Înanul 2001, pre[edin]ia suedez\ [ipre[edin]ia belgian\, în cooperare cuComisia [i cu participarea ParlamentuluiEuropean, vor încuraja o dezbaterelarg\ cu toate p\r]ile interesate.”

Declara]ia privind viitorul UniuniiEuropene, adoptat\ de Conferin]a

european\ de la Bruxelles,14 februarie 2000

bol[evici — termen prin care sunt desem-na]i comuni[tii din Rusia; în limba rus\,cuvântul înseamn\ majoritari, ar\tând c\,la scindarea Partidului Social Democrat din1903, comuni[tii au fost mai numero[i.zon\ de liber schimb — zon\ în care schim-burile de m\rfuri nu sunt supuse taxelorvamale sau altor forme de fiscalitate în urmaunor conven]ii între statele de provenien]\.

Dic]ionar

Steagul Uniunii Europene arborat în fa]acl\dirii Parlamentului de la Strasbourg

Capitolul 2


România [i Uniunea European\Dup\ pr\bu[irea comunismului, România a fost prima ]ar\ care a stabilit

rela]ii oficiale cu Comunitatea European\ (martie 1990). Acorduri bilateralecomerciale fuseser\ semnate înc\ din anii 1960, pe vremea deschiderii regimu-lui Ceau[escu spre Occident. Aceste acorduri au fost suspendate dup\ 1980,pe motivul înc\lc\rii drepturilor omului în România.

România a semnat Acordul de asociere la 1 februarie 1993. Acordul a intratîn vigoare în februarie 1995. Ini]iativei Uniunii Europene de a elabora o Stra-tegie Global\ de Preaderare (Consiliul European de la Essen, decembrie 1995),România îi r\spunde prin Strategia Na]ional\ de Preg\tire a Ader\rii (iunie1995). La 22 iunie 1995, România formuleaz\ cererea oficial\ de aderare.Autorit\]ile Uniunii Europene opereaz\ o distinc]ie între procesul de aderare, lacare particip\ toate statele candidate, [i negocierile de aderare, care sunt bila-terale [i au loc în cadrul conferin]elor de aderare. Negocierile de aderare sedeschid pentru România odat\ cu a[a-numitul Grup de la Helsinki (decembrie1999), iar lansarea propriu-zis\ a negocierilor are loc în februarie 2000, încadrul Conferin]ei interguvernamentale de la Bruxelles.

În Raportul de ]ar\ pentru 2002 se men]ioneaz\ pentru prima dat\ anul2007 ca dat\ estimativ\ pentru aderarea României [i Bulgariei. ConsiliulEuropean de la Copenhaga confirm\ aceast\ dat\ [i alc\tuie[te foile de parcurspentru aceste ]\ri [i ajutoarele financiare de preaderare. Cele destinate Româ-niei ar trebui s\ se ridice în 2006 la 1 miliard de euro. Autorit\]ile Românieiopteaz\ [i pentru intrarea în NATO. Dup\ dobândirea calit\]ii României demembr\ NATO (2004), autorit\]ile Uniunii Europene decid instaurarea uneiclauze de salvgardare pentru România [i Bulgaria. Dac\ România nu îndepli-ne[te obiectivele din foaia de parcurs, decizia unanim\ a Consiliului Europeanpoate activa clauza de salvgardare [i atunci aderarea s-ar amâna cu un an. Înaprilie 2005, România semneaz\ Tratatul de aderare, urmând ca aderarea pro-priu-zis\ s\ aib\ loc la 1 ianuarie 2007. În perioada aprilie 2005–ianuarie 2007,România are statutul de observator activ în Consiliul Uniunii Europene, încomitetele [i grupurile de lucru ale Comisiei Europene. Acest statut nu-i d\României dreptul de vot în structurile men]ionate.

Exist\ avantaje ale integr\rii pentru România. Din punct de vedere econo-mic, Uniunea European\ este cea mai mare pia]\ unic\ din lume, de dou\ orimai mare decât cea a Statelor Unite ale Americii [i a Japoniei, luate la un loc.Uniunea European\ este, de asemenea, cel mai mare actor comercial din lume,reprezentând principala pia]\ pentru 130 de state. Experien]a ader\rilor ante-rioare arat\ c\, în timp, dup\ aderare, România poate înregistra cre[tereanivelului de trai. Exist\ avantaje decurgând din dobândirea de c\tre români acalit\]ii de cet\]ean al Uniunii Europene. Avantajele de tipul celor de mai sus,la care se adaug\ asisten]a financiar\ consistent\ [i acordat\ în condi]ii care s\stimuleze ini]iativa [i performan]a româneasc\, exclude pierderea identit\]ii ro-mâne[ti. Uninunea European\ reprezint\ un proiect social de propor]ii, pentrucare p\strarea diversit\]ii (culturale, rasiale, etnice, religioase etc.) [i a identit\]iina]ionale [i regionale reprezint\ principii fondatoare. Identitatea european\este conceput\ ca o umbrel\ protectoare pentru identit\]ile na]ionale. {ansaRomâniei de a face fa]\ efectelor globaliz\rii cre[te prin dobândirea calit\]ii demembru al Uniunii Europene.

„Dar nu putem s\ a[tept\m totul dela Europa. Ea nu este un remediu uni-versal. Europa nu va rezolva criza sta-tului-providen]\, remedierea sl\biriileg\turii civice, recrearea coeziunii so-ciale. (...) O Europ\ puternic\ este con-trariul unei Europe imaginare, de la carea[tept\m solu]ia la toate problemele pecare nu mai [tim s\ le trat\m.”

J.-P. Fitoussi, P. Rosanvallon,Noua epoc\ a inegalit\]ilor

„C\derea brusc\ a regimurilorcomuniste în 1990 reprezint\ dovadac\ pân\ [i cele mai slabe speran]e potdeveni uneori realitate. Dar greut\]ileeconomice care au urmat ne aver-tizeaz\ c\ nu toate speran]ele se potrealiza peste noapte, iar simpla dorin]\nu va face ca speran]ele politice s\devin\ realitate.”

R. Rose, W. Mischler, C. Haerpfer,Democra]ia [i alternativele ei

Ceremonia de semnare a Tratatului deaderare a României la UniuneaEuropean\ a avut loc la Aba]iaNeumünster la 25 aprilie 2005.



Extinderea Uniunii Europene prin integrarea statelor foste comuniste implic\semnificative costuri. Se estima în 2001 c\ aderarea primelor 10 ]\ri în 2004–2005va costa Uniunea 44 de miliarde de euro. Efectele acestor costuri se resimtasupra necesit\]ii cre[terii bugetului Uniunii, a sporirii contribu]iilor na]ionale,cu referire special\ la Germania, Marea Britanie, Fran]a [i Italia. Aceste efectese vor resim]i firesc în armonizarea intereselor statelor membre [i a atenu\riitensiunilor dintre marile puteri [i dintre ele, pe de o parte, [i statele mici aleUniunii, pe de alt\ parte.

Exerci]ii

7

8

5

6

1110

39

1

2

4

Oceanul

At lant ic

Marea Medi teran\

LUXEMBURG

Sarajevo

BudapestaUNGARIA

AUSTRIAFRAN}A

SPANIA

PORTUGALIA

CEHIASLOVACIA

POLONIA

FEDERA}IARUS|

UCRAINA

MOLDOVA

BELARUS

ESTONIA

LETONIA

LITUANIADANEMARCA

OLANDA

BELGIA

REGATULUNIT

AL MARIIBRITANII

{IIRLANDEI DE NORD

IRLANDA

Marea

Nordulu i

GERMANIA

ROMÂNIA

BULGARIA

GRECIA

ITALIA

I. MALTA

ALBANIA

TURCIA

Bucure[ti

Chi[in\u

Kiev

Belgrad

Zagreb

Ljubljana

TorinoMarsilia

Nisa(2000)Madrid

Lisabona

Milano

Praga

Var[ovia

Paris(1951)Strasbourg

BerlinOder

Dun\rea

PadDuero

Tajo

Hamburg

Maastricht (1992)Londra

Dublin

Belfast

Copenhaga

Oslo

Stockholm

Helsinki

Tallinn

Riga

VilniusMinsk

Moscova

Bratislava

Sofia

AnkaraSkopje

Tirana

Atena(2003)

I. CRETA

I. SICILIA

I. SARDINIA

I. CORSICA

I. BALEARE

Roma(1957)

Marea Baltic\

Marea

Adriatic\

Marea

Egee

Ron

Loara

Sena

G

aronne

Elba

Dun\rea

ISLANDA

ELVE}IABerna

Viena

I. CIPRU

Amsterdam (1997)

Marea

Neagr\

NORVEGIA

SUEDIA

FINLANDA

Uniunea European\

Pe hart\ au fost reprezentate cu cifre urm\toarele ]\ri:

Bosnia-Her]egovina Andorra

Serbia

Muntenegru

Liechtenstein

Vatican

Monaco

San Marino

}\rile Uniunii Europene: Germania, Belgia, Fran]a,Italia, Luxemburg, Olanda (1958); Marea Britanie,Danemarca, Irlanda (1973); Grecia (1981); Spania,Portugalia (1986); Austria, Finlanda, Suedia (1995);Slovenia, Cipru, Malta, Lituania, Letonia, Estonia,Ungaria, Polonia, Cehia, Slovacia (2004).

Ora[ul [i anul semn\rii unor documente funda-mentale ale construc]iei europene

}\ri din Asocia]ia Economic\ a Liberului Schimb carenu apar]in UE

}\ri aflate `n diferite stadii de aderare.

Atena(2003)

Slovenia

Croa]ia

1

2

3

Macedonia4

5

6

7

8

9

10

11

Când s-a produs divizarea Europei.Care au fost ra]iunile pentru care Europaa trebuit s\-[i reconstruiasc\ unitatea demai multe ori în decursul istoriei ei.

Aminti]i-v\!

„}\rile vest-europene sunt, deasemenea, singurul grup regional destate care a reu[it înc\ de la început —mai întâi prin Consiliul Europei, apoi prinComunitatea [i Uniunea European\ —s\-[i fondeze cooperarea intern\ pe oaderare împ\rt\[it\ la principiile demo-cratice. Dup\ pr\bu[irea comunismului,pe pia]a politic\ nu mai r\mânea nici oalt\ viziune ideologic\ la scar\ larg\.”

James Mayall,Politica mondial\: evolu]ia [i limitele ei

1. Descoperi]i etapele ader\rii la Uniunea European\ a fostelor state comuniste.2. Indica]i trei cauze care au impus ]\rilor din centrul [i estul Europei parcurgerea

unei etape de tranzi]ie dup\ 1989.3. Forma]i trei grupe care s\ descopere, fiecare, solu]ii pentru îndeplinirea spe-

ran]elor românilor de integrare european\. Scrie]i-le, pe tabl\, pe domenii deac]iune (politic, economic, social etc.), realizând o ierarhie în func]ie de urgen]arealiz\rii lor.

Europa contemporan\:unitate, diversitate, integrare

Totalitarismul comunist s-a pr\bu[it prin implozie între 1989 [i 1991. ÎnEuropa de azi, respectarea drepturilor omului [i multiculturalismul se prezint\drept solu]ii [i pârghii pentru a face din spa]iul european unul care se distingeprin calitatea vie]ii oamenilor.

Europa [i drepturile omuluiIdee veche, impulsionat\ de Revolu]ia francez\, ideea drepturilor omului

înregistreaz\ un reflux în Europa secolului al XX-lea, în primul rând, din cauzaregimurilor totalitare, dictatoriale [i autoritare.

În numele suveranit\]ii statelor, s-au produs atrocit\]i asupra individului.Acesta este contextul în care dezbaterea asupra drepturilor omului a degajatideea c\ acestea sunt mai vechi decât cele ale statelor. Închiderea puterilor înpropria suveranitate a contribuit la transformarea diversit\]ii Europei (bog\]iaei mult discutat\ [i lesne sesizabil\) în divizarea Europei. Uniunea European\,privit\ astfel, se arat\ ca solu]ie a recuper\rii diversit\]ii ca bog\]ie. Aceasta nuse poate face decât într-o structur\ cu mai pu]in stat (amplificarea disponi-bilit\]ii de a delega atribute ale suveranit\]ii), cu mai pu]in\ na]iune (în sensulcomplet\rii identit\]ii na]ionale cu alte modalit\]i de exprimare a identit\]ii), cumai pu]in\ centralizare, în sensul apropierii deciziei de cet\]ean; de cet\]eanulce trebuie recuperat de sub greutatea unor institu]ii [i protejat.

În lumea abia ie[it\ din Al Doilea R\zboi Mondial, Carta ONU impulsioneaz\universalizarea drepturilor omului. Trec decenii pân\ când se realizeaz\ pasuldecisiv de la proclamarea drepturilor omului la impunerea [i respectarea lor(Declara]ia universal\ a drepturilor omului, în decembrie 1948; în decembrie1966 sunt semnate documentele care detaliaz\ Declara]ia universal\ a drep-turilor omului, iar în ianuarie 1976 este semnat\ Carta interna]ional\ a drepturiloromului). {i mai sugestiv\ este constituirea treptat\ a institu]iilor juridice pentruprotec]ia drepturilor femeii (1979); pentru protec]ia drepturilor copiilor (noiem-brie 1989); pentru protec]ia drepturilor muncitorilor emigran]i (decembrie 1990).

Spa]iul european se înscrie în aceast\ tendin]\ monitorizat\ de ONU. Între1948 [i 1950 se elaboreaz\ Conven]ia european\ pentru ap\rarea drepturiloromului [i a libert\]ilor fundamentale. Actul a intrat în vigoare, dup\ ratific\rilenecesare, la 2 septembrie 1953. Au fost create [i institu]ii pentru controlarea res-pect\rii drepturilor omului: Comisia European\ a Drepturilor Omului (1954) [iCurtea European\ a Drepturilor Omului (1959). Înc\ din 1949 se crease Comite-tul Mini[trilor Consiliului Europei, reunind mini[trii de externe ai statelor membre.

Inova]ia major\ [i semnificativ\ a acestor institu]ii este clauza care prevedeposibilitatea individului de a sesiza direct Comisia European\ a DrepturilorOmului pentru ceea ce el consider\ a fi o violare a drepturilor omului comis\de propriul stat. Astfel, individul are posibilitatea de a ataca autoritatea propriei]\ri [i aceasta are semnifica]ia unei atingeri importante a principiului suvera-nit\]ii statelor în exercitarea actelor de justi]ie. Reamintim faptul c\ încerc\rile

Capitolul 2


„Con[tient\ de patrimoniul s\u spi-ritual [i moral, Uniunea European\ sebazeaz\ pe valorile individuale [i univer-sale ale demnit\]ii umane, ale libert\]ii[i ale solidarit\]ii; are la baz\ principiuldemocra]iei [i principiul statului de drept.Pune persoana în centrul ac]iunii sale,instituind cet\]enia Uniunii [i creând unspa]iu al libert\]ii, securit\]ii [i justi]iei.Uniunea contribuie la ap\rarea [i dez-voltarea acestor valori comune în res-pectul diversit\]ii culturilor [i al tradi]ieipopoarelor Europei, ca [i al identit\]iina]ionale a statelor membre [i al orga-niz\rii puterilor publice ale acestora lanivel na]ional, regional [i local.”

Carta drepturilor fundamentalea Uniunii Europene,

Nisa, 7 decembrie 2002

„Ast\zi, cet\]enii europeni seg\sesc prin[i între dou\ concep]ii aledemocra]iei, înc\ foarte diferite. Pe deo parte, ei r\mân inclu[i în logica de-mocra]iei reprezentative, axat\ pe actulvotului [i pe no]iunea de responsabili-tate politic\; pe de alt\ parte, ei percep,confuz, apari]ia unor noi modalit\]i departicipare politic\ în cadrul Uniunii.”

Paul Magnette,Europa, statul [i democra]ia

anterioare de a realiza unitatea Europei în epoca modern\ au e[uat în coliziunecu ideea de suveranitate na]ional\.

Modelul european de tratare a drepturilor omului a avut rezonan]\ [i în altecontinente: Conven]ia american\ a drepturilor omului (1969); Carta african\ a drep-turilor omului [i ale popoarelor (1981); Carta arab\ a drepturilor omului (1994).

MulticulturalismDeviza Uniunii Europene este „unitate în diversitate” [i exprim\ o realitate preg-

nant\ a Europei. N\zuin]a recuper\rii [i amplific\rii diversit\]ii ca bog\]ie, opus\diviz\rii Europei ca rezultat al coliziunii intereselor puterilor, începând cu cele mari,explic\ receptivitatea spa]iului european la ideea de multiculturalitate. Este suficients\ enumer\m valorile pentru ap\rarea c\rora Europa [i europenii sunt chema]i launitate: egalitatea, incluzând oportunit\]i egale pentru persoanele cu handicap;justi]ia social\; solidaritatea; toleran]a, nondiscriminarea; diversitatea cultural\.

Aceast\ enumerare a valorilor explic\ acceptarea multiculturalismului, feno-men care î[i face loc în actele de politic\ intern\ [i în rela]iile interna]ionale rela-tiv târziu. Denumirea a fost folosit\ pentru prima dat\ în 1957, pentru a descrierealit\]ile din Elve]ia. Realit\]ile Canadei introduc cu adev\rat conceptul în circuitla sfâr[itul anilor 1960 [i este reperabil în Statele Unite, Regatul Unit [i Australia.Este corect c\ spunem c\ ideea ia na[tere ca o solu]ie impus\ de probleme reale,]inând de st\pânirea diversit\]ii culturale într-o societate multietnic\; de asigu-rarea respectului reciproc [i a toleran]ei fa]\ de diferen]ele culturale în\untrulfrontierelor aceleia[i ]\ri. Proiectul Europei Unite odat\ adoptat, probleme detalia celor cu care se confrunt\ autorit\]ile elve]iene, americane, australiene, bri-tanice etc. devin probleme ale construc]iei europene; n\zuin]a este realizareaunit\]ii în diversitate.

Multiculturalismul apare, a[adar, ca solu]ie opus\ na]ionalismului cu tendin]aaferent\ de asimilare a minorit\]ilor de tot felul, sau, în cazul na]ionalismului exa-cerbat (a fascismului, în accep]ia lui Henri Michel), a lichid\rii acestor minorit\]i.Problema fundamental\ a Uniunii Europene este cum s\ convie]uim, în Europa, cuto]ii, a[a cum suntem, [i cum s\ asigur\m convergen]a energiilor spre îmbun\t\]i-rea calit\]ii vie]ii? {i mai sunt [i probleme aferente: cum s\ d\m un r\spuns regio-nal tendin]ei de neevitat a globaliz\rii? Cum s\ d\m r\spunsuri europene diferitede cele americane, cu tendin]a fireasc\ a unei superputeri de a americaniza o rea-litate între scepticii care vorbesc de „genocid cultural” [i optimi[tii care apreciaz\americanizarea o iluzie? Cum s\ evit\m, în Europa, analfabetismul în cre[tere înanumite ]\ri [i în anumite medii, asociat cu sc\derea interesului pentru scris [i maiales pentru citit [i cu cre[terea interesului pentru televiziune [i radio? În ultim\instan]\, este vorba de confruntarea între puterea imaginii [i puterea cuvântului.

Politicile multiculturaliste, opuse politicii de asimilare, ar putea fi o impor-tant\ pârghie pentru schimbarea accentelor de pe confruntare pe cooperare,pentru ap\rarea vie]ii [i ameliorarea calit\]ii ei.



„Europa se constituie (ca unitate),întrucât ceea ce este ast\zi comuntuturor europenilor câ[tig\ importan]\fa]\ de ceea ce-i desparte. Europa este,mai degrab\, o unitate de stil. Pentrumine, Europa este de la bun început ounitate, constituit\ din componentedeterminate, care-i apar]in în mod firesc[i care se completeaz\ reciproc.”

Hermann Keyserling,Analiza spectral\ a Europei

Sediul Parlamentului Europeande la Bruxelles

Sala `n care se reune[te `n plenParlamentul European de la Bruxelles

Exerci]ii1. G\si]i trei argumente în sus]inerea necesit\]ii cunoa[terii culturii, tradi]iilor [i

chiar a limbii celorlalte popoare europene.2. Scrie]i un eseu pornind de la deviza Uniunii Europene: „Unitate în diversitate”.

Principiile fundamentale con]inute înDeclara]ia universal\ a drepturilor omu-lui, adoptat\ de ONU în 1948.Care a fost situa]ia minorit\]ilor în sta-tele totalitare.

Aminti]i-v\!

*Grigore Gafencu [i unitatea european\

Personalitate remarcabil\, Grigore Gafencu [i-a servit ]ara „cu minte lumi-noas\ [i inim\ fierbinte”. S-a n\scut într-o familie boiereasc\, cu r\d\cini mol-dovene[ti [i sco]iene, [i a înv\]at în ]ar\ [i în str\in\tate, ob]inând doctoratulîn [tiin]e juridice la Paris. A servit ]ara sub drapel în campania din Bulgaria din1913 [i în Marele R\zboi. I-au fost recunoscute serviciile cu cele mai înalte de-cora]ii: „Coroana României”, Ordinul militar de r\zboi „Mihai Viteazul”, clasa aIII-a, [i „Crucea de r\zboi” britanic\.

R\zboaiele s-au terminat, l\sând, desigur, multe urme; Grigore Gafencu al\sat haina militar\ [i a r\mas un soldat în slujba României, folosindu-[imintea pentru a-i în]elege problemele [i interesele. {i-a servit ]ara ca jurna-list [i om politic. Uime[te [i ast\zi prin analize profunde; caracteriz\ri laco-nice; disponibilitate de vizionar [i realism [i, peste toate, o dragoste echilibrat\pentru ]ar\.

Intrat în politic\, limpezimea judec\]ii l-a ajutat s\ diminueze din efectele deru-tante ale exercit\rii func]iilor în zona Dun\rii de Jos [i s\ accead\ la pozi]ia deministru de externe (decembrie 1938–mai 1940) [i ministru plenipoten]iar alRomâniei la Moscova (august 1940–iunie 1941). A fost chemat s\ serveasc\ ]aracând era pândit\ de primejdii reale [i era înjum\t\]it\. A f\cut mult din ceea ce semai putea face [i mai ales s-a antrenat s\ perceap\ din tendin]ele Europei [i lumiiaflate în r\zboi. A r\mas cu voin]a [i priceperea de a-[i ajuta ]ara prins\ în v\l-m\[agul confrunt\rilor dintre mai-marii lumii.

Grigore Gafencu în exilA în]eles c\ poate face mai mult pentru România din afara ei. Incompatibilita-

tea dintre convingerile sale [i cele petrecute în ]ar\ era evident\. A c\p\tat azilpolitic în Elve]ia, impunându-i-se interdic]ia activit\]ilor politice. A [i fost suprave-gheat de mai multe servicii secrete, începând cu cele elve]iene; intra în uzan]elevremii, îmbibate de suspiciunile aferente st\rii de r\zboi, una anormal\.

Cele dou\ c\r]i care i-au amplificat faima [i pre]uirea lumii occidentale(Preliminarii la r\zboiul din R\s\rit, 1944, [i Ultimele zile ale Europei, 1946) i-aufost cenzurate; ambele au fost traduse [i în române[te.

Exilul lui Grigore Gafencu a avut trei etape: Geneva (noiembrie 1941–mar-tie 1949); New York (martie 1949–septembrie 1952); Paris (octombrie1953–ianuarie 1957). S-a s\vâr[it din via]\ în ziua când a împlinit 65 de ani (30ianuarie) [i a fost înmormântat la cimitirul din Neuilly, r\m\[i]ele p\mânte[tifiind ulterior aduse la Bucure[ti [i reînhumate la Cimitirul Bellu.

Esen]a activit\]ii lui Grigore Gafencu în exil rezid\ în pledoaria pentru paci-ficarea Europei prin federalizare [i în men]inerea deschiderii occidentale spreEuropa Central\ [i de Est l\sat\ în zona sovietic\ de influen]\.

Modelul elve]ian, cunoscut înc\ de pe timpul studiilor, îi oferea sugestii în priv-in]a realiz\rii unit\]ii în diversitate a Europei.

Multe dintre ideile lui Grigore Gafencu se dovedesc ast\zi de mare actuali-tate. A v\zut clar necesitatea edific\rii unei structuri suprastatale din care nutrebuie s\ lipseasc\ ]\rile r\mase în sfera sovietic\ de influen]\, cu problematica


STUDIU DE CAZ

Grigore Gafencu, aflat la Geneva,exprima un punct de vedere asuprapozi]iei României în condi]iile profil\riivictoriei Na]iunilor Unite:

„E un fapt de însemn\tate covâr[i-toare pentru orice socoteal\ politic\:nici un ajutor nu e de a[teptat din par-tea Europei (...) Nu putem îndreptasitua]ia noastr\ (...) dac\ d\m mereu învileag deosebirea pe care o facem întreNa]iunile Unite (între puterile anglo-sa-xone [i URSS). Atâta vreme cât scopulcomun nu va fi atins (înfrângerea mili-tar\ a Germaniei), interesele opuse vortulbura poate, dar nu vor rupe alian]aîntre Anglia, America [i URSS. E cumin-te deci [i e politic s\ avem aceea[i atitu-dine fa]\ de cele trei mari puteri aliate.”

Din Scrisoarea de r\spunsadresat\ de Grigore Gafencu

ministrului de externe al României,Mihai Antonescu,

la 1 februarie 1944

Grigore Gafencu

lor specific\; a perceput corect valoarea de obstacol a suveranit\]ii na]ionalepentru federalizarea Europei; a atras aten]ia c\ pericolul pentru o asemeneastructur\ ce urma s\ fie edificat\ vine din partea comunismului [i a UniuniiSovietice.

Manifest\ri pentru o Europ\ unit\Grigore Gafencu i-a cunoscut pe mul]i dintre p\rin]ii fondatori ai Uniunii

Europene; a fost apreciat de ei datorit\ experien]ei acumulate ca demnitarr\mas deschis spre problemele europene. A fost prezent în cele mai multe dinmanifest\rile care vizau reconstruc]ia postbelic\ a Europei. Dup\ întâlnirea cuWinston Churchill, la Londra, în 1946, accept\ s\ alc\tuiasc\ „un plan politicpentru Europa, ]inând seama de realit\]ile europene”.

Particip\ la Congresul Uniunii Federale Europene de la Montreux (august1947) [i se pronun]\ împotriva sloganului lucr\rilor: „F\r\ Est, dar nu contra Es-tului”, solicitând schimbarea cu deviza: „Cu to]i europenii, cei din Vest [i cei dinEst, care se lupt\ cu sinceritate [i interes pentru a uni Europa în libertate”.

Valoarea lui este recunoscut\ cu prilejul particip\rii la Congresul UniuniiEuropene a Federali[tilor de la Haga (mai 1949), al\turi de 700 de personalit\]iale vremii, unde se prezint\ ca fondator [i pre[edinte al Grupului Român pentruEuropa Unit\. Înc\ de la 1 iunie 1948, ini]iase ac]iunea de realizare a conver-gen]ei eforturilor exilului românesc dezbinat printr-un Apel la constituireaGrupului Român pentru Europa Unit\. S-a al\turat unor personalit\]i influenteangrenate în lupta pentru unitatea Europei. Astfel, Winston Churchill conduceaMi[carea pentru Europa Unit\; Mi[carea pentru Cooperare Economic\European\ era condus\ de fostul prim-ministru belgian, Paul van Zeeland; iarUniunea European\ a Federali[tilor de: Richard Coudenhove-Kalergi.

Grigore Gafencu este ales pre[edinte al Comisiei pentru Europa Central\. Ela ini]iat ac]iuni menite s\ atrag\ aten]ia opiniei publice [i cercurilor politice occi-dentale asupra problemelor specifice ale statelor din Europa Central\ [i deSud-Est, Europa de dincolo de Cortina de fier. La 11 februarie 1951, împreun\cu generalul Nicolae R\descu, [eful exilului românesc din Statele Unite,alc\tuie[te Declara]ia de la Philadelphia, semnat\ de 250 de români exila]ipolitic.

Grigore Gafencu a fost o prezen]\ în activitatea politic\ pentru pacificareaEuropei prin federalizare; activitatea lui demonstreaz\ conving\tor contribu]iaRomâniei la edificarea Uniunii Europene, op]iunea lui vizând nu un federalismformal, ci unul construit în jurul unui set de valori europene.


STUDIU DE CAZ

Grigore Gafencu [i federalismul elve-]ian ca model:

El vede în federalismul elve]ian „unset de virtu]i [i o credin]\ politic\;numai astfel ideea de unificare euro-pean\ va putea reu[i, c\ci, f\r\ aceast\credin]\ în liantul federal [i f\r\ acestevirtu]i, federalismul nu este decât oform\ goal\.”

„Journal de Genève”,30–31 august 1947

Grigore Gafencu despre Europaunit\ (martie 1953):

„Continui s\ cred, a[a cum v-am maispus, c\ nimic nu va putea împiedicacrearea Europei (unite) [i aceasta se vaface. Se va face f\r\ entuziasm, din ne-fericire, c\ci renun]area la prerogativele[i atributele statului na]ional este difi-cil\ [i ridic\ în fiecare zi obiec]ii [i termeninoi. Totu[i, ea se va face, deoarece ca-racterul s\u de «necesitate» sfâr[e[teprin a se impune chiar [i celor mai reti-cen]i.”

Calea Victoriei în 1940,simbol al ora[ului Bucure[ti, de careGrigore Gafencu era profund ata[at.

Exerci]ii1. Citi]i cu aten]ie fragmentul din Scrisoarea de r\spuns adresat\ de Grigore

Gafencu ministrului de externe al României. Care este punctul de vedere al luiGrigore Gafencu `n leg\tur\ cu pozi]ia pe care trebuia s\ o adopte România încondi]iile profil\rii victoriei Na]iunilor Unite?

2. Enumera]i câteva activit\]i ale lui Grigore Gafencu `n exil.

32 Evaluare

EVALUARE

V Scrie]i, pe o foaie de hârtie, un enun] care crede]i c\define[te cel mai bine unitatea european\. Trece]i foaia cole-gilor de pe rândul vostru de b\nci pentru ca, fiecare, s\ scrie,la rândul lui, un enun]. Pe tabla împ\r]it\ în atâtea coloane

I. Preciza]i:trei cauze ale competi]iei coloniale dintre marile puteri;trei deosebiri între politica colonial\ britanic\ [i cea francez\;dou\ cauze care au facilitat hegemonia Europei asupralumii.

II. Citi]i cu aten]ie textul de mai jos [i r\spunde]i urm\-toarelor cerin]e:

„Astfel, for]ele industriale [i financiare ale imperialismu-lui, prin intermediul partidelor, al presei, al Bisericii, al [colii,[lefuiesc opinia public\ [i politica prin false idealiz\ri aleinstinctelor de expansiune, de dominare [i de apropiere (...)Exacerbarea acestor instincte este indispensabil\ procesuluide agresare [i expansionismului imperialiste ca [i exploat\riiraselor inferioare” (J.A. Hobson, Imperialismul. Studiu).1. Ce canale de propagand\ a politicii coloniale indic\

autorul?2. G\si]i leg\turile dintre dezvoltarea industrial\ [i accentu-

area competi]iei coloniale.3. Cum catalogheaz\ autorul dorin]a de dominare [i expan-

siune?4. G\si]i o motivare a acestei atitudini din partea autorului.5. Exprima]i-v\ în scris propria pozi]ie fa]\ de problemele

prezentate în text.

III. Citi]i cu aten]ie lec]iile primului capitol [i organiza]iinforma]ia dup\ criteriile de mai jos, solicitând profesoruluis\ v\ l\mureasc\ semnele de întrebare:

IV. ~n tabelul de mai jos preciza]i importan]a documen-telor men]ionate:

{tiam {tiam altfelNu [tiam,

dar am înv\]at?

Documentul Prevederi Urm\ri Observa]ii

Programul pre[edinteluiSUA, Wilson (ian. 1918)

Rezolu]ia Conferin]eide la Bandung (1955)

Rezolu]ia 1514 a ONU(1960)

câte rânduri de b\nci sunt în sala de clas\, formula]i tr\s\turilepoliticii de integrare european\ care reies din enun]urile scrise.Rândul care a g\sit cele mai multe este câ[tig\torul.

VI. Ordona]i cronologic urm\toarele evenimente:Conferin]a de la Bandung;`nceputul Primului R\zboi Mondial;pr\bu[irea proiectului na]ional–socialist de unificare aEuropei;Marea criz\ economic\.

VII. Realiza]i un scurt eseu despre încurajarea mi[c\rilorde eliberare na]ional\ în colonii de c\tre Statele Unite aleAmericii [i URSS.

VIII. Realiza]i un eseu pe tema schimb\rii locului Europeiîn lume dup\ Marele R\zboi, având în vedere urm\toareleidei:

amplificarea na]ionalismului [i a imperialismului; pierderile umane [i materiale ale beligeran]ilor în PrimulR\zboi Mondial;folosirea poten]ialului coloniilor de c\tre puterile Antantei pen-tru înfrângerea Puterilor Centrale în Primul R\zboi Mondial;

Modernizarea infrastructurii `n colonii s-a f\cutcu folosirea mâinii de lucru locale

33Evaluare

EVALUARE

iluzia hegemoniei Europei asupra lumii a persistat dup\Marele R\zboi.

IX. Descoperi]i motivele care ar justifica optimismul sus]i-n\torilor extinderii Uniunii Europene.

X. Citi]i cu aten]ie textul de mai jos, care relateaz\ în]e-legerile dintre Uniunea Sovietic\ [i Anglia [i abandonareaEuropei de Est de c\tre britanici:

„Momentul era propice pentru încheierea afacerii, a[a c\am spus: «Hai s\ ne rezolv\m problemele din Balcani. Arma-tele dumneavoastr\ se afl\ în România [i Bulgaria. Noi avemaici interese, misiuni [i agen]i. Propun s\ nu ne împotmolimîn obiective contradictorii pe scar\ mic\. Pân\ acum, în ceeace prive[te influen]a Marii Britanii [i a Rusiei, ce ar fi cadumneavoastr\ s\ primi]i nou\zeci la sut\ în România, noinou\zeci la sut\ în Grecia, iar în privin]a Iugoslaviei s\ împ\r-]im pe din dou\? Am notat pe o hârtie, ad\ugând [aptezeci[i cinci la sut\ ca parte a Uniunii Sovietice în Bulgaria [iPolonia (...). Am împins-o spre Stalin, care ascultase întretimp traducerea. A urmat o mic\ pauz\, dup\ care el a pusmâna pe creionul lui albastru [i a bifat-o. Totul a fost stabilitîntr-un interval nu mai mare decât timpul necesar not\riicifrelor pe ea»” (W. Churchill, Al Doilea R\zboi Mondial).

R\spunde]i la urm\toarele întreb\ri:1. Cine a fost Winston Churchill? Dar I.V. Stalin?

2. Când a putut avea loc discu]ia relatat\?3. Cum considerau cei doi problema ]\rilor est-europene? 4. Cum a]i caracteriza atitudinea celor doi având în vedere

c\ nu se refereau la propriile state ci la alte ]\ri indepen-dente?

XI. Citi]i textul de mai jos, care se refer\ la ini]iereaproiectului european.

„Robert Schuman a g\sit în aceast\ idee mijlocul de arelansa, pe baze mai modeste, marele s\u proiect european.El credea, [i istoria îi va da dreptate, c\ proiectul era capabil s\seduc\ o Germanie preocupat\ s\ se integreze în concertulna]iunilor [i s\-[i recapete suveranitatea. Spera ca [i alte states\ sesizeze acest avantaj. Acest lucru se va întâmpla în cazulItaliei, f\r\ rezerve, [i al ]\rilor din Benelux, mai degrab\ deteama de a r\mâne pe dinafar\ decât din entuziasm” (PaulMagnette, Europa, statul [i democra]ia).

R\spunde]i urm\toarelor cerin]e:1. Cine a fost Robert Schuman?2. Cum motiveaz\ textul adeziunea Germaniei la proiectul

european?3. De ce Italia [i Germania au avut acelea[i motive în anii

imediat postbelici? Care a fost situa]ia lor politic\, lasfâr[itul celui de-Al Doilea R\zboi Mondial?

4. Putem considera referirea autorului la Belgia, Olanda [iLuxemburg mai curând ironic\?

XII. Alc\tui]i traseul pe care ar trebui s\-l urma]i atuncicând dori]i s\ sesiza]i institu]iilor europene o înc\lcare adrepturilor voastre de c\tre statul ai c\ror cet\]eni sunte]i.

XIII. Defini]i urm\toarele no]iuni istorice:balan]a puterilor;putere mondial\;regim totalitar de dreapta;regim totalitar de stânga.

XIV. Realiza]i un scurt eseu cu titlul „România pe drumulintegr\rii europene”.

XV. Realiza]i un eseu pe tema: Europa de la divizare launitatea în diversitate. Folosi]i urm\toarele idei:

na]ionalism [i imperialism;multiculturalism — drepturile omului;spa]iu care asigur\ libera circula]ie a capitalurilor,m\rfurilor, serviciilor, ideilor [i a persoanelor;politic\ extern\ comun\ a statelor componente ale Uniu-nii Europene;simbolurile identit\]ii Uniunii Europene;Uniunea European\ — model de r\spuns regional la feno-menul globaliz\rii.

Comunitatea European\ a C\rbunelui [i a O]eluluiporne[te la drum (1951)

Capitolul 3


România `ntre cele dou\ r\zboaie mondiale

~n secolul al XX-lea, România a fost marcat\ de dou\ conflagra]ii mondiale:cea din 1914–1918, Marele R\zboi, [i cea din 1939–1945, Al Doilea R\zboiMondial. Odat\ cu `ncheierea Primului R\zboi Mondial, se realizeaz\ unireaRomâniei `ntr-un stat unitar. Perioada interbelic\ este una de prosperitate [idemocra]ie, dar spre sfâr[itul acestei perioade, România [i celelalte ]\ri mici [imijlocii din Europa Central\ [i de Sud-Est cad, pe rând, sub domina]ia regimurilortotalitare: sub Germania na]ional-socialist\ [i apoi în sfera de influen]\ a UniuniiSovietice.

A[adar, România trece, pe rând, prin ipostaza de ]ar\ component\ a Europeina]ionalit\]ilor, de stat satelit al Germaniei na]ional-socialiste, de component\a zonei sovietice de influen]\, separat\ de Europa prin Cortina de fier, [i de statsuveran care, dup\ pr\bu[irea comunismului [i a Uniunii Sovietice, n\zuie[te s\devin\ parte a Uniunii Europene.

România Mare, realitate istoric\[i prezen]\ activ\ în politica european\

Aspira]ia românilor de a tr\i într-un stat unitar ia forma României întregite,realizat\ prin voin]a oamenilor politici [i prin eforturile poporului român. I s-a spusRomânia Mare, iar oamenii politici ai timpului au dorit-o [i democratic\,

ROMÂNIA ~N EUROPASECOLULUI AL XX-LEA

Ferdinand I ~ntregitorul,regele României (1914–1927).

Cronologie

1919–1920: Conferin]a de pace de laParis/Versailles

1919, 28 aprilie: la Conferin]a de pacede la Paris, este adoptat PactulSociet\]ii Na]iunilor

1922, 4 aprilie: I.V. Stalin este ales se-cretar general al CC al Partidului Comu-nist din Rusia

1922, 29 octombrie: instalarea dictaturiifasciste a lui Benito Mussolini în Italia

1925, 16 octombrie: este încheiat laLocarno Pactul renan

1928, august: semnarea, la Paris, aPactului Briand-Kellogg

1930, 10 septembrie: Nicolae Titulescueste ales pre[edinte al Adun\riiGenerale a Societ\]ii Na]iunilor

1932–1934: au loc lucr\rile Conferin]eidezarm\rii de la Geneva

1933, 30 ianuarie: Hitler este desem-nat cancelar al Germaniei

1934, 2 august: Hitler se proclam\Fuhrer [i „cancelar al Reichului german” Dup\ `ncoronarea de la Alba-Iulia, ca rege [i regin\ a României Mari,

Ferdinand [i Maria se `ntorc la Bucure[ti.

ROMÂNIA ~N EUROPA SECOLULUI AL XX-LEA


Participan]i la Marea Adunarede la Alba-Iulia

Cronologie

Marea Unire

1918, 9 aprilie: Sfatul }\rii hot\r\[teunirea Basarabiei cu România

1918, 28 noiembrie: Congresul Gene-ral al Bucovinei voteaz\ unirea cuRomânia

1918, 1 decembrie: Adunarea Na]io-nal\ de la Alba-Iulia hot\r\[te unireaTransilvaniei cu România

1919, 29 decembrie: Parlamentul Ro-mâniei voteaz\ legile de ratificare aunirii Basarabiei, Bucovinei [i Transil-vaniei cu România

1922, 15 octombrie: are loc încoronarearegelui Ferdinand [i a reginei Maria laAlba-Iulia

1923: este adoptat\ Constitu]ia careconsfin]e[te unirea

înc\p\toare pentru to]i cet\]enii ei, egali în drepturi, peste deosebirile dintre ei,[i liberi s\-[i exprime opiniile.

Construc]ia statelor na]ionale din Europa Central\ [i de Sud-Est se des\-vâr[e[te dup\ Marele R\zboi [i ca urmare a schimb\rii contextului geopolitic,determinat\ de victoria Antantei asupra Puterilor Centrale. Principiul na]iona-lit\]ilor se generalizeaz\, extinzându-se asupra acestei p\r]i a Europei, în carese n\ruiesc imperii (Imperiul Austro-Ungar, Imperiul German, Imperiul Otoman,Imperiul Rus î[i schimb\ forma [i ideologia, mai târziu constatându-se preluareaunora dintre obiectivele Rusiei ]ariste de c\tre conducerea Uniunii Sovietice).

România Mare devine o realitate istoric\ în Europa na]ionalit\]ilor a[ezat\în frontierele recunoscute prin tratatele încheiate la Conferin]a de pace din1919–1920, a[a-numitul Sistem de la Versailles. Românii s-au dovedit activi înfolosirea acestui prilej favorabil. Pledoaria în capitalele marilor puteri aleAntantei f\cut\ de reprezentan]ii popoarelor doritoare s\ se desprind\ deAustro-Ungaria s-a dovedit eficient\. Pentru români, pledoaria s-a f\cut prinConsiliul Na]ional al Unit\]ii Române[ti (Fran]a), Liga Na]ional\ (Statele Uniteale Americii), Comitetul de Ac]iune al Românilor (Italia). Hot\rârea de a ac]ionaîn aceast\ manier\ fusese luat\ la Roma, la Congresul na]ionalit\]ilor.

România `n fa]a revizionismuluiRomânia întregit\ s-a realizat pe cale democratic\, prin adun\ri cu caracter

reprezentativ. Aceast\ realitate istoric\ a durat într-o Europ\ în care rela]iileinterstatale erau tensionate de confruntarea între ap\r\torii statu-quo-ului (afrontierelor recunoscute prin tratate) [i promotorii revizionismului, adic\ statelecare pierduser\ r\zboiul. În fruntea acestora se plasa Germania; în m\sura încare recupereaz\ [i consolideaz\ statutul de putere european\, tendin]elerevizioniste devin preponderente. Europa Central\ [i de Sud-Est ajunge subdomina]ie german\. Pretextul ini]ial este corectarea erorilor f\cute deînving\tori în Marele R\zboi. Sub protec]ia Germaniei, revizionismul statelormai mici, nemul]umite, se activeaz\. România întregit\ cade prad\ revizionis-mului; prin hot\râri arbitrare, pierde Basarabia [i nordul Bucovinei în favoareaUniunii Sovietice, o parte a Transilvaniei în favoarea Ungariei [i o parte aDobrogei în favoarea Bulgariei.

Politica extern\ a României`n Europa na]ionalit\]ilor

Pân\ la pierderea unit\]ii statale, România fusese o prezen]\ semnificativ\în politica european\. Autorit\]ile române[ti erau interesate în lichidareaurm\rilor r\zboiului, în consolidarea unit\]ii na]ionale [i în reluarea dezvolt\riinormale. Aceasta cu atât mai mult cu cât exist\ dovezi potrivit c\rora elitaromâneasc\ percepea realizarea unit\]ii na]ionale ca o premis\ a afirm\riiromânilor. Stau m\rturie în aceast\ privin]\ preocup\rile pentru identitatearomânilor, atât de prezent\ în cultura româneasc\ dup\ 1918 [i mai ales îndeceniul al patrulea al secolului al XX-lea, când se profilau „noi ordini”, una maiamenin]\toare decât alta. Se angajeaz\ în dezbatere oameni de cultur\ pre-cum Constantin R\dulescu-Motru, {tefan Zeletin, Camil Petrescu, Lucian Blaga,Mihail Ralea, G. C\linescu, Emil Cioran, Mircea Eliade [i mul]i al]ii.

Capitolul 3


„Noua ordine” introdus\ de puterile Antantei dup\ r\zboi inten]iona înlocuireafor]ei cu legea în rela]iile interna]ionale; era firesc, dup\ o confruntare cumplit\din care abia se ie[ise. }\rile mici [i mijlocii, lipsite de for]\ în compara]ie cumarile puteri, au aderat relativ repede la idee; au sperat în viabilitatea LigiiNa]iunilor [i în metoda preconizat\ de aceast\ institu]ie — securitatea colectiv\.

România s-a num\rat printre ]\rile fondatoare ale Societ\]ii (Ligii) Na]iu-nilor; autorit\]ile române[ti au contribuit cu adev\rat la efortul de a face insti-tu]ia eficient\. Interesa]i în p\strarea integrit\]ii patrimoniului na]ional, a fron-tierelor recunoscute la Conferin]a de pace, reprezentan]ii României au v\zutnecesitatea p\str\rii convergen]ei intereselor puterilor înving\toare în r\zboi, înideea fructific\rii p\cii [i a realiz\rii unei reconcilieri reale în Europa. Dificultatearealiz\rii democratiz\rii rela]iilor interna]ionale se observ\ [i în faptul c\, în LigaNa]iunilor, diferen]a între marile puteri [i celelalte este marcat\ prin locul per-manent al reprezentan]ilor marilor puteri în Consiliul Ligii Na]iunilor; un com-promis necesar trecerii de la „concertul puterilor” la securitatea colectiv\.Prezen]a României [i a celorlalte puteri din zon\ se face remarcat\ mai ales încadrul Ligii Na]iunilor, dar [i prin ini]iative locale, n\zuind la rela]ii normale cuvecinii pornind de la premisa respect\rii tratatelor de pace.

Marile puteri europene manifest\ un entuziasm prudent în leg\tur\ cu LigaNa]iunilor, mai ales dup\ prima lovitur\ pe care institu]ia o prime[te prin neim-plicarea Statelor Unite ale Americii. Fran]a este prima care, percepând inefi-cien]a posibil\ a Societ\]ii Na]iunilor, caut\ alian]e regionale, mai întâi cuPolonia [i Cehoslovacia, statele limitrofe Germaniei pe grani]a r\s\ritean\.Pericolul german pentru Fran]a, real [i obsesiv, nu putea fi ]inut sub control cuajutorul Rusiei, acum „o necunoscut\” efectuând un experiment dureros deînnoire; unul utopic.

România ajunge astfel în sistemul francez de alian]e orientale, la început,cu dubl\ misiune: st\pânirea pericolului german [i st\vilirea pericolului bol[evic,care amenin]a Europa. Pe m\sura consolid\rii statului sovietic, concretizat\ [iîn recunoa[terea de c\tre celelalte puteri europene, problemele EuropeiCentrale [i de Sud-Est — ale României, în spe]\ — se complic\; cresc dificult\]ilediploma]iei ]\rilor din zon\ de a asigura supravie]uirea [i ap\rarea intereselorlor de state suverane.

Totu[i, perioada 1919–1936 este apreciat\ drept „epoca de aur” a ]\riloreuropene mici [i mijlocii (André Tibal). Acestea reu[esc s\-[i afirme interesele [iîn bun\ m\sur\ s\ le apere. România, prin vocea lui Nicolae Titulescu, a fostîntr-adev\r o prezen]\ european\ activ\; Titulescu a ilustrat str\lucit ideea desecuritate colectiv\, ideea de spiritualizare a frontierelor [i aceea a mut\rii accente-lor de pe confruntare pe cooperare în rela]iile interna]ionale, prin intensificarea

Diplomatul român Nicolae Titulescu,pre[edintele Adun\rii Generale

a Ligii Na]iunilor

„Iubim Fran]a pentru c\ a pus labaza raporturilor ei interna]ionale ega-litatea tuturor na]iunilor [i regula c\ nus-ar putea dispune de interesele unei]\ri în afar\ de ea [i de voin]a ei.”

Nicolae Titulescu, Documente diplomatice

„Glasul Fran]ei, chiar singur, camembru permanent în Consiliul Socie-t\]ii Na]iunilor, poate împiedica oriceschimbare în dauna noastr\.”

Nicolae Titulescu, Discursuri

revizionism — doctrin\ [i atitudine în poli-tica extern\ a unor state care doresc schim-barea frontierelor sau amendarea (revizui-rea) unor clauze con]inute în tratate inter-na]ionale.Societatea (Liga) Na]iunilor — organisminterna]ional, cu sediul la Geneva (Elve]ia),creat la sfâr[itul Primului R\zboi Mondialcu scopul de a se asigura respectarea trata-telor [i men]inerea p\cii.

Dic]ionar

„Obiectivul principal al politicii externe a României pe tot parcursul perioa-dei interbelice a fost men]inerea frontierelor trasate la sfâr[itul primului r\zboimondial. Toate partidele politice române[ti, cu excep]ia Partidului Comunist,erau sus]in\toare consecvente ale sistemului tratatelor de pace de la Versailles,o pozi]ie care a dictat alegerea alia]ilor [i a asigurat continuitatea cu politicaextern\ urmat\ în anii imediat înainte de izbucnirea r\zboiului.”

Mihai B\rbulescu [.a., Istoria României



cooper\rii economice. I s-a f\cut onoarea încredin]\rii pre[edin]iei Ligii dou\mandate la rând — o excep]ie.

Lumea [i Europa, mai ales, mergeau îns\ în direc]ia opus\; Europa na]ionalit\-]ilor cedeaz\ temporar for]elor revizioniste în frunte cu Germania na]ional-so-cialist\. Eforturile României de a face tratatele respectate prin alian]e regionalede tipul Micii În]elegeri [i În]elegerii Balcanice se dovedesc ineficiente, în para-lel cu erodarea progresiv\ [i rapid\ a statutului de mare putere al Fran]ei.

Dezvoltarea Europei în aceast\ direc]ie reduce tot mai mult libertatea deac]iune a puterilor mici [i mijlocii de talia României. În epoc\, se constat\imposibilitatea neutralit\]ii ]\rilor din Europa Central\ [i de Sud-Est între celedou\ tiranii ale perioadei — Germania [i Uniunea Sovietic\. E[ueaz\ ini]iativelocale precum aceea a cre\rii unei „Axe” Var[ovia–Bucure[ti.

Dup\ Titulescu, diploma]ia româneasc\ a f\cut eforturi remarcabile pentruasigurarea fruntariilor ]\rii în condi]iile acestei schimb\ri dramatice a rapor-turilor dintre marile puteri. Eforturile au înregistrat [i reu[ite pân\ în 1940,când, izolat\, România este sf\tuit\ s\ renun]e la unitatea ei teritorial\ „îninteresul p\cii”. Sacrificiul a fost `ns\ zadarnic.

„Marea criz\ a anilor 1930 ademoralizat democra]iile, provocând olips\ de voin]\ de a bloca agresiunea, olips\ de energie pentru a folosi securi-tatea colectiv\ împotriva cre[terii pu-terii nelegitime [i a folosirii violen]ei.”

Paul Johnson,O istorie a lumii moderne

Exerci]ii1. Ce în]elege]i prin întregirea României, când a avut loc [i în baza c\rui principiu?2. Care sunt structurile prin care s-a f\cut pledoaria în str\in\tate pentru întregirea

României?3. Cum se explic\ preocup\rile elitei române[ti pentru problema identit\]ii dup\

Primul R\zboi Mondial?4. Citi]i textul al\turat [i descoperi]i argumentele care au determinat-o pe Cathe-

rine Durandin s\ considere fundamentale rela]iile României cu Moscova.

Sibiu

Capitala ]\riiRe[edin]e de jude]

Dun\rea

Nistru

Lugoj

Deva

Turda

BlajAlba-Iulia

Turnu- Severin

Târgu-Jiu

Craiova

Râmnicu-Vâlcea

Caracal

Slatina

Pite[ti Târgovi[te

Ploie[ti

Giurgiu

BUCURE{TI

TurnuM\gurele

Oradea

Zal\u

Cluj

Dej Bistri]a

MiercureaCiuc

Piatra Neam]

Târgu-Mure[

Storojine]

R\d\u]i

Cern\u]i

SighetSuceava

CâmpulungMoldovenesc

OdorheiSighi[oara

F\g\ra[

Câmpulung

Bra[ov

Sf. Gheorghe

Buz\u

Râmnicul S\rat

C\l\ra[i

Silistra

Constan]a

Tulcea

Ismail

Cahul

Bârlad

Bac\u

Tighina

Chi[in\u

Hu[i

Vaslu

Cetatea Alb\

Br\ila

Foc[ani

Balcic

Tecuci

Gala]i

Roman

Ia[i

Orhei

B\l]i

Hotin

Soroca

Dorohoi

Boto[ani

F\lticeni

Oravi]a

CEHOSLOVACIA

Satu Mare

IUGOSLAVIA

BULGARIA

UNGARIA

POLONIA

URSS

Arad

Timi[oara

Marea Neagr\

TIMI{-TORONTAL

CARA{

SEVERIN

MEHEDIN}I

DOLJ

ROMANA}I

GORJ

VÂLCEAARGE{

MUSCEL

DÂMB0VI}A

PRAHOVABUZ|U

BRA{OV

TELEORMAN

VLA{CA ILFOV

IALOMI}A

DUROSTOR

CALIACRA

CONSTAN}A

TULCEA

ISMAIL

CETATEA ALB|CAHUL

RÂMNICUL S|RAT

PUTNA

TREI SCAUNE

CIUC

ODORHEI BAC|U

BR|ILA

TECUCI

COVURLUI

VASLUIROMAN

TIGHINA

L|PU{NA

ORHEIB|L}I

IA{I

TUTOVAF|LCIU

SOROCA

HOTIN

DOROHOI

BOTO{ANI

F|LTICENI

SUCEAVA

CÂMPULUNG

NEAM}

N|S|UDSOME{

CLUJMURE{

TURDA

BIHOR

ARAD

HUNEDOARA

ALBATÂRNAVA

MIC|

TÂRNAVA MARE

SIBIU F|G|RA{

S|LAJ

SATU MARE MARAMURE{

R|D|U}I

CERN|U}I

STOROJINE}

OLT

România interbelic\ — harta administrativ\

Când a fost promulgat\ prima constitu-]ie a României.Cine a fost fondatorul dinastiei aflate petronul României în primele decenii alesecolului al XX-lea.

Aminti]i-v\!

„Handicapurile Bucure[tiului nu auleg\tur\ cu Geneva, ci cu rela]iile cuMoscova [i cu ecourile interne pe careacest raport le presupune [i le implic\.Pentru Paris, formarea României Marise bazeaz\, în mod global, pe antibol-[evism. Or, URSS redevine, înc\ din1922 — din cauza politicii germane, deasemenea fiindc\ este o pia]\ însem-nat\ pentru unele medii economicefranceze [i, în sfâr[it, în urma recunoa[-terii sale de c\tre Londra [i Paris în1924 —, o mare putere a estului, fac-torul unui echilibru european mereusensibil la amenin]area unei redres\rigermane. Diploma]ia Bucure[tiului, înm\sura în care aceasta se dore[te a fieuropean\, trece la tratative, apoi la oîn]elegere cu Moscova.”

Catherine Durandin,Istoria românilor

Capitolul 3

38 Statul [i politica

De la democra]iela regimurile autoritare [i totalitare

Experimentul românescDe-a lungul secolului al XX-lea, România a trecut prin mai multe faze ale

dezvolt\rii politice: o perioad\ de n\zuin]\ spre alinierea lâng\ puterile demo-cratice înving\toare în Primul R\zboi Mondial, a[a-numitul experiment demo-cratic, pân\ în 1930. Dup\ 1930, în România, democra]ia intr\ în declin, pen-tru ca între 1938 [i 1940 s\ se instaleze regimul de autoritate monarhic\ al luiCarol al II-lea. Cu venirea lui Ion Antonescu la putere (6 septembrie 1940),România trece printr-un regim de dictatur\, militar-legionar\ pân\ în ianuarie1941 [i militar\ pân\ în 1944. Dup\ lovitura de stat de la 23 august 1944,încerc\rile revenirii la regimul democratic e[ueaz\ [i ca urmare a lipsei deomogenitate ideologic\ a Coali]iei Na]iunilor Unite; România ar fi vrut s\ ias\din Al Doilea R\zboi Mondial al\turi de puterile anglo-saxone, dar hot\râreaera luat\: statele foste satelite ale Germaniei vor purta negocieri cu UniuneaSovietic\. România [i celelalte ]\ri ale Europei Centrale [i de Sud-Est intr\ înzona sovietic\ de influen]\. Ca urmare, `n România se instaureaz\ dictaturacomunist\, care va dura pân\ în 1989. Acest regim dictatorial comunist este,deopotriv\, expresia condi]iilor interne [i o proiec]ie a modelului sovietic înzon\. A[adar, timp de 70 de ani (1919–1989), via]a românilor a însemnat unexperiment continuu.

Bilan]ul acestor 70 de ani nu poate s\ omit\ e[ecul încerc\rilor de moder-nizare a României, de reducere a decalajelor acumulate în timp fa]\ deOccident. E[ecul este cauzat de oameni [i de împrejur\ri [i se concretizeaz\, peplan economic, în productivitatea muncii sc\zut\, în lipsa de prosperitate [i, înultim\ instan]\, într-o calitate sc\zut\ a vie]ii, într-o vulnerabilitate a ]\rii în fa]ariscurilor, de la cele naturale la cele politice, sociale [i militare. Dup\ 1990,experiment\m în continuare: întoarcerea la capitalism dup\ jum\tate de secolde economie socialist\, rigid planificat\; întoarcerea la democra]ie dup\ dicta-turi prelungite [i umilitoare; întoarcerea la normalitate — a rela]iilor dintreoameni [i a rela]iilor noastre cu lumea.

