6

Capitolul I – Consideratii introductive

Sectiunea I – Scurt istoric

Ideea constituirii primei comunitati economice europene : CECO, a aparut in urma dorintei de integrare a Germaniei in Europa.

Comunitatea economica europeana este cea mai importanta dintre comunitatile europene , cuprinzand o sfera larga si variata de activitati cu caracter economic si are relatii de asociere cu numeroase state de pe diferite continente1 .

Treptat, Comunitatea Economica Europeana si-a sporit numarul de membri, fiind in continua extindere. Integrarea europeana se bazeaza pe patru Tratate fondatoare 2 si anume :

1.Tratatul instituind Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului (C.E.C.O.) semnat la Paris , la 18 aprilie 1951 intre Franta , Republica Federala Germania , Belgia, Italia, Luxembourg si Olanda , care a intrat in vigoare la 23 iulie 1952 si a expirat la 23 iulie 2002 . Ministrii Afacerilor de Externe ai celor sase au planificat cu ocazia Conferintei de la Mesina din 1955 o piata comuna extinsa atat pentru economie , cat si pentru energia nucleara.

2.Tratatul instituind Comunitatea Economica Europeana (C.E.E.) 3.Tratatul instituind Comunitatea Europeana a Energiei Atomice

(C.E.E.A. /Euratom ), semnat in acelasi timp cu Tratatul Instituind C.E.E. , la Roma, la 25 martie 1957.

CECO a creat patru institutii : o Inalta Autoritate ( care administra piata comuna) ; o Adunare ( care asigura centrul politic) ; un Consiliu special al ministrilor si o Curte de Justitie.

Tratatele de la Roma preiau modelul CECO , dar Inalta Autoritate primeste denumirea de Comisie, iar organul inter-guvernamental ( Consiliul de Ministri ) devine centrul de gravitatie.

Pentru a evita suprapunerea atributiilor, Conventia de la Roma , semnata in acelasi timp cu tratatele ce instituiau CEE si CEEA , a facut comune celor trei comunitati : Adunarea Parlamentara ( azi Parlamentul European) si Curtea de Justitie.

Tratatul de la Bruxelles din 8 aprilie 1965 , care a intrat in vigoare la 1 iulie 1967 a unificat si el executivele ( cele trei Consilii de Ministri CEE, CECO si CEEA ), cele doua Comisii (CEE si CEEA) si Inalta Autoritate, inlocuindu-le cu un Consiliu de Ministri si o Comisie .

1 Drept institutional comunitar european-acad.prof.dr.doc. Ion P.Filipescu, conf.dr.Augustin Fuerea –Editura Actami, Bucuresti , 2000 2 Drept comunitar european. Partea generala – Augustin Fuerea- Editura All Beck Bucuresti, 2003

7

4. Tratatul asupra Uniunii Europene, care a fost semnat la Maastricht, la 7 februarie 1992 si a intrat in vigoare la 1 noiembrie 1993. Acest tratat a modificat considerabil cele trei Tratate anterioare , punand bazele uniunii politice intre statele membre.

Dupa Tratatul de la Maastricht , Curtea de Conturi este si ea o instituite comunitara.

Tratatul a creat Uniunea Europeana , notiune care cuprinde atat Comunitatile Europene , cat si alte forme de cooperare.

Prin Tratatul de la Maastricht , denumirea de Comunitate Economica Europeana (C.E.E.) a fost inlocuita cu Comunitate Europeana (C.E.).

Ulterior aceste Tratate au fost modificate reformator, cele mai importante modificari fiind aduse prin :

1. Actul unic european semnat la Luxemburg si la Haga si intrat in vigoare la 1 iulie 1987 , tratat care a adus importante adaptari, necesare Pietei interne ;

2. Tratatul de la Amsterdam , care a fost semnat la 2 octombrie 1997 si a intrat in vigoare la 1 mai 1999 ;

3 .Tratatul de la Nisa semnat la 26 februarie 2001 care a modificat Tratatele existente , intrand in vigoare la 1 februarie 2003.

Tot mai multe tari doresc intrarea in U.E. deoarece sunt tentate de prosperitatea celor sase state fondatoare si de libertatea de miscare in interiorul comunitatii, cat si de baza economica solida, care genereaza independenta si stabilitate.

