Capitolul 4. Răspunderea juridică

Cuvinte cheie: răspundere civilă, raspundere contravenţională, răspundere

penală, prejudiciu, daună

În dreptul mediului, răspunderea juridică este o instituţie care se aplică des datorită

diversificării riscurilor ecologice, a înmulţirii prejudiciilor aduse mediului şi creşterii

gravităţii lor1.

Răspunderea juridică este o instituţie a dreptului, alcătuită din ansamblul normelor

care vizează exercitarea constrângerii de către stat prin aplicarea sancţiunilor juridice

persoanelor care încalcă ordinea de drept2.

Prin intermediul ei se urmăreşte restabilirea ordinii normative, sistându-se pe calea

constrângerii acţiunea contrară acestei ordini.

1. Răspunderea juridică în condiţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului

privind protecţia mediului. nr. 195/2005.

Legea-cadru are în vedere protecţia mediului ca obiectiv de interes public

major şi asigurarea dezvoltării durabile a societăţii.. Legea instituie drepturi şi obligaţii pentru

autorităţile publice, persoanele fizice şi juridice şi sancţiunile corespunzătoare în caz de

neconformare.

Importanţa acestei reglementări constă în aceea că, avându-se în vedere

specificitatea daunei ecologice, s-a instituit o răspundere care revine autorului faptei

păgubitoare, ce nu poate invoca lipsa culpei (art. 95 alin. 1). Victima nu va fi obligată să

probeze culpa celui a cărui răspundere încearcă să o angajeze în vederea reparării

prejudiciului. Principiul răspunderii obiective este cel care pune în aplicare principiul

“poluatorul plăteşte”, răspunderea fiind angajată pentru riscul pe care-l prezintă activitatea pe

care acesta o desfăşoară.

În cazul pluralităţii autorilor, răspunderea este solidară. În această situaţie victima nu

este pusă în situaţia de a demonstra contribuţia fiecărui poluator în parte, probă care ar

presupune cunoştinţe şi mijloace tehnice, care de cele mai multe ori ar depăşi posibilităţile

acesteia. Cu totul excepţional, răspunderea poate fi şi subiectivă pentru prejudiciile cauzate

1 A se vedea, Daniela Marinescu, op.cit., p. 438-469.2 Pentru diferite definiţii şi accepţiuni ale răspunderii juridice, a se vedea: Antonie Iorgovan, Tratat de drept administrativ, Vol. 2, Ed. 4, Editura All Beck, Bucureşti, 2005, p. 329-345; Livia Barac, Răspunderea şi sancţiunea juridică, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1997, p. 37-41.

speciilor protejate. În ceea ce priveşte repararea prejudiciului, în Legea-cadru de protecţie a

mediului, la art.94 lit.i) care menţionează obligaţiile persoanelor fizice şi juridice, se arată că

persoana vinovată ,,suportă costul pentru repararea prejudiciului şi înlătură urmările produse

de acesta, restabilind condiţiile anterioare producerii prejudiciului, potrivit principiului

"poluatorul plăteşte".

Dreptul la acţiune în repararea unui prejudiciu adus persoanelor, bunurilor sau

mediului aparţine celui lezat direct. Instituind un regim special, legea, având în vedere că de

cele mai multe ori victima este mediul însuşi, recunoaşte tuturor persoanelor “dreptul de a se

adresa, direct sau prin intermediul organizaţiilor pentru protecţia mediului, autorităţilor

administrative şi/sau judecătoreşti, după caz, în probleme de mediu, indiferent dacă s-a produs

sau nu un prejudiciu (art. 5 lit. d) şi dreptul la despăgubire pentru prejudiciul suferit (art. 5 e).

2. Răspunderea contravenţională

2.1. Introducere

În acest domeniu, răspunderea contravenţională ocupă un loc important în sistemul

reglementărilor, datorită rolului economic şi în acelaşi timp ca mijloc de prevenire3.

Art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.

180/2002 prevede: ,,Legea contravenţională apără valorile sociale, care nu sunt ocrotite prin

legea penală. Constituie contravenţie fapta săvârşită cu vinovăţie, stabilită şi sancţionată prin

lege, ordonanţă, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al

comunei, oraşului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucureşti, a consiliului

judeţean ori a Consiliului General al Municipiului Bucureşti”.

Din acest text rezultă trăsăturile contravenţiei şi anume:

– este o faptă săvârşită cu vinovăţie;

– această faptă lezează valorile sociale care nu sunt ocrotite prin legea penală;

– este o faptă stabilită prin actele normative emise de organele competente.

Răspunderea contravenţională, spre deosebire de alte forme de răspundere juridică (de

pildă, cea disciplinară) prezintă particularitatea că permite sancţionarea nu numai a

persoanelor fizice, ci şi a celor juridice.

Această particularitate îşi găseşte explicaţia în faptul că persoanele juridice, ca entităţi

distincte, au obligaţii specifice în calitatea respectivă.

3 Idem, p. 461.

De aceea, art. 3 alin. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 dispune că persoana

juridică răspunde contravenţional, dar numai în cazurile şi în condiţiile prevăzute de actele

normative prin care se stabilesc şi sancţionează contravenţii.

Mai multe acte normative (ca regulă generală legi, dar şi ordonanţe ale Guvernului)

prevăd răspunderea contravenţională a persoanelor juridice.

Sunt acte normative care prevăd că amenda (ori sancţiunea) contravenţională se aplică

(ori se poate aplica) şi persoanei juridice (Legea nr. 18/1991 a fondului funciar - art. 90 alin.

1)

Alte acte normative dispun că sancţiunile se aplică atât persoanelor fizice cât şi

juridice (Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii-art. 34; Legea nr. 7/1996 a

cadastrului şi publicităţii imobiliare, republicată în anul 2006 – art. 64 alin. 4; Ordonanţa de

urgenţă a Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor

şi preparatelor chimice periculoase, modificată ulterior - art. 25, art. 26; Legea nr. 300/2002

privind regimul juridic al precursorilor folosiţi la fabricarea ilicită a drogurilor (art. 27);

Ordonanţă de urgenţă a Guvernului nr.139/2005 privind administrarea pădurilor din România

– art. 12 etc.); Legea nr.307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor (art. 45 alin. 1); sau

funcţionarilor publici (Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării construcţiilor şi

unele măsuri pentru realizarea construcţiilor - art. 26 alin. 5).