Caracteristicile democra]iei române[tiVia]a politic\ interbelic\ în România a fost marcat\ de confruntarea

democra]iei cu autoritarismul. Ne referim la gospod\rirea ineficient\ aresurselor, atunci când nu lipsesc; la nevoia consolid\rii unit\]ii na]ionale dup\1918; la nevoia aloc\rii, uneori potrivnic ra]iunilor economice s\n\toase, aresurselor pentru ap\rare. Ar fi convenit României [i celorlalte ]\ri mici [i mijlociidin zon\, spre exemplu, cheltuieli minime pentru ap\rare, dar contextulgeopolitic, marcat de revizionismul tot mai activ, dicteaz\ altfel. Apoi, practi-carea democra]iei se lovea, uneori, de o mas\ rural\ aproape compact\, 80%din popula]ie, în mare parte analfabet\, apatic\ [i f\r\ experien]\ politic\.Votul universal [i reforma agrar\ introduse dup\ Marele R\zboi au urm\rittrezirea satului românesc, smulgerea omului de rând din inactivitatea politic\

Carol al II-lea, regele României (1930-1940)

Cronologie

februarie 1938–septembrie 1940: regi-mul autoritar al lui Carol al-II-lea

1940, 26, 28 iunie: pierderea Basarabieiîn favoarea Uniunii Sovietice

1940, 30 august: Dictatul de la Viena [ipierderea par]ial\ a Transilvaniei înfavoarea Ungariei;

1940, 7 septembrie: Craiova, pierdereasudului Dobrogei în favoarea Bulgariei

septembrie 1940–ianuarie 1941: dicta-tura militar-legionar\

1941, 22 iunie: intrarea României `n AlDoilea R\zboi Mondial

1944, 23 august: ie[irea României dinr\zboiul antisovietic1945, 6 martie: instaurarea guvernuluiPetru Groza

1947, 30 decembrie: abdicarea regeluiMihai


39Statul [i politica

prelungit\, preg\tirea în]eleapt\ a evit\rii revolu]iei ca metod\ a promov\riischimb\rii. Impactul real al acestor reforme este incontestabil, dar nu a fost pem\sura a[tept\rilor elitei politice [i mai ales ale acelei p\r]i care voia un alt locpentru România în Europa secolului al XX-lea; pentru unii oameni politici, eraprea mult\ democra]ie [i solu]ia se afla într-o conducere autoritar\. Pentru al]ii,trebuia str\b\tut drumul consolid\rii institu]iilor democratice, pân\ la nivelulcelei existente în Occident.

Aceast\ dezbatere — o confruntare de interese — avea loc în România încondi]iile în care, în Europa, lichidarea urm\rilor r\zboiului lua [i forma efortuluirevenirii la metodele democra]iei normale prin p\r\sirea apuc\turilor dictatorialeimpuse de starea excep]ional\ de r\zboi.

Confrunt\rile din România aveau loc în contextul instal\rii dictaturii fascisteîn Italia (28 octombrie 1922) [i mai ales în vecin\tatea „experimentului sovietic”în desf\[urare. Revolu]ia rus\ din 1917 [i urm\rile ei au for]at de multe oriautorit\]ile ]\rilor vecine la asumarea priorit\]ii pentru „ordine” [i „armoniesocial\” ca solu]ii opuse „haosului revolu]ionar” [i „luptei de clas\”.

Constitu]ia din 1923 – fundamentul democra]ieiConstitu]ia din 1923 consacr\ forma regimului politic: democra]ia parla-

mentar\. Totu[i, puterile regelui r\mân destul de largi, iar limit\rile lor r\mân efi-ciente sub Ferdinand I, dar ineficiente sub Carol al II-lea. De asemenea, dac\ îndemocra]iile consolidate guvernul era crea]ia parlamentului, în România parla-mentul a continuat s\ fie o extensie a guvernului [i aceasta chiar în condi]iilecre[terii în diversitate a exprim\rii opiniilor politice [i a activismului politic caurmare a reformelor de dup\ r\zboi.

Institu]iile democratice, pârghiile esen]iale ca legea s\ fie respectat\, nu aur\gazul s\ se consolideze. Aceasta cu atât mai mult cu cât, pe lâng\ partideleangrenate firesc în lupta pentru putere — puterea de a servi interesul general-na]ional în accep]ia fiec\ruia — apar grupuri [i indivizi care fac opozi]ie la totce însemna Europa modern\: urbanism, industrie, institu]ii politice democra-tice. Astfel ia na[tere un climat care favorizeaz\ [i preg\te[te mi[c\rile extre-miste, na]ionaliste [i autoritare.

România sub regimurile autoritare [i dictatoriale

Regimul parlamentar [i partidele politice `n impasIntrarea României în zodia dictaturilor se face treptat [i într-un fel de sin-

cronizare cu zona Europei Centrale [i de Sud-Est.De la început, se impune observa]ia c\ România a intrat împreun\ cu întrea-

ga zon\, dar nu în acela[i timp. Atrag aten]ia [i de aceast\ dat\ combinareaefectelor factorilor interni [i externi [i preponderen]a în cre[tere a celor externipentru zona în care este situat\ România. Este evident c\ urm\rile marii crizedin anii 1930 sunt resim]ite de toate ]\rile cu regim democratic; se consoli-deaz\ convingerea c\ aceast\ criz\ este o prelungire a primei conflagra]ii, c\atât r\zboiul, cât [i criza demonstreaz\ ineficien]a democra]iilor.

Acesta este contextul în care, începând din iunie 1930, se manifest\ voin]alui Carol al II-lea de a institui un regim de dictatur\ personal\. El reu[e[te s\

Manifestare legionar\ `n fa]aPalatului regal din Bucure[ti (1940)

Mi[carea legionar\

Dup\ Primul R\zboi Mondial, înRomânia, ca aproape în toate ]\rileeuropene, a ap\rut o mi[care de extrem\dreapt\ — Liga Ap\r\rii Na]ional-Cre[-tine, condus\ de profesorul universitarie[ean A.C. Cuza, din care f\cea parte[i tân\rul Corneliu Zelea Codreanu.Acesta a p\r\sit, în 1927, LANC, înfiin-]ând Legiunea Arhanghelului Mihai,care a câ[tigat mul]i adep]i. Codreanus-a mutat la Bucure[ti [i, în iunie 1930,a transformat Legiunea în Garda deFier, care, în 1934, a luat numele deTotul pentru }ar\. De[i ob]ine un relativsucces la alegerile din anul 1937, în1938, dup\ instaurarea dictaturii regale,Codreanu este arestat [i ucis. Dup\abdicarea regelui în favoarea fiului s\u,Mihai (6 septembrie 1940), legionarii,condu[i acum de Horia Sima, sunt aso-cia]i la putere de generalul IonAntonescu. Actele de violen]\ dinnoiembrie 1940 îi fac nepopulari; cuacordul Germaniei, în ianuarie 1941,pentru a pune cap\t dezordinilor din]ar\, Antonescu îi îndep\rteaz\ de laputere. Mul]i legionari au fost aresta]i[i închi[i, dar al]ii au emigrat înGermania.

Capitolul 3


diminueze capacitatea partidelor politice de a se constitui în obstacole în fa]avoin]ei regale; ac]iunea lui, care i-a adus inclusiv caracterizarea de cel mai abilom politic al României deceniului al patrulea al secolului al XX-lea, gr\be[te pro-cesul erod\rii eficien]ei partidelor ca urmare a uzurii guvernamentale, ainabilit\]ii [i l\comiei membrilor acestora.

Uzura partidelor, ajutat\ de Carol, se produce în condi]iile îndoielii încre[tere `n eficien]a democra]iei parlamentare, în condi]iile incompatibilit\]iireale [i exagerate propagandistic între Germania [i Uniunea Sovietic\, ambelecu regimuri totalitare. Neutralitatea se dovede[te, treptat, imposibil\. România,ca mai toate ]\rile din zon\, începând cu Polonia, înclin\ s\ vad\ în Germaniana]ional-socialist\ „r\ul cel mai mic”.

Eliminarea lui Nicolae Titulescu de la conducerea Ministerului Român deExterne reflect\ ambiguitatea [i complexitatea contextului geopolitic în careRomânia [i ]\rile din zon\ se g\sesc drept urmare a modific\rilor raporturilorîntre marile puteri.

Schimbarea lui Titulescu n\zuie[te deopotriv\ la o acomodare mai flexibil\ aRomâniei cu prezen]a Germaniei ca mare putere [i la p\strarea ]\rii în sfera demo-cra]iilor occidentale, prin luarea în considerare a orient\rii preponderente spreMarea Britanie, alunecarea Fran]ei în rândul puterilor de mâna a doua fiind vizibil\.

Regimul autoritar al lui Carol al II-leaCarol instituie un regim de autoritate personal\ la 10–11 februarie 1938; în

Europa [i în ]ar\, democra]ia este „sub asediu”. Patriarhul Miron Cristea preia con-ducerea guvernului, având pe generalul Ion Antonescu la Ministerul de R\zboi.

Este abrogat\ Constitu]ia din 1923 [i înlocuit\ cu una nou\, elaborat\ cucontribu]ia semnificativ\ a juristului Istrate Micescu (20 februarie 1938). Nouaconstitu]ie avea dou\ principii de baz\: principiul corporatist [i acela al concen-tr\rii puterii în mâna regelui.

„Noua ordine” era incompatibil\ cu prezen]a partidelor, eliminate din via]apolitic\ la 30 martie 1938, iar prin legea „men]inerii ordinii” din 15 aprilie 1938,regimul contureaz\ un profil mai clar. Nu reu[e[te ini]iativa alc\tuirii unei struc-turi politice folositoare implement\rii ideilor regale (Frontul Rena[terii Na]ionale,16 decembrie 1938, [i Partidul Na]iunii, 1940). Regimul lui Carol al II-lea a vrutconsolidarea ]\rii pentru a face fa]\ presiunilor revizioniste în cre[tere [i pentru amen]ine cooperarea României cu democra]iile occidentale. Dou\ sunt eveni-mentele semnificative ale perioadei: Pactul Ribbentrop-Molotov (23 august 1939)[i pr\bu[irea Fran]ei (20 iunie 1940). Din cauza lor, a devenit imposibil\ evitareacatastrofei na]ionale (pierderea a 99 790 km2, cu 6 161 317 de locuitori). Europaera în r\zboi [i intra progresiv sub domina]ie german\. Victoriile puterilor Axeip\reau a confirma prorocirea potrivit c\reia secolul va fi unul al dictaturilor. O„nou\ ordine” se contura la nivel european; prin Pactul Tripartit (27 septembrie1940), mai târziu caracterizat drept „cart\ a noii ordini”, se stabileau zonele deinfluen]\ între Germania [i Italia, în Europa, [i Japonia, în Asia.

În aceste condi]ii, era exclus\ posibilitatea revenirii la regimul democratic;mesajele unei rezisten]e posibile [i speran]a într-o victorie a ]\rilor democratevor veni dup\ oprirea ofensivei armatei germane lâng\ Moscova (decembrie1941) [i mai ales dup\ preluarea ini]iativei strategice de c\tre Coali]ia Na]iunilorUnite, dup\ 1942.

Nicolae Iorga [i Gheorghe T\t\rescu`n uniforma Frontului Rena[terii Na]ionale,

al\turi de regele Carol al II-lea.

„Cei doi oameni politici (Carol al II-lea[i Gh. T\t\rescu) erau sensibili laschimb\rile din situa]ia interna]ional\.Ei observau cu nelini[te ridicarea sta-telor cu regimuri autoritare în defavoa-rea Marii Britanii [i a Fran]ei. Nu sc\paudin vedere nici cre[terea influen]ei eco-nomice a Germaniei în România, cre[-tere care încuraja îndr\zneala extremeidrepte. (...) Alegerile din 1937 auînsemnat un test de confruntare întredemocra]ie [i autoritarism.”

Keith Hitchins,România, 1866–1947

Hitler (1889-1945):„Eu nu am nevoie de fanatici, am

nevoie de o armat\ român\ s\n\toas\.”

A. Simion, Regimul politicdin România în perioada

sept. 1940–ian. 1941

„Nu de revizuirea Tratatului arenevoie umanitatea, ci de revizuirea pro-priilor prejudec\]i (...) Ceea ce trebuief\cut pentru asigurarea p\cii este capopoarele, în deplin\ sinceritate [i f\r\gânduri ascunse, s\ lucreze împreun\pentru spiritualizarea frontierelor.”

Nicolae Titulescu, Discursuri



Regimul antonescianCa urmare, România trece de la regimul de autoritate monarhic\ la regimul

de dictatur\, cel condus de Ion Antonescu. Generalul a venit în fruntea guver-nului la 6 septembrie 1940, fiind învestit de rege cu puteri depline. Pr\bu[ireafrontierelor României Mari, în urma ced\rilor teritoriale c\tre URSS, Ungaria [iBulgaria din vara anului 1940, a creat condi]ii favorabile instaur\rii dictaturiipersonale [i suspend\rii constitu]iei. De[i regimul a fost unul dictatorial,Antonescu a men]inut institu]ia monarhiei. Carol al II-lea a fost îns\ obligat s\abdice, tronul revenind fiului s\u, Mihai I. Dependen]a României de evolu]iacontextului european este tot mai mare. Obiectivele supravie]uirii statuluiromân reîntregit r\mân constante. Dictaturile dintre 1940 [i 1944 apar [i caforme de adaptare ale României în Europa dominat\ de puterile Axei. Acela[iobiectiv persist\ [i în perspectiva victoriei Coali]iei Na]iunilor Unite. Aceasta cuatât mai mult cu cât prezen]a Uniunii Sovietice imprim\, din nou, o dimensiunetragic\ op]iunii României: cu democra]iile occidentale sau cu Uniunea Sovietic\.

Disocierea punctelor de vedere între alia]i, dup\ înfrângerea statelor Axei,era previzibil\; puterea militar\ a Uniunii Sovietice devenise cea mai semnifica-tiv\ în zon\. Din nou, la suprafa]\, pacea apare, pentru unii conduc\tori aiMarii Alian]e mai important\ decât libertatea ]\rilor din Europa Central\ [i deSud-Est, concretizat\ în exercitarea dreptului lor la autodeterminare, a dreptu-lui de a-[i alege forma de guvern\mânt.

Contextul este complex, dar câteva observa]ii asupra regimului antonescianse impun. Nota dominant\ a acestui regim o inspir\ Ion Antonescu. El r\mânecu sentimente de pre]uire a puterilor democratice, în special a Marii Britanii, dareste complet în dezacord cu democra]ia parlamentar\ practicat\ în Româniainterbelic\. Dezacordul porne[te de la opinia lui c\ „libertatea” de care s-aubucurat românii înainte de dictatur\ a degenerat, favorizând a[ezarea interesu-lui individual deasupra celui colectiv, mai presus de stat.

A[adar, nu era de a[teptat de la Antonescu zel în reîntoarcerea lademocra]ia parlamentar\. Pe plan intern, generalul a încercat sa fac\ ordine înadministra]ie [i a interzis activitatea partidelor politice, p\strând îns\ leg\turacu liderii acestora. În primele luni (pân\ în februarie 1941), a colaborat cumi[carea legionar\, dup\ aceast\ dat\ preferând un guvern de militari [itehnocra]i. Conlucrarea cu [efii partidelor mari (în special Iuliu Maniu [i C.I.C.Br\tianu) se explic\ prin convingerea lui c\ astfel serve[te mai bine intereseleRomâniei, interesul supravie]uirii statului român. Antonescu n\zuia la un rol totmai onorabil pentru România reîntregit\ în Europa de Sud-Est dominat\ deGermania. Al\turi de aceasta, Antonescu a angajat ]ara în r\zboiul antisovietic(22 iunie 1941). Dup\ eliberarea Basarabiei [i Bucovinei de nord (iunie-iulie1941), a antrenat armata în r\zboiul purtat pe teritoriul Uniunii Sovietice,con[tient c\ doar o victorie decisiv\ împotriva acesteia garanta p\strarea celordou\ provincii române[ti. De altfel, complexitatea situa]iei este reflectat\ înspusele lui (12 decembrie 1942): „Eu sunt aliatul Reichului împotriva Rusiei;sunt neutru între Marea Britanie [i Germania; sunt cu americanii împotrivajaponezilor”.

Cu eliminarea lui Antonescu începe tranzi]ia României spre un alt tip de dic-tatur\ – dictatura totalitar\ de tip comunist.

Exerci]ii1. De ce România [i celelalte ]\ri din Euro-

pa Central\ [i de Sud-Est au intrat, dup\Al Doilea R\zboi Mondial, în zona sovie-tic\ de influen]\?

2. În ce se concretizeaz\ e[ecul pe planeconomic al moderniz\rii României?

3. Care sunt obstacolele cele mai impor-tante pe care un regim democratic lepoate opune tendin]elor dictatoriale?

4. Constitui]i dou\ grupe de studiu [i ana-liza]i contextul european [i mondial dinanii 1940–1944. Prima grup\ trebuie s\g\seasc\ argumente care s\ sus]in\ c\politica lui Ion Antonescu de a participala r\zboiul antisovietic a fost corect\, întimp ce a doua grup\ le va descoperi pecele care sus]in c\ a fost o decizie gre[it\.Scrie]i argumentele pe tabla împ\r]it\ îndou\ coloane [i enun]a]i concluziile carerezult\.

5. Defini]i cel mai important obiectiv de po-litic\ extern\ al fiec\ruia dintre regimuriledictatoriale avute în vedere în aceast\lec]ie.

Generalul Ion Antonescupe Frontul de Est

Care sunt tr\s\turile fundamentale aleregimului democratic.Când a renun]at viitorul Carol al II-leala calitatea de mo[tenitor al tronuluiRomâniei.

Aminti]i-v\!

Capitolul 3


România în spatele Cortinei de fier

România în zona sovietic\ de influen]\România a f\cut parte din zona sovietic\ de influen]\ între 1944 [i 1990.

Europa de Est a fost una din mizele principale atât pentru Al Doilea R\zboiMondial, cât [i pentru situa]ia postbelic\, în care lumea s-a g\sit între o paceratat\ [i un r\zboi nedeclarat — R\zboiul Rece.

Conducerea Uniunii Sovietice în frunte cu I.V. Stalin a solicitat constantalia]ilor anglo-saxoni prezen]a pe grani]a vestic\ a unor ]\ri „prietene” [i„democratice”. Ca urmare, ie[irea din r\zboi a sateli]ilor Germaniei s-a f\cutprin negocierea cu Uniunea Sovietic\. La aceast\ situa]ie se adaug\divergen]ele ap\rute între Statele Unite [i Marea Britanie, între F.D. Roosevelt[i Winston Churchill. Roosevelt, care nu avea încredere în Churchill, „imperialistb\trân incapabil s\ în]eleag\ idealismul ideologic”, a avut vanitatea de a credec\ doar el poate s\ negocieze cu Stalin, c\ acesta nu este interesat de teritorii.De aceea s-a ar\tat interesat doar de victoria militar\; nu a în]eles importan]avictoriei politice, adic\ p\strarea Uniunii Sovietice în grani]ele ei din 1938.

Gândind astfel, Roosevelt a dat libertate generalilor s\ rateze ajungerea la Berlin[i Praga. Ca urmare, Armata Ro[ie intr\ în inima Europei [i devine cea mai semnifica-tiv\ for]\ militar\ în zon\. Înc\ de la 25 martie 1945, Viaceslav Molotov(1890–1986), ministrul sovietic de externe, anun]ase inten]ia organiz\rii alegerilor„în stil sovietic”, alegeri controlate riguros. Molotov aprecia c\ în Româniaalegerile libere ar avea drept rezultat un guvern ostil Uniunii Sovietice.

Rela]iile externe ale RomânieiPolitica extern\ a româniei a fost marcat\ de faptul c\, pentru 45 de ani, s-a

situat în zona sovietic\ de influen]\. Aceasta a însemnat rela]ii privilegiate cuUniunea Sovietic\ [i cu „]\rile surori” — celelalte state din zona sovietic\ — [iruperea rela]iilor cu Occidentul; încadrarea României în Biroul Comunist de Infor-mare (Cominform; octombrie 1947–17 aprilie 1956). Apartenen]a la aceast\structur\ [i mai ales rela]iile cu Uniunea Sovietic\ aveau semnifica]ia unei inte-gr\ri ideologice; apartenen]a la Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (CAER),`ntre ianuarie 1949 [i iulie 1991 are valoarea integr\rii economice. Integrareamilitar\ se încearc\ prin Pactul de la Var[ovia (14 mai 1955–31 martie 1991).

Pentru România, se întrerupea temporar efortul de mai bine de un veac deracordare la valorile occidentale. Pe plan politic, se impune progresiv modelulsovietic, caracterizat prin dictatura partidului unic. Desfiin]area propriet\]ii pri-vate [i planificarea rigid\ formeaz\ notele distincte pe plan economic. Rea[e-zarea societ\]ii prin eliminarea claselor „exploatatoare” [i instalarea dictaturiiproletariatului formeaz\ substan]a experimentului social.

Exist\ unele elemente care disting România în ipostaza de ]ar\ situat\ înspatele Cortinei de fier. Destinele Partidului Comunist, ajuns partid unic, suntconduse de Gh. Gheorghiu-Dej (1945–1965) [i de Nicolae Ceau[escu (1965–1989). Ei ajung la conducere în condi]iile afirm\rii puterii militare sovieticedrept cea mai semnificativ\ în zon\. Încercarea de a dobândi [i o legitimitateintern\ apare logic\. Ostilitatea surd\ fa]\ de URSS — care exista în toate ]\rile

„Roosevelt nu credea c\ Stalin vreateritorii. El îl dojenea pe Churchill:«Ave]i în sângele dumneavoastr\ 400de ani de instinct acaparator [i deaceea nu pute]i în]elege cum poate o]ar\ s\ nu vrea p\mânt (...). Eu cred(despre Stalin) c\, dac\ îi voi da tot ceeste posibil [i nu-i voi cere nimic înschimb, noblesse oblige, el nu va încer-ca s\ anexeze ceva [i va lucra cu minepentru o lume a democra]iei [i p\cii».”

Paul Johnson,O istorie a lumii moderne

„}\rile din estul Europei sunt dor-nice, mai cu seam\, s\ asiste la reabi-litarea [i reorganizarea economieieuropene pe baz\ unitar\. (...) Ele suntprimele care deplâng absurda linie desepara]ie care taie Europa în dou\ [icare izoleaz\ una de cealalt\ dou\regiuni ale continentului care sunt com-plementare din punct de vedere eco-nomic.”

Grigore Gafencu discutând cuNorman Armour, secretar de stat

adjunct al Statelor Unite ale Americii,13 noiembrie 1947

Mihai I, regele României (1944–1947).Abdicarea sa, la 30 decembrie 1947,

a permis instalarea definitiv\a regimului comunist.



Europei de Est — trebuia transformat\ în ac]iune politic\ de `ndep\rtare deMoscova. O regul\ nu putea fi [i n-a fost înc\lcat\: evitarea destr\m\rii ideo-logice. Dac\ s-ar fi încercat liberalizarea vie]ii politice [i trecerea la pluralism,Uniunea Sovietic\ putea interveni în for]\ [i impune conduc\tori ata[a]i linieisovietice; frontiera comun\ constituia, din acest punct de vedere, un avantajpentru sovietici.

România [i destalinizareaÎncetarea din via]\ a lui Stalin (5 martie 1953) pune blocului socialist pro-

blema schimb\rii metodelor în interiorul Uniunii Sovietice [i în rela]iile acesteiacu „]\rile surori”. Destalinizarea reactiveaz\ divergen]e pân\ acum ]inute subcontrol, cu China, spre exemplu. Pe de alt\ parte, impulsioneaz\ dep\rtarea]\rilor din zona ei de influen]\ de Moscova (desatelitizarea). Acesta este fondulpe care în România se ajunge de la reu[ita negocierii plec\rii unit\]ilor ArmateiRo[ii de pe teritoriul na]ional (1958) la Declara]ia din aprilie 1964, perceput\ în]ar\ [i în exterior drept o declara]ie de independen]\. Era vorba de oautonomie pronun]at\ în direc]ia dobândirii unei suveranit\]i limitate. Româniase opune în CAER încerc\rii de constituire a autorit\]ii suprana]ionale, care arfi condamnat-o la permanentizarea subdezvolt\rii în calitate de ]ar\produc\toare de materii prime. Toate gesturile componente ale liniei române[tide construire a socialismului, inclusiv politica de industrializare, nu convinMoscovei, dar le tolereaz\, de vreme ce nu erau semne de erezie ideologic\.Pre]ul pl\tit pentru aceast\ rostire a unui punct de vedere românesc, a legi-tim\rii na]ionaliste a puterii (na]ional-comunism), a fost rigidizarea regimului caregim totalitar, despotic; trebuia demonstrat Moscovei c\ nu exist\ risculdefec]iunii României, modalitatea unic\ a men]inerii puterii.

Pe de alt\ parte, conduc\torii români semnaleaz\ la un moment dat inuti-litatea Pactului de la Var[ovia — baza juridic\ a interven]iei în for]\ în caz denesupunere a unei ]\ri; nu l-au p\r\sit, dar România n-a mai participat lamanevrele anuale menite s\-i sublinieze prezen]a [i autoritatea. Mai mult:România n-a participat la interven]ia din august 1968 împotriva Cehoslovaciei,]ar\ în care procesul de liberalizare a fost apreciat la Moscova drept periculospentru sistem [i chiar pentru Uniunea Sovietic\.

Despotismul a îndep\rtat partidul de societate, de opinia public\, deOccident [i aceasta explic\ pr\bu[irea din decembrie 1989. Este adev\rat c\ auexistat momente de particularizare accentuat\ a regimului comunist înRomânia situat\ în spatele Cortinei de fier. Sovietologul Adam B. Ulam remar-ca: „În 1964–1965, România era singurul stat din lume care se putea l\uda cuurm\toarea combina]ie de realiz\ri: era aliat\ a Uniunii Sovietice, era prieten\cu China [i era statul comunist ale c\rui rela]ii diplomatice [i comerciale cuOccidentul se îmbun\t\]iser\ [i erau în expansiune”.

„În]elegeau cu to]ii c\ soarta lor delideri depinde exclusiv de voin]a — [i,vai, de capriciile — lui Stalin. Pentru abeneficia de avantajele puterii, în chipreal, adic\ f\r\ incertitudinile de fiecarezi, generate de dependen]a de Mosco-va, era nevoie ca, într-un context inter-na]ional favorabil, s\ fie t\iat cordonulombilical care unea puterea comunist\de la Bucure[ti de cea de la Moscova.”

Florin Constantiniu,De la r\zboiul fierbinte la r\zboiul rece

Exerci]ii1. Scrie]i un eseu cu tema „România în spa-

tele Cortinei de fier”.2. De ce crede]i c\ Uniunea Sovietic\ a

solicitat ]\ri „prietene” [i „democratice”limitrofe pe grani]a vestic\?

3. Care erau tipurile de integrare avute învedere în privin]a ]\rilor situate înspatele Cortinei de fier?

4. Comenta]i, pe grupe, afirma]ia lui AdamB. Ulam [i nota]i-v\ concluziile.

„N-am putea avea socialism f\r\ proprietatea colectiv\ asupra mijloacelor deproduc]ie; f\r\ participarea cea mai deplin\ a maselor populare la gestiuneasociet\]ii [i a statului; f\r\ ca Partidul Comunist, înarmat cu ideile marxism-leni-nismului [i ale interna]ionalismului proletar, s\ aib\ un rol conduc\tor (...)”

Leonid Brejnev, Discurs, Moscova, 3 iulie 1968

Gheorghe Gheorghiu-Dej (aici cuN. Hru[ciov), ini]iatorul comunismului

na]ionalist

Ce înseamn\ Cortina de fier [i cine afolosit aceast\ expresie prima dat\.Care sunt tr\s\turile regimului sovietic.

Aminti]i-v\!


STUDIU DE CAZ

*Sistemul electoral din Româniainterbelic\ [i dinamica partidelor politice

Via]a politic\ în România interbelic\ este influen]at\ de cele dou\ reformefundamentale introduse dup\ Marele R\zboi: reforma electoral\ [i reformaagrar\. Se introduce votul universal, exercitat începând cu alegerile din noiem-brie 1919. Trebuie remarcat faptul c\ for]a politic\ cea mai important\ înRomânia interbelic\ era Partidul Na]ional Liberal, condus de Ion I.C. Br\tianu,pân\ la s\vâr[irea lui din via]\ (1927). Introducerea dreptului de vot universalpune probleme pentru toate partidele, inclusiv pentru PNL. Aleg\torii au fostchema]i la urne de zece ori, dup\ cum urmeaz\: noiembrie 1919, mai-iunie1920, martie 1922, mai 1926, iulie 1927, noiembrie 1928, iunie 1931, iulie1932, decembrie 1933, decembrie 1937.

Sistemul electoralO tr\s\tur\ distinct\ a practic\rii democra]iei în România pân\ `n 1938 este

aceea c\ guvernul care organizeaz\ alegerile reu[e[te s\ î[i asigure majorit\]iconfortabile. Acest specific al democra]iei române[ti explic\ acuza]iile de dicta-tur\ formulate frecvent la adresa liberalilor [i mai ales a conduc\torilor acesto-ra; o dictatur\ în forme democratice. Totu[i, liberalii nu au reu[it s\ realizezeaceste majorit\]i confortabile nici în 1919, nici în 1937. Au reu[it s\ controlezevia]a politic\ [i din opozi]ie; în primul deceniu interbelic s-a putut spune despreIon I.C. Br\tianu c\ vine [i pleac\ de la guvernare când vrea. Observa]ia vizamai ales guvernele conduse de Al. Averescu, [eful Partidului Poporului, în1920–1921 [i 1926–1927.

Mai toate campaniile electorale desf\[urate între 1919 [i 1937 prilejuiescconfruntarea partidelor politice. Fiecare încerca s\ conving\ aleg\torii c\exprim\ cel mai corect interesul general na]ional. A existat posibilitatea caminorit\]ile s\ î[i spun\ punctul de vedere. ~n toate campaniile electorale s-auprodus abuzuri, eviden]iate de cei care pierdeau alegerile. Noua lege electoral\,votat\ de guvernul Br\tianu la sfâr[itul unui mandat complet, de patru ani, în1926, a fost dat\ pentru a favoriza partidele mari, pentru a elimina f\râmi]areaexcesiv\ a partidelor [i pentru a imprima stabilitate regimului democratic,având în vedere modelul britanic [i american, dar [i realit\]ile române[ti. Deaceea trebuie subliniat c\, pân\ în 1938, în parlamentele alese poate nu întot-deauna prin ,,alegeri curate”, s-au putut discuta problemele fundamentale ale]\rii [i s-au explorat c\i pentru solu]ionarea lor. Corup]ia, veche de când lumea,a existat [i în perioada democratic\ a României interbelice. Ea nu a disp\rut înregimurile dictatoriale cu tendin]a lor de men]inere nelimitat\ a puterii.

Votul universal l\rge[te electoratul~n perioada interbelic\, devine activ\ politic o mai mare parte a popula]iei

României. Cum 80% din popula]ie tr\ia în mediul rural, partidele se str\duiescs\ ]in\ seama de aceast\ realitate. Aceasta se vede în programele lor [i în

Guvernul Iorga-Argetoianu (18 aprilie1931–6 iunie 1932) ,,constituie replicape care regele o d\dea partidelor po-litice care nu au în]eles s\ r\spund\ laapelurile ce li s-au adresat [i era înacela[i timp o lec]ie pentru ele, ar\tân-du-le c\ ]ara se poate conduce la nevoie[i cu un guvern în afara partidelor.”

M.I. Costian, Regele Carol II [ipartidele politice, Bucure[ti, 1933

Marele om politic liberalIon I.C. Br\tianu

(1864–1927)

„Ce cerem noi ast\zi pentru via]ainterna]ional\ a popoarelor? Cerem ces-a dobîndit pentru via]a intern\ atuturor statelor civilizate, cerem demo-cratizarea vie]ii interna]ionale”.

Ion I.C. Br\tianu,Dezbaterile Adun\rii Deputa]ilor

din 1 ianuarie 1920


STUDIU DE CAZmaniera de a face propagand\. Fiecare partid pretinde c\ exprim\ adev\rateleinterese ale ]\r\nimii. Realitatea este c\ ]\ranul, acum proprietar [i cu drept devot, are – teoretic – posibilitatea influen]\rii deciziei politice.

Partidele conservatoare (Partidul Conservator-Democrat, condus de TakeIonescu, [i Partidul Conservator-Progresist, condus de Al. Marghiloman) dispardin via]a politic\ odat\ cu s\vâr[irea din via]\ a [efilor lor.

Apar partide noi [i se adaug\ partidele aduse de provinciile unite la 1918.Situa]ia cea mai interesant\ o reprezint\ Partidul Na]ional Român dinTransilvania. Autoritatea liderilor Iuliu Maniu [i Alexandru Vaida-Voevod [i aPNR se întemeia pe ap\rarea drepturilor românilor transilv\neni afla]i subst\pânire str\in\. Dup\ unirea Transilvaniei, partidul avea mai multe op]iuni.Dup\ p\rerea lui Octavian Goga, misiunea partidului fiiind împlinit\, ar trebuis\ dispar\ [i s\ î[i trimit\ membrii în partidele existente în ]ar\. El însu[i intr\în Partidul Poporului, înfiin]at de generalul Al. Averescu, viitor mare[al alRomâniei.

Dinamica partidelor politice Al doilea partid capabil s\ preia guvernarea s-a format în 1926, prin fuzi-

unea dintre PNR [i Partidul }\r\nesc, în frunte cu Ion Mihalache. Numit PartidulNa]ional }\r\nesc, va prelua puterea în 1928. Un guvern Maniu organizeaz\alegerile din noiembrie 1928; cu Partidul Social-Democrat [i cu PartidulGerman, a ob]inut 77,76% din voturi. (Partidul Na]ional Liberal 6,55%, PartidulMaghiar 6,08%, Partidul Poporului [i Partidul Na]ionalist-Democrat 2,48%,Blocul Muncitoresc-}\r\nesc 1,35%). Ca un partid s\ poat\ trimite reprezen-tan]i în Parlament avea nevoie de minimum 2% din voturile pe ]ar\. Era un suc-ces al PN}, cu rezultate mai bune decât ale oric\rui partid politic dup\ 1918.Na]ional-]\r\ni[tii au avut ne[ansa de a prelua conducerea României în timpulcrizei din 1929–1933. Ideea lor de a valorifica mai bine poten]ialul agricol alRomâniei, opus\ industrializ\rii for]ate, realizat\ de liberali [i considerat\ cafiind mai mult în interesul lor decât al ]\rii, a suferit în urma pr\bu[irii pre]urilormateriilor prime. Au condus mai multe guverne. În 1930-1931, s-a încercat dec\tre suveran [i formula Iorga-Argetoianu. Na]ional-]\r\ni[tii î[i pierd din popu-laritate ca urmare a guvernelor nevoite s\ solu]ioneze problemele crizei.

I se încredin]eaz\ formarea guvernului lui I.G. Duca, [eful PNL. La 20decembrie 1933, organizeaz\ alegeri, dup\ ce, la 9 decembrie, dizolvase Gardade Fier. În atmosfera politic\ tensionat\, liberalii ob]in o majoritate confortabil\(300 de mandate din 387 la Camera Deputa]ilor), dar [eful guvernului esteasasinat în gara Sinaia (29 decembrie 1933). Procesul uz\rii partidelor politiceera în desf\[urare; Carol al II-lea se implic\ tot mai mult, ajutat de noul [ef alguvernului liberal, Gh. T\t\rescu. Alegerile din 20 decembrie 1937 arat\ c\ niciun partid nu poate ob]ine majoritatea necesar\ guvern\rii. Nici lista guverna-mental\ n-a ob]inut 40% din voturi, care i-ar fi permis ob]inerea a 70% dinlocurile din Parlament. Regele afirm\ c\ România nu poate fi condus\ cu partide-le politice. Guvernarea Goga–Cuza, de numai 44 de zile, a adus noi argumen-te în privin]a necesit\]ii instal\rii regimului de autoritate monarhic\ — dictaturalui Carol al II-lea.

Iuliu Maniu, pre[edintele Partidului PN}(1873-1953), al\turi de regele

Carol al II-lea [i voievodul Mihai (1932)

„Analiza rezultatelor votului de la20 decembrie (1937) reliefeaz\ confuzia[i dezorientarea existente în rândurilealeg\torilor asupra c\ilor [i mijloacelornecesare pentru a salvgarda democra-]ia. Ei au votat masiv contra guvernului(Gh. T\t\rescu), dar nu au [tiut pentrucine s\ voteze. Expresia cea mai eloc-vent\ a acestui fapt o constituie marelenum\r de voturi înregistrate de (par-tidul) «Totul pentru }ar\» (Garda deFier , Partidul Na]ional-Cre[tin (Goga) [ialtele, ob]inând laolalt\ peste 800 000de voturi, adic\ mai mult de 26%.”

Al.Gh. Savu, Sistemul partidelorpolitice din România, 1919–1940

Exerci]ii1. Organiza]i pe grupe de 3-4 colegi, alc\-

tui]i o fi[\ de lucru despre unul dintrepartidele politice din România interbe-lic\, utilizând [i alte surse de informare(bibliografie, emisiuni TV, Internet, presascris\ etc.). Sistematiza]i toate fi[ele, rea-lizând, pe tabl\, o diagram\ a for]elorpolitice române[ti din perioada studiat\.

2. Care este cel de-al doilea partid de gu-vern\mânt `n România interbelic\?


STUDIU DE CAZ

Teme [i dezbateri politiceîn Parlamentul României la 1900

Mai întâi ar trebui s\ vedem ce înseamn\ România la 1900 [i care erauproblemele ei; aceste probleme constituie de multe ori teme de dezbatere înParlament. ~n 1900, România era o ]ar\ subdezvoltat\, îns\ existau semne alevoin]ei de modernizare. Popula]ia era `n 1899 de aproximativ 6 milioane delocuitori, din care peste 80% tr\iau la sate. A crescut tendin]a urbaniz\rii,fenomen alimentat mai ales prin emigrarea din mediul rural. Existau aproxima-tiv 2 000 de mari proprietari cu propriet\]i având peste 500 ha. Ei de]ineau 3milioane ha, cca 38% din p\mântul arabil al României. }\r\nimea forma ceamai mare parte a popula]iei rurale din România [i nu era omogen\.

Clasa mijlocie urban\ era format\ din comercian]i, industria[i, func]ionari,liber-profesioni[ti (avoca]i [i profesori); constituind nucleul burgheziei româ-ne[ti, care tindea s\ înlocuiasc\ pe aceea eterogen\, str\in\, existent\ pân\ lajum\tatea secolului al XIX-lea. Ceea ce numim marea burghezie devenise totmai activ\ spre sfâr[itul secolului [i a fost favorizat\ de crearea B\ncii Na]ionalea României (1880), de tariful protec]ionist din 1886 [i de legea încuraj\rii indus-triei (1887). Lucr\torii salaria]i erau estima]i de Dionisie Pop Mar]ian (1860) la28 000, pentru ca num\rul lor s\ creasc\ la 200 000 la izbucnirea MareluiR\zboi (10% din popula]ia activ\). De remarcat faptul c\ popula]ia eraomogen\, peste 92% fiind format\ din români, iar din punct de vedere religios,91,5% erau ortodoc[i. Minorit\]ile na]ionale erau formate din greci, bulgari,ru[i, sârbi; evreii, `n 1912, num\rau 240 000, adic\ 3,3% din popula]ie, concen-tra]i mai ales în ora[e (Ia[i — 42% din locuitorii ora[ului; peste 30% dinpopula]ia altor 13 ora[e; Br\ila – 14%, Bucure[ti – 13%). Acordarea drepturilorminoritarilor evrei se f\cea lent [i sub presiunea marilor puteri.

Problema fundamental\ a României [i la 1900 [i dup\ era aceea a moder-niz\rii prin adoptarea modelului occidental. În zorii secolului al XX-lea persistaîmp\r]irea Europei în zona „calului putere” [i cea a „calului de trac]iune”;România, cu economia ei preponderent rural\, f\cea parte din ultima zon\.

Dezbaterea în care se angajeaz\ societatea româneasc\ la trecerea dintresecole prive[te atât planul economic, cât [i cel politic, atât planul academic, cât[i cel practic, de politic\ aplicat\. În spa]iul românesc, tradi]ia, observat\ maiales de conservatori, se confrunt\ cu înnoirea, pentru care liberalii se arat\ maiinteresa]i, adesea fiind percepu]i drept prea gr\bi]i. Acesta este fondul pe careapare discu]ia prelung\ a „formelor f\r\ fond”, a împrumuturilor neasimilatedin Occident.

Dezbaterile desf\[urate sub guvernarea P.P. Carp(iulie 1900 – februarie 1901)

Momentul ales `i opune pe liberalii reprezenta]i `n Parlamentul României,`ntre al]ii, de P.S. Aurelian (1833-1909) conservatorilor, afla]i la guvernare. P.S.Aurelian era agronom, economist, autor al teoriei complexului economieina]ionale, adept al industrializ\rii României [i al ap\r\rii prin protec]ionism a

„}ara noastr\ nu e legat\ deEuropa Central\ numai prin arhitecturap\mântului ori prin condi]iile climatice,ca [i prin mare parte din evolu]ia eiistoric\. Se afl\ îns\ la limita extrem\ aEuropei Centrale, ca [i Polonia ori oparte din Germania. Nu poate fi decilipsit\ de influen]a climei r\s\ritene,dup\ cum nu a r\mas neatins\ de va-lurile popoarelor mereu agitate, venitedin inima Asiei. În toate privin]ele, fi-zice, biologice [i istorice, se afl\ lar\scruce de drumuri.”

{tefan Zeletin, Burghezia român\.Originea [i rolul ei istoric

P.P. Carp (1837-1918), om politic con-servator [i prim-ministru

(iulie 1900–februarie 1901).

Palatul Parlamentului din Bucure[ti,construit la `nceputul anilor 1900.


STUDIU DE CAZacesteia. Punctul de vedere protec]ionist este concretizat în lucrarea Industriaromân\ fa]\ cu libertatea comer]ului de importa]iune.

Temele dezb\tute în Parlamentul României vizau adaptarea modeluluipolitic occidental [i asigurarea func]ion\rii normale a regimului democratic.Una dintre cheile reu[itei ]inea de respectarea legilor. Ne referim la dezbatereaprovocat\ în Senatul României, în [edin]a din 11decembrie 1900, de o inter-pelare a senatorului P.S. Aurelian, adresat\ ministrului de interne C. Ol\nescu.Interpelarea se referea la neaplicarea legii repausului duminical în mai multep\r]i ale ]\rii. Legea fusese dat\ pe timpul guvern\rii P.S. Aurelian (1896-1897).Acesta din urm\ constat\ c\ legea nu se aplic\, observ\ c\ „s-a ajuns la un felde obicei al înc\lc\rii legilor”; c\ „legea trebuie respectat\, ca s\ nu se deprind\lumea cu nesocotin]a legilor, ceea ce ar fi un izvor de nenorocire pentru ]ar\”.

Pentru a fi conving\tor, P.S. Aurelian observa c\ „în ]\rile civilizate nu se maipoate vorbi de munc\ neîntrerupt\ 365 de zile pe an [i nu cred s\ se maig\seasc\ cineva care s\ nu recunoasc\ aceasta” [i ad\uga: „Nu se pot subor-dona interesele popula]iunii muncitoare intereselor a câtorva patroni sau a unuinum\r oarecare de comercian]i ori de fabrican]i, care, în nesa]iul de a câ[tigacât mai mult, nu voiesc s\ se odihneasc\ [i cei care se trudesc tot anul. În lumeacivilizat\, interesul general a început a învinge interesele private. Legea repau-sului este respectat\ [i aplicat\ de sus pân\ jos”. {i mai pilduitoare este pozi]iainterpelatorului fa]\ de lege: „Dac\ legea nu v\ convine, este un mijloc multmai simplu: În loc s\ se calce legea, cere]i Parlamentului abrogarea ei sau mo-dificarea ei conform vederilor dumneavoastr\ [i atunci vom discuta”.

C. Ol\nescu, ministrul de interne, r\spunde c\ legea „nu corespunde unui in-teres social bine sim]it”, „este vexatorie [i de foarte grea aplicare”. Recunoa[te c\legea este rea, dar odat\ promulgat\ se vede nevoit s\ o aplice. „Nu-mi pute]icere îns\ ca eu s\ aplic aceast\ lege cu mai mult\ râvn\ [i severitate decât a]if\cut-o domniile voastre, autorii el, care a]i condamnat-o chiar din a doua zi.”

În replic\, senatorul P.S. Aurelian subliniaz\ din nou c\ rostul întreb\rii fu-sese semnalarea neaplic\rii legii [i nu con]inutul ei [i atrage aten]ia asupra fap-tului c\ legea repausului duminical vizeaz\ schimbarea mentalit\]ilor, dar c\reformele „nu se pot face dintr-o dat\ pentru c\ trebuie s\ ]ii seama [i demoravurile ]\rii”. Este oferit exemplul Cristianiei (azi Oslo, atunci în Suedia).

A[adar, secven]e dintr-o dezbatere în Parlamentul României pe o problem\în care se întâlne[te interesul general cu cele individuale; un exemplu de felul`n care legea – expresie a întâlnirii acestor interese [i a felului de a le interpre-ta – î[i face loc pentru a face via]a posibil\ într-un stat civilizat. România, la1900, n\zuia s\ se alinieze ]\rilor occidentale, civilizate.

„{i sper c\ în curând voi aveaonoarea s\ v\ prezint (…) un proiect delege care are s\ modifice legea com-plet, iar dac\ nu, s\ o desfiin]eze [icred c\ aceasta va fi solu]iunea la carene vom opri.”

C. Ol\nescu, ministru de interne,în [edin]a Senatului

din 11 decembrie 1900

„~n ]\rile civilizate nu se mai poatevorbi de munc\ neîntrerupt\ 365 dezile pe an [i nu cred s\ se mai g\seasc\cineva care s\ nu recunoasc\ aceasta.”

P.S. Aurelian, în [edin]aSenatului din 11 decembrie 1900

„În lumea civilizat\ interesul generala început a învinge interesele private;legea repaosului este respectat\ [i esteaplicat\ de sus pân\ jos. În Anglia [i înalte ]\ri se merge pân\ acolo încât chiarla c\ile ferate sunt trenuri de m\rfuricare stau anumite zile [i nu circul\.”

P.S. Aurelian, în [edin]aSenatului din 11 decembrie 1900

Exerci]ii1. ~n jurul c\rei legi se poart\ discu]ia dintre P.S. Aurelian [i ministrul de interne

C. Ol\nescu?2. Imagina]i-v\ c\ sunte]i deputa]i în Parlamentul României. Organiza]i pe dou\

grupe, una a partidului aflat la guvernare [i cealalt\ în opozi]ie, alege]i-v\ unlider (purt\tor de cuvânt) [i participa]i la o dezbatere pe un proiect de legeprivind sus]inerea agriculturii prin subven]ii. Redacta]i un discurs în care s\ ar\-ta]i necesitatea acestei legi [i calea promovat\ de partidul pe care îl reprezenta]i.

P.S. Aurelian (1833-1909), agronom,economist [i om politic liberal.

Capitolul 4

48 Oamenii, societatea [i lumea ideilor

ECONOMIE {I SOCIETATEÎN LUMEA POSTBELIC|

Ora[ul Dresda,distrus de bombardamente (1945)

Cronologie

1945–1973: „cei treizeci de ani glorio[i”ai economiei capitaliste

1947, 5 iunie: elaborarea Planului Mar-shall

1960: constituirea OPEC

1972: prima cre[tere semnificativ\ apre]ului ]i]eiului

1973: majorarea pre]ului ]i]eiului cu70%; prima criz\ a petrolului

1979: evenimentele din Iran produc adoua mare criz\ a petrolului

1985: Gorbaciov lanseaz\ perestroika

1989: pr\bu[irea regimurilor comunis-te din Europa

1990: popula]ia globului num\r\ 5,3miliarde de locuitori

2002, 1 ianuarie: euro intr\ pe pia]aeuropean\, înlocuind monedele na]io-nale în 11 state

2006, februarie: popula]ia de pe Terraatinge 6,5 miliarde de locuitori.

Economia în refacere

Situa]ia economiei la sfâr[itul celuide-Al Doilea R\zboi Mondial

Caracterul total al marii conflagra]ii din 1939–1945 [i-a pus amprentaasupra economiei prin solicitarea maxim\ a resurselor [i a for]ei de munc\, dar[i ca urmare a distrugerilor materiale [i a pierderilor umane. La sfâr[itul r\zboiu-lui, aproape întreaga Europ\ [i zone întinse din alte continente (Asia de Sud-Est,de exemplu) erau în ruine, mare parte a for]ei de munc\ calificate disp\ruse,terenurile agricole nu erau în stare productiv\, industria era convertit\ pentru aasigura necesit\]ile frontului. Numai Iugoslavia pierduse 60% din poten]ialulagricol: marile câmpii ale URSS, fost grânar al Europei, erau devastate, lucr\rilehidrotehnice, neîntre]inute, nu erau func]ionabile. Rezervele în aur ale statelorerau diminuate deoarece acoperiser\ plata unor furnituri necesare purt\riir\zboiului. ~n plus, statele înving\toare aveau imense datorii publice, interne [iexterne, contractate pe pia]a nord-american\. Unele resurse au fost exploatateîn exces, chiar epuizate. Instala]iile de exploatare erau distruse, ca [i cele detransport. Fostele aliate ale Germaniei au încheiat conven]ii de armisti]iu cecuprindeau clauze economice foarte grele, constând din plata unor daune [icompensa]ii, în special fa]\ de URSS. Statele din estul Europei [i o parte aGermaniei se aflau sub ocupa]ia militar\ sovietic\, necesitând alte costuri. Infla-]ia avea o evolu]ie galopant\, mai ales în Germania, unde se înregistra o cre[tereaproape zilnic\ a pre]urilor. Toate acestea au provocat o sc\dere drastic\ anivelului de trai, concretizat\ prin foamete, lipsa unor produse elementare, pro-liferarea pie]ei negre, ra]ionaliz\ri, cre[terea pericolului izbucnirii unor epidemii.

Refacerea economic\Europa con[tientiza faptul c\ încheierea r\zboiului marca sfâr[itul

domina]iei ei mondiale. Refacerea economic\ se lovea de mai multe piedici,între care divizarea politic\ [i exodul popula]iei de o parte sau de alta a Cortineide fier, reducerea for]ei de munc\ calificate ca urmare a pierderilor umane, dis-trugerea [i uzura capacit\]ilor de transport [i a celor portuare, a unor cl\diripublice, efectele bombardamentelor asupra marilor ora[e [i stagnarea con-struc]iilor, lipsa capitalului, infla]ia [i instabilitatea pre]urilor.

~n acest context, mobilizarea cerut\ de refacerea rapid\ a economiei p\reaimposibil\ f\r\ ajutorul Statelor Unite. În martie 1947, H. Truman, pre[edinteleSUA, cerea Congresului un ajutor de 400 milioane de dolari pentru salvarea Gre-ciei [i Turciei amenin]ate de pericolul comunist. ~n iunie acela[i an, secretarul de

ECONOMIE {I SOCIETATE ~N LUMEA POSTBELIC|

49

Planul Marshall `n sprijinul Europei(afi[ din 1947)

datorie public\ — totalitatea împrumutu-rilor contractate de un stat de la cet\]eniilui [i la b\nci sau alte institu]ii de credit.devalorizare — politic\ de reducere a valoriiunei monede na]ionale raportate la valoa-rea aurului sau a altor monede; ca metod\de sus]inere a economiei, permite ca pro-dusele unei ]\ri s\ p\trund\ pe pia]a extern\,unde au un pre] mai mic, în timp ce impor-turile sunt descurajate, fiind mai scumpe.infla]ie — devalorizarea [i sc\derea puteriide cump\rare a banilor; cauza principal\ oconstituie cre[terea cantit\]ii de moned\f\r\ acoperire în aur.

Dic]ionar

Oamenii, societatea [i lumea ideilor

stat american George Marshall a propus un program coerent de ajutor eco-nomic pentru Europa (Planul Marshall).

Propus întregii Europe, s-a aplicat doar în vestul continentului, dup\ ce URSSl-a refuzat, obligând [i celelalte ]\ri est-europene s\ ia aceea[i atitudine.Cehoslovacia, care acceptase ini]ial acest plan, a trebuit s\ revin\ asuprahot\rârii, prilej pentru ministrul ei de externe, Jan Masaryk, s\ rosteasc\ cele-brele cuvinte: „Nu suntem decât vasali”.

Prin acest plan, statele Europei Occidentale au primit peste 12 miliarde dedolari ajutoare financiare [i alte facilit\]i, precum [i împrumuturi convenabile.Reconversia industriei europene a fost, în partea occidental\ a continentului,foarte rapid\. ~n 1947, produc]ia industrial\ a crescut cu 64%, iar în uneleramuri s-a atins nivelul produc]iei dinainte de r\zboi înc\ în 1948. Concomitent,dup\ devaloriz\ri succesive ale monedelor na]ionale, au fost adoptate reformemonetare, care au avut ca efect stoparea infla]iei: Italia în 1947, Germania în1948 [i Fran]a în 1952. Uniunea Sovietic\ nu dorea ca Statele Unite s\ afle pro-por]iile reale ale dezastrului economic produs de r\zboi [i se temea c\ aplicareaprogramului american va anula clauzele economice ale armisti]iului încheiat custate ca România, Ungaria sau Bulgaria, care îi permiteau s\-[i acopere o partea costurilor refacerii pe seama acestora. De asemenea, mii de prizonieri,cet\]eni ai statelor care încheiaser\ armisti]iu, munceau for]at în URSS. Stalinsocotea c\ o în]elegere cu occidentalii pentru aplicarea Planului Marshalladucea Uniunii Sovietice [i prejudicii de natur\ ideologic\. Statele aflate subcontrolul URSS au trecut printr-o perioad\ dificil\ în anii de dup\ r\zboi [iprintr-o reconstruc]ie dureroas\, marcat\ de un mare efort na]ional [i de sacri-ficii impuse popula]iei.

S-a spus c\ adev\rata divizare a Europei s-a produs acum deoarece s-aucreat cele dou\ tipuri de economie: de pia]\ [i dirijat\. Sovieticii au înfiin]at, în1949, Consiliul Economic de Ajutor Reciproc (CAER). Drept urmare, pia]aest-european\, care folosea ca moned\ rubla, a devenit relativ unitar\. {iGermania de Vest a beneficiat de Planul Marshall, deoarece, în contextulR\zboiului Rece, s-a dorit acolo o economie puternic\, capabil\ s\ reziste pre-siunilor sovietice. Singura ]ar\ comunist\ care a beneficiat de unele oportu-nit\]i oferite de Planul Marshall a fost Iugoslavia, aflat\ în conflict cu UniuneaSovietic\.

În Asia, Japonia a cunoscut o refacere rapid\, comparabil\ cu cea a Europei,fundamentat\ pe prevederile unei noi constitu]ii, pe reducerea cheltuielilor mi-litare, care nu puteau dep\[i un procent din produsul intern brut, dar [i pemunca popula]iei, supus\ la numeroase priva]iuni. S-a pus accent pe produc]iade o]el [i de c\rbune, de care depindea refacerea economic\, pe calificareafor]ei de munc\, la care s-a ad\ugat o înalt\ etic\ a muncii.

Exerci]ii1. Având în vedere c\ Germania a fost învins\ în r\zboi, cum v\ explica]i faptul c\

a beneficiat de ajutorul financiar al SUA pentru refacerea economic\?2. Pe grupe, comenta]i cuvintele ministrului de externe al Cehoslovaciei, obligat s\

refuze facilit\]ile oferite de Planul Marshall. Nota]i-v\ concluziile.3. Realiza]i un scurt eseu pe tema „coexisten]ei” celor dou\ tipuri de economie.

Cehoslovacia a fost dezmembrat\ în anii1938–1939, teritoriul ei fiind împ\r]itîntre Germania lui Hitler, Ungaria [i Po-lonia (ora[ul Tesin).

Aminti]i-v\!

Capitolul 4


Cre[terea economic\

Dezvoltare [i prosperitateDup\ o refacere rapid\, economia mondial\ a cunoscut, pân\ în 1973, o

cre[tere spectaculoas\. ~n deceniul 1950–1960, lumea a cunoscut putereaindustrial\ a Statelor Unite în toat\ m\re]ia ei. Cu un ritm de cre[tere anual\de 3% (inferior altor ]\ri), SUA asigurau 25% din produc]ia industriei prelu-cr\toare la nivel mondial.

Cazul nord-american nu este îns\ singular, state din Europa Occidental\,Japonia [i chiar Uniunea Sovietic\ au înregistrat ritmuri înalte de cre[tere eco-nomic\. Uniunea Sovietic\ ajunge a doua mare putere industrial\ a lumii, învreme ce Japonia, dup\ „deceniul marii dezvolt\ri” (1960–1970), ocup\ unnea[teptat loc trei. Se vorbe[te, de altfel, despre un „fenomen” sau un „mira-col” nipon când se are în vedere rapiditatea refacerii economice [i transformareaJaponiei în mare putere economic\ cu tehnologii de vârf. Dependent\ aproapetotal (cu excep]ia rezervelor de calcar [i sulf) de importul de materii prime,Japonia a dep\[it Statele Unite la produc]ia de o]el, Fran]a la cea de motociclete[i ocup\ primul loc la aparatele de radio cu tranzistoare. În anii 1950, a purtatun adev\rat r\zboi comercial al textilelor, iar în anii 1960 un altul, al televi-zoarelor, cu SUA [i alte ]\ri, invadate de produsele nipone. Odat\ atins nivelulinterbelic, economia mondial\ nu [i-a încetinit cre[terea, înregistrând, pân\ în1973, cote anuale înalte. Cre[terea continu\ a nivelului produc]iei, absen]aoric\rei crize economice, prosperitatea [i consumul au f\cut ca anii 1945–1973s\ fie supranumi]i „cei treizeci glorio[i”, deoarece se consider\ c\ majoritateapopula]iei globului dep\[ise s\r\cia [i mizeria, atingând un nivel de trai greu deimaginat în anii de r\zboi. Prosperitatea se sprijinea, în principal, pe produc]iaindustrial\. Cre[terea economic\ a anilor glorio[i a fost un fenomen cu adev\ratmondial, toate statele, indiferent de regimul politic, au f\cut eforturi, investindmare parte din profit pentru dezvoltare [i în extinderea celei de-a treia revolu]iiindustriale, cu tot ce înseamn\ aceasta: utilizarea intensiv\ a surselor de energie,comunica]ii [i televiziune, explorarea spa]iului, inteligen]\ artificial\. Situa]ia demai sus se sprijinea pe progresele extraordinare ale industriei de baz\ în primiiani de dup\ r\zboi.