Sectiunea a II a – Delimitari conceptuale

Comunitatile europene isi au originea in Tratatele care le-au infiintat si nu pot fi asimilate organizatiilor internationale . Curtea de Justitie foloseste termenul de putere publica comuna atunci cand defineste Comunitatile europene3. Putere publica semnifica faptul ca cele trei comunitati se situeaza la un nivel superior unui serviciu public. Comunitatile au avut personalitate juridica individuala , inca de la infiintarea lor, recunoastere implicita data de catre semnatarii Tratatelor care instituiau Comunitatile. Tratatul asupra Uniunii Europene (T.C.E.) nu a recunoscut in mod explicit personalitatea juridica a U.E., insa acest fapt nu poate conduce la ideea ca U.E. nu are personalitate juridica.

3 Drept comunitar european . Partea generala , Augustin Fuerea , Editura All Beck, Bucuresti, 2003

8

Libera circulatie a marfurilor face parte din ansamblul celor patru libertati fundamentale , prin care se urmareste stabilirea unei uniuni tot mai stranse intre popoarele europene. Libera circulatie a marfurilor are ca fundament principiile Uniunii vamale , aceasta din urma reprezentand temeiul existential pentru Comunitatea Europeana 4. Tariful vamal comun reprezinta taxele ce se platesc in vama si este obligatoriu pentru toate statele membre ale Uniunii Europene, acestea nemaiputand sa reglementeze taxele vamale pentru marfurile provenind din terte state.

Sectiunea a III a – Principiile dreptului comunitar

1. Principii generale Principiile dreptului comunitar deriva din principiile dreptului international

public , din principiile sistemelor juridice ale statelor membre, din cele rezultate din Tratatele comunitare, precum si din drepturile fundamentale ale omului , toate , fiind insa “comunitarizate” in principal de catre Curtea de Justitie , care , prin jurisprudenta sa a consacrat recurgerea la principiile generale.

Deciziile pe care le ia Curtea de Justitie , conform art.177 al Tratatului CEE, constituie un corp de doctrina juridica ce impune urmatoarele principii : principiul nemijlocirii dreptului comunitar, care stipuleaza ca aplicarea unei norme obligatorii europene nu poate fi intarziata sau modificata prin interventia legislatorului national : principiul aplicarii directe , conform caruia o persoana particulara se poate prevala in fata judecatorului national de aplicarea unui Tratat, a unei reglementari sau a unei directive comunitare.

Comunitatea fiind creata pentru a genera drepturi in beneficiul cetatenilor, acestia au, prin jurisprudenta Curtii , posibilitatea de a invoca si de a determina jurisdictiile nationale sa le recunoasca ; principiul primatului dreptului comunitar asupra dreptului national constituie contributia cea mai importanta a Curtii de Justitie , pentru ca el nu figureaza in mod expres in tratate si pentru ca este conditia sine qua non a autonomiei si respectarii dreptului comunitar.

Punerea in aplicare a dreptului comunitar are la baza doua principii fundamentale 5 : principiul cooperarii loiale si autonomia institutionala si procedurala a statelor membre , din ultimul , decurgand ale doua principii , si anume : principiul efectivitatii si principiul echivalentei.

4 Dreptul comunitar al afacerilor., conf.univ.dr.A.Fuerea , Universul Juridic , 2003 5 Drept comunitar european.Partea generala, A.Fuerea, Editura ALL Beck , 2003

9

2. Jurisprudenta Curtii Europene de la Luxembourg Dezvoltarea dreptului comunitar a fost influentata in mod decisiv de

jurisprudenta Curtii de Justitie a Comunitatii Europene , deoarece acest sistem este inca in formare.

Pentru Curte, obiectivul integrarii pe care il urmareste Comunitatea nu poate fi realizat decat daca dreptul comunitar este respectat in mod uniform de catre toate statele membre.

In ceea ce priveste dispozitiile acordurilor internationale incheiate de comunitate , Curtea nu se multumeste cu simpla examinare a textului lor, ci analizeaza si obiectul si natura acordului in ansamblul sau .

Astfel, 6 in interpretarea acordului incheiat de U.E. cu Grecia , Curtea a recunoscut efectul direct al art. 53 din acordul de asociere cu Grecia , bazandu-se in acelasi timp pe textul acestui articol , dar si pe faptul ca se insera intr-un ansamblu de dispozitii avand ca obiect pregatirea Greciei pentru intrarea in Comunitate.