S-a apreciat că legiuitorul a înţeles să recurgă la sancţionarea contravenţională a

persoanelor juridice pentru anumite fapte ori de câte ori aceasta reprezintă o modalitate mai

eficientă de sancţionare care nu mai obligă autorităţile competente, o dată cu constatarea

abaterii, să recurgă la minuţioase anchete administrative pentru a depista persoana fizică,

efectivă, inclusiv recuperarea sumelor plătite cu titlu de amendă de către persoana juridică în

cauză. Agentul constatator este lipsit de posibilitatea de apreciere a subiectului de la care se

va recupera suma, trebuind să sancţioneze numai subiectul răspunzător indicat de lege,

persoană juridică sau fizică, după caz, iar nu cel apreciat de el.

Într-adevăr, relaţia subsecventă între persoana juridică sancţionată şi persoana eventual

,,vinovată” rămâne exterioară raportului juridic de drept contravenţional4, ea fiind o problemă

internă a subiectului colectiv de drept5.

Constatarea contravenţiilor reprezintă prima fază procedurală privind răspunderea

contravenţională; ea este dată în competenţa anumitor persoane prevăzute în chiar actul

4 Iulian Poenaru, Noul regim al contravenţiilor……, p. 7, Mihai Adrian Hotca, op. cit., p. 130.5 De exemplu, într-un caz, s-a imputat amenda cu care a fost sancţionată societatea comercială angajatei vinovate de neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute de Legea contabilităţii nr. 82/1991 (Tribunalul Bucureşti, s.a IV-a civ., dec., nr. 612/R/2000; a se vedea şi Tribunalul Bucureşti, Secţia a V-a civ., şi de cont. adm., dec.nr. 470/R/2002).

normativ care reglementează contravenţiile într-un anumit domeniu de activitate. Aceste

persoane sunt denumite generic agenţi constatatori. Potrivit art. 15 alin. 2 şi 3 din Ordonanţa

Guvernului nr. 2/2001 ,,pot fi agenţi constatatori: primarii, ofiţerii şi subofiţerii din cadrul

Ministerului de Interne, special abilitaţi, persoanele împuternicite în acest scop de miniştri şi

de alţi conducători ai autorităţilor administraţiei publice centrale, de prefecţi, preşedinţi ai

consiliilor judeţene, primari, de primarul general al municipiului Bucureşti, precum şi de alte

persoane prevăzute în legi speciale.

Prin acte normative speciale sunt stabiliţi diverşi agenţi constatatori, cum sunt

organele de control financiar, sanitar-veterinare, inspectori din cadrul diferitelor ministere,

comisari şi persoane împuternicite din cadrul Gărzii Naţionale de Mediu, alte organe centrale

de specialitate etc.

Conform art. 97 din OUG nr. 195/2005 constatarea contravenţiilor şi aplicarea

sancţiunilor se realizează de:

a) comisari şi persoane împuternicite din cadrul Gărzii Naţionale de Mediu şi

Administraţiei Rezervaţiei Biosferei «Delta Dunării»;

b) autorităţile administraţiei publice locale şi personalul împuternicit al acestora;

c) Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare, Ministerul Apărării

Naţionale şi Ministerul Administraţiei şi Internelor prin personalul împuternicit, în domeniile

lor de activitate, conform atribuţiilor stabilite prin lege.

d) de personalul structurilor de administrare şi custozii ariilor naturale protejate, numai

pe teritoriul ariei naturale protejate administrate

Activitatea de constatare a contravenţiei se realizează şi se materializează, în final,

prin încheierea unui proces-verbal, pe care agentul constatator îl poate întocmi, atât în

prezenţa, cât şi în lipsa făptuitorului, pe baza constatărilor personale şi a probelor administrate

de el. Acest proces-verbal, este actul administrativ prin care se individualizează fapta ilicită şi

contravenientul6.6101 Privind natura juridică a procesului-verbal, părerile exprimate în literatura juridică sunt diferite. Conform unei opinii, procesul-verbal prin care se constată o contravenţie este o opţiune administrativă, iar dacă se referă şi la aplicarea sancţiunii apare ca un act administrativ jurisdicţional (Romulus Ionescu, op. cit., p. 223, 224, 317, 327). După o altă opinie, dimpotrivă, procesul-verbal nu are un astfel de caracter, deoarece ar trebui să ajungem la concluzia că una din părţile în litigiu (agentul constatator) este şi judecătorul cauzei, ceea ce este incompatibil cu activitatea de judecată (Ilie Iovănaş, Consideraţii teoretice cu privire la răspunderea administrativă, Teza de doctorat, Cluj, 1968, p. 222, Liviu, Ungur, Consideraţii cu privire la sancţiunea pentru necomunicarea procesului-verbal de constatare a contravenţiei în termenul prevăzut de lege, în ,,Dreptul” nr. 10/2003, p. 224). S-a susţinut, de asemenea, că ,,procedura contravenţională este o procedură contencioasă, în consecinţă procesul-verbal de constatare şi sancţionare trebuia înţeles ca fiind act administrativ cu caracter contravenţional. În considerarea unui drept contravenţional procesul-verbal se prezenta, sub aspectul naturii juridice ca un act procesual contravenţional (Antonie lorgovan, Drept administrativ, Tratat elementar, vol. III, Ed. Procardia, 1993, p. 271). Ca urmare a revizuirii Constituţiei şi apariţiei Legii nr. 544/2004, acelaşi autor, susţine opinia conform căreia procesul-verbal de constatare al contravenţiei este o operaţiune administrativă, sub aspectul

Procesul-verbal de constatare a contravenţiei marchează existenţa raportului juridic

contravenţional, ce se va afla la baza derulării întregii activităţi procesuale contravenţionale

până la stingerea acesteia, fiind actul prin care se declanşează şi la care se raportează

activitatea de tragere la răspundere a celor care au săvârşit contravenţii. El reprezintă singurul

act probator al contravenţiei săvârşite în faţa organului sancţionator, a instanţei de judecată ori

a organului de executare şi, de asemenea, reprezintă actul supus controlului judiciar.

Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 stabileşte drept cauză de înlăturare a răspunderii

contravenţionale şi prescripţia; sunt reglementate două categorii de prescripţii: cea a

aplicării sancţiunii şi cea a executării ei.