Noile industriiRamuri noi, între care produc]ia de aparatur\ electrocasnic\, de televizoare,

mase plastice, detergen]i etc., erau destinate, aproape exclusiv, consumuluidirect, provocând l\rgirea continu\ a pie]ei interne [i ameliorarea nivelului detrai. Altele au ap\rut ca urmare a unor ambi]ioase proiecte guvernamentale:aeronautica [i avia]ia, explorarea [i cucerirea spa]iului, electronica. Aeronautica[i avia]ia reprezint\ un domeniu nou, care absoarbe o mare parte a energieicreatoare [i a for]ei de munc\, în vreme ce electronica a adus un plus de secu-ritate traficului aerian [i feroviar, dar [i o îmbun\t\]ire major\ a confortului cas-nic. Echipamentele electronice au sus]inut progresul comunica]iilor.

Industria computerelor a realizat progrese extraordinare. Primul calculator,pus la punct la Universitatea din Pennsylvania, în 1946, cânt\rea 30 de tone.

Abunden]\ de produse `ntr-unsupermarket american din anii 1960

0

100

1950 1960 1970 1982

200

300

400

500

150

200

250

478

Mil. tone

Anul

Produc]ia mondial\ de grâu (exclusiv ceadin China, deoarece lipsesc statisticile)

(dup\ Jan Tinbergen, coord.,Restructurarea ordinii interna]ionale)


51Oamenii, societatea [i lumea ideilor

Cre[terea economic\ solicit\ tot maimulte resurse energetice.

Foraje marine `n Marea Nordului.

Agricultura modern\, mecanizat\,permite reducerea for]ei de munc\.

A doua genera]ie a profitat de inventarea tranzistorului, iar a treia de cea a cir-cuitelor integrate. Era computerelor a început îns\, cu adev\rat, în anii 1980,dup\ inventarea microprocesorului.

}\rile dependente de materiile prime importate, Japonia în primul rând,s-au axat pe noile industrii (electronica, robotica), deoarece asigur\ o folosireintensiv\ a resurselor. Robotica industrial\ constituie un domeniu de vârf. Robo]iisunt folosi]i în industrie, dar [i în cercetare, în explorarea spa]iului, meteorolo-gie [i chiar în agricultur\ (în Fran]a s-au construit prototipuri de robo]i agricoli).Japonia folose[te mii de robo]i, din care 35% în industria automobilului. Anul1980 a fost proclamat anul 1 al difuz\rii robo]ilor industriali `n Japonia.

Cre[terea economic\, a produc]iei destinate consumului direct, abunden]alocurilor de munc\ [i salarizarea din ce în ce mai stimulativ\ au adus ]\rilor dez-voltate o mare prosperitate.

Agricultur\ modern\ [i bun\stareAgricultura nord-american\, care î[i men]ine statutul de mare produc\tor

pentru export, trece prin schimb\ri fundamentale. Puterea economic\ de a pro-duce alimente este considerat\ o arm\ politic\ a Statelor Unite ale Americii,care exportau, în 1976, 36 de milioane de tone de grâu. În 1979, SUA urmaus\ exporte numai în URSS 25 de milioane de tone de grâu, deoarece agricul-tura socialist\ se dovedise incapabil\ s\-[i hr\neasc\ popula]ia. Ferma r\mâneprincipala unitate de produc]ie în SUA [i în Europa Occidental\, dar fermieruleste convertit în întreprinz\tor, fiind confruntat cu probleme noi, legate decolaborarea cu b\ncile, utilizarea creditelor, comercializarea produselor,respectarea unor reguli din domeniul protec]iei consumatorului, ob]inerea unorsubven]ii. China comunist\ prezint\ un caz aparte, deoarece, de[i s-au depuseforturi pe linia industrializ\rii, cea mai mare parte a popula]iei (cca 80%) seocup\ cu agricultura.

În numeroase ]\ri (Japonia, Brazilia, Mexic, Peru, Indonezia, India [i Iran) s-auaplicat reforme agrare care au dus la consolidarea propriet\]ii mici [i mijlocii, învreme ce regimurile comuniste au confiscat propriet\]ile agricole în folosul sta-tului sau le-au comasat în cooperative. Fenomenul este prezent nu doar înEuropa r\s\ritean\, ci [i în China, Coreea de Nord, Vietnam [i Cuba. Unele ]\ridin America Latin\, Africa [i Asia practic\ o agricultur\ strict specializat\, ac\rei produc]ie (cafea, tutun, cacao, ceai, orez, arahide, indigo etc.) estemenit\ s\ acopere cererea la nivel mondial. ~ntre acestea, Argentina devinemare produc\tor de carne, Brazilia [i Columbia de cafea. În Uniunea Sovietic\,defri[area p\mânturilor virgine din Siberia a m\rit suprafa]a cultivat\, iar dup\1964, agricultura a beneficiat de aten]ia guvernului, care dorea s\ m\reasc\produc]ia. M\surile nu au avut rezultatele a[teptate, de[i nu putem afirma c\acolo a fost o lips\ cronic\ de alimente.

Agricultura nu beneficiaz\ doar de extinderea suprafe]elor cultivate, ci [i dema[inile agricole [i îngr\[\mintele puse la dispozi]ie de industrie, de produsepentru ameliorarea solurilor [i de o industrie alimentar\ controlat\ eficient deorganismele sanitar-veterinare. Produc]ia mondial\ a plantelor care alc\tuiescalimenta]ia de baz\, a grâului în primul rând, se dubleaz\. În Europa se prac-tic\ o agricultur\ intensiv\ [i [tiin]ific\, puternic sus]inut\ de stat.

„Ceea ce japonezii numesc «revolu-]ia t\cut\» este concretizat\ în actualalarg\ «mi[care pentru productivitate»,care tinde s\ p\trund\ treptat în to]iiporii societ\]ii, spre a crea, în pofidacontradic]iilor de clas\ (...), con[tiin]ade mas\ a responsabilit\]ii comune fa]\de destinele economiei japoneze.”

Costin Murgescu,Japonia în economia mondial\

Capitolul 4


Problemele energetice. Petrolul [i crizele luiDezvoltarea impetuoas\ a economiei mondiale necesita utilizarea unor mari

resurse energetice. Consumul de energie a fost stimulat nu doar de amelio-rarea nivelului de trai, ci [i de industriile noi, cum era cea a automobilului. Pre]ulsc\zut al ]i]eiului a determinat convertirea bazei energetice pe consumul depetrol. În termeni reali, pre]ul ]i]eiului a sc\zut de patru ori între 1950 [i 1973ca urmare a cre[terii produc]iei zilnice. În to]i ace[ti ani, consumul de petrolcre[te de cinci ori. Harta consumului este identic\ cu cea a dezvolt\rii econo-mice, pe primul loc între consumatori aflându-se ocupan]ii primelor pozi]ii înierarhia industrial\. Toate statele industrializate, inclusiv SUA, consum\ maimult decât produc. Dependen]a Europei [i a Japoniei fa]\ de produc\torii depetrol este mai mare decât cea a Statelor Unite ale Americii. Doar URSS pro-duce mai mult decât consum\.

R\spândirea automobilului, standardul de via]\ foarte ridicat, dezvoltareaunor ramuri industriale care folosesc petrolul ca materie prim\ pentru produ-cerea maselor plastice, a cauciucului sintetic, îngr\[\mintelor, detergen]ilor, aunor materiale textile au f\cut ca, pe plan mondial, nevoile de petrol s\ fie încontinu\ cre[tere. În transportul feroviar, locomotiva cu aburi las\ loc celei cumotor Diesel, care folose[te motorina, tot mai multe centrale electrice uti-lizeaz\ nu c\rbunele, ci petrolul. Numai în anii 1960–1970, nevoile de petrolau crescut cu 20% în Japonia, cu 12% în Europa Occidental\, cu 4,1% înAmerica de Nord. Se dezvolt\ o adev\rat\ flot\ de petroliere [i sunt instala]imii de kilometri de conducte (peste 2 milioane în 1970). Prospec]iunile marineîn Marea Nordului, Marea Mediteran\, Marea Neagr\, Golful Persic m\resc pro-duc]ia, dar provoac\ [i litigii între state cu privire la dreptul de proprietateasupra platformei continentale.

Criza de benzin\ din 1974 a creatprobleme celor care foloseau

automobilele.

Principalele direc]ii aleexportului de petrol `n1972

Exporturile de petrol (1972)

Valoarea global\a exporturilor `n 1972(`n milioane de dolari)

10050255

Canada

Europade Vest

Europade Est

Africa deNord

Africa de Sud

OrientulApropiatOrientulMijlociu

India

URSS

China

Asia deSud-Est

Japonia

Australia[i Oceania

Africa Neagr\

SUA

America

de Sud

Produc]ia de gaz metan, în principalele]\ri, în 1978 (în miliarde de metri cubi)

SUA 1 260

URSS 232

Canada 89

Olanda 70

Evolu]ia flotei petroliere

1950 25 milioane tone



(dup\ R. Sédillot, Istoria petrolului)



}\rile exportatoare de petrol, tot mai nemul]umite de maniera unilateral\de sc\dere a pre]ului la ]i]ei, au constituit, în 1960, OPEC (Organiza]ia }\rilorExportatoare de Petrol), care asocia Arabia Saudit\, Irak, Kuweit, Qatar, Iran [iVenezuela. Recunoscut\ de ONU, organiza]ia î[i stabilea, cinci ani mai târziu,sediul la Viena [i înregistra noi membri: Libia, Indonezia, Abu Dhabi, Algeria [iNigeria. Scopul organiza]iei era stabilirea unor politici comune în domeniu.

~n anul 1970 se constat\ cre[terea brusc\ a cererii de hidrocarburi caurmare a ac]iunii unor factori cum ar fi închiderea unor mine de c\rbuni, acce-lerarea ritmului de dezvoltare economic\ a unor state ca Japonia, progreselepetrochimiei etc. În plus, statele produc\toare na]ionalizeaz\ o parte az\c\mintelor aflate în exploatarea marilor companii interna]ionale.

În 1972 are loc o prim\ cre[tere semnificativ\ a pre]ului, cu 8,4%, urmat\de o alta, cu 11,9%, în 1973. În octombrie 1973, pe fondul r\zboiului careopunea Israelul statelor arabe, la ini]iativa Libiei, pre]ul petrolului cunoa[te onou\ majorare, cu 70%. Practic, barilul de petrol, care costa 2,28 dolari în1970, cost\ 5,11 dolari în 1973. Aceast\ cre[tere, împreun\ cu m\rirea coteide participa]ie au dus la schimbarea statutului ]\rilor exportatoare, care dinsubdezvoltate au devenit ]\ri capabile s\ finan]eze lucr\ri de mare anvergur\ [is\ asigure celor mai mul]i dintre cet\]enii lor un standard de via]\ ridicat.

Deciziile OPEC din 1972–1973 au provocat prima criz\ economic\ postbe-lic\. }\rile dezvoltate au fost nevoite s\ transfere 2% din produsul na]ional brutstatelor exportatoare de petrol. {ocul a accelerat recesiunea economic\; înurm\torii doi ani, aceasta atinge cote alarmante. Pentru prima dat\ dup\r\zboi, se înregistreaz\ o sc\dere a produc]iei industriale.

{ocul din 1973 a fost urmat de cel din 1978–1979, când evenimentele po-litice din Iran au determinat o nou\ cre[tere a pre]ului la petrol. Criza petrolu-lui a fost resim]it\ de toate statele, cu excep]ia celor produc\toare. O prim\m\sur\ a fost reducerea consumului. Au fost intensificate eforturile de ob]inerea energiei nucleare [i de exploatare maxim\ a resurselor energetice na]ionale.S-au luat în calcul [i alte tipuri de energie, cum ar fi cea solar\, eolian\ sau amareelor. }\rile din sistemul CAER, fiind legate de petrolul sovietic, au sim]itprimul [oc abia în 1975. Criza îns\ a accentuat falimentul economic al sistemu-lui comunist.

Dup\ [ocul din 1973 [i 1978, Japonia [i-a mic[orat rata de cre[tere econo-mic\ r\mas\, oricum superioar\ cele din SUA.

Consumul de gaz metan, de asemenea în continu\ cre[tere, nu a fostamenin]at pân\ în anul 2000 de major\ri semnificative ale pre]ului de livrare.Recent, cre[terea pre]ului la acest combustibil induce nu doar o sc\dere a nive-lului de trai, ci eviden]iaz\ necesitatea g\sirii urgente a unor solu]ii alternative.

~n ce alt\ perioad\ Japonia a f\cut unmare efort pe linia moderniz\rii, redu-când decalajul fa]\ de ]\rile europene [iStatele Unite.Ce a stat la baza primei revolu]ii industriale.

Aminti]i-v\!

Robo]ii de la Toyota„De fiecare parte a hangarului [i pe

toat\ lungimea celor dou\ linii paralelede montaj, robo]ii sunt la lucru (...). Eicomand\ sarcinile cele mai delicate [icele mai complexe cu o vitez\ [i un costincomparabile cu randamentul echipe-lor cele mai specializate.”

J.J. Servan-Schreiber,Sfidarea mondial\

Linie de montaj la Uzinele Alfa-Romeo(Italia)

Exerci]ii1. Men]iona]i în ce mod au profitat ]\rile OPEC de cre[terea pre]ului petrolului.2. Care au fost m\surile luate de statele consumatoare de petrol în fa]a tendin]ei

de cre[tere a pre]ului acestuia?3. Scrie]i un eseu despre modul `n care de]inerea unor importante rezerve de

petrol poate influen]a dezvoltarea economic\ a unor ]\ri, alegând un exempludin Orientul Mijlociu.

Capitolul 4


„Nu a fost statul socialist care a puscap\t liberei concuren]e în lumea noas-tr\ occidental\, a fost statul interven-]ionist, acela care pretinde s\-[i atribuieo func]ie social\ deasupra claselor [iideologiilor pentru a-[i justifica exis-ten]a. Unul dintre exemplele marcanteale cre[terii socializ\rii economiei a fostdat de decizia guvernului francez de asprijini agricultorii [i cresc\torii de vite,victime ale gravei secete din 1976 cucâteva miliarde de franci.”

Santiago Carillo, Eurocomunism [i stat

*Curente [i idei economice:economii dirijate [i economii liberale

~n planul gândirii economice, perioada postbelic\ este marcat\ de confrunta-rea dintre dou\ curente majore: cel liberal [i cel socialist. Într-o prim\ perioad\a dezvolt\rii capitalismului, economia se sprijinea pe liberul schimb [i pe liberaini]iativ\, f\r\ ca statul s\ intervin\ în alt mod decât acela de a asigura cadrullegislativ favorabil. Primul R\zboi Mondial [i anii care au urmat au demonstratnecesitatea amend\rii acestui sistem, mai ales c\ etalonul-aur pe care se bazanu a suportat [ocul r\zboiului.

Lucr\rile lui John Maynard Keynes, care a dominat gândirea economic\ nudoar în perioada interbelic\, ci aproape jum\tate de secol, contureaz\ o a treiacale între liberalism [i socialism, fundamentat\ pe ideea coexisten]ei întreini]iativa capitalului privat [i stat [i nu doar pe re]eta, mai veche, a stimul\riiconsumului prin cre[terea salariului mediu [i pre]uri mici.

Spre sfâr[itul secolului, se va dovedi c\ teoriile lui Keynes nu sunt în m\sur\s\ ofere solu]ii unei economii devenite din ce în ce mai complex\. Se cunoa[teastfel o întoarcere la liberalismul ini]ial, practicat nu neap\rat prin politica unorstate, cât ca inten]ie, ilustrat\ prin reducerea rolului statului ca bancher, între-prinz\tor, factor de reglare, chiar ca negociator.

Modele de dezvoltare economic\. Rolul statuluiEconomia mondial\ în perioada postbelic\ a evoluat în contextul R\zboiului

Rece [i a fost marcat\ nu doar de curentele de gândire, ci [i de realitateapolitic\. Exist\, a[adar, dou\ modele de dezvoltare, total opuse, iar între aces-tea o mul]ime de variante na]ionale, multe aplicate în statele foste colonii,numite, generic, Lumea a treia sau ]\ri în curs de dezvoltare. Un prim modeleste cel oferit de statele industrializate occidentale, inclusiv SUA, Canada,Australia, la care se adaug\ Japonia [i unele ]\ri din America Latin\. Acesteaau o economie de tip liberal, bazat\ pe capitalul [i proprietatea privat\ [i pe li-bera ini]iativ\. Modelul liberal, capitalist, s-a dovedit, în timp, cu mult mai per-formant: are o productivitate a muncii tot mai mare, bazat\ pe tehnologizare,[i contribuie la cre[terea bun\st\rii [i prosperit\]ii sociale, concretizate printr-unnivel de trai ridicat. Cel de-al doilea model se reg\se[te în statele comuniste,unde economia este centralizat\, planificat\ [i se afl\ sub control politic, fiindbazat\ pe proprietatea de stat sau pe cea cooperatist\ (comun\). Ini]iativa per-sonal\ nu-[i g\se[te loc în acest sistem. Statele cu acest tip de economie suntdezavantajate pe pia]a interna]ional\, dominat\ de dolar, unde sunt obligates\-[i impun\ prezen]a, deoarece, cu excep]ia Uniunii Sovietice [i, într-o oare-care m\sur\, a Chinei, nu dispun de toate materiile prime. Vor înregistra, de alt-fel, o productivitate a muncii sc\zut\, o reducere a exporturilor, o stagnare eco-nomic\ chiar, fenomene care induc deficite în aprovizionare [i un nivel de via]\sc\zut.

Între economiile comuniste, concentrate în centrul [i estul Europei [i în zonedin Asia, exist\ similitudini, dar [i deosebiri locale în ceea ce prive[te pondereapropriet\]ii socialiste, salarizarea, ramurile dezvoltate preferen]ial, volumul

Economistul John Maynard Keynes(1883-1946). Profesor de [tiin]e

economice la Cambridge, consilieral prim-ministrului britanic, a publicatlucr\rile Consecin]ele economice ale

p\cii (1919) [i Teoria general\ a folosiriimâinii de lucru, a dobânzii

[i a banilor (1936).

{omajul în continu\ cre[tere(exemplul Fran]ei)

Anul {omeri înregistra]i

1975 877 000

1981 1 790 000

1995 3 000 000

1997 3 200 000

1998 3 000 000

(dup\ Georges Duby, Istoria Fran]ei)



schimburilor cu lumea liber\. Indiferent de aceste deosebiri, toate economiile detip socialist sunt puternic centralizate. Cuba comunist\ [i chiar unele state arabe(Libia, de exemplu) au adoptat acela[i model.

China este dificil de catalogat, fiind ea îns\[i un model. Calea chinez\, carese sprijin\ pe tradi]ie, neag\, în acela[i timp, tradi]ia. În China s-au dezvoltatindustrii moderne, în cadrul c\rora multe opera]ii se execut\ manual, me[te-[ugurile tradi]ionale sunt încurajate, iar în agricultur\ brigada de produc]iecorespunde satului arhaic, care este proprietarul p\mântului. Statul î[i asum\investi]iile mari, cum ar fi iriga]iile, ameliorarea solului, electrificarea etc.

La mijlocul deceniului opt, dar mai ales în anii 1980, a devenit evident fali-mentul economiei comuniste, care nu putea s\-[i asigure materiile prime [i s\]in\ pasul cu tehnologia industrial\ modern\ pentru a participa, performant, laschimburile interna]ionale. Con[tient de aceste neajunsuri, Mihail Gorbaciovlanseaz\, în 1985, `n URSS, un program de reconstruc]ie economic\ (perestroi-ka), axat pe descentralizare [i deschidere c\tre modelul occidental. Acest pro-gram nu a putut prolifera în celelalte state comuniste, c\ci în 1989 acestea iesde sub tutela sovietic\.

Interven]ia statului în economieEvolu]ia economiei de pia]\, de[i concuren]ial\, a eviden]iat, dup\ cum am

v\zut, necesitatea interven]iei statului în reglarea unor dezechilibre macroeco-nomice. Conform acestei teorii, strategiile economice au modele matematice,aplicabile concuren]ei [i cooper\rii, competi]iei [i în]elegerii. Interven]ia statu-lui în economie, practicat\ ast\zi de toate guvernele, nu se limiteaz\ doar laasigurarea justi]iei sociale [i a unui cadru juridic propice dezvolt\rii sau lafinan]area unor domenii cum ar fi cel al cercet\rii. Statul intervine, concret, îneconomie prin controlul creditelor [i a ratei dobânzilor, dar [i prin acordurileinterna]ionale încheiate, având posibilitatea s\ exercite presiuni asupra guver-nelor str\ine pentru a sus]ine expansiunea economic\ a firmelor private.

~n numeroase ]\ri, statul este chiar patron în urma na]ionaliz\rii unorsectoare fundamentale, de interes general. Interven]ia statului în economiepoate fi [i indirect\, prin sus]inerea activit\]ii unor întreprinderi care primesccomenzi pl\tite din bugetul public sau prin garantarea depozitelor bancare [i aunor credite. Exist\, din partea unor state (cel francez, de pild\), [i ini]iative deplanificare economic\. Acestea nu sunt, totu[i, comparabile cu modul în carestatele comuniste controleaz\, prin intermediul planific\rii, întregul angrenajeconomic.

Criza economic\, provocat\ de cre[terea pre]ului ]i]eiului, dar [i curbaascendent\ a [omajului au demonstrat c\ politica interven]ionist\ a statului numai este eficient\ în restabilirea unor mari dezechilibre. Se poate vorbi, în anii1990, de o reîntoarcere la modelul liberal prin accentuarea privatiz\rii [i elimi-narea unor reglement\ri, de[i r\mân actuale probleme ca aceea a sistemuluide pensii sau asigur\rile sociale. În Europa, se produce o regresie a interven]ieistatului, dar nu o înl\turare a ei, deoarece echilibrul între o economie de pia]\[i politicile monetare ale Uniunii Europene impun un control macroeconomic.Cerin]ele Fondului Monetar Interna]ional la acordarea unor credite sau altetipuri de finan]are impun, de asemenea, implicarea statului.

Cum s-a declan[at marea criz\ econo-mic\ din 1929-1933.Ce caracteristici a avut aceast\ criz\.

Aminti]i-v\!

Exerci]ii1. Cum poate interveni statul în economie?2. G\si]i dou\ motive pentru care se folo-

se[te expresia „statul-providen]\”.3. Organiza]i pe grupe, compara]i modelul

economic liberal cu cel comunist.

„Perestroika este un termen cumulte semnifica]ii. Dar dac\ noi l-amales dintre sinonimele posibile, este uncuvânt-cheie care exprim\ esen]ialul cuun plus de dreptate, atunci noi spunemc\ perestroika este o revolu]ie, o acce-lerare decisiv\ socio-economic\ [i cul-tural\ a societ\]ii care s\-i induc\ trans-form\ri radicale pentru a atinge o starecalitativ\ nou\.”

(Mihail Gorbaciov, Perestroika)

Mihail Gorbaciov, ini]iatorulprogramului perestroika

Capitolul 4


Economia la sfâr[itul secolului al XX-lea

Concuren]\ [i restructurareCriza provocat\ de deciziile OPEC, chiar dac\ a survenit într-un moment de

recesiune, nu a marcat o c\dere economic\, ci doar o încetinire a ritmului dedezvoltare.

Ritmul cre[terii economice a devenit mai lent, dar constant. ~n Europa, ]\riledin vest, de[i aveau un decalaj în dezvoltare, au f\cut front comun în scopul im-plic\rii accentuate pe pia]a mondial\. Pia]a Comun\, apoi Comunitatea Euro-pean\ sprijin\ aceste eforturi. Estul european, unde economia de tip socialistîncepe s\-[i arate fragilitatea, face eforturi uria[e, investind cea mai mare partea produsului intern `n industrializare [i modernizare.

Decalajul dintre Est [i Vest se men]ine îns\, fiind cel mai bine eviden]iat devaloarea produsului na]ional. URSS a fost singurul stat comunist avantajat decre[terea general\ a pre]urilor la materii prime, inclusiv la petrol, precum [i decre[terea înregistrat\ de pre]ul aurului. Dizolvarea CAER (28 iunie 1991) [i eli-minarea rublei transferabile au condus la pr\bu[irea schimburilor [i pie]ei `nEuropa de Est [i Central\, iar dificult\]ile economice ale fostelor state comunistes-au accentuat.

Fran]a, Marea Britanie, ]\rile scandinave [i Germania au luat m\suri derestructurare a industriei lor. Statul francez s-a implicat în elaborarea unor poli-tici de apropiere fa]\ de ]\rile din Est [i chiar de opozi]ie fa]\ de omniprezen]anord-american\ pe continent. Produc]ia industrial\ a crescut totu[i, cu 33% în1997, comparativ cu 1975, dar cre[terea real\, în termeni absolu]i, este infe-rioar\ celei din „anii glorio[i”.

Spre deosebire de Fran]a, Italia cunoa[te în anii 1980 un adev\rat boomindustrial, dep\[ind toate problemele cauzate de anii 1973-1978 [i intrând înrândul liderilor economici. La începutul anilor 1990, industria Italiei produceamai mult decât cea britanic\.

La `nceputul secolului al XXI-lea, Comunitatea European\ este a doua mareputere industrial\, devansând Comunitatea Statelor Independente (fosta URSS)[i Japonia. Pr\bu[irea regimurilor comuniste a deschis oportunit\]i de reunifi-care a continentului prin l\rgirea Uniunii Europene. Candidatelor li s-a cerut s\ating\, în vederea ader\rii, indici de performan]\ economic\, ceea ce înseamn\mari sacrificii pentru aceste ]\ri, dar [i o garan]ie a unei integr\ri reale. În acestscop, statele candidate, precum România sau Bulgaria, ori cele care au aderatau acces la fonduri europene.

„Na]iunile s\race (...) au descoperit c\ eliberarea politic\ nu atrage dup\sine, în mod necesar, eliberarea economic\ [i c\ acestea dou\ sunt inseparabile:f\r\ independen]\ politic\ este imposibil s\ se realizeze independen]a econo-mic\, iar f\r\ putere economic\ independen]a politic\ a unei na]iuni esteincomplet\ [i nesigur\.”

Jan Tinbergen (coord.), Restructurarea ordinii interna]ionale

ac]iune — titlu care materializeaz\ dreptulde]in\torului asupra unei p\r]i din capitalulunei întreprinderi.burs\ — institu]ie [i loc în care se vând [i secump\r\ titluri [i ac]iuni.multina]ionale — firme care au activit\]i [isedii în mai multe ]\ri.na]ionalizare — trecerea în proprietateastatului a unei `ntreprinderi sau a unui sec-tor privat.

Dic]ionar

Noile industrii presupun precizie[i miniaturizare

„Multe na]iuni noi care [i-au cuceritindependen]a politic\ se afl\ într-ositua]ie de dependen]\ economic\.Mult timp s-a considerat c\ solu]ia aces-tei probleme ar fi ajutorul [i asisten]a.Devine îns\ tot mai clar c\, dac\ seurm\re[te ca raporturile dintre na]iu-nile bogate [i cele s\race s\ fie transfor-mate într-o cooperare reciproc avanta-joas\, o nou\ ordine economic\ esteesen]ial\.”

Kurt Waldheim,secretar general ONU,

Discurs din 1975



Concuren]a pentru dominarea pie]ei mondiale a devenit aprig\. Un exem-plu îl constituie pia]a automobilelor, unde Japonia [i SUA au purtat un adev\ratr\zboi în anii 1980, când doi produc\tori, Toyota [i Nissan, au invadat pia]aamerican\, obligând firme ca Ford sau Chrysler s\-[i reduc\ produc]ia cu 20%,respectiv 31%. Industria automobilelor este o industrie-cheie, deoarece antre-neaz\ [i alte ramuri [i are un num\r uria[ de angaja]i (2,2 milioane în Fran]a,5 milioane în Japonia). Ca urmare a acestei concuren]e, exist\, în industria automo-bilului, o tendin]\ de globalizare a produc]iei: fabrici din întreaga lume asigur\piese [i subansambluri. Modelul Ford Escort, de exemplu, se fabric\ în SUA,Marea Britanie [i Germania, dar folose[te [i piese produse în Spania, Brazilia, Italia.

Sectorul ter]iarDenumirea generic\ de sector ter]iar, care individualiza, ini]ial, comer]ul, se

aplic\, ast\zi, sferei economice, extrem de divers\, a serviciilor, a activit\]ilorcare nu particip\ direct la produc]ia de bunuri materiale. Dezvoltareaimpetuoas\ a serviciilor, care tind s\ devin\ un sector distinct, a impus indivi-dualizarea lor atât în cadrul economiilor na]ionale, cât [i în cea mondial\.Sectorul ter]iar î[i are începuturile în segmentele administrative ale întreprinde-rilor, iar r\d\cinile lui se g\sesc în bun\starea social\ [i dezvoltarea consumuluica o consecin]\ a industrializ\rii. Altfel spus, distribuirea electricit\]ii, a gazului,între]inerea automobilului, repararea aparaturii electrocasnice se afl\ la începu-turile sectorului ter]iar. Gestiunea economic\, activit\]ile de burs\ [i serviciilepublice, inclusiv educa]ia, fac parte, de asemenea, din sectorul ter]iar. Gamaactivit\]ilor din acest sector, în permanent\ dezvoltare, este foarte divers\:coafor, avocat sau agent de publicitate la televiziune, `n vânz\ri imobiliare [i ser-vicii hoteliere sau turistice, angajat al unor firme de consultan]\, expert îndiferite alte domenii. ~ntr-o societate în care ritmul schimb\rilor este rapid, pro-ducerea [i distribuirea informa]iei tinde s\ devin\ una dintre activit\]ile vitaleale sectorului ter]iar. Dup\ 1985, s-a f\cut sim]it\ tendin]a deplas\rii ponderiic\tre o economie informa]ional-electronic\, vorbindu-se despre o societatepostindustrial\, în care ramura principal\ este prelucrarea informa]iilor [i nuproducerea de bunuri materiale. Succesul unor firme ca Microsoft sau IntelCorporation, care au dezvoltat microprocesorul, circuitul integrat [i semicon-ductoarele, dovede[te faptul c\ resursa strategic\ nu mai este, neap\rat, capi-talul, ci informa]ia. Dezvoltarea sectorului ter]iar a creat numai în Statele Uniteale Americii 19 milioane de noi locuri de munc\ în perioada 1970-1989. Sevorbe[te de un export de servicii de pe urma c\ruia firmele nord- americane aucâ[tigat, în 1980, 60 de miliarde de dolari. În Fran]a, sectorul ter]iar ocupa, în1946, 34% din popula]ia activ\, pentru ca, în 1981, s\ ocupe 61%, în vremece, în SUA, sectorul ter]iar absoarbe 2/3 din popula]ia activ\. Putem afirma c\SUA au cedat `ntâietatea `n produc]ia manufacturier\ pentru a o avea pe cea`n domeniul serviciilor, mult mai profitabil\.

Întreprinderi gigantOrganizarea [i conducerea marilor întreprinderi au înregistrat, în ultimii ani

ai secolului al XX-lea, schimb\ri majore, în sensul c\ patronul unic, c\ruia îiapar]in deciziile cele mai importante, este tot mai frecvent înlocuit de conduceri

„Domeniul serviciilor este mult maiindependent. Este greu s\ ]ii contultranzac]iilor lor, iar profiturile nu vinneap\rat acas\. Opera]iile din str\in\-tate pot fi foarte u[or mai importantepentru `ntreprindere dec`t pia]a na]io-nal\, iar descifrarea conturilor com-paniei (...) este dificil\ [i, uneori,imposibil\.”

Susan Strange,State [i pie]e

„Spre deosebire de o]el, automobile[i altele, aceast\ industrie a fost întot-deauna o industrie cerebral-intensiv\.”

Robert Noyce, întemeietorul firmeiIntel Corporation

Computere `n anii 1960 (sus)[i ast\zi (jos)

Capitolul 4


colective. Cota]ia la burs\ [i dezvoltarea ac]ionariatului, dar [i cre[terea gradua-l\ a marilor întreprinderi (multe de anvergur\ interna]ional\) au dus la aceast\stare de lucruri. Exist\ [i mari întreprinderi aflate înc\ sub control familial, cumar fi Peugeot [i Michelin în Fran]a. De asemenea, se constat\ o dezvoltare aîntreprinderilor atât prin înfiin]area de filiale în alte state, adesea în apropiereaunor materii prime, cât [i prin acapararea unor segmente de distribu]ie [i ser-vicii pentru produsele lor. Rezultatul sunt gigan]ii industriali, cu uzine pe maimulte continente [i cu afaceri în domeniul distribu]iei, asigur\rilor, imobiliar,mass-media etc. Un exemplu poate fi gigantul nord-american ITT, a c\rui acti-vitate de baz\ îl reprezint\ comunica]iile, dar care posed\ companii de asigurare,restaurante, parc\ri [i chiar uzine chimice. Marii produc\tori de automobile, caGeneral Motors, Mitsubishi, Toyota, au de asemenea benzin\rii, centre comer-ciale, servicii de asigur\ri, de transport, parc\ri [i sta]ii de service, agen]ii turis-tice, fabrici de echipamente electronice. Bugetul anual al unora dintre ace[tigigan]i poate fi egal cu cel al unor state.

Tigrii asiatici [i America Latin\Japonia [i-a redus importul de materii prime cu 0,3% în perioada 1978-

1983, aten]ia fiindu-i îndreptat\ c\tre industriile de vârf, cum ar fi cea a elec-tronicii sau a robo]ilor industriali. Firmele nipone au capacitatea de a pune lapunct tehnologii adaptate gustului marelui public [i de a trece rapid laproduc]ia de mas\. În 1995, produsul intern brut (PIB) al Japoniei o situa ca adoua mare economie a lumii, dup\ SUA.

Economia asiatic\ îns\ nu mai are, la sfâr[itul secolului al XX-lea, doar unpilon. China cunoa[te un ritm înalt de dezvoltare, dovedindu-se capabil\ s\ con-cureze la ele acas\ ]\rile puternic industrializate ale Europei [i chiar StateleUnite ale Americii. Ea se transform\ în mare concurent în industria prelu-cr\toare: textile, electrocasnice, juc\rii, chiar componente electronice, cum ar fimonitoarele. Textilele produse în China au invadat, în jurul anului 2000, pia]amondial\, punând problema unor în]elegeri care s\-i limiteze exporturile.

Se vorbe[te tot mai des de tigrii asiatici (Coreea de Sud, Hong Kong,Singapore, Taiwan etc.), care au cunoscut un avânt economic notabil, sprijinitpe mâna de lucru ieftin\, transfer de tehnologie, capital str\in [i diversificare.India [i-a dezvoltat atât sectoare tradi]ionale, cum ar fi industria textilelor, aiutei, cât [i altele mai moderne, ca acela al producerii computerelor. În AmericaLatin\, ]\ri precum Brazilia sau Mexic au cre[teri economice între 8 [i 8,6% în1981. Elementele-cheie ale acestei dezvolt\ri sunt for]a de munc\ în continu\cre[tere, nivelul sc\zut al salariilor [i al nivelului de trai.

Pia]a european\Na[terea Uniunii Europene se datoreaz\ necesit\]ii colabor\rii economice.

De la coordonarea produc]iei, desfacerii [i pre]urilor în anumite industrii, cumar fi cea a c\rbunelui sau a o]elului, s-a trecut la înfiin]area unei mari pie]e uni-ficate prin Actul unic din 1986, prin suprimarea barierelor vamale [i o politic\economic\ unitar\.

Perioada 1990–2000 are, în reconstruc]ia european\, câteva tr\s\turi distincte.Prima este l\rgirea ei prin aderarea unor noi state membre [i prin candidatura

Ora[ul Hong Konga cunoscut o dezvoltare notabil\

Dependen]a Japoniei fa]\ de materiile primedin import, comparativ cu SUA

Japonia SUAMinereu de fier 98,7% 28,3%Cupru 96,0% 37,4%}i]ei 99,8% 42,3%Gaz natural 90,7% 5,8%Grâu 90,5% exportSoia 25,8% exportBumbac 100% exportPorumb 100% export

(dup\ Costin Murgescu,Japonia în economia mondial\)

Industrializarea Chinei:„Din contr\, China a pariat pe o

dezvoltare pe termen lung, pe o indus-tializare lent\, dar care s\ transforme,în mas\, enormul poten]ial de la ]ar\.Industria, spun conduc\torii Chinei,este un r\zboi prelungit.”

Alain Peyrefitte,Când China se va trezi…

lumea se va cutremura



Exerci]ii1. De ce crede]i c\ sectoarele na]ionalizate în unele state cu economie de pia]\ au

fost cele de transport, electricitate [i gaz?2. ~n ce sector economic a]i prefera s\ lucra]i? Motiva]i-v\ alegerea prin cel pu]in

trei argumente.3. Enumera]i trei cauze ale dezvolt\rii sectorului ter]iar.4. Alc\tui]i un portofoliu intitulat „Tigrii asiatici”.4. Ar\ta]i care sunt cauzele economice care stau la baza cre\rii Uniunii Europene.5. Discuta]i `n grupe de câte 3-4 care sunt principiile noii ordini economice

interna]ionale.

Cine au fost ini]iatorii Uniunii Europene.Care a fost situa]ia Europei la începutulsecolului al XX-lea.

Aminti]i-v\!

Principiul economic st\ la bazaUniunii Europene:

„Al doilea principiu: st\pânireainterdependen]ei economice. Ea cu-noa[te, în Comunitate, trei înf\]i[\ri.Mai întâi, competi]ia care stimuleaz\(...). Apoi cooperarea care înt\re[te (...).În sfâr[it, solidaritatea care apropie.”

Jacques Delors,Interven]ie la

Institutul Regal de Rela]iiInterna]ionale (Londra, 1992)

„Na]iunile lumii reprezint\ mai multdecât o colec]ie de gigan]i [i pitici. Exist\un mare num\r de puteri mijlocii cu oimportan]\ [i o for]\ crescânde, atât înlumea industrial\, cât [i în lumea a treia.”

Jan Tinbergen (coord.),Restructurarea ordinii interna]ionale

Eurotunelul, care leag\ Londra de Parispe sub Canalul Mânecii, a fost inaugurat

`n 1994

]\rilor est-europene, foste comuniste. Acestea din urm\ au optat pentru econo-mia de pia]\, parcurgând o dureroas\ perioad\ de reconstruc]ie, început\ în1989. Statele fondatoare ale Comunit\]ii Europene sus]in eforturile financiareale integr\rii celor din Est.

A doua tr\s\tur\ este tendin]a de creare a unei pie]e europene cu adev\ratunitare prin semnarea, în decembrie 1991, a Tratatului de la Maastricht, careprevedea introducerea monedei europene unice (euro). Aceasta a intrat în cir-cula]ie în 11 ]\ri (mai pu]in Marea Britanie), la 1 ianuarie 2002, înlocuind mone-dele na]ionale [i pia]a de capital. Inten]ia Comunit\]ii Europene este aceea dea se desprinde de sub domina]ia dolarului [i de a crea o pia]\ a muncii [i pro-duc]iei care s\ utilizeze toate energiile continentului prin integrarea treptat\ acelorlalte state. Odat\ cu l\rgirea Comunit\]ii Europene, aceasta nu mai areaceea[i omogenitate economic\.

O nou\ ordine economic\Abordarea dezvolt\rii economiei mondiale are în vedere, de cele mai multe

ori, regiunile [i ]\rile cele mai industrializate. Men]inându-ne pe acest teren,putem observa, în ultimii ani ai secolului al XX-lea, existen]a unei noi ordini eco-nomice, axat\ nu pe bipolaritate, ci pe multipolaritate. Ierarhiile se schimb\foarte des, tot mai multe state doresc s\ intre în clubul select al marilor puteriindustriale. Lumea la `nceputul mileniului al III-lea este îns\ mult mai complex\.Mai întâi, pe acela[i continent exist\ economii cu indici de dezvoltare [i de per-forman]\ diferi]i. Apoi, al\turi de gigan]ii economici, exist\ ]\rile foste coloniicare în]eleg c\ [ansa o reprezint\ eforturile de dezvoltare economic\, dar nuau toate mijloacele pentru a le face. Aceast\ lume este atât de divers\, încât afost numit\, în perioada R\zboiului Rece, Lumea a treia, ar\tând c\ nu f\ceaparte din niciunul dintre cele dou\ modele economice.

S-a spus c\ aceste dou\ lumi sunt separate de o „cortin\ a s\r\ciei” caurmare a redistribuirii inechitabile a resurselor mondiale, ce a determinat acce-sul diferen]iat la binefacerile dezvolt\rii economice.

Construirea unei noi ordini interna]ionale, care s\ fac\ posibil\ o via]\demn\ [i prosper\ pentru to]i oamenii planetei, fundamentat\ pe principiileechit\]ii, solidarit\]ii [i diversit\]ii culturale, este luat\ în discu]ie tot maifrecvent. Faptul necesit\ aplicarea unor strategii de dezvoltare economic\ [isocial\ pentru ]\rile Lumii a treia, nu doar prin ajutor sau sus]inere, ci prindemocratizarea accesului la resurse, la tehnologie [i la educa]ie.

Capitolul 4


„Zona periculoas\ pentru via]a omu-lui s-a mutat de la ]ar\ la ora[ (...) asasi-natele [i înc\ier\rile ating aproape pro-por]iile unui r\zboi civil, amenin]ând s\devin\ cronice; primejdia cea mai marepentru via]a omului o constituie îns\accidentele provocate de vehiculelemecanizate cu mul]i cai-putere, careintr\ în coliziune unele cu celelalte saucu pietonii.”

Arnold Toynbee,Ora[ele în mi[care

Popula]ie [i societate

Repere demografice La `nceputul secolului al XX-lea, popula]ia planetei noastre num\ra aproape

2 miliarde de locuitori, ajungând, în 1990, la 5,3 miliarde. Recent (în februarie2006), popula]ia globului a atins cifra de 6,5 miliarde de locuitori. Putem folositermenul de explozie demografic\, în anumite perioade [i într-un num\r de ]\ri.O astfel de perioad\ a fost cea din anii ce au urmat celui de-Al Doilea R\zboiMondial. În Japonia, de exemplu, rata natalit\]ii s-a situat la 34,5 la mia delocuitori în 1947. Popula]ia ei, care se cifra la 72 milioane de locuitori în 1945,a atins 103 milioane în 1970. Statele totalitare au promovat o politic\ natalist\,încurajând familiile cu mul]i copii. În România comunist\, un decret din 1968interzicea avortul [i obliga femeile s\ nasc\ minimum patru copii. Aloca]ia oferi-t\ pentru fiecare copil reprezenta o sum\ ridicol\, iar concediul de maternitate,pl\tit pe o perioad\ de doar patru luni, nu constituia o m\sur\ stimulatoarereal\.

Ultimul sfert al secolului al XX-lea prezint\, din punct de vedere demografic,câteva aspecte interesante. Mai întâi, este vorba de sc\derea drastic\ a natalit\]iiîn statele puternic industrializate. (Irlanda, unde, de altfel, [i num\rul c\s\toriilora crescut, este o excep]ie.) În schimb, se înregistreaz\ o adev\rat\ explozie ana[terilor în ]\rile asiatice, obligând unele state (China [i chiar India în 1976) s\ia m\suri legislative de limitare a lor. Cre[terea exploziv\ a popula]iei în Lumeaa treia este privit\ cu îngrijorare de ]\rile superindustrializate, care o v\d ca o

Clubul de la Roma — grup de exper]i careanalizeaz\ produc]ia de hran\ [i nivelul dealimenta]ie pe glob.

Dic]ionar

Dup\ r\zboi, a avut loc o adev\rat\explozie a natalit\]ii (baby boom)

Reparti]ia geografic\ [i marile concentr\ri de popula]ie pe Terra

peste 200 loc/km2

50 - 200 loc/km2

1 - 50 loc/km2

sub 1 loc/km2

Asia de Est1,6 mld. loc.

Asia de Sud1,4 mld. loc.

Java120 mil. loc.

Europa650 mil. loc.

Golful Guineii140 mil. loc.

Sud-estulBraziliei100 mil. loc.

Nord-estulAmericii de Nord110 mil. loc.

O c e a n u l A r c t i c

O c e a n u l

I n d i a n

Oc

ea

nu

lA

tl

an

ti

c

Oc

ea

nu

lP

ac

if

ic

Oc

ea

nu

lP

ac

if

ic



amenin]are la adresa prosperit\]ii lor. Un raport al Clubului de la Roma sus]inec\ rata ridicat\ a natalit\]ii în aceste ]\ri se afl\ într-o rela]ie cauzal\ cu s\r\cia,analfabetismul [i subdezvoltarea. În acela[i raport se preciza c\ economia ]\rilorrespective nu poate hr\ni acest spor de popula]ie, deoarece nu sunt capabiles\ finan]eze programe de cre[tere a produc]iei agricole pe m\sura cre[teriidemografice.

S-a spus c\, în vreme ce lumea bogat\ este preocupat\ de calitatea vie]ii,cea s\rac\ se preocup\ de via]a în sine. De altfel, în ]\rile industrializate, s-aînregistrat o cre[tere a speran]ei de via]\, fapt care, corelat cu sc\derea natalit\]ii,a dus la tendin]a de a se transforma piramida vârstelor într-un cilindru. Statistic,dac\, în 1950, cei care aveau peste 65 de ani formau doar 4,9% din totalulpopula]iei, în 2000, ei formau 10%. Reducerea num\rului de tineri are con-secin]e sociale foarte grave. Se resimt atât sistemul de înv\]\mânt, prindispari]ia unui num\r de posturi, cât [i sistemul de pensii. La polul opus se afl\unele ]\ri africane, unde, datorit\ maladiilor, între care SIDA ocup\ un locimportant, num\rul celor de peste 45 de ani a sc\zut dramatic.

Repartizarea popula]iei. Ora[e [i sateReparti]ia popula]iei pe zone geografice, chiar între frontierele aceluia[i

stat, este inegal\. Dac\ Europa este mai compact [i mai bine populat\, Africaare o densitate mai mare în nord [i în sudul extrem. În Statele Unite aleAmericii, zona cea mai populat\ a r\mas cea de la est de Mississippi, în vremece în vest doar California are o densitate mai mare. Condi]iile geografice aleAustraliei au impus, de asemenea, o reparti]ie extrem de inegal\ a popula]iei.

Fenomenul cel mai spectaculos, prezent, deopotriv\, în ]\rile bogate, ca [iîn cele s\race, îl constituie cre[terea popula]iei urbane. Secolul al XX-lea, carea debutat cu o popula]ie majoritar rural\, s-a încheiat cu o popula]ie majoritarurban\. Popula]ia urban\ s-a dublat în ultimii 25 de ani ai acestui secol, în ora[etr\ie[te circa jum\tate din popula]ia globului. În special tinerii nu doresc s\r\mân\ în mediul rural, ceea ce a determinat îmb\trânirea satelor.

Ora[ele ating propor]ii nemaiîntâlnite: 12 milioane de locuitori la Tokyo;11,38 milioane la Buenos Aires (dintr-o popula]ie total\ de 36,6 milioane înArgentina); 10 milioane la Beijing, 9 milioane la Moscova. În permanent\mi[care, ora[ele pierd contactul cu zona rural\ care produce hrana, se împartîn zone reziden]iale, locuite de boga]i, [i periferii, adev\rate ghetouri ales\racilor. Aglomerarea determin\ o mai bun\ vizualizare a contrastelor sociale:cei s\raci observ\ direct opulen]a [i traiul privilegiat al celor boga]i, alimentândtensiunile sociale. Valul de violen]e de la începutul anului 2006 din Fran]a,provocat de p\turile s\race ale emigran]ilor, î[i are r\d\cinile aici.

P\turile s\race se disting prin explozia na[terilor, cartierele insalubre fiind într-opermanent\ expansiune, prin [omaj cronic [i disperare social\ datorat\ lipseioric\rei speran]e.

Consecin]ele concentr\rii masive a popula]iei sunt dintre cele mai grave,solicitând autorit\]ile locale s\ fac\ fa]\ unor probleme cum ar fi asigurarea unorcantit\]i uria[e de ap\ potabil\, aglomerarea traficului, costurile ridicate pentrusalubritate, asisten]a sanitar\, controlul calit\]ii hranei, asigurarea securit\]iilocuitorilor, limitarea polu\rii [i conservarea spa]iilor verzi.

„S\racii beneficiaz\, de la începutulanilor 1960, de ajutoare numeroase [ivariate, cum ar fi medicamente gratu-ite, asisten]\ financiar\ destinat\ s\acopere cheltuielile fundamentale(locuin]\, alimente). Valoarea acestorajutoare difer\ de la un stat la altul.M\surile destinate s\ elimine cauzeles\r\ciei sunt, din contr\, mai rare (edu-ca]ie, formare profesional\, slujbe).Societatea american\ r\mâne profundinegalitar\, diferen]a dintre s\raci [iclasa de mijloc cre[te.”

Régis Benichi,Statele Unite ale Americii

Contrastele urbaniz\rii:zgârie-nori [i cocioabe

Capitolul 4


Societatea contemporan\Marile schimb\ri economice [i evenimentele politice ale secolului al XX-lea

au operat muta]ii [i în cadrul societ\]ii. Secolul a adus [i modele noi de soci-etate, cum ar fi cea comunist\ sau chiar unele prezente în ]\rile Lumii a treia.Economia liberal\, capitalist\ a permis men]inerea valorilor [i claselor sociale.Acestea sunt diferen]iate nu neap\rat prin proprietate, cât prin locul ocupat înangrenajul economic, adic\ nivelul câ[tigurilor [i standardul de via]\. Exist\,comparativ cu primele decenii ale secolului, deosebiri fundamentale în struc-tura social\. Este vorba despre diminuarea drastic\ a ]\r\nimii ca urmare a exo-dului popula]iei rurale c\tre ora[e [i a mecaniz\rii agriculturii. Chiar în sate,doar în zonele izolate putem vorbi despre o ]\r\nime în sensul tradi]ional alcuvântului, deoarece fermierul este, a[a cum am v\zut, un întreprinz\tor.}\r\nimea din statele comuniste î[i p\streaz\ cu greu identitatea cât\ vremes-a urm\rit ruperea leg\turii ei cu p\mântul, înt\rit\, în secolele precedente, nudoar prin valorizarea lui, ci [i prin sentimentul de proprietate. Deoarecemecanizarea nu a fost generalizat\, iar criza petrolului a afectat agriculturacomunist\, cei r\ma[i în sate erau obliga]i s\ munceasc\ aproape gratuit pentrurealizarea planului. În ]\rile industrializate, exodul popula]iei rurale c\tre marilecentre urbane nu a determinat o cre[tere a clasei muncitoare, ci o consolidarea unei clase de mijloc, puternic\, definit\ de un standard de via]\ înalt. Foartenumeroas\, aceasta devine baza societ\]ilor respective [i constituie o for]\ prinexercitarea drepturilor democratice [i prin statutul de principal contribuabil.

Societ\]ile comuniste erau construite în jurul celor dou\ clase de lucr\tori:]\r\nimea [i proletariatul. Speciali[tii alc\tuiesc o categorie distinct\ nu prinnivelul salariz\rii [i standard de via]\, cât prin studii superioare [i func]iileîndeplinite în procesul de produc]ie. Stabili]i în ora[e, unde industrializarea leoferea locuri de munc\, cel mai adesea dup\ parcurgerea unor cicluri deeduca]ie profesional\ în licee tehnologice, cei proveni]i din mediul rural nu s-auintegrat, cu adev\rat, în via]a urban\.

Ideologia comunist\ vorbea despre [tergerea diferen]elor dintre sat [i ora[referindu-se nu la ocupa]ii [i clase sociale, cât la ambi]ia, nerealizat\, de aasigura celor din sate confortul sporit al ora[ului prin aducerea electricit\]ii, aapei curente [i canaliz\rii, a televizorului [i altor aparate electrocasnice. Unelesate, dotate cu câteva blocuri de locuin]e [i magazine, au fost ridicate la rangde ora[e f\r\ avea vreun element de confort urban. Pentru a-i caza pe nou-ve-ni]i, ora[ele au proliferat cu zone întregi de blocuri, lipsite de confort [i, ade-sea, de utilit\]i. Problema urbanit\]ii ca tip de educa]ie [i civiliza]ie nu a intratîn preocuparea guvernan]ilor.

Societatea comunist\ a dat na[tere unei categorii sociale noi, greu dedefinit. Este vorba despre grupul privilegia]ilor (nomenclatura), care, prinfunc]iile lor, aveau acces la o aprovizionare mai bun\, la o locuin]\ într-o zon\central\ sau chiar la o c\l\torie în str\in\tate.

Familia. Locul [i rolul femeiiDup\ ce a fost, timp de secole, stâlpul societ\]ii, în ultimii cincizeci de ani,

familia a pierdut mult din importan]a ei [i a suferit transform\ri profunde. Nu

„La polul opus mariajului tradi-]ional, inegalitar [i ierarhic, se substitu-ie primatul con[tiin]ei personale,alegerea de a se c\s\tori sau nu, de ase c\s\tori sau de a tr\i în concubinaj,expresie a egalit\]ii [i libert\]ii caredefine[te tot mai mult raporturile din-tre cele dou\ sexe, f\r\ s\ dispar\dorin]a de a conjuga eu cu noi.”

Georges Duby, Istoria Fran]ei

Scriitoarea Simone de Beauvoir,autoarea c\r]ii Al doilea sex, a anticipat

emanciparea femeii.

~ntemeierea unei familii



este vorba doar de sc\derea num\rului de c\s\torii [i de cre[terea celor careconvie]uiesc liberi, de o cot\ foarte înalt\ a divor]urilor, ci de mentalit\]i [i per-cep]ii cu totul noi. Criza prin care trece familia tradi]ional\, în ciuda eforturilorf\cute de institu]iile religioase, este o consecin]\ a cre[terii dezumaniz\rii vie]iiîn cadrul societ\]ii postindustriale. Se consider\ c\ familia este marcat\ de liber-tatea sexual\, cea a femeilor, egalitatea acestora cu b\rba]ii în societate, dar,mai ales, în cuplu, precum [i de dreptul femeilor de a hot\rî când [i câ]i copiis\ aib\, gra]ie pilulelor anticoncep]ionale. Libertatea sexual\ (chiar libertinajul)[i marea permisivitate social\ nu privesc doar statutul femeii în cuplu. S-a pro-dus o recunoa[tere a homosexualit\]ii, în pofida faptului c\ a fost [i este con-damnat\ vehement atât de Biserica catolic\, cât [i de cea ortodox\. În aceast\problem\, lucrurile au evoluat pân\ la acceptarea c\s\toriei cuplurilor de homo-sexuali (în 1997 în Fran]a, recent în Marea Britanie etc.), chiar a dreptului acesto-ra de a adopta copii. În 1998, în Fran]a, a avut loc o ampl\ dezbatere privinddreptul de a fi considerate un cuplu toate persoanele care au „un proiect devia]\ comun\”. Divor]ul foarte frecvent a erodat familia contemporan\, con-tribuind la faptul c\ mul]i copii cresc, ast\zi, cu un singur p\rinte (familie uni-parental\), dar [i la existen]a copiilor din mai multe c\s\torii în aceea[i familie.

Statutul femeii în familie [i în societate a suferit modific\ri importante înacest secol. În anii de dup\ Al Doilea R\zboi Mondial, cele mai multe ]\ri auacordat femeilor dreptul la vot. Egalitatea femeilor cu b\rba]ii, dreptul la vot [ilibertatea de a hot\rî ele însele au fost privite ca fire[ti în majoritatea socie-t\]ilor europene [i americane, dar au provocat un adev\rat cutremur în Japoniaanilor 1945–1946. Salariile lor sunt, prin lege, egale cu ale b\rba]ilor [i au drep-turi speciale, cum ar fi cel la concediu de maternitate pl\tit. Cu aceste legi nus-au rezolvat în totalitate problemele, deoarece studiile statistice relev\ faptulc\ cele mai multe femei lucreaz\ în companii mici, cel mai adesea pe posturide execu]ie, iar în marile companii nu sunt promovate la fel de rapid ca b\rba]ii.

Unele au f\cut totu[i carier\ politic\, ocupând func]ii importante, chiar deprim-ministru, în ]\rile lor (Margaret Thatcher în Marea Britanie, Indira Gandhiîn India, Golda Meir în Israel, Angela Merkel, recent, în Germania). Femeileocup\ [i locuri de munc\ tradi]ional masculine în fabrici, uzine, pe [antiere. Înanul 1970, femeile ocupau 35% din locurile de munc\ din Fran]a, 50% înJaponia [i 53% în URSS. Dac\ în URSS, în 1965, doar 6 din 10 femei apte aveauun loc de munc\, în 1970 procentul era de 8 din 10. Ele ocupau 7 din 10 pos-turi în educa]ie [i s\n\tate. Cu toate progresele, s-a putut observa c\ femeilenu au [anse egale cu b\rba]ii când este vorba de promovare [i ocup\ locuri demunc\ preponderent în domeniul comer]ului, educa]iei, al altor servicii publice[i în firme mici.

Via]a privat\ [i via]a public\Societatea industrial\ se distinge [i prin încrederea oamenilor c\ tr\iesc mai

bine. Putem afirma c\ în cadrul ei s-a produs o egalizare în ceea ce prive[teaccesul la bunurile de larg consum [i la utilit\]ile care fac via]a comod\ (elec-tricitate, ap\ potabil\, salubritate, telefonie, televiziune prin cablu, salubritate).Reducerea s\pt\mânii de lucru [i garantarea drepturilor angaja]ilor prin legiclare au determinat accentuarea liniei de demarca]ie dintre via]a public\ [i cea

~n Tunisia independent\, femeile voteaz\pentru prima dat\ (1959).

„Exist\ din ce `n ce mai pu]in posi-bilitatea de a te baza pe o ac]iunecolectiv\, spre a-]i rezolva problemele.(...) Tr\im de acum `nainte `ntr-o soci-etate care face s\ apese asupra indi-vidului singur dublul imperativ al uneiperpetue amelior\ri [i al unei perma-nente stime de sine, care sunt resorturiatât ale vie]ii personale, cât [i ale ac]iu-nii profesionale.”

J.-P. Fitoussi, Pierre Rosanvallon,Noua epoc\ a inegalit\]ilor

Indira Gandhi, o prezen]\ activ\ `n via]apublic\, al\turi de Richard Nixon (1971)

privat\. Odat\ încheiat\ s\pt\mâna de lucru, fiecare se retrage în cadrul intimfamilial, unde se dedic\ ocupa]iilor casnice, î[i întâlne[te prietenii sau orga-nizeaz\ scurte c\l\torii. Mobilitatea for]ei de munc\ a dus la ruperea leg\turilorpermanente dintre familia mic\ (so]i [i copii) [i cea mare, care cuprindea maimulte genera]ii. Familia tradi]ional\, l\rgit\, cu bunici, unchi, m\tu[i, se întâl-ne[te în pu]ine societ\]i occidentale. Aceasta se men]ine în zona mediteranea-n\, în Italia în primul rând. Cei boga]i î[i ap\r\ via]a privat\ de ochii indiscre]iai presei, frecventând cluburi exclusiviste sau cercuri restrânse. La rândul ei,presa nu mai face de mult distinc]ie între public [i privat.