Potrivit art.220 ( din vechea numerotare, actual art.164 ) Curtea de Justitie are si rolul de a veghea la respectarea dreptului , fiind solicitata sa se pronunte nu numai asupra precizarii dreptului , ci sa acopere , printr-o jurisprudenta creativa, lacunele dreptului comunitar .

Solutiile pronuntate de Curtea de Justitie nu sunt obligatorii erga omnes, ci doar in ceea ce priveste interpretarea dispozitiilor dreptului comunitar.

Tratatele de la Roma prevad ca instanta comunitara sa asigure respectarea dreptului in interpretarea si aplicarea tratatelor.

Hotararile Curtii de Justitie contin definitii ale unor termeni utilizati in continutul Tratatelor , explicitand si precizand unele expresii sau prevederi cu caracter general.

3. Metode de interpretare A. Aspecte teoretice

Notiunea de interpretare este mai greu de definit , deoarece este vorba de o operatiune intim legata de cea prin care se aplica textul. Orice aplicare presupune o interpretare si orice interpretare se face in functie de una sau mai multe aplicari reale sau virtuale.

6 Program franco-germano-roman de pregatire a judecatorilor romani in drept comunitar – Ministerul Justitiei, Bucuresti, 2000

10

Cu toate acestea, este important sa se faca o distinctie clara intre cele doua notiuni, deoarece granita dintre ele este cea care delimiteaza rolurile Curtii de Justitie , respectiv ale instantelor nationale.

Pentru a asigura uniformitatea interpretarii dreptului comunitar , autorii Tratatului, nu au retinut formula , in vigoare in orice stat membru , a unei Curti supreme plasate deasupra unei ierarhii judiciare.

Din acest punct de vedere, s-a preferat instituirea unui sistem de cooperare in cadrul caruia Curtea de Justitie sa fie consultata de catre jurisdictiile nationale, atunci cand acestea din urma , avand de aplicat o dispozitie a dreptului comunitar intr-un litigiu asupra caruia sunt sesizate, trebuie sa stie daca aceasta dispozitie este valida sau sa precizeze sensul pe care le convine sa-l dea.

In hotararile pronuntate Curtea de Justitie a folosit atat metodele clasice de interpretare, proprii sistemelor de drept interne, cat si alte metode “constructive”

Cele mai frecvente metode de interpretare sunt cele sistemice ( se are in vedere contextul general al reglementarilor in domeniul respectiv) si cele teleologice ( se analizeaza obiectul si scopul prevederii legale) , in raport cu interpretarea literala .

In acest sens , Curtea de Justitie a stabilit ca 7 si atunci cand textul comunitar nu este suficient de precis interpretarea trebuie facuta in favoarea dreptului comunitar care are preponderenta in fata dreptului national .

In principiu, interpretarea data de Curte se ataseaza textului de cand exista si se aplica in consecinta raporturilor juridice nascute anterior hotararii. De asemenea, dispozitia declarata nevalabila de catre Curte este socotita astfel dintotdeauna , in asa fel incat, spre exemplu, sumele care au fost platite pe baza ei trebuie returnate.

Acest caracter pur declarativ al hotararilor prejudiciale poate conduce la perturbari importante in raporturile juridice stabilite de buna credinta si uneori pe o perioada indelungata.

De aceea, in anumite cazuri, Curtea isi recunoaste dreptul de a limita efectele sale. B. Jurisprudenta In interpretarea dreptului comunitar au fost date mai multe hotarari de catre Curtea de Justitie , din care amintim : Cazul nr.1

Atunci cand un text de drept comunitar derivat reclama o interpretare, el trebuie interpretat, pe cat posibil, in sensul conformitatii sale cu dispozitiile

7 Cazul Von Colson & Kamann – Hotararea CJCE din 10 aprilie 1984, dosar 14/83

11

Tratatului . O reglementare de executare trebuie sa faca , de asemenea, obiectul, daca este posibil, unei interpretari conforme cu dispozitiile din reglementarea de baza. La fel, intaietatea acordurilor internationale incheiate de Comunitate in fata textelor dreptului comunitar derivat impune interpretarea acestora din urma, pe cat posibil, in conformitate cu aceste acorduri 8.