Prescripţia constituie un caz legal de neangajare a responsabilităţii făptuitorului pentru

contravenţia săvârşită. Este statornicită deci, neaplicarea unei sancţiuni contravenţionale după

împlinirea termenului de prescripţie.

Plângerea constituie calea specifică de atac în materie contravenţională , precizată ca

atare de actele normative care prevăd şi sancţionează contravenţiile, începând cu legea

generală (Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001). Ea este considerată o cale de atac ordinară ,,aptă

de a fi utilizată împotriva tuturor sancţiunilor contravenţionale, indiferent de motivele

invocate.

Legea a instituit un singur organ competent să soluţioneze plângerea împotriva

sancţiunilor contravenţionale: judecătoria în a cărei rază teritorială a fost săvârşită

contravenţia (art. 32 alin. 2).

2.2. Categorii de sancţiuni

Sancţiunile contravenţionale sunt prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, cât

şi în alte acte normative speciale care le reglementează.

Potrivit art. 5 din Ordonanţă, sancţiunile contravenţionale principale sunt:

– avertismentul;

– amenda contravenţională;

– obligarea contravenientului la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii;

Sancţiunile contravenţionale complementare sunt:

– confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenţii;

naturii juridice, iar procesul-verbal de constatare şi sancţionare ne apare ca un act administrativ unilateral de sancţionare (Antonie Iorgovan, Tratat de drept administrativ…., p. 427). A se vedea şi Florin Coman-Kund, Instanţa competentă în lumina prevederilor noii legi a contenciosului administrativ, în Curierul Judiciar, nr. 5/2005, p. 84-85.

– suspendarea sau anularea, după caz, a avizului, acordului sau a autorizaţiei de

exercitare a unei activităţi;

– închiderea unităţii;

– blocarea contului bancar;

– suspendarea activităţii agentului economic;

– retragerea licenţei sau a avizului pentru anumite operaţiuni ori pentru activităţi de

comerţ exterior, temporar sau definitiv;

– desfiinţarea lucrărilor şi aducerea terenului în starea iniţială.

Prin legi speciale se pot stabili şi alte sancţiuni principale sau complementare.

Amenda este sancţiunea contravenţională cea mai importantă, specifică dreptului

administrativ sau mai bine zis, dreptului contravenţional.

În domeniul mediului, în funcţie de actele normative care le prevăd şi le sancţionează

contravenţiile sunt:

- prevăzute de legea cadru – OUG nr. 195/20057;

7 Art. 96. - (1) Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 3.000 lei (RON) la 6.000 lei (RON), pentru persoane fizice, şi de la 25.000 lei (RON) la 50.000 lei (RON), pentru persoane juridice, încălcarea următoarelor prevederi legale: 1. obligaţiile persoanelor juridice de a realiza sisteme de automonitorizare şi de a raporta autorităţii publice teritoriale de protecţie a mediului rezultatele automonitorizării şi/sau alte date solicitate, precum şi accidentele şi incidentele care pot conduce la pericole de accidente; 2. obligaţiile persoanelor juridice de a ţine evidenţa strictă a substanţelor şi preparatelor periculoase şi de a furniza informaţiile şi datele cerute de autoritatea competentă pentru protecţia mediului; 3. obligaţiile persoanelor juridice de a identifica şi preveni riscurile pe care substanţele şi preparatele periculoase le pot prezenta asupra sănătăţii populaţiei şi mediului şi de a anunţa iminenţa producerii unor descărcări neprevăzute sau accidentale autorităţii competente pentru protecţia mediului şi de apărare civilă; 4. obligaţia persoanelor fizice şi juridice autorizate de a aplica, prin sisteme proprii, programe de supraveghere a contaminării radioactive a mediului, care să asigure respectarea condiţiilor de eliminare a substanţelor radioactive prevăzute în autorizaţie şi menţinerea dozelor radioactive în limitele admise; 5. obligaţiile persoanelor fizice şi juridice autorizate de a menţine în stare de funcţionare capacitatea de monitorizare a mediului local pentru a depista orice contaminare radioactivă semnificativă care ar rezulta dintr-o eliminare accidentală de substanţe radioactive; 6. obligaţia proprietarilor şi deţinătorilor de terenuri cu titlu sau fără titlu, de a întreţine perdelele forestiere şi aliniamentele de protecţie, spaţiile verzi, parcurile, gardurile vii pentru îmbunătăţirea capacităţii de regenerare a atmosferei, protecţia fonică şi eoliană; 7. obligaţia proprietarilor şi deţinătorilor de terenuri cu titlu sau fără titlu, de a preveni, pe baza reglementărilor în domeniu, deteriorarea calităţii mediului geologic; 8. obligaţia proprietarilor şi deţinătorilor de terenuri cu titlu sau fără titlu, de a asigura la amplasarea, proiectarea, construirea şi punerea în funcţiune a obiectivelor de orice fel, cât şi la schimbarea destinaţiei terenurilor, condiţiile prevăzute în acordul şi în autorizaţia/autorizaţia integrată de mediu; 9. obligaţia proprietarilor şi deţinătorilor de terenuri cu titlu sau fără titlu, de a nu arde miriştile, stuful, tufărişurile sau vegetaţia ierboasă, fără acceptul autorităţii competente pentru protecţia mediului şi fără informarea în prealabil a serviciilor publice comunitare pentru situaţii de urgenţă; 10. obligaţia proprietarilor şi deţinătorilor de terenuri cu titlu sau fără titlu, de a lua măsuri de salubrizare a terenurilor neocupate productiv sau funcţional, în special a celor situate de-a lungul căilor de comunicaţie rutiere, feroviare şi de navigaţie; 11. obligaţiile deţinătorilor cu orice titlu ai suprafeţelor de teren de a proteja flora şi fauna sălbatică existente pe acestea, în sensul menţinerii echilibrului ecologic şi conservării biodiversităţii, precum şi exploatării durabile a resurselor în baza prevederilor legale în vigoare, pentru a nu crea prejudicii mediului înconjurător şi sănătăţii umane;

- contravenţii prevăzute de legi speciale privind protecţia diferiţilor factori de

mediu

- contravenţii prevăzute de acte normative din alte domenii în care sunt integrate

problemele de protecţia mediului.