În ]\rile comuniste distinc]ia dintre privat [i public nu a fost atât de clar\,datorit\ interven]iei brutale a statului, prin institu]iile lui, în via]a individului. Laaceasta contribuie [i ansamblurile de locuin]e comune (la bloc), unde este difi-cil s\ te bucuri de via]\ privat\.

Ideologia marxist\ punea accent pe educa]ia civic\, dar nu în sensul ei clasic,consacrat de societatea Romei antice, ci în sensul ata[amentului fa]\ de soci-etatea comunist\. Bunul cet\]ean nu trebuia s\ fie doar muncitor, familist [i patri-ot, el trebuia s\ participe la marile manifesta]ii [i adun\ri organizate de comuni[ti.Trebuia s\ participe la activit\]ile prilejuite de s\rb\torile oficiale, cel mai adeseasingurele zile libere. Regimul comunist î[i supraveghea cet\]enii chiar [i în cadrulintim al familiei, hot\rând prin legi cum s\ se hr\neasc\, când [i câ]i copii s\ aib\.

Capitolul 4


Reducerea s\pt\mânii de lucru a f\cut ca oamenii s\-[i petreac\ timpul liber`n sta]iunile turistice, la mare sau la munte.

Care era statutul femeii în secolul alXIX-lea. Compara]i cu situa]ia de ast\zi.Ce femei care au f\cut carier\ politic\,altele decât cele men]ionate în lec]ie,cunoa[te]i.

Aminti]i-v\! Exerci]ii1. De ce crede]i c\ ]\rile superindustrializate v\d `n explozia demografic\ din cele s\-

race o amenin]are la adresa prosperit\]ii lor? Argumenta]i.2. Comenta]i aser]iunea conform c\reia calitatea vie]ii constituie o preocupare pen-

tru ]\rile bogate, pe când cele s\race sunt preocupate de via]a în sine.

„Pu]ini oameni pot conta pe ajuto-rul vecinilor la ora actual\: industriali-zarea [i caracterul impersonal al vie]iiurbane au distrus aproape în totalitaterela]iile de vecin\tate.”

N.A. Smith, Statul-providen]\

„Element important al crizei civili-za]iei democratice, sfera privat\ devinea[adar un loc de conflict f\r\ dreptate.Ie[irea dintr-un conflict conjugal nu maieste previzibil\. Pensiile alimentare preamici sau nepl\tite, autoritatea p\rin-teasc\ redistribuit\ brutal, problemelecomplexe de locuin]\ sunt tot atâteaaspecte tran[ate f\r\ încetare dejudec\tori totu[i lipsi]i de putere [i carele impun indivizilor incertitudini uria[e.”

J.-P. Fitoussi, P. Rosanvallon,Noua epoc\ a inegalit\]ilor



Ocupa]ii [i statute profesionale

Industrializarea [i cre[terea popula]iei urbane nu au însemnat, neap\rat, oexplozie a clasei muncitoare, cum s-a întâmplat pe parcursul primei revolu]iiindustriale. S-a accentuat, dup\ cum am v\zut, consolidarea clasei de mijloc,care ocup\, în societ\]ile superindustrializate, locul central, fiind numeroas\ [iputernic\. Dezvoltarea sectorului ter]iar a contribuit nu doar la aceast\ conso-lidare, ci [i la apari]ia unor profesii noi, în vreme ce altele, din agricultur\ saudin domeniul me[te[ugurilor tradi]ionale, sunt pe cale de dispari]ie. Excep]iefac unele state asiatice, precum China, India, Indonezia, unde procentul celorcare lucreaz\ în agricultur\ este foarte ridicat, iar meseriile tradi]ionale au pro-fitat de deschiderea c\tre pia]a mondial\ [i de dezvoltarea turismului.

În multe state europene, me[te[ugurile tradi]ionale fac subiectul unor pro-grame speciale ale guvernelor, pentru p\strarea lor.

Cre[terea gradului de preg\tire profesional\Cerin]ele de pe pia]a muncii, indicii de performan]\ [i eficien]\, dar, mai

ales, competi]ia pentru posturile bine pl\tite [i conceptul modern despre carier\au determinat o cre[tere a gradului de preg\tire profesional\ [i a specializ\rii.Cei mai mul]i speciali[ti sunt în noile domenii: producerea energiei, utilizareainteligen]ei artificiale, explorarea spa]iului, telecomunica]iile [i unele domeniiale transporturilor. Numai domeniul informaticii ocupa, în Statele Unite aleAmericii, în 1981, 16,5% din for]a de munc\.

Au ap\rut profesii noi, cum ar fi analist, informatician, consilier, asistentsocial, psiholog, nutri]ionist. Cele mai multe sunt din sectorul ter]iar [i auap\rut pe pia]a muncii odat\ cu dezvoltarea acestuia. SUA au unul dintre celemai dezvoltate sectoare ter]iare: se estimeaz\ c\ 70% din profesii utilizeaz\ cuprec\dere informa]ia, inclusiv cele din înv\]\mânt, s\n\tate, administra]ie,burs\, asigur\ri. O statistic\ din 1979 a dezv\luit c\, în fapt, ocupa]ia nr. 1 eracea de func]ionar, urmat\ de cea de muncitor [i abia dup\ aceasta de fermier.Gulerele albe le dep\[esc numeric pe cele albastre [i tind s\ creasc\ de la an laan. Situa]ia este identic\ în toate statele industrializate, dar [i în cele în curs dedezvoltare.

Necesitatea unei preg\tiri superioare se resimte [i în sectoarele de execu]iedatorit\ gradului înalt de tehnologizare, ciclul înv\]\mântului obligatoriu [i celde preg\tire profesional\ nu mai sunt suficiente pentru a lucra cu robo]ii indus-triali sau cu ma[ini performante. Salariile au crescut continuu, iar costurile vie]iinu au acela[i ritm de cre[tere: sunt astfel posibile acumul\ri menite s\ permit\o retragere timpurie din activitate. Concomitent, se înregistreaz\ o diminuare aprogramului s\pt\mânal de lucru.

Drepturile salaria]ilor, ca [i obliga]iile angajatorilor în domeniul protec]ieimuncii sunt stabilite prin legi na]ionale, care impun [i informarea angaja]ilor cuprivire la riscurile locului de munc\.

Sc\derea programului s\pt\mânal de lucru a creat timp liber dedicat fami-liei, dar [i distrac]iilor sau excursiilor, lecturii sau practic\rii sportului. Mass-me-dia sugereaz\, abil, [i alte preocup\ri extraprofesionale menite s\ socializezeindivizii preocupa]i de carier\.

gulere albe — denumire generic\ pentrucategoriile de angaja]i care nu execut\opera]ii manuale.gulere albastre — denumire pentru acelecategorii de angaja]i ale c\ror obliga]ii im-plic\ sarcini manuale, motiv pentru caretrebuie s\ poarte salopete de lucru, careaveau, de regul\, culoarea albastr\.zon\ reziden]ial\ — parte a unui ora[ încare se afl\ multe construc]ii destinatelocuin]elor.

Dic]ionar

Marile mi[c\ri sindicale au impuscre[terea salariilor [i reducerea

s\pt\mânii de lucru.

„Americanii, de bun\ seam\, au osupraproduc]ie pe care au supraspecu-lat-o. {i-au ridicat atât de mult cerin]elede trai, încât au ajuns s\-[i ipotechezeviitorul, sistemul de pl\]i în rate [i a[amai departe.”

John Galsworthy, Sfâr[it de capitol

Capitolul 4


Migra]ii în lumea contemporan\În secolul al XX-lea, sensul migra]iei s-a modificat, Europa devenind, din

surs\ de emigran]i, destina]ie pentru imigran]i. În acela[i timp, s-a produs ozonare a emigra]iei, dar [i a mobilit\]ii for]ei de munc\ din interiorul statelor.Masiva migra]ie a for]ei de munc\ din zona rural\ în cea urban\ nu este o ca-racteristic\ doar a ]\rilor industrializate: aceasta tinde s\ devin\ un fenomengeneral. Explica]iile sunt multiple, cele mai multe ]in de dezvoltarea economic\,cu accent pe industrie [i servicii, de confortul posibil în marile ora[e etc. Pre]ulpl\tit, la nivelul individului, este ruperea de tradi]ie [i adesea de propria familie,însingurarea, o anume vulnerabilitate ce decurge din dependen]a accentuat\de locul de munc\, o în\sprire a rela]iilor cu ceilal]i ca rezultat al concuren]eipentru posturile bine pl\tite.

Ceea ce genereaz\ îngrijorare [i preocupare pentru guvernele ]\rilor dez-voltate este îns\ emigra]ia dinspre ]\rile defavorizate c\tre cele bogate. Exist\,mai întâi, o emigra]ie legal\, care înregistreaz\ cote tot mai ridicate la capitolulcerere [i tot mai sc\zute la cel al ofertei, ]\rile care primesc imigran]i în condi]iilegale fiind tot mai pu]ine. Ne referim la emigra]ia care precede acordareacet\]eniei. Canada [i Noua Zeeland\ se num\r\ printre aceste ]\ri. Cele maimulte state dezvoltate prefer\ o emigra]ie temporar\, acordând doar permisede munc\ la solicitarea unor mari companii.

Emigra]ia legal\ are ca ]int\ fie sectorul de vârf al muncii supercalificate, fiecel al muncilor umile, refuzate de cet\]enii ]\rii de destina]ie. În primul caz, oproblem\ este compatibilitatea sistemelor de înv\]\mânt [i recunoa[tereadiplomelor. Aceasta este stringent\ în Uniunea European\, unde mobilitateafor]ei de munc\ este liber\. Statistici incomplete arat\ c\, într-un singur an, înspa]iul Uniunii Europene s-au folosit peste 12 milioane de imigran]i, dintre caremai mult de jum\tate proveneau din ]\rile est-europene.

Fenomenul cel mai îngrijor\tor, care pare imposibil de controlat, este cel alemigra]iei ilegale, deoarece ea înseamn\, înainte de toate, munc\ la negru,trafic de persoane [i chiar o form\ modern\ a sclaviei, în care omul, devenitcaptiv al unui sistem bine pus la punct, este legat de re]eaua care îl exploateaz\prin lan]urile nev\zute ale unor datorii ocazionate de transport, g\sirea loculuide munc\, subzisten]a familiei etc. America Latin\, Mexicul, în primul rând,este principala surs\ a for]ei de munc\ la negru din SUA, a[a cum Europa deEst, dar [i nordul Africii alimenteaz\ statele din Uniunea European\. China este[i ea o important\ surs\ a emigra]iei ilegale în SUA [i în Europa Occidental\.Exist\ o tendin]\ de limitare a emigra]iei prin repatrierea imigran]ilor. Germaniaare aceast\ politic\ fa]\ de imigran]ii din Turcia, c\rora le-a oferit anumitefacilit\]i înaintea reunific\rii din 1989, iar recent Marea Britanie ofer\ compen-sa]ii celor care accept\, de bun\ voie, repatrierea.

Mirajul unor câ[tiguri mari, în m\sur\ s\ scoat\ familiile r\mase acas\ dinmizerie, imposibilitatea de a g\si un loc de munc\ în ]\rile de origine [i chiaranumite tr\s\turi ale genera]iei de la `nceputul mileniului al III-lea, care este cumult mai agitat\ [i mai mobil\, pun în mi[care persoanele gata s\ cread\ oriceli se promite. S-au dezvoltat adev\rate re]ele de trafican]i, cu activit\]i pe pia]amuncii la negru, dar mai ales a prostitu]iei. Europa de Est, ca [i unele ]\ri s\raceale Americii Latine (Columbia, de exemplu) au devenit surse de femei traficate,

Cum s-au constituit Statele Unite aleAmericii [i ce rol au avut emigran]ii eu-ropeni.Ce ocupa]ii au ap\rut ca urmare aprimei revolu]ii industriale.

Aminti]i-v\!

Propor]iile emigra]iei ilegale sunt din ce`n ce mai `ngrijor\toare pentru ]\rile de

destina]ie. Vas cu emigran]i albaneziescortat de paza de coast\ `n Italia.

subzisten]\ — ceea ce serve[te la asigu-rarea existen]ei materiale.traficant — persoan\ care face comer] ilicit.

Dic]ionar

„Navetistul urban munce[te într-unloc, doarme într-altul [i face navetaîntre cele dou\ locuri (...) Atât timp câtmijlocul de transport al navetistuluiurban era trenul suburban, traficul eraînc\ suportabil. C\ile ferate au meritulde a folosi un minimum de spa]iu pen-tru transportul unui maximum de per-soane sau de bunuri [i ele nu invadeaz\str\zile ora[ului. Re]eaua intern\ de c\iferate a unui ora[, acolo unde exist\ oadev\rat\ re]ea, se afl\ în subteran.”

Arnold Toynbee, Ora[ele în mi[care



Exerci]ii1. Care sunt ]\rile preferate de românii

emigran]i?2. În ce m\sur\ publicitatea te determin\

s\ cumperi sau nu un produs? Pe grupe,discuta]i pe marginea acestei `ntreb\ri,aducând argumente pro [i contra.

vândute ca obiectele între re]ele de proxene]i. Activit\]ile de acest fel suntfavorizate [i de faptul c\ multe ]\ri de destina]ie nu au o legisla]ie care s\ pro-tejeze victimele [i s\ condamne proxene]ii. Una dintre acestea este Japonia,unde multe femei din America Latin\, Europa [i din alte ]\ri asiatice sunt for]atelucreze în strad\. Statele Unite ale Americii au adoptat în anul 2000 o nou\lege, care ofer\ imunitate victimelor ce reclam\ traficul de persoane.

Societatea de consumProduc]ia industrial\ este destinat\ consumului, care a fost încurajat pe

m\sura dezvolt\rii economice în conformitate cu sloganul: „Produci mult, con-sumi mult!”. }\rile care au ocupat primele locuri în ierarhia industrial\ s-auputut baza, în primul rând, pe o pia]\ intern\ larg\. Absorbirea de c\tre pia]\a produc]iei aflate în permanent\ dezvoltare este corelat\, firesc, [i cu cre[tereaveniturilor celei mai mari p\r]i a societ\]ii. Ne referim la clasa de mijloc, dar [ila muncitori, care au ob]inut, datorit\ [i mi[c\rii sindicale, salarii tot mai mari.Banii astfel ob]inu]i nu sunt capitaliza]i, ci folosi]i pentru achizi]ionarea televi-zoarelor, a aparatelor electrocasnice, a hainelor elegante, a unui automobil etc.Indicele cel mai bun al acestei atitudini este cre[terea consumului casnic deenergie. Concediile pl\tite, petrecerea scurtelor vacan]e de la sfâr[ituls\pt\mânii absorb [i ele o parte a banilor câ[tiga]i.

Consumul este stimulat prin publicitate, care multiplic\, de multe ori în modartificial, cerin]ele. Aceasta nu are doar o func]ie economic\, aceea de a stimu-la consumul, ci [i una cultural\, deoarece creeaz\ modele, implementeaz\ unanume mod de via]\ [i stimuleaz\ imagina]ia. Publicitatea folose[te mai pu]inpresa scris\ [i din ce în ce mai mult televiziunea, care invadeaz\ c\minul,p\trunde în fiecare cas\. S-a spus c\ automobilul reprezint\ expresia cea maisemnificativ\ a societ\]ii de consum, deoarece a devenit un scop în sine.

Cump\rarea unui automobil nou devine o necesitate datorit\ schimb\rilortehnice extrem de rapide, dezvoltându-se o pia]\ secundar\ accesibil\ celor cuvenituri mici. Acest etalon al societ\]ii de consum duce la dezvoltarea uneiinfrastructuri: autostr\zi, [osele, parc\ri supraaglomerate, moteluri [i comer]de-a lungul marilor artere. Consumul nu este stimulat doar de publicitate, ci [ide sistemul de cump\rare în rate, de dobânzile bancare mici, perioadele dereduceri, acordarea unui bonus.

S\rb\torile tradi]ionale, cum ar fi Cr\ciunul, au rol important, deoareceprintr-o publicitate abil\ sunt stimulate, în aceste ocazii, vânz\rile. Ia na[tere ofurie a cump\r\turilor; oamenii le fac nu pentru c\ ar avea nevoie de ceva, cidoar de pl\cerea de a parcurge magazinele uria[e, luminate [i decorate luxuri-ant, [i de a fi integra]i în grupurile înc\rcate de pachete. A merge lacump\r\turi, a cheltui bani a devenit, pentru anumite categorii, o ocupa]ie însine.

În unele societ\]i, ca aceea nord-american\, de exemplu, mentalitatea con-sumist\ a atins [i domeniul locuin]elor. Cel mai adesea, un anumit standard desalarizare este concretizat [i prin achizi]ionarea unei locuin]e care s\-i cores-pund\. Un cuplu î[i schimb\ astfel locuin]a de câteva ori în via]\. Sociologiiopineaz\ c\ aceast\ atitudine de dezr\d\cinare periodic\ nu este benefic\ pen-tru individ, [i a[a înstr\inat.

„Pe lâng\ atitudini rezervate sauchiar critice, exist\ opinii care consider\c\ o cultur\ a consumului, din carepublicitatea face parte integrant\, maidegrab\ elibereaz\ decât oprim\, ba,mai mult, ofer\ individului ocazia dea-[i urma, `n mod natural, interesele.Avem, a[adar, un motiv de bucurie [iunul de `ngrijorare: `n libertatea de aalege trebuie s\ vedem esen]a faptuluide a fi om.”

Dorin Popa, Mass-media ast\zi

Supermarket Lady (sculptur\hiperrealist\ realizat\

de Duane Hanson, 1970)


STUDIU DE CAZ

Economie rural\ – economie urban\în România

Economia româneasc\ `n perioada interbelic\România a p\[it în secolul al XX-lea ca o ]ar\ „eminamente agrar\”. În perioada

interbelic\, România dispune de o baz\ (bog\]ii naturale, for]\ de munc\) pentruo dezvoltare economic\ accelerat\. Valorificarea acestor resurse era condi]ionat\îns\ de mai mul]i factori: climatul politic intern [i zonal, atragerea capitalului str\in[i consolidarea celui autohton [i, nu în ultimul rând, evolu]ia economiei mondiale.Mai era necesar\ integrarea real\ a noilor provincii. Numai a[a se putea crea oeconomie unitar\ care s\ canalizeze eforturile de reconstruc]ie ale na]iunii româneîn plin\tatea ei. Dificult\]ile pe linia refacerii economice erau accentuate de inexis-ten]a unei industrii constructoare de ma[ini. Conform Buletinului statistic alRomâniei pe anul 1921, 41% din num\rul de întreprinderi [i 50% din capitalulinvestit în industrie se aflau în vechiul regat, iar `n Transilvania 37%, respectiv 29%.Se remarc\ o reparti]ie inegal\, pe provincii, a capacit\]ilor industriale, în vremece, în agricultur\, datorit\ reformei agrare din 1921, s-a consolidat pretutindeniproprietatea mic\ [i mijlocie.

Dezbaterea de idei în problemadezvolt\rii economice

Motivele de mai sus au determinat în societatea româneasc\ interbelic\ olarg\ dezbatere privind c\ile [i direc]iile de urmat în dezvoltarea economic\. Celmai adesea, opiniile au avut strânse leg\turi cu partidele politice care au ela-borat teorii economice ce se reg\sesc în programele de guvernare. Faptul sub-liniaz\ preocuparea pentru o economie s\n\toas\, dar [i realitatea c\ oguvernare de succes se m\sura prin rezultatele în acest domeniu, menite s\sporeasc\ prosperitatea ]\rii [i bun\starea locuitorilor ei. Între aceste opinii sedistinge cea a Partidului Na]ional Liberal, adept al teoriei „prin noi în[ine”, ceavea în vedere consolidarea capitalului autohton [i industrializarea de caredepindea independen]a economic\ a ]\rii. Practic, se dorea diminuarea depen-den]ei României de ]\rile industrializate [i schimbarea raportului intern dintreponderea economiei rurale [i urbane. Sus]in\torii acestui curent, între care{tefan Zeletin [i Mihail Manoilescu, aveau în vedere [i accentuarea interven]ieistatului în economie, motiv pentru care teoriile lor se numesc neoliberale.

Reprezentan]ii curentului ]\r\nist, Virgil N. Madgearu, N.C. Angelescu [.a.,vedeau dezvoltarea economic\ a României diferit\ de cea a Occidentului indus-trializat, fiind adep]ii men]inerii specificului agrar, a preponderen]ei uneieconomii rurale, nu neap\rat tradi]ionale, dar cu sus]inerea ei de c\tre indus-tria autohton\, care trebuia s\ se dezvolte având în vedere aceast\ destina]ie.

Refacere [i dezvoltareRefacerea economiei române[ti a fost dificil\ [i mai lent\ decât a altor ]\ri,

încheindu-se abia în anul 1924. Perioada de refacere a fost urmat\ de una de

}\ran din perioada interbelic\ (`ntr-o benzin\rie din Bucure[ti)

Structura popula]iei României larecens\mântul din 1930

Popula]ia total\

rural\ urban\

79,9% 20,1%

Popula]ia activ\

în mediul rural `n mediul urban

82,7% 17,3%

(dup\ Enciclopedia României,vol. III, 1939)


STUDIU DE CAZavânt, în care, datorit\ politicii coerente a Partidului Na]ional Liberal, aflat laguvernare pân\ în 1928, industrializarea [i urbanizarea au f\cut progrese. Pelâng\ ramurile tradi]ionale, cum ar fi industria alimentar\, cea a textilelor, acherestelei, a hârtiei, un aport important revine industriei metalurgice [i siderur-gice din Transilvania [i Banat, mineritului [i, mai ales, industriei petrolului. Legeaminelor din 1924 stabile[te controlul statului asupra bog\]iilor miniere ale sub-solului. Industria petrolului, ca [i cea forestier\ constituie puncte de atrac]iepentru capitalul str\in. România r\mâne o ]ar\ exportatoare de produsepetroliere în Marea Britanie, Italia, Fran]a, Turcia, Germania [i un furnizor decherestea pentru alte state. În 1930, industria româneasc\ asigur\ peste 78%din necesarul intern de produse. La nivelul întregii ]\ri, popula]ia urban\, carereprezenta 20% în 1930, cunoa[te o cre[tere cu 14% pân\ în 1939.

Toate acestea nu au schimbat structura economic\ de baz\ în sensul pre-ponderen]ei economiei urbane în defavoarea celei rurale. Agricultura r\mâneprincipalul furnizor al exportului, de[i este marcat\ de fragmentarea excesiv\ apropriet\]ii, lipsa capitalului [i a unui sistem de creditare, mecanizarea aproapeinexistent\. Pe mo[iile salvate de la marea expropriere din 1921 se aplic\metode de exploatare moderne [i apar ma[inile agricole. Se practica, pe scar\larg\, arenda, dar lipsea munca salariat\.

Dezvoltarea promi]\toare a economiei române[ti este oprit\ de marea criz\din 1929–1933, care a eviden]iat fragilitatea industriei [i capitalului autohton,precum [i dependen]a de evolu]iile mondiale.

Economia în perioada comunist\ [i postcomunist\Dup\ preluarea puterii, comuni[tii au ac]ionat rapid pentru „transformarea

socialist\ agriculturii”. Mai întâi, au fost expropria]i cei care r\m\seser\, dup\1921, cu propriet\]i mai mari; p\mânturile lor au format gospod\riile de stat.Înl\turarea ]\ranilor înst\ri]i, gospodari de frunte [i exemple în satele lor, ca [icotele obligatorii, interdic]ia de a folosi munca salariat\ au dat o grea lovitur\economiei rurale. Dup\ un deceniu de colectivizare for]at\, care a f\cut mii devictime prin arest\rile [i mut\rile for]ate operate de securitate, s-a schimbat fun-damental statutul propriet\]ii în agricultur\, astfel c\, în 1962 (anul încheieriicolectiviz\rii), 60% din suprafa]a agricol\ era în proprietate colectiv\ (CAP-uri),30% `n proprietate de stat [i doar 10% în proprietate individual\. Concentrareapropriet\]ii a f\cut posibile modernizarea [i cre[terea produc]iei pân\ în anii1980, dar interesul sc\zut al celor care munceau în acest sector a determinato slab\ productivitate a muncii. Rezultate dezastruoase a avut politica luiCeau[escu de sistematizare a satelor, care a dat o lovitur\ societ\]ii tradi]ionalerurale [i a adus România în aten]ia opiniei publice interna]ionale. Dup\ 1989,s-a trecut la o restaurare par]ial\ a propriet\]ii particulare în agricultur\, care,în lipsa fondurilor, a devenit mai curând tradi]ional\ decât modern\.

Na]ionalizarea capacit\]ilor industriale prin legea din 11 iunie 1948 a trans-format statul comunist în proprietar unic [i a deschis posibilitatea aplic\rii pla-nurilor economice anuale [i cincinale [i a centraliz\rii economiei. Conform aces-tor planuri, s-a urm\rit dezvoltarea industriei grele, mare consumatoare deenergie. Industrializarea rapid\ a dus la o urbanizare for]at\.

Cartier de blocuri construit`n perioada comunist\

Exerci]ii1. ~n ce m\sur\ z\c\mintele de petrol au

determinat un interes sporit al Germa-niei pentru România?

2. Organiza]i pe grupe, realiza]i o ierarhi-zare a sectoarelor de mai jos `n sensulpriorit\]ii lor pentru evolu]ia economieiromâne[ti:a) industrie;b) agricultur\;c) sector ter]iar.

„Democra]ia nu este de esen]\ pururban\ [i industrial\; ea trebuie chiar s\aib\ la baza ei marea majoritate a popula]iei, pe cea rural\. (...) Peste tot,elementul ]\r\nesc sau, cum i se zice înunele ]\ri, fermier este mai sincer, estemai senin, mai cump\tat, de[i maipu]in instruit decât acela de la ora[.Concep]ia lui de via]\, concep]ia lui demunc\ este mai real\.”

Carol al II-lea, În Zodia Satanei

IV. Alc\tui]i planul unei dezbateri pe tema: Dezvoltareeconomic\ [i bun\stare, având în vedere ideile cuprinse încapitolul 4 al manualului.

II. Citi]i cu aten]ie textul de mai jos: „Am observat întâi c\ este o hart\ româneasc\. (...)

Ochii mei c\utau t\ietura de la grani]a de vest pe care cuto]ii o a[teptam. Mi-am dat seama îns\ c\ este altceva. Amurm\rit cu ochii grani]a care pornea de la Oradea c\trer\s\rit, alunecând sub linia ferat\, [i am în]eles c\ cuprindea[i Clujul (...) Am început s\ nu mai v\d. Când mi-am datseama c\ grani]a coboar\ în jos ca s\ cuprind\ secuimea,am mai avut, în disperarea mea, un singur gând: Bra[ovul!O mic\ u[urare: Bra[ovul r\mânea la noi. Când am privit întoat\ groz\via împ\r]irea Transilvaniei, am în]eles c\ puterilecare îmi erau sl\bite m\ p\r\sesc cu totul” (Mihail Manoi-lescu, Memorii).

Având în vedere c\ autorul, ministru de externe al Ro-mâniei în anul 1940, prezint\ cedarea nord-vestului Tran-silvaniei, r\spunde]i urm\toarelor cerin]e:

Sublinia]i în text partea care eviden]iaz\ c\ delega]iaromân\ nu a negociat, ci doar i-a fost adus la cuno[tin]\ceea ce urma s\ fie semnat.Unde s-a semnat tratatul despre care se vorbe[te în text?C\rei ]\ri vecine a cedat România nord-vestul Transilvaniei?Preciza]i data semn\rii acestui tratat (anul, luna, ziua).Cum se nume[te, în limbaj diplomatic, modificarea unorfrontiere stabilite prin tratate, cum a fost cazul celor aleRomâniei în 1940?

Cum a]i caracteriza sentimentele ministrului Mihail Ma-noilescu?Presupunând c\ era]i în locul acestuia, a]i fi semnat saunu tratatul? Aduce]i trei argumente în sprijinul op]iuniivoastre.

III. În tabelul cronologic de mai jos completa]i eveni-mentele care au marcat istoria României, eviden]iind impor-tan]a lor:

70 Evaluare

EVALUARE

UN

GA

R

IA

B U L G A R I A

U

RS

S

CEHOSLOVACIAP O L O N I A

Turnu-Severin

Craiova

Pite[ti Târgovi[te

Bra[ov

F\g\ra[

Târgu-Mure[

SibiuDeva

Arad

OradeaZal\u

Dej

Cluj

Odorhei

Bistri]a

Rodna

Turda

Baia Mare

Satu Mare Sighet Vi[eulde Sus

Caransebe[

Timi[oara

Alba-Iulia

Constan]aC\l\ra[i

Turtucaia

Balcic

Hâr[ova

Cetatea Alb\

Br\ila

Buz\u

Tecuci

Bârlad

Tighina

Ia[i

Roman

Bac\u

Târgu-Ocna

Piatra Neam]

Boto[ani

Hotin

Cern\u]i

Suceava

R\d\u]i

RâmniculS\rat

Gala]i

Ploie[ti

Câmpulung

Foc[ani

Slatina

Turnu-M\gurele

Râmnicu-Vâlcea

Târgu-Jiu

Dun\rea

Olt

Arge[

Buz\u

Nistru

Prut

Bistri]a

M ure[

Jiu

M A R E A

N E A G R |

IU

GO

SL

AV

IA

B\l]i

Chi[in\u

Tulcea

Cri[

La Bulgaria7 septembrie 1940

CADRILATER

La URSS26, 28 iunie 1940

La Ungaria30 august 1940

Tisa

Trotu[

Siret

Ialomi]a

I. Compara]i harta al\tura-t\ cu cea de la pagina 37 [iidentifica]i teritoriile pierduteîn anul 1940. Alc\tui]i o fi[\de lucru care s\ cuprind\:

Împrejur\rile istorice careau determinat pierdereaacestor teritorii.Statele în beneficiul c\rorale-a pierdut România.Tratatele care au consfin]itpr\bu[irea frontierelor Ro-mâniei.Consecin]ele pierderii aces-tor teritorii.

Data EvenimentulDetermin\riinterne [i

externe (cauze)

Consecin]epentru evolu]ia

României

1 Dec. 1918

10-11 febr. 1938

30 august 1940

23 august 1944

4-11 febr. 1944

Teritorii cedate:

`n urma notelor ultimative ale guvernului sovietic(26, 28 iunie 1940)

`n urma Dictatului de la Viena(30 august 1940)

`n urma tratativelor româno–bulgare (7 septembrie 1940)

71Evaluare

EVALUAREVII. Crede]i c\, pentru România, anii 1945-1973 pot fi numi]i

„glorio[i”? Expune]i-v\ p\rerea în scris dup\ ce a]i consultatmembrii familiei care au tr\it, ca adul]i, aceast\ perioad\.

VIII. Textul urm\tor, care apar]ine lui Mihail Gorbaciov: „Ope-rele lui Lenin [i idealul s\u socialist r\mân pentru noi o surs\ ine-puizabil\ de gândire dialectic\ creativ\, de bog\]ie teoretic\, deîn]elepciune politic\”, eviden]iaz\ faptul c\ perestoika a fost:

O ini]iativ\ de cosmetizare a comunismului.O reform\ radical\ care dorea revenirea la economia de pia]\.O solu]ie adaptat\ momentului.Justifica]i-v\ alegerea `ntr-un scurt eseu.

IX. Scrie]i un eseu pe tema invad\rii vie]ii private de c\trepres\, pornind de la un exemplu concret.

X. Exprima]i-v\ opinia în leg\tur\ cu necesitatea lupteiîmpotriva emigra]iei ilegale [i a traficului cu fiin]e umane,încercând s\ r\spunde]i la urm\toarele întreb\ri:

Sunt acestea o form\ de exploatare uman\?A f\cut comunitatea interna]ional\ tot ce trebuie pentrua le combate?Cei care folosesc munca la negru au o parte de vin\?Guvernele din statele primitoare au luat [i au aplicatm\suri [i împotriva propriilor cet\]eni care încurajeaz\asemenea fenomene?{coala [i alte institu]ii ale statului dezvolt\ suficiente pro-grame pentru combaterea celor dou\ fenomene?A]i beneficiat de asemenea programe? (În cazul r\spun-sului afirmativ, numi]i-le, men]iona]i cine le-a desf\[urat [ice a]i înv\]at.)Dac\ a]i avea putere de decizie, ce a]i face pentru eradi-carea celor dou\ fenomene?Crede]i c\ trebuie s\ ne implic\m cu to]ii pentru limitareacelor dou\ fenomene sociale?

XI. În tabelul de mai jos, completa]i, pentru fiecare pro-fesie indicat\, sectorul unde [i-ar g\si cel mai u[or de lucrupersoana care o practic\:

Chrysler Bulding – un simbol al puterii economice a SUA

Profesia Ramura economic\ Sectorulreportertractoristmetalurgistprofesorinformaticianagent de publicitatedulgher

V. Enumera]i trei industrii de vârf [i judeca]i cum auintervenit, prin produsele lor, în via]a noastr\. Marca]ir\spunsurile în variantele de mai jos:

Comunic\m mai rapid.Diversific\ posibilit\]ile de informare.L\rgesc orizontul cunoa[terii.Ajut\ la îndeplinirea sarcinilor casnice.Fac via]a mai pl\cut\.~mi fac meseria mai u[or.

VI. Citi]i cu aten]ie textul de mai jos [i r\spunde]i urm\-toarelor cerin]e:

„Inten]ia de a ameliora condi]iile de via]\ a determinatluarea unor m\suri de remediere a dificult\]ilor pe care leînfrunt\ individul sau familia. O familie tr\ie[te în s\r\cie pen-tru c\ tat\l bea sau joac\ c\r]i? Se acord\ copiilor mas\ gratu-it\ [i îmbr\c\minte. O femeie î[i abandoneaz\ so]ul [i copiii?Copiii sunt institu]ionaliza]i.” (N.A. Smith, Statul-providen]\).

Crede]i c\ aceste m\suri sunt expresia justi]iei sociale sauconsidera]i institu]ionalizarea copiilor un abuz al statului?Textul descrie dou\ situa]ii din societatea american\. Cums-ar rezolva în România prima situa]ie?Descrie]i (dac\ a]i cunoscut) situa]ii similare [i comenta]isolu]iile posibile.

catolici

protestan]i

Iudaism

Budism [i confucianism

{intoism

Hinduism

Animism

ortodoc[i

al]i cre[tini

Cre[tinism

Principalele centre ale celor mair\spândite religii din lume

Islam (musulmani)

Capitolul 5

72 Religia [i via]a religioas\

Marile religii [i problemele contemporane

Secolul al XX-lea nu a fost pentru marile religii ale lumii, în special pentru cre[-tinism, unul dintre cele mai bune. Ateismul a f\cut progrese importante, opu-nând credin]ei religioase nu doar ra]iunea [i [tiin]a, ci [i marxismul. Biserica,dup\ ce secole a dominat spiritele [i a tutelat statul, se vede mult mai pu]inimplicat\ în via]a laic\. Ei i se cere cu insisten]\ s\ fac\ eforturi de adaptare lalumea modern\, industrializat\. De altfel, spiritualitatea este, pentru unele co-munit\]i o industrie înfloritoare, datorit\ c\r]ilor editate, casetelor audio [ivideo, emisiunilor televizate sau seminariilor promo]ionale. Cu toate acestea, înmarile ora[e, controlul bisericii asupra indivizilor este din ce în ce mai slab, iar nu-m\rul celor care se declar\ atei este tot mai mare. Criza spiritual\, concretizat\prin sl\birea autorit\]ii institu]iilor ecleziastice, a fost pus\ pe seama dezvolt\rii[tiin]ei [i tehnologiei, care a generat un alt mod de gândire [i un alt tip deîncredere în for]a min]ii umane.

Comunismul fa]\ în fa]\ cu marile religiiO prim\ lovitur\ a venit din partea comunismului nu doar prin ateismul ca-

racteristic, ci, mai ales, prin prigoana împotriva preo]ilor, prin închiderea sau chiardemolarea l\ca[urilor de cult. Imagini care prezentau clopotni]e de biserici

conciliu — adunare a episcopilor, prezidat\ depap\, care discut\ [i ia hot\râri în problemefundamentale; sinod în cadrul Bisericii orto-doxe.ecumenism — mi[care ce preconizeaz\ uni-rea bisericilor cre[tine.

Dic]ionar

RELIGIA {I VIA}A RELIGIOAS|

Biserica V\c\re[ti, demolat\pentru a face loc edificiilor comuniste

RomaIerusalim

AMERICADE NORD

AMERICADE SUD

AFRICA

ASIA

AUSTRALIAOceanulPacific

OceanulAtlantic

OceanulIndian

EUROPA

Mecca

Varanasi(Benares)

Moscova

Religiile `n lume


73Religia [i via]a religioas\

Cronologie

1923: proclamarea Republicii Turcia castat laic

1929: Acordul de la Lateran prin careeste creat statul Vatican

1947: divizarea Indiei pe criteriu reli-gios; nordul musulman formeaz\ statulPakistan

1954: întemeierea mi[c\rii Moon

1958-1963: Consiliul mondial al biseri-cilor

1962-1965: Conciliul Vatican II

1963: enciclica Pace pe P\mânt

1969: Biserica presbiterian\ accept\principiul hirotonosirii femeilor

1978-2005: pontificatul papei IoanPaul al II-lea

1979: revolu]ia islamist\ din Iran

1985: Biserica anglican\ accept\ hiro-tonisirea femeilor

2004, 11 martie: atentatele teroriste dinMadrid

2005, 7 iulie: atentatele teroriste de laLondra în zona g\rii King’s Cross

c\zând erau frecvente în Rusia sovietic\, iar în România, politica „urbanistic\”a lui Ceau[escu a dus la demolarea unor monumente religioase importante. S-aobservat c\, pentru individul obligat s\ tr\iasc\ în comunism, mai ales pentrucel din lumea satelor, uneori, Biserica a constituit un refugiu spiritual.

Biserica catolic\, puternic\ în ]\ri ca Polonia, Lituania, Ungaria sau Cehoslo-vacia [i chiar în anumite regiuni ale Iugoslaviei, era considerat\ un pericol dec\tre autorit\]ile comuniste, îngrijorate de structura centralizat\ [i de mareaautoritate a papalit\]ii. Papalitatea a decis, în iulie 1949, excomunicarea tuturorcomuni[tilor activi. În aceste condi]ii, Biserica catolic\ a fost ]inta atacurilorguvernelor comuniste, care i-au confiscat propriet\]ile, i-au blocat programelesociale [i au condamnat la închisoare episcopi [i preo]i.

Biserica catolic\ a trebuit s\ ajung\, uneori, la un compromis cu putereacomunist\. Asfel au stat lucrurile în Polonia (1950), unde, în schimbul angaja-mentului Bisericii de a cere credincio[ilor s\ respecte autoritatea [i legile statu-lui, s-au putut men]ine Universitatea catolic\ din Lublin, dreptul de editare aunor publica]ii religioase [i neamestecul statului în chestiuni de cult. În schimb,Biserica unit\ (greco-catolic\), acolo unde a existat, inclusiv în România, a fostdesfiin]at\, patrimoniul ei fiind preluat de stat sau de Biserica ortodox\.

În ]\ri care se deosebeau [i prin dogm\ de ortodoxia vechii Rusii, religia aconstituit un ingredient al mi[c\rii na]ionale. Este, iar\[i, cazul Poloniei, care[i-a g\sit un sprijin în Biserica catolic\.

Marxi[tii occidentali din ]\rile majoritar catolice (Spania, Italia), au încercat,f\r\ succes, s\ atrag\ Biserica, sus]inând o anume identitate între cre[tinismulprimitiv, egalitar, [i ideile lor. Se apreciaz\ c\ unele mi[c\ri cre[tine au aderat,totu[i la ideile marxiste despre egalitatea social\ [i despre transformarea global\a societ\]ii în sensul cre\rii oportunit\]ilor pentru reg\sirea demnit\]ii umane acelor oprima]i. Fenomenul a fost surprins, în special în America Latin\, în ]\rica Peru, Columbia, Mexic, dar [i în Chile, unde mul]i oameni ai Bisericii i-ausus]inut pe Salvador Allende [i guvernul s\u de inspira]ie marxist\.

Biserica ortodox\ a resim]it [ocul puternic al subordon\rii [i prigoanei re-gimului comunist. Numero[i preo]i au intrat în închisori sau au fost muta]i dis-ciplinar, educa]ia ateist\ a fost introdus\ în [coli, calendarul oficial nu respectamarile s\rb\tori cre[tine. Conducerile na]ionale ale Bisericii ortodoxe au accep-tat s\ colaboreze adesea cu statul comunist. Cu toate aceste m\suri, s-a sim]itun reviriment al credin]ei, o rena[tere religioas\, începând cu anii 1970, adic\tocmai atunci când comunismul p\rea bine consolidat.

Revolu]ia cultural\ maoist\ a creat probleme similare în China, de o alt\amploare, datorit\ faptului c\ practicarea cultului este o problem\ de familie [imai pu]in a comunit\]ii.

Fundamentalismul cre[tin Fundamentalismul cre[tin a început ca o reac]ie împotriva libert\]ilor asu-

mate de teologia protestant\ în secolul al XIX-lea, care se consider\ c\ au ero-dat credin]a în cuvântul biblic. Acest curent, caracterizat de voin]a reg\siriicredin]ei, a cunoa[terii cuvântului Evangheliilor, sus]ine c\, deoarece SfântaScriptur\ relev\ cuvântul lui Dumnezeu, este adev\rat\ în toate elementele ei,inclusiv evenimentele miraculoase. Prin aceasta, fundamentali[tii refuz\ ideea

Papa Pius al XII-lea, care a condamnatoficial comunismul

c\ Biblia ofer\ doar sugestii despre societatea cre[tin\ primitiv\ [i c\, pem\sura evolu]iei omenirii, aceasta poate fi interpretat\. Ac]iunile fundamen-tali[tilor au în vedere asanarea moral\ a societ\]ii, prin condamnarea homosexua-lit\]ii, a avortului, concubinajului etc. Reprezentan]ii acestui curent utilizeaz\, depild\, televiziunea pentru a r\spândi înv\]\tura cre[tin\.

Curentul fundamentalist în cre[tinism este o mi[care ce are drept scop reg\-sirea principiilor fundamentale ale înv\]\turii lui Iisus Hristos, sprijinit\ pe textulNoului Testament. Aceasta este prezent\ atât în cadrul Bisericii ortodoxe, carevorbe[te despre respectarea regulilor [i respinge multe dintre elementele moder-nit\]ii, cât [i în cea catolic\. Multe biserici protestante insist\, de asemenea, penecesitatea reg\sirii for]ei comunit\]ii [i recomand\ o via]\ virtuoas\. Bapti[tii,de exemplu, consider\ c\ adev\rata via]\ debuteaz\ odat\ cu botezul, practicatla tinere]e. Ei interzic consumul de alcool, fumatul [i excesele de orice fel.

Raporturile institu]iilor religioase cu statulSecolul al XX-lea se remarc\ [i prin faptul c\ organiza]iile politice, institu]iile

de stat, în principal, sunt complet eliberate de sub tutela Bisericii. Excep]ie facunele state islamice. Sfere de activitate care apar]ineau, prin tradi]ie, Bisericiicre[tine (educa]ie, ajutor social, s\n\tate) sunt invadate de autorit\]i ale statu-lui sau chiar de societatea civil\. Religia se retrage tot mai mult în sfera vie]iiprivate, cuvântul preotului este tot mai pu]in ascultat, iar autoritatea lui încomunitate se afl\ în declin.

Statul are, pretutindeni, tendin]a de a seculariza propriet\]ile ecleziastice, înciuda opozi]iei Bisericii. Mai grav\ chiar este pierderea autorit\]ii Bisericii asupraindivizilor, tot mai mul]i tr\ind dup\ regulile cre[tine[ti, dar în afara Bisericii.Spre sfâr[itul secolului, în spa]iul catolic, ca [i în cel protestant, se înregistreaz\o mi[care de reg\sire a spiritului cre[tin, a unei ardori religioase, care semnific\o rena[tere. Biserica ortodox\, prezent\, mai ales, în spa]iul fost comunist,înregistreaz\ un reviriment, chiar printr-o implicare accentuat\ în via]a statului.În multe state foste comuniste, religia a reap\rut ca disciplin\ de studiu în [coli,în unele, cum e cazul României, chiar obligatorie.

Bisericile protestante, numeroase [i diverse, par c\ s-au adaptat mai u[or lalumea modern\. Protestantismul este [i curentul cre[tin caracterizat de cele maimulte reorganiz\ri, ce au drept rezultat apari]ia unor biserici noi [i a sectelorreligioase. Fenomenul este mai prezent în Statele Unite, unde au ap\rut bise-rici ca aceea penticostal\ (1906) sau scientologic\. Sectele, prezente mai nou[i în România, atrag, mai ales, pe cei care nu sunt satisf\cu]i de r\spunsurileprimite la întreb\ri fundamentale. Ele reunesc, de regul\, idei cre[tine, dar [ialtele, de origine oriental\ (Martorii lui Iehova, Moon), de inspira]ie hinduist\(Asocia]ia pentru cunoa[terea lui Krishna) sau budist\.

Regândit în comunit\]ile protestante este [i locul femeii: în 1969, Bisericapresbiterian\ din Sco]ia a acceptat principiul hirotonisirii femeilor, fiind urmat\,în 1985, de cea anglican\. Notabile sunt [i eforturile de apropiere între diverse-le culte protestante, prezente în Europa, dar [i în Statele Unite, care exceleaz\prin diversitatea lor religioas\.

Se constat\ o tendin]\ general\ de refacere a unit\]ii pe plan religios, vor-bindu-se de ecumenism la cre[tini, integrism la musulmani [i chiar exist\ o aso-cia]ie interna]ional\ budist\.

Capitolul 5


„Papa Ioan Paul al II-lea nu ac]io-neaz\ numai prin personalitatea saplin\ de har, de la alegerea sa (1978),dar [i printr-o gândire doctrinar\ carer\spunde de o manier\ remarcabil\ în-treb\rii actuale a lumii cre[tine (...) Cres-cut într-o societate plin\ de probleme,el [tie [i afirm\: conflictul cu comunis-mul se situeaz\ la nivelul culturii; el con-sider\ c\ integrarea persoanei în ac]iu-ne este cheia tuturor lucrurilor, aceast\ac]iune solidar\ comunit\]ilor naturaleexcluzând la fel de bine atât individua-lismul, cât [i totalitarismul.”

Henri de la Bastide, Patru c\l\toriiîn inima civiliza]iilor, 1994

„Criza Bisericii ca parte a aparatuluiideologic al capitalismului constituie orealitate, nu numai în Spania, ci [i îndiverse ]\ri ale Americii Latine, unde dealtfel îns\[i amploarea crizei nu esteidentic\ peste tot. Chiar în Italia, în tim-pul ultimelor alegeri legislative, un sec-tor catolic a trecut peste toate inter-dic]iile Vaticanului [i, conjunctural, asus]inut pe comuni[ti.”

Santiago Carrillo,Eurocomunism [i stat, 1977

Papa Ioan Paul al II-lea

Iudaismul este marcat [i el de o mi[care de reg\sire a valorilor tradi]ionale, a fer-vorii in]iale; ultraortodoc[ii predic\ necesitatea unui iudaism integral, conform po-runcilor din Tora, [i primatul legii religioase asupra celei civile în statul evreu. Ei ac]io-neaz\ prin mai multe asocia]ii, dar [i prin intermediul unor partide politice reli-gioase.

Constituirea statului evreu în 1947 a readus în discu]ie religia mozaic\, identita-r\ pentru cet\]enii noului stat, conform legii „un evreu convertit înceteaz\ a mai fievreu”. Se poate vorbi, în Israel, de existen]a unui curent na]ionalist ce are conota]iireligioase [i care sus]ine necesitatea implant\rii coloniilor evreie[ti în teritoriile ocu-pate.

Politic, între statul evreu [i cele musulmane exist\ un conflict permanent,militar, dar [i religios, iudaismul opunându-se islamismului. Amestecul dintrereligios [i politic a fost, în secolul al XX-lea, tot mai evident, mai ales c\, în fa]aunor amenin]\ri, alegerile sunt adesea câ[tigate de for]e care î[i întemeieaz\discursul pe idei religioase. Amintim: victoria Frontului Islamic al Salv\rii înAlgeria (1990); a Partidului Prosperit\]ii în Turcia (1995), a Partidului Na]iona-list Hindus în India (1996) [i cea, recent\, a grup\rii Hamas în teritoriile pales-tiniene (2006).

~n perioada interbelic\, mari personalit\]i europene, între care scriitorul ger-man Herman Hesse [i românul Mircea Eliade, au petrecut o perioad\ în Indiaîn c\utarea în]elepciunii hinduse, c\utare care le-a modelat personalitatea.Religiile orientale î[i p\streaz\ tradi]ia [i textele seculare, precum [i prezen]a vieîn comunit\]ile de adoratori. Festivalurile budiste, ca [i cele hinduiste atragmul]i europeni. Asediat de islam, hinduismul, care num\r\ aproape 800 de mi-lioane de credincio[i, este [i el o component\ a na]ionalismului indian.

O alt\ not\ distinct\ a sfâr[itului de secol este încercarea de apropiere din-tre cele trei ramuri principale ale cre[tinismului: cea catolic\, cea ortodox\ [icea protestant\.

Biserica catolic\ [i modernitateaBiserica catolic\ a f\cut, dup\ 1965, o uimitoare deschidere c\tre moderni-

tate. Începutul s-a f\cut la Conciliul Vatican II (1962–1965), care a adus încuvi-in]area ca Biserica s\ se pun\ în acord cu modernitatea. Conciliul a acordat pre-rogative sporite episcopilor din fiecare ]ar\, a recomandat o mai mare implicareîn rezolvarea problemelor sociale, mai ales în America Latin\ [i în Lumea a treia.

Pontificatul papei Ioan Paul al II-lea (1978- 2005), care venea din Europa deEst, a asigurat trecerea grani]ei dintre milenii cu un prestigiu al Bisericii conso-lidat prin toate activit\]ile sale: vizite în numeroase ]\ri, inclusiv majoritar orto-doxe, între care [i România, sau majoritar islamice (Maroc), ac]iuni dedicatetinerilor. De altfel, Ioan Paul al II-lea, care [i-a început pontificatul printr-un dis-curs care debuta astfel: „Nu v\ fie team\, dragostea va învinge”, a fost o marepersonalitate a secolului, cu un stil foarte personal, comunicativ [i conving\tor.

În acela[i timp, a militat pentru asanarea moral\ a societ\]ii cre[tine,condamnând divor]ul, homosexualitatea, avortul [i sus]inând necesitatea celi-batului preo]ilor, supunerea [i disciplina acestora, ca mijloace de dedicare [idevotament, de exemplu în sacrificiul de sine. Mul]imile prezente la Vatican dintoat\ lumea au înt\rit impresia c\ Roma redevenea centrul lumii cre[tine.Totodat\, Biserica catolic\ a recunoscut [i [i-a asumat abuzurile înf\ptuite deInchizi]ie, în secolele trecute, în numele ei.



„Mul]i se întorc c\tre religiile orien-tale ca spre ultimul refugiu secret al`n]elepciunii. (...) Religiile [i spirituali-tatea oriental\ apar tuturor mai pure,mai inocente prin aprofundarea ope-relor pe care le prezint\ acei guru ac\ror unic\ [i autentic\ autoritate st\ încuvânt. În acela[i timp, bisericile occi-dentale, atât de aproape apar cu toatedefectele lor, grele de un trecut scrutatsub lup\, de compromisuri cu puterea,de intoleran]\, de Inchizi]ie.”

R. Girault, J. Vernette, S\ crezi în dialog

Exerci]ii1. Enumera]i trei cauze care au determinatBiserica catolic\ s\ se deschid\ c\tremodernitate.2. Citi]i romanul Maitrey de Mircea Eliade[i comenta]i ce aspecte ale religiei hindusesurprinde scriitorul.

Când au luat na[tere Bisericile protes-tante.Ce este Tora.

Aminti]i-v\!

Conciliul Vatican II (1962-1965)

Capitolul 5


*Pelerinajul în secolul al XX-lea

Practica pelerinajului este prezent\ în aproape toate marile religii ale lumii.Câteva exceleaz\ în acest domeniu. Este vorba de cre[tinism [i islam, ca [i demarile religii ale Indiei: hinduismul [i budismul.

Mecca [i spiritul comunitar islamicÎn lumea islamului, pelerinajul (hadgi) constituie unul din cei cinci stâlpi ai

înv\]\turii coranice. Ast\zi, pelerinajul se desf\[oar\ la fel ca în primul secol alislamului: pelerinii poart\ acela[i ve[mânt alb, din dou\ piese, [i urmeaz\ ace-lea[i ritualuri. Orice dreptcredincios are datoria s\ fac\, cel pu]in o dat\ în via]\,un pelerinaj la Mecca, pentru a participa la ritualul de purificare, încheiat prinrotirea în jurul Kaabei, sanctuarul în form\ de cub în care se afl\ piatra neagr\despre care se spune c\ este aceea[i pe care s-a rugat Avraam. Kaaba este si-tuat\ în apropierea izvorului Zem-zem, care a potolit setea lui Agar, pierdut\ înde[ert cu fiul ei, Ismael, din apa c\ruia bea fiecare pelerin. Pelerinajul la Meccacuprinde [i alte ritualuri, între care rug\ciunea pe câmpia unde Adam [i Evas-au reîntâlnit dup\ alungarea lor din Rai, precum [i lapidarea Diavolului,reprezentat de trei coloane. Mul]i credincio[i î[i planific\ pelerinajul în lunaRamadanului. În anul 2005, s-a estimat un num\r de circa 3 milioane de pele-rini, prezen]i la Mecca în aceast\ lun\. Drumul prin de[ert, hainele albe, obli-gatorii, identice, indiferent de starea material\ a pelerinului, sunt consideratepurificatoare prin reg\sirea spiritului comunitar ca valoare ini]ial\ a islamului.De[i destina]ia principal\ a pelerinajului musulman este Mecca, sunt [i altelocalit\]i, cum ar fi Medina, unde se afl\ mormântul Profetului, sau Ierusalim,considerat ora[ sfânt [i pentru islam, unde, pe Muntele Moriah, se înal]\Cupola Stâncii, construit\ în secolul al VII-lea. {ii]ii au ca loc de pelerinaj ora[ulKarbela din Irak, locul unde a fost ucis Husein, fiul lui Ali [i nepotul luiMahomed. Pelerinajul poate fi f\cut în condi]iile în care drumurile sunt sigure(s\ nu existe r\zboaie sau revolte care s\ pun\ în primejdie pelerinii).

Pelerin `n }ara Sfânt\Lumea cre[tin\ este strâns legat\ de }ara Sfânt\, unde Bethleem, locul

na[terii lui Iisus, Nazaret, dar mai ales Ierusalim, cu Sfântul Mormânt, sunt des-tina]ii predilecte ale pelerinilor din toat\ lumea. Bisericile cre[tine au construit[i administreaz\ numeroase l\ca[uri, deschise tuturor pelerinilor, ceea ce trans-form\ Ierusalimul într-un loc al în]elegerii. Ora[ul este sfânt [i pentru evrei, carevin s\ se roage la Zidul Plângerii, situat pe locul Templului lui Solomon. ÎnEuropa catolic\, cel mai cunoscut loc de pelerinaj este Santiago din Compostela(nordul Spaniei), unde se afl\ mormântul Sf. Apostol Iacob, care, conform uneilegende, ar fi evanghelizat Peninsula Iberic\. Deasupra mormântului se ridic\catedrala construit\, între 1082 [i 1211, pe funda]iile uneia mai vechi, distrusede mauri în 977. O alt\ legend\ vorbe[te despre aducerea moa[telor sfântuluide un episcop care a fost îndrumat de o stea, de unde [i numele localit\]ii(Câmp de stele). ~n perioada reconquistei, strig\tul „Santiago!” [i însemneleatribuite acestuia (bastonul de pelerin [i o cochilie) i-au însufle]it pe lupt\torii

„Se spune, dar nu suntem siguri,c\ci Mecca a fost totdeauna interzis\nemusulmanilor [i doar doisprezececre[tini din Occident (englezi, în primulrând) au reu[it în timpurile moderne s\intre acolo; se spune c\ bucuria careilumineaz\ fe]ele pelerinilor de toaterasele este conving\toare [i special\ peCâmpia Arafat, când ei o p\r\sesc, lac\derea serii, pentru a merge s\ sacri-fice un miel Dumnezeului unic.”

Jean Vogel, Sanctuare ale tuturor timpurilor

coranic — are drept surs\ textul Coranului,cartea sfânt\ a islamului ce con]ineînv\]\tura musulman\ revelat\ de Dumne-zeu lui Mahomed.[ii]i — grupare în islam care num\r\ califiiîncepând cu Ali, ginerele lui Mahomed(spre deosebire de suni]i, care num\r\ califiiîncepând cu Abu Bekr, urma[ul lui Maho-med, [i care sus]in c\ urmeaz\ calea ceadreapt\ (sunna).

Dic]ionar

Pelerini la Meccaunde se afl\ sactuarul Kabba



cre[tini. Italia, în special Roma, cu cetatea Vaticanului [i marea catedral\ SfântulPetru, este o destina]ie c\utat\ de catolicii din toat\ lumea.

Viziuni [i devo]iune popular\M\n\stirea de la Vézelay (secolul al IX-lea), unde o cript\ ad\poste[te relicvele

Mariei Magdalena, este [i ea un loc de pelerinaj. Totu[i, în Fran]a, cei mai mul]ipelerini vin la Lourdes, o mic\ localitate, unde Fecioara s-a ar\tat unei p\stori]eîn 1858. Pe locul viziunii a fost în\l]at\, în 1876, o catedral\, apoi mai multe edi-ficii. Anual, circa 3 milioane de pelerini vin la Lourdes, mul]i bolnavi care sper\într-o vindecare miraculoas\. Fatima, din Peninsula Iberic\, unde s-a produs o vizi-une similar\, ca [i Guadalupe, din America Latin\, sunt, de asemenea, destina]iiale pelerinilor. Pe traseele care duc la aceste locuri au ap\rut alte m\n\stiri vizitatede pelerini [i înfloresc a[ez\rile [i comer]ul. Spa]iul ortodoxiei are numeroaselocuri de pelerinaj: complexul de la Meteora din Grecia, Sf. Vladimir din Kiev,Muntele Athos, accesibil doar b\rba]ilor etc. În România, amintim pelerinajul dela Ia[i la moa[tele Cuvioasei Parascheva, care are loc anual, în luna octombrie.

