capitolul 2 - vegetatia pajistilor

21
32 Capitolul 2 VEGETAŢIA PAJIŞTILOR PERMANENTE Pe paji ştile naturale cresc specii de plante care fac parte din familii botanice diferite, asociate în raporturi variate Aceste plante se deosebesc între ele atât din punct de vedere al însuşirilor biologice, al cerinţelor faţă de factorii mediului ambiant cât şi al valorii economice. În paji ştile bine întreţinute şi raţional folosite, masa vegetativă este format ă, îndeosebi, din specii incluse, taxonomic, în două mari familii: Poaceae (Gramineae) şi Fabaceae (Leguminosae). Al ături de aceste două familii se mai întâlnesc specii din familiile Cyperaceae, Juncaceae precum şi plante aparţinând altor familii botanice, grupate după valoarea lor economică în: plante consumate de animale, neconsumate, dăunătoare vegetaţiei paji ştilor, dăunătoare produselor animaliere şi plante toxice. Cunoaşterea speciilor care alcătuiesc vegetaţia paji ştilor este important ă, întrucât, pe de o parte, valoarea economică a unei paji şti este în strânsă legătură cu compozi ţia ei floristică, iar pe de altă parte, capacitatea de producţie a unei paji şti şi calitatea nutreţului pot fi influenţate şi dirijate de către om 2.1. Familia Poaceae (Gramineae) Gramineaele reprezint ă principala grupă de plante care intră în compozi ţia paji ştilor naturale şi care pot ajunge în unele cazuri la o proporţie de 80 – 90 %, în mod frecvent contribuind la o acoperire de 30-50 % din masa ierboasă a păşunilor şi fâneţelor naturale.Valoarea lor furajeră este, în general, bună, datorit ă conţinutului mare de substanţe nutritive şi gradului ridicat de consumabilitate. Foarte puţine nu sunt consumate şi numai câteva sunt toxice. În România, gramineele cresc în flora spontană a fâneţelor şi păşunilor naturale din zonele de câmpie, deal şi munte şi sunt bine consumate de animale având, calităţi gustative şi o valoare nutritivă ridicată, la acest capitol fiind întrecute doar de leguminoase. Gramineaele se recoltează destul de uşor, iar în timpul procesului de colectare şi păstrare nu î şi pierd decât într-o măsură redusă frunzele, partea cea mai valoroasă. Valoarea economică, respectiv furajeră a gramineaelor din vegetaţia paji ştilor permanente este dat ă de următoarele caracteristici: realizează producţii mari de biomasă, mai ales în condi ţii ridicate de intensivizare tehnologică; valoarea energetică ridicat ă şi conţinutul mare de substanţe nutritive; grad ridicat de competitivitate faţă de alte specii, din alte familii botanice; grad ridicat de consumabilitate; moduri diferite de folosinţă păşunat, cosit sau mixt; ritm ridicat de creştere şi refacere a masei vegetative după folosire; capacitate mare de l ăstărire şi durat ă lungă de viaţă; prin sistemul radicular foarte dezvoltat duce la formarea ţelinei, cu rol important în protecţia solului împotriva tasării, ca urmare a păşunatului şi eroziunii . Recunoaşterea gramineaelor din paji şti se poate face atât după caracterele organelor vegetative cât şi după caracterele organelor de reproducere. Dintre organele vegetative, cele aeriene au fost mai mult studiate decât cele subterane, deşi, de multe ori, tocmai acestea din urmă oferă elemente care ajută la diferenţierea speciilor de gramineae. Astfel de elemente sunt: prezenţa sau absenţa stolonilor şi a rizomilor, culoarea şi adâncimea de pătrundere a rădăcinilor.

Upload: voicadan

Post on 19-Dec-2015

50 views

Category:

Documents


14 download

DESCRIPTION

Vegetatia pajistilor

TRANSCRIPT

  • 32

    Capitolul 2VEGETAIA PAJITILOR PERMANENTE

    Pe pajitile naturale cresc specii de plante care fac parte din familii botanice diferite, asociaten raporturi variate Aceste plante se deosebesc ntre ele att din punct de vedere al nsuirilorbiologice, al cerinelor fa de factorii mediului ambiant ct i al valorii economice. n pajitile binentreinute i raional folosite, masa vegetativ este format, ndeosebi, din specii incluse,taxonomic, n dou mari familii: Poaceae (Gramineae) i Fabaceae (Leguminosae). Alturi deaceste dou familii se mai ntlnesc specii din familiile Cyperaceae, Juncaceae precum i planteaparinnd altor familii botanice, grupate dup valoarea lor economic n: plante consumate deanimale, neconsumate, duntoare vegetaiei pajitilor, duntoare produselor animaliere i plantetoxice.

    Cunoaterea speciilor care alctuiesc vegetaia pajitilor este important, ntruct, pe de oparte, valoarea economic a unei pajiti este n strns legtur cu compoziia ei floristic, iar pede alt parte, capacitatea de producie a unei pajiti i calitatea nutreului pot fi influenate idirijate de ctre om

    2.1. Familia Poaceae (Gramineae)

    Gramineaele reprezint principala grup de plante care intr n compoziia pajitilor naturalei care pot ajunge n unele cazuri la o proporie de 80 90 %, n mod frecvent contribuind la oacoperire de 30-50 % din masa ierboas a punilor i fneelor naturale.Valoarea lor furajereste, n general, bun, datorit coninutului mare de substane nutritive i gradului ridicat deconsumabilitate. Foarte puine nu sunt consumate i numai cteva sunt toxice.

    n Romnia, gramineele cresc n flora spontan a fneelor i punilor naturale din zonelede cmpie, deal i munte i sunt bine consumate de animale avnd, caliti gustative i o valoarenutritiv ridicat, la acest capitol fiind ntrecute doar de leguminoase. Gramineaele se recolteazdestul de uor, iar n timpul procesului de colectare i pstrare nu i pierd dect ntr-o msurredus frunzele, partea cea mai valoroas.