Cazul nr.2 Interpretarea unei dispozitii de drept comunitar implica o comparatie intre versiunile sale lingvistice. In cazul unor divergente intre acestea , necesitatea unei interpretari uniforme a acestor versiuni reclama ca dispozitia in cauza sa fie interpretata in functie de economia generala si finalitatea reglementarii al carei element il constituie aceasta 9. Cazul nr.3 Dispozitivul unui act este nedisociabil de motivarea sa , de maniera ca el ar trebui interpretat , cand este cazul, tinand cont de motivele ce au condus la adoptarea sa 10.

Sectiunea a IV a – Libertatile fundamentale de circulatie in spatiul european

1. Aspecte generale

Libera circulatie , ca modalitate de realizare a pietei interne a Comunitatilor Europene este prevazuta in art. 3 paragraful 1 lit a si c , art.14, art 23-31 si art. 90 din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene.

Realizarea unei piete comune sau a unei piete interne este unul dintre principalele obiective pe care autorii Tratatului de la Roma le-au atribuit Comunitatii Economice Europene. Aceasta inseamna un spatiu fara frontiere interioare, in care este asigurata libera circulatie a marfurilor, persoanelor, serviciilor si capitalurilor ( art.14 din Tratat ).

Piata fiind un concept economic, in cadrul ei persoanele sunt relevate ca factori de productie. De aceea, de libera circulatie nu trebuie sa beneficieze initial decat persoanele care exercita o activitate economica salariata sau independenta.

8 Hotararea CJCE din 15 mai 1997, Comisie contra Germania , citat din Revista de drept comercial nr.3/2002 - Jurisprudenta comunitara –prof.univ.dr.Marin Voicu 9 Hotararea CJCE din 24 octombrie 1996 , AK sa /GS v>Z-H citat din Revista de drept comercial nr.3/2002 - Jurisprudenta comunitara –prof.univ.dr.Marin Voicu 10 Hotararea CJCE din 15 mai 1997 TWD/Comisie – citat din Revista de derpt comercial nr.3/2002 Jurisprudenta comunitara –prof.univ.dr.Marin Voicu.

12

Dar, obiectivul initial a fost largit progresiv, atat in ceea ce priveste determinarea beneficiarilor, cat si natura drepturilor pe care le pot pretinde.

Aceasta evolutie s-a tradus mai ales prin recunoasterea unei cetatenii a Uniunii , la care sunt atasate drepturi de natura mai mult politica , decat economica.

Scopul dispozitiilor ce instituie aceste libertati este de a crea intre statele membre o piata unica, libera de orice restrictii interne asupra comertului , prezentand o pozitie comerciala unica in relatiile cu statele terte.

2. Enumerare

Pentru a ajunge la integrarea pietelor intr-un larg spatiu economic, in care sa se poata exercita activitatile in mod liber , in beneficiul comun al tuturor partenerilor , in vederea dezvoltarii armonioase a economiei de ansamblu a statelor membre , Tratatul Comunitatilor Economice Europene prevedea un numar de patru libertati fundamentale: libera circulatie a marfurilor, libera circulatie a persoanelor, libera circulatie a serviciilor si libera circulatie a capitalurilor, prin care se urmareste stabilirea unei uniuni tot mai stranse intre popoarele europene.

Prin Tratatul de la Maastricht s-a procedat la reformularea materiilor prevazute in Tratat , astfel ca partile a doua si a treia din Tratat au fost regrupate intr-o singura parte , intitulata « Politicile Comunitatii » , in care sunt cuprinse si toate dispozitiile referitoare la cele patru libertati fundamentale.

Dezvoltarea graduala a constructiei europene a permis inscrierea in texte a aspectelor care nu erau decat implicite.

Eliminarea obstacolelor din calea liberei circulatii a persoanelor, capitalurilor si a serviciilor se regasea , in anul 1957 , printre obiectivele Comunitatii, dar numai in 1986, cu ocazia adoptarii Actului Unic European, Piata Comuna a devenit Piata Interna , care, conform articolului , deja celebru, 8 A, inserat in Tratatul de la Roma , presupune un spatiu fara frontiere interne in cadrul caruia libera circulatie a marfurilor, a persoanelor , a serviciilor si a capitalurilor este asigurata in conformitate cu dispozitiile Tratatului in cauza.