Pelerinajul `n Extremul OrientÎn India, Benares, cu cele peste 1 500 de temple ale sale, cu b\ile rituale în

Gange, reune[te, anual, o parte a hindu[ilor, iar în Java, sanctuarul Borobudur,comparat cu „o rug\ciune în piatr\”, cu un itinerar obligatoriu printre imenselestatui ale lui Buddha, este considerat purificator. În ultimele decenii, o desti-na]ie preferat\ nu doar de adep]ii budismului, ci [i de numero[i europeni, adevenit Tibetul, unde se g\sesc numeroase m\n\stiri [i unde se încearc\ asimi-larea în]elepciunii orientale. Tibetul, aflat ast\zi sub suzeranitatea Chinei, esteun stat exclusiv budist, în care [eful religios (Dalai Lama) este [i [eful statului.De[i ocupa]ia chinez\ l-a obligat s\ plece în exil, autoritatea acestuia este foartemare. Tibetul este o experien]\ mistic\ nu doar prin mul]imea m\n\stirilor bu-diste [i a c\lug\rilor pe care îi ad\postesc, ci [i prin relieful de o m\re]ie aspr\,prin aerul pur [i rarefiat, prin configura]ia spiritual\ a locuitorilor lui.

Ultimul p\trar al secolului al XX-lea se remarc\ printr-un elan mistic [i orena[tere religioas\. O explica]ie ar sta în e[ecul marilor modele ideologice [ipolitice, între care [i cea socialist\, dar [i în dezam\girile provocate de o anumecriz\ a democra]iei, la care se adaug\ o alta, de identitate a persoanei.Pelerinul cunoa[te experien]e noi [i este, de cele mai multe ori, nevoit s\ tr\iasc\într-o lume cu un grad de civiliza]ie diferit de cea din care provine. Din acestpunct de vedere, pelerinajul are atât valen]e purificatoare, cât [i sens de drumspre cunoa[tere.

Ce rol a avut ora[ul Nazaret în via]a luiIisus Hristos.Care a fost rolul ora[ului Mecca înArabia preislamic\.

Aminti]i-v\!

Exerci]ii1. Crede]i c\ pelerinajul are un rol în înt\rirea

credin]ei individuale? Argumenta]i-v\r\spunsul.

2. Dac\ a]i face un pelerinaj, unde a]i doris\ merge]i?

„Nu orice c\l\torie c\tre un sanctuar este un pelerinaj, ci doar cea care estef\cut\ din devo]iune. O asemenea stare de spirit presupune o valorizare alocurilor de vizitat, care presupune, indiscutabil, mai mult decât curiozitatea sauinteresul [tiin]ific. Pelerinii din devo]iune nu-[i p\r\sesc casa [i familia lor pentrua c\l\tori sau pentru a aprofunda o ascez\, pe care le-ar putea c\uta altfel.Drumul lor cere un scop, [i ei [tiu ceea ce caut\...”

Jacques Paul, Biserica [i cultura în Occident

Sfântul Mormânt din Ierusalimatrage mii de pelerini

Meteora (Grecia), loc de pelerinaj

Capitolul 5


Islamul între integrism [i fundamentalism

Islamul, care num\r\ aproape un miliard de credincio[i, este cea de-a douamare religie a lumii (dup\ cre[tinism, cu 1,4 miliarde, din care cei mai mul]icatolici). Religia islamic\ a f\cut progrese în secolul al XX-lea, în special spreAsia [i Africa neagr\, `ntinz`ndu-se din Indonezia [i nordul Indiei pân\ la MareaMediteran\. A f\cut progrese [i în Europa, unde comunit\]ile disparate sunt dince în ce mai numeroase. Extinderea islamului a profitat de dinamismuldemografic al unor zone extraeuropene [i de poten]ialul economic al statelorexportatoare de petrol, plasate în Orientul Apropiat [i Mijlociu. Unele, întrecare Arabia Saudit\, au posibilitatea finan]\rii construc]iilor de moschei, edit\riiunor texte, sus]inerii unor mi[c\ri islamice. În Arabia Saudit\, Iran [iAfghanistan, dar [i în alte state, cum ar fi Pakistan, Libia, Sudan, religia islamic\este sursa dreptului [i ghid în ac]iunea social\ [i politic\. Se sus]ine c\ ideolo-gia islamic\ se afirm\ ca o reac]ie la liberalism [i comunism. Arabia Saudit\,creat\ ca stat în 1932, este condus\ de o monarhie care se ghideaz\ dup\legea islamic\ (sharia), în vreme ce Iranul, în 1979, Sudanul, în 1983, Afgha-nistanul, în 1997, s-au proclamat „republici islamice”. În multe state, apartenen-]a la spa]iul islamic este mai important\ pentru comunit\]i decât identitateana]ional\. Religia constituie, în acest spa]iu, principalul criteriu de solidaritate [ialian]e [i st\ la baza grup\rii for]elor [i lu\rii unor atitudini politico-diplomatice.În vreme ce marile democra]ii se confrunt\ cu o criz\ a particip\rii cet\]enilorla via]a politic\, în ]\rile islamice se constat\ un reviriment al leg\turilor indi-vidului cu statul. Mobiliz\rile recente [i protestele musulmanilor în problemacaricaturiz\rii profetului Mahomed în mai multe ziare occidentale dovedesc, odat\ în plus, acest lucru.

Integrismul islamic, fenomen religios [i politic Cuvântul integrism nu se aplic\ neap\rat islamului, ci [i altor culte, pentru

a defini un curent care propune o întoarcere la via]a religioas\ interioar\, cuaccent pe moral\, pe dorin]a fiec\ruia de a deveni un practicant mai bun, maizelos. ~nseamn\ o recunoa[tere a autorit\]ii morale [i ierarhice în cadrul cultu-lui respectiv. Avându-se în vedere atât rolul spa]iului arab, cu Mecca [i Medinaca locuri de pelerinaj, cât [i cel al statelor islamice în promovarea valorilor ei,religia are o mai mare unitate. Drept urmare, se vorbe[te, tot mai frecvent,referitor la ]\rile islamice, de un spirit integrator (integrismul islamic). Acest spi-rit este privit ca o amenin]are nu neap\rat la adresa ]\rilor occidentale, cât lastatele islamice considerate prea apropiate de Occident.

Fundamentalismul islamicSe consider\ c\ respingerea modelului occidental, dar [i dezam\girea

provocat\ de ideologia marxist\, imposibil de aplicat în spa]iul musulman, al\sat un gol unde renasc valorile originare ale credin]ei islamice.

La sfâr[itul secolului al XX-lea, a ap\rut o nou\ legitimitate a islamului pecare Moamar el Khadafi, conduc\torul Libiei, o consider\ a treia cale între capi-talism [i marxism [i care este numit\, adesea, fundamentalism. Fundamentalismul

integrism — mi[care în cadul islamului caremiliteaz\ pentru men]inerea integral\ atradi]iei [i prive[te spa]iul locuit de musul-mani ca pe un teritoriu unitar.fundamentalism islamic — mi[care politi-co-religioas\ care sus]ine respectarea legiicoranice, în toate implica]iile ei.

Dic]ionar

„Imamul Khomeiny, conduc\torulislamismului revolu]ionar iranian, a de-clarat r\zboi vesttoxic\rii, a[a cum s-aîntâmplat pe vremuri cu Revolu]iafrancez\ pornit\ împotriva nobilimii [icu Hitler, pornit împotriva evreilor, pen-tru c\ orice revolu]ie are nevoie de undu[man pe care s\-l înl\ture [i astfel s\excite mul]imile.”

Henri de la Bastide, Patru c\l\torii în inima civiliza]iilor

Demonstra]ie de sus]inerea imamului Khomeiny `n Iran

Atacul de la World Trade Center(11 septembrie 2001)



islamic î[i pune amprenta pe evolu]iile politice ale Orientului Apropiat [iMijlociu, dar [i pe rela]iile acestora cu restul lumii. Primul curent fundamenta-list, „Mi[carea fra]ilor musulmani”, era animat de ideea reg\sirii purit\]ii primi-tive, de care depinde iertarea lui Dumnezeu [i a valorilor fundamentale ale isla-mului, bazate pe austeritate [i solidaritate. În aceast\ mi[care foarte larg\ [icare comport\ multe nuan]e, ac]iunile colonelului Khadafi, devenit, la doar 30de ani, conduc\torul Libiei, au un rol important. Preluând puterea printr-o re-volu]ie, Khadafi dore[te s\ schimbe, în favoarea islamului, raportul de for]e cuOccidentul. Sporirea influen]ei [efilor religio[i pare a fi un r\spuns la provoc\rilepe care `nceputul de mileniu le pune în fa]a indivizilor [i c\rora este tot mai difi-cil s\ le fac\ fa]\. Revolu]iile din Libia [i Iran au gr\bit întoarcerea la statul fun-damentalist.

La polul opus, exist\, în acela[i timp, o tendin]\ de modernizare [i laicizare,prezent\ în numeroase state islamice, printre care se num\r\ [i Turcia.

R\d\cinile religioase ale terorismuluiUna dintre marile probleme care stau ast\zi în fa]a omenirii este terorismul.

Nu este un fenomen nou, dar nu a avut niciodat\ pân\ acum o asemeneaamploare, iar victimele lui sunt din ce în ce mai multe. Europa a avut mi[c\rileei teroriste, între care gruparea separatist\ basc\ (ETA) din nordul Spaniei(peste 800 de victime în 38 de ani), IRA, în Irlanda, care îmbrac\ [i aspecte reli-gioase, deoarece opune pe catolici protestan]ilor, [i Brig\zile Ro[ii din Italia, cuo ideologie extremist\ de stânga.

~n anii din urm\, terorismul este tot mai legat de lumea musulman\, deoarecese consider\ c\ se înscrie în r\zboiul sfânt (jihad) [i deci are o motiva]ie religioas\.Totu[i, atacul din 1979 asupra pelerinilor de la Mecca a stârnit nedumeriri. Turcia,la rândul ei, a fost str\b\tut\ de un val de violen]e în anii 1977–1978, de[i nu se[tie cine le provoca: grup\riile de dreapta, ata[ate fundamentalismului islamic, saude stânga, adepte ale ideologiei marxiste. Ini]ial, ac]iunile teroriste islamice seînscriau în conflictul palestiniano-israelian. Amintim asasinarea unui grup desportivi israelieni la Olimpiada de la München (1975) sau comandoul care a luatostatici la Viena mai mul]i mini[tri arabi ai petrolului pentru a-i obliga s\ lupteîmpotriva statului Israel (1975).

Atacurile erau îndreptate împotriva Europei pân\ la 11 septembrie 2001(Atacul de la World Trade Center). Doar în 1979, ambasada SUA din Teherana fost atacat\, fiind lua]i 52 de ostatici. {i dup\ 2001, Europa a fost ]intapredilect\ dac\ avem în vedere atentatele de la Madrid (11 martie 2003; 911mor]i [i 1 700 de r\ni]i) sau cele de la Londra (King’s Cross, 7 iulie 2005).

Londra dup\ atentatul de la King’s Cross(7 iulie 2005)

Exerci]ii1. Ce este fundamentalismul?2. Care sunt principalele idei ale integrismului islamic?3. Explica]i sintagma potrivit c\reia islamul este un fenomen religios [i politic aflat

„între integrism [i fundamentalism”.4. Descoperi]i motivele pentru care în ultimii ani lumea musulman\ este din ce în

ce mai mult asociat\ cu terorismul.

Religia islamic\ a luat na[tere în secolulal VII-lea d. Hr., când a tr\it întemeietorulei, profetul Mahomed.Jihad-ul este r\zboiul sfânt împotrivanecredincio[ilor (nemusulmanilor).

Aminti]i-v\!

„Un avion plin de pasageri captivi, oambasad\ asediat\, o catedral\ ocu-pat\ [i baricadat\ pot s\ le aduc\ bani,considera]ie, imunitate, putere abso-lut\; un guvern dup\ altul, înge-nuncheat în fa]a lor. Guvernele, deasemenea, au dorit s\ se serveasc\ deei atât ca instrumente ale diploma]ieisau pentru a purta r\zboaie prinprocur\.”

Claire Sterling, Re]eaua terorii

Capitolul 5


Arhitectura religioas\

Arhitectura secolului al XX-lea este denumit\, cel mai adesea, modernist\,considerându-se c\ abandoneaz\, în mod definitiv, tradi]ia pentru a r\spundemarilor provoc\ri care au fost revolu]ia industrial\ [i urbanizarea. În atribuireaacestui epitet s-a mai avut în vedere [i o alt\ revolu]ie: cea a utilajelor [i mate-rialelor de construc]ie, care a debutat prin utilizarea betonului armat, a sticlei,aluminiului, a structurilor de metal etc. Aceste materiale au f\cut posibil\ reali-zarea unor cl\diri tot mai înalte, executate în termene tot mai scurte. Simpli-tatea care decurge din lipsa elementelor de decor, func]ionalitatea, adaptareala cerin]e noi de confort, formele minimale au adus acestei arhitecturi catalo-garea de futurist\, în sensul c\ este privit\ ca o art\ a viitorului. Aspectul fun-damental care individualizeaz\ secolul al XX-lea îl constituie îns\ volumul foartemare de lucr\ri laice (uzine, fabrici, sedii de corpora]ii sau de b\nci, institu]iipublice, ansambluri de locuin]e, spitale etc.), care dep\[esc, de sute de ori, pecele religioase. Proiectele sunt grandioase, de multe ori se refer\ la un ora[întreg, la ansambluri impresionante sau la o anumit\ zon\.

L\ca[ul de cult între tradi]ie [i modernitateArhitectura religioas\ s-a prezentat întotdeauna ca o diversitate de stiluri,

pe m\sur\ ce au ap\rut noi religii [i culte [i în strâns\ leg\tur\ cu mi[careaartistic\ în general. Nu se poate nega faptul c\ exist\ anumite influen]e reci-proce în acest domeniu: de exemplu, primele moschei au preluat elemente alearhitecturii cre[tine, iar aceasta a fost influen]at\ de austeritatea decora]iei dinspa]iul musulman.

Edificiile religioase sunt destinate, pretutindeni în lume, rug\ciunii, stabiliriileg\turii dintre lumea profan\ [i cea divin\, cultului [i ritualurilor practicate defiecare comunitate în parte. Ele sunt considerate, în acela[i timp, case ale lui

„De fapt, arhitectura îns\[i devinesculptur\, o mas\ plastic\, uneori natu-ralist\, alteori demonic\ [i fantomatic\.Ici, colo, piatra pare s\ se dizolve într-uncartilaj de tip baroc [i în mase de lav\.(...) Neogoticul [i stilul Art Nouveau rea-lizeaz\ o fuziune perfect\ în SagradaFamilia, care poate fi considerat\ ceamai important\ oper\ ecleziastic\ aacestui stil.”

S. Tschudi Madsen, Art Nouveau

Art Nouveau - curent artistic de la `ncepu-tul secolului al XX-lea, caracterizat prinobsesia mi[c\rii, redat\ prin folosirea liniilorcurbe, asimetriei [i printr-o apreciere sem-nificativ\ a decorativului. Este prezent celmai clar în ornamenta]ie [i în artele deco-rative, cum ar fi cea a bijuteriilor, sticl\riei,mobilierului [i textilelor.

Dic]ionar

Catedrala Sagrada Familia(Barcelona, Spania)

Capela Notre-Dame-du-Haut (Ronchamp, Fran]a)



Dumnezeu (l\ca[uri ale zeilor în Extremul Orient). Cele mai cunoscute denumiriale acestor edificii, p\strate pân\ ast\zi, sunt cele de templu, în religiile orien-tale, în iudaism, dar [i în unele comunit\]i cre[tine protestante, biseric\, speci-fic lumii cre[tine, [i moschee în spa]iul islamic.

Exist\ în acest domeniu un respect pentru tradi]ie în privin]a împ\r]irii spa-]iului sau a orient\rii edificiilor. Modernitatea st\ în noile metode [i materialefolosite, uneori în stilul decora]iei sau într-o nou\ viziune privind func]ionali-tatea. Bisericile [i catedralele cre[tine au men]inut planul clasic, de bazilic\, cuo nav\ central\, terminat\ printr-o absid\, unde se afl\ altarul, intersectat\uneori de un transept. ~n afara stilurilor arhitecturale care au l\sat, în decursulveacurilor, impozante edificii (romanice, gotice, renascentiste, baroce etc.)exist\ [i numeroase particularit\]i geografice. De exemplu, `n America Latin\,catedralele au un stil remarcabil, colonial, printr-o simplificare artistic\ a goti-cului spaniol [i preluarea unor elemente ale barocului.

Moscheea, la rândul ei, p\streaz\ acela[i plan simplu, cu cele dou\ compar-timente destinate credincio[ilor (b\rba]i [i femei), cu o ni[\ care indic\ direc]iaspre Mecca (mihrab) [i un amvon (minbar). Cl\direa simpl\, de form\ dreptun-ghiular\, peste care se înal]\ un dom, este înso]it\ de 1–6 turnuri (minarete).Tot mai multe moschei sunt ast\zi adev\rate ansambluri, care cuprind, pe lâng\cl\direa principal\, cur]i interioare, [coli, universit\]i etc. De asemenea, în ]\rileexportatoare de petrol, între care [i Emiratele Arabe, dar [i Arabia Saudit\, caredispun de importante resurse financiare, s-au în\l]at moschei impresionanteprin m\rimea [i rafinamentul decora]iei.

Secolul al XX-lea debuteaz\, în spa]iul cre[tin, cu o catedral\ unic\, [ianume cea din Barcelona, dedicat\ Sfintei Familii (La Sagrada Familia).Realizat\ de Antonio Gaudi (1852–1926), aceasta încheie, mai curând, secolulal XIX-lea, fiind o considerat\ o împletire a neogoticului cu stilul Art Nouveau.Punctul de plecare al lui Gaudi, care a lucrat la aceast\ catedral\ pân\ lamoartea sa, este neogoticul, dar sculptura, destul de înc\rcat\, devine parte

Când a fost bombardat ora[ul Coventry.Care sunt caracteristicile catedralelorgotice.

Aminti]i-v\!

Catedrala din Brasilia (Brazilia)

Catedrala din Coventry (Anglia)

Catedrala din Brasilia

Oscar Niemeyer a realizat planurilemarii catedrale a ora[ului, unic\ înlume. Cl\direa este astfel construit\,încât arat\ la fel, indiferent de undeeste privit\, [i anume ca o coroan\ for-mat\ din 16 stâlpi din beton, dispu[i încerc, curba]i spre interior [i prin[i, înpartea superioar\, de o centur\, tot dinbeton. Baza formeaz\ un cerc cu undiametru de 70 de metri, în vreme cediametrul cercului superior m\soar\ doar12 metri. Vârfurile arcuite ale stâlpilorse îndreapt\ spre cer. L\ca[ul de cultpropriu-zis se afl\ `n subteran. Catedra-la este considerat\ neterminat\ de uniiarhitec]i, dar fascineaz\ prin moderni-tate [i prin simplitate; de aceea, s-a pro-pus s\ fie deschis\ tuturor cultelorcre[tine.

integrant\ a arhitecturii. Edificiul are numeroase elemente de modernitate, iaraspectul general al ornamenta]iei îndrept\]e[te privitorul s\ cread\ c\ este oarhitectur\ sculptat\.

Arhitec]i [i catedrale în secolul al XX-leaArhitectura secolului al XX-lea poart\ pecetea unor creatori de geniu:

Walter Gropius (1883–1969), dar mai ales Le Corbusier (1887–1965). Acestadin urm\, supranumit [i „idolatrul betonului”, a contribuit, prin marea lui autoritate,la extinderea unui stil interna]ional bazat pe beton, o]el [i sticl\, caracterizat deo tensiune intern\ extrem\, care confer\ construc]iilor dinamism. Pentru ace[tiarhitec]i, proiectele de biserici, datorit\ func]iei lor simbolice, constituie ocaziaunor experien]e artistice originale. Amintim pe cele din anii 1960–1970: Saint-Nicolas, proiectat\ de elve]ianul W. Förderer, Biserica de la Neviges (Germania)sau San Giovanni Battista din Toscana.

Planurile realizate de Le Corbusier pentru Catedrala Notre-Dame din Ronchamp(Fran]a) ilustreaz\ ceea ce autorul nume[te „arhitectur\ acustic\”; este ocl\dire atipic\, cu forme convexe [i concave, care reflect\ parc\ interiorul spreexterior ca sunetele unei partituri muzicale. Discu]iile pe care le-a suscitat acestproiect demonstreaz\ nu doar faptul c\ arhitec]ii vin cu inova]ii [i în acestdomeniu mai pu]in permisiv, ci [i pe acela c\ se afl\ într-o febril\ c\utare desolu]ii care s\ individualizeze secolul în raport cu realiz\rile anterioare.

Catedrala din Coventry (Marea Britanie) este o `mbinare `ntre vechi [i nou —edificiul gotic, distrus de bombardamentele naziste în cel de-Al Doilea R\zboiMondial, [i noua catedral\. La sfâr[itul r\zboiului, britanicii au dorit s\ conserveamintirea acestei distrugeri s\lbatice, construind nu peste ruine, ci al\turi deacestea. Elemente recuperate sunt prezente în marele crucifix al noii catedrale,iar între pere]ii distru[i se oficiaz\ serviciul religios. O inscrip]ie: Father forgive(Tat\ ceresc, iart\) este plasat\ între ruinele care ad\postesc un centru de re-conciliere cre[tin\. Noua catedral\, construit\ dup\ planurile arhitectului BasilSpence (1907–1976), dar la care au contribuit numero[i arti[ti britanici [i str\ini,a utilizat tehnologii [i materiale de ultim\ or\: beton, o]el [i sticl\, rezultând oconstruc]ie luminoas\ [i absolut modern\. Folosirea sticlei, chiar în exces, cabaz\ pentru pictur\ [i sculptur\ creeaz\ impresia c\ figurile reprezentate plutescîn aer. Absida este decorat\ cu o tapiserie a pictorului Graham Sutherlandreprezentându-l pe Hristos. Baptisteriul, de form\ rotund\, este realizat înîntregime din vitralii.

Templul baptist din Alamo (SUA) reprezint\, la rândul lui, un model de sim-plitate [i modernitate în acela[i timp. De[i s-au utilizat materiale moderne,induce un sentiment de simplitate [i austeritate prin piatra pere]ilor [i faptul c\sunt, în veritabila tradi]ie baptist\, complet goi, f\r\ decora]ie, cu excep]iacâtorva texte care con]in fragmente din Evanghelii. Deoarece bapti[tii practic\botezul adul]ilor, templul con]ine un bazin cu ap\ în care se reflect\ cande-labrele simple [i pere]ii austeri.

~n Brasilia, noua capital\ a Braziliei, construit\, între 1957 [i 1961, dup\proiectele urbanistului Lucio Costa [i arhitectului Oscar Niemeyer, ambii dis-cipoli ai lui Le Corbusier, se afl\ o catedral\ unic\ `n lume.

Capitolul 5


Exerci]ii1. Observa]i imaginile de la paginile 80,

81, 82 [i ar\ta]i câteva asem\n\ri [i deo-sebiri între l\ca[urile de cult prezentateîn aceste pagini.

2. Numi]i câteva biserici celebre construitede c\tre mari arhitec]i [i sculptori euro-peni în perioada Rena[terii. Realiza]i unportofoliu cu imaginile acestor l\ca[uride cult.

Biserica din Bettlach (Elve]ia), reflect\curentul modern `n arhitectura religioas\.

Moscheea campusului universitar dinTeheran (Iran) – modernitatea

se manifest\ [i `n arhitectura islamic\.

Biserica din Predeal (România)


STUDIU DE CAZ

Diversitatea religioas\ în România Situa]ia religioas\ a României `n anul 1918 este complex\. Bisericile orto-

dox\ [i cea greco-catolic\ sau unit\ colaboraser\ foarte strâns în lupta pentruunitate na]ional\. Exista, de asemenea, o comunitate catolic\ numeroas\, încea mai mare parte în rândul maghiarilor, dar [i al germanilor din Banat ([vabii)sau din Bucovina, precum [i biserici protestante: luteran\, reformat\, evanghe-lic\ [i unitarian\. Rezolu]ia de la Alba-Iulia ceruse „egala îndrept\]ire [i deplinalibertate autonom\ confesional\ pentru toate confesiunile de stat”.

Constitu]ia Regatului României din 1923 recunoa[te [i garanteaz\ drep-turile cet\]enilor români „f\r\ deosebire de origine etnic\, limb\ sau religie”.

Conform recens\mântului din 1930, greco-catolicii reprezentau 7,9% dinpopula]ia ]\rii, motiv pentru care Constitu]ia din 1923 declar\ biserica lorna]ional\, al\turi de cea ortodox\, [i îi confer\ întâietate fa]\ de celelalte culte.Concordatul dintre Vatican [i România (1927–1929) recuno[tea existen]a Bise-ricii catolice, dar stabilea [i statutul celei unite.

Instaurarea dictaturii comuniste a constituit un mare pericol pentru evolu]iadiverselor biserici de pe teritoriul României nu atât prin politica ateist\, cât prinfaptul c\ noile autorit\]i vedeau în Biseric\ un obstacol. Biserica greco-catolic\era greu de subordonat, deoarece autoritatea ei suprem\ se afla la Roma [icontribuise în mare m\sur\ la men]inerea coeziunii na]ionale. Din acest motiv,printr-un decret al Consiliului de Mini[tri din 1 decembrie 1948, aceasta a fostdesfiin]at\, bunurile sale fiind preluate de stat, iar l\ca[urile de cult [i caseleparohiale au fost atribuite Bisericii Ortodoxe. Numero[i episcopi [i preo]i au fostaresta]i. Statutul Bisericii catolice a fost incert pe întreaga perioad\ comunist\deoarece autorit\]ile au refuzat s\-l stabileasc\ în mod clar. Toate cultele aufost strict supravegheate, iar Biserica ortodox\ român\ a fost nevoit\ s\ sus]in\politica promovat\ de autorit\]i.

Înl\turarea regimului comunist în decembrie 1989 a deschis drumul reg\siriilocului firesc pentru organiza]iile ecleziastice din România. A fost reînfiin]at\, în1990, Biserica unit\, ceea ce a dat na[tere, în unele comunit\]i, la diferende cuprivire la patrimoniu. Vizita papei Ioan Paul al II-lea în România, la invita]iaSfântului Sinod (mai 1999), dovede[te, o dat\ în plus, deschiderea c\treîn]elegere [i c\tre lume a Bisericii ortodoxe.

Recens\mântul din 1992 [i cel din 2002 au eviden]iat c\ în ]ara noastr\86,7% din popula]ie este ortodox\ (la care se adaug\ 0,2% de rit vechi), 4,7%catolic\, 0,9% greco-catolic\, 3,2% reformat\, 1,5% apar]ine Bisericii penti-costale [i sub 1% este evanghelic\, baptist\, adventist\, unitarian\. Musulmaniireprezint\ 0,3%, în vreme ce popula]ia mozaic\ a sc\zut drastic datorit\ emi-gr\rii. Constitu]ia din 1991 recunoa[te diversitatea religioas\ a României [igaranteaz\ cet\]enilor libertatea confesional\.

II. Art. 22 „Libertatea con[tiin]ei esteabsolut\. Statul garanteaz\ tuturor cul-telor deopotriv\ libertate [i protec]iune,întrucât exerci]iul lor nu aduce atingereordinei publice, bunelor moravuri [i legi-lor de organizare ale statului.

Biserica cre[tin-ortodox\ [i ceagreco-catolic\ sunt biserici române[ti.Biserica ortodox\ român\ fiind religiamarei majorit\]i a românilor, este bise-rica dominant\ în statul român, iar ceagreco-catolic\ are întâietate fa]\ decelelalte culte.”

Constitu]ia României, 1923

„3. Cultele religioase sunt libere [ise organizeaz\ potrivit statutelor pro-prii în condi]iile legii.

4. În rela]iile dintre culte suntinterzise orice forme, mijloace, acte sauac]iuni de învr\jbire religioas\.

5. Cultele religioase sunt autonomefa]\ de stat [i se bucur\ de sprijinulacestuia.”

Constitu]ia României, 1991

Vizita papei Ioan Paul al II-lea`n România (1999)

concordat — în]elegere între pap\ [i un statpe teritoriul c\ruia tr\iesc romano-catolici învederea reglement\rii statutului lor.

Dic]ionar

Exerci]ii1. În ce m\sur\ aprecia]i c\ în România este asigurat\ libertatea religioas\ prin

Constitu]ie? Argumenta]i r\spunsul.2. Pe grupe, compara]i [i aprecia]i prevederile celor dou\ constitu]ii ale României

(vezi fragmentele al\turate) privind via]a religioas\.

{TIIN}A {I SOCIETATEAÎN SECOLUL AL XX-LEA

Cercetare [tiin]ific\ [i tehnologieîn secolul al XX-lea

~n secolul al XX-lea, cercetarea [tiin]ific\ a atins apogeul în cele mai multedomenii — nu degeaba s-a spus c\ reprezint\, în istoria omenirii, „vârsta labo-ratorului”.

Descoperiri majore au marcat via]a societ\]ii umane, [i anume energianuclear\, computerul, antibioticele [i chiar universul genetic se num\r\ printreacestea. Oamenii s-au obi[nuit s\ foloseasc\ aplica]ii ale cercet\rii în via]a coti-dian\, asimilând imediat noul, l\rgind mereu pia]a [i oferind astfel, prin atitudi-nea lor de consumatori, noi fonduri orientate spre cercetare. Fenomenul estemai prezent în ]\rile dezvoltate, unde cre[terea economic\ nu se limiteaz\ doarla cele trei sectoare fundamentale (industrie, agricultur\ [i servicii), ci influen-]eaz\ [i domeniul cercet\rii. Cercetarea este, ast\zi, o component\ a politicii destat, care aloc\ fonduri însemnate, racoleaz\ creiere din afar\ [i ofer\ cadrulorganizatoric. Un loc important revine, de pild\, marilor universit\]i Harvard sauPrinceton din SUA, care dispun de bugete uria[e, laboratoare, institute afiliate[i facilit\]i oferite în campusurile lor. Desigur, dac\ ne referim la acest aspect alimplic\rii statului, observ\m [i aici un mare decalaj între ]\rile bogate [i celes\race.

Domenii ale cercet\riiCuriozitatea uman\ [i chiar o politic\ a universit\]ilor au f\cut ca în secolul

al XX-lea s\ fie înregistrate rezultate notabile în toate domeniile [tiin]ifice. S-aobservat, totu[i, c\ progresele nu sunt egale. Între domeniile care s-au dez-voltat cu predilec]ie pot fi amintite cele ale biologiei, astronomiei, fizicii [ichimiei.

Biologia a fost stimulat\ de inventarea microscopului electronic, care a f\cutposibile descoperiri importante privind celula vie (biologia molecular\). În 1944,cercet\torii americani demonstreaz\ c\ materialul genetic al fiin]elor vii estecon]inut de acidul dezoxiribonucleic (ADN), iar în 1953, James Watson desco-per\ structura acestuia. Prima fotografie a unei molecule de ADN, realizat\ în1969, a ar\tat c\ aceasta are doar câteva componente, care prezint\ îns\ com-bina]ii infinite, unice pentru fiecare fiin]\ vie, ADN fiind astfel purt\torul codu-lui genetic. Se deschidea drumul unei noi [tiin]e, genetica, cu aplica]ii practiceimportante. În anul 2000, cercet\torii britanici [i americani au ob]inut primavariant\ a genomului uman. Ingineria genetic\ a dus la ob]inerea de plante cucaracteristici noi [i a unor indivizi prin metoda clon\rii, aplicat\ la animale.Unele surse sus]in, ast\zi, posibilitatea clon\rii umane.

Capitolul 6


Cronologie

1928: A. Fleming descoper\ penicilina

1934: descoperirea radioactivit\]ii arti-ficiale (Irène [i Frédéric Joliot-Curie)

1935: inventarea radarului

1942: primul reactor nuclear construit laChicago de c\tre E. Fermi

1945: primul computer

1953: este descoperit\ structura ADN

1960: descoperirea laserului

1961: primul om lansat în spa]iu: IuriGagarin

1969: americanul Neil Armstrong faceprimii pa[i pe Lun\

1972: primul calculator de buzunar

1978: se na[te primul copil conceput îneprubet\, în Anglia

1979: primul compact-disc; sunt desco-perite g\urile în stratul de ozon

1980: este fabricat\ bomba cu neu-troni

1981-1984: este identificat virusul SIDA

1991: lansarea re]elei World WideWeb (www)

2000: prima variant\ a genomului uman

Alexander Fleming `n laborator

ªTIINÞA ªI SOCIETATEA ÎN SECOLUL AL XX-LEA

85

antiparticul\ — particul\ elementar\ avândmasa egal\ [i via]\ identic\ cu o alta, darcu sarcina de semn contrar.gaur\ neagr\ — forma]iuni cere[ti, studiatede J.R. Oppenheimer, „p\rintele” bombeiatomice, în interiorul c\rora for]ele gravi-ta]ionale sunt atât de puternice, încât par-ticulele sau radia]iile nu le pot p\r\si.genetic\ — domeniu al biologiei care stu-diaz\ legile eredit\]ii [i transmiterea uneimo[teniri prin genele care se bazeaz\ pestructura ADN.

Dic]ionar

Oamenii, societatea [i lumea ideilor

Medicina a beneficiat de cercet\rile biologiei [i geneticii, dar [i de progrese-le f\cute de fizic\. Secolul a debutat cu identificarea grupelor de sânge, con-tinuând cu descoperirea vitaminei A (1913), a insulinei (1921), a penicilinei(1928) [i sulfamidelor (1935). Laserul, descoperit în 1960, ca [i scannerul sauecografia [i-au g\sit o larg\ aplicabilitate în medicin\.

Atomul, considerat indivizibil, a oferit fizicienilor mari surprize. Aprofun-darea cunoa[terii nucleului atomului [i realizarea primei reac]ii nucleare contro-late de c\tre Enrico Fermi la Chicago (1942) au dus la descoperirea energiei pecare o poate degaja aceasta. Se deschidea era energiei nucleare. În fizic\ aufost introduse no]iuni noi, cum ar fi cele de cuant\ (Max Planck), de plasm\(Irving Langmuir, 1932) [i au ap\rut domenii noi (mecanica cuantic\, spectro-scopia etc.) În lucrarea sa Teoria special\ a relativit\]ii (1905), Albert Einstein(1879–1955) sus]ine c\ nici o for]\, nici un obiect din Univers nu poate afectaviteza luminii, singurul element absolut din natur\, [i c\ legile [tiin]ei sunt va-labile numai pentru obiecte care se deplaseaz\ cu aceast\ vitez\. Au fost per-fec]ionate radarul, s-au f\cut cercet\ri în domeniul undelor radio, al celor mag-netice, al microundelor, s-au descoperit antiparticulele [i s-a realizat laserul.

Chimia a f\cut progrese `n analiza compu[ilor organici (biochimia), în ter-modinamica chimic\, spectroscopia molecular\, în producerea polimerilor [i aizomerilor. Rezultatele cercet\rii s-au aplicat în produc]ie, fiind puse la puncttehnologii noi de ob]inere a unor materiale sintetice sau prin procedee indus-triale moderne.

Astronomia, beneficiind de progresele tehnice, dar [i de concluziile teoreticeale fizicienilor, a f\cut progrese `n direc]ia cunoa[terii Universului. Observa-toarele astronomice tot mai bine dotate, sondele spa]iale Explorer, sateli]ii auf\cut posibile progrese, cum ar fi clasificarea galaxiilor, a stelelor, descoperireacenturilor de radia]ii din jurul P\mântului, intui]ia existen]ei unor g\uri negre [i,mai ales, studierea planetelor care alc\tuiesc Sistemul Solar. S-au elaborat teoriidespre na[terea Universului, iar astronomul american E.P. Hubble a demonstratc\ acesta este în expansiune.

Explorarea spa]iului este un alt domeniu în care cercet\rile din laboratoareî[i g\sesc aplicabilitate aproape imediat. În 1957, sovieticii lansau primul satelitartificial al P\mântului, Sputnik, iar în 1961 trimiteau primul om în spa]iu, astro-nautul Iuri Gagarin. Un an mai târziu, americanul John Glenn se plaseaz\ peorbit\ în jurul P\mântului, iar în 1969, Neil Armstrong face primii pa[i pe Lun\.

Exerci]ii1. Citi]i con]inutul lec]iei. Ordona]i ideile, no]iunile [i conceptele dup\ criteriile indi-

cate în tabelul de mai jos. Apela]i la profesori sau colegi pentru a v\ l\muri sem-nele de întrebare. C\uta]i [i alte surse de informare, cum ar fi c\r]ile, revistelede [tiin]\ [i tehnic\, emisiuni televizate etc.

{tiam {tiam altfelNu [tiam,

dar am înv\]at?

~n 1969, primul om (americanulNeil Armstrong) p\[e[te pe Lun\.

Structura moleculei de ADN

Capitolul 6


Impactul tehnologiei asupra vie]iicotidiene [i a mediului

În a doua jum\tate a secolului al XX-lea, tehnologia nu p\trunde doar înprocesul de produc]ie, ci, direct, în casele [i vie]ile oamenilor pe care le schimb\în mod radical. Drumul tot mai scurt de la cercetarea [tiin]ific\ la aplica]ia întehnologie [i de aici la apari]ia unor produse destinate societ\]ii de consum adus la schimb\ri majore în via]a indivizilor. Se înregistreaz\ o anume uni-formizare a societ\]ii, dac\ avem în vedere accesul generalizat la binefaceriletehnologiei [i prezen]a ei în via]a cotidian\. Datorit\ aplic\rii rapide a inven]iilor[i inova]iilor, cre[terii productivit\]ii muncii [i pre]urilor accesibile, oricine areast\zi acces la un aparat radio, un televizor, frigider, aspirator, computer, î[ipoate achizi]iona o instala]ie de aer condi]ionat sau una de securitate. Ma[inilede sp\lat automate, robo]ii de buc\t\rie, cuptoarele cu microunde, care auap\rut ca urmare a dezvolt\rii tehnologiei, fundamentat\ pe rezultatele cerce-t\rii [tiin]ifice, fac parte din cotidian. Aparatele electrocasnice devin tot maidiversificate [i mai performante.

Comunica]iile reprezint\ un al doilea domeniu care a beneficiat de perfor-man]ele cercet\rii [i care a schimbat, la modul categoric, via]a cotidian\. Tele-fonul a p\truns în fiecare locuin]\. Telefonia mobil\, care utilizeaz\ un sistemde antene [i undele radio, are ast\zi o r\spândire global\, în vreme ce un sis-tem conectat la sateli]i artificiali ai P\mântului (GPS) î]i indic\ pozi]ia în care teafli în momentul conect\rii”. Transmiterea imaginilor televizate prin sateli]i, ca[i Internetul, care, din anul 2000, permite schimbul de informa]ii f\r\ a necesi-ta cabluri [i ofer\ noi moduri de comunicare, accentueaz\ sentimentul deapartenen]\ la „satul global”.

Computerul, o inven]ie minunat\Inven]ia cu amprenta cea mai puternic\ asupra vie]ii cotidiene la sfâr[itul se-

colului al XX-lea este computerul. Disponibil în magazinele din Statele Unite aleAmericii la începutul anilor 1980, el a devenit PC (computer personal) dup\ cea primit un monitor pe care sunt afi[ate programele [i un mouse pentru a le acce-sa. Utilizarea lui pe scar\ larg\ a determinat apari]ia unor segmente economicenoi. Este vorba despre domeniile hardware (al computerului propriu-zis) [i soft-ware (programele care îl men]in în func]iune, care permit stocarea [i prelu-crarea informa]iei). Statele Unite ale Americii de]in, în mod cert, suprema]ia înacest domeniu, cea mai important\ întreprindere în domeniul hardware fiindIBM (International Business Machines), iar firma Microsoft ofer\ un exempluidentic pentru domeniul software. Cifrele de afaceri impresionante ale celordou\ firme pot folosi drept modele de reu[it\ economic\. Computerul areast\zi o utilizare atât de larg\, încât nu exist\ domeniu în care s\ nu fie folosit:în industrie pentru a comanda ma[inilor [i a face m\sur\tori, la tehnoredactare,pentru transmiterea unor materiale editate, ca baz\ de stocare [i prelucrare adatelor, în proiectare [i în domeniul publicit\]ii, în derularea unor programeeducative etc.. Lansarea re]elei www (World Wide Web) în 1991 permitecomunicarea între utilizatorii de Internet din toat\ lumea.

Studio de televiziune

erbicide — substan]e chimice cu distrugereselectiv\ a unor plante, utilizate în agricul-tur\ împotriva buruienilor.fungicide — substan]e folosite pentru dis-trugerea ciupercilor microscopice, a viru-[ilor [i bacteriilor d\un\toare.modificare genetic\ — transplantarea ge-nelor din celulele unei plante în alta, pentrua ob]ine o produc]ie mai mare, un aspectmai atr\g\tor sau o men]inere în stareproasp\t\ mai îndelungat\.

Dic]ionar

„Revolu]ia industrial\ care se produ-ce ̀ n secolul al XX-lea confer\ ̀ ntr-adev\rcomunic\rii mediatice o dimensiunestrategic\ pentru dezvoltarea econo-mic\ a societ\]ilor occidentale. Ea aparedeci ca un mijloc decisiv de transforma-re a mentalit\]ilor, care trebuie adaptatunui nou mediu, [i a practicilor de con-sum, ce trebuie amplificate pentru adezvolta pie]ele.“

Guy Lochard, Henri Boyer,Comunicarea mediatic\



Computerul `n slujba s\n\t\]ii

Tehnologia `n slujba s\n\t\]iiÎn domeniul s\n\t\]ii, tehnologia ocup\ un loc atât de important, încât

ast\zi este aproape imposibil\ stabilirea unui diagnostic f\r\ datele oferite deaparatura tot mai performant\. Secolul a debutat cu descoperirea capacit\]iirazelor X de a oferi imagini ale scheletului uman. Prin introducerea unor sub-stan]e de contrast, se ob]in imagini ale creierului sau ale inimii (angiografie).Utilizarea computerului pentru prelucrarea imaginilor ob]inute cu ajutorulrazelor X a m\rit precizia acestora. Una dintre cele mai cunoscute tehnici descanare cu ajutorul computerului este tomografia computerizat\. Alte metodemoderne de diagnosticare [i tratament sunt chirurgia cu laser, ecografia (careutilizeaz\ ultrasunetele), endoscopia, bazat\ pe fibre optice. Cercetarea biolo-gic\ a relevat unicitatea ADN-ului fiec\rei persoane, cu larg\ aplica]ie în practic\.Probele ADN sunt folosite în mod curent de medicina legal\ pentru stabilireaprezen]ei unui suspect la locul faptei. Progresele cercet\rii cromozomilor [iADN-ului au dezvoltat ingineria genetic\, care poate modifica genetic anumiteplante pentru a deveni mai rezistente la boli [i clim\ [i a le m\ri productivitateasau termenul de p\strare. În lupta împotriva d\un\torilor de toate felurile, agri-cultura modern\ utilizeaz\ pe scar\ larg\ substan]e create de industria chimic\,erbicidele [i fungicidele. Prelucrarea produselor agricole beneficiaz\ de desco-peririle [tiin]ei nu doar pentru p\strarea îndelungat\ a alimentelor, ci [i pentruambalarea lor.

Este greu, dac\ nu imposibil s\ ne imagin\m via]a noastr\ f\r\ înlocuitoriiunor produse naturale: mase plastice, cauciuc sintetic, fibre textile ca aceleacelulozice, poliamidice sau poliesterice. Apa pe care o bem în marile ora[e estepermanent testat\ de chimi[ti [i microbiologi.

Produsele industriei farmaceutice sunt destinate, în egal\ m\sur\, bolnavilor,dar [i oamenilor s\n\to[i. Utilizarea aproape generalizat\ a pilulelor anticon-cep]ionale, moda complet\rii dietei cu vitamine [i diferite s\ruri, medicamen-tele pentru sl\bit fac parte din via]a cotidian\. S-a stabilit c\ sunt utilizate peste700 de m\rci de somnifere, iar produsele cosmetice sunt prezente `n orice cas\.

Transporturile tot mai rapide, ca urmare a aplic\rii unor solu]ii tehnologicenoi, ne-au obi[nuit cu o anume mobilitate specific\ sfâr[itului de secol. Japonia,unde trenurile care folosesc for]a magnetic\ dep\[esc viteza de 350 km/or\,constituie un exemplu, dar [i Statele Unite ale Americii, unde fiecare cet\]eanc\l\tore[te, curent, cu avionul.

Noile tehnologii [i timpul liberTimpul liber este consecin]a direct\ a reducerii programului s\pt\mânal de

lucru. În ]\rile industrializate, treburile casnice, de cele mai multe ori îndeplinitecu ajutorul aparatelor, nu mai ocup\ cea mai mare parte a timpului. Noiletehnologii ofer\ alternative diverse. Cei mai mul]i folosesc timpul liber pentru ase informa cu privire la ceea ce se petrece în societate sau în anumite domenii.Ast\zi, individul este confruntat cu o adev\rat\ explozie informa]ional\, core-lat\ cu necesitatea de a fi la curent cu ceea ce se întâmpl\. Din acest motiv,activitatea de informare se prelunge[te mult peste programul de munc\, ei fiin-du-i destinat\ [i o parte a timpului liber. Mijloacele de informare sunt tot maivariate [i mai performante. Presa scris\ las\ tot mai mult loc televiziunii [i

„Televiziunea pune la dispozi]iafiec\rui c\min care are un televizor unjurnal permanent [i omniprezent, un cine-matograf, o scen\ de teatru, emisiunispecializate, o sal\ de concert, o univer-sitate în imagini. Ce poate fi mai mult?”

Georges Hourdin,Civiliza]ia timpului liber

„Mass-media a institu]ionalizat deja,prin reflexe condi]ionate, s\rb\torirea.Oamenii «s\rb\toresc» cu h\rnicie,uitând adesea ce s\rb\toresc. S\rb\to-rirea aceasta nu are îns\ nici un sensprofund. Sensul ei se reduce la «cum-p\ra]i repede acest produs, e s\rb\-toare!» sau «Uita]i-v\ la TV pentru c\ es\rb\toare!». S\rb\torirea, prin urmare,nu mai e reg\sit\ ca ritual, nu maiimpune o rememorare, un anamnesis,ci se consum\ în prezent sub form\ detimp liber.”

Arca lui Noe,De la neolitic la Coca-Cola

Capitolul 6


Internetului. Cinematograful a cunoscut, la rândul lui, un reviriment nu doarpentru latura sa artistic\, ci [i pentru valen]ele educative, de vreme cesubiectele din via]a cotidian\ constituie puncte de plecare ale unor filme. Dac\avem în vedere cinematografia din ]\rile comuniste, cea sovietic\ în primulrând, care, f\r\ a fi neap\rat lipsit\ de valoare artistic\, este puternic angajat\politic, putem afirma c\ este [i un mijloc de propagand\.

Un rol important în informarea rapid\, cotidian\ revine radioului [i, mai ales,televiziunii. Aceasta aduce în case imagini [i relat\ri despre evenimente care auloc la mari distan]e. Uneori, acestea sunt prezentate chiar în momentul derul\riilor. Întreaga planet\ a putut vedea pe ecranul televizorului primii pa[i f\cu]i deNeil Armstrong pe Lun\ în 1969. Românii au urm\rit în direct evenimentele dindecembrie 1989, motiv pentru care se vorbe[te de o „revolu]ie la televizor”. Unexemplu este [i atacul terorist din 11 septembrie 2001, transmis, în direct, peîntreg globul. Comunicarea guvernelor sau a ale[ilor cu na]iunile lor este posi-bil\ permanent datorit\ televiziunii. Exist\ aici un punct nevralgic, deoarece tele-viziunea poate facilita manipularea opiniei publice, reporterii [i cei care de]inposturile opereaz\ o triere [i o ierarhizare a informa]iilor, stabilind ce [i cât s\ofere publicului. Sondajele de opinie difuzate, adesea realizate la comand\, potcontribui, în egal\ m\sur\, la manipularea opiniei publice. S-a mai observat c\televiziunea ocup\ o mare parte a timpului liber, înregistrându-se, în anumitemedii sociale sau la anumite segmente de vârst\, o adev\rat\ dependen]\.Concuren]a acerb\ pentru audien]\ determin\ posturile de televiziune s\ cautesenza]ionalul, spectaculosul, nesemnificative pentru cel care le urm\re[te —satisfac doar curiozitatea pentru anecdotic [i, de multe ori, îi pot abate aten]iade la lucruri cu adev\rat importante. Comercializarea primelor aparate video în1956, inventarea videorecorderului de c\tre compania japonez\ Sony (1965),televiziunea prin cablu, filmele pe caset\ [i, mai nou, pe compact-disc, jocurileelectronice ofer\ tot atâtea variante pentru petrecerea timpului liber.Automobilele, b\rcile cu motor, motocicletele favorizeaz\ deplasarea `n natur\pentru petrecerea timpului liber.

Efectele industrializ\rii[i tehnologiz\rii asupra mediului înconjur\tor

Oamenii de [tiin]\, dar [i societatea civil\ î[i pun tot mai des întreb\ri înleg\tur\ cu impactul industrializ\rii [i tehnologiz\rii asupra mediului [i calit\]iivie]ii. Transportul ]i]eiului pe mare este în m\sur\ s\ provoace poluarea

Reclam\ la televizoare `n anii 1960

Cronologie

1939: emiterea regulat\ a unor pro-grame televizate în SUA

1939–1945: r\zboiul întrerupe emisiu-nile

1948: transmiterea televizat\ a Olim-piadei de la Londra

1953: americanii pun la punct sistemulde televiziune color

1962: prima transmitere televizat\ dinAmerica în Europa prin satelitul decomunica]ii Telstar

1980: japonezii pun la punct televi-zoarele cu circuite de înalt\ precizie

1989: televiziunea prin satelit este laîndemâna oricui are o anten\ para-bolic\ [i un decodor

1990: lansarea ecranelor TV plate cuplasm\

Vrem s\ [tim cum func]ioneaz\ televizorul nostruAcesta are în interior un tub f\r\ aer, care se deschide la un cap\t într-un ecran,

iar la cel\lalt cap\t are trei transmi]\toare electronice pentru cele trei culori pri-mare ale luminii: ro[u, verde [i albastru. Semnalele primite de la antena TV suntdecodate [i trecute mai departe, c\tre transmi]\toarele electronice de imagine,care emit raze c\tre ecran. Razele de electroni trec de mai multe ori pe secund\peste întregul ecran, creând, la fiecare trecere, trei imagini separate, câte unapentru fiecare culoare primar\. Din combina]ia lor rezult\ imaginea perceput\de ochi. Un alt decodor amplific\ semnalele audio [i le trimite spre difuzoare.

mediului, cu efecte asupra faunei marine. Noua surs\ de energie, cea atomic\,ap\rut\ în 1955, odat\ cu punerea în func]iune a primei centrale nucleare înMarea Britanie, îngrijoreaz\ un anumit segment al societ\]ii. Aceasta s-a dove-dit a fi o surs\ de poluare, datorit\ accidentelor, cel din 1986, de la Cernobîl(Ucraina) fiind cel mai grav. În nordul Americii, s-a constatat c\ lacuri, precumErie, sunt pe moarte datorit\ reziduurilor industriale deversate în apele lor.Erbicidele, fungicidele [i insecticidele folosite în agricultur\, bazate pe compu[ichimici, polueaz\ solul [i chiar alimentele.

~n ce m\sur\ sunt d\un\toare [i, mai ales, ce impact au modific\rile gene-tice asupra mediului – iat\ o `ntrebare care se pune tot mai des. De[i nu s-auadus dovezi clare c\ sunt nocive, reac]ia unor organiza]ii pe linia protec]ieimediului a pus problema revenirii la o agricultur\ ecologic\. Gunoaiele în sineoblig\ ]\rile s\ realizeze programe de reciclare. Sunt greu de estimat efecteleasupra mediului ale unor mari lucr\ri, cum ar fi sistemul de baraje de pe FluviulGalben (China). De altfel, dezvoltarea impetuoas\ a industriei chineze `n ultimuldeceniu stârne[te `ngrijorarea, deoarece se presupune c\ nu se vor lua m\surieficiente de limitare a efectelor poluante.

Anul 1985 a adus o dovad\ în sprijinul luptei pentru o planet\ curat\, pro-movat\ de mi[c\rile ecologiste, [i anume s-a descoperit o gaur\ în stratul deozon de deasupra Antarcticii.

Preocuparea pentru limitarea efectelor industrializ\rii asupra mediului estemajor\. Educa]ia pentru mediu constituie, în tot mai multe ]\ri, o component\ ainstruc]iei [colare. Au luat fiin]\ diferite organiza]ii na]ionale [i mondiale, care,împreun\, formeaz\ mi[carea ecologist\. Una dintre acestea este Greenpeace,înfiin]at\ în 1971. Membrii [i voluntarii mi[c\rilor ecologiste au intervenit înaccidentele cu efect poluant, au realizat crearea unor parcuri [i rezerva]ii [i s-auopus unor proiecte de industrializare care ar fi putut produce noxe.

Mini[trii mediului din CEE au luat decizia de a interzice `n ]\rile lor produc]iade compu[i chimici care afecteaz\ stratul de ozon (martie 1989). R\zboiul dinGolf (1990) a provocat, `ntre altele, incendierea unor sonde de petrol, deterio-rând mediul de via]\.

În anul 1992, a avut loc la Rio de Janeiro (Brazilia) Conferin]a Na]iunilor Unitepe probleme de ecologie [i dezvoltare, la care au participat 117 [efi de state [ial]i reprezentan]i ai unor na]iuni. Brazilia nu a fost aleas\ întâmpl\tor, având învedere c\ una dintre problemele discutate a fost cea a distrugerii p\durii tro-picale amazoniene. O alt\ problem\ pe ordinea de zi a fost efectul de ser\,înc\lzirea global\ a atmosferei ca o consecin]\ a industrializ\rii [i schimb\rileclimaterice pe care le provoac\ fenomenul numit El Niño. Au fost adoptateConven]ia mondial\ pentru protejarea speciilor vegetale [i animale [i cea delimitare a emisiilor de gaze responsabile pentru efectul de ser\. Participan]ii auinsistat asupra necesit\]ii de a g\si „un echilibru viabil `ntre mediu [i dez-voltare”.



Exerci]ii1. {tia]i despre efectul de ser\? Care este opinia voastr\ în leg\tur\ cu responsabi-

litatea uman\ în acest caz?2. Care dintre noile tehnologii v-a influen]at cel mai mult via]a? Ce explica]ii ave]i

pentru aceasta?

„A devenit evident pentru majori-tatea oamenilor, de exemplu, c\ profi-tul pe termen scurt care a dus lapoluarea aerului [i a apei nu s-a ridicatla valoarea pagubelor pe termen lungaduse calit\]ii vie]ii [i a mediuluiambiant.”

John Naisbitt, Megatendin]e.Zece noi direc]ii care ne transform\ via]a

„Este nevoie de o ac]iune radical\urgent\. Dac\ tendin]elor actuale dedeteriorare a mediului înconjur\tor aleomului li se permite s\ continue înurm\torul sfert de secol, putem ajungeîn unele zone la o situa]ie f\r\ întoar-cere; la deteriorarea ireversibil\ a per-spectivelor de dezvoltare veritabil\ [i deînl\turare efectiv\ a s\r\ciei de pe pla-neta noastr\, dac\ nu chiar de supra-vie]uire a omenirii.”

Ignacy Sachs,Mediul înconjur\tor al omului

Poluarea industrial\ este unul dintreefectele industrializ\rii asupra mediului

`nconjur\tor.

Capitolul 6


{tiin]a [i tehnica în slujba r\zboiului

Unul dintre marii beneficiari ai progreselor [tiin]ei [i tehnicii este domeniulmilitar. Schimb\rile petrecute în acest domeniu sunt, în secolul al XX-lea, uria[e.Din acest motiv, se vorbe[te, adesea, de o adev\rat\ revolu]ie tehnico-militar\.Fondurile [i for]a uman\, mobilizate în domeniul militar permit, în acela[i timp,o aplicare imediat\ a rezultatelor cercet\rii [tiin]ifice. În plus, fiind un domeniusecret, este greu de estimat, în orice moment, care este for]a de distrugere aarsenalului militar. S-a spus c\ aplica]iile din domeniul militar ilustreaz\ cel maibine caracterul contradictoriu al [tiin]ei [i tehnicii contemporane, care rezult\din cele dou\ aspecte, unul constructiv, ilustrat prin progresul civiliza]iei, [i altuldistructiv, care duce la nimicirea a ceea ce creeaz\ omenirea sau chiar a omeniriiîns\[i. Dezvoltarea tehnicii militare vizeaz\ trei aspecte principale: m\rirea for]eide distrugere, mobilitatea trupelor [i a armamentului [i asigurarea comunica-]iilor optime.

Marile conflagra]ii ale secolului al XX-lea au dep\[it cu mult orice alt r\zboiîn ceea ce prive[te utilizarea rezultatelor cercet\rii [tiin]ifice [i a tehnologiei. Înambele r\zboaie, victoria a fost, de fiecare dat\, de partea acelei alian]e carea dispus de suficiente resurse economice nu doar pentru finan]area armatelor,ci [i pentru aplicarea în practic\ a unor descoperiri de ultim\ or\ care i-au sur-prins pe adversari.

Petrol [i arme chimiceMotorizarea armatelor a sporit interesul pentru petrol [i perfec]ionarea sis-

temului de transport al ]i]eiului, fiind inventate navele-cistern\ (petrolierele) [inoi metode de rafinare. Petrochimia a f\cut progrese prin produsele noi întrecare masele plastice, cauciucul sintetic [i altele.

Industria chimic\ german\ (firmele Farbenindustrie) a produs, în PrimulR\zboi Mondial, gaze toxice (între care celebrul Zyklon), care au fost eliberateîn tran[ee, obligând statele beligerante s\ doteze solda]ii cu m\[ti de protec]ie.În cel de-Al Doilea R\zboi Mondial, armele chimice au fost utilizate în lag\relegermane, iar în ultimul sfert de secol, au fost fabricate [i de alte state. Au fostaduse dovezi c\ Irakul a folosit acest tip de arme în r\zboiul cu Iranul.