    Valoarea economic, respectiv furajer a gramineaelor din vegetaia pajitilor permanenteeste dat de urmtoarele caracteristici:

    realizeaz producii mari de biomas, mai ales n condiii ridicate de intensivizaretehnologic;

    valoarea energetic ridicat i coninutul mare de substane nutritive; grad ridicat de competitivitate fa de alte specii, din alte familii botanice; grad ridicat de consumabilitate; moduri diferite de folosin punat, cosit sau mixt; ritm ridicat de cretere i refacere a masei vegetative dup folosire; capacitate mare de lstrire i durat lung de via; prin sistemul radicular foarte dezvoltat duce la formarea elinei, cu rol important n

    protecia solului mpotriva tasrii, ca urmare a punatului i eroziunii .Recunoaterea gramineaelor din pajiti se poate face att dup caracterele organelor

    vegetative ct i dup caracterele organelor de reproducere. Dintre organele vegetative, celeaeriene au fost mai mult studiate dect cele subterane, dei, de multe ori, tocmai acestea din urmofer elemente care ajut la diferenierea speciilor de gramineae. Astfel de elemente sunt: prezenasau absena stolonilor i a rizomilor, culoarea i adncimea de ptrundere a rdcinilor.

  • 33

    2.1.1. Particularitile morfologice, economice i arealele principalelor poaceae cu vegetaie spontan

    A. Poaceae cu spic compusZzanie, raigras englezesc, iarba de gazon (Lolium perenne) (fig.2.1.1.1) este una dintre

    cele mai cunoscute gramineae de pajiti. innd seama de cerinele mai mari fa de condiiile devegetaie, se recomand s se cultive pe soluri mai profunde, fertile, acolo unde adncimea apeifreatice este mai aproape de suprafaa solului sau condiii de irigare. Se folosete cel mai mult lavalorificarea prin punat deoarece rezist bine la clcatul animalelor i se reface repede duppunat. Este gramineaea cu valoare nutritiv cea mai ridicat, coninutul cel mai sczut nceluloz i gradul cel mai ridicat de consumabilitate.

    Crete pe pajitile de cmpie, deal i podiuri montane, cu soluri profunde i bogate. Soiurimai rspndite sunt: Rapid, Rapsod, Mara, Marta. Valoarea furajer este foarte bun iproductivitatea mare.

    Rraigrasul aristat (Lolium multiflorum) (fig.2.1.1.2) este considerat gramineaea cea maiintensiv, deoarece cultivat n condiii optime de tehnologie d producii de peste 15 t/hasubstan uscat. Are un ritm de cretere foarte rapid cu o regenerare puternic dup cosire saupunat i are o capacitate mare de concuren. Reacioneaz foarte bine la irigare. Nu suportseceta, iar n zona de cmpie se cultiv numai n condiii de irigare.

    Se cultiv att pe soluri fertile ct i pe cele mai grele cu un pH uor acid. Soiuri cultivatecele mai cunoscute sunt: Anca, Ariana Raiar, Tetraiar. Valoarea furajer este foarte bun iproductivitatea mare.

    Pir crestat (Agropyron cristatum) (fig.2.1.1.3) este ntlnit pe pajitile uscate din cmpiei podiuri joase, vnd o valoare furajer bun i productivitate mijlocie.

    Prul porcului, poic (Nardus stricta), frecvent pe solurile srace, acide, uneori cuexces de umiditate i pe pajiti degradate. Este specific pajitilor din zona de deal i munte.Valoarea furajer este foarte slab.

    B. Poaceae cu inflorescen digitiformPir gros (Cyndom dactylon) crete pe pajitile stepizate, pe prloage de cmpie i podiuri

    nalte, nisipuri sau terenuri slab srturate.Valoarea furajer este mijlocie, iar productivitatea redus.Brboas (Dichantium ischaemum) este o plant frecvent pe terenurile uscate i erodate

    din cmpie i regiunile deluroase. Valoarea furajer este slab i productivitatea mic.

    C. Poaceae cu panicul spiciform (spic fals)Coada vulpii (Alopecurus pratensis) (fig.2.1.1.4) este o poaceae peren cu tuf mixt,

    rspndit n toate tipurile de pajiti, de la cmpie pn la munte, pe soluri fertile, cu pnz de apfreatic aproape de suprafa.

    Valoarea furajer este ridicat i productivitatea mare.Timoftica (Pleum pratense) (fig.2.1.1.5) este o specie cultivat pe pajitile din zonele de

    deal i popdiuri nalte, pe pajitile montane, pe terenuri fertile. Are tuf rar i talie nalt, ritmde cretere mai sczut, cerine ridicate fa de ap, n zonele mai, umede, mai ales n celecolinare, timoftica, semnat n amestec cu trifoiul rou i n condiii optime de fertilizare poateproduce 1215 t/ha substan uscat, avnd, deci, valoare furajer i productivitatea foarte bune.

  • 34

    n condiiile nfiinrii de pajiti temporare n care amestecurile au n structura lor itimoftic, mai ales n cazul amestecurilor complexe, valorificarea acestora se poate face att princosire ct i prin punat. Datorit produciei mai mari, prima recolt se transform n fn (semifnsau semisiloz) iar n continuare se puneaz. Furajul pe baz de timoftic are o valoare furajerfoarte bun i este bine consumat de animale. Soiuri cultivate cele mai frecvent sunt Tirom iFavorit.

    Timoftica de munte (Phleum montanum) (fig.2.1.1.6) este o plant peren, cu tufa rar,care prefer pajitile din zona de deal sau podiuri nalte i montane, n locuri nsorite, pe soluricu substrat calcaros.

    Valoarea furajer i productivitatea sunt mijlocii.Pieptnaria (Cynosurus cristatus) este o plant peren cu tuf rar, de pe pajitile de

    dealuri, podiuri nalte i montane.Valoare furajer eate bun, iar productivitatea mijlocie.Obsiga (Brachypodium pinnatum) este o plant stolonifer, ntlnit pe pajitile de dealuri

    i de podiuri nalte, pe locuri nsorite, uscate.Valoarea furajer i productivitatea sunt mijlocii.

