capitolul 6 cele două jihad melise ruthblablabla

8/18/2019 Capitolul 6 Cele Două Jihad Melise Ruthblablabla

1/16

1MaliseRuthven

Capitolul 6 Cele două Jihad-uri

Introducere

Jihad, asemeni cuvântului fatwa, reprezintă un termen islamic care a intrat înlexicul contemporan, nu în ultimul rând datorită folosirii sale de către mişcărileislamiste moderne, dintre care unele au fost implicate activ în terorism, răpiri şialte acţiuni violente. în înţelesul său primar, cuvântul înseamnă „străduinţă” sau„luptă”, iar utilizarea lui în discursul islamic tradiţional este foarte departe de ase limita la chestiuni militare. u! această denumire sunt cuprinse numeroaseforme de activitate. în formulările clasice, credinciosul întreprinde "ihad#ul prinsuflet, prin lim!ă, prin mâini şi prin sa!ie # cea mai însemnată dintre ele fiind ceadintâi.

Jihad#ul constituie o o!li$aţie colectivă pentru musulmani # o îndatorirecunoscută su! numele de fard kifaya, distinctă de o!li$aţiile pur personale aleru$ăciunii, postului şi pelerina"ului. %oate fi iniţiat de către conducător, în numeleîntre$ii comunităţi # şi, din acest motiv, el devine, de#a lun$ul timpului, uninstrument de politică. &octrina clasică a "ihad#ului a fost formulată în cursul

secolelor de cucerire, când credinţa a încura"at un avânt vizi!il, fără precedent înistoria umană. &octrina era atât o expresie a triumfalismului islamic, cât şi oîncercare, compara!ilă cu conceptul de răz!oi drept din le$ea romană, de a limitaconsecinţele răz!oiului. 'daptând tradiţiile din răz!oaiele !eduine preislamice, afost creat un element de cavalerism în cadrul codului( femeile şi copiii, !ătrânii şi !olnavii tre!uiau să fie cruţaţi. %oliteiştii erau confruntaţi cu ale$erea întreconvertire şi moarte, dar %opoarele )ărţii # ia ori$ine, evreii şi creştinii, ulterior

noţiunea fiind extinsă ia zoroastrieni, hinduşi şi alţii # tre!uiau prote"ate, înschim!ul plătirii de taxe (jizya, un impozit pe cap de locuitor, şi khanaj, unimpozit asupra pământului*. In unele comentarii, dhimmi +cum sunt numiteminorităţile prote"ate* tre!uie să fie umilite în mod deli!erat la plătireaimpozitului. &eşi "ustificată prin ar$umentul că dhimmi sunt scutite deîndatoririle militare şi de plata zakat , şi jizya este, asemeni re$lementărilor asupracăsătoriei, un exemplu de supremaţie islamică. 'ceasta nu înseamnă toleranţă

reli$ioasă, în conformitate cu valorile li!eralismului postiluminist. &ar nu sea"un$e la poziţia necesară susţinerii acuzaţiei potrivit căreia islamul „converteşte prin sa!ie”. %oliteiştii au fost repede expediaţi, şi nu încape îndoială că, în


2/16

2 Cete două Jihad-uri

anumite re$iuni din 'frica şi 'sia, oamenii care aderă astăzi la cultele animisteau fost supuşi islamizării forţate. otuşi, după standardele -uropei medievale,doctrina "ihad#ului este mult mai umană decât !ulele papale care îndemnau iastârpirea ereticilor.

%oporului care, care acceptă stăpânirea islamică, i se în$ăduie să#şi practicereli$ia în mod li!er, şi, cum Islamul defineşte reli$ia în termeni de lar$ăortopraxie, acest lucru însemna, în practică, faptul că minorităţile reli$ioase se !ucurau de o formă limitată de auto$uvernare. ărturia islamică de toleranţă dinvremurile premoderne iese foarte !ine atunci când este comparată cu /isericamedievală.

0ără îndoială, doctrina clasică, interpretată din punct de vedere politic,

implică, într#adevăr, faptul că Islamul se va dovedi victorios în cele din urmă.1rmând lo$ica "ihad, lumea este împărţită în două ta!ere reciproc ostile( sferaIslamului +daral-islam) şi sfera 2ăz!oiului (daral-harb). Inamicii se vor converti, asemeni politeiştilor, sau se vor supune, asemeni creştinilor şi evreilor.)ei care mor pe „cărarea lui &umnezeu” sunt numaidecât înălţaţi în rai, fără amai aştepta învierea sau ziua "udecaţii. /sunt înmormântaţiacolo undecad, trupurilor lor .

artirii sunt de"a puri, în felul în care primii creştini au fost o!li$aţi să amâne, petermen nedefinit, cea de#a doua venire a lui )ristos, avea să fie întârziat şitriumful $lo!al al Islamului. 'vântul vizi!il al cuceririi a fost frânat # înainte de)ontantinopol, la %oitiers şi în India. %orunca hotărâtă de divinitate s#a lovit deintransi$enţa realităţii istorice. 0oste teritorii musulmane, de felul iciliei şipaniei, au revenit la necredinţă. 3a timpul potrivit, conceptul de daral#islam afost modificat. )um le$ea divină era, atunci când se aplica, mai de$ra!ă comună

decât teritorială, învăţaţii s#au certat între ei în le$ătură cu numărul de musulmaninecesar pentru a alcătui un teritoriu daral#islam. re!uia ca musulmanii să ai!ăcontrolul politic sau era doar o chestiune le$ată de dreptul lor de a proclamamesa"ul Islamului şi de a#ş" îndeplini îndatoririle reli$ioase4 Juriştii n#au căzut deacord dacă un anumit teritoriu era daral#islam sau daral#har! # sau dacă se aflaîntr#o stare de suspendare a răz!oiului, indicată prin cate$orii intermediare defelul daral#sulh +sfera de 'rmistiţiu*.