O arm\ redutabil\: tanculUna dintre cele mai importante inova]ii ale Primului R\zboi Mondial a fost

ma[ina blindat\, pe [enile, dotat\ cu un tun [i o mitralier\. Solda]ii au numit-otank (rezervor în limba englez\). Primele tancuri, numite Mark I, au fost fabri-cate de englezi, urmate de cele construite de firma francez\ Renault. În AlDoilea R\zboi Mondial, toate statele beligerante au folosit pe scar\ larg\ tan-curile fie ca unit\]i de sine st\t\toare, fie pentru sus]inerea infanteriei. Numaipentru atacul asupra Uniunii Sovietice, Germania a aruncat în lupt\ 17 diviziide tancuri. În b\t\lia de la Kursk (iulie-august 1943), Hitler a mobilizat 2 700de tancuri, între care celebrele Panzer, iar sovieticii un num\r aproape egal.Prezen]a lor pe câmpul de lupt\ a obligat fabricarea unor grenade [i racheteantitanc (bazooka). Perfec]ionate permanent, identificate tot mai greu de

(dup\ J. De Launay,Mari decizii ale celui

de-Al Doilea R\zboi Mondial)

Portavion [i elicoptere, realiz\ride ultim\ or\ ale tehnicii

Bombardierul american B-2 Spirit

Anul

Produc]ia de avioane în celde-Al Doilea R\zboi Mondial

SUA Japonia

1941 19 000 5 000

1942 47 836 9 000

1943 85 898 16 000

1944 96 318 28 000



radare, acestea [i-au demonstrat eficien]a în toate zonele fierbin]i din perioadaR\zboiului Rece, în Orientul Mijlociu [i, mai nou, în r\zboiul din Irak.

Avioanele, submarinele [i racheteleAflat\ la începuturile ei în Primul R\zboi Mondial, avia]ia a fost o arm\

redutabil\ în cel de-al doilea [i a servit, poate cel mai bine, strategiei r\zboiu-lui-fulger. Numai pentru atacul asupra Poloniei, Germania a utilizat 897 debombardiere [i 611 avioane de vân\toare. În timpul r\zboiului, au fost fabri-cate avioane din ce în ce mai performante pentru luptele aeriene, bombarda-mente sau vân\toare. Între acestea, Messerschmitt, Hurricane sau celebrul B-29, care a transportat prima bomb\ atomic\ aruncat\ asupra Japoniei. Marinaa fost dotat\ cu portavioane, care asigurau deplasarea pe mare, iar avia]ia derecunoa[tere a avut un rol important în preg\tirea debarc\rii din Normandia la6 iunie 1944.

Avia]ia militar\ s-a dezvoltat progresiv: `n 1989, americanii pun la punctbombardierul B-2, considerat invizibil, deoarece nu poate fi detectat de radar.El poate zbura peste 9 000 km, f\r\ a necesita alimentare.

Submarinul, utilizat în Primul R\zboi Mondial pentru distrugerea unor naveinamice, devine o arm\ în sine în cel de-al doilea. Numai în aprilie 1943, 240de submarine germane cutreierau m\rile, provocând pierderi mari flotei aliate.Ast\zi, cele mai multe submarine utilizeaz\ energia atomic\ (primul a fost pusla punct de SUA în 1955) [i sunt dotate cu arme nucleare.

Principiul Coand\, care st\ la baza avionului cu reac]ie, a contribuit la fabrica-rea rachetelor balistice. Germanii, în anul 1944, au utilizat rachetele V1 [i V2, darnu au avut timpul necesar pentru a le perfec]iona. În perioada postbelic\, rachetelecu focoase nucleare s-au bucurat de aten]ia industriei de armament. Cu raz\ mediesau lung\ de ac]iune, ghidate prin radio sau prin satelit, cu o înalt\ precizie înatingerea ]intei, acestea pot fi lansate din ap\, de pe uscat sau de pe sateli]i.

Comunica]iileDomeniul comunica]iilor s-a dovedit de o importan]\ major\, mai ales în

perioada postbelic\. În Al Doilea R\zboi Mondial, englezii (Watson Watt) auinventat radarul, iar germanii un sistem de ghidare de înalt\ frecven]\, careconducea avioanele direct asupra ]intelor. Spre sfâr[itul r\zboiului, au fostdotate cu radar chiar navele militare. Radioul, televiziunea [i sateli]ii sunt uti-liza]i, ast\zi, în domeniul militar. În Orientul Mijlociu, succesele militare aleIsraelului din 1967 sunt explicate [i prin performan]ele din domeniul comuni-ca]iilor. Mul]i sateli]i lansa]i pentru comunica]ii au [i un rol militar.

Armele nucleareFabricarea primei bombe atomice de c\tre SUA (Proiectul Manhattan), la care

au lucrat savan]i de na]ionalit\]i diferite în anii 1942-1945, este o consecin]\ adescoperirilor fundamentale ale fizicii moderne. Cele dou\ bombe aruncateasupra ora[elor Hiroshima [i Nagasaki nu au determinat doar capitularea Japoniei,ci au deschis epoca terorii nucleare, deoarece, dup\ 1949, în contextul R\zboiu-lui Rece, marile puteri [i-au m\rit progresiv capacitatea de distrugere.

„Am v\zut în fa]a mea defilândumbre umane ce p\reau o procesiunede fantome. Unele p\reau cuprinse deo durere de nedescris [i avansau cu bra-]ele dep\rtate de corp, balansându-le.Aceste siluete m\ intrigau, pân\ înmomentul în care am în]eles c\ eleapar]ineau oamenilor cu arsuri gravecare voiau s\ evite frecarea dureroas\ amâinilor de corpurile lor arse. Hiroshimanu era un ora[, ci un de[ert în fl\c\ri.”

Michihiko Hachiya, Jurnal de la Hiroshima

Exerci]ii1. Studia]i graficul privind produc]ia de

avioane [i g\si]i leg\turile dintre cifreleindicate [i mersul r\zboiului.

2. De ce crede]i c\ performan]ele în dome-niul comunica]iilor pot aduce succesulmilitar chiar în condi]iile unei inferiorit\]ide trupe? Alc\tui]i un scenariu pe aceas-t\ tem\.

Satelit de telecomunica]ii


STUDIU DE CAZ

Contribu]ii române[tila dezvoltarea [tiin]ei [i tehnicii

Extinderea revolu]iei industriale [i organizarea înv\]\mântului superior, careau impulsionat, oriunde în lume, cercetarea [tiin]ific\ [i dezvoltarea tehnicii, auavut, în spa]iul românesc, o alt\ caden]\ decât în ]\rile occidentale. Ele s-auprodus abia în secolul al XIX-lea. În aceste condi]ii defavorabile, românii s-audovedit competitivi [i chiar deschiz\tori de drum în multe domenii ale [tiin]ei [idemonstreaz\, [i ast\zi, creativitate tehnic\.

Universit\]ile [i cercetarea [tiin]ific\Universit\]ile române[ti, cu efervescen]a [tiin]ific\ specific\, dar [i cu labo-

ratoarele lor, au f\cut posibile cercet\ri [i descoperiri [tiin]ifice remarcabile.Profesori forma]i la cele mai bune [coli superioare europene nu s-au mul]umitdoar s\ transmit\ studen]ilor ceea ce [tiau, ci au aprofundat domenii alecercet\rii.

Matematica româneasc\, ilustrat\ de Traian Lalescu, Al. Ghika [i MironNicolescu, a contribuit la dezvoltarea teoriilor asupra ecua]iilor complexe sau afunc]iilor [i mul]imilor. Dimitrie Pompeiu a introdus no]iuni importante înmatematica modern\, în vreme ce Grigore Moisil a fost un promotor al intro-ducerii tehnicii de calcul în România.

În secolul al XX-lea, cercetarea [tiin]ific\ româneasc\ s-a orientat c\tre ace-lea[i domenii predilecte ale cercet\rii mondiale. Faptul demonstreaz\ leg\turilepe care oamenii de [tiin]\ le aveau cu lumea academic\ din alte ]\ri, dar [imodernitatea demersurilor lor.

În anii 1920, profesorul Dimitrie Voinov s-a ilustrat în domenii de marefine]e, cum ar fi histologia, genetica celular\ [i citologia. Profesorul Paul Bujors-a remarcat în domeniul morfologiei, în vreme ce doctorul GheorgheMarinescu s-a apropiat de studiul celulei nervoase, contribu]ia sa în domeniulneurologiei fiind recunoscut\ pe plan mondial. Ca atare, în 1963, când seîmplineau 100 de ani de la na[terea lui Gheorghe Marinescu, acesta a fostomagiat simultan la Paris [i Beijing. De mare notorietate pe plan mondial s-abucurat [i profesorul Ana Aslan, cu importante contribu]ii `n domeniul geri-atriei.

Românii au avut contribu]ii importante [i în virusologie, datorit\ cercet\rilormai multor genera]ii de biologi [i medici, între care pot fi men]iona]i ConstantinLevaditi, {tefan S. Nicolau, Constantin Ionescu Mih\ile[ti sau Mihai Ciuc\.Secolul al XX-lea a debutat cu descoperirea, în 1909, a virusului poliomielitei dec\tre românul Constantin Levaditi [i austriacul Karl Landsteiner. Comunicarearezultatelor, ca [i alte descoperiri ale lui Constantin Levaditi, au f\cut posibil\,dup\ mul]i ani, ob]inerea vaccinului antipoliomielitic de c\tre G.F. Enders [ieradicarea paraliziei infantile.

Emil Racovi]\, participant, în calitate de naturalist, pe vasul Belgica, la expe-di]ia în Antarctica, a studiat peste 1 000 de plante [i animale de la Polul Sud [ia pus bazele biospeologiei. Grigore Antipa a ini]iat cercet\ri în biologia marin\.

„Zoologul expedi]iei a fost românulEmil Racovi]\. Pentru calitatea acestuiom vorbe[te mai mult decât a[ puteaface eu imensul material [tiin]ific adusacas\. Pe lâng\ interesul arz\tor pentruspecialitatea sa, el are însu[iri care îl facun tovar\[ nepre]uit.”

Roald Amundsen,Jurnal de c\l\torie la Polul Sud

Cronologie

1906: Traian Vuia construie[te primulavion din lume care s-a desprins de solnumai prin for]a motorului s\u

1910: La Salonul Aeronautic de la Pariseste prezentat primul avion cu reac]ie,conceput [i construit de Henri Coand\

1912: Gogu Constantinescu elaboreaz\teoria sonicit\]ii cu aplica]ii în tehnologie

1933: este descoperit „efectul Coand\”

1930: Elie Carafoli construie[te primulavion monoplan

Henri Coand\ (1886–1972), inventatorulprimului avion cu reac]ie din lume


STUDIU DE CAZÎn 1926, profesorul Dragomir Hurmuzescu a realizat prima sta]ie de radio-

difuziune din România. ~n urma unor experien]e, Henri Coand\ a prezentat, laSalonul Aeronautic de la Paris (1910), primul avion cu reac]ie din lume. EfectulCoand\ are aplicabilitate în avia]ie [i la rachete, datorit\ tendin]ei jeturilor degaze de a se alipi de fuzelajul avionului, dar [i în unele tehnici de prelucrare asemnalelor, la turbinele cu gaze sau la sistemele de ghidare a vaselor.

{tefan Procopiu a studiat varia]iile de magnetizare, elaborând teoria cuan-tic\ a magnetismului. El a introdus, în 1912, conceptul de magneton, pentru adefini momentul magnetic al electronului. Efectul Procopiu, care demonstraapari]ia unei tensiuni electromotoare în spirala unei bobine de curent alterna-tiv, ca [i fenomenul care îi poart\ numele au o larg\ aplicabilitate. Procopiu af\cut determin\ri asupra câmpului magnetic al P\mântului [i studii de spectro-scopie. Cercet\rile sale au contribuit la realizarea primului avion supersonic, iaraltele sunt aplicabile la realizarea unui nou tip de memorie pentru ma[inile decalcul.

Horia Hulubei, profesor la Universitatea din Ia[i, ca [i {tefan Procopiu, a fostpreocupat de spectroscopia nuclear\ prin absorb]ia razelor X.

În 1962, Ion Agârbiceanu construia, la Institutul de Fizic\ Atomic\ din Bucu-re[ti, primul laser cu gaz din ]ar\ [i efectua cercet\ri asupra luminii polarizate.

În domeniul radiocomunica]iilor, inginerul Gheorghe Cartianu punea înfunc]iune prima instala]ie româneasc\ de emisie cu modula]ie de frecven]\.

Chimia hidrocarburilor, noi procedee de ob]inere a polietilenei, a polime-rilor, utilizarea gazului metan sau metode de fabricare a cauciucului sintetic aupreocupat oameni de [tiin]\ ca I. Matei, Costin Neni]escu sau Gheorghe Spacu.

Cercetarea [tiin]ific\ româneasc\ a dezvoltat teorii originale [i în domenii deultim\ or\, cum ar fi cel al ciberneticii. Medicul {tefan Odobleja a publicatprima lucrare din lume în care se stabileau principiile ciberneticii, fiind unul din-tre fondatorii domeniului, al\turi de Norbert Wiener, iar Constantin B\l\ceanuStolnici a introdus cibernetica [i teoria general\ a sistemelor în neurobiologie,psihologie [i gerontologie, publicând, la Paris (1971), lucrarea Fundamentelecibernetice ale activit\]ii nervoase.

Cercet\tori români peste hotareUnii cercet\tori români s-au stabilit peste hotare, atra[i de posibilit\]ile

oferite de laboratoare din Europa sau din Statele Unite ale Americii. Printreace[tia se num\r\ fizicianul Alexandru Proca (fizica particulelor elementare),Henri Coand\ [i George Emil Palade.

Acesta din urm\, absolvent al Facult\]ii de Medicin\ a Universit\]ii dinBucure[ti, dup\ un doctorat str\lucit în ]ar\, s-a stabilit în SUA (1946). A lucratla Institutul Rockefeller, apoi la Universitatea Yale, unde a beneficiat dedot\rile care au f\cut posibile cercet\rile în domeniul celulei vii, în special ceapancreatic\. El a pus în eviden]\ ribozomii („granulele lui Palade”), particuleintracitoplasmatice bogate în ARN, la nivelul c\rora se realizeaz\ biosintezaproteinelor.

Cercet\rile lui George Emil Palade au contribuit la cunoa[terea mecanismelorprin care virusurile afecteaz\ celulele-victime, dar [i a metabolismului acestora. Drepturmare, în anul 1974, i-a fost decernat Premiul Nobel pentru medicin\ [i fiziologie.

Ana Aslan (1897–1988) director alInstitutului de Geriatrie din Bucure[ti(1958–1988), primul de acest fel din

lume. A preparat vitamina H3(Gerovital), un produs farmaceutic

folosit [i ast\zi.

„Este, desigur, imposibil a cita aicir\sunetul interna]ional al lucr\rilor luiPalade. El este unul dintre cei maicunoscu]i cercet\tori din biologiacontemporan\, citat în sute de tratate[i lucr\ri, cinstit ca membru a nume-roase academii [i societ\]i savante.”

R. Iftimovici, Crea]ia româneasc\în biologia universal\

Exerci]ii1. Descoperi]i trei cauze care au transformat

universit\]ile în mediu propice descope-ririlor [tiin]ifice.

2. Documenta]i-v\ în biblioteca [colii [iredacta]i o fi[\ biografic\ a românuluicare, dup\ opinia voastr\, a f\cut ceamai importanta descoperire [tiintific\.

94 Evaluare

EVALUAREI. Privi]i harta de la pagina 72 [i descoperi]i zonele geo-

grafice în care predomin\ cre[tinismul [i islamul. Men]iona]ipentru fiecare zon\ dou\ ]\ri cu popula]ia majoritar cre[ti-n\, respectiv musulman\.

II. Crede]i c\ în secolul al XXI-lea va predomina dialogulsau conflictul dintre marile religii?

R\spunde]i în scris la întrebarea de mai sus, prezentândminimum trei argumente care s\ v\ sus]in\ opinia.

III. Cum a]i defini terorismul? C\uta]i un r\spuns în ma-nual [i constata]i în ce m\sur\ corespunde vederilor voastre.

IV. Alege]i variantele de r\spuns care exprim\ convinge-rile voastre în problema avortului [i homosexualit\]ii:

1. Avortul:a) este un atentat la via]\ [i încalc\ principiile fundamentale

ale celor mai multe religii;b) este un drept al persoanei, iar legalizarea lui respect\ un

principiu democratic.2. Homosexualitatea:

a) este o op]iune la care fiecare persoan\ are dreptul;b) este o anomalie care trebuie ascuns\ celorlal]i membri ai

societ\]ii;c) este ceva care nu m\ prive[te.

V. Citi]i cu aten]ie textul de mai jos:„Islamul intolerant nu este islam. Pretutindeni unde

exist\ islamul, celelalte comunit\]i pot practica, în libertate,religia lor. Mai mult decât atât, lua]i c\r]ile despre cruciade.Ve]i descoperi c\, atunci când cre[tinii au ocupat Ierusa-limul, ei au luptat pân\ când caii lor se sp\lau în sânge”(Hassan al II-lea, Memoria unui rege).

R\spunde]i urm\toarelor cerin]e:1. Când au ocupat cre[tinii Ierusalimul?2. Cum s-au numit expedi]iile cre[tinilor pentru eliberarea

Locurilor Sfinte, ini]iate în secolul al XI-lea?3. Explica]i sintagma „Locuri Sfinte”.4. În ce m\sur\ cuvintele lui Hassan al II-lea despre faptele

cre[tinilor sunt influen]ate de faptul c\ este regeleMarocului, un stat islamic?

VI. Pornind de la termenii: diversitate, modernitate, adap-tare, deschidere, toleran]\, conflicte religioase, în]elegere,alc\tui]i un scurt eseu cu titlul „Religiile secolului al XXI-lea;diversitate [i puncte comune”.

VII. Alege]i r\spunsul corect:1. Enciclica este un act oficial semnat de:a) sinod; b) imami;c) pap\; d) cardinali.2. Atitudinea regimurilor comuniste fa]\ de Biseric\ a fost:a) de colaborare;b) de supraveghere;c) de suspiciune [i izolare.

VIII. Defini]i urm\torii termeni/no]iuni:fundamentalism, integrism, terorism, toleran]\ religioa-

s\, dogm\, conciliu.

IX. Descoperi]i ce activitate se potrive[te cel mai bine mij-loacelor de comunicare `n mas\ enumerate mai jos, stabilindcoresponden]a optim\ dintre cele dou\ coloane:

Grup de credincio[i musulmani

A B

Presa anun]\

Televiziunea explic\

Radioul arat\

Internetul deschide

X. Alc\tui]i o fi[\ despre un tip de arm\ care poateprovoca poluarea mediului înconjur\tor. Presupunând c\milita]i într-o organiza]ie ecologist\, ce argumente a]i folosipentru a determina stoparea sau limitarea fabric\rii ei? Cejustific\ri ar putea aduce cei care o produc?

95Evaluare

EVALUARE

XI. În schema de mai sus, completa]i [i alte domenii careutilizeaz\ computerul. Indica]i dou\ moduri de utilizare înfiecare domeniu men]ionat.

XII. Citi]i textul de mai jos. Reflecta]i [i r\spunde]i urm\-toarelor cerin]e:

„Telespectatorul nu are pl\cerea de a judeca, clasifica,de a reflecta sau de a ierarhiza. El absoarbe totul cu l\comie[i aceast\ îndopare se transform\ tot mai mult într-o anarhiede necrezut. Creierul devine o debara unde spiritul se orga-nizeaz\ într-un stil de mozaic” (A. Diligent, Televiziunea,progres sau decaden]\).

V\ recunoa[te]i în portretul descris de autor?Cât timp sta]i, zilnic, în fa]a televizorului?Cum altfel a]i folosi acest timp?Considera]i c\ rolul televiziunii poate fi discutat doar depe aceast\ pozi]ie?Ce argumente pute]i aduce în favoarea televiziunii?Încerca]i s\ v\ imagina]i via]a f\r\ televiziune [i alc\tui]i

un scurt scenariu (circa o pagin\) pe aceast\ tem\.

XIII. 1. V\ petrece]i cel mai mult din timpul vostru liber:a) practicând un sport; b) navigând pe Internet;c) citind; d) în fa]a televizorului;e) executând treburi gospod\re[ti; f) rezolvând temele pentru acas\.2. Medita]i asupra op]iunii voastre [i g\si]i dou\ cauze

care au determinat-o.

3. Modul în care v\ petrece]i timpul liber este urmarealiberei alegeri sau a anturajului?

XIV. Alc\tui]i un eseu despre domeniul tehnic sau [tiin-]ific în care v-ar pl\cea s\ lucra]i având în vedere:

1. Ce [ti]i despre domeniul respectiv.2. De ce (cum) l-a]i ales.3. Ce calit\]i crede]i c\ v\ sus]in aspira]ia.4. Care dintre disciplinele studiate în [coal\ v\ vor ajuta

cel mai mult.5. Ce ar trebui s\ face]i pentru a ajunge acolo.6. A[tept\rile voastre de la viitorul loc de munc\.

XV. Presupunând c\ sunte]i reporter sau prezentator deteleviziune, enun]a]i cinci reguli pe care le ve]i respecta înmunca voastr\ [i în rela]iile cu ceilal]i. Observa]i în cem\sur\ acestea coincid sau nu cu acelea stabilite de colegiidin clas\.

XVI. Compara]i cele dou\ texte de la pagina 87 care ca-racterizeaz\ televiziunea. Care v\ exprim\ cel mai bine punc-tul de vedere?

XVII. Se estimeaz\ c\, la 29 iulie 1981, aproape 800 demilioane de persoane au privit, în direct, la televizor, nuntalui Charles, prin]ul mo[tenitor al Marii Britanii, cu DianaSpencer. Ce crede]i c\ a determinat acest fapt?

a) prea mult timp liber;b) preferin]a pentru anecdotic;c) simplu fapt c\ s-a transmis; d) notorietatea cuplului.

medicin\

tomografiecomputerizat\

chirurgielaparoscopic\

ecografieasistat\

Forme de organizare politic\

Statul, ca form\ de organizare politic\ cu puteri ce se exercit\ în limiteleunui teritoriu, este o str\veche crea]ie a societ\]ii umane. În secolul al XX-lea,nu au ap\rut forme de stat noi, cu excep]ia celui totalitar, produs exclusiv alperioadei interbelice. S-a înregistrat îns\ o cre[tere deosebit\ a func]iilor [i rolu-lui statului. În func]ie de implicarea în problemele specifice ale societ\]ii, se dis-ting trei tipuri de stat: cel minimal, care se mul]ume[te s\ asigure respectareadreptului privat [i securitatea bunurilor [i persoanelor; statul interven]ionist,care regleaz\ dezechilibrele economice prin ac]iune direct\; statul-providen]\(statul bun\st\rii), care acoper\ toate nevoile sociale sau încearc\ s-o fac\.

Statul na]ionalLa baza acestui tip de stat st\ ideea de na]iune ca o entitate, care, locuind

acela[i teritoriu, are o istorie, o cultur\ [i un civism comun. Originea etnic\ [ilimba vorbit\ pot fi, la rândul lor, elemente definitorii ale na]iunii; excep]ie fac,de exemplu, na]iunea belgian\, format\ din flamanzi [i valoni, sau cea canadi-an\, cu vorbitori de limb\ englez\ [i francez\.

Se poate vorbi de stat na]ional atunci când suveranitatea lui se exercit\asupra unui teritoriu populat, exclusiv sau majoritar, de aceea[i na]ionalitate.Statul-na]iune este o entitate recunoscut\ ca atare de alte entit\]i [i aretr\s\turi distincte, cum ar fi suveranitatea exclusiv\ în interiorul propriilorgrani]e, pacea intern\, legi fundamentale de organizare, legitimitateainstitu]iilor, dezvoltare [i interese interese economice, reprezentare diplomatic\interna]ional\. Acesta este o crea]ie istoric\ a Europei secolului al XIX-lea. Statulna]ional reprezint\ ast\zi principala form\ de organizare politic\ în Europa [iAmerica, în unele zone ale Asiei (Japonia, de exemplu) [i chiar în nordul Africii.Statele na]ionale sunt, cel mai adesea, unitare, deoarece au o administra]ie, ojusti]ie [i o organizare financiar\ centralizat\. În anii 1990 s-a înregistrat unreviriment al na]ionalismului, mai ales în cadrul statelor multina]ionale, cum arfi URSS sau Iugoslavia.

Statul federalStatul federal este compus din entit\]i autonome (legi [i guverne proprii,

politic\ economic\ [i buget separat etc.), de[i, în acela[i timp, federa]ia areautoritate asupra lor. Modelul acestui tip de stat îl constituie Statele Uniteale Americii, unde cet\]enii fiec\rui stat component respect\ atât legile sta-tale, cât [i pe cele federale. Interven]ia statului federal se face în domenii deinteres larg, cum ar fi protec]ionismul economic, subven]ionarea agriculturii,

Capitolul 7


STATELE {I POLITICA LORÎN PERIOADA CONTEMPORAN|

Statuia Libert\]ii,simbol al Statelor Unite ale Americii

„Statul [i na]iunea par a fi cele maimari for]e din istoria omenirii, cei mai pu-ternici catalizatori ai vie]ii sociale a omu-lui.”

Ernst Cassirer, Mitul statului

„Primul R\zboi Mondial apare ca oîncoronare a principiului na]iunilor. ~ninteriorul statelor, r\zboiul îng\duie odes\vâr[ire a constituirii na]iunilor,înt\rind leg\turile de apartenen]\ lacomunitatea na]ional\ prin lupta împo-triva unui du[man comun. Pe plan exte-rior, r\zboiul provoac\ o redesenare afrontierelor statului bazat\ pe principiulna]ionalit\]ilor [i o înmul]ire a statelorna]iuni (statele baltice, Finlanda,Cehoslovacia, România...).”

B. Compagnon, A. Thévenin, O cronologie a secolului XX

STATELE ªI POLITICA LOR ÎN PERIOADA CONTEMPORANÃ


ap\rarea na]ional\, politica monetar\, amenin]\ri la adresa modului de via]\al popula]iei etc.

Germania este un alt exemplu. Constitu]ia postbelic\ stabilea puteri extinseale cancelarului, îns\ [i conducerile locale aveau suficient\ autoritate pentru aîngr\di executivul federal. Ca [i în cazul SUA, explica]ia este una istoric\,Germania constituindu-se ca o confedera]ie în care conduc\torii statelor auacceptat conducerea Prusiei, în secolul al XIX-lea, dar [i-au conservat prero-gative în interiorul statelor lor. Atât SUA, cât [i Germania pot fi considerate, înacela[i timp, state na]ionale dac\ avem în vedere limba [i coeziunea intern\.

La rândul ei, Belgia a devenit stat federal, printr-o revizuire a Constitu]iei`n 1993. Exist\ state federale [i în America Latin\ sau în Asia (Malaysia, deexemplu).

Statul multina]ionalStatele multina]ionale înglobeaz\, între grani]ele lor, mai multe na]iuni, dife-

ren]iate prin limbi [i culturi diferite sau chiar printr-o evolu]ie istoric\ separat\.Uniunea Sovietic\ se definea chiar în constitu]ie ca un stat multina]ional,

deoarece recuno[tea existen]a a 50 de na]ionalit\]i. Cet\]enia sovietic\ [i limbarus\, oficial\, confereau o anume coeziune intern\, accentuat\ de conducereacentralizat\. Num\rul na]ionalit\]ilor era, se pare, mult mai mare; lucr\ri dinanii 1980 men]ioneaz\ în URSS 126 de na]ionalit\]i [i grupuri etnice. În egal\m\sur\, Uniunea Sovietic\ poate fi considerat [i un stat federativ dac\ avem învedere cele 15 republici care o compuneau, fiecare, la rândul ei, cuprinzând unnum\r de na]ionalit\]i. În aceea[i situa]ie se afla [i Iugoslavia, care s-a formatca stat multina]ional înc\ din 1918, când un num\r de popoare slave desprinsedin dubla monarhie [i-au unit destinul cu cel al Serbiei. Spre deosebire de URSS,aici guvernarea a fost relativ descentralizat\ dup\ 1950, iar Constitu]ia din1974 federaliza statul iugoslav [i acorda autonomie substan]ial\ membrilor ei.În anii 1990, pe fondul e[ecului economic, cele dou\ state multina]ionale aufost supuse unor tendin]e de dezmembrare. Reorganizarea Uniunii Sovietice, în1991, a fost un prilej pentru unele republici ca Letonia, Estonia, Lituania,Ucraina s\ se proclame independente. Iugoslavia a trecut prin r\zboaie etnice,în urma c\rora state ca Slovenia sau Croa]ia au devenit independente. R\zboiuletnic din Bosnia [i Her]egovina demonstreaz\ instabilitatea produs\ deredesenarea h\r]ii politice.

În America Latin\, statele sunt definite, mai curând, prin teritoriu [i cet\-]enie, deoarece au o istorie comun\ [i ca limb\ oficial\ (cu excep]ia Braziliei)spaniola. Ceea ce individualizeaz\ America Latin\ este tendin]a spre regimuriautoritare instalate, cel mai adesea, de militari. A[a s-a întâmplat, în perioadapostbelic\, în Peru, Chile, Argentina, Brazilia.

Asia, format\ din state extrem de variate ca dimensiune, popula]ie, compo-nen]\ etnic\ [i religie, este departe de a-[i c\uta [i g\si stabilitatea, amenin]at\de revendic\ri teritoriale sau conflicte religioase precum cele care `i opun pemusulmani [i hindu[i.

Africa se împarte în dou\ zone distincte, [i anume Africa alb\, arab\ [imusulman\, unde identitatea este dat\ nu atât de na]ionalitate, cât de religie,[i Africa neagr\, la sud de De[ertul Sahara.

Cum a luat na[tere statul na]ional unitarromân.Cum s-au format statele din AmericaLatin\.

Aminti]i-v\!

„Statele Unite au luat na[tere printr-orevolu]ie împotriva autorit\]ii de stat,iar cultura politic\ antistatal\ care arezultat a fost exprimat\ în constrân-geri asupra puterii de stat, cum ar figuvernarea constitu]ional\ cu prevedericlare de protec]ie a drepturilor indivi-duale, separarea puterilor în stat, fede-ralism (...)”

Francis Fukuyama, Construc]ia statelor.

Ordinea mondial\ în secolul 21

Exerci]ii1. Descoperi]i trei deosebiri între statul fe-

deral [i cel na]ional. Plasa]i-le pe dou\coloane, în a[a fel încât s\ explice situa]iicontrare. (De exemplu: legi unice-legistatale + federale). Alege]i câte un exem-plu de stat [i enumera]i situa]iile concre-te, cum ar fi entit\]i componente, com-ponen]a [i denumirea institu]iilor etc.

2. Studia]i harta politic\ a lumii [i nota]inumele a zece state extraeuropene [iforma lor de organizare (na]ional, fede-ral, multina]ional, monarhie, republic\).

Demonstra]ie antisovietic\ `n Lituania

Capitolul 7


Idei [i regimuri politice

Ideile cu privire la stat au constituit dominanta rela]iilor interna]ionale însecolul al XX-lea, care a fost martorul nu doar a unei ample dezbateri cu privirela rolul [i func]iile statului, ci chiar ale unor schimb\ri politice, de la democra]iela un nou regim, cel totalitar. Trei mari ideologii s-au confruntat pe parcursulsecolului, [i anume liberal\, fascist\ [i comunist\. La sfâr[itul secolului, adevenit evident faptul c\ [i religia poate constitui o ideologie dac\ avem învedere cele ce se petrec în spa]iul islamic, unde aceasta este un ghid înac]iunea social\ [i politic\. Dup\ cele dou\ r\zboaie mondiale, se înregistreaz\o accentuare a rolului statului, pentru ca, la sfâr[itul secolului, s\ fie prezent\o tendin]\ de reg\sire a liberalismului. Statele liberale s-au confruntat, începândcu deceniul al treilea, cu un curent nou, [i anume totalitarismul, de care sedeosebeau fundamental prin practici politice [i, mai ales, prin ideologie. S-aspus c\ Al Doilea R\zboi Mondial a fost o lupt\ nu între state, ci între ideologii,iar victoria Na]iunilor Unite a fost una ideologic\ împotriva statelor totalitare.La sfâr[itul r\zboiului a ap\rut îns\ un nou conflict ideologic între lumea de-mocratic\ [i regimul totalitar de tip sovietic.

Ideologia comunist\, întemeiat\ pe scrierile din secolul al XIX-lea ale lui Marx[i Engels, denun]\ capitalismul ca pe o societate bazat\ pe exploatarea omuluide c\tre om [i sus]ine c\ proletariatul are misiunea istoric\ de a prelua puterea,a[a cum burghezia, la rândul ei, a succedat nobilimii. A[adar, ideologia comu-nist\ prezenta „dictatura proletariatului” ca o solu]ie fireasc\ în mersul istoriei.Ea [i-a g\sit aplicarea practic\ în secolul al XX-lea, mai întâi în Rusia sovietic\,unde Lenin a adaptat-o la condi]iile concrete ale societ\]ii ruse. El a creat, înfapt, un stat totalitar, o „democra]ie popular\”, în care dictatura este exercitat\în numele poporului. Perioada postbelic\ a însemnat o expansiune maxim\a ideologiei comuniste. Social-democra]ia european\, de[i ini]ial s-a sprijinitpe ideile marxiste, a preferat s\ ac]ioneze, ca for]\ politic\, în cadrul statuluiliberal.

Ideologia fascist\ este produsul perioadei interbelice [i are r\d\cini adânciîn nemul]umirile de la sfâr[itul r\zboiului. Ca regim politic, se materializeaz\ celmai bine în Italia (regimul fascist) [i Germania (nazismul lui Hitler). Fascismul,ca [i nazismul, se declar\ anticapitalist, dar este [i antidemocratic, instaurândregimuri totalitare. Fundamentate pe na]iune [i pe gloria ei trecut\, în cazul fas-cismului italian, sau pe rasa superioar\ a arienilor (nazismul german), acesteaconsider\ c\ unele popoare au drepturi mai mari decât altele, legitimând agre-siunea, invazia teritoriului acestora, elitismul [i chiar genocidul.

Regimul democraticDe[i grecii, care au creat primul stat democratic din lume, îl defineau drept

o guvernare a poporului de c\tre popor, ast\zi aceast\ defini]ie este preasimpl\. Democra]ia presupune un ansamblu de legi, de institu]ii capabile s\asigure aceast\ guvernare de c\tre popor. Regimul democratic se întemeiaz\pe no]iunea statului de drept [i pe reprezentativitate, adic\ alegerea de c\trepopor, prin vot, a reprezentan]ilor s\i, care formeaz\ corpul legislativ.

„Al\turi de o extindere imens\ ademocra]iei care pentru prima dat\devine democra]ia s\racilor, democra-]ia oamenilor [i nu democra]ia celorboga]i, dictatura proletariatului pro-duce o serie de restric]ii ale libert\]ii încazul opresorilor, al exploatatorilor, alcapitali[tilor. Noi trebuie s\-i distrugempentru a salva lumea de sclavia salariat\;rezisten]a lor trebuie înfrânt\ cu for]a.”

Vladimir Ilici Lenin, Statul [i revolu]ia

democra]ie popular\ — form\ de organi-zare, specific\ statelor comuniste, bazat\pe economia [i societatea socialist\.fascism — ideologie impus\ de BenitoMussolini în Italia interbelic\ pe baza c\-reia va instaura un regim totalitar axat pecultul personalit\]ii „Ducelui”. Denumireaa fost dat\ dup\ „fasciile de lupt\”înfiin]ate de Mussolini, începând cu 1920. genocid — distrugerea total\ [i metodic\ aunui grup etnic sau a unui popor.proletar — cel care nu posed\ nici un mijlocde produc]ie în afara muncii sale, pentrucare prime[te un salariu.

Dic]ionar

Hitler [i Mussolini



Stalin, afi[ de propagand\

Statul de drept este organizat pe principiul separ\rii puterilor în stat — le-gislativ\, executiv\ [i judec\toreasc\ —, fiecare exercitat\ prin institu]ii indepen-dente. Prin alegeri libere, se constituie legislativul, care are astfel o pozi]ieproeminent\, deoarece reprezint\, cel mai direct, voin]a popular\. Guvernul,principala institu]ie executiv\, r\spunde în fa]a legislativului [i a aleg\torilorpentru faptele lui. Statul democratic este construit pe baza respectului fa]\ delegi [i a egalit\]ii tuturor cet\]enilor în fa]a acestora.

Regimurile totalitareStatul totalitar este o crea]ie a secolului al XX-lea, cu r\d\cini în autoritarismul

conservator european. ~n func]ie de suportul ideologic, acesta are dou\ vari-ante: una de extrem\ dreapt\, care a disp\rut odat\ cu înfrângerea Germanieiîn 1945, [i una de extrem\ stâng\, care [i-a continuat existen]a pân\ în 1989.Se consider\ c\ totalitarismul a atins punctul maxim în doar dou\ state:Germania nazist\ [i Uniunea Sovietic\. Ideologia fascismului italian, axat\ pevalorificarea mo[tenirii romane, a fost mai pu]in cuprinz\toare dec`t cea anazismului sau marxism-leninismului, iar represiunea mai pu]in violent\.Regimurile comuniste din Europa Central\ [i de Est erau responsabile în fa]aunui regim str\in: cel sovietic, [i reprezentau variante na]ionale ale totalitarismu-lui de extrem\ stâng\. Dup\ moartea lui Stalin (1953), unele au atenuat repre-siunea [i s-au deschis spre Occident. Aceste schimb\ri, percepute ca o libe-ralizare, nu au schimbat fundamental regimul, r\mas, pân\ la cap\t, totalitar [inedemocratic.

Regimul totalitar are [i tr\s\turile unei dictaturi personale sau de grup.Liderul (Führer în Germania, Duce în Italia) pretinde c\ î[i exercit\ puterea înnumele na]iunii sau al poporului, dar, în fapt, ac]ioneaz\ dup\ propria voin]\,care este lege. Regimurile totalitare instituie un control total, chiar [i asupravie]ii private. Indivizii, conform ideologiilor totalitare, sunt mai pu]in valoro[idecât statul c\ruia trebuie s\ se sacrifice. Propaganda, foarte organizat\ [iagresiv\, urm\re[te îndoctrinarea popula]iei, utilizând ura de ras\ [i elitismulpentru a convinge. În acest scop, Adolf Hitler, conduc\torul Germaniei naziste,a folosit antisemitismul. Un regim totalitar, spre deosebire de dictatur\, se spri-jin\ pe o ideologie care confer\ claritate scopurilor pe care le urm\re[te [i areun plan de transformare a întregii societ\]i, iar deciziile acestuia nu sunt impre-vizibile dac\ se cunoa[te aceast\ ideologie. For]a ideologiei convinge masele s\urmeze liderul [i face din partidul unic un partid-stat care controleaz\ totul. Oalt\ diferen]\ este aceea c\ regimul dictatorial nu are nevoie de un partid caacela totalitar, care transform\ ideologia într-o mi[care de mas\. Dictaturapoate fi exercitat\ de oricine; profitând de o anume conjunctur\, o persoan\sau un grup de militari pune mâna pe putere; cum a fost cazul în numeroase]\ri ale Americii Latine, `n Grecia dup\ 1967, `n Portugalia în timpul lui AntonioSalazar (1932–1974) sau `n Spania în timpul generalului Franco. Este [i cazulRomâniei conduse de generalul Ion Antonescu (1940–1944). Regimul totalitaraplic\, cu stricte]e, propriile legi, cel dictatorial nu respect\ nici o lege `n afaravoin]ei celui aflat la putere.

Exerci]ii1. Citi]i cu aten]ie lec]ia, g\si]i principalele

idei despre stat [i grupa]i-le astfel:

2. Identifica]i trei caracteristici definitoriiale fiec\reia care au caracter exclusiv (nuse reg\sesc la nici o alta).

3. Comenta]i textul lui Yves Ternon, r\spun-zând la urm\toarele întreb\ri:a) Cum a fost posibil\ acceptarea de

c\tre cet\]eni a monopolului statuluitotalitar?

b) Care este raportul dintre stat [i so-cietate conform textului?

Ideileliberalismului

Ideologiafascist\ [inazist\

Ideologiamarxist-leninist\

Autoritarismul(dictatura)

„Statul este institu]ia care, pe unteritoriu dat, î[i atribuie monopolul con-strângerilor, iar cet\]eanul este cel careaccept\ acest monopol, fie c\ putereaeste charismatic\, religioas\ sau ra]io-nal\. Puterea statului se define[te prinnatura rela]iei pe care o între]ine cusocietatea. Aceasta din urm\ exist\independent de el.”

Yves Ternon, Statul criminal.Genocidele secolului XX

Statele democratice în perioada postbelic\

În primele decenii care au urmat celui de-Al Doilea R\zboi Mondial num\rul]\rilor democratice era mult mai mic decât în perioada interbelic\. Cortina defier divizase Europa; în spatele ei se instauraser\ regimuri comuniste; altele,dictatoriale, conduceau mai multe ]\ri din Occident (Grecia, Spania, Portugalia).Situa]ia era identic\ [i pe continentul american, unde se g\seau, al\turi de statedemocratice, precum SUA sau Canada, dictaturi militare sau personale [i chiarun regim comunist în Cuba. Fostele colonii din Africa [i Asia oscilau de asemeneaîntre o democra]ie incipient\, regimuri autoritare (unele monarhice) [i dictatur\.Exist\, în spa]iul occidental, tendin]a de a perfec]iona sistemul reprezentativ,axat pe actul votului [i pe no]iunea de responsabilitate politic\. Femeile primescdreptul de vot în cele mai multe din aceste ]\ri [i se reduce majoratul electoralde la 21 de ani la 18 în ]\ri ca SUA (1973) sau Fran]a (1974). Al\turi de Fran]a,Marea Britanie, statele nordice [i cele din Benelux, Italia adopt\ o nou\ consti-tu]ie în 1947, prin care instaureaz\ un regim parlamentar bicameral [i odemocra]ie social\ [i participativ\ prin introducerea practicii referendumului.Abolirea monarhiei a dus la proclamarea republicii.

Germania de Vest a instaurat, dup\ r\zboi, un regim democratic autentic,prezent [i dup\ reunificarea din 1990. Puterea legislativ\ apar]ine Parlamentului,format din camere: inferioar\ (Bundestag) [i superioar\ (Bundesrat). Fiecarealeg\tor are dou\ voturi, unul pentru un candidat [i unul pentru un partid.Cancelarul (prim-ministrul) are cele mai mari prerogative executive. Deoarecepragul electoral este de minimum 5%, forma]iunile politice mici au fost treptatatrase de cele mari, ajungându-se la dou\ partide de guvernare. Abia în 1980apare cel de-al treilea partid, cel al verzilor (Mi[carea Ecologist\). Cele dou\forma]iuni importante sunt: Alian]a dintre Uniunea Cre[tin Democrat\ (CDU)[i Uniunea Social-Cre[tin\ (CSU) [i Partidul Social-Democrat (SPD). Dup\ oguvernare CDU, în 1962, social-democra]ii au câ[tigat alegerile, iar Willy Brandtocup\ func]ia de cancelar pân\ în 1982, când este înlocuit de Helmut Kohl,candidatul alian]ei CDU/CSU. Unificarea a adus coali]iei conduse de Kohl victo-ria [i la alegerile din 1990. Pre[edintele — ales nu prin vot direct, ci de uncolegiu al parlamentarilor — are puteri restrânse.

Modelul francezFran]a parcurge, dup\ 1945, o perioad\ de instabilitate, care impune, mai întâi,

un guvern de uniune na]ional\, în care se reg\sesc, al\turi de cre[tin-democra]i,sociali[tii [i comuni[tii. Constitu]ia din 1946 proclam\ Republica a IV-a [i confer\Adun\rii Na]ionale cea mai mare putere în stat. Adunarea devine un adev\ratcâmp de lupt\ pentru partidele politice. Generalul Charles de Gaulle, care se bucurade un mare prestigiu, `nc\ din timpul r\zboiului, câ[tig\ cu forma]iunea sa, UniuneaPentru o Nou\ Republic\, alegerile din 1958. Constitu]ia, adoptat\ în 1958, pro-clam\ a V-a Republic\ francez\, reduce puterea Adun\rii [i asigur\ predominan]aexecutivului, atât a guvernului, care aduce stabilitate ministerial\, cât [i a pre[edin-telui, ales pe 7 ani, func]ie pe care o ocup\ Charles de Gaulle, pân\ în 1969,urmat, apoi, de Georges Pompidou. În 1981, François Mitterand, reprezentatulUniunii de Stânga, câ[tig\ alegerile; alternan]a la putere consolideaz\ democra]ia.

Capitolul 7


Transferul puterii `ntre pre[edintele alesFrançois Mitterand [i Valery Giscardd’Estaing care [i-a `ncheiat mandatul

protec]ie social\ — ansamblu de reguli [i insti-tu]ii axat pe ideea solidarit\]ii sociale fa]\ decategoriile popula]iei aflate în situa]ii defa-vorizate.Watergate — imobil din Washington încare se afla conducerea Partidului Demo-crat, în perioada campaniei pentru alegereapre[edintelui SUA, din 1972, unde a fostdescoperit\ aparatur\ de ascultare, plasat\de republicani, condu[i de Nixon.

Dic]ionar

Institu]iile statului francez

Prim-ministru

Guvern

Pre[edintele republicii,[eful statului,ales pe 7 ani

Consilieri generali, deputa]imari electori

Alegeri prin sufragiu universal(b\rba]i [i femei peste 21 de ani)

nume[teprim-ministrul

alegeripreziden]iale

AdunareaNa]ional\

5 ani

Consiliul Republicii6 ani

Statele Unite ale AmericiiConstitu]ia din 1776, c\reia i s-au ad\ugat numeroase amendamente, repre-

zint\ fundamentul democra]iei americane. Puterea federal\ se împarte întrepre[edinte, care de]ine cele mai importante prerogative executive, [i, Congres.Institu]iile judec\tore[ti sunt independente, în frunte aflându-se Curtea Supre-m\, format\ din nou\ judec\tori numi]i, pe via]\, de pre[edinte. Congresul,compus din Senat, care are 100 de membri (câte doi pentru fiecare stat), ale[ipe 6 ani, [i Camera Reprezentan]ilor, cu 435 de membri, ale[i pe doi ani, de]ineputerea legislativ\. Locurile în Camera Reprezentan]ilor sunt repartizate statelorîn func]ie de num\rul de locuitori. Congresul voteaz\ legile [i bugetul federal [ipoate controla executivul prin comisiile sale de anchet\. Prerogativele pre[edin-telui, ales pe patru ani, sunt foarte largi, dar demisia pre[edintelui RichardNixon, în 1974, ca urmare a afacerii Watergate, demonstreaz\ func]ionalitateademocra]iei americane. Cele dou\ partide: democrat [i republican, nu se diferen-]iaz\ fundamental ca ideologie, ci mai degrab\ ca baz\ social\: democra]iisus]in interesele unor categorii defavorizate, în vreme ce republicanii sunt maiapropia]i de marele capital [i de oamenii de afaceri.

Evolu]ii în cadrul democra]iilor occidentaleÎn anii 1990, s-a pus accent pe dezvoltarea institu]ional\ a statelor demo-

cratice, în a[a fel încât acestea s\-[i poat\ îndeplini func]iile, tot mai numeroase,[i s\ r\spund\ a[tept\rilor cet\]enilor.

Astfel, s-a înregistrat, în cadrul democra]iilor europene, dar [i în America, ocentralizare a puterii. Puterea de decizie este, adesea, transferat\ dinspre le-gislativ spre executiv, care [i-a multiplicat administra]ia, deci [i capacitatea de aaplica legile. {efii statelor au, tot mai mult, un rol protocolar sau de arbitru întrefor]ele politice interne. O alt\ noutate este cre[terea spectaculoas\ a num\ruluistatelor democratice sau care î[i construiesc democra]ii. Se estimeaz\ c\, în1995, majoritatea statelor f\ceau parte din aceast\ categorie, iar democra]ianu are alternative ideologice dup\ falimentul comunismului. Totu[i, fostele statecomuniste se confrunt\ cu mo[tenirea lor totalitar\; de aceea, sunt catalogatedrept democra]ii par]iale sau în reconstruc]ie. Anali[tii politici atrag aten]ia c\un gol ideologic poate favoriza [i regimurile nedemocratice, cum ar fi celeexclusiv na]ionaliste, statele islamice teocratice ori forma chinez\ actual\ deautoritarism.

Statul na]ional în secolul al XXI-leaCele dou\ r\zboaie mondiale [i dezvoltarea economic\ a lumii postbelice au

deschis o larg\ dezbatere cu privire la rolul [i perenitatea statului ca form\ deorganizare. R\zboiul a eviden]iat incapacitatea statelor de a-[i ap\ra cet\]enii,în special civilii, care au fost nevoi]i s\ suporte numeroase orori. Mai mult, s-adovedit c\ r\zboaiele, în special cel de-al doilea, nu au rezolvat problemele, ciau generat altele noi.

Se consider\ c\ Statele Unite ale Americii, care au avut mai mare succes înconstruirea propriei ordini interna]ionale decât Uniunea Sovietic\, au creat unsistem de institu]ii economico-financiare, situate deasupra statelor na]ionale,



John Fitzgerald Kennedypre[edintele SUA (1961–1963)

Cronologie

Pre[edin]iiStatelor Unite ale Americii

(1945–2006)

1945–1953: Harry Truman

1953–1961: Dwight D. Eisenhower

1961–1963: John F. Kennedy

1963–1969: Lyndon B. Johnson

1969–1974: Richard Nixon

1974–1977: Gerald Ford

1977–1981: Jimmy Carter

1981–1989: Ronald Reagan

1989–1993: George Bush

1993–2001: Bill Clinton

2001 – George W. Bush este alespre[edinte

patronate de Banca Mondial\ [i Fondul Monetar Interna]ional. UniuneaSovietic\, la rândul ei, dorea consolidarea „lag\rului socialist” prin limitarearolului statelor na]ionale, accentul fiind pe „interna]ionalismul proletar” [i nu pena]ionalism. A[adar, statul ar fi în declin, cea mai mare parte a atribu]iilor luiurmând s\ fie preluate de organismele transna]ionale. Sunt inventariate [icauzele acestui declin, între care globalizarea, perfec]ionarea mijloacelor decomunicare [i deteriorarea mediului înconjur\tor. O problem\ major\ va fi inca-pacitatea asigur\rii protec]iei sociale [i asisten]ei publice. S-a observat, totu[i,c\ globalizarea are anumite limite [i c\ unele companii interna]ionale prefer\s\-[i p\streze baza na]ional\, deoarece astfel r\mân beneficiarele politicii eco-nomice a statelor. În realitate, se pare c\, în secolul al XXI-lea, statele-na]ionaleî[i vor înt\ri pozi]iile chiar în condi]iile cre[terii interdependen]ei dintre ele.Motiva]ia are în vedere faptul c\ statul na]ional este exclusiv teritorial, define[tecet\]enia, motiveaz\ solidaritatea social\ [i politic\, este responsabil în fa]acet\]enilor [i, pe plan mondial, pentru faptele acestora, asigur\ for]a militar\pentru aplicarea hot\rârilor interna]ionale, are legitimitate pe plan intern,furnizeaz\ servicii publice pentru cet\]enii s\i. În plus, statele sunt, [i în secolulal XXI-lea, inegale ca putere economic\, politic\ [i militar\. Chiar integrareaeuropean\ pune accent pe statele na]ionale, c\rora le creeaz\ cadrul necesarpentru o guvernare democratic\ mai stabil\.

Capitolul 7


Rolul statului na]ional:„Credin]a c\ suveranitatea statelor

e subminat\ se bazeaz\ pe o supra-estimare a capacit\]ilor de guvernareeconomic\ de]inute de state în trecutulrecent [i pe opinia c\ afacerile interneale statului erau mult mai pu]in supuseimixtiunilor în trecut decât în prezent.Statele nu au fost niciodat\ „suverane”,în sensul capacit\]ii de a guverna f\r\s\ dea seam\ nim\nui fiecare aspect alsociet\]ilor respective.”

Paul Hirst,R\zboi [i putere în secolul 21

„Atunci când se va produce criza me-diului înconjur\tor, statele nu vor puteacontrola din interiorul propriilor grani]efor]ele care determin\ schimb\rile cli-materice. Fie vor trebui s\ accepte limi-t\rile impuse la nivel interna]ional asupraconsumului de energie, renun]ând astfella autonomie, fie vor descoperi c\ efec-tele modific\rilor climaterice le submi-neaz\ capacitatea de guvernare.”

Paul Hirst,R\zboi [i putere în secolul 21

Prerogativele pre[edintelui Fran]ei:„Art. 5. El asigur\ prin arbitrajul s\u

func]ionarea puterilor publice, ca [i con-tinuitatea statului. El este garantul inde-penden]ei na]ionale, integrit\]ii teritoriu-lui, al respect\rii acordurilor [i tratatelor.

Art. 6. Pre[edintele republicii esteales pe [apte ani prin vot universal direct.

Art. 8. Pre[edintele Republicii nu-me[te prim-ministrul [i mini[trii.

Art. 9. Pre[edintele Republicii prezi-deaz\ consiliul de mini[tri (...)

Art. 11. Pre[edintele Republicii poatesupune referendumului orice proiect delegi cu privire la organizarea puterilorpublice (...)

Art. 12. Pre[edintele Republiciipoate dizolva Adunarea Na]ional\.

Art. 15. Pre[edintele Republicii estecomandantul armatei.”

Constitu]ia Fran]ei din 1958

Institu]iile SUA

Puterea legislativ\

Congres

Senat

Senatori ale[ipe 4 ani

CameraReprezentan]ilor

Deputa]i ale[ipe 2 ani

Atribu]ii:– voteaz\ legile– voteaz\ bugetul

Puterea executiv\

Pre[edinteales pe 4 ani nu maimult de 2 mandate

Atribu]ii:– nume[te [i revoc\ secretarii de stat– comand\ for]ele armate– conduce politica extern\– supune Congresului proiecte de lege

Puterea judec\toreasc\

Curtea Suprem\magistra]i

numi]i pe via]\independen]i

Exerci]ii1. Citi]i cu aten]ie partea din lec]ie cu privire la cre[terea rolul statului-na]iune în

secolul al XXI-lea [i grupa]i informa]iile dup\ criteriile de mai jos:

Argumente pro Argumente contra Explica]ii în cazul UE ?

Cere]i explica]ii profesorului pentru a v\ l\muri semnele de întrebare.2. De ce servicii publice, furnizate de stat, beneficia]i? Cât de bune sunt? Face]i

propuneri de îmbun\t\]ire a unui serviciu public pe care l-a]i men]ionat.



Statele totalitare în perioada postbelic\

~nfrângerea nazismului german a `nsemnat eliminarea regimurilor totalitarefundamentate pe ideologii extremiste de dreapta (fascism [i nazism), precum [ia celor autoritare din Europa. În schimb, totalitarismul de tip sovietic asupravie]uit, extinzându-[i zona de influen]\ în Europa de Est [i Central\.Regimuri comuniste au fost instaurate [i în Asia (China, Coreea de Nord,Vietnam) [i chiar în America (în Cuba). Au existat [i alte state, în special fostecolonii, inclusiv din spa]iul islamic, care au adoptat anumite caracteristici aletotalitarismului de tip sovietic, f\r\ a merge pân\ la cap\t, cu toate încuraj\rileMoscovei.

Uniunea Sovietic\, model [i mentorComunismul a debutat ca regim politic în Rusia la sfâr[itul Primului R\zboi

Mondial prin preluarea puterii de c\tre bol[evici la 7 noiembrie 1917. Dup\moartea lui Lenin, creatorul statului sovietic, întreaga putere a fost concentrat\în mâinile lui Stalin, secretarul general al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice(PCUS), [eful guvernului [i comandantul suprem al armatei. Condi]iile create decel de-Al Doilea R\zboi Mondial au contribuit la m\rirea puterii sale [i la dez-voltarea unui adev\rat cult al personalit\]ii. Stalin a exercitat o dictatur\ per-sonal\ veritabil\ în statul sovietic: nici m\car Congresul general al PCUS, carear fi trebuit s\ fie instan]a suprem\ a partidului, nu a fost convocat între 1939[i 1952. Teoretic, puterea apar]inea sovietelor, existente la nivel local, regional,republican etc., care-[i trimiteau delega]i în Sovietul Suprem, for legislativ com-pus din Sovietul Uniunii [i Sovietul Na]ionalit\]ilor. Sovietul Suprem al UniuniiSovietice ar fi trebuit s\ voteze legile [i bugetul, s\ aleag\ Consiliul de Mini[tri, s\numeasc\ judec\torii Cur]ii Supreme [i procurorul general al URSS. În realitate,toate pârghiile puterii erau concentrate în mâinile lui Stalin: procesele politice,epur\rile, activitatea poli]iei politice, condus\ din 1938 de Beria, intern\rilefor]ate, deport\rile [i taberele de munc\ sau de reeducare prin munc\ (gulag)au terorizat popula]ia [i au înl\turat orice critic\.

Dup\ moartea lui Stalin, la Congresul al XX-lea al PCUS (1956), au fostdezv\luite crimele acestuia, a fost introdus principiul conducerii colective [i s-aîncercat un început de descentralizare. De]inu]ii politici au fost elibera]i [i aufost reabilitate victimele proceselor staliniste. Toate acestea nu au putut schim-ba caracterul totalitar al regimului bazat pe ideologia comunist\, pân\ lapr\bu[irea lui din anii 1990.

Statele comuniste europeneVictoria Uniunii Sovietice în Al Doilea R\zboi Mondial [i atitudinea anglo-

americanilor au facilitat instaurarea regimului comunist într-o serie de state dinEuropa Central\ [i de Est: Polonia, România, Ungaria, Bulgaria, Cehoslovacia [iGermania estic\. Lor li se vor ad\uga Iugoslavia [i Albania; toate aceste stateau adoptat forma oficial\ de democra]ie popular\.

}\rile comuniste au preluat tr\s\turile fundamentale ale modelului sovietic.Regimurile politice din aceste ]\ri, pân\ în 1989, au fost totalitare, fundamentate

Interven]ia armatei sovietice `ntrerupeprocesul de liberalizare `n Ungaria (1956).

gulag — administra]ia sovietic\ a taberelorde munc\ for]at\ [i reeducare prin munc\;prin extensie, define[te toate institu]iileunde erau interna]i cei care se opuneauregimului comunist.revolu]ie cultural\ — ac]iune politic\ [i ide-ologic\ ini]iat\ de c\tre Mao Zedong, con-duc\torul Partidului Comunist Chinez [ipus\ în practic\ de c\tre tinerii fanaticiorganiza]i în a[a-numitele g\rzi ro[ii.Revolu]ia cultural\ a urm\rit lichidareainfluen]elor burgheze din comportament,[tiin]\, cultur\, înv\]\mânt. Între 1966 [i1976, au avut loc adev\rate masacre înnumele socialismului, al înv\]\turilor luiMao din „c\rticica ro[ie”.