    D. Poaceae cu paniculGolom (Dactilis glomerata) (fig.2.1.1.7) este o gramineae peren cu tuf rar, de talie

    nalt, cu nfrire rar. Golomul, semnat n amestec cu lucern, constituie tipul de pajitetemporar cel mai intensiv, n condiii de irigare. Se folosete att prin cosire ct i prin punatcnd acesta se execut raional. n timpul perioadei de vegetaie, golomul poate realiza 3 4recolte, sau 4 5 cicluri de punat datorit regenerrii puternice a lstarilor dup cosire saupunat. Consumabilitatea sau palatabilitatea este bun datorit valorii nutritive ridicate, mai alesdac recoltarea se face la nceputul fazei de nspicare.

    Valoarea furajer este foarte bun i productivitatea mare. Soiurile romneti, cu potenialridicat de producie sunt: Gorom, Goliat, Gotar, Poiana, Intensiv, Olimp i Ovidiu.

    Piuul de livad (Festuca pratensis) (fig.2.1.1.8) este o specie cultivat, cu un areal largde rspndire, din zonele de cmpie mai aride pn n staiunile mai umede din zona de munte.n comparaie cu golomul are o durat de via mai scurt i o regenerare dup recoltare maislab. Constituie specia prezent n aproape toate tipurile de amestecuri destinate nfiinrii depajiti temporare, valorificate sub form de fnea, pune sau mixt. De asemenea, se folosetecu rezultate deosebite pentru lucrrile de supransmnare a pajitilor permanente degradate.

    Valoare furajer este foarte bun i productivitatea mare. Soiuri cultivate n ara noastr:Paltar, Tmpa, Transilvania.

    Piuul nalt (Festuca arundinacea) (fig.2.1.1.9) este o gramineae cu durat lung devia, o rezisten remarcabil la secet i totodat suport i umiditatea n exces. n condiiilefolosirii prin punat are o rezisten mare la clcatul animalelor, datorit procentului ridicat defrunze bazale i a sistemului radicular bine dezvoltat. n comparaie cu alte gramineae de pajiti,are o consumabilitate mai sczut, care crete n condiiile fertilizrii cu doze mai ridicate de azot.

    Prefer pajitile umede, aluvionare, din regiunea de cmpie pn n cea de munte. Valoareafurajer i productivitatea sunt bune. Dintre soiurle cultivate se remarc: Parnas, Pandur, Brio,Alin.

    Piuul rou (Festuca rubra) (fig.2.1.1.10) prefer, mai ales, pajitile montane, pn laetajul alpin inferior, formnd un strat gros de elin care protejeaz solul mpotriva tasrii n timpulpunatului. Are cerine sczute fa de factorii de mediu, dar prefer locurile mai joase, umede,din zonele de deal i de munte. Valoare furajer este bun i productivitatea mare. Soiurile celemai cultivate sunt Feruma, Pastoral.

  • 35

    Firua (Poa pratensis) (fig.2.1.1.11) este o specie bine adaptat la condiiile relativ uscatespre cele umede, din pajitile de cmpie pn n cele montane. Este o gramineae peren, tipicpentru punat, datorit capacitii mari de rezisten pe care o are la clcat. Se recomandfolosirea n amestecuri n condiii de punat sau mixt.

    Valoare furajer este foarte bun i productivitatea mare. Cel mai cunoscut soi cultivat estefirua de Transilvania.

    uvr de munte (Poa trivalis) (fig.2.1.1.12) este o gramineae peren, stolonifer, careprefer pajitile umede de la cmpie pn n zona montan.

    Valoarea furajer este bun, iar productivitatea mare.Obsiga nearistat (Bromus inermis) (fig.2.1.1.13) este de talie nalt, caracteristic

    zonelor uscate i calde. Ritmul de cretere este lent n primul an de vegetaie instalndu se destulde greu n pajiti. Din al doilea an de vegetaie, are o cretere intens, cu o vivacitate de 810ani. Este rezistent la secet i la temperaturile sczute din timpul iernii, prefer solurile maiuoare, bine aerisite, drenate, bogate n calciu.

    Se ntlnete n pajitile permanente din podiurile Moldovei i Transilvaniei, specificesolurilor erodate din aceast zon. Se folosete n primul rnd ca fnea, prin cosire, iar n cazulunei pajiti intensive i prin punatul raional. n condiiile nfiinrii de pajiti temporare, poatefi cultivat n amestec cu sparceta, realiznd producii mari i de calitate superioar.

    Valoarea furajer este bun, soiurile cultivate cu cea mai bun producie fiind: Orfeu iDoina.

    Ovsciorul (Arhenatherum elatius) (fig.2.1.1.14) este o specie peren, cu tuf rar,frecvent n pajiti fertile din cmpie pn n zona montan.

    Valoarea furajer este foarte bun si productivitatea mare.Ovsciorul auriu (Trisetum flavescens) (fig.2.1.1.15) este o plant peren, cu tufa rar,

    specific pajitilor de dealuri, podiuri nalte i montane.Valoarea furajer este bun i productivitatea mare.Trs, iarba blii (Deschampsia caespitosa) (fig.2.1.1.16) este o specie peren, cu tuf

    deas, ntlnit n pajitile de cmpie i podiuri, pn n zona alpin, pe soluri acide i cuumiditate ridicat.

    Valoarea furajer este relativ redus, dar productivitatea este mare.Ierblua (Phalaris arundinaceaea) (fig.2.1.1.17) este o specie peren, stolonifer,

    frecvent ntlnit n pajitile din luncile rurilor i pe terenurile cu exces de umiditate, din zona decmpie pn n zona montan.

    Valoarea furajer este bun i productivitatea mare.Iarba cmpului (Agrostis stolonifera) (fig.2.1.1.18) este o plant stolonifer, frecvent pe

    pajitile umede, din zona de cmpie pn n cea montan.Valoarea furajer este bun i productivitatea mare.Este o plant peren, cu tufa rar, ntlnit n pajitile de dealuri, podiuri nalte i montane,

    fiind o gramineae cu areal ecologic foarte larg.Valoarea furajer este bun, iar productivitatea mijlocie.