arele Jihad


3/16


%otrivit unui hadith !inecunoscut, %rofetul făcea deose!ire între „micul” "ihad alrăz!oiului împotriva politeiştilor şi „marele” "ihad împotriva răului. în sensul săucel mai lar$, ultimul reprezenta lupta în care erau an$a"aţi musulmanii virtuoşi pe parcursul între$ii lor vieţi. în ciuda elanului cuceririlor de început, din punct devedere istoric, „marele” "ihad a fost acela care a spri"init expansiunea Islamului

în numeroase părţi ale lumii. &ualismul !inelui împotriva răului, daral#islamcontra dar al#har!, a fost menţinut mai puţin prin concepte teritoriale, cât prinrespectarea le$ilor. &aral#islam exista acolo unde prevala le$ea. în vremurile precoloniale, înainte ca forţa militară a 5ccidentului să erupă în conştiinţamusulmană, acea le$e era în directă proporţie cu civilizaţia însăşi. înalta culturăde la )airo şi de la /a$dad s#a extins prin intermediul rutelor comerciale cătresudul 'fricii, nordul Indiei şi sud#estul 'siei.

"ihad#ul şi rezistenţa

3upta împotriva răului, „marele "ihad”, poate lua o formă pur morală6 dar înmomente de criză istorică tot mai traumatizantă, intră în prim#plan „micul "ihad”.)ele două "ihad#uri sunt interşan"a!ile. )ele mai active mişcări de rezistenţă faţăde stăpânirea europeană, în cursul secolului al 7l7#lea şi ia începutul secolului77, au fost conduse sau inspirate de către înnoitori +mu"addid*, mem!ri, în

ma"oritate, ai ordinelor sufiste, care au căutat să imite exemplul %rofetului purificând reli$ia din vremea lor şi purtând răz!oi împotriva corupţiei şinecredinţei. 'semenea mişcări au cuprins revolta condusă de prinţul &ipane$araîn Java +89:;#89


4/16


&e îndată ce a devenit limpede că forţele musulmane nu erau pe măsuracopleşitoarei superiorităti tehnice şi militare a europenilor sau a $uvernelor,teoretic musulmane, susţinute de aceştia, mişcările de reînnoire islamică au luat oîntorsătură intelectuală radicală. în rândul etexcane fuseseră expuse, la modulcel mai direct, prezenţei europene, pră!uşirea catastrofală a Islamului era

considerată ca aflându#se tot atât de mult în educaţie ca şi în înfrân$erea militară.5 reîntoarcere la formele ori$inare ale Islamului n#ar fi fost de a"uns pentru a$aranta supravieţuirea Islamului ca civilizaţie şi mod de viaţă. )ei mai complecşiînnoitori pot fK împărţiti, în mare, în reformişti şi modernişti. 2eformiştii proveneau, de o!icei, din rândurile EuLama şi erau mai preocupaţi de reînnoireareli$ioasă în cadrul tradipei. 1nul dintre cele mai influente centre reformatoareale lor a fost cole$iul din &eo!and, în nordul Indiei f!ndatîn 89MG. )ei de la

&eo!and nu numai că atacau cultul sfinţilor sau „prietenilorH, lar$ răspândit înIndia, cu multe suprapuneri între stilul islamic şi cel hindus de devopune. -i auadoptat o postură modernistă în su!linierea responsa!ilită i personale înțrespectarea hariEa. #au folosit pe deplin de tehnicile modeme de comunicare,inclusiv de tipar serviciile poştale şi reţeaua de căi ferate, aflată în expansiune.&eo!and#ul a contri!uit, în mod semnificativ, la apariţia musulmanilor din Indiaca o comunitate cu conştiinţă de sine. pre deose!ire de modernişti, totuşi, cei de

la &eo!and au încercat să ai!ă cât mai puţin de#a face cu en$lezii sau cu$uvernul acestora. ,' iu!i şi a aprecia o!iceiurile necredincioşilor”, scria unEalim de frunte de la &eo!and, aularKa 'sraf E'Ji hana@i, „reprezintă un păcat $rav”. în zonele rurale, în care le era mai $reu să a"un$ă, lucrarea tor a fostcompletată de către or$anizaţia a!li$hi JamaEat, întemeiată de către una!solvent de la &eo!and, aulana uhammad ll?as +899;#8DCC*.

odernismul a fost doctrina elitelor politice şi intelectualităţii, care au fost celmai mult expuse la cultura europeană. 'cestea au recunoscut faptul că, pentru arecâşti$a puterea politica, musulmanii ar fi tre!uit să adopte tehnicile militareeuropene, să#şi modernizeze economiile şi administraţiile, şi să introducă formemodeme de educaţie, în planul reli$ios, ele au adus ar$umente în favoarea uneinoi herNmeneutici sau a reinterpretării credinţei în lumina condiţiilor modeme.0ascinaţia moderniştilor în faţa -uropei şi a operelor acesteia i#a condus adesea

la adoptarea veşmintelor europene şi a stilurilor de viaţă europene care, la timpulcuvenit, i#au separat de clasele cu o concepţie mai tradiţionalistă.