Dic]ionar

„Prezentat ca un contrasistem ab-solut în raport cu regimurile detestateale lui Hitler, Mussolini [i ale discipolilorlor, puternic prin coeren]a principiilorsale [i prin globalizarea solu]iilor propu-se, idealul comunist avea s\ uneasc\ —în contextul vidului provocat de acelfiasco al ideologiilor de dreapta — toatefor]ele, în special pe ale celor mai tineri,[i s\ canalizeze marile speran]e alemomentului.”

Jean-François Soulet,Istoria comparat\ a statelor comuniste

din 1945 pân\ `n zilele noastre

Capitolul 7


pe ideologia marxist-leninist\ [i pe dictatura personal\ a liderului partiduluiunic. În slujba lor sunt convocate atât un aparat de propagand\, cât [i unulrepresiv (poli]ia politic\). Obiectivul acestor regimuri era instalarea societ\]iicomuniste, caracterizat\ prin proprietate comun\ sau de stat, prin omogenizaresocial-economic\, ateism, centralizare [i planificare, control permanent al cet\-]enilor. Exist\ variante na]ionale ale acestor regimuri, explicabile prin deosebiri-le la nivelul tradi]iilor, mentalit\]ilor, experien]ei politice [i al institu]iilor, de con-fesiune religioas\ etc. Un exemplu este Iugoslavia, care, dup\ ce [i-a afirmatindependen]a fa]\ de Moscova în 1949, a realizat o serie de reforme. Alte încerc\ris-au produs în Ungaria, în 1956, [i în Cehoslovacia (Prim\vara de la Praga, 1968),în\bu[ite de armata sovietic\. Interven]ia armat\ în Cehoslovacia a statelor dinTratatul de la Var[ovia, la comanda sovieticilor, a provocat, în august 1968,diziden]a României. Dincolo de aceste deosebiri, regimurile comuniste au fosttotalitare [i au constituit experimente f\r\ precedent asupra comunit\]iiumane, provocând imense suferin]e umane [i e[ec economic.

Un alt fel de comunism: cel chinezInstalat în 1949, în urma unui r\zboi civil cu for]ele na]ionaliste, conduse de

Cian Kai-[i, regimul comunist din China a urmat, aproape un deceniu, modelulsovietic. A fost proclamat\, la 1 octombrie 1949, Republica Popular\ Chinez\,iar puterea apar]inea Partidului Comunist. ~n 1957, liderul acestuia, MaoZedong (1893–1976), începe s\ aplice m\suri care au dezvoltat o „cale chinez\”a comunismului. Un experiment maoist a fost revolu]ia cultural\ lansat\ în1966, care urm\rea, de fapt, s\ restaureze puterea lui Mao, contestat\ deorganiza]iile centrale ale Partidului Comunist. Aparatul, tehnocra]ii au fost ]intarevolu]iei culturale, în care s-au implicat tinerii, studen]ii, militarii, constitui]i îng\rzile ro[ii. La moartea lui Mao, puterea revine aripii realiste. Noua constitu-]ie, aprobat\ în 1982, creeaz\ cadrul legal pentru un demaraj economic. În anii1990, China a cunoscut o dezvoltare economic\ spectaculoas\, mai ales înzona de coast\, unde a atras capitalurile str\ine. Regimul a r\mas unul auto-cratic, fundamentat pe ideologia marxist\, cu un capitalism de stat creat deelita Partidului Comunist aliat\, în acest scop, cu unii capitali[ti chinezi dinstr\in\tate.

Evolu]ii în statele comunisteÎn anii 1980, în Europa comunist\ se manifest\ o criz\ moral\ [i ideologic\

profund\; sistemul însu[i î[i epuizase mijloacele de convingere, încrederea `ntr-unregim ce-[i dovedise incapacitatea.

Încercarea lui Mihail Gorbaciov, începând cu 1986, de a reforma sistemulpolitic al statului sovietic, în condi]iile men]inerii partidului unic, nu a reu[it.

Schimb\rile politice din Uniunea Sovietic\ odat\ cu venirea la putere a luiMihail Gorbaciov au încurajat mi[c\rile dizidente din unele ]\ri comuniste.

În spa]iul comunist, anul 1989 a fost martorul unei acutiz\ri a luptei politice[i mai ales a clarific\rii programatice. Cei care luptau doreau dou\ lucruri fun-damentale: participarea la conducerea statului, ceea ce presupunea pluralismpolitic, [i respectarea drepturilor lor de cet\]eni. Se ad\uga o larg\ dorin]\ de

Prim\vara de la Praga (1968)

„În numele luptei împotriva r\m\[i-]elor fasciste, partidele democratice dinEuropa de R\s\rit au fost persecutates\lbatic, a fost instaurat\ [i intensificat\cenzura [i au fost instituite re]ele depoli]ie secret\ pentru a-i h\r]ui pe to]icei care ar fi îndr\znit s\-i critice pe co-muni[ti. Anticomunismul (sau antisovie-tismul) a fost identificat în mod auto-mat cu fascismul.”

Vladimir Tism\neanu,Reinventarea politicului. Europar\s\ritean\ de la Stalin la Havel

„Drumul socialismului `nseamn\na]ionalizarea [i proprietatea colectiv\asupra tuturor marilor industrii, comer-]ului, na]ionalizarea [i proprietateacolectiv\ asupra tuturor mijloacelor deproduc]ie, dezvoltarea planificat\ aeconomiei noastre în ritmul cel mai rapidpe care-l permit resursele noastre [i aju-torul pe care îl vom primi din exterior.”

Fidel Castro, Conferin]\,Universitatea din Havana, 1961



Exerci]ii1. Citi]i fragmentul din documentul fondator al Cartei 77. Crede]i c\ într-un regim

totalitar comunist era posibil „dialogul constructiv” despre care vorbe[te docu-mentul? Aduce]i trei argumente în sprijinul r\spunsului dat.

consolidare a suveranit\]ii na]ionale, ceea ce însemna, automat, diminuareacontrolului sovietic.

În 1988, în Ungaria, Janos Kadar, care acceptase cele petrecute în 1956 [icondusese trei decenii ]ara, a fost silit, de adep]ii reformismului comunist, s\-[idea demisia. Au ap\rut câteva partide noi, între care Forumul Democrat [iFedera]ia Tinerilor Democra]i (FIDESZ) f\ceau o politic\ anticomunist\.

În Polonia, înfiin]area „Solidarit\]ii”, sindicat independent înregistrat legal(noiembrie 1980), în urma negocierilor dintre grevi[tii din Gdansk [i guvern, apus sub semnul întreb\rii dogma puterii centralizate a comuni[tilor f\r\ alter-nativ\. Biserica catolic\ s-a implicat, încercând s\ sus]in\ Sindicatul „Solidarita-tea” [i chiar s\-i tempereze unele revendic\ri. Introducerea legii mar]iale nu aînl\turat „Solidaritatea”, care a creat o cultur\ alternativ\ prin filme, editurietc., demonstrând c\ sistemul represiv nu-i poate opri drumul.

În Cehoslovacia, o ini]iativ\ intelectual\, Charta 77, cerea respectarea drep-turilor umane [i a libert\]ii generale. De[i se declara o asocia]ie apolitic\,punea problema pluralismului politic, anticipând o nou\ ordine, cea postcomu-nist\. Unul dintre ini]iatori a fost Vaclav Havel. Opozan]ii regimului formeaz\Forumul Civic, care chema la separarea puterilor în stat [i trecerea la economiade pia]\. ~n urma grevei generale din 27 noiembrie, se anuleaz\ clauza consti-tu]ional\ a partidului unic. Toate aceste schimb\ri au avut loc printr-o „revolu]iede catifea”, f\r\ v\rsare de sânge.

În RDG, criza de propor]ii este accentuat\ de valurile celor care treceau înGermania de Vest prin Austria din Ungaria sau Cehoslovacia. La 7 noiembrie1989, valul de nemul]umire a provocat demisia guvernului, iar la 9 noiembriezidul Berlinului a fost d\râmat.

În noiembrie 1989, Todor Jivkov, care conducea statul [i Partidul Comunistdin Bulgaria din 1954, a fost silit s\ demisioneze de c\tre un grup de reformi[ti,în frunte cu Petar Mladenov.

La 22 decembrie, lua sfâr[it [i regimul ceau[ist din România. Pentru toateaceste ]\ri începea o perioad\ de dureroas\ [i lung\ tradi]ie, marcat\ demo[tenirea lor comunist\, care nu a disp\rut odat\ cu înl\turarea dictaturiicomuniste.

^

„Ceea ce s-a vrut a fi primul stat almuncitorilor, o alternativ\ progresist\ laun capitalism discreditat, s-a transfor-mat într-o pu[c\rie, devenind unul dintrecele mai conservatoare [i inerte regi-muri din lume. Provocarea socialismu-lui, ca principiu alternativ de organizarea societ\]ilor moderne, a disp\rut,l\sând capitalismul [i democra]iile capi-taliste din Vest în postura de înving\torinecontesta]i.”

Andrew Gamble, Politic\ [i destin

„Marea revolu]ie cultural\ proletar\în curs este o mare revolu]ie care atingeomul în ceea ce are el mai profund. Eareprezint\ o nou\ etap\, marcat\ de omare adâncime [i o mai mare amploarea dezvolt\rii revolu]iei socialiste în ]aranoastr\.”

Hot\rârea Comitetului Central alP.C. Chinez din august 1966

Lech Walesa,liderul Sindicatului „Solidaritatea”

Dou\ valuri de greve în 1988 auobligat regimul s\ ini]ieze un dialog cu„Solidaritatea”, repus în legalitate, ca [ialte organiza]ii ale societ\]ii civile, [i s\restructureze institu]iile puterii. Primelealegeri libere din iunie 1989 au fost câ[-tigate, la modul categoric, de „Solidari-tatea”.

„Charta 77 nu constituie o opozi]ie politic\ organizat\. Ea sprijin\ doarbinele comun, a[a cum fac multe organiza]ii similare care promoveaz\ ini]iativacivic\ atât în Est, cât [i în Vest. Ea nu are inten]ia de a trasa programe specifice[i radicale pentru reforma politic\ [i social\, ci încearc\ ini]ierea unui dialog con-structiv cu autorit\]ile politice [i de stat, atr\gând mai ales aten]ia asupra unorviol\ri clare ale drepturilor omului [i ale celor civile.”

Charta 77, Documentul fondator,citat de Vladimir Tism\neanu, Reinventarea politicului

Capitolul 7


România de la statul totalitarla statul de drept

Represiunea sistematic\ [i extrem de puternic\, controlul exercitat de întrea-ga familie Ceau[escu au f\cut ca, în România, societatea civil\ s\ nu se matu-rizeze suficient de rapid. O alt\ explica]ie ar fi aura na]ionalist\ care l-a încon-jurat pe Nicolae Ceau[escu dup\ august 1968 [i o politic\ extern\ dinamic\ [i cre-dibil\, care l-au catalogat drept unul „dintre comuni[tii buni” ai Europei de Est.

În anii 1970, mai mul]i factori au alimentat atât apari]ia diziden]elor, cât [icristalizarea unor nemul]umiri generalizate la oamenii de rând, dar [i la elitacomunist\. Este vorba despre semnarea acordurilor de la Helsinki privind drep-turile omului (1975), care permit ]\rilor occidentale s\ aib\ calitatea de obser-vatori în aceast\ problem\, chiar în România, [i de instalarea „socialismuluidinastic”, prin care întreaga familie Ceau[escu ocup\ posturi-cheie în ierarhiade partid [i de stat. Toate acestea sunt grefate pe e[ecul economic al sistemu-lui [i pe sc\derea drastic\ a nivelului de trai pân\ la ra]ionalizarea pâinii [i aaltor alimente de baz\, reducerea cotei de energie termic\ [i electric\, a gazu-lui metan pentru consumul casnic etc. Planurile cincinale, cu indicatori tot mairidica]i, nu sunt îndeplinite, iar aceasta pericliteaz\ calitatea vie]ii în România.

Mi[c\rile revendicativeRomânia s-a distins prin mi[c\ri muncitore[ti care au dat glas disper\rii celor

în numele c\rora conduceau ]ara comuni[tii. Minerii de la Lupeni au organizat,în 1977, o grev\, cerând reducerea zilei de munc\ de la 8 la 6 ore, pensionarea lavârsta de 50 de ani, locuri de munc\ pentru so]iile [i fiicele lor, asisten]\ medi-cal\ competent\. Ei mai cereau ca mass-media s\ prezinte obiectiv revendic\rilelor. Comisia desemnat\ s\ trateze cu minerii, condus\ de Ilie Verde], nu a fostprimit\ de grevi[ti, obligându-l pe Ceau[escu s\ se deplaseze personal în ValeaJiului, unde a acceptat cererile acestora [i a promis c\ nu vor fi persecuta]i pen-tru demersul lor. ~n septembrie 1983 au avut loc greve în alte [apte mine dinMaramure[, trei ani mai târziu la Cluj [i Turda. Studen]ii din centrul universitarIa[i au demonstrat, în seara zilei de 17 februarie 1987, pe str\zile ora[ului,scandând: „Vrem ap\ s\ ne sp\l\m [i lumin\ s\-nv\]\m”. Ceau[escu a r\spunscu suplimentarea aprovizion\rii acolo unde erau manifesta]ii, f\r\ a face schim-b\ri de durat\. Tot în 1987, în noiembrie, a avut loc o mi[care a muncitorilorde la dou\ mari uzine din Bra[ov: „Tractorul” [i „Steagul Ro[u”.

Diziden]a româneasc\Dup\ Helsinki, Ceau[escu nu a putut sc\pa de critici chiar din partea unor

lideri ai regimului, de exemplu Ion Iliescu, Paul Niculescu-Mizil, Gheorghe R\du-lescu, care au cunoscut dizga]ia, deoarece au îndr\znit s\ discute politica saeconomic\. Ei au fost sco[i din posturile lor influente [i marginaliza]i. ~n 1979,Constantin Pîrvulescu, membru veteran al PCR, a ]inut un discurs la Congresulal XII-lea, acuzându-l pe Ceau[escu c\ a instaurat o dictatur\ personal\ [i c\ nurespect\ minima democra]ie de partid. Unii intelectuali, în num\r destulde restrâns, au criticat regimul ceau[ist, l-au denun]at în str\in\tate pentru

diziden]\ — atitudine diferit\ de cea ofi-cial\, dorin]a public\ de a urma alt\ cale.

Dic]ionar

Nicolae Ceau[escu s-a deplasat personal`n Valea Jiului, pentru a asculta cererile

grevi[tilor

„În 1989, regimul era total discre-ditat de politica sa economic\ dezas-truoas\ — care adusese popula]ia într-ositua]ie de mizerie [i s\r\cie lucie — [ide aberantele sale proiecte de «siste-matizare» [i reconstruc]ie a centruluiBucure[tiului.”

Jean-François Soulet,Istoria comparat\ a statelor comuniste

din 1945 pân\ `n zilele noastre

„Acest socialism dinastic, de familie,nemaiîntâlnit pân\ acum în istoriaclaselor politice române[ti, este înt\ritprintr-un curios complex cultural, careface din noua familie domnitoare de-pozitara nu numai a în]elepciunii po-litice, dar [i a valorii culturale [i [tiin-]ifice cele mai de pre].”

Vlad Georgescu, Istoria românilor.De la origini pân\ în zilele noastre



„Importante necunoscute planeaz\totu[i asupra acestor evenimente [iasupra r\spunderii respective a perso-nalit\]ilor implicate. Principalii actori,oameni politici (ca Brucan), militari (cageneralii Militaru [i St\nculescu), secu-ri[ti aresta]i, securi[ti elibera]i, simpliactori din mul]ime, au luat cuvântul sau[i-au exprimat opinia în scris (...) Dezin-formarea genereaz\ tulburare [i unifor-mizeaz\ culpabilitatea sau victimizareatuturor.”

Catherine Durandin, Istoria românilor

înc\lcarea drepturilor omului sau chiar au distribuit manifeste. Printre ace[tias-au num\rat Paul Goma, Doina Cornea, Mircea Dinescu, Mihai Botez, RaduFilipescu, Ion Puiu, p\rintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa.

În mediile occidentale, a fost dat\ publicit\]ii, în martie 1989, o scrisoare,semnat\ de Silviu Brucan [i al]i fo[ti demnitari comuni[ti (Gheorghe Apostol,Alexandru Bîrl\deanu, Corneliu M\nescu), care protestau împotriva politicii luiNicolae Ceau[escu.

C\derea lui Ceau[escuRevolta s-a declan[at la Timi[oara, la 16 decembrie, când `n ora[ au avut loc

demonstra]ii împotriva regimului. Din ordinul lui Ceau[escu, s-a tras în demon-stran]i, mul]i fiind omorâ]i sau r\ni]i, [i s-a încercat izolarea Timi[oarei.Ceau[escu a proclamat starea de asediu, dar a avut proasta inspira]ie s\ orga-nizeze la Bucure[ti o mare adunare care s\ demonstreze sus]inerea regimului dec\tre popula]ie (21 decembrie). Mul]imea, masat\ în fa]a Comitetului Central alPCR, a huiduit [i a scandat lozinci anticeau[iste. În noaptea de 21 decembrie [ia doua zi, cei care se opuneau regimului au r\mas în strad\, luând cu asaltcl\direa Comitetului Central, pe care Elena [i Nicolae Ceu[escu au p\r\sit-o îngrab\ cu un elicopter.

În aceea[i zi, s-a constitui Frontul Salv\rii Na]ionale, în care au intratdiziden]i precum Mircea Dinescu [i Doina Cornea, fo[ti membri ai ComitetuluiCentral al PCR, marginaliza]i de Ceau[escu, ca Ion Iliescu, reprezentan]i aimanifestan]ilor. Ocuparea Televiziunii a dus la transmiterea în direct a eveni-mentelor din România. Frontul Salv\rii, printr-o platform\-program, a luat pri-mele m\suri, în vreme ce, pe str\zile Bucure[tiului, for]e neidentificate tr\geauîn manifestan]i. Nicolae [i Elena Ceau[escu au fost preda]i unei unit\]i militaredin Târgovi[te, unde, în urma unui proces sumar, au fost acuza]i de genocid [icondamna]i la moarte. Sentin]a a fost executat\ imediat.

Statul de drept. Reg\sirea pluralismului politicPlatforma-program a FSN, din seara de 22 decembrie 1989, anun]a revenirea

la pluralismul politic. Au ap\rut numeroase asocia]ii [i organiza]ii [i au fost activatepartidele istorice, desfiin]ate de comuni[ti în 1947: Partidul Na]ional }\r\nesc,Partidul Na]ional Liberal, Partidul Social-Democrat. Lor li se adaug\ UDMR (Uniu-nea Democrat\ a Maghiarilor din România) [i Vatra Româneasc\, înfiin]at\ deromânii din Transilvania. FSN, transformat în partid politic, a câ[tigat primelealegeri libere din mai 1990.

Constitu]ia din 1991, aprobat\ prin referendum na]ional, proclama Româniastat de drept, democratic [i social, considera pluralismul politic o garan]ie ademocra]iei [i garanta cet\]enilor drepturi civile. Statul este constituit pe princi-piul separ\rii puterilor: legislativul, compus din Camera Deputa]ilor [i Senat, esteales prin vot universal, direct, egal, secret, ca [i pre[edintele, ales pe patru ani(ulterior în urma modific\rii constitu]iei, pe 5 ani). Guvernul, format prin nego-cieri cu for]ele politice, este aprobat de Parlament. Se precizeaz\ independen]aorganelor puterii judec\tore[ti [i se garanteaz\ egalitatea în drepturi [i îndatoriria tuturor cet\]enilor.

Exerci]ii1. Ce s-a întâmplat în anul 1968? De ce

Ceau[escu a câ[tigat capital politic înfa]a occidentalilor în acest an?

2. Realizeaz\ un scenariu în care te afli înpostura de dizident fa]\ de regimul luiCeau[escu. Ce mijloace ai utiliza? Carecrezi c\ ar fi rezultatul ac]iunilor tale?Care ]i-ar fi speran]ele? Dar temerile?

Statuia lui Lenin este coborât\de pe soclu (1990).


STUDIU DE CAZ

*Diaspora [i exilul românesc

Primul valAcest prim val de emigran]i a fost alc\tuit de cei pleca]i în septembrie 1940,

împreun\ cu fostul rege Carol al II-lea, [i de capii mi[c\rii legionare, pleca]i din]ar\ dup\ rebeliunea din 1941. Lor li se adaug\ diploma]i, oameni politici, indus-tria[i [i chiar un num\r de intelectuali, ca Mircea Eliade, Emil Cioran sau EugenIonesco. Cu to]ii se formaser\ în România interbelic\ [i nu puteau accepta regimultotalitar introdus de comuni[ti. Ca orice subiect contemporan, sunt greu de anali-zat, la modul obiectiv, ac]iunile diasporei române[ti. Chiar ast\zi, cânds-au tip\rit în România mai multe scrieri ale exilului românesc din aceast\perioad\, cele mai multe par, mai degrab\, încerc\ri de a justifica o pozi]ie saualta, fiind subiective. Nu cunoa[tem nici m\car propor]iile reale ale diasporeiromâne[ti postbelice, ci mai degrab\ activitatea acelora care nu au r\mas anonimi.Membrii exilului românesc serviser\ regimurile autoritare, aveau convingeri politicediferite, de la social-democra]i, liberali, ]\r\ni[ti, sus]in\tori ai regimului autori-tar al lui Carol al II-lea pân\ la fo[ti legionari.

C\utarea unui consens În perioada declan[\rii R\zboiului Rece, o sarcin\ de maxim\ urgen]\ era

cea a unific\rii exilului, cerut\ de autorit\]ile americane, care doreau s\-[icunoasc\ partenerii de dialog. Personalit\]ile capabile s\ realizeze aceasta nus-au putut îns\ în]elege. Generalul Nicolae R\descu, [eful ultimului guvern liberde dup\ 23 august 1944, a fost scos din ]ar\ de britanici [i a ajuns la New York,unde se aflau deja unii membri ai camarilei regale, între care industria[ii NicolaeMalaxa [i Max Auschnitt, diploma]i ca Alexandru Cretzianu [i Constantin Vi[oianu,c\rora li se al\tur\, în 1948, Viorel Tillea, Grigore Gafencu [i Carol AlexandruDavila, apoi Grigore Niculescu-Buze[ti. Ajuns în Statele Unite ale Americii,Nicolae R\descu a avut ini]iativa de a crea Uniunea Democrat\ a Românilor dinExil [i a cerut o întrevedere la Departamentul de Stat pentru a discuta soartadiasporei române[ti. Demersurile sale nu s-au bucurat de succes, deoarece oparte a românilor, mai pragmatici, îl considerau prea idealist. Era, dup\ p\rerealor, un mare patriot [i un om cinstit, dar, militar de carier\ fiind, îi lipsea pre-g\tirea politic\ necesar\ unific\rii exilului românesc, constituit, dup\ cum amv\zut, din persoane cu preocup\ri [i convingeri politice extrem de diverse.

R\descu a publicat ziarul „Românul”, în care diaspora î[i prezenta punctulde vedere asupra unor evenimente din România sau care priveau România.Diaspora româneasc\, de altfel, înfiin]ase mai multe ziare, între care „Patria”,care ap\rea la München, „Stindardul”, editat tot în Germania, „La NationRoumaine”, care ap\rea la Paris, sau „Lumina” din Cleveland (Ohio).

Regele Mihai, cu un grup restrâns de apropia]i, s-a stabilit la Versoix (Elve]ia),unde a organizat o „curte în exil” condus\ de „mare[alul” Constantin PetreLaz\r. De aici s-a ini]iat Comitetul Na]ional Român, în conducerea c\ruia a fostun timp Nicolae R\descu, înlocuit apoi de Constantin Vi[oianu. În cele dinurm\, Nicolae R\descu a înfiin]at, în 1951, Asocia]ia Românilor Liberi, care `ireunea doar pe cei ce tr\iau în America, printre care Augustin Popa, Cornel Bianu

Cleveland, unul dintre ora[ele americane`n care s-au stabilit mul]i emigran]i

români

diaspora — comunitate na]ional\ disper-sat\ în mai multe state str\ine ca urmare aîn\spririi condi]iilor de via]\ din propria]ar\.exil — plecarea cuiva din propria ]ar\ pen-tru a sc\pa de prigoan\ sau de unele rigoriale legii.

Dic]ionar

„Emigra]ia român\ din SUA vaasista neputincioas\ la comunizareaRomâniei [i la distrugerea institu]iilor eidemocratice. O parte din fo[tii diplo-ma]i se vor afla în rândul celor carealc\tuiesc memorii, ce au fost depusepe masa Conferin]ei de pace de laParis, sau vor tip\ri, în marile cotidienedin vestul Europei [i America, nume-roase articole prin care cereau tratareacu clemen]\ a ]\rii lor, de c\treNa]iunile Unite, conform principiilordreptului interna]ional. Nimeni nu valua în considerare aceste dolean]e justeale poporului român.”

Valeriu Florin Dobrinescu,Emigra]ia român\

din lumea anglo-saxon\. 1939-1945


STUDIU DE CAZsau Emil Ghilezan, fo[ti membri ai PN}, apropia]i de Iuliu Maniu. (Ulterior, aso-cia]ia se va numi Liga Românilor Liberi.) Cele dou\ organiza]ii ale românilor dinexil nu s-au putut unifica, de[i americanii au cerut cu st\ruin]\ exila]ilor s\-[i con-stituie reprezentan]e na]ionale unice. Accesul la un fond important (6 milioanede franci elve]ieni), depus de Mihai Antonescu într-o banc\ elve]ian\, destinatexilului românesc, a înveninat [i mai mult rela]iile. Dup\ moartea lui R\descu(16 mai 1953), Comitetul Na]ional Român, condus de Constantin Vi[oianu,r\mâne reprezentatul unic al exilului românesc.

Românii din Europa Occidental\Exila]ii români erau prezen]i în aproape toate ]\rile din Europa Occidental\.

Un grup numeros se stabilise la Paris, fiind cunoscu]i în special pentru preocu-p\rile lor literare, mai ales cele ale lui Eugen Ionesco, Monica Lovinescu, PaulIerunca, Emil Cioran, Eugen Mih\escu [.a. Tot în capitala Fran]ei se vor stabili, înanii 1970, Paul Goma [i Virgil T\nase. Acesta din urm\ este autorul unui mate-rial extrem de critic despre familia Ceau[escu, publicat în revista „L’Actuel”, motivpentru care a trebuit s\ fie protejat de Serviciile Secrete franceze. Parisul esteconsiderat, de altfel, capitala exilului românesc.

Londra a fost, de asemenea, un centru al exilului românesc. Aici s-au stabilitatât fo[ti diploma]i, cât [i militarii de carier\, vocea lor f\cându-se auzit\ prinemisiunea în limba român\ de la BBC.

În anul 1949, americanii înfiin]eaz\ Comitetul Europei Libere, sub pre[edin]ialui Allen W. Dulles, în care sunt angaja]i fo[ti politicieni, militari, scriitori [i jurna-li[ti din statele r\mase dincolo de Cortina de fier. Acest comitet a hot\rât, în1950, crearea postului de radio „Europa Liber\”, la München, în Germania, pen-tru a transmite emisiuni dedicate ]\rilor aflate sub control sovietic. Postul avea osec]ie român\, cu peste 50 de angaja]i; emisiunile unor jurnali[ti talenta]i caIon M\gureanu (Ion Pop), Radu Gorun (M. Cism\rescu), Radu Cristea (EduardMota[), {tefan Aldea (Emil Hurezeanu) [.a. erau ascultate în România, fiindconsiderate singura surs\ obiectiv\ de informare.

Exilul diziden]ilorÎn anii 1970, în societatea româneasc\ se face sim]it\ diziden]a fa]\ de regimul

comunist, manifestat\ prin memorii [i scrisori deschise adresate lui Ceau[escuprin care erau criticate m\surile acestuia. De[i, cel mai adesea, diziden]ii erauredu[i la t\cere prin încarcerarea lor, arest la domiciliu sau internarea într-un spi-tal psihiatric, unii erau prea cunoscu]i în str\in\tate pentru a fi f\cu]i s\ dispar\pur [i simplu. Acestora din urm\ li s-a permis s\ plece din ]ar\, retr\gându-li-sechiar cet\]enia, cum a fost cazul lui Dumitru }epeneag. Paul Goma, Nicolae C.Munteanu, Cornel Chiriac, Gelu Ionescu [i al]ii au colaborat cu Radio „EuropaLiber\”, prezentând realitatea comunist\ a[a cum au tr\it-o. Al]i diziden]i:Mihai Botez, Vlad Georgescu, s-au stabilit în Statele Unite ale Americii, unde auf\cut carier\ universitar\, ca [i Mircea Eliade de altfel.

De[i tr\s\tura fundamental\ a exilului românesc, la nivelul personalit\]ilor,r\mâne cea de discordie, totu[i activitatea acestuia a fost în m\sur\ s\ trag\semnale de alarm\ cu privire la abuzurile regimului comunist.

Horace J. Nickels, din Divizia pentruafacerile sud-est europene a Departa-mentului de Stat a SUA, despre exilulromânesc:

„Generalul R\descu a venit laWashington înso]it de domnii Davila [iTilea. (...) Le-am spus c\ noi eram tulbu-ra]i [i în acela[i timp îngrijora]i de dis-cordia ce domne[te între români, ca [ide manevrele duse de o parte dintre eicontra celorlal]i. (...) Îns\ mi-am expri-mat p\rerea c\ (...) exila]ii decât s\ segândeasc\ la avantaje personale arface mai bine s\-[i devoteze energia [iabilitatea pentru a ob]ine rezultate maiimportante pentru ]ara lor.”

René Al. De Flers,Radio Europa Liber\ [i exilul românesc —

o istorie `nc\ nescris\

Exerci]ii1. Nominaliza]i un membru al exilului

românesc din a doua jum\tate a secolu-lui al XX-lea [i alc\tui]i o fi[\ în care s\preciza]i domeniul în care s-a remarcat,contribu]ia la recunoa[terea interna-]ional\ a culturii [i civiliza]iei române[tisau la cunoa[terea realit\]ii politice dinRomânia comunist\.

2. Enumera]i trei cauze care au determinatdivizarea diasporei [i exilului românesc.

~ntoarcerea regelui Mihai `n ]ar\dup\ un lung exil

Sistemul Versailles-Washington[i noua ordine interna]ional\

Noua ordine interna]ional\Lumea ie[it\ din Primul R\zboi Mondial a fost a[ezat\ într-o nou\ ordine

interna]ional\, expresia schimb\rii raportului de for]e între marile puteri.Schimbarea se contureaz\ cel mai clar în Europa. Dup\ Marele R\zboi, prinaplicarea principiului autodetermin\rii în condi]iile victoriei Antantei asupraPuterilor Centrale, rezult\ Europa na]ionalit\]ilor. Mai ales în EuropaCentral\ [i de Est, dreptul popoarelor la o via]\ politic\ de sine-st\t\toarepoate fi mai riguros observat ca urmare a destr\m\rii Austro-Ungariei, arevolu]iei care cuprinde Imperiul Rus, a n\ruirii Imperiului Otoman [i aînfrângerii Germaniei. Reapar state pe harta Europei (Cehoslovacia, Polonia,statele baltice, Finlanda); apar state reîntregite (România, Regatul Sârbo-Croato-Sloven). Prin crearea Ligii Na]iunilor, se declan[eaz\ procesul înlo-cuirii for]ei cu legea [i al democratiz\rii rela]iilor interna]ionale; statele mici[i mijlocii au posibilitatea exprim\rii propriilor interese în numele principiu-lui egalit\]ii statelor, indiferent de m\rime, putere economic\ [i militar\etc., în fa]a ligii interna]ionale. Aceast\ ordine nou\ o înlocuia pe ceaveche, bazat\ pe principiul echilibrului (marilor puteri) observat în specialdup\ Congresul de la Viena (1815) — Concertul puterilor.

Sistemul de la VersaillesVictoria Antantei în Primul R\zboi Mondial a fost consemnat\ în

tratatele semnate cu statele învinse (Germania, Austria, Ungaria, Bulgaria[i Turcia), tratate care au format Sistemul de la Versailles, numit a[a pentruc\ tratatul cu Germania (28 iunie 1919) a fost semnat la Versailles.Înving\torii în Primul R\zboi Mondial au vrut s\ încheie tratate care s\ leasigure avantajele victoriei [i consolidarea ei o vreme cât mai îndelungat\.Cu Germania, principala putere învins\, s-a încheiat primul tratat, dup\ alc\rui model s-au elaborat [i celelalte documente. În ordine cronologic\,s-au încheiat tratate cu celelalte ]\ri învinse: Austria, la Saint-Germain (10septembrie 1919); Bulgaria, la Neuilly (27 noiembrie 1919); Turcia, laSèvres (10 august 1919) [i Lausanne (24 iulie 1923); Ungaria, la Trianon (4iunie 1920).

Reapar diferen]e de interpretare [i chiar divergen]e între Fran]a, MareaBritanie [i Italia. Aceste diferen]e sunt bine puse în eviden]\ de modalitateaevalu\rii problemei germane. Cum trebuie tratat\ Germania? Cu fermitatea

autodeterminare — dreptul popoarelor dea dispune de ele `nsele, de a-[i alege formade guvern\m`nt potrivit\ propriilor interese.politica „por]ilor deschise” — politic\ ini-]iat\ de Statele Unite ale Americii în sep-tembrie 1899. Ideea era c\ toate stateletrebuie s\ beneficieze de condi]ii [i avanta-je egale în rela]iile lor cu China. Acesteaurmau s\ respecte independen]a [i uni-tatea Chinei. Una dintre premisele acesteipolitici era men]inerea sl\biciunii Chinei.Aproape distrus\ de dezvoltarea sentimen-tului na]ional în China [i de interven]iaJaponiei, politica „por]ilor deschise” a fostreafirmat\ la Conferin]a de la Washington(1921–1922).repara]ii — pl\]i pe care statele învinseurmau s\ le fac\ înving\torilor [i care tre-buiau s\ acopere valoarea pagubelor sufe-rite de acestea [i a pensiilor [i aloca]iilorpentru v\duve [i orfani.

Dic]ionar

Capitolul 8

110 Rela]iile interna]ionale

COOPERARE ªI CONFLICT~N SECOLUL AL XX-LEA

Participan]i la tratativele de armisti]iude la Compiègne (noiembrie 1918)

COOPERARE ªI CONFLICT ÎN SECOLUL AL XX-LEA

111

„Art. 11. Se declar\ în mod hot\râtc\ orice r\zboi sau amenin]are der\zboi (...) intereseaz\ întreaga So-cietate (a Na]iunilor) [i c\ aceasta tre-buie s\ ia m\surile proprii pentru asalva în mod eficient pacea na]iunilor.”

Pactul Societ\]ii Na]iunilor

„Art. 80. Germania recunoa[te [i varespecta cu stricte]e independen]aAustriei. (...) Germania recunoa[te c\aceast\ independen]\ va fi inalienabil\,afar\ doar cu consim]\mântul Consi-liului Societ\]ii Na]iunilor.”

Tratatul de la Versailles

Rela]iile interna]ionale

cu care Germania, în postura de ]ar\ efemer înving\toare (p\cile separatede la Brest-Litovsk [i Buftea-Bucure[ti), [i-a tratat învin[ii. Cu duritate, spunmai ales francezii, a c\ror ]ar\ a pl\tit victoria atât de scump în oameni [imateriale. Apoi, Fran]a se sim]ea mai amenin]at\ de Germania învins\decât Marea Britanie. La accentuarea divergen]elor contribuie [i Rusia,devenit\ Rusia Sovietic\ [i apoi URSS dup\ victoria bol[evicilor în Revolu]iarus\.

Problema german\, problema convie]uirii Germaniei cu vecinii [i cu cele-lalte puteri europene [i ale lumii, r\mâne. Doar din aceast\ perspectiv\putem în]elege fragilitatea noii ordini impuse de înving\torii în MareleR\zboi, efemeritatea relativ\ a Europei na]ionalit\]ilor. Germania a fostsever dezarmat\ (interzicerea serviciului militar obligatoriu, p\strarea adoar 100 000 oameni sub arme, predarea sau distrugerea armamentuluide mare eficien]\). A fost, de asemenea, supus\ pl\]ii repara]iilor, socotiteînrobitoare [i jignitoare de poporul german. Nemul]umirile aferenteTratatului de la Versailles au creat în Germania un mediu prielnic activit\]iiforma]iunilor na]ionaliste [i cre[terii influen]ei Partidului Na]ional-Socialist,instalat la putere în Germania între 1933 [i 1945.

Ini]ial, înving\torii au crezut posibil\ convocarea unui Congres de pace,la care s\ poat\ fi ascultat\ [i p\rerea reprezentan]ilor puterilor învinse [i,prin compromisuri inteligente, s\ se semneze tratate care s\ asigure dura-bilitatea p\cii. Presiunea formidabil\ a urm\rilor r\zboiului [i a „experimen-tului sovietic” în desf\[urare au impus o impresionant\ lupt\ cu timpul pentrureinstalarea ordinii în Europa adus\ de r\zboi în pragul barbariei. S-a orga-nizat în grab\ o Conferin]\ de pace, care a reunit reprezentan]i ai statelorînving\toare.

Pre[edinte al Conferin]ei de la Paris a fost premierul francez GeorgesClemenceau (1841–1929). La conferin]\ a participat Woodrow Wilson(1856–1924), pre[edintele Statelor Unite ale Americii. Tratatele încheiateau f\cut cunoscute frontierele statelor europene, inclusiv ale Românieiîntregite.

Sistemul se nume[te Versailles–Washington pentru c\ discu]iile de laVersailles au fost urmate de cele de la Washington, unde, între 21 noiem-brie 1921 [i 6 februarie 1922, s-a desf\[urat Conferin]a dezarm\rii navale.Dac\ la Paris Conferin]a de pace a instituit noua ordine preponderent înEuropa, Conferin]a de la Washington a vizat în mai mare m\sur\ ordineamondial\. Conferin]a a reunit reprezentan]ii a nou\ puteri navale. Ini]iativaa fost a Statelor Unite ale Americii. Au mai fost reprezentate: Belgia, MareaBritanie, China, Fran]a, Italia, Japonia, Olanda [i Portugalia. Scopul con-ferin]ei a fost reducerea armamentului naval [i detensionarea rela]iilor dinExtremul Orient. Conferin]a a consacrat trecerea practic\ a SUA în frunteaierarhiei navale, dominate de secole de Marea Britanie. Angajamentulrespect\rii independen]ei Chinei însemna echilibrarea raportului puterilor înExtremul Orient [i reafirmarea politicii por]ilor deschise în China.

Noua ordine interna]ional\ care a urmat r\zboiului din 1914–1918 a fostconsacrat\ de cele [ase tratate încheiate la Conferin]a de pace de la Paris[i cele trei la Conferin]a dezarm\rii navale de la Washington, care au for-mat sistemul Versailles-Washington.

Georges Clemenceau [i Woodrow Wilson,artizanii Sistemului de la Versailles

Exerci]ii1. Care este deosebirea dintre ordinea

instituit\ prin sistemul de la Versailles [iaceea instituit\ `n 1815?

2. Argumenta]i de ce principiul autodeter-min\rii s-a aplicat `n condi]iile victorieiAntantei.

3. Organiza]i pe grupe, r\spunde]i, cu argu-mente, la `ntrebarea: de ce crede]i c\ afost nevoie de Conferin]a dezarm\riinavale de la Washington?

Rezolvarea conflictelorîn lumea contemporan\

De la Liga Na]iunilor la ONUIzbucnirea celui de-Al Doilea R\zboi Mondial constituie dovada e[ecului

Ligii Na]iunilor. ~nfrângerea Germaniei, Italiei, Japoniei [i a alia]ilor lor acreat posibilitatea relu\rii proiectului permanentiz\rii p\cii prin creareaOrganiza]iei Na]iunilor Unite (iunie 1945, San Francisco). E[ecul LigiiNa]iunilor a f\cut ca ONU s\ primeasc\ mijloace pentru rezolvarea con-flictelor mai clar definite; teoretic, s\ dispun\ de for]a militar\ ce a lipsitLigii Na]iunilor. Ca [i Liga Na]iunilor, ONU are locuri permanente în Consiliulde Securitate pentru marile puteri. În Consiliu, func]ioneaz\ regula unani-mit\]ii; fiecare mare putere are drept de veto [i atunci când uzeaz\ de elorice hot\râre este blocat\. Dup\ Al Doilea R\zboi Mondial, F.D. Roosevelt,pre[edintele Statelor Unite ale Americii, aspira la o nou\ ordine mondial\,pentru care vedea strict necesar consensul a patru mari puteri: SUA, MareaBritanie, Uniunea Sovietic\ [i China. Aceste state vor deveni membri perma-nen]i ai Consiliului de Securitate, ad\ugându-se [i Fran]a. Amplificarea con-flictului ideologic între Statele Unite [i Uniunea Sovietic\ `n timpul R\zboiu-lui Rece a constituit un factor care a diminuat eficien]a ONU.

ONU — realiz\ri [i limiteDup\ dispari]ia Uniunii Sovietice, lumea înceteaz\ a mai fi bipolar\.

Statele Unite ale Americii r\mân singura superputere [i realizarea consen-sului cu celelalte state este anevoioas\. Astfel se explic\ faptul c\ lumeaeste acum caracterizat\ ca fiind, deopotriv\, unipolar\ [i multipolar\.Rela]iile ONU cu Statele Unite devin foarte importante pentru rezolvareaconflictelor în lumea contemporan\. Potrivit articolului 3 din Carta ONU, artrebui constituit\ o for]\ militar\ util\ rezolv\rii conflictelor. Lipsind mij-loacele financiare necesare, s-a ajuns la solu]ia constituirii acestei for]eatunci când împrejur\rile o cer [i exist\ acordul Consiliului de Securitate.Problemele sunt numeroase. Cre[te num\rul statelor membre. Solidarit\]ilenu mai sunt ideologice, ci uneori regionale, alteori aleatorii; câteodat\ per-manente, uneori episodice; când [i când ra]ionale, alteori de neîn]eles.Prevenirea [i rezolvarea conflictelor sunt tot mai anevoioase. Organiza]iaasist\ de multe ori neputincioas\ la fenomene aferente cre[terii demo-grafice, inegalit\]ilor dintre ]\rile bogate [i cele s\race, intensific\rii traficu-lui de droguri.

Un bilan] f\cut în 1992 de secretarul general Boutros Boutros-Ghali pre-ciza faptul c\ ONU nu a putut evita sau opri un num\r de aproximativ 100de conflicte, moartea a 20 de milioane de b\rba]i, femei [i copii,deplasarea for]at\ a altor 20 de milioane de persoane [i fuga a 17 milioane

Capitolul 8


Sesiune ONU

„Ni se cere neîncetat s\ purt\mr\zboaie f\r\ solda]i, f\r\ arme, f\r\bani, dar cu ni[te mandate pe caretoat\ lumea le consider\ nerealiste. {icând nu reu[im acest lucru, ni se arun-c\ acuza]ii c\ suntem inutili, costisitori[i ridicoli.”

Bernard Miyet (Departamentulopera]iilor de men]inere a p\cii),

„Le Monde”, 24 mai 2000

Secretarul general

SecretariatulConsiliul

de Securitate

Consiliulde Tutel\

Comisii Programe Comitete Agen]ii[i organisme

CurteaInterna]ional\

de Justi]ie

Adunarea General\

ConsiliulEconomic[i Social

Structura Organiza]iei Na]iunilor Unite

de refugia]i. Secretarul general a avansat ideea unei „pedagogii a p\cii”,frumoas\, dar r\mas\ în stare de proiect.

Exist\ mai mul]i factori care limiteaz\ eficien]a ac]iunilor ONU. Procesulde decizie este lung, deoarece implic\ state cu interese adeseori contradic-torii. Procesul de decizie trebuie s\ se bazeze pe un consens minim, greude atins. Un alt factor ]ine de insuficien]a finan]\rii. SUA nu pl\tesc întrea-ga cotiza]ie — un sfert din bugetul obi[nuit al ONU — [i au ajuns la o dato-rie de un miliard de dolari. Este adev\rat c\ Statele Unite contribuie lafinan]area unor opera]ii de men]inere a p\cii, astfel încât s-a afirmat c\Statele Unite [i NATO constituie bra]ul înarmat al ONU. Pe de alt\ parte,mai exist\ [i alte state cu datorii fa]\ de bugetul ONU. Subfinan]area ONUîn fa]a unei lumi tot mai complexe este o realitate.

Prezen]a organiza]iilor neguvernamentaleSl\biciunea ONU face s\ creasc\ influen]a organiza]iilor neguvernamen-

tale (ONG). Aceste organiza]ii vizeaz\ doar planul umanitar [i pot influen]aopinia public\. Cre[terea influen]ei lor este o urmare a globaliz\rii, procesînceput odat\ cu industrializarea Europei [i care acum contribuie la dimi-nuarea importan]ei statelor-na]iune. Num\rul ONG-urilor a crescut impre-sionant; sunt de o sut\ de ori mai multe ca la începutul secolului al XX-lea.Ast\zi, num\rul lor se estimeaz\ între 35 000 [i 50 000. Cea mai vecheorganiza]ie neguvernamental\ este Crucea Ro[ie, înfiin]at\ în 1863. Denotorietate mai sunt organiza]ii neguvernamentale ca Amnesty Internatio-nal, Medicii F\r\ Frontiere, Medicii Lumii, Greenpeace etc. Multe asemeneaorganiza]ii neguvernamentale adun\ fonduri necesare eradic\rii urm\rilorconflictelor [i supravie]uirii dup\ catastrofele umanitare.

Consolidarea institu]iilor — unica solu]ieO lume aflat\ într-o schimbare de o asemenea amploare poate genera

conflicte pentru rezolvarea c\rora singura garan]ie r\mân institu]iile detalia celor men]ionate. Epoca contemporan\ define[te constant acestinteres general ca unul de supravie]uire a omenirii în fa]a pericolelor încre[tere, ca acumularea de arme de distrugere în mas\, deteriorarea medi-ului, cre[terea contrastelor sociale [i a inegalit\]ii dintre ]\rile bogate [i]\rile s\race etc.

Conflictele lumii contemporane apar din cauza incompatibilit\]ii intere-selor statelor. Pentru rezolvarea conflictelor nu exist\ numai mijloace mili-tare. Opereaz\ în continuare sanc]iunile economice.

Au fost identificate [i conflicte a c\ror solu]ionare nu se întrevede într-unviitor apropiat; printre acestea se num\r\ rela]iile israeliano-palestiniene,conflictul din Ca[mir, care prive[te rela]iile dintre India [i Pakistan — stateposesoare de arme nucleare —, conflictul cu islamul, care trimite spre dez-baterea despre „[ocul civiliza]iilor”, mai ales dup\ 11 septembrie 2001.Provoc\rile lumii contemporane pun în termeni de necesitate problemacooper\rii dintre statele na]ionale în cadrul institu]iilor aflate la îndemân\,ca Organiza]ia Na]iunilor Unite [i organiza]iile neguvernamentale.


113Rela]iile interna]ionale

Solda]i din for]ele ONU de men]inerea p\cii (Croa]ia, 1992)

Sanc]iunile ONU sunt aplicate, une-ori în exces, de c\tre Statele Unite, darrela]ia acestora cu ONU este una spe-cial\, mai ales c\, dup\ pr\bu[irea prinimplozie a Uniunii Sovietice, au r\massingura superputere

Un studiu alc\tuit în 1998 arat\ c\75 de ]\ri sunt sau risc\ s\ fie afectatede sanc]iunile americane, printre aces-tea num\rându-se Coreea de Nord,Vietnam, Cuba, China, Iran, Irak, Sudan,Angola, Iugoslavia, Libia etc. Dup\1945, Statele Unite au recurs la aceast\arm\ a sanc]iunilor economice de 104ori (dintre care de 61 de ori subpre[edin]ia lui Bill Clinton).

Exerci]ii1. Men]iona]i care sunt deosebirile dintre

Liga Na]iunilor [i Organiza]ia Na]iunilorUnite.

2. Organiza]i pe grupe de 3-4, descoperi]icare sunt cauzele limitelor eficien]ei ONU.

3. Care este rolul organiza]iilor neguverna-mentale? Da]i exemple.

Rela]iile interna]ionale`n perioada interbelic\

Perioada 1919-1939 poate fi surprins\ cel mai bine din perspectiva`ndrept\rii lumii, mai ales a Europei, spre cel de-Al Doilea R\zboi Mondial.Aceast\ perspectiv\ arat\ nevoia concentr\rii aten]iei asupra spa]iului euro-pean, în care problema german\ nu-[i g\se[te solu]ia potrivit\. Nu întâmpl\torperioada 1914-1945 a fost apreciat\ drept Al Doilea R\zboi de 30 de Ani, unveritabil r\zboi civil european.

Dup\ un r\zboi r\v\[itor, stabilitatea lumii, [i mai ales a Europei, s-a zdrun-cinat. Ordinea veche s-a n\ruit [i una nou\ este pe cale s\ se instaleze, darr\gazul pentru aceast\ rea[ezare complex\ este a[a de scurt, încât perioadainterbelic\ a putut fi caracterizat\ [i ca un armisti]iu de mai lung\ durat\. Auexistat divergen]e între înving\tori, folosite inteligent de Germania, c\reia i s-aual\turat foste state înving\toare nemul]umite de felul în care s-a gestionat vic-toria (Italia [i Japonia). Astfel se explic\ deteriorarea st\rii de pace, pân\ ladeclan[area celui de-Al Doilea R\zboi Mondial în Europa (1 septembrie 1939).În Asia, Japonia, desc\tu[at\ de prevederile tratatelor încheiate la Conferin]ade la Washington (1921–1922), începe mai devreme agresiunea împotrivaChinei (1931; 1937).

Destr\marea alian]ei franco-britaniceF\r\ prezen]a Statelor Unite [i a Uniunii Sovietice în via]a interna]ional\ [i

în special în Liga Na]iunilor, asist\m la procesul erod\rii statutului de mare pu-tere al Marii Britanii [i al Fran]ei. Sfâr[itul Antantei Cordiale (încheiat\ în 1907)are loc în 1923, dup\ intrarea trupelor franceze în Ruhr, pentru a for]aGermania s\ respecte Tratatul de la Versailles. Acesta este momentul în care, laLondra, Fran]a este perceput\ ca o ]ar\ cu tendin]e imperialiste [i periculoas\în ipostaza de putere dominant\ în Europa.

Tratatul de la Locarno (1925) creeaz\ iluzia concilierii franco-germane [i adurabilit\]ii p\cii, `ns\ are [i dezavantajul împ\r]irii frontierelor europene îngarantate [i negarantate — o sugestie pentru Germania de a corecta pa[nicprevederile incomode ale Tratatului de la Versailles. În realitate, tratatul din1925 se constituie într-un reper al declinului Fran]ei, ajutat de Marea Britanie.

Instalarea Partidului Na]ional-Socialistla putere

Exist\ o linie de continuitate în istoria Germaniei interbelice între regimulna]ional-socialist [i cele care l-au precedat. Dac\ în Republica de la Weimar(Germania între 1919 [i 1933) rezolvarea problemei germane începea cu recu-perarea situa]iei antebelice, cu [tergerea ru[inii pierderii r\zboiului, regimulna]ional-socialist condus de Adolf Hitler redimensioneaz\ aceast\ problem\.Hitler dore[te domina]ia Germaniei asupra Europei [i a lumii [i caut\ argu-mente care s\ justifice acest proiect în teoriile rasiale. Regimul na]ional-socialistcontinu\ înc\lcarea Tratatului de la Versailles; reintroducerea serviciului militar

Capitolul 8


Conferin]a de la München (de la stângala dreapta): Chamberlain, Mussolini,Schmidt (interpretul lui Hitler), Hitler,

Daladier.

„În 1918, Woodrow Wilson, pre[e-dintele Statelor Unite, a încercat s\ating\ acela[i ]el prin mijloace consti-tu]ionale. Sistemul de securitate colec-tiv\ propus de el a e[uat deoarecelumea nu putea fi f\cut\ s\ corespund\unei confedera]ii de republici cu ideiasem\n\toare, a[a cum sugera Kant.Dar, de[i ideea c\ pacea era indivizibil\r\mânea neplauzibil\, Wilson a f\cut cainacceptabilitatea agresiunilor armates\ se afle în centrul tuturor dezbaterilorulterioare despre ordinea interna]ional\.”

James Mayall, Politica mondial\:evolu]ia [i limitele ei

„Pretutindeni, avem de modificatfrontiere [i de schimbat suveranit\]i na-]ionale. Nimic nu presupune mai multepericole, deoarece aceste schimb\ri potfi potrivnice unor obi[nuin]e îndelungi,schimbând îns\[i via]a popula]iilor.(...)Nu m\ tem, pe viitor, de r\zboaiele pre-g\tite prin comploturi secrete ale guver-nelor, ci mai degrab\ de conflictele cre-ate de nemul]umirea popula]iilor. Dac\noi în[ine ne facem vinova]i de nedrepta-te, aceast\ nemul]umire este inevitabil\.”

W. Wilson, Discurs la prima întrunirea Consiliului celor patru, 23 martie 1919

obligatoriu (1935) este semnificativ\: Hitler a vrut for]a cu care s\ impun\punctul de vedere german, dar a fost mul]umit s\ corecteze Tratatul de laVersailles pe cale pa[nic\.

Acesta este terenul manifest\rii conciliatorismului controversat, practicatmai ales de Marea Britanie. Obiectivele lui Hitler privesc deopotriv\ [tergereaînfrângerii din 1918; era convins c\ aceasta nu se poate face f\r\ r\zboi [i c\el este chemat s\ îndeplineasc\ obiectivul. Din perspectiva istoriei rela]iilorinterna]ionale interbelice, este semnificativ\ recuperarea statutului de mareputere pentru Germania; impulsionarea revizionismului statelor mici din Europa[i amprenta pus\ pe rela]iile cu celelalte puteri ale lumii. Cu Hitler la putere înGermania, autoritatea regimurilor dictatoriale a crescut. Nu putem explica altfeldiminuarea speran]ei în preajma r\zboiului [i în perioada 1939–1941. Voin]adictatorilor p\rea de neînfrânt [i mult superioar\ discu]iilor permise în regi-murile democratice.

Impactul victoriei bol[evicilor în Revolu]ia rus\Victoria bol[evicilor în Revolu]ia rus\ a avut asupra Europei [i a lumii un

impact enorm, dat\ fiind promisiunea rea[ez\rii societ\]ii pe baze ideologicenoi. „Experimentul rusesc” însemna o negare a lumii vechi [i o promisiune greucontrolabil\ în viitor. F\r\ luarea în considerare a acestui nou factor — Rusia re-volu]ionar\ —, istoria rela]iilor interna]ionale în perioada interbelic\ nu poate fideplin în]eleas\. Dac\ revolu]ia [i r\zboiul civil au scos temporar Rusia din rân-dul marilor puteri, pe m\sura consolid\rii revolu]iei, conducerea bol[evic\ recu-pereaz\ statutul de mare putere [i exploreaz\ c\i ale expansiunii Rusiei subacoperirea noii ideologii. Astfel, problemei germane i se adaug\ problemarus\, una cu parametri specifici pân\ la dezmembrarea Uniunii Sovietice (1991)[i pr\bu[irea comunismului.

Dramatismul confrunt\rii între democra]ie [i dictatur\ (de dreapta [i destânga) apare de amplitudine maxim\ în Europa Central\ [i de Sud-Est. }\rilesituate în aceast\ zon\, inclusiv România, se v\d nevoite s\ supravie]uiasc\între blocuri ideologice gigantice. Pericolul este mai mare când aceste blocuridevin militare [i beligerante.

În]elegerea vremelnic\ dintre Germania nazist\ [i Uniunea Sovietic\ (PactulRibbentrop-Molotov, 23 august 1939) favorizeaz\ trecerea Europei Centrale [ide Sud-Est sub domina]ia german\. Dup\ pierderea ini]iativei strategice dec\tre Germania, zona devine parte a blocului sovietic. Toate premisele acestuimod de desf\[urare a evenimentelor se pot identifica prin analiza rela]iilorinterna]ionale din perioada interbelic\.

Când Cehoslovacia era mutilat\ la München, în 1938, printr-un compromisrealizat între Germania, Italia, Marea Britanie [i Fran]a, de la Moscova s-a v\zutpericolul unei alian]e a puterilor „burgheze” (dictatoriale [i democratice)împotriva Uniunii Sovietice. Începe o veritabil\ curs\ pentru cooperarea cuUniunea Sovietic\ între puterile democratice [i Germania na]ional-socialist\.Câ[tig\toare este Germania [i compromisul ia forma Pactului Ribbetrop-Molotov. Ca urmare a acestui „pact de neagresiune”, începe Al Doilea R\zboiMondial.



Stalin [i semnatarii Pactului de la23 august 1939: Ribbentrop (stânga) [i

Molotov (dreapta)

„Anglo-saxonii consider\ într-adev\rc\ reconstruc]ia Europei nu se poaterealiza f\r\ participarea unei Germaniisuficient de puternice [i care s\ fieclienta industriei lor [i pia]a privilegiat\pentru capitalurile acestora. Pe de alt\parte, ei se tem c\ destabilizând preamult fostul Reich, Fran]a s\ nu-[i îm-ping\ vecina în tab\ra bol[evismului [isunt îngrijora]i de setea de putere pecare o ascunde.”

S. Berstein, P. Milza, Istoria Europei

Care au fost cele dou\ alian]e din PrimulR\zboi Mondial.Ce contribu]ie au avut Statele Unite laconsolidarea p\cii la sfâr[itul r\zboiului.

Aminti]i-v\!

Exerci]ii1. Explica]i de ce se afirm\ c\ la sfâr[itul

Primului R\zboi Mondial, în rela]iile inter-na]ionale, principiul echilibrului puterilora fost înlocuit cu cel al securit\]ii colec-tive.

2. G\si]i dou\ motive pentru care rela]iilefranco-germane au creat tensiuni inter-na]ionale în perioada interbelic\.

R\zboiul Rece între tensiuni [i destindere

La sfâr[itul celui de-Al Doilea R\zboi Mondial, `n lume r\m\seser\ cincimari puteri: SUA, Marea Britanie, Fran]a, URSS [i China. În realitate, lumeapostbelic\ va avea doi poli de putere, unul patronat de URSS [i cel de-aldoilea de Statele Unite. Între aceste dou\ superputeri se va declan[a un noutip de r\zboi, f\r\ confruntare armat\ direct\, dar la fel de neîndur\tor caoricare altul. S-a numit R\zboiul Rece [i a fost generat de ambi]ia celordou\ mari puteri de a-[i impune suprema]ia mondial\. De[i R\zboiul Recea dominat rela]iile interna]ionale aproape jum\tate de secol, acestea aucunoscut perioade de mare tensiune, dar [i altele, de relativ\ destindere.