    Din categoria poaceaelor cu panicul, grupa cea mai cuprinztoare a acestei familii, mai facparte i alte specii cu valoare economic mai sczut. Funcie de caracteristicile economice, naceast categorie intr:

    specii cu valoare furajer bun i productvitate mijlocie: iarba vntului (Agrostis tenuis),blnica (Puccinelia distans);

    specii cu valoare furajer bun i productivitate mic: iarba stncilor (Agrostis rupestris),firu mrunt (Poa annua), firu cu bulbi (Poa bulbosa);

    specii cu valoare furajer i productvitate mijlocie: obsig aristat (Bromus erectus);

  • 36

    Fig. 2.1.1.2. Lolium multiflorumFig. 2.1.1.1. Lolium perene

    Fig. 2.1.1.5. Phleum pratense

    Fig. 2.1.1.7. Dactilis glomerata Fig. 2.1.1.8. Festuca pratensis Fig.2.1.1.9. Festucaarundinacea

    Fig. 2.1.1.6. Phleum montanum

    Fig. 2.1.1.3. Agropion cristatum

    Fig.2.1.1.4. Alopecurus pratensis

  • 37

    Fig. 2.1.1.11. Poa pratensis Fig. 2.1.1.12. Poa trivalis

    Fig.2.1.1.14. Arhenatherumelatius

    Fig. 2.1.1.13. Bromus inermis

    Fig. 2.1.1.10. Festuca rubra

    Fig.2.1.1.15. Trisetumflavescens

    Fig. 2.1.1.16. Deschampsiacaespitosa

    Fig.2.1.1.17. Phalarisarundinacea

    Fig. 2.1.1.18. Agrostis stolonifera

  • 38

    specii cu valoare furajer mijlocie i productivitate mic: fc, iarba calului (Festucarupicola), piu stepic (Festuca valesiaca);

    specii cu valoare furajer slab i productivitate mic: colilia (Sitpa pennata), piu(Deschampsia flexuosa), prul porcului, piuul oilor (Festuca ovina);

    specii cu valoare furajer foarte slab i productivitate mic: ngara (Stipa capillata).

    2.1.2. Poaceae anuale cultivate

    Gramineaele din aceast categorie se caracterizeaz prin valoare furajer i productivitateridicate, inconvenientul cultivrii acestora fiind acela al necesitii nsmnrii n fiecareprimvar, fiind plante anuale. Pot fi amintite aici speciile: dighia (Setaria italica var. moharia)(fig.2.1.2.1) i ciumiza (Setaria italica var. italica), cultivate ndeosebi n zona de step, iarba deSudan (Sorgum sudanense) (fig.2.1.2.2), cultivat n zona de step i silvostep, sorgul furajer(Sorgum bicolor) (fig.2.1.2.3), cultivat n zonele de cmpie i meiul (Panicum miliaceum)(fig.2.1.2.4), plant cultivat n toate zonele de pajiti.

    2.2. Specii de Fabaceae (Leguminosae) de pajiti cultivate

    Leguminoasele sunt considerate cele mai valoroase culturi furajere rspndite pe toatsuprafaa terestr. Valoarea furajer a leguminoaselor perene este dat de urmtoarelecaracteristici:

    potenial ridicat de producie; coninut ridicat n substane proteice, vitamine i sruri minerale; grad ridicat de digestibilitate; consumabilitate mai mare dect la gramineaele de pajiti; pretabilitate pentru cultivarea n amestecuri intensive destinate pentru moduri diferite de

    valorificare.Din punct de vedere botanic, fabaceaele cuprind mai multe subfamilii.

    A. Fabaceae cu frunze trifoliateLucerna albastr (Medicago sativa) (fig.2.1.2.5), este cea mai cunoscut i apreciat

    leguminoas peren, att pentru producia foarte mare de furaj ct mai ales pentru calitile salefurajere. Se caracterizeaz prin durat lung de via, (peste 8 ani ), ritm de cretere foarte rapiddup recoltare, rezisten deosebit la secet cerine foarte mari fa de cldur.

    Planta se recunoate uor dup florile albastre-violaceae, alungite i pstaia spiralat de 2-4ori. Se cultiv mai ales n zonele secetoase, avnd valoare furajer excelent i productivitatefoarte mare.

    Lucerna albastr poate fi cultivat n cultur pur sau n amestecuri [de regul cu golom(Dactilis glomerata)], pentru nfiinarea de pajiti temporare intensive, mai ales n condiii deirigare, cu durata de folosire de 46 ani .n cultur pur nu se recomand punatul, deoareceproduc meteorizaii la rumegtoare. Se consider c la o producie de 35 t/ha mas verde, lucernaalbastr produce 1.150 kg/ha protein digestibil.

    Soiurile cultivate cultivate cele mai productive sunt: Adonis, Gloria, Luteia, Selena,Sigma, Topaz i Triumf

    Lucerna hibrid (Medicago varia) (fig.2.1.2.6), prezint inflorescene de tip racem dens,cu flori galben-violaceae sau verzui i cu pstaia rsucit n 1-2 spire.Crete n culturi, alturi delucerna albastr i lucerna galben, valoarea furajer fiind foarte bun i productivitatea ridicat.

    Trifoiul rou (Trifolium pratense) (fig.2.1.2.7) este o leguminoas peren, cu flori roii-purpurii, grupate cte 40-100 n capitule globuloase sau ovate i pstaie ovat. n primii 34 ani

  • 39

    are un ritm de cretere rapid, persist n cultur mult mai mic dect lucerna, suport binetemperaturile mai sczute din timpul iernii, dar nu suport seceta. n zonele favorabile, se seamnn cultur pur sau n diferite tipuri de amestecuri pentru nfiinarea de pajiti temporare. Sefolosete prin cosire sau prin punat, respectndu-se normele punatului raional. La oproducie de 35 t/ha mas verde, trifoiul rou produce 720 kg/ha. protein digestibil.

    Valoarea furajer este excelent i productivitatea mare. Soiurile cultivate la noi sunt: Select,Roxana, Napoca, Tetra Apollo i Tetra.

    Trifoiul alb (Trifolium repens) (fig.2.1.2.8) este ntlnit n aproape toate asociaiilevegetale ale pajitilor permanente din ara noastr, n zonele mai mult sau mai puin umede, dinregiunea de cmpie pn n etajul alpin. Inflorescena este un capitul mic, globulos sau lung-pedunculat, cu 60-80 de flori de culoare alb, rar rozaceae. Tulpina este trtoare, nrdcinatla nodurile care ajung n contact cu solul, iar pstaia liniar, comprimat, cu 3-4 semine.