Amenzile aplicate în temeiul unei legi, ordonanţe de urgenţă, ordonanţe sau hotărâri

ale Guvernului din domeniul protecţiei mediului şi gospodăririi apelor se fac 100% venit la

bugetul de stat, din care o cotă de 25%, aferentă fondului de stimulare a personalului, se

virează de către unităţile Trezoreriei Statului în contul autorităţii din care face parte agentul

12. obligaţiile autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi ale persoanelor fizice şi juridice, după caz, de a adopta şi/sau aplica măsuri obligatorii cu privire la întreţinerea şi înfrumuseţarea clădirilor, a curţilor şi împrejurimilor acestora, a spaţiilor verzi din curţi şi dintre clădiri, a arborilor şi arbuştilor decorativi, în conformitate cu planurile de urbanism; 13. obligaţiile autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi ale persoanelor juridice, după caz, să prevadă la elaborarea planurilor de urbanism şi amenajarea teritoriului, măsuri de menţinere şi ameliorare a fondului peisagistic natural şi antropic al fiecărei zone şi localităţi, condiţii de refacere peisagistică şi ecologică a zonelor deteriorate şi măsuri de dezvoltare a spaţiilor verzi, de protecţie sanitară a captărilor de apă potabilă şi lucrări de apărare împotriva inundaţiilor; 14. obligaţia autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi a persoanelor fizice şi juridice, după caz, de a nu schimba destinaţia terenurilor amenajate ca spaţii verzi prevăzute în planurile urbanistice; 15. obligaţia autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi a persoanelor fizice şi juridice, după caz, de a nu degrada mediul prin depozitări necontrolate de deşeuri de orice fel; 16. obligaţia desfăşurării pe suprafaţa ariilor naturale protejate numai a acelor activităţi conforme prevederilor planurilor de management şi regulamentelor ariilor naturale protejate; 17. Abrogat; 18. obligaţia de a nu distruge sau degrada panourile informative şi indicatoare, construcţiile, împrejmuirile, barierele, plăcile, stâlpii, semnele de marcaj sau orice alte amenajări de teritoriul ariilor naturale protejate, din inventarul ariilor naturale protejate; 19. obligaţia de a aprinde şi folosi focul deschis doar în vetrele special amenajate şi semnalizate în acest scop de către administratorii sau custozii ariilor naturale protejate; 20. obligaţia de a nu abandona deşeuri pe teritoriul ariilor naturale protejate şi de a le evacua de pe suprafaţa ariei naturale protejate sau de a le depozita doar în locuri special amenajate şi semnalizate pentru colectare dacă există; 21. obligaţia de a nu intra pe suprafaţa ariilor naturale protejate şi a nu practica sporturi în afara drumurilor permise accesului public cu mijloace motorizate bazate pe folosirea combustibililor fosili; 22. obligaţia de a respecta prevederile planurilor de management şi ale regulamentelor ariilor naturale protejate aprobate conform prevederilor legale; 23. obligaţia de a se legitima la solicitarea expresă a personalului de inspecţie şi control prevăzut în prezenta ordonanţă de urgenţă; 24. obligaţia de a nu exploata resurse minerale neregenerabile din parcurile naţionale, rezervaţiile naturale, rezervaţiile ştiinţifice, monumentele naturii şi din zonele de conservare specială ale parcurilor naturale şi obligaţia de a nu exploata resurse minerale neregenerabile din parcurile naturale din zone situate în afara zonelor de conservare specială dacă acest lucru nu este permis prin planurile de management ale parcurilor respective; 25. obligaţia de a permite accesul în aria protejată a administratorilor sau custozilor precum şi a împuterniciţilor acestora pe terenurile deţinute cu orice titlu; 26. obligaţia persoanelor fizice de a nu deversa în apele de suprafaţă sau subterane ape uzate, fecaloid menajere; 27. cultivarea fără autorizare a plantelor superioare modificate genetic. (2) Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 5.000 lei (RON) la 10.000 lei (RON), pentru persoane fizice, şi de la 30.000 lei (RON) la 60.000 lei (RON), pentru persoane juridice, încălcarea următoarelor prevederi legale: 1. obligaţia persoanelor fizice şi juridice de solicitare şi obţinere a actelor de reglementare conform prevederilor legale, precum şi a acordului de import/export şi a autorizaţiilor privind organismele modificate genetic, conform prevederilor legale, în termenele stabilite de autoritate; 2. Abrogat;

constatator, pe baza situaţiilor financiare lunare întocmite şi prezentate de către autorităţile

competente pentru protecţia mediului, în termen de cinci zile lucrătoare de la primirea

acestora, şi este evidenţiată într-un cont distinct care se gestionează în regim extrabugetar.

3. Răspunderea penală

Răspunderea penală pentru încălcarea normelor privind protecţia mediului se înscrie în

principiile răspunderii infracţionale, specificul angajării ei fiind determinat de natura

obiectului ocrotit de lege şi a particularităţilor relaţiilor sociale din acest domeniu.