Semnele R\zboiului Rece au ap\rut chiar în 1945, când înfrângereaGermaniei naziste [i a Japoniei a înl\turat motivul colabor\rii anglo-ameri-canilor cu sovieticii. Ace[tia din urm\ ocupaser\ militar mai bine de jum\-tate din Europa [i interpretau cele hot\râte la Ialta (februarie 1945) unilateral[i abuziv, prin sovietizarea ]\rilor invadate de Armata Ro[ie. Ei încercau s\-[il\rgeasc\ zona de ocupa]ie din Germania [i nu p\reau c\ doresc s\ se re-trag\ din Iran conform acordului din 1943, afectând interesele companiilorpetroliere [i cele strategice ale Marii Britanii [i Statelor Unite. La rândul lor,SUA nu `i informaser\ pe sovietici (înc\ alia]i) de faptul c\ urmau s\ uti-lizeze bomba atomic\ împotriva Japoniei. Noul pre[edinte al Statelor Unite,H. Truman, a avut o atitudine rezervat\ fa]\ de Stalin la Conferin]a de laPotsdam (august 1945) [i, întors la Washington, a luat primele m\suri,sistând ajutorul pentru URSS [i alocând un fond special pentru ajutorulunor state ca Grecia, Turcia sau China, amenin]ate de comunism. Tensiunileap\rute între cele dou\ mari puteri au determinat nerecunoa[tereapreten]iilor sovietice la desp\gubiri din partea Germaniei, dar [i sabotarea,de c\tre URSS, a Conferin]ei de la San Francisco, de înfiin]are a ONU.

Primele crize. Blocurile militarePrimul semnal al R\zboiului Rece a fost refuzul URSS de a beneficia de

planul de reconstruc]ie a Europei (Planul Marshall), obligând statele aflatesub ocupa]ia Armatei Ro[ii s\ adopte aceea[i atitudine. Un an mai târziu(1948), sovieticii au instituit blocada Berlinului. Aflat în partea de ocupa]iesovietic\, Berlinul fusese împ\r]it în zone cu occidentalii, iar blocada i-aobligat pe ace[tia s\ instituie un pod aerian pentru a aproviziona zonele cele reveneau din ora[. Aceast\ criz\ a subliniat imposibilitatea reunific\riiGermaniei, motiv pentru care s-au format dou\ state pe teritoriul acesteia:Republica Federal\ Germania, ce cuprindea zonele aflate sub ocupa]ia occi-dentalilor, [i Republica Democrat\ German\, în zona de ocupa]ie sovietic\.Berlinul a r\mas divizat, zidul construit de sovietici în iunie 1961 consfin]indacest fapt. În noul context, statele Europei Occidentale au constituit, împre-un\ cu SUA [i Canada, blocul militar al Organiza]iei Tratatului Atlanticului deNord (NATO). Actul de întemeiere, din 4 aprilie 1949, a fost semnat de 10state europene (Marea Britanie, Fran]a, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg,Islanda, Danemarca, Norvegia [i Portugalia), c\rora li se vor al\tura Grecia[i Turcia în 1952, precum [i RFG (1955).

Capitolul 8


Zidul Berlinului, construit de sovietici`n 1961, consfin]e[te divizarea

marelui ora[

„Art. 5. P\r]ile convin asupra faptu-lui c\ un atac armat împotriva uneiasau mai multora dintre ele, petrecut înEuropa sau America de Nord, va fi con-siderat drept un atac îndreptat împotri-va tuturor p\r]ilor semnatare [i, în con-secin]\, convin asupra faptului c\, dac\se petrece un asemenea atac, fiecaredintre ele, în exercitarea dreptului delegitim\ ap\rare, individual\ sau colec-tiv\, recunoscut\ de articolul 51 dinCarta Organiza]iei Na]iunilor Unite, vaacorda ajutor p\r]ii sau p\r]ilor astfelatacate, întreprinzând imediat, indivi-dual sau în acord cu celelalte p\r]i,orice ac]iune pe care o va crede de cuvi-in]\, inclusiv folosirea for]ei armate, pen-tru a restabili [i asigura securitatea înregiunea Atlanticului de Nord.

Orice atac armat de aceast\ natur\[i orice m\sur\ luat\ în consecin]\ vorfi aduse imediat la cuno[tin]a Consiliu-lui de Securitate.”

Tratatul Atlanticului de Nord,Washington, 4 aprilie 1949

Sovieticii au ini]iat [i ei o alian]\ militar\, Organiza]ia Tratatului de laVar[ovia (14 mai 1955), cu scopul declarat de a asigura securitatea ]\rilorsemnatare: Albania, Bulgaria, Cehoslovacia, RDG, Polonia, România, Unga-ria [i URSS.

Iugoslavia, r\mas\ în afar\, a ini]iat mi[carea de nealiniere a statelorcare nu f\ceau parte din niciunul dintre cele dou\ blocuri militare.

Înarmare [i tensiuni. Teroarea atomic\R\zboiul Rece a provocat o adev\rat\ curs\ a înarm\rilor, fiecare dintre

cele dou\ mari puteri alocând bugete uria[e industriei militare [i cercet\riiîn domeniu. Exclusivitatea de]inerii bombei atomice a oferit, ini]ial, un avansStatelor Unite ale Americii, dar, în 1949, cercetarea sovietic\ avea toatedatele pentru a produce arma nuclear\. Din acest moment, de[i StateleUnite ale Americii au de]inut suprema]ia militar\ global\ pân\ la sfâr[itulanilor 1970, Uniunea Sovietic\ a urmat-o îndeaproape, experimentândmulte dintre armele construite de rivalul ei: bomba cu hidrogen în 1953(SUA o producea din 1950-1951), rachete cu înc\rc\tur\ nuclear\, bom-bardiere [i submarine capabile s\ poarte acest gen de armament etc.Cre[terea progresiv\ a puterii de distrugere a armamentului a determinatescaladarea cursei înarm\rilor [i stabilirea unui echilibru al puterilor.

~n anii R\zboiului Rece nu au existat confrunt\ri deschise între cele dou\alian]e, ceea ce nu înseamn\ c\ perioada se distinge prin absen]a oric\ruiconflict armat. Cele dou\ superputeri s-au implicat în aproape toate con-flictele desf\[urate pe celelalte continente, în special în Asia [i Africa. Sepoate vorbi de o implicare ideologic\, economic\ [i chiar militar\, prinlivr\ri de arme, informa]ii, instructori etc. Un moment de vârf al confrun-t\rilor a fost atins în anul 1962, când americanii au descoperit prezen]aunor rachete cu raz\ medie de ac]iune instalate de sovietici în Cuba. Eraexpus unui eventual atac chiar teritoriul Statelor Unite ale Americii [i existapericolul unei catastrofe nucleare, motiv pentru care administra]ia Kennedy areac]ionat imediat, instituind o „carantin\” împotriva Cubei. Fermitateapre[edintelui J.F. Kennedy a determinat Moscova s\ bat\ în retragere.

Destinderea relativ\Cursa înarm\rilor a continuat, determinând Adunarea General\ a ONU s\

proclame anii 1970–1980 drept deceniul dezarm\rii. Se urm\rea limitareaexperien]elor [i armelor nucleare, dar [i a celor strategice, limitate prin celedou\ acorduri SALT (1972 [i 1979). Actul final de la Helsinki (1975) institu-]ionaliza Conferin]a asupra securit\]ii [i cooper\rii în Europa. Anii 1980 audebutat cu o rena[tere a R\zboiului Rece [i reluarea tensiunilor dintre celedou\ mari puteri. Invazia sovietic\ în Afghanistan (1979) [i amenin]area rache-telor sovietice l-au obligat pe Ronald Reagan, pre[edintele SUA, s\ aprobe unnou plan de înarmare, Ini]iativa de ap\rare strategic\. Astfel, cursa înarm\-rilor cunoa[te o nou\ escaladare. Instalarea rachetelor Pershing 2 în Europa adeterminat URSS s\ se retrag\ de la negocierile privind armele conven]ionale.În 1985, pentru Mihail Gorbaciov, noul lider de la Kremlin, devenise clar c\ eco-nomia sovietic\ ]inea foarte greu pasul în ceea ce prive[te finan]area înarm\rii.



Teroarea `narm\rii: rachete etalatela parada militar\ de la Moscova (1967)

Ce tip de politic\ extern\ a caracterizatRusia ]arist\.Cum se nume[te doctrina prin care Sta-tele Unite ale Americii delimiteaz\ Ame-rica Latin\ ca fiind sfera lor de interes.

Aminti]i-v\!

Exerci]ii1. Ce crede]i c\ stimuleaz\ interesele Uniu-

nii Sovietice pentru Afghanistan?2. Explica]i expresia „teroare atomic\”.

„Dac\ nu trebuie s\ exager\mfor]ele adversarului, nu înseamn\ c\trebuie s\ le ignor\m. Am dovediu[urin]\ [i miopie politic\ dac\ nu am fiaten]i la statele campioane aleintegr\rii europene. Comuni[tii lupt\deci contra tentativelor de a utilizaPia]a Comun\ [i alte grup\ri de acestgen pe de o parte pentru a preg\ti unnou r\zboi [i escaladarea curseiînarm\rilor, pe de alta pentru a facepresiuni economice [i politice asupraaltor state, mai ales asupra tinerelorstate na]ionale în plin\ dezvoltare.”

N. Hru[ciov, Probleme actualeale sistemului socialist mondial, 1962

Pr\bu[irea sistemului comunist[i impactul asupra rela]iilor interna]ionale

Pr\bu[irea sistemului comunist a dus la dispari]ia bipolarit\]ii existenteîn rela]iile interna]ionale din perioada R\zboiului Rece. Practic, anul 1990marcheaz\ sfâr[itul R\zboiului Rece, ceea ce solicit\, stringent, solu]ii [i onou\ configura]ie a lumii în scopul men]inerii echilibrului între state [i, maiales, a p\cii. Confruntat\ cu implozia intern\, dar [i cu schimb\ri social-eco-nomice fundamentale c\rora trebuie s\ le fac\ fa]\, URSS — mic[orat\ [itransformat\ în Comunitatea Statelor Independente (CSI), o federa]ie cugrave conflicte interne — a l\sat, în sfâr[it, Statele Unite ale Americii dreptînving\tor. Conflictul Est-Vest, dac\ nu dispare, se atenueaz\, dar se men]insau apar destule focare noi, cum ar fi cele din Orientul Mijlociu sau dinIugoslavia. În timp ce Uniunea Sovietic\ se dezmembra, în 1990-1991,parc\ simbolic, reunificarea Germaniei devenea fapt împlinit, conturând olume mult diferit\ de cea din 1989.

Alian]ele politico-militareDup\ autodizolvarea Tratatului de la Var[ovia (1 iulie 1991), practic NATO

r\mâne singura alian]\ viabil\. ~n consecin]\, NATO a trebuit s\-[i recon-sidere priorit\]ile [i s\-[i asume un nou rol: acela de girant al stabilit\]ii [isecurit\]ii. Se presupunea, în acela[i timp, c\ statele din Europa Central\ [ide Est vor face presiuni diplomatice pentru o nou\ linie care s\ le separede simbolul trecutului: Rusia. Problema extinderii NATO nu întârzie s\apar\. Întâlnirile la vârf în cadrul alian]ei sunt tot mai dese, pentru c\ [ischimb\rile din Europa sunt rapide. Reuniunea de la Londra, din iulie 1990,analizând noul context interna]ional, a aprobat o Declara]ie, reluat\ înnoiembrie acela[i an, sub numele de Carta de la Paris, asupra unei Alian]ea Atlanticului de Nord reînnoite, precum [i hot\rârea înlocuirii strategieiap\r\rii avansate cu cea a stabilit\]ii.

În anul 1991, când NATO a organizat, la Roma, o nou\ întâlnire la vârf,peisajul politic în Europa era cu totul altul: partidele comuniste fuseser\înl\turate de la putere, statele baltice î[i proclamaser\ independen]a, ca [ialte republici sovietice, Germania era unificat\. Cel mai important docu-ment adoptat la Roma, Declara]ia asupra p\cii [i cooper\rii, sublinia nece-sitatea colabor\rii cu ]\rile din Est, fo[ti adversari din perioada R\zboiuluiRece. Drept urmare, în decembrie acela[i an, a fost creat Comitetul deCooperare Nord-Atlantic, care a ini]iat întâlniri [i consult\ri cu aceste state.Unele au adresat cereri pentru a adera la alian]\, dar pozi]ia Rusiei a deter-minat Statele Unite s\ nu vin\ cu un r\spuns direct. Concret, în 1993,pre[edintele rus El]`n a precizat c\ o eventual\ extindere a NATO ar trebuis\ cuprind\ toate ]\rile care au fost membre ale Tratatului de la Var[ovia.SUA au propus, în ianuarie 1994, un Parteneriat pentru Pace, deschis sta-telor foste comuniste, inclusiv Federa]iei Ruse. Se stabileau cerin]ele ade-r\rii la acest parteneriat: transparen]\ privind efectivele [i bugetele militare,consultare [i exerci]ii comune pentru men]inerea p\cii (România va semna

Capitolul 8


Steagurile ]\rilor membre NATO

„Parteneriatul pentru Pace r\spundehot\rârii Alia]ilor de a înt\ri securitatea[i stabilitatea din întreaga Europ\ [i de aconsolida leg\turile cu statele democra-tice din Est. El încearc\ s\ stabileasc\,dincolo de dialog [i cooperare, unadev\rat parteneriat pentru pace, carese va desf\[ura sub autoritatea Con-siliului Atlanticului de Nord. El va f\urinoile rela]ii de securitate între Alian]\ [ipartenerii s\i (...) va diminua amenin-]\rile la adresa p\cii.”

Hot\rârea Consiliului Atlanticuluide Nord, Bruxelles, ianuarie 1994

„Unii oameni prefer\ s\ traseze olinie clar\ de demarca]ie între inter-ven]iile de dragul promov\rii drepturiloromului într-o ]ar\ [i interven]iile desti-nate s\ preîntâmpine amenin]\rile desecuritate la adresa altor ]\ri, spunândc\ numai acestea din urm\ constituietemeiuri legitime pentru violareasuveranit\]ii.”

Francis Fukuyama,Construc]ia statelor.

Ordinea mondial\ `n secolul 21

Sediul NATO din Bruxelles

acordul în cadrul acestui parteneriat la 14 septembrie 1994). Formula anemul]umit unele state occidentale care considerau c\ s-a ]inut cont de[antajul Rusiei. Rela]iile dintre NATO [i Moscova au înregistrat un momentcu adev\rat istoric prin semnarea unui Act fondator relativ la cooperareaalian]ei cu Federa]ia Rus\, la 27 mai 1997. Abia dup\ acest moment s-a tre-cut la extinderea propriu-zis\ a NATO prin aderarea de noi membri,începând cu Ungaria, Polonia [i Republica Ceh\, care au semnat proto-coalele respective în decembrie acela[i an. De la 29 martie 2004, Româniaeste membru NATO cu drepturi depline.

Înarmarea [i noile ei dimensiuni O problem\ de maxim\ îngrijorare o constituie nu doar arsenalele exis-

tente în unele republici care au f\cut parte din URSS, ci [i tendin]a unorstate, în care sistemul democratic lipse[te sau este insuficient consolidat, dea achizi]iona sau produce arme nucleare. Unele, între care Iranul, sunt mariexportatoare de petrol, dispunând de resurse financiare suficiente. Exper]iiestimeaz\ c\, în viitor, cea mai mare concentrare de ]\ri de]in\toare dearme nucleare se va situa în apropierea frontierelor Federa]iei Ruse referin-du-se nu doar la foste republici sovietice, ci [i la China, Coreea, Pakistan sauIran.

NATO, Statele Unite ale Americii mai ales, trebuie s\ aib\ acest fapt înaten]ie pentru a se evita escaladarea amenin]\rii nucleare. În consecin]\,rachete americane Patriot au asigurat ap\rarea Israelului în timpul R\zboiuluidin Golf, iar la sfâr[itul anului 1994 s-a vorbit despre o cooperare întreFran]a, Germania [i SUA pentru crearea unui scut antirachet\ comun. Seconsider\ c\ vom asista, în viitor, nu la conflicte între state, ci la ciocnireaunor civiliza]ii diferite ca religie, origini, limb\ [i tradi]ie. O poten]ial\ zon\de conflict ar putea fi zona Mediteranei. Se adaug\ rolul ideologic alfanatismului religios, o problem\ în aceast\ zon\ a Mediteranei fiind [irela]iile dintre Europa [i statele musulmane. Unul dintre acestea îns\, Turcia,face parte din NATO [i este un stat laic, ceea ce sugereaz\ c\ ar puteamedia între cele dou\ lumi, ar putea fi o punte între Europa [i AsiaCentral\.

R\zboi preventiv [i na]ionalismStatele Unite ale Americii, r\mase singura mare putere dup\ pr\bu[irea

sistemului comunist, au venit cu o doctrin\ nou\ în politica lor extern\, pecare au impus-o în rela]iile interna]ionale: aceea a r\zboiului preventiv,cauzat nu de ceea ce au comis unele state, ci de ceea ce au de gând s\fac\. Este cazul r\zboiului din Irak, ale c\rui arme de distrugere în mas\(pretextul r\zboiului) nu au fost descoperite înc\. Cel mai adesea inter-ven]ia militar\ a Statelor Unite, aliate sau nu cu alte ]\ri, se face f\r\ a primivreo îns\rcinare din partea ONU. Au ap\rut, astfel, probleme cu vechi alia]ieuropeni, cum ar fi Fran]a sau Germania, care au refuzat s\ ia parte laopera]iile militare contra Irakului — pe care chiar le-au criticat.



Summitul NATO de la Bruxelles(februarie 2005)

Când s-au implicat militar Statele Unite,pentru prima dat\, în Europa.Cine a ini]iat alian]a statelor democra-tice cu URSS în timpul celui de-Al DoileaR\zboi Mondial.

Aminti]i-v\!

Exerci]ii1. Descoperi]i cel pu]in un motiv pentru

care Parteneriatul pentru Pace se adresa[i Rusiei.

2. Analiza]i doctrina r\zboiului preventivpracticat de SUA. Care dintre argumen-tele lui ar fi viabile?

„Pre[edintele Bush [i principaliimembri ai anturajului s\u (…) nu pierdnici un prilej pentru a repeta c\ princi-palul pericol la adresa Americii îlreprezint\ ]\rile care sprijin\ terorismul[i de]in sau au posibilitatea s\ achizi-]ioneze arme de distrugere în mas\. (…)Pentru moment, obiectivul central alstrategilor americani îl reprezint\ regiu-nea Orientului Mijlociu. Sub acest aspect,schimbarea de regim de la Bagdad artrebui s\ deschid\ calea spre o «remode-lare» a întregii zone, ceea ce înseamn\democratizare, modernizare, eradicareaterorismului, promovarea intereseloramericane de securitate pentru Israel.”

Anca Voican, „Lumea”, 5/2003

România [i conflictele regionaleîn secolul al XX-lea

Conflicte regionale au existat mai multe în secolul al XX-lea. România s-aimplicat utilizând mijloace diplomatice sau prin participarea cu for]e militare.Ilustrativ pentru utilizarea mijloacelor diplomatice este R\zboiul de {ase Zile dintreIsrael [i ]\rile arabe (iunie 1967). Implicarea cu for]e militare s-a produs înAfghanistan, Irak, Kosovo, Angola — acolo unde calitatea [i obliga]iile demembr\ NATO o cer.

Vom analiza implicarea României în R\zboiul de {ase Zile (5–10 iunie 1967),semnificativ\ pentru rela]iile României cu blocul sovietic (Pactul de la Var[ovia),pentru rela]iile cu Israelul [i cu lumea arab\, în plin R\zboi Rece.

Marile puteri [i Orientul MijlociuStatul Israel a fost creat ca stat evreu în Palestina la 14 mai 1948, când expi-

ra mandatul britanic asupra acesteia. Statele arabe au respins ideea unui statevreu în Palestina [i l-au atacat. R\zboiul de independen]\ purtat de Israel s-a`ncheiat în 1949. Dar conflictul dintre arabi [i evrei, [i unii, [i al]ii invocând te-ritoriul pe baza dreptului istoric, abia `ncepea. R\zboiul de {ase Zile este o sec-ven]\ a acestuia. Arabii s-au refugiat în ]\rile vecine [i lupt\ pentru recuperareateritoriului lor sub conducerea Organiza]iei pentru Eliberarea Palestinei, apoi astatului Palestina (decembrie 1988).

În conflictul dintre Israel [i arabi sunt implicate [i marile puteri, într-o zon\ deinteres strategic [i datorit\ z\c\mintelor de petrol. Administra]ia democrat\ aSUA sprijin\ Israelul, la început, [i din ra]iuni electorale; componenta evreiasc\a popula]iei Statelor Unite este semnificativ\ [i influent\. Acum, administra]iaamerican\ afirm\ c\ un conflict în Orientul Mijlociu constituie o amenin]are pen-tru securitatea Statelor Unite ale Americii [i pentru pacea lumii. UniuneaSovietic\ amplific\ tendin]a sprijinirii ]\rilor arabe. Celelalte puteri (MareaBritanie, Fran]a, Italia) s-au implicat în m\sura mijloacelor de care dispuneau [i aintereselor proprii.

R\zboiul de {ase ZileAgresivitatea statelor arabe a determinat adeseori Israelul s\ atace preven-

tiv. A[a s-a întâmplat [i `n 1967. ONU a trimis for]e de men]inere a p\cii pefrontiera dintre Egipt si Israel. Tensiunile în cre[tere determin\ ONU s\-[iretrag\ for]ele de men]inere a p\cii. For]ele militare din Egipt, Israel [i Siria suntdeplasate spre frontierele statului Israel.

Ministrul ap\r\rii al Israelului, Moshe Dayan, ini]iaz\ o campanie preventiv\împotriva acestor state, mai ales c\ Egiptul blocase din nou Golful Akaba [iaceasta însemna sufocarea Israelului prin diminuarea exporturilor. Campania afost un real succes pentru Israel; for]ele aeriene ale Egiptului, Siriei, Irakului [iIordaniei fiind distruse la sol, la 5 iunie 1967. Tancurile arabe (egiptene) au fostdistruse în Peninsula Sinai. La 7 iunie 1967, for]ele israeliene au ajuns la Canalulde Suez. Israelul a cucerit teritorii arabe, mai ales în Siria, [i a luat peste


STUDIU DE CAZ

Israelul dup\ R\zboiul de {ase Zile

„Pe un ton v\dit de nemul]umire,enervat, mi-a transmis, oficial, c\ guver-nul egiptean nu în]elege cum România,o ]ar\ prieten\, pune pe acela[i planagresorul [i agresa]ii, a[a cum reiesedin mesajele remise la Bucure[ti repre-zentan]ilor diplomatici ai t\rilor arabe [iai Israelului.”

Mircea Nicolaescu,Martor în R\zboiul de {ase Zile

mandat – form\ sub care fostele colonii aleGermaniei, înfrânt\ în Primul R\zboi Mondial,[i p\r]ile neturce ale Imperiului Otoman aufost preluate `n administra]ie de puterile în-ving\toare, prin hot\rârea Ligii Na]iunilor.

Dic]ionar

LIBAN

SIRIA

Haifa

Nazaret

Gol

an

Tel-Aviv

Ierusalim

Gaza

Beersheba

Sinai

MareaMoart\

EGIPTIORDANIA

Statul evreu

Teritorii ocupate

}\ri arabe

Teritorii ocupate[i restituite `n1974 [i 1982

600 000 de arabi sub propria administra]ie. Seria conflictelor va continua cuR\zboiul din octombrie 1973 (Yom Kippur), cu distrugerea Libanului în 1978etc.

România [i R\zboiul de {ase ZileÎnc\ din 1964, România luase distan]\ fa]\ de Uniunea Sovietic\ (Declara]ia

din aprilie). Conflictul dintre Israel [i statele arabe a antrenat o intens\ activi-tate diplomatic\, evident\ fiind plasarea Statelor Unite [i a Occidentului departea Israelului [i a blocului sovietic de partea statelor arabe. UniuneaSovietic\ a ob]inut acordul Egiptului pentru a-i folosi porturile ca puncte deobservare a Flotei a VI-a american\ din Marea Mediteran\.

Conducerea României a sesizat prilejul de a utiliza dreptul la o pozi]ie proprieîn aceast\ problem\ interna]ional\ controversat\. Începând de la 21 mai 1967,este sesizabil\ conturarea unei pozi]ii distincte a României. Ziarul „Scânteia” expri-ma punctul de vedere oficial [i a început s\ informeze publicul mai ales din surseoccidentale, cu focalizarea aten]iei asupra pozi]iei Statelor Unite, a UniuniiSovietice [i a Chinei; lipseau informa]iile din „]\rile socialiste surori”. Informa]iiledin Uniunea Sovietic\ [i China vor s\ pun\ în eviden]\ implicarea României în con-flictul sovieto-chinez, de-a lungul c\ruia se exprimase op]iunea pentru o judecat\echilibrat\ [i lucid\, pentru respectarea dreptului fiec\rei ]\ri de a-[i conducepolitica în func]ie de interesele ]\rii [i pentru preferarea dialogului în locul for]ei.

La 9 iunie 1967, s-au reunit la Moscova reprezentan]ii statelor membre aleTratatului de la Var[ovia. S-a elaborat o declara]ie prin care statele membre con-damnau agresiunea Israelului. România refuz\ s\ semneze Declara]ia de laMoscova. La 11 iunie 1967, „Scânteia” public\ pasaje ale Declara]iei, f\r\ co-mentarii. Israelul era declarat „agresor” [i semnatarii opinau c\ ONU [i Consiliulde Securitate î[i asum\ „o grea r\spundere” dac\ nu condamn\ Israelul [i nuiau m\suri împotriva acestuia; chiar s-a procedat la ruperea rela]iilor diploma-tice. A[a au ac]ionat Uniunea Sovietic\, Cehoslovacia, Bulgaria [i celelalte ]\risocialiste. România, singur\, a men]inut rela]iile diplomatice cu Israelul [i chiarle va ridica la rang de ambasad\ (1969).

Pozi]ia României, echilibrat\, a fost f\cut\ cunoscut\ printr-un documentseparat, însu[it ca document oficial cu nr. 7972 de Consiliul de Securitate.România era interesat\ de o solu]ie care, în viitor, s\ aduc\ stabilitatea [i paceaîn zon\. În aceast\ privin]\, comportamentul autorit\]ilor române se apropiede linia SUA. Procedând astfel, p\strând echidistan]a, România a dobândit ca-litatea de „canal” prin care s-au putut explora solu]ii de pace [i stabilitate; [i-aîmbun\t\]it rela]iile cu Israelul, mai ales cele economice; a dobândit sprijinulIsraelului [i al ]\rilor arabe pentru alegerea reprezentantului României, CorneliuM\nescu, ca pre[edinte al Adun\rii Generale a ONU; era primul reprezentantal unei ]\ri socialiste numit în aceast\ func]ie. Evident, pozi]ia României a adus[i critici aspre, multe inspirate de Moscova, atât în ]\rile arabe, cât [i în celelalte]\ri socialiste. România a trebuit s\ g\seasc\ solu]ii pentru a evita presiunea ]\rilorarabe, concretizat\ în solicitarea observ\rii a[a-numitei „clauze Israel”: între-ruperea rela]iilor economice cu Israelul sau penaliz\ri din partea ]\rilor arabe.

Implicarea diplomatic\ a României în R\zboiul de {ase Zile este relevant\pentru pozi]ia ]\rii noastre în lumea anului 1967.


STUDIU DE CAZ

Moshe Dayan [i Yitzak Rabinla Ierusalim `n 1967

„România a dat dovad\ de curaj,demnitate, personalitate [i indepen-den]\ în pozi]ia pe care o are în conflic-tul din Orientul Apropiat.”

România-Israel. Documentediplomatice, 1948-1961

„Modul practic de a avea în vedereposibilit\]ile de solu]ionare a conflictu-lui... «d\ valoare pozi]iei României»”

N. Cable (diplomat britanic la Beirut),România [i criza din Orientul Mijlociu

(1965-1971)

Exerci]ii1. Cine a avut ini]iativa în R\zboiul de {ase

Zile? De ce?2. Care sunt cauzele distan]\rii României

de Moscova cu prilejul R\zboiului de{ase Zile?

3. Care au fost avantajele României în ur-ma implic\rii diplomatice în R\zboiul de{ase Zile?

*România `n Tratatul de la Var[oviaÎn perioada 14 mai 1955–31 mai 1991, România a f\cut parte din structura

militar\ a blocului sovietic, instituit\ prin Tratatul de la Var[ovia [i intitulat\Organiza]ia Tratatului de la Var[ovia. Contextul semn\rii acestui tratat prezint\importan]\ pentru menirea [i eficien]a sa. Europa era în plin R\zboi Rece [i,dup\ moartea lui Stalin (5 martie 1953), se deschideau posibilit\]i pentru con-cesii `ntre cele dou\ blocuri.

Contextul interna]ionalDin perspectiva Uniunii Sovietice, situa]ia în Europa acumula elemente îngri-

jor\toare. Exista Tratatul Atlanticului de Nord (NATO) înc\ de la 4 aprilie 1949.Mai mult decât atât, Republica Federal\ Germania fusese primit\ în aceast\structur\ (octombrie 1954). Uniunea Sovietic\ era sensibil\ la riscurile refaceriiputerii militare a Germaniei. Din acela[i context al semn\rii Tratatului de laVar[ovia, perceput ca o reac]ie de r\spuns a Uniunii Sovietice, face parte [iTratatul de stat al Austriei, semnat la 15 mai 1955. Potrivit acestui tratat,mini[trii de externe ai Uniunii Sovietice, Statelor Unite, Marii Britanii [i Fran]eihot\rau retragerea trupelor lor de ocupa]ie sta]ionate pe teritoriul Austriei dela sfâr[itul celui de-Al Doilea R\zboi Mondial.

Tratatul era un instrument de delimitare a zonelor de influen]\ în Europa.Ca urmare, tratatul includea [i obliga]ia pentru Austria de a adopta, prin consti-tu]ie, pozi]ia de neutralitate permanent\. Acceptarea semn\rii tratatului la 14mai 1955 a fost perceput\ în Occident ca o modificare a politicii sovietice,mergând [i în direc]ia dezangaj\rii for]elor militare de lâng\ Cortina de fier.Semnarea Tratatului de la Var[ovia dovedea voin]a Uniunii Sovietice de a fiprezent\ militar în zon\. Modificarea pozi]iei Uniunii Sovietice se explic\ [i prinevaluarea, la Moscova, a cre\rii Uniunii Europei Occidentale (6 mai 1955), oetap\ a integr\rii Europei Occidentale ca parte component\ a TratatuluiAtlanticului de Nord.

Semnarea tratatuluiLa Var[ovia s-a semnat un „tratat de prietenie, colaborare [i asisten]\ mu-

tual\” între reprezentan]ii urm\toarelor state: Albania, Bulgaria, Cehoslovacia,RDG, Polonia, România, Ungaria [i Uniunea Sovietic\.

Albania s-a retras din aceast\ structur\ la 13 septembrie 1968. Au încercat,f\r\ succes, s\ se retrag\ Ungaria, în 1956, [i Cehoslovacia, în 1968.

Tratatul a fost încheiat pe o perioad\ de 20 de ani [i urma s\ se pre-lungeasc\ automat pe înc\ 10 ani dac\ una dintre p\r]ile contractante nudepunea la guvernul Republicii Populare Polone o declara]ie de denun]are atratatului cu un an înainte. Articolul 11 prevede pierderea valabilit\]ii tratatuluiîn cazul în care se ajungea la încheierea unui tratat general-european de securi-tate colectiv\. Documentul era redactat în patru limbi: rus\, polonez\, ceh\ [igerman\; guvernul polonez a trimis câte un exemplar fiec\rei ]\ri semnatare.


STUDIU DE CAZ

Europa de Est

Din expunerea de motive a Trata-tului de la Var[ovia:

„P\r]ile contractante, reafirmându-[in\zuin]a de a crea un sistem de securi-tate colectiv\ în Europa, bazat pe par-ticiparea tuturor statelor europene,indiferent de orânduirea lor social\ [ide stat, ceea ce ar permite unirea efor-turilor în interesul asigur\rii p\cii înEuropa, luând totodat\ în consideraresitua]ia creat\ în Europa în urma rati-fic\rii acordurilor de la Paris (23 octom-brie 1954), care prev\d constituirea uneinoi grup\ri militare sub forma UniuniiEuropei Occidentale — cu participareaGermaniei Occidentale în curs de remi-litarizare [i închiderea ei în blocul nord-atlantic, ceea ce agraveaz\ primejdiaunui nou r\zboi [i creeaz\ o amenin]arepentru securitatea na]ional\ a stateloriubitoare de pace, (...) c\l\uzindu-sedup\ obiectivele [i principiile CarteiOrganiza]iei Na]iunilor Unite (...).”

Anul indic\ instaurarea regimului comunist

Cortina de fier1945

Sofia

Bucure[ti

Roma

Neapole

Viena

Triest

Praga

Var[ovia

SUEDIA

AUSTRIA

IUGOSLAVIA

ITALIA

RDG

POLONIA

UNGARIA

GRECIA

BULGARIA

TURCIA

URSS

Copenhaga

Bratislava

Kiev

Minsk

Salonic

1947

1949

1945

1947

1946

ROMÂNIA

LITUANIA

LETONIA

1944

Nistru

Oder

Ia[i

Timi[oara

Cluj

Sava

Dun\rea

Chi[in\u

ALBANIA

Gdansk

Berlin

1949

Cern\u]i

Belgrad

Budapesta

CEHOSLOVACIA1947

Pozi]ia RomânieiConduc\torii comuni[ti români au devenit tot mai preocupa]i de

respectarea suveranit\]ii ]\rii [i de l\rgirea autonomiei în cadrul blocului,autonomie pe care o numeau constant independen]\. În fa]a tendin]eiintegr\rii economice în CAER, România afirm\ tot mai clar voin]a de p\strare asuveranit\]ii na]ionale. În aceast\ stare de spirit, exista la Bucure[ti teama c\Tratatul de la Var[ovia ar fi menit s\ justifice prezen]a trupelor ]\rilor aliate [i,în primul rând, a Armatei Ro[ii pe teritoriul na]ional ca instrument de corectarea eventualelor încerc\ri de l\rgire a autonomiei [i a liberaliz\rii regimului. Seconstituise un Comandament Unic sub autoritatea mare[alului Konev (UniuneaSovietic\). Adjunc]ii mare[alului Konev erau reprezentan]ii ]\rilor semnatare.Preocuparea pentru evitarea reînarm\rii Germaniei se vede [i `n rela]ia cu RDG;ini]ial s-au formulat rezerve în privin]a prezen]ei militare a Germaniei de Est [ia reprezent\rii ei în Comandamentul Unit. Abia la 28 ianuarie 1956, reprezen-tantul RDG este admis în aceast\ structur\. Au mai fost create [i structuri adi-acente: Comitetul Politic Consultativ, la ale c\rui întruniri participau, ca obser-vatori, reprezentan]ii Republicii Populare Chineze [i ai Republicii PopulareDemocratice Coreene; Statul Major al for]elor armate unite, cu sediul laMoscova.

Existau dou\ modalit\]i de marcare a prezen]ei acestei structuri militareintegrate: manevrele anuale organizate pe teritoriul diferitelor ]\ri componente,cu acordul acestora [i, `n al doilea rând, Organiza]ia Tratatului de la Var[oviaexprima atitudinea fa]\ de evenimentele semnificative prin declara]ii [i comuni-cate. O singur\ interven]ie în for]\ au avut ]\rile semnatare ale Tratatului de laVar[ovia: împotriva Cehoslovaciei, la 23 august 1968. România n-a participat laaceast\ interven]ie [i s-a al\turat partidelor comuniste din Italia, Iugoslavia [idin Fran]a, care au formulat proteste împotriva în\bu[irii procesului de libe-ralizare cunoscut sub denumirea de „Prim\vara de la Praga”. Regimul de laBucure[ti a vrut men]inerea puterii [i totodat\ distan]area de Moscova. Astfel,s-a ajuns ca regimul totalitar comunist în România s\ devin\ tot mai aspru îninterior, nevoit s\ nu ofere Moscovei motive de interven]ie. Legitimarea regimu-lui s-a f\cut prin exacerbarea na]ionalismului.


STUDIU DE CAZ

Armatele Pactului de la Var[ovia intr\ `n Praga (1968)

Exerci]ii1. ~n ce context interna]ional s-a `ncheiat

Tratatul de la Var[ovia?2. Discuta]i `n grupuri despre pozi]ia

României `n cadrul ]\rilor care au sem-nat Tratatul de la Var[ovia. De ce a avutRomânia o pozi]ie singular\? Argumen-ta]i `n cadrul discu]iilor.

Pre[edin]ii statelor semnatareale Tratatului de la Var[ovia (1986)

„Art. 5. P\r]ile contractante au c\zutde acord asupra cre\rii unui Comanda-ment Unit al for]elor lor armate, care,potrivit în]elegerii dintre p\r]i, vor fipuse sub comanda acestui comanda-ment (...).”

„Art. 6. În scopul înf\ptuirii con-sult\rii prev\zute în prezentul tratat (...)se creeaz\ Comitetul Politic Consultativ,în care fiecare stat semnatar al tratatu-lui va fi reprezentat printr-un membrual guvernului sau printr-un reprezen-tant numit în mod special (...).”

„Art. 9. Prezentul tratat estedeschis [i altor state, indiferent de ori-entarea lor social\ [i de stat, care vordeclara c\ sunt gata s\ contribuie (...)la unirea eforturilor asigur\rii p\cii [isecurit\]ii popoarelor.”

Tratatul de la Var[ovia

*Imaginea României în presainterna]ional\ dup\ anul 1989

Pr\bu[irea comunismului în România anului 1989 a contribuit la trans-formarea ]\rii într-un „caz” interesant pentru presa interna]ional\. Ca [i alte]\ri foste comuniste, România intr\ în procesul tranzi]iei de la socialism lacapitalism. Tot ce se întâmpl\ aici merit\ cunoscut de restul lumii, dar areprioritate [tirea senza]ional\; aceasta se vinde cel mai bine. Modul în careromânii au înl\turat de la putere clanul Ceau[escu a atras aten]ia; „o re-volu]ie transmis\ în direct”, în care se vedeau entuziasmul [i speran]a din]ar\ [i simpatia, uneori interesat\, din afar\.

Mass-media din Europa [i din Statele Unite urm\resc cu aten]ie luptapentru putere [i desprinderea greoaie de comunism; bucuria recuceririi li-bert\]ii [i în]elegerea anevoioas\ a responsabilit\]ii aferente acesteia [i, caurmare, riscul alunec\rii spre anarhie. În masa popula]iei se înt\re[te faptulc\ desprinderea de modelul comunist este o condi]ie a orient\rii spre mo-delul occidental. Imaginea României este a unei ]\ri în profund\ schimbare[i ca s\ se poat\ construi ceva trebuia recunoscut [i asumat nivelul la carese g\se[te ]ara. Uniunea European\ a[teapt\ ]\rile foste comuniste, inclusivRomânia, s\ se alinieze la anumite standarde. Dificultatea alinierii la acestestandarde furnizeaz\ componente ale imaginii României în presa interna]io-nal\. Trebuie precizat c\ autorit\]ile române[ti, dup\ 1989, fac eforturipentru schimbarea realit\]ilor române[ti [i pentru reflectarea corect\ a per-forman]ei în presa interna]ional\.

Fapte [i imaginea lor în presa interna]ional\Dou\ fapte alimenteaz\ formarea imaginii României în exterior: intrarea

în NATO [i intrarea în Uniunea European\. Românii ofer\ str\in\t\]ii ima-ginea efortului de a realiza o societate democratic\ normal\; de a-[i asigu-ra bunele rela]ii cu vecinii — condi]ie a accept\rii în familia ]\rilor UniuniiEuropene; de a-[i asigura „scutul” necesar de securitate — condi]ie indis-pensabil\ a unui efort de durat\. Este o realitate complex\, care ar trebuis\ fie prezentat\ f\r\ distorsiuni, lucru care nu s-a petrecut `ntotdeauna.

Edificarea unui mediu democratic normal n\zuie[te la distan]area desechelele regimului totalitar comunist; la refacerea ideii de proprietate; laconsolidarea institu]iilor de o manier\ care s\ le asigure respectabilitatea [imai ales contribu]ia la respectarea legii. Abia dup\ aceasta [i uneori con-comitent, efortul prive[te alinierea la standardele UE [i, spre exemplu,România trebuie s\ dovedeasc\ o capacitate de toleran]\ comparabil\ cuaceea existent\ în ]\rile occidentale. Este vorba de toleran]a fa]\ deminorit\]ile de tot felul (politice, religioase, sexuale etc.).

Imaginea României în presa interna]ional\ a fost bogat alimentat\ demulte stâng\cii. Chiar cu aceste stâng\cii, eforturile românilor tind s\ asigurecondi]iile necesare jocului democratic; România str\bate un drum sinuosspre normalitate [i imaginea ei în str\in\tate focalizeaz\ cu destul\ insisten]\


STUDIU DE CAZ

„ Sub Ceau[escu, femeile erauobligate s\ aib\ minimum patru copii.Azi, România are una dintre cele maimici rate a natalit\]ii din Europa.

Înainte de 1989, numero[i copiimaltrata]i au umplut orfelinatele (foto-grafiile lor au [ocat Occidentul). Azi,cele mai multe familii au doar un sin-gur copil.

La optsprezece ani de la revolu]iadin decembrie, lucrurile s-au schim-bat. Cu o educa]ie solid\ – una dintrerarele consecin]e fericite ale comunis-mului – tinerele femei ocup\ posturiadesea importante în societatearomâneasc\. „Mai întâi cariera, peurm\ maternitatea. Este o raritate s\ai un copil înainte de 30 de ani”,spune Nadia, 35 de ani, jurist\ la ofirm\ german\. Cu 1,2 copil pe fami-lie, rata natalit\]ii este acum una din-tre cele mai sc\zute din Europa. Ceeace, evident, nelini[te[te guvernul: înacest ritm, peste 50 de ani, Româniava avea mai mul]i b\trâni decât tineri.Cine va pl\ti atunci pensiile? (...)Deocamdat\, româncele se mul]umescs\ se gândeasc\ la ziua de mâine.”

Marie-Claude Martin, revista„Femina” (Elve]ia) nr. 27, 8 iulie 2007

~n decembrie 1989, aceast\ fotografiea ap\rut pe coperta revistei „Paris Match”

anomaliile (câini vagabonzi, p\s\ri crescute în plin Bucure[ti [i lovite degrip\ aviar\, sate încremenite într-un nivel de dezvoltare existent cu sute deani în urm\, capacitate limitat\ de a face fa]\ calamit\]ilor naturale etc.).

Normalitate, democra]ie [i s\r\cieN\zuin]a spre normalitate are de `ntâmpinat multe obstacole, între care

nu este de subestimat s\r\cia. România trebuie s\-[i restructureze econo-mia [i s\ înve]e a corela nivelul de trai cu performan]a în produc]ie [i pro-ductivitate; s\ înve]e s\ supravie]uiasc\ în condi]iile alinierii mai întâi apre]urilor [i dup\ aceea, în m\sura posibilului, [i a salariilor. ImagineaRomâniei în presa interna]ional\ este copios alimentat\ de românii carepleac\ din ]ar\ „s\ munceasc\ pe bani” [i mai ales de cei, nu pu]ini, careau descoperit [i alte mijloace de a face bani, pe lâng\ munc\. Toate acestetransform\ri se fac cu suferin]\, cu oameni vechi ca mentalitate. În toate]\rile foste comuniste, corup]ia — fenomen universal [i vechi — ia propor]iicare contribuie la imaginea acestora în afar\. În cazul României, imagineadat\ de cei pleca]i, legal [i de multe ori ilegal, este completat\ defenomenul corup]iei interne greu de controlat. Realitatea trebuie corelat\cu imaginea ei corect\ în presa interna]ional\. Dezafectarea întreprinderilornerentabile, o necesitate pentru a bloca risipa de energie [i resurse na]io-nale, se love[te de probleme sociale uneori insolubile: [omaj, nivel de traisc\zut; ie[irea celor dispera]i în strad\ are urm\ri asupra func]ion\rii nor-male a democra]iei, în care deciziile ar trebui s\ se ia în Parlament, nu subpresiunea str\zii. S\r\cia se explic\ nu numai prin anomaliile generate de oeconomie organizat\ într-un sistem totalitar, ci [i de decalajele acumulatede secole fa]\ de Occident. Toate regimurile anterioare, inclusiv cel comunist,au încercat s\ reduc\ aceste decalaje, dar performan]ele sunt modeste.

Asist\m la dificultatea moderniz\rii agriculturii [i la ineficien]a valorifi-c\rii poten]ialului turistic, la distrugerea iresponsabil\ a p\durilor [i la cre[-terea averilor în marginea legii. Aceste realit\]i alimenteaz\ formarea uneianumite imagini a României în presa interna]ional\.

Realizarea unei economii performante de pia]\ [i eradicarea corup]iei sepot constitui în premise ale absorbirii fondurilor de dezvoltare oferite deUniunea European\ — o alt\ încercare de a reduce decalajele României fa]\de Occident, de a diminua s\r\cia [i de a recupera normalitatea, de a asigu-ra calitatea vie]ii în parametri comparabili cu ai ]\rilor civilizate. Performan-]ele acestor schimb\ri profunde ale realit\]ii ar trebui s\ contribuie la oimagine tot mai pu]in distorsionat\ a României în presa interna]ional\.


STUDIU DE CAZ

Actri]a american\ Jane Fonda îiînmâneaz\ lui Cristian Mungiu Palme

d’or, cel mai prestigios premiu alFestivalului de la Cannes

O dram\ universal\

„Turnat cu un buget mic (600 000de euro), filmul Patru luni, treis\pt\mâni [i dou\ zile a impresionatjuriul Festivalului de la Cannes 2007(...). Acest Palme d’or marcheaz\ unmoment de reînnoire a cinematogra-fului românesc, reprezentat cu cinstede regizorul Cristian Mungiu, în vârst\de doar 39 de ani, aflat la al treilea film.

(...) În filmul lui Cristian Mungiueste vorba despre dou\ studente, pri-etene, dintre care una, îns\rcinat\ înpatru luni, vrea s\ fac\ un avort. În1987 îns\, întreruperea de sarcin\era considerat\ o crim\. Filmul amin-te[te de politica natalist\ dus\ între1967 [i 1989 de Nicolae Ceau[escu,pentru care o ]ar\ puternic\ este o]ar\ populat\. Se estimeaz\ c\ acestexperiment unic în istorie a provocat2 milioane de na[teri nedorite (deunde orfelinatele mizere despre careau ap\rut dezv\luiri în presa occiden-tal\, dup\ revolu]ie).”

Marie-Claude Martin, „Femina”(Elve]ia) nr. 27, 8 iulie 2007

Exerci]ii1. Numi]i câteva obstacole care au f\cut ca drumul României c\tre democra]ie,

dup\ 1989, s\ fie unul sinuos.2. Redacta]i un scurt eseu (circa 20 de rânduri) pe tema „Decalajul economiei

române[ti fa]\ de ]\rile Occidentului”.3. C\uta]i fotografii [i articole referitoare la tema studiat\ `n aceste pagini [i

alc\tui]i un portofoliu intitulat „România `n presa interna]ional\ dup\ 1989”.

126 Evaluare

EVALUAREI. Explica]i urm\torii termeni/no]iuni [i construi]i pentru

fiecare câte un enun] utilizând informa]iile din manual saudin alte surse: autodeterminare, securitate colectiv\, r\zboirece, teroare atomic\, stat-na]iune.

II. Realiza]i o analiz\ a modului în care au evoluat rela]iilefranco-germane în secolul al XX-lea [i cum s-au rezolvatpunctele nevralgice c\tre anul 2000.

III. Formula]i întreb\rile pe care le-a]i adresa unui [ef destat despre interven]ia în Irak din anul 2003, presupunândc\ lua]i un interviu în calitate de ziarist. Ce întreb\ri a]i for-mula pentru un [ef de stat care nu a fost de acord cuaceast\ interven]ie (Germania, Fran]a)? Dar în cazul în carestatul respectiv particip\ la opera]iile militare al\turi deSUA?

IV. Care pot fi efectele pe termen lung ale integr\rii nord-atlantice a statelor din estul Europei? Ce factori au determi-nat unele state foste comuniste s\ doreasc\ aceast\ inte-grare?

V. Elabora]i un discurs pe tema: „Securitatea în Europa,necesitate [i condi]ie a dezvolt\rii”.

VI. Enumera]i principiile statului de drept, comparându-lecu cele ale statului totalitar.

VII. Considera]i c\ diminuarea rolului statului ne va oferio via]\ mai bun\? În r\spunsul vostru ave]i în vedere:

pacea intern\ [i respectarea legilor;impozitele [i alte obliga]ii ce ne revin;programele finan]ate de stat, cum ar fi cele de educa]iesau de s\n\tate;posibilitatea cet\]enilor de a controla [i trage la r\spun-dere statul sau, dup\ caz, organismele transna]ionale;reprezentativitatea (alegerea organelor reprezentative);puterea de mobilizare a sentimentelor na]ionale [i necesi-tatea identitar\.

VIII. Prefera]i:a) cet\]enia român\; b) cet\]enia european\; c) ambele;

d) niciuna.Argumenta]i-v\ r\spunsul. Considera]i c\ fiind cet\]ean

român sunte]i, în acela[i timp, [i cet\]ean european?

IX. Citi]i cu aten]ie textul de mai jos [i r\spunde]iurm\toarelor cerin]e:

Sediul ONU din New York

„Oriunde în lume, în vest ca [i în est, este pus\ problemastatului. În ]\rile occidentale, se cere statului s\ preg\teasc\na]iunea pentru înfruntarea sfid\rilor mondializ\rii. În noiledemocra]ii din est, popoarele se str\duiesc s\ imagineze unstat apt s\ asigure tranzi]ia de la economia administrat\ de tipsovietic la economia de pia]\” (Frédéric Teulon, Rolul statuluiîn economie).

1. Motiva]i opinia autorului c\ mondializarea constituie o sfi-dare.

2. De ce crede]i c\ autorul folose[te expresia „se str\duiescs\ imagineze un stat apt”.”

3. Care sunt a[tept\rile voastre de la statul român?4. Sunte]i optimist/pesimist în leg\tur\ cu posibilitatea ca

statul s\ r\spund\ a[tept\rilor voastre?

X. Comenta]i urm\toarea defini]ie:„Dac\ institu]iile sunt hardware-ul democra]iei, atunci

p\rerea poporului despre aceste institu]ii reprezint\ soft-ware-ul ei, iar software-ul este la fel de important ca [i hard-ware-ul pentru a face sistemul s\ func]ioneze” (Richard Rose[.a., Democra]ia [i alternativele ei).

XI. Democra]ia poate da na[tere unui regim autoritardac\:

a) alegerile nu sunt libere;

127Evaluare

EVALUARE

XIX.1. Descoperi]i de ce NATO a trebuit, în 1990, s\ aib\în vedere pozi]ia Rusiei.

2. Explica]i de ce ]\rile foste comuniste au fostdezam\gite de includerea Federa]iei Ruse în Parteneriatulpentru Pace.

3. Enumera]i mijloacele prin care SUA [i NATO asigur\securitatea [i pacea în Europa.

Ini]iative[i ac]iuni

Tipul(declara]ie,

acord,hot\râre)

Dataadopt\rii

P\r]iparticipante

Observa]ii

b) voturile pot fi num\rate într-o manier\ nu tocmai cin-stit\;

c) partidele politice nu au programe clare [i sunt supusepresiunii;

d) guvernul nu r\spunde în fa]a parlamentului;e) se legifereaz\ prin ordonan]e de urgen]\ promulgate,

direct, de guvern;f) legile nu sunt general respectate.

Inventaria]i toate aceste situa]ii [i analiza]i dac\ se pro-duc [i în România de ast\zi, oferind cazuri concrete.Exprima]i-v\ opinia fa]\ de fiecare caz [i oferi]i o solu]ie caele s\ nu fie repetate.

XII. Nota]i cu A (adev\rat) sau cu F (fals) enun]urile demai jos:

~n statul totalitar, guvernul este r\spunz\tor în fa]aelectoratului.

Regimul totalitar acord\ individului libertate nelimi-tat\ fa]\ de stat.

Prezen]a alegerilor libere este o prim\ condi]ie a unuiregim democratic.

XIII. Care dintre situa]iile urm\toare define[te statul de-mocratic?

Statul aflat în slujba cet\]eanului are grij\ s\ fie respec-tate drepturile acestuia.Cet\]enii trebuie s\ fie supu[i statului ale c\rui interesesunt mai importante.

XIV. Alc\tui]i o ierarhie a atribu]iilor statului men]ionatemai jos în func]ie de importan]a pe care o acorda]i fiec\reia:1. Ap\rarea teritoriului, asigurarea respect\rii legilor [i ordinii.2. Respectarea dreptului de proprietate.3. Garantarea [i respectarea drepturilor [i libert\]ii individuale.4. Asigurarea egalit\]ii în fa]a legilor, în drepturi [i îndatoriri.5. Asisten]\ social\.6. Organizarea institu]iilor de s\n\tate public\.7. Asigurarea dreptului la înv\]\tur\.8. Reglementarea monopolurilor.9. Politic\ economic\ na]ional\.

XV. Care sunt drepturile omului? Dar cele civile? Ce posi-bilit\]i ave]i s\ impune]i respectarea lor în România deast\zi?

XVI. Alc\tui]i un scenariu presupunând c\ face]i toatedemersurile [i ob]ine]i respectarea dreptului la vot care v-afost înc\lcat.

XVII. 1. Descoperi]i trei tr\s\turi comune ale Alian]eiAtlanticului de Nord [i Pactului de la Var[ovia.

2. G\si]i dou\ deosebiri între cele dou\ alian]e militare.

XVIII. Alc\tui]i, pe baza con]inutului lec]iilor din acestcapitol, un calendar al ini]iativelor [i ac]iunilor NATO carevizau Europa în anii 1990-2003, dup\ modelul de mai jos:

Solda]i din trupele NATO

128

Bibliografie selectiv\John R. Barber, Istoria Europei moderne, Ed. Lider, Bucure[ti, 1993.Mihai B\rbulescu, Dennis Deletant, K. Hitchins [.a., Istoria României, Ed. Enciclo-

pedic\, Bucure[ti, 1999.Serge Berstein, Pierre Milza, Istoria Europei, Institutul European, Ia[i, 1998.Liviu Burlec (coord.), Dic]ionar enciclopedic [colar. Istorie, Ed. Ana, Ia[i, 2004.Ernst Cassirer, Mitul statului, Institutul European, Ia[i, 2001.B. Compagnon, A. Thévenin, O cronologie a secolului XX, Ed. All, Bucure[ti, 2000.Florin Constantiniu, De la r\zboiul fierbinte la r\zboiul rece, Corint, Bucure[ti,1998.Valentin Constantin (coord.), Documente de baz\ ale Comunit\]ii [i Uniunii

Europene, Polirom, Ia[i, 2002.V. Cristian, Istoria Asiei, Ed. Corint, Bucure[ti, 2002.Philippe M. Defarges, Organiza]iile interna]ionale contemporane, Institutul European,

Ia[i, 1996.V. Fl. Dobrinescu, Emigra]ia român\ din lumea anglo-saxon\. 1939-1945, Institutul

European, Ia[i, 1993.Georges Duby, Histoire de la France, Larousse, Paris, 2003.Catherine Durandin, Istoria românilor, Institutul European, Ia[i, 1998.J.-P. Fitoussi, P. Rosanvallon, Noua epoc\ a inegalit\]ilor, Institutul European, Ia[i, 1999.André Fontaine, Istoria r\zboiului rece, vol. I-IV, Ed. Militar\, Bucure[ti, 1992.Pascal Fontaine, Construc]ia european\ de la 1945 pân\ în zilele noastre, Institutul

European, Ia[i, 1996.Dan Grigorescu, Arta de azi [i r\spântiile ei, Ed. Meridiane, Bucure[ti, 1994.D.D. Hatchet, G.G. Springfield, Ialta, în]elegeri pentru 50 de ani, Excelsior-Multipress,

Bucure[ti, 1991.Friedrich A. Hayek, Constitu]ia libert\]ii, Institutul European, Ia[i, 1998.Paul Hirst, R\zboi [i putere în secolul 21, Ed. Antet, Bucure[ti, 2001.Barbara Jelavich, Istoria Balcanilor, vol. II, Institutul European, Ia[i, 2000.Martin McCauley, Rusia, America [i r\zboiul rece, Polirom, Ia[i, 1999.Paul Magnette, Europa, statul [i democra]ia, Institutul European, Ia[i, 2005.Mihai Manea, Adrian Pascu, Atlas [colar de istorie universal\, Editura Corint,

Bucure[ti, 2005.Costin Murgescu, Japonia în economia mondial\, Ed. {tiin]ific\ [i Enciclopedic\,

Bucure[ti, 1985.John Naisbitt, Megatendin]e. Zece noi direc]ii care ne transform\ via]a, Ed. Politic\,

Bucure[ti, 1989.Marc Nouschi, Mic atlas istoric al secolului XX, Polirom, Ia[i, 2002.Jacques Paul, Biserica [i cultura în Occident, vol. I-II, Ed. Meridiane, Bucure[ti, 1996.Minodora Perovici, Istorie universal\. Atlas [colar ilustrat, Editura Corint, Bucure[ti, 2006.Pierre Rosanvallon, Noua problem\ social\, Institutul European, Ia[i, 1999.Francois de Rose, Al treilea r\zboi mondial nu a avut loc. NATO [i pacea, Ed.

Nemira, Bucure[ti, 1998.R. Rose, W.Mishler, C. Haerpfer, Democra]ia [i alternativele ei, Institutul European,

Ia[i, 2003.René Sèdillot, Istoria petrolului, Editura Politic\, Bucure[ti, 1979.Jean-François Soulet, Istoria comparat\ a statelor comuniste din 1945 pân\ `n zilele

noastre, Ed. Polirom, Ia[i, 1998.Susan Strange, State [i pie]e, Institutul European, Ia[i, 1997.Jan Tinbergen (coord.), Restructurarea ordinii interna]ionale, Ed. Politic\, Bucure[ti,

1978.Arnold Toynbee, Ora[ele în mi[care, Ed. Politic\, Bucure[ti, 1979.

capitolul1bun c 2008 - manuale.edu.ro a xi-a/istorie/corint2/a365.pdf · lucr\ri, printre care:...

Documents