    Valoarea furajer este bun i productivitatea mare. Soiurile cultivate la noi sunt: Dacia,Mgurele 1, Mioria, Carmen i Danitim.

    Trifoiul hibrid (Trifolium hibridum) (fig.2.1.2.9) este o leguminoas cu tulpina simpl sauramificat, flori albe-roz, roz sau roietice, care devin brune dup nflorire, unite cte 20-30 ncapitule globuloase. Pstaia este eliptic, cu 2-4 semine.

    Valoarea furajer este foarte bun, iar productivitatea mare.La speciile descrise, se mai pot aduga i specii cu valoare furajer sau productivitate medie

    sau mic, cum este cazul speciilor: lucerna galben (Medicato falcata), trifoiul mrunt (Medicatolupulina), sulfina alb (Melilotus albus), sulfina galben (Melilotus officinalis) i trifoiul ncarnat(Trifoliun incarnatum).

    B. Fabaceae cu cinci frunzeGhizdeiul (Lotus corniculatus) (fig.2.1.2.10) este o leguminoas ce se cultiv n zone mai

    puin favorabile altor specii. Are cerinele cele mai sczute fa de clim, sol i elemente nutritive.Caracteristica morfologic este dat de frunzele cu cinci foliole, din care trei, mijlocii, apropiatei dou inferioare, deprtate. Florile au culoare galben, grupate cte 2-8 n infloresceneumbeliforme, iar pstaia este dreapt, cilindric, la maturitate cptnd o culoare brun-roiatic.

    Furajul de ghizdei este de o calitate bun, iar fnul este cu mult mai bun dect cel de lucern,sau trifoi rou, deoarece, prin uscare nu-i pierd frunzele iar lstarii sunt subiri.Se folosete namestec cu alte specii att prin punat ct i prin cosit.

    Valoarea furajer este ceva mai mic dect a trifoiului i lucernei, n schimb, productivitateaeste mare. Soiuri cultivate n Romnia sunt: Alina, Livada, Nico i Oltim.

    C. Fabaceae cu frunze paripenat compuse, terminate cu crceiMzrichea de primvar (Vicia sativa) (fig.2.1.2.11) are foliolele grupate n perechi de

    cte 4-8, ovobate, rar liniar, lungi de 5-7 mm., flori solitare sau cte dou (rar mai multe), variatcolorate i pstaia liniar alungit, de culoare neagr-brunie.

    Este frecvent n puni, fnee i semnturi din zona de cmpie pn n cea montan, fiindcultivat pentru borceag. Valoarea furajer este bun, iar productivitatea mare.

    Mzrichea proas (Vicia villosa) (fig.2.1.2.12) prezint frunze cu 6-10 perechi de foliolealungite, lanceolate sau eliptice, flori grupate n raceme unilaterale, de culoare albastru-violaceui psataie eliptic-romboidal. Crete prin puni, fnee si semnturi, fiind cultivat pentruborceag. Valoarea furajer este bun i productivitatea mare.

    Mzrichea alb de toamn (Vicia pannonica) (fig.2.1.2.13) are frunze cu 4-9 perechide foliole, ovale sau alungite, flori albe-glbui grupate cte 2-4 i pstaie alungit, ascuit lacapete.

  • 40

    Fig.2.1.2.2. Sorgum sudanenseFig.2.1.2.1. Setaria italica Fig.2.1.2.3. Sorgum bicolor

    Fig. 2.1.2.5. Medicago sativaFig.2.1.2.4. Panicum miliaceum Fig.2.1.2.6. Medicago varia

    Fig.2.1.2.7. Trifolium pratense Fig.2.1.2.8. Trifolium repens

  • 41

    Fig.2.1.2.9. Trifolium hibridum Fig.2.1.2.11. Vicia sativaFig.2.1.2.10. Lotus corniculatus

    Fig.2.1.2.12. Vicia villosa Fig.2.1.2.13. Vicia pannonica Fig.2.1.2.14. Pisum arvense

    Fig.2.1.2.15. Onobrychis viciifolia Fig.2.1.2.16. Ornithopus sativus

  • 42

    Este rspndit prin fnee i semnturi, cultivat pentru borceag. Valoarea furajer estebun i productivitatea mare.

    Mazrea furajer (Pisum arvense) (fig.2.1.2.14) are frunzele formate din 2-3 perechi defoliole ovate sau eliptice, flori solitare, rar grupate cte 2-3, de culoare roie-vilaceae.

    Crete numai cultivat, avnd o valoare furajer bun i productivitate mare.

    D. Fabaceae cu frunze imparipenat compuseSparceta (Onobrychis viciifolia) (fig.2.1.2.15) este o leguminos cu frunze lungi (5-15

    cm), cu 5-12 perechi de foliole scurte, alungite sau eliptice, cu flori de culoare roz, unite cte 20-100 n raceme lungi i cu pstaie foarte rzistent. Are un ritm de cretere mijlociu i vivacitatebun, triete peste 10 ani, are un grad de otvire slab, rezist bine la secet i la temperaturilemai sczute din timpul iernii.

    Sparceta este leguminoasa terenurilor calcaroase erodate, fiind frecvent prin livezi i colinecalcaroase din regiunea de cmpie pn n cea montan. Este semnat n cultur pur sau namestec cu obsiga nearistat, realiznd producii foarte ridicate. Producia cea mai mare esterealizat la prima recolt, furajul fiind de foarte bun calitate Nu produce meteorizaii.

    Valoarea furajer este foarte bun i productivitatea mare.La o producie de 35 t/ha masverde, sparceta produce 650 kg/ha protein digestibil. Este o bun plant melifer i o fixatoarea terenurilor erodate. Soiuri cele mai cultivate sunt: Sparta i Splendid.

    Seradela (Ornithopus sativus) (fig.2.1.2.16) este o plant cu tulpin ramificat nalt de30-60 cm, cu frunze formate din 5-15 perechi de foliole eliptice, cu flori mici, alb-roz, grupatecte 2-5 n inflorescene umbeliforme.