3. obligaţiile autorităţilor administraţiei publice locale privind îmbunătăţirea microclimatului urban, prin amenajarea şi întreţinerea izvoarelor şi a luciilor de apă din interiorul localităţilor şi din zonele limitrofe acestora, de a înfrumuseţa şi proteja peisajul, de a menţine curăţenia localităţilor; 4. obligaţia autorităţilor administraţiei publice locale de a informa publicul privind riscurile generate de funcţionarea sau existenţa obiectivelor cu risc pentru mediu şi sănătatea populaţiei; 5. obligaţiile autorităţilor administraţiei publice locale privind adoptarea elementelor arhitecturale adecvate, optimizarea densităţii de locuire, concomitent cu menţinerea, întreţinerea şi dezvoltarea spaţiilor verzi, a parcurilor, a aliniamentelor de arbori şi a perdelelor de protecţie stradală, a amenajamentelor peisagistice cu funcţie ecologică, estetică şi recreativă; 6. obligaţiile autorităţilor administraţiei publice locale de a reglementa accesul anumitor tipuri de autovehicule sau a desfăşurării unor activităţi generatoare de disconfort pentru populaţie în anumite zone ale localităţilor, cu predominanţă în spaţiile destinate locuinţelor, zonele destinate tratamentului, odihnei, recreerii şi agrementului, inclusiv prin interzicerea temporară sau permanentă; 7. obligaţia autorităţilor administraţiei publice locale de a supraveghea aplicarea prevederilor din planurile de urbanism şi amenajarea teritoriului, în acord cu planificarea de mediu; 8. obligaţiile autorităţilor administraţiei publice locale de a supraveghea operatorii economici din subordine pentru prevenirea eliminării accidentale de poluanţi sau depozitării necontrolate de deşeuri şi de a dezvolta sisteme de colectare a deşeurilor refolosibile; 9. obligaţiile autorităţilor administraţiei publice locale de a avea personal specializat pentru protecţia mediului şi de a colabora în acest scop cu autorităţile pentru protecţia mediului; 10. obligaţiile autorităţilor administraţiei publice locale de a asigura, prin serviciile publice şi operatorii economici responsabili, salubrizarea stradală, a spaţiilor verzi, pieţelor şi parcurilor publice, şi întreţinerea acestora; 11. obligaţiile autorităţilor administraţiei publice locale de a respecta prevederile din planurile de urbanism cu privire la amplasarea obiectivelor industriale, a căilor şi mijloacelor de transport, a reţelelor de canalizare, a staţiilor de epurare, a depozitelor de deşeuri menajere, stradale şi industriale, şi a altor obiective, fără a prejudicia ambientul, spaţiile de odihnă, tratament şi recreere, starea de sănătate şi de confort a populaţiei; 12. obligaţiile autorităţilor administraţiei publice locale de a amenaja, întreţine şi dezvolta reţele de canalizare; 13. obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a furniza şi/sau utiliza informaţii corecte pentru elaborarea evaluărilor de mediu, evaluărilor impactului asupra mediului, a bilanţurilor de mediu şi a rapoartelor de amplasament; 14. obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a asigura măsuri şi dotări speciale pentru izolarea şi protecţia fonică a surselor generatoare de zgomot şi vibraţii, de a verifica eficienţa acestora şi de a pune în exploatare numai pe cele care nu depăşesc pragul fonic admis; 15. obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a livra, manipula, transporta şi de comercializa îngrăşămintele chimice şi produsele de protecţie a plantelor ambalate cu inscripţii de identificare, avertizare, prescripţii de siguranţă şi folosire, în condiţii în care să nu provoace contaminarea mijloacelor de transport şi a mediului; 16. obligaţiile persoanelor juridice de a stoca temporar îngrăşămintele chimice şi produsele de protecţie a plantelor numai ambalate şi în locuri unde s-au prevăzut toate măsurile de securitate; 17. Abrogat; 18. obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a nu folosi îngrăşămintele chimice şi produsele de protecţie a plantelor în zonele sau pe suprafeţele unde sunt instituite măsuri speciale de protecţie; 19. obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a administra produse de protecţie a plantelor cu mijloace aviatice numai cu avizul autorităţilor competente pentru protecţia mediului, autorităţilor competente din domeniu sanitar şi al comisiilor judeţene de bază meliferă şi stupărit pastoral, potrivit reglementărilor în vigoare, după o prealabilă înştiinţare prin mass-media;

Caracterul penal este dat de gradul de pericol social ridicat pe care îl prezintă

fapta, ea trebuind să înfăţişeze o serioasă ameninţare pentru mediu, sănătatea şi viaţa

oamenilor şi a oricăror forme de viaţă.

Infracţiunile sunt reglementate de:

- Codul penal,

- OUG nr. 195/2005 privind protecţia,

20. obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a aplica, în perioada înfloririi plantelor a căror polenizare se face prin insecte, numai acele tratamente cu produse de protecţie a plantelor care sunt selective faţă de insectele polenizatoare; 21. obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a nu folosi momeli periculoase în activităţile de pescuit şi vânătoare, cu excepţia cazurilor special autorizate; 22. obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a efectua evaluarea impactului asupra mediului la proiectarea lucrărilor care pot modifica cadrul natural al unei arii naturale protejate, şi de avansare a soluţiilor tehnice de menţinere a zonelor de habitat natural, de conservare a funcţiilor ecosistemelor şi de ocrotire a organismelor vegetale şi animale, inclusiv a celor migratoare, cu respectarea alternativei şi a condiţiilor impuse prin actul de reglementare, precum şi monitorizarea proprie până la îndeplinirea acestora; 23. obligaţiile persoanelor fizice şi juridice care gestionează suprafeţele terestre şi acvatice supuse unui regim de conservare ca habitate naturale sau pentru refacere ecologică, de a aplica măsurile de conservare stabilite de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului; 24. obligaţia persoanelor fizice şi juridice de a asigura condiţii optime de viaţă animalelor sălbatice ţinute în captivitate legal, sub diferite forme; 25. obligaţia persoanelor fizice şi juridice de a nu exercita acţiuni care să ducă la distrugerea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice de pe cuprinsul ţării; 26. desfăşurarea de activităţi de recoltare, capturare şi/sau de achiziţie şi comercializare pe piaţa internă a plantelor şi animalelor din flora şi fauna sălbatică, terestră şi acvatică, sau a unor părţi ori produse ale acestora, în stare vie, proaspătă ori semiprelucrată, de persoane fizice sau juridice neautorizate de autorităţile publice teritoriale pentru protecţia mediului; 27. obligaţiile persoanelor fizice şi juridice, care prospectează, explorează sau exploatează resursele naturale, de a remedia zonele în care solul, subsolul şi ecosistemele terestre au fost afectate; 28. obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a executa în termen toate lucrările de asigurare a migrării faunei acvatice şi de ameliorare a calităţii apei prevăzute în actele de reglementare; 29. obligaţia persoanelor juridice de a aplica măsurile de eliminare a deşeurilor rezultate din activităţile care implică organisme modificate genetic; 30. obligaţia persoanelor fizice şi juridice de a asigura dotarea, în cazul deţinerii de nave, platforme plutitoare sau foraje marine, cu instalaţii de stocare sau de tratare a deşeurilor, instalaţii de epurare a apelor uzate şi racorduri de descărcare a acestora în instalaţii de mal sau plutitoare; 31. obligaţiile persoanelor juridice de a amenaja porturile cu instalaţii de colectare, prelucrare, reciclare sau neutralizare a deşeurilor petroliere, menajere sau de altă natură, stocate pe navele fluviale şi maritime, şi de a constitui echipe de intervenţie în caz de poluare accidentală a apelor şi a zonelor de coastă; 32. obligaţia persoanelor fizice şi juridice de a nu produce poluarea apelor de suprafaţă prin spălarea de obiecte, produse, ambalaje, materiale; 33. obligaţia persoanelor juridice de a nu deversa în apele de suprafaţă sau subterane ape uzate, fecaloid menajere; 34. obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a nu arunca şi de a nu depozita pe maluri, în albiile râurilor, apele de suprafaţa şi în zonele umede deşeuri de orice fel; 35. obligaţia persoanelor fizice şi juridice de a nu introduce în apele de suprafaţă şi în zonele umede substanţe explozive, tensiune electrică, narcotice sau alte substanţe periculoase. (3) Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 7.500 lei (RON) la 15.000 lei (RON), pentru persoane fizice, şi de la 50.000 lei (RON) la 100.000 lei (RON), pentru persoane juridice, încălcarea următoarelor prevederi legale: 1. obligaţia persoanelor fizice de a funcţiona cu respectarea prevederilor autorizaţiei de mediu şi a persoanelor juridice de a funcţiona cu respectarea prevederilor autorizaţiei/autorizaţiei integrate de mediu pentru activităţile care fac obiectul procedurilor de reglementare din punct de vedere al protecţiei mediului;