5/16


Au există $raniţe dare care să separe cele două tendinţe, care se contopesc şi sedivid în funcţie de împre"urări. 3ideri din am!ele curente, cum ar fi ir a??id'hmed Fhan, întemeietorul )ole$iului 'n$lo#5riental +ulterior,1niversitate* din 'li$arh, în India, şi reformatori ca uhammad E'!duh +m. în8D=M*, fondatorul mişcării alafi??a din -$ipt, pot fi $ăsiţi, mai de$ra!ă, în

centrele culturale din lumea musulmană care fuseseră cele mai expuse lainfluenţele occidentale. %ro!lema lor nu era, aşa cum avea să ar$umenteze protectorul lui E'!duh, 3ordul )romer +practic, conducător al -$iptului între899< ş" 8D=G*, că Islamul se afla dincolo de reformă, ci, mai de$ra!ă, că nuexista o ierarhie instituţională, compara!ilă cu aceea a !isericilor creştine, princare să poată fi efectuate reforme teolo$ice şi "uridice. Olama reformişti, asemenilui P'!duh sau asemeni discipolului mai conservator ai acestuia, 2ashid 2ida, nu

posedau o autoritate specială prin care să#şi poată impune punctele de vedere, iar mulţi dintre omolo$ii lor din rândul Qulama au rămas, până în prezent, niştetradiţionalişti consecvenţi.

Sayyid Ahmed Khan

Cel mai influent gânditr mdernist !are a a"#rut $n %ndia se!lului al &l&-lea a

fst Sir Sayyid Ahmed Khan (''- '*), $ntemeietr al Clegiului +ahmedan

Angl-riental de la Aligarh, unde erau "redate artele i tiinele mderne, $nenglez#, al#turi de dis!i"linele islami!e tradiinale. /st angajat al Cm"aniei

%ndiei de 0st, elul lui a fst a!ela de a "rdu!e elit# de musulmani edu!ai,

!a"abil# s# intre $n !m"etiie !u hinduii "entru "sturile din administraia

indian#. Su"ra1ieuirea !nst# din mdernizarea gândirii i a instituiilr

islami!e. 02er!itând un ijtihad "ersnal, "e baza unui studiu al limbajului arab

s"e!ifi! al Cranului, Sayyid Ahmed Khan a f#!ut distin!tie fundamental# $ntre

detaliile re1elaiei (fum3), !are, a argumentat el, se refereau la $m"rejur#riistri!e !ara!teristi!e, i "rin!i"iile generale 45usu6) !are st#teau la baza lr. $n

"rin!i"iu, el !nsidera !# legile lui 7umne8zeu, aa !um au fstele re1elate "rin

Shari5a, erau identi!e !u legile naturii, deare!e Cauza 9ltim# sau 7umnezeul

Creatr a ht#rât, $n esen#, relaiile !auzale !are gu1er8neaz# tate lu!rurile

materiale i nemateriale.

fârşitul )alifatului

%e 88 noiem!rie 8D8C, sultanul otoman şi califul ehmed O a declarat un


6/16


"ihad sau răz!oi sfânt împotriva 2usiei, 0ranţei şi arii /ritanii, anunţând cădevenise o o!li$aţie pentru toţi musulmanii, tineri sau !ătrâni, călăreti sau pedeştri, să spri"ine lupta cu !unurile şi !anii lor. %roclamaţia, care a luat formade fatwa, a fost apro!ată de conducători reli$ioşi de pe tot cuprinsul domeniilor sultanului. în afara Imperiului, totuşi, efectul acesteia a fost minim. în 'sia

)entrală rusească, în 'frica de nord franceză şi în India !ritanică, autorităţilecoloniale n#au avut, în $eneral, dificultăţi în a $ăsi 5ulama care să susţină în mod pu!lic cauza 'liaţilor. 0oarte supărător pentru sultanul#calif, suzeranul său,şeriful ussein de la ecca, %aznicul 3ocurilor finte, a refuzat să susţină "ihactl în mod pu!lic. 0usese de"a a!ordat de către !ritanici, în vederea


7/16

iniţierii unei revolte ara!e împotriva turcilor # revolta al cărei succes avea săconducă, până la urmă, la faptul că fiilor 0eisal şi '!dullah ai şerifului le#au fostacordate tronurile Iraului şi Iordaniei, ţări aflate su! protectorat en$lez. 'ra!iidin iria, esopotamia, %alestina şi e"az au preferat li!ertatea stăpânirii

„islamiceH, chiar dacă, pentru mulţi dintre ei, acea li!ertate comporta riscul +careavea să fie în curând înţeles* unei noi dominaţii colonialiste din partea„necredincioşilor”. 'tunci ca şi acum, solidaritatea panislamică s#a dovedit oiluzie.