    Crete n locuri uscate i nsorite. Valoarea furajer este bun, dar productivitatea mediocr.

    2.3. Familia Cyperaceae (rogozuri) i Juncaceae (pipiriguri)

    Speciile aparinnd acestor familii au o larg rspndire n zonele depresionare umede, nluncile rurilor i pe terenurile cu exces de umiditate. Nu sunt consumate de animale n stareverde, ba uneori pot afecta starea de sntate a animalelor prin afeciuni ale aparatului gastric iurinar. Valoarea furajer a acestor specii este n general sczut, fiind cu mult inferioargramineaelor de pajiti, datorit coninutului ridicat n celuloz i bioxid de siliciu, care pot iritai mucoasa tubului digestiv. Unele din speciile de rogoz sau pipirig au un coninut mare de protein brut, apropiat decel al leguminoaselor perene, cum sunt: rogozul comun (Carex vulgaris) (17,72%), pipiriguul(Juncus trifidus) (15,29%), mlaiul cucului (Luzula campestris) - (16.21%) etc. Dei acesteplante au o valoare furajer mai bun, rspndirea lor n vegetaia pajitilor este sczut i decinu au o importan deosebit. Folosirea rogozurilor i pipirigurilor se face sub form de fn sausub form nsilozat, deoarece punatul nu este posibil din cauza umiditii excesive a terenurilorpe care cresc aceste specii.

    Din familia rogozurilor, cele mai rspndite specii consumate sunt: coarna (Carex corvula)(fig.2.3.1), rogozul (Carex distans) (fig.2.3.2), pirul rou (Carex hirta) (fig.2.3.3). Din categoriaspeciilor neconsumate, semnalm: rogozul mare (Carex riparia) i bumbcaria (Eriophorumlatifolium) (fig.2.3.4).

    n categoria pipiriguriloe cu valoare furajer bun poate fi amintit pipiriguul (Juncustrifidus) (fig.2.3.5), mlaiul cucului (Luzula campestris) (fig.2.3.6) i hortiul alpin (Luzulaalpinopilosa) (fig.2.3.7). Satisfctor sau slab consumabile sunt speciile: pipirigul (Juncuscompresus) (fig.2.3.8) i rugina (Juncus effusus) (fig.2.3.9).

  • 43

    2.4. Specii din alte familii botanice, consumate de animale

    Pe lng gramineae i leguminoase, care formeaz baza floristic a oricrei pajiti, nasociaiile vegetale ale acestora i fac loc i alte specii, aparinnd la diverse familii, specii caresunt bine consumate att n stare verde, ct i sub form de fn, cunoscute sub denumirea despecii diverse sau buruieni de pajiti. Proporia mai mare sau mai mic a prezenei acestora necosistemul pajitilor indic starea de degradare a acestora i, implicit, necesitatea aplicrii unorlucrri de ameliorare.

    Cele mai recente clasificri a acestei categorii botanice (Brbulescu i colab. 1976), clasificspeciile din alte familii botanice astfel:

    a. plante consumate de animale;b. plante neconsumate (buruieni de balast);c. plante duntoare vegetaiei pajitilor;d. plante care depreciaz produsele animaliere;e. plante toxice.

    2.4.1. Plante consumate de animale

    A. Familia RosaceaeCreioara (Alchemilla vulgaris) (fig.2.4.1.1), specific pajitilor din zona montan, este

    consumat att n stare verde, ct i sub form de fn. Caracteristic speciei este coninutuluiridicat n substane nutritive i proteine

    Aglica (Filipendula vulgaris) (fig.2.4.1.2) crete pe pajitile uscate din zona de deal saude munte, i este bine consumat, n fn, de toate animalele ierbivore.

    Cinci degete (Potentilla reptans) (fig.2.4.1.3) este comun n pajitile de pe terenurileumede, fiind bine consumat, pe pune, de ctre ovine i bovine.

    Cebreaua (Sanguisorba minor) (fig.2.4.1.4) se ntlnete n asociaiile pajitilor uscatesau pe colinele nsorite, din zona de cmpie pn n etajul montan, fiind bine consumat n stareverde, dar i n fn.

    B. Familia Asteraceae (composite)Coada oricelului (Achillea millefolium) (fig.2.4.1.5) apare n toate asociaiile floristice

    de pajite, de la cmpie pn n zona montan, fiind bine consumat de ovine, att n stare verde,ct i n fn.

    Cicoarea (Cichorium intibus) (fig.2.4.1.6) este prezent n pajitile din zona de step isilvostep, fiind bine consumat de toate ierbivorele, att n stare verde, ct i n fn.

    Ppdia (Taraxacum officinale) (fig.2.4.1.7) este comun pajitilor din toate zonele derelief, de la cmpie pn la munte, fiind bine consumat de toate animalele, datorit coninutuluiridicat n substane nutritive i, mai ales, de proteine

    C. Familia apiaceae (umbelifere)Chimenul (Carum carvi) (fig.2.4.1.8) este o plant specific pajitilor din etajele forestiere,

    fiind bine consumat n stare verde, dar i n fn.Morcovul slbatic (Daucus carota) (fig.2.4.1.9) este specific pajitilor mai revene din

    zonele de step i silvostep, precum i n etajele forestiere. Este bine consumat, att n stareverde, ct i sub form de fn.

  • 44

    Fig.2.3.2. Carex distansFig.2.3.1. Carex curvula Fig. 2.3.3. Carex hirta

    Fig.2.3.4. Eriophorum latifolium

    Fig.2.3.8. Juncus compressusFig.2.3.7. Luzula alpinopilosa

    Fig. 2.3.5. Juncus trifidus Fig. 2.3.6. Luzula campestris

    Fig.2.3.9. Juncus effusus

  • 45

    Fig.2.4.1.1. Alchemilla vulgaris Fig.2.4.1.2. Filipendula vulgaris Fig.2.4.1.3. Potentilla reptans

    Fig.2.4.1.4. Sanguisorba minor Fig.2.41.5. Achillea millefolium Fig.2.4.1.6. Cichorum intybus

    Fig.2.4.1.7. Taraxacumofficinale

    Fig.2.4.1.8. Carum carvi Fig.2.4.1.9. Daucus carota

  • 46

    D. Familia PlantaginaceaePatlagina (Plantago media) (fig.2.4.1.10) este frecvent n toate pajitile, de la cmpie

    pn la munte fiind bine consumat pe pune.Plantago lanceolata (patlagina ngust) este specific pajitilor din zonele de cmpie i

    deal, fiind bine consumat de bovine i ovine, avnd un coninut ridicat n substane nutritive i,mai ales, de proteine.