- legi speciale: Legea 26/1996 - Codul silvic, protecţia şi asigurarea calităţii

apelor - Legea nr.107/1996, Legea 192/2001 privind fondul piscicol, pescuitul şi acvacultura,

Legea 152/2005 privind prevenirea, reducerea şi controlul integrat al poluării, Legea vânătorii

şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006 privind fondul cinegetic şi protecţia vânatului

etc.

În domeniul protecţiei mediului, apare pentru prima dată, la titlul VIII –Crime şi

delicte de pericol public incriminarea în cadrul capitolului V art. 395-405 a faptelor care

constituie crime şi delicte contra mediului înconjurător.

Mediul este tratat ca o victimă a faptelor astfel incriminate de legea penală.

2. obligaţia titularilor activităţilor care fac obiectul procedurilor de reglementare din punct de vedere al protecţiei mediului de a respecta termenele impuse de autoritatea competentă de protecţia mediului în derularea acestor proceduri; 3. obligaţia persoanelor fizice şi juridice de a obţine acordul structurii de administrare a ariei naturale protejate sau al custodelui, după caz, şi al Comisiei de Ocrotire a Monumentelor Naturii din cadrul Academiei Române, pentru amplasarea proiectelor şi/sau desfăşurarea oricărei activităţi susceptibile să genereze un impact negativ asupra ariilor naturale protejate; 4. obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a diminua, modifica sau înceta activităţile generatoare de poluare la cererea motivată a autorităţilor pentru protecţia mediului; 5. obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a asista persoanele împuternicite cu activităţi de verificare, inspecţie şi control, punându-le la dispoziţie evidenţa măsurătorilor proprii şi toate celelalte documente relevante; 6. obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a prezenta autorităţilor competente pentru protecţia mediului un document certificat pentru conformitate cu originalul, care cuprinde obligaţiile asumate privind protecţia mediului, în termen de 60 de zile de la data semnării sau emiterii documentului care atestă încheierea uneia dintre procedurile prevăzute la art. 10 alin. (2); 7. obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a facilita verificarea, inspecţia şi controlul activităţilor ai căror titulari sunt şi prelevarea de probe; 8. obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a asigura accesul persoanelor împuternicite la instalaţiile tehnologice generatoare de impact asupra mediului, la echipamentele şi instalaţiile de depoluare a mediului, precum şi în spaţiile sau în zonele potenţial generatoare de impact asupra mediului; 9. obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a realiza în totalitate şi la termen măsurile impuse, în conformitate cu actele de reglementare şi prevederile legale, de persoanele împuternicite cu verificarea, inspecţia şi controlul în domeniul protecţiei mediului; 10. obligaţiile persoanelor juridice de a acoperi costurile măsurilor necesare pentru prevenirea şi/sau reducerea consecinţelor efectelor adverse ale activităţilor cu organisme modificate genetic; 11. obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a produce îngrăşăminte chimice şi produse de protecţie a plantelor numai prin tehnologii şi biotehnologii autorizate, potrivit prevederilor legale; 12. introducerea pe teritoriul ţării, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţia în vigoare, de culturi de microorganisme, plante şi animale vii din flora şi fauna sălbatică, fără acordul eliberat de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului cu consultarea Academiei Române şi, după caz, a autorităţii centrale pentru sănătate; 13. obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a îmbunătăţi performanţele tehnologice în scopul reducerii emisiilor şi de a nu pune în exploatare instalaţiile ale căror emisii depăşesc limitele stabilite prin actele de reglementare; 14. obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a suporta costul pentru repararea unui prejudiciu şi de a înlătura urmările produse de acesta, restabilind condiţiile anterioare producerii prejudiciului, potrivit principiului "poluatorul plăteşte"; 15. obligaţia persoanelor fizice şi juridice să nu deverseze în apele de suprafaţă sau subterane ape uzate, substanţe petroliere sau periculoase, ape care conţin substanţe periculoase.

Noul Cod penal încriminează în art. 395 încălcarea regulilor privind protecţia

atmosferei privind neluarea de măsuri pentru oprirea funcţionării instalaţiilor care constituie o

sursă de risc major pentru calitatea aerului constatat de către autorităţile competente precum şi

neanunţarea acestora. La alineatul 2 se prevede o variantă agravantă când faptele au condus la

vătămare corporală gravă sau au pus în pericol sănătatea sau integritatea corporală a unui

număr mai mare de persoane ori au cauzat o pagubă importantă. Alineatul 3 al acestui articol

prevede o altă variantă agravantă dacă urmarea faptei este moartea uneia sau a mai multor

persoane sau o pagubă importantă adusă economiei naţionale. Articolele următoare, art. 396 -

398 are în vedere incriminarea penală a faptelor care privesc alt element al mediului -

protecţia apei8.   Încălcarea regulilor privind protecţia solului  - Art. 400 constituie infracţiune