înfrân$erea armatelor otomane din anii 8D8G#8D89 a dus chestiunea până la capăt.5 naţiune turcă revitalizată, su! ustafa Femal, a făcut ultimul pas pentrua!olirea califatului, în 8D:C, împin$ând criza de le$itimitate islamică până la

ultima limită. &eşi hotărârea a fost spri"inită de către 'dunarea Aaţională urcăşi apro!ată, în $eneral, de către naţiunile ara!e proaspăt eli!erate de su!dominaţie otomană, măsura a fost precedată de o a$itaţie în masă din parteamusulmanilor din India, care au protestat împotriva dezmem!rării Imperiuluiotoman şi a desfiinţării ultimei le$ături dintre un stat islamic existent şi forma deor$anizare statală divină, întemeiată de către %rofetul ahomed.

fârşitul )alifatului%e 88 noiem!rie 8D8C, sultanul otoman şi califul ehmed O a declarat un "ihadsau răz!oi sfânt împotriva 2usiei, 0ranţei şi arii /ritanii, anunţând că deveniseo o!li$aţie pentru toţi musulmanii, tineri sau !ătrâni, călări sau pedeştri, săspri"ine lupta cu !unurile şi !anii lor. %roclamaţia, care a luat forma de fat@a, afost apro!ată de conducători reli$ioşi de pe tot cuprinsul domeniilor sultanului.în afara Imperiului, totuşi, efectul acesteia a fost minim. în 'sia )entrală

rusească, în 'frica de nord franceză şi în India !ritanică, autorităţile coloniale n#au avut, în $eneral, dificultăţi în a $ăsi Eulama care să susţină în mod pu!liccauza 'liaţilor. 0oarte supărător pentru sultanul#calif, suzeranul său, şerifulussein de la ecca, %aznicul 3ocurilor finte, a refuzat să susţină "ihactl înmod pu!lic. 0usese de"a a!ordat de către !ritanici, în vederea

iniţierii unei revolte ara!e împotriva turcilor # revolta al cărei succes avea săconducă, până la urmă, la faptul că fiilor 0eisal şi '!dullah ai şerifului le#au fostacordate tronurile Iraului şi Iordaniei, ţări aflate su! protectorat en$lez. 'ra!iidin iria, esopotamia, %alestina şi e"az au preferat li!ertatea stăpânirii


8/16

„islamiceH, chiar dacă, pentru mulţi dintre ei, acea li!ertate comporta riscul +careavea să fie în curând înţeles* unei noi dominaţii colonialiste din partea„necredincioşilor”. 'tunci ca şi acum, solidaritatea panislamică s#a dovedit oiluzie.

înfrân$erea armatelor otomane din anii 8D8G#8D89 a dus chestiunea până lacapăt. 5 naţiune turcă revitalizată, su! ustafa Femal, a făcut ultimul pas pentrua!olirea califatului, în 8D:C, împin$ând criza de le$itimitate islamică până laultima limită. &eşi hotărârea a fost spri"inită de către 'dunarea Aaţională urcăşi apro!ată, în $eneral, de către naţiunile ara!e proaspăt eli!erate de su!dominaţie otomană, măsura a fost precedată de o a$itaţie în masă din parteamusulmanilor din India, care au protestat împotriva dezmem!rării Imperiului

otoman şi a desfiinţării ultimei le$ături dintre un stat islamic existent şi forma deor$anizare statală divină, întemeiată de către %rofetul ahomed, in cautarea unuistat islamic.

işcarea Fhilafat +după cum este ea cunoscută* a accentuat contradicţia dintreaspiraţia panislamică şi cea naţionalistă. în India, ea a reprezentat un punct decotitură în mişcarea anticolonialistă, deoarece musulmanii, anterior pacificaţi de

politica orientală a 'n$liei, care favoriza interesul otoman, s#au alăturatnaţionaliştilor hinduşi aflaţi în opoziţie faţă de 2a". 'cea coaliţie s#a dovedit descurtă durată, iar avântul $enerat de către mişcarea hilafat avea să conducă, până la urmă, la un destin politic separat pentru musulmanii din India, su! forma%aistanului. politic discreditat. %entru naţionaliştii ara!i, califatul a"unsese să fieasociat cu detestata stăpânire otomană. Q'lim#ul şi "udecătorul e$iptean E'ii E'!dal#2aziB, într#o lucrare foarte controversată, pu!liNcată în 8D:;, a afirmat că

instituţia nu avea nici o !ază reală în Islam. 0aptul că %rofetul îm!inase rolulspiritual cu cel politic reprezenta o pură coincidenţă6 califatul de mai târziuneînsemnând un adevărat consens al musulmanilor pentru că era !azat pe forţă.ai conservatorul 2ashid 2ida, deşi altădată un susţinător al califatului otoman,accepta dispariţia acestuia ca fiind simptomatică pentru declinul musulman şi,deşi nu era un partizan al secularizării, vedea în hotărârea 'dunării Aaţionaleurce o expresie autentică a principiului islamic al consultării +shura*. )aliful

ideal, după 2ida, era un interpret independent al 3e$ii +mu"tahid*, care avea sălucreze în comun cu QuLama. în lipsa unui candidat potrivit şi a unor EuLamaversaţi în ştiinţele modeme, cea mai !ună alternativă era în favoarea unui stat


9/16

islamic condus de o elită luminată, în consultare cu poporul, elită capa!ilă săinterpreteze hariEa şi să le$ifereze, atunci când era necesar.

0răţia musulmană

ulte din ideile lui 2ida au fost preluate de foarte influenta mişcare sunnită dereformă, 0răţia usulmană, întemeiată, în 8D:9, de către asan al#/anna, uninstitutor e$iptean. copurile iniţiale ale frăţiei au fost morale, ca şi politice( eacăuta că reformeze societatea mai de$ra!ă încura"ând respectarea tradiţiilor islamice şi opunându#se influenţelor culturale occidentale decât încercând săcucerească statul prin acţiune politică directă. )u toate acestea, pe parcursulcrizei tot mai accentuate în le$ătură cu %alestina, în timpul celui de#al doilea

răz!oi mondial şi după aceea, frăţia a devenit tot mai radicalizată. în 8DC9, primul ministru AuBrashi %aşa a fost asasinat de către un mem!ru al frăţiei, iar asan al#/anna a plătit aceasta cu propria sa viaţă, fiind ucis de către serviciilede securitate, ca represalii, în anul următor.