    E. Familia ConvolvulaceaeVolbura (Convolvus arvensis) (fig.2.4.1.11), crete, cu preponderen, pe prloage, mai

    rar n pajiti, fiind bine consumat, att verde ct i sub form de fn.

    F. Familia RubiaceaeSnzienele galbene (Galium verum) (fig.2.4.1.12) sunt specifice fneelor umede din zona

    de deal i de munte,

    G. Familia GeraniaceaeCiocul berzei (Geranium pratense) (fig.2.4.1.13) este specific pajitilor de deal i de

    munte, fiind consumat verde, mai ales de oi, i n fn de toate animalele.

    H. Familia Poligonaceae Troscotul comun (Poligonum aviculare) (fig.2.4.1.14) crete ndeosebi pe terenurile

    ruderale, dar i n punile uor srturate, avnd un coninut ridicat n substane nutritive iproteine. Este consumat bine pe pune de ctre oi i porci.

    I. Familia BoraginaceaeTtneasa (Symphytum officinale) (fig.2.4.1.15) este comun fneelor umede, de la

    cmpie pn la munte, fiind consumate n stare verde i fn.

    J. Familia ChenopodiaceaeIarba srat (Salicornia herbacea) (fig.2.4.1.16) este planta specific srturilor foarte

    puternice, fiind destul de bine consumat de oi, dup cderea brumelor de toamn.

    2.4.2. Plante neconsumate sau slab consumate de animale (buruieni de balast)

    n aceast categorie de plante care se asociaz vegetaiei pajitilor intr un numr foartemare de specii, dintre care amintim:

    Vineria (Ajuga reptans), rspndit prin pajitile umede de cmpie i de deal; tirul (Amaranthus retroflexus), frecvent n prloage i pe terenurile cultivate; Traista ciobanului (Capsella bursa-pastoris), comun n toate tipurile de pajiti; Urda vacii (Cardaria draba), prezent n pajitile ruderale de cmpie i de deal; Ochiul boului, margareta (Chrysanteum leucantheum), frecvent n pajiti, din zona de

    cmpie pn n etajul subalpin; Izma proast (Mentha longifolia), frecvent prin locurile umede, pe malul rurilor i

    lacurilor, pe marginea santurilor, din zona de cmpie pn la munte; Ptlagina (Plantago major), specific pajitilor umede din toate zonele geografice; Sipica (Scabiosa ochroleuca), frecvente n fneele uscate din zona de deal; Cimbriorul (Thymus glabrescens), comun pajitilor i colinelor ierboase, nsorite.

  • 47

    2.4.3. Plante duntoare vegetaiei pajitilor

    n aceast categorie sunt ncadrate o serie de specii, ierboase sau lemnoase care, pe lngfaptul c nu sunt consumate de animale, duneaz, ntr-o msur mai mare sau mai mic,vegetaiei comune a pajitilor, prin umbrire sau parazitare, ngreunnd totodat executareamecanizat a lucrrilor de refacere sau ntreinere:

    Turta (Carlina acaulis) (fig.2.4.3.1) este o plant ierboas cu rizomi, din pajitilemontane i subalpine;

    Creuca (Filipendula ulmaria)) (fig.2.4.3.2), plant ierboas peren cu rizomi,specific pajitilor umede din etajul forestier, ndeosebi pe solurile cu substrat calcaros;

    Lumnrica (Verbascum pholomoides) (fig.2.4.3.3), plant ierboas cu peri lungi,ramificai, comun n pajitile uscate din sudul rii;

    Coaczul (Bruckenthalia spiculifolia) este un arbust scund, frecvent n punile demunte;

    Pducelul (Crataegus monogyna), arbust sau arbore spinos, frecvent n pajitilenengrijite din zona de cmpie pn la munte, pe terenuri uscate;

    Ienuprul (Juniperus communis) (fig.2.4.3.4), un arbust foarte ramificat, frecvent nregiunea colinar i montan, unde formeaz plcuri i tufriuri ntinse;

    Jepul (Pinus mugo) arbust cu tulpini culcate la baz, ce formeaz tufriuri ntinse netajul subalpin i n golurile de munte, pe versanii nordici sau vestici;

    Porumbarul (Prunus spinosa), arbust cu tulpini spinoase, foarte ramificate, frecventn pajitile nengrijite pn la altitudini de 1000 m;

    Mcieul (Rosa canina), arbust cu ramuri ghimpoase, frecvent n toate pajitile, de lalitoral pn n zona montan;

    Afinul (Vaccinum mirtillus), un subarbust frecvent din zona colinar pn n etajulsubalpin;

    Miaznoaptea (Melampyrum arvense) (fig.2.4.3.5), este o plant ierboas anual,semiparazit, frecvent n toat ara, de la cmpie pn la munte;

    Clocoticiul (Rhinantus minor), (fig.2.4.3.6), plant semiparazit, anual, comun ntoat ara, pe terenurile srace, uscate, mai frecvent n fneele de deal;

    Vrtejul pmntului (Pedicularis verticilatta) (fig.2.4.3.7), plant semiparazitperen, specific punilor alpine;

    Cuscuta, torelul (Cuscuta epithymum) (fig.2.4.3.8), plant parazit, specificculturilor de trifoliene.

    2.4.4. Plante care depreciaz produsele animaliere

    Aspectele de depreciere produse de prezena n pajiti sau consumarea acestor plante, serefer, n special, la deprecierea calitii laptelui i a produselor lactate, sau a lnii.