în următoarele situaţii: 1) Introducerea în ţară a culturilor de microorganisme, plante şi

animale vii din flora şi fauna sălbatică fără acordul autorităţii publice centrale pentru protecţia

mediului, neluarea măsurilor de eliminare totală a substanţelor chimice periculoase care au

8Art. 396. – 1. Evacuarea, aruncarea sau injectarea în apele de suprafaţă sau subterane, în apele maritime interioare sau în apele mării teritoriale de ape uzate, deşeuri, reziduuri sau produse de orice fel, care conţin substanţe, bacterii sau microbi, în cantitate sau concentraţie care poate schimba caracteristicile apei, punând în pericol viaţa, sănătatea şi integritatea corporală a persoanelor, viaţa animalelor, mediul înconjurător, producţia agricolă sau industrială ori fondul piscicol, se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 5 ani.    (2) Cu aceeaşi pedeapsa se sancţionează şi următoarele fapte:    a) poluarea, în orice mod, a resurselor de apă, dacă are un caracter sistematic şi produce daune utilizatorilor de apă din aval;    b) descărcarea apelor uzate şi a deşeurilor de pe nave sau platforme plutitoare direct în apele naturale;    c) poluarea prin evacuarea sau scufundarea în apele naturale a unor substanţe sau deşeuri periculoase direct sau de pe nave ori platforme plutitoare;    d) depozitarea, în albia majoră a râurilor, a combustibilului nuclear sau a deşeurilor rezultate din folosirea acestuia.    (3) Depozitarea sau folosirea de îngrăşăminte chimice, pesticide sau alte substanţe toxice periculoase, în zonele de protecţie a apelor, se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 3 ani sau cu zile-amendă. Încălcarea regulilor de gospodărire a apelor   Art. 397 (1) Executarea, modificarea sau extinderea de lucrări, construcţii ori instalaţii pe ape sau care au legătură cu apele, fără avizul legal sau fără notificarea unei astfel de lucrări, precum şi darea în exploatare de unităţi, fără punerea concomitentă în funcţiune a reţelelor de canalizare, a staţiilor şi instalaţiilor de epurare a apei uzate, potrivit autorizaţiei de gospodărire a apelor, se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 3 ani sau cu zile-amendă.    (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează:    a) exploatarea sau întreţinerea lucrărilor construite pe ape ori în legătură cu apele, desfăşurarea activităţii de topire a teiului, cânepii, inului şi a altor plante textile, de tăbăcire a pieilor şi de extragere a agregatelor minerale, fără autorizaţia de gospodărire a apelor;    b) exploatarea de agregate minerale în zonele de protecţie sanitară a surselor de apă, în zonele de protecţie a albiilor, malurilor, construcţiilor hidrotehnice, construcţiilor şi instalaţiilor hidrometrice sau a instalaţiilor de măsurare automată a calităţii apelor;    c) utilizarea albiilor minore, fără autorizaţia de gospodărire a apelor, precum şi a plajei şi ţărmului mării în alte scopuri decât îmbăierea sau plimbarea;    d) continuarea activităţii după pierderea drepturilor obţinute în baza legii.Încălcarea regulilor privind utilizarea apei potabile Art. 398. (1) Restrângerea utilizării apei potabile pentru populaţie în folosul altor activităţi sau depăşirea cantităţii de apă alocate, dacă are un caracter sistematic ori a produs o perturbare în activitatea unei unităţi de ocrotire socială sau a cauzat neajunsuri în alimentarea cu apă a populaţiei, se pedepseşte cu închisoare strictă de la un an la 3 ani sau cu zile-amendă.   (2) Săvârşirea din culpă a faptelor se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu zile-amendă.

devenit deşeuri, nesupravegherea şi neasigurarea depozitelor de deşeuri şi substanţe

periculoase, precum şi refuzul de a interveni în cazul poluării accidentale a apelor şi a zonelor

de coastă - închisoare de la 2 la 7 ani.

Se pedepseşte cu închisoare de la un an la 5 ani:

   a) transportul sau tranzitul de produse de uz fitosanitar, substanţe sau deşeuri

periculoase pentru care este necesară autorizarea, fără această autorizare;

   b) producerea, livrarea sau utilizarea îngrăşămintelor chimice şi a produselor de uz

fitosanitar care nu îndeplinesc normele calitative comunitare;

   c) nerespectarea dispoziţiilor privind normele de utilizare pe terenurile agricole a

produselor de uz fitosanitar sau a îngrăşămintelor chimice;

   d) nerespectarea obligaţiei de depozitare a îngrăşămintelor chimice şi a produselor

de uz fitosanitar numai ambalate şi în locuri protejate;

   e) provocarea, din cauza nesupravegherii surselor de radiaţii ionizante, a

contaminării mediului şi a expunerii populaţiei la radiaţii ionizante;

   f) omisiunea de a raporta de îndată creşterea peste limitele admise a contaminării

mediului;

   g) aplicarea necorespunzătoare sau neluarea măsurilor de intervenţie în caz de

accident nuclear;

   h) depozitarea necontrolată a deşeurilor menajere, industriale şi animaliere în zone

neamenajate special şi neautorizate, având ca efect degradarea gravă a solului şi poluarea

mediului înconjurător;

   i) nerespectarea obligaţiilor legale privind depozitarea în locuri cu destinaţie specială

şi reciclarea deşeurilor reciclabile.

Defrişarea vegetaţiei lemnoase din afara fondului forestier, situată pe terenuri cu pante

foarte mari sau la limita superioară de altitudine a vegetaţiei forestiere, dacă faptele au fost de

natură să pună în pericol viaţa sau sănătatea umană, animală ori vegetală, se pedepseşte cu

închisoare de la 3 luni la un an sau cu zile-amendă – art. 401.

Sunt sancţionate cu închisoare sau zile-amendă şi nerespectarea prevederilor

referitoare la protecţia fonică – art. 402 şi poluarea accidentală – art. 403.

În legea cadru a protecţiei mediului – art. - 98 - sunt prevăzute fapte pentru care

sancţiunile aplicate sunt:

- închisoarea de la 3 luni la un an sau amenda penală de la 30.000 lei (RON) la

60.000 lei (RON) dacă acestea au fost de natură să pună în pericol viaţa ori sănătatea umană,

animală sau vegetală9.