0răţia a "ucat un rol de frunte în tul!urările care au condus la răsturnareamonarhiei, în 8D;:, dar, după revoluţie, a intrat în conNflict cu $uvernulnaţionalist al lui Ramal '!del Aasser. în 8D;C, după un atentat nereuşit la adresa

lui Aasser, frăţia a fost din nou suprimată, mem!rii ei fiind întemniţaţi, exilaţisau împinşi în clanNdestinitate. %e parcursul acestei perioade, frăţia s#ainternaţionalizat, în Iordania, iria, udan, %aistan, Indonezia şi alaeziaapărând mişcări afiliate. în 'ra!ia auditâ, su! conducerea ener$ică a emirului+ulterior, re$e* 0eisal i!n E'!dul E'ziz, frăţia a $ăsit refu$iu şi spri"in politic şifinanciar, ca şi fonduri pentru reţeaua clandestină e$ipteană şi posturi salariate pentru intelectualii exilaţi.

Aoua Jahili?a

1n mem!ru radical al frăţiei, a??id Sut!, executat în 8DMM pentru un pretinscomplot vizând răsturnarea $uvernului e$iptean, avea să se dovedească a fi celmai influent teoretician islamist sunnit musulman din lume. 1nele dintre ideile#cheie ale lui Sut! pot fi, totuşi, atri!uite direct învăţatului şi ziaristului indian'!ul E'la aududi, ale cărui lucrări au devenit disponi!ile în traducere ara!ă în perioada anilor 8D;=. în particular, una dintre doctrinele lui aududi avea să ai!ăun impact ma"or asupra mişcărilor politice islamice.


10/16

-ra ideea că lupta pentru Islam nu se făcea pentru restaurarea unui trecut ideal, ci pentru un principiu vital în locul şi momentul de faţă( vicere$atul omului su!suveranitatea lui &umnezeu. &in acest motiv, "ihad#ul nu reprezenta numai unrăz!oi defensiv pentru prote"area teritoriului islamic sau a daral#islam. -l putea fi

purtat împotriva $uvernelor care împiedicau predicarea adevăratului Islam,deoarece situaţia de "ahili?a +starea de i$noranţă dinainte de apariţia Islamului*avea să fie constatată, în mod curent, în locul şi momentul de faţă.

Sut! a apărat crearea unei noi elite în rândul tineretului musulman, care avea sălupte împotriva noii "ahili?a aşa cum %rofetul luptase împotriva celei vechi

'semeni %rofetului şi „%rietenilor” săi, această eiită tre!uia să alea$ă când să se

retra$ă din "ahili?a şi când să caute să intre în contact cu ea. Ideile sale au sta!ilit pro$ramul radicalilor islamici pe tot cuprinsul lumii musulmane sunnite.Rrupurile influenţate de aceştia îi cuprind pe huri ustafa, un fost activist ai0răţiei usulmane şi lider al unui $rup cunoscut su! numele de afir @a i"ra+„excomunicare şi emi$rare”*, care i#a continuat pe hari"iţii de început în a#idesemna pe marii păcătoşi +în acest caz, $uvernul* drept afir +necredincioşi*, peFhalid Islam!uli şi E'!d al#alaam 0arra", executaţi pentru uciderea

preşedintelui 'n@ar adat, în octom!rie 8D98, şi iz! al#ahrir +%artidul-li!erării*, întemeiat, în 8D;:, de către şeicul aBi al#&in al#Aa!ahani +8D8=#8DGG*, un a!solvent de la al#'zhar ale cărui scrieri prezintă prescripţii detaliateîn vederea unui califat restaurat.

Impactul 2evolutiei Iraniene

&eşi scrierile lui Sut! au exercitat în continuare o influenţă importantă asupra

radicalilor islamici sau a „islamiştilor”, din 'l$eria până în %aistan, un a"utor important pentru mişcare a venit din Iran, unde a?atolahul Fhomeini a a"uns la putere după pră!uşirea re$imului %ahlavi, în fe!ruarie 8DGD.

2evoluţia nu a reuşit, totuşi, să se răspândească niciodată dincolo de $raniţelecomunităţilor şiite, şi chiar şi în rândul acestora capacitatea ei de a mo!ilizaoamenii a rămas limitată. %e durata răz!oiului de opt ani care a urmat invadăriide către Ira a Iranului, în 8D9=, şiiţii iraieni, care alcătuiesc în "ur de ;= la sută

din populaţie, nu au reuşit să#i spri"ine în mod vădit pe coreli$ionarii lor din Iran.2evoluţia s#a extins, într#adevăr, către comunităţile şiite din 3i!an, 'ra!iaaudită, /ahrein, 'f$anistan şi %aistan, dar, în $eneral, s#a dovedit incapa!ilă să


11/16

treacă peste divizarea sectară. In aceste ţări, noul activism şiit fie a stârnitconflicte sectare, fie a încura"at o reprimare severă din parte $uvernelor sunnite+ca în Ira şi /ahrein*.