    Deprecierea laptelui este produs n urma consumrii urmtoarelor specii: Usturoia (Alliaria petiolata) (fig.2.4.4.1), ce crete prin locuri umbroase umede, n

    grdini i boschete sau n pdurile de foioase, imprim laptelui un gust de usturoi; Pelinia (Artemisia austriaca) (fig.2.4.4.2) este frecvent n pajitile degradate din zona

    de cmpie sau pe terenurile uscate i moderat srturate, imprim laptelui gust amar; Pduchernia (Lepidium ruderale) este comun n toat ara, depreciaz caliatea

    laptelui i a caului; Mueelul (Matricaria recutita), foarte comun n pajitile uscate din zona de cmpie i

    de deal, imprim laptelui un gust neplcut;

  • 48

    Fig.2.4.1.10. Plantago media

    Fig.2.4.1.13. Geranium pratense

    Fig.2.4.1.11. Convulvusarvensis

    Fig.2.4.1.15. Symphytumofficinale

    Fig.2.4.1.14. Polygonumaviculare

    Fig.2.4.1.16. Salicornia herbacea Fig.2.4.3.1. Carlina acaulis

    Fig.2.4.1.12. Galium verum

    Fig.2.4.3.2. Filipendula ulmaria

  • 49

    Fig.2.4.3.3.. Melampyrumarvense

    Fig.2.4.3.5. Cuscuta epithymumFig.2.4.3.4. Pedicularis verticillata

    Fig.2.4.4.2. Artemisia austriacaFig.2.4.4.1. Alliaria petiolata

    Fig.2.4.3.4. Juniperul communis

    Fig.2.4.3.3. Verbacumpholomoides

    Fig.2.4.3.6. Rhiantus minor Fig.2.4.4.3. Lepidium ruderale

  • 50

    Mcriul mrunt (Rumex acetosella), specific solurilor srace i moderat acide alepajitilor de deal i munte, coaguleaz laptele i i mrete aciditatea.

    Dintre speciile care depreciaz calitatea lnii, prin intermediul fructelor agtoare (ciulini),cele mai frecvente n pajiti sunt:

    Brusturele (Arctium lappa), frecvent n pajitile degradate i pe terenurile necultivate; Spinul, scaiul (Carduus acanthoides), specific pajitilor degradate i terenurilor uscate

    din zonele de step i silvostep; Cornelul (Xanthium strumarium), prezent ndeosebi pe pajitile degradate de cmpie.

    2.4.5. Plante toxice

    n aceast categorie de plante ce fac parte din asociaiile pajitilor, intr un numr foartemare de specii, fiecare cu aciunea ei toxicologic. Unele dintre acestea prezint toxicitate n toatplanta, altele au toxice numai frunzele sau rdcinile. Efectele toxicologice sunt foarte variate,ncepnd cu aciunea iritant a pielii i mucoaselor, pn la atacarea, sub diferite forme, a tutrororganelor i aparatelor interne.

    Printre cele mai rspndite specii de plante toxice se numr: Coada calului (Equisetum palustre) (fig.2.4.5.1), ce conine un alcaloid cu aciune

    asupra sistemului nervos, a tubului digestiv, ficatului i rinichilor; Feriga de cmp (Pteridium aquilinum) (fig.2.4.5.2) provoac, prin consumare,

    tulburri de natur neuromuscular i hemoragii; Laptele cinelui, alior (Euphorbia cyparissias) (fig.2.4.5.3) are o aciune iritant

    asupra pielii, iar n cazul consumului produce inflamaii nsoite de purgaii i sngerri; Omagul (Aconitum toxicum) (fig.2.4.5.4) (fig.2.4.5.2) atac sistemul nervos central,

    toxicitatea fiind maxim n perioada nfloririi (300-400 g rizomi = doza letal pentru uncal);

    Spnzul (Helleborus purpurascens) (fig.2.4.5.5) conine un purgativ drastic(heleboreina), cu aciune asupra sistemului nervos (narcoz i anestezic);

    Suntoarea, pojarnia (Hypericum perforatum) (fig.2.4.5.6) produce depigmentareapielii i cderea prului, ce poate duce la un proces inflamator foarte intens;

    Cucuta de ap (Cucuta virosa) (fig.2.4.5.7) conine un toxic medular, convulsilvant,cu aciune fulgertoare, ducnd la ncetarea respiraiei i apoi a activitii cardiace;

    Cucuta (Conium maculatum) (fig.2.4.5.8) acioneaz asupra sistemului nervos, cuefecte paralitice;

    Mtrguna (Atropa belladona) (fig.2.4.5.9) acioneaz ca un puternic excitant alsistemului nervos central, 2-3 fructe fiind suficiente pentru a provoca moarte unui copil;

    Ciumfaia (Datura stramonium) (fig.2.4.5.10) acioneaz ca excitant al sistemuluinervos central;

    Mslaria (Hyoscyamus niger) (fig.2.4.5.11) acioneaz asupra sistemului nervoscentral;

    Veninaria (Gratiola officinalis) (fig.2.4.5.12) provoac trulburri digestive, pn lainflamarea hemoragic a tubului digestiv;

    Iarba fiarelor (Vincetoxicum hirundinaria) conine o toxin ce acioneaz asupraaparatului urinar; (fig.2.4.5.13)

    Brndua de toamn (Colchicum autumnale) (fig.2.4.5.14) conine un alcaloid ceatac aparatul digestiv i sistemul nervos central.

  • 51

    Fig.2.4.5.2. Pteridium aquilinum

    Fig.2.4.5.4. Aconitum toxicum

    Fig.2.4.5.7. Cucuta virosa

    Fig.2.4.5.1. Equisetum palustre Fig.2.4.5.3. Euphorbiacyparissias

    Fig. 2.4.5.6. Hypericumperforatum

    Fig.2.4.5.5. Helleboruspurpurascens

    Fig.2.4.5.8. Conium maculatum Fig.2.4.5.9. Atropa belladona

  • 52

    Fig.2.4.5.10. Daturastramonium

    Fig.2.4.5.11. Hyoscyamus niger Fig. 2.4.5.12. Gratiola officinalis

    Fig.2.4.5.14. Colchicumautumnale

    Fig.2.4.5.13. Vincetoxicumhirundinaria