3. Prezentare si interferente Prima dintre aceste libertati - libera circulatie a marfurilor , inseamna ca

marfurile pot fi transportate fara impedimente in interiorul Comunitatii. Aceasta libertate constituie punctul de plecare al tuturor celorlalte libertati si in celasi timp,

13

punctul de plecare macar pentru o parte , daca nu pentru toate politicile si activitatile comune.

Este important sa intelegem acest lucru , intrucat el constituie veriga logica pentru multe dintre subiectele ce vor fi abordate in continuare. Ideea centrala este aceea ca intreaga comunitate constituie o singura zona economica , similara unei piete nationale, in interiorul careia comertul se poate dezvolta fara piedici.

Principiul liberei circulatii a serviciilor este prevazut de art. 49 si 50 din Tratatul CE si nu poate fi invocat decat de persoanele fizice care au nationalitatea unui stat membru sau de catre persoanele morale constituite in conformitate cu legislatia unui stat membru si stabilite pe teritoriul Comunitatii. El vizeaza doar activitatile cu caracter transfrontalier.

Principiul liberei circulatii a prestarilor de servicii nu impiedica statele membre sa supuna unor conditii de titlu sau de diploma accesul la anumite profesii.

Articolul 56 din Tratat introduce principiul liberei circulatii a capitalurilor . De aici, rezulta ca resortisantii comunitari pot efectua , in toate statele membre , operatiile financiare care ii sunt propuse si sa transfere banii dintr-un stat in altul , fara probleme.

Tinand cont de obiectivele pur economice ale Comunitatii Economice Europene , libertatea de circulatie a persoanelor a fost initial legata de exercitarea unei activitati profesionale, indiferent daca aceasta activitate era salariata sau independenta.

Consiliul European a adoptat anumite texte, care au avut ca efect extinderea libertatii de circulatie , de sedere si, in anumite cazuri , de acces la locurile de munca a altor persoane decat cele care exercita o activitate profesionala.

Astfel, Regulamentul 1612/68 din 15 octombrie 1968 , publicat in Jurrnalul Oficial al Comunitatilor Europene , L 257 din 19 octombrie 1968, si Directiva 73/148 din 21 mai 1973 , publicata in JOCE I - 172 din 28 iunie 1973 au extins-o la membrii familiei de muncitori salariati si independenti, in timp ce trei Directive din 28 iunie 1980 ( 90/34, 90/365 si 90/366 – toate publicate in JOCE , I - 180 din 13 iulie 1990 ) au extins-o la studenti, pensionari si inactivi, precum si la membrii familiilor acestora.

Asadar, obstacolele ce stau in calea libertatii de miscare in cadrul Uniunii Europene trebuie eliminate. Este general acceptata contributia comertului liber la crearea bunastarii, mai precis la ocuparea fortei de munca si la ridicarea standardelor de viata, obiective ce se regasesc intre cele ale Comunitatii.

In prezent , orice producator din cadrul Comunitatii are la dispozitie o piata potentiala de circa 380 milioane de clienti, ceea ce ar trebui sa-i permita , inter alia, sa foloseasca pe deplin avantajele economiei pe scara larga , iar fiecare consumator este liber « sa-si faca cumparaturile » oriunde poate obtine cele mai bune conditii.

14

Constituirea unei piete unice necesita nu numai eliminarea tuturor obstacolelor existente in calea comertului liber , mai precis a tarifelor, a barierelor netarifare si a obstacolelor indirecte, precum : monopolurile de stat, acordurile intre intreprinderi, abuzul de pozitie dominanta, fuziunile si achizitiile, subventiile si discriminarile fiscale.

Bineinteles ca este nevoie si de adoptarea unor masuri de prevenire a crearii de noi bariere.

Sub titlul 11« libera circulatie a marfurilor », Tratatul prevede in cadrul Titlului I al Partii a III a urmatoarele :

Comunitatea va fi fundamentata pe o uniune vamala care va acoperi toate formele de comert cu marfuri si care va implica atat interzicerea taxelor vamale la import si export intre statele membre, precum si a tuturor taxelor cu efect echivalent , cat si adoptarea unor tarife vamale comune in relatia cu terte tari.

Acelasi titlu mai prevede si faptul ca « restrictiile cantitative asupra importurilor , precum si toate masurile cu efect echivalent vor fi interzise intre statele membre ».

11 Mathijsen Pierre- Compendiu de drept european – Club Europa, Bucuresti, 2002