In cadrul Iranului, succesul revoluţiei se !azase pe trei factori, de o!icei a!senţi

din lumea sunnită( amal$amul dintre ideile şiite şi marxiste în rândul tineretuluiur!an radicalizat, pe durata anilor 8DG=, autonomia ierarhiei reli$ioase şiite care,spre deose!ire de Qulama sunniţi, dispuneau de o forţă socială considera!ilă ca$rup sau .clasă” şi aşteptările escatolo$ice ale şiismului popular, care încon"urăreîntoarcerea celui de#al &oisprezecelea Imam.

-xponentul şiit de frunte al Islamului ca ideolo$ie revoluţionară a fost E'ii

hariEati +m. în 8DGG*, un istoric şi sociolo$ care fusese educat, în parte, la %aris.&eşi lipsit de o pre$ătire reli$ioasă oficială, hariEati a avut acces la numeroşitineri din clasele tradiţionale, prin intermediul conferinţelor sale populare de lausaini?a Irshad, o academie neoficială pe care a întemeiat#o la eheran.învăţăturile lui hariEati cuprind un !o$at amal$am de idei, în care speculaţiileteozofice ale unor mistici de felul lui I!n E'ra!i şi ulla adra erau amestecatecu punctele de vedere ale lui arx, artre, )amus şi 0anon +al cărui prieten a

fost hariEati, traducându#i cărţile în persană*. 2ezultatul a fost o sintezăeclectică între idei islamice şi de stân$a. &umnezeu era, practic, identificat cu%oporul, "ustificân# du#se activitatea revoluţionară în numele Islamului. )riticfăţiş al acelor mem!ri ai clerului care au consimţit tacit la tirania şahului,hariEatl a formulat o distincţie între şiismul ofidal al dinastiei safavide +8;=8#8G::*, care a făcut din şiism reli$ia de stat în Iran, şi an$a"amentul „revoluţionarHal unor fi$uri arhetipale şiite de felul Imamilor E'ii, şi ussein, şi '!u &harr al#

Rhifari +un „%rieten” al %rofetulului, pe seama căruia s#au pus adesea principiisocialiste*. Ideile lui hariEati, răspândite prin intermediul fotocopiilor şi !enzilor audio, au oferit o le$ătură vitală între avan$arda studenţeasca şi forţele maiconservatoare, le$ătură care a do!orât re$imul şahului. 0orţele mai conservatoareau fost mo!ilizate de către a??id 2uhallah Fhomeini, care se remarcase dreptun critic de frunte al „2evoluţiei 'l!e” a şahului ohammed 2eza %ahlavi, întimpul anilor 8DM=. 2eformele sociale şi din a$ricultură ale şahului ameninţau

interesele ierarhiei reli$ioase, nu în ultimul rând din cauză că proprietăţile de peurma cărora mulţi dintre Qulama îşi scoteau veniNturile au fost expropriate sauîmpărţite. -xilat la Aa"af, în Ira, Fhomeini şi#a dezvoltat teoria asupra


12/16

$uvernării # Oila?et#i#faBhih +tutela "uriştilor* # care rupea cu tradiţia, insistândasupra faptului că $uvernarea tre!uie lăsată, în mod direct, pe seama ierarhieireli$ioase.

'pelul islamismului

otuşi, în afara Iranului, factorii care au contri!uit la revoluţia islamică continuăsă susţină mişcările islamiste, ceea ce explică conNtinua popularitate aideolo$iilor lor. %ră!uşirea comunismului şi eşecul marxismului de a depăşisti$matul de „ateism” au făcut islamismul să pară o armă ideolo$ică atră$ătoareîmpotriva re$imurilor devenite tot mai corupte, mai autoritare şi, uneori, maitiranice. 2etorica de eli!erare naţională, însuşită de partidele care au monopolizat

puterea, a devenit discreditată pe măsură ce acele partide, care sunt tot mai multconNsiderate ca fiind controlate de către coteriile tri!ale sau de către clicile politice indiferente la nevoile ma"oritatii nu au reusit sa raspunda pro!lemelor economice in tari precum -$iptul sau 'l$eria, succesele limitate o!ţinute decătre $uverne în domeniul educaţiei s#au întors împotriva acestora, deoarecea!solvenţii universităţilor de stat şi#au $ăsit !locate perspectivele de carieră. )acentre de opoziţie, moscheile se vor !ucura întotdeauna de un anumit statut

privile$iat, iar strădaniile $uvernelor de a le supune controlului statului sunt, deo!icei, incomplete. oscheile nu sunt numai locuri de veneraţie. -le oferă oreţea de comunicaţii care va fi întotdeauna parţial independentă de stat. In acelaşitimp, noile tehnolo$ii ale comunicaţiilor aduc clasele anterior analfa!ete în procesul politic într#un mod fără precedent, su!minând autoritatea elitelor cultivateT mai ales a Qulama. &ale -icelman, un antropolo$ american, atri!uie politizarea Islamului educaţiei de masă, pe de o parte, şi declinului ulama, pe de

alta. „inerii nu mai consideră o lun$ă ucenicie drept o condiţie necesară pentrule$itimarea erudiţiei reli$ioase. Intr#o măsură tot mai mare, carierele dindomeniul erudiţiei reli$ioase le aparţin celor care pretind un puternic an$a"amentislamic, ca în cazul tinerilor educaţi din mediul ur!an. -li!erată de modeleletradiţionale de învăţătură şi şcolarizare, care au fost adesea compromise princontrolul statului, erudiţia reli$ioasă este tot mai mult interpretată într#o manieră politica directă.H