- închisoare de la 1 la 5 ani, dacă au fost de natură să pună în pericol viaţa ori

sănătatea umană, animală sau vegetală10,

- închisoare de la 2 la 7 ani11.

9 1. arderea miriştilor, stufului, tufărişurilor şi vegetaţiei ierboase din ariile protejate şi de pe terenurile supuse refacerii ecologice; 2. poluarea accidentală datorită nesupravegherii executării lucrărilor noi, funcţionării instalaţiilor, echipamentelor tehnologice şi de tratare şi neutralizare, menţionate în prevederile acordului de mediu şi/sau autorizaţiei/autorizaţiei integrate de mediu. (2) Constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă penală de la 50.000 lei (RON) la 100.000 lei (RON) următoarele fapte, dacă au fost de natură să pună în pericol viaţa ori sănătatea umană, animală sau vegetală: 1. poluarea prin evacuarea, cu ştiinţă, în apă, în atmosferă sau pe sol a unor deşeuri sau substanţe periculoase; 2. nerespectarea restricţiilor sau interdicţiilor stabilite pentru protecţia apei şi a atmosferei, prevăzute de actele normative în vigoare; 3. folosirea de momeli periculoase şi de mijloace electrice pentru omorârea animalelor sălbatice şi a peştilor, în scopul consumului sau al comercializării; 4. producerea de zgomote peste limitele admise, dacă prin aceasta se pune în pericol grav sănătatea umană; 5. nerespectarea restricţiilor şi a interdicţiilor la vânat şi pescuit ale unor specii protejate sau oprite temporar prin lege şi în zonele cu regim de protecţie integrală, potrivit reglementărilor specifice; 6. continuarea activităţii după suspendarea acordului de mediu sau autorizaţiei/autorizaţiei integrate de mediu; 7. nesupravegherea şi neasigurarea depozitelor de deşeuri şi substanţe periculoase, precum şi nerespectarea obligaţiei de depozitare a îngrăşămintelor chimice şi produselor de protecţie a plantelor numai ambalate şi în locuri protejate; 8. prezentarea, în lucrările privind evaluarea de mediu, evaluarea impactului asupra mediului, a bilanţului de mediu sau a raportului de amplasament a unor concluzii şi informaţii false; 9. producerea şi/sau importul în scopul introducerii pe piaţă şi utilizarea unor substanţe şi preparate periculoase, fără respectarea prevederilor actelor normative în vigoare şi introducerea pe teritoriul României a deşeurilor de orice natură în scopul eliminării acestora; 10. importul şi exportul unor substanţe şi preparate periculoase interzise sau restricţionate; 11. transportul şi tranzitul de substanţe şi preparate periculoase, cu încălcarea prevederilor legale în vigoare; 12. omisiunea de a raporta imediat despre orice accident major; 13. producerea, livrarea şi utilizarea îngrăşămintelor chimice şi a produselor de protecţie a plantelor neautorizate; 14. desfăşurarea de către persoanele juridice de activităţi cu organisme modificate genetic sau produse ale acestora, fără a solicita şi obţine acordul de import/export şi/sau autorizaţiile prevăzute de reglementările specifice;10 1. nerespectarea interdicţiilor privind utilizarea pe terenuri agricole de produse de protecţie a plantelor sau îngrăşăminte chimice; 2. provocarea, datorită nesupravegherii surselor de radiaţii ionizante, a contaminării mediului şi/sau a expunerii populaţiei la radiaţii ionizante, omisiunea de a raporta prompt creşterea peste limitele admise a contaminării mediului, aplicarea necorespunzătoare sau neluarea măsurilor de intervenţie în caz de accident nuclear; 3. descărcarea apelor uzate şi a deşeurilor de pe nave sau platforme plutitoare direct în apele naturale sau provocarea, cu ştiinţă, de poluare prin evacuarea sau scufundarea în apele naturale, direct sau de pe nave ori platforme plutitoare, a unor substanţe sau deşeuri periculoase.11 - continuarea activităţii după dispunerea încetării acesteia; 2. neluarea măsurilor de eliminare totală a substanţelor şi preparatelor periculoase care au devenit deşeuri; 3. refuzul intervenţiei în cazul poluării accidentale a apelor şi a zonelor de coastă; 4. refuzul controlului, la introducerea şi scoaterea din ţară a substanţelor şi preparatelor periculoase precum şi introducerea în ţară a culturilor de microorganisme, plante şi animale vii din flora şi fauna sălbatică, fără acordul eliberat de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului;

Este prevăzută şi o circumstanţă agravantă şi anume în situaţia în care

infracţiunile pedepsite cu închisoarea între 1-7 ani au pus în pericol sănătatea sau integritatea

corporală a unui număr mare de persoane, au avut vreuna dintre urmările prevăzute în art. 182

din Codul penal ori au cauzat o pagubă materială importantă, pedeapsa în acest caz fiind

închisoarea de la 3 la 10 ani precum şi interzicerea unor drepturi, iar în cazul în care s-a

produs moartea uneia sau mai multor persoane ori pagube importante economiei naţionale,

pedeapsa este închisoarea de la 7 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Şi tentativa se pedepseşte.

4. Rezumat

Sancţiunile prevăzute de legislaţia în domeniu sunt de natură civilă, contravenţională

şi penală. În Codul penal a fost introdus un capitol -CRIME ŞI DELICTE CONTRA

MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR – care incriminează nerespectarea dispoziţiilor legale în

domeniul protecţiei atmosferei, apei, solului, protecţiei pădurilor, protecţiei fonice şi poluările

accidentale. Tentativa se pedepseşte.

Cel mai des întâlnit sistem de sancţionare este cel contravenţional prin care se încearcă

determinarea agentului poluator să respecte întocmai prevederile legale; amenzile sunt surse

de alimentare a unor fonduri speciale necesare pentru finanţarea investiţiilor antipoluante;

amenzile au rol de factor de echilibru economic între agenţii care poluează şi cei care nu

poluează mediul.

5. aplicarea necorespunzătoare sau neluarea măsurilor de intervenţie în caz de accident nuclear; 6. provocarea, cu ştiinţă, de poluare prin evacuarea sau scufundarea în apele naturale, direct sau de pe nave ori platforme plutitoare, a unor substanţe sau deşeuri periculoase.