&imensiunea internaţională


13/16

&eşi mişcările islamiste au fost, de o!icei, inspirate de condiţiile locale, factoriiinternaţionali nu tre!uie i$noraţi. Oeterani ai răz!oiului din 'f$anistan împotrivaocupaţiei sovietice au format miezul $rupurilor islamiste înarmate şi antrenatedin 'l$eria, >emen şi -$ipt. 3a apo$eul răz!oiului din 'f$anistan, se presupune

că ar fi existat între 8=.=== şi 8:.=== de mu"ahedini din ţările ara!e, finanţaţi de pe urma moscheilor şi contri!uţiilor private din 'ra!ia audită şi din statele dinRolf. în mod ironic, despre mulţi dintre ei se relatează că ar fi fost antrenaţi decătre )I'. Influenţa saudită operează, de asemenea, la nivelul reli$ios sauideolo$ic. ulţi dintre islamiştii activi în -$ipt şi 'l$eria au petrecut un timp ca profesori sau ca exilaţi în 'ra!ia audită, ţară în care au a"uns să se converteascăla varianta ri$idă, puritană de Islam practicată acolo. 3iderul 0I din 'l$eria, 'ii

/en ad", departe de a acţiona în limitele şcolii re$ionale alii de "urisprudenţă, care permit o considera!ilă li!ertate de interpretare „în interesul pu!licH, a încercat să impună do$mele ri$ide ale şcolii an!ali, care prevaleazăîn 'ra!ia audită, la conducerea +acum interzisului* 0I %retutindeni politiciT oTislamizare, fie impuse „de susQ de către $uverne fie apucate m nivel local, „de "osH, au condus la restricţii aplicate dreptunx temător şi minorităţilor reli$ioase,deoarece interpretările moderniste au pierdut terenul în faţa atitudinilor mai

tradiţionaliste endinţa de U articula scopurile politice în termeni islamici şi#a$ăsii volant în mi$ratorii proaspăt ur!anizaţi, ale căror înţele$eri erau formate înmod specific, în mediile rurale săteşti, de către mullahi sau utema cu un accesminim la influenţele moderniste. In consecinţă tendinţa modernistă care forma unfir important în discursul lui C '!duh Rut! /anna sau chiar +într#o mai micămăsură* aududi tinde ss se estompeze în faţa tradiţionalismului maselor recentmo!ilizate otuşi acest lucru nu Vs#a întâmplat, în nici un caz, pretutindeni. In

'sie )entrală, oamenii au respins, în $eneral, alternativa „isiamistăH dupa pră!uşirea 1niunii ovietice, în ciuda unei renaşteri a activităţii islamice înrândul tinerilor şi a unei reînvieri a educaţiei islamice în şcoli şi cole$ii. &eşimanipularea rusească explica, în parte, reîntoarcerea vechilor nomenclaturicomuniste su! noi etichete naţionaliste, este, de asemenea, limpede că, însocietăţile în care ştiinţa de carte este $enerală, un consens în favoarea formelor islamice de $uvernare străluceşte prin a!senţă.

%ro!lema modernizării


14/16

In re$iunile musulmane importante, după cum a arătat 5livier 2o?, modernizareas#a produs de"a, dar ea n#a fost a!sor!ită într#un cadru conceptual recunoscut şiacceptat în mod o!işnuit -a s#a produs „prin exodul rural, emi$raţie, consum,modificările în comportamentul familial +o rată mai scăzută a naşterilor*, dar şi

prin cinemato$raf, muzică, îm!răcăminte, antene de satelit, adică, prin$lo!alizarea culturiiH. )onfuzia care a rezultat a afectat, în mod special, poziţiafemeilor, "umătatea anterior prote"ată şi „invizi!iiăH din punct de vederesim!olic, a societăţilor musulmane tradiţionale

-şecul islamismului

)a urmare a pră!uşirii comunismului, este pro!a!il ca islamismul să domine

discursul politic din teritoriile musulmane, în viitorul previzi!il. &ar, pentru toateneliniştile le$ate de o viitoare „ciocnire a civilizaţiilor”, pare impro!a!il ca acestlucru să producă o schim!are politica externă semnificativă. &upă cum prezice2o?, efectele pracNtice ale islamizării aduc după sine nu o confruntare cu5ccidentul, ci, mai de$ra!ă, o retra$ere culturală în interiorul moscheii şi înspaţiul familial privat. &eoarece hariEa apără familia # unica instituţie căreia îiacordă o autonomie reală cultura musulmanilor este pro!a!il să devină tot mai

pasivă, mai privată şi mai orientată spre consumator.)u toate acestea, noile tehnolo$ii invadează spaţiul căminului musulman,anterior sacru. unt imposi!il de cenzurat antenele de satelit, video#urile,faxurile, e#mail#ul sau accesul la Internet # cu excepţia unor zone restrânse, puternic ur!anizate.

Wn 5rientul i"lociu din 8DG= încoace decât în cele două decenii anterioare, când

diferitele variante de naţionalism ara! au concurat pentru putere. In acelaşi timp,insta!ilitatea politica din %aistan şi răz!oiul civil care continuă în 'f$anistandemonstrează ca „IslamulH, în formele sale politice sau ideolo$ice actuale, esteincapa!il să depăşească divizările etnice şi sectare. tatul teritorial, deşi niciodatăconsfinţit de tradiţia islamică, se dovedeşte foarte vi$uros, nu în ultimul rânddatorită spri"inului pe care îl primeşte, din punct de vedere militar şi economic, prin intermediul sistemului internaţional. %entru toate protestele mişcărilor islamiste, conform cărora invadarea, de către addam ussein, a Fu@eitului, înau$ust 8DD=, reprezenta o .chestiune islamicăH, rezultatul 5peraţiunii „0urtună îndeşertH +la care au participat, alături de tatele 1nite şi area /ritanie, armatele


15/16

musulmane ale -$iptului, %aistanului, iriei şi 'ra!iei audite* a demonstrat, înmod convin$ător, că, acolo unde sunt în "oc interese economice şi politicema"ore, statul iese învin$ător.

%erspective

%e termen lun$, $lo!alizarea culturii prin intermediul revoluţiei în tehnolo$iacomunicaţiilor tre!uie să conducă la o formă de secularizare în societăţileislamice, nu în ultimul rând datorită disponi!ilităţii tot mai mari în ofertareli$ioasă şi culturală. 1n factor semnificativ va fi constituit de prezenţa uneidiaspore musulmane numeroase şi aflate în creştere, educată în 5ccident şicapa!ilă să redescopere în Islam o credinţă voluntară, eli!erată de imperativele

de constrân$ere, dar $ăsind un de!uşeu pentru valorile islamice prin intermediul activităţii !enevole. )omunitatea ismailită, condusă de către '$aFhan, oferă un exemplu impresionant despre felul în care preocupările islamice pentru !unăstare şi "ustiţie socială pot fi inteN$rate în vechea structură ainflamatului, pe !aza unor înţele$eri ezoterice ale Islamului, în care cele două "ihad#uri, cel activ şi cel cvietist, au fost contopite într#o îm!inare dinamică şiîncărcată de ener$ie creatoare. &eşi curentele politice ale Islamului exoteric par

să fie în ascensiune, în tradiţia pietistă şi mistică stă promisiunea viitoare. 'tâtaududi, cât şi aX#/anna au încorporat pietism în sTstennYeYZ lor, considerândcă societatea tre!uie convertită înainte ca statui [[ poată fi cucerit. &eşimilitanţii şi activiştii care le#au urmat, o!sedaţi de corupţia $uvernelor şi înfuriaţide în$rozitorul tratament de care au avut parte, mulţi dintre ei, în mâinile poliţiei,au avut tendinţa de a se concentra asupra acţiunii, nu în ultimul rând pentru că

asasinatele şi atentatele cu !om!ă sunt făcute să atra$ă atenţia într#o culturăinternaţională dominată de către televiziune, există dovezi că variantele cvietistede Islam câşti$ă teren cu rapiditate. a!li$hi JamaEat, iniţial fondată în India, s#arăspândit în mai mult de nouăzeci de ţări, din ala?sia până în )anada, şi devineacum total internaţionalizată. &eşi activă în promovarea credinţei, ea este explicitnepolitică. %ână şi în ţările musulmane, aceasta a respins, în modul efectiv,ar$umentul conform căruia Islamul ar tre!ui să ofere cadrul vieţii politice. )el puţin în diasporă, există dovezi clare că fosta or$anizaţie militantă JamaEat al#lslami se îndepărtează de linia politica dură pe care a menţinut#o în trecut, înscopul de a#i atra$e pe convertiţii occidentali. 5 dată cu $lo!alizarea care


16/16

erodează distincţia clasică dintre daral#islam şi dar al#har!, deceniile viitoare vor cunoaşte, pro!a!il, o retra$ere din activitatea politică directă şi un accent reînnoit pus pe aspectele personale şi private ale credinţei.

%entru toate strădaniile Islamului politic de a cuceri statui pe !aza unei noi

ideolo$ii colectiviste, construite pe ruinele marxism# leninismului şi folosind o parte din materialele acestuia, procesele de schim!are istorică şi tehnolo$icăconduc, în mod necruţător, spre un individualism şi spre o ale$ere personalăcrescândă # principalii factori ai laicismului. )hiar dacă unele conflicte re$ionale,cum ar fi cele din %alestina sau Fashmir, sau o luptă politică pentru putere, caaceea din 'l$eria, pot continua să fie articulate în termeni islamişti, oriceevaluare realistă a perspectivelor pe termen lun$ pentru lumea musulmană

tre!uie să cuprindă înţele$erea faptului că modernizarea este inevita!ilă.

Iluminismul a a"uns într#un punct mort, şi toată lumea îi cere rezultate în termenii !eneficiilor materiale pe care le oferă. %ro!lema diferenţierii a ceea ce esteuniversal „modem” de ceea ce este specific, din punct de vedere cultural, oricăreitradiţii anume +fie ea islamică sau creştină, hindusă, !udistă sau confucianistă*este departe de a fi simplă. -a a fost pusă, între a Iţii, de intelectuali musulmani

pro$resişti de felul lui ohamed 'roun şi asan anafi. %ropria meaconvin$ere este aceea ca, în ciuda diferenţelor istorice din relaţiile dintre stat şisocietatea civilă, lumea musulmană va evolua de#a lun$ul liniilor pe care acălătorit anterior 5ccidentul postcreştin. )u toate protestele, credinţa se vainterioriza, devenind privată şi voNluntară. Intr#o epocă în care indivizii sunt mai puţin an$a"aţi ca oricând prin le$ături de rudenie şi tot mai mult expuşi la anomiaur!ană, este pro!a!il ca sufletele musulmane să considere cărarea sufistă a

explorării interioare şi asocierii voluntare mai rodnică decât politicarevoluţionară. &in nefericire, e de aşteptat ca alt sân$e să fie vărsat de#a lun$uldrumului.

capitolul 6 cele două jihad melise ruthblablabla

Documents