Cultura pajistilor si a plantelor

furajere

Sef lucrari dr. Dinca NiculaeAsistent dr. Stanciu Ana-Maria

Furajul – reprezinta produsul de natura vegetala, animala, minerala, organo-minerala sau de sinteza care se utilizeaza in hrana animalelor pentru asigurarea functiilor vitale si pentru obtinerea de productii optime.

Surse de furaje:pajistile (permanente/temporare);plantele furajere cultivate in teren

arabil;produsele secundare de la culturile de

camp.

Clasificarea furajelor

* Dupa origine:- furaje vegetale: nutreturi verzi, murate, fanuri;- furaje animale: lapte, subproduse de la carne, peste- furaje de sinteza: medicamente;- furaje organo-minerale: saruri minerale.

*Dupa masa volumica si valoarea nutritiva:- furaje de volum;- furaje concentrate.

Furajele de volum sunt furajele care au un volum mare pe unitatea de masa sau masa volumica redusa (40-80 kg/m3–fan) si valoare furajera nutritiva mai redusa.

* Pot fi

Fibroase: fanul

Grosiere: paie de cereale, coceni, vreji

Suculente: nutret insilozat, radacinoase, bostanoase

Furajele concentrate sunt furajele care au volum redus pe unitatea de masa sau masa volumica mare (700-800 kg/m3 –la boabele de porumb) si valoare nutritiva ridicata.

Valoarea nutritiva a furajelor se poate exprima in unitati conventionale denumite unitati nutritive (UN).

* UN – echivalentul energetic al unui kg de boabe de calitate mijlocie dintr-o anumita cereala (ovaz sau orz).

1 UN ovaz =1414 kcal, cca. 5,9

MJ/kg1 kg ovaz = 1414 kcal

In UE valoarea nutritiva se exprima in:

1 UN lapte orz = 1700 kcal/kg, cca 7 MJ/kg

1 UN carne orz = 1820 kcal/kg, cca. 7,6 MJ/kg

* Dupa continutul in apa:- furaje uscate: <20% umiditate;- furaje suculente: >20% umiditate

* Dupa compozitia chimica:- furaje proteice: leguminoase;- furaje energetice: graminee;- furaje celulozice: produsele

secundare din cultura plantelor de camp.

Exprimarea productiei de furaj

Masa verde (MV) – t/ha (70-80% umiditate)

Proteina bruta digestibila (PBD) – kg/ha

(5-20% din SU)Unitati nutritive (UN/ha) – 1kg SU

cca.1 UNovaz,;Lapte, carne, lana (kg/ha),Gigajouli (GJ/ha) ~ 4-6 GJ/1 t SU ~ 4-6 MJ/1 kg SU

Situaţia bazei furajere pe glob şi în ţara noastră

Baza furajeră – totalitatea furajelor şi a surselor din care provin furajele

Resurse furajere: - pajisti permanente

- culturi furajere in teren arabil

Suprafata pajistilor permanente(Sursa FAOSTAT, 2012)

Specificare Romania UE Mondial

Suprafata totala atarilor (mil.ha)

23,839 432,9 13,459 (~14 mld.)

Suprafata agricola (mil.ha)

13,5 188,4 4,889 (~5 mld.)

Suprafata arabila (mil.ha)

8,8 108,8 1,381 (~1,4 mld.)

Suprafata pajisti permanente (mil.ha)

4,4 67,5 3,355 (~3,4 mld.)

% din supraf.totala

18,5 15,6 25,0

% din supraf.agricola

32,5 35,8 75,0

Suprafata pajistilor permanente in Romania si UE (FAOSTAT, 2012)

Suprafata pajistilor permanente in UE(Sursa: FAOSTAT, 2012)

Tara ha Tara ha

Austria 1.731.000 Italia 4.423.000

Belgia 502.000 Letonia 659.000

Bulgaria 1.719.000 Lituania 607.000

Cipru 4.000 Luxembourg 67.000

Danemarca 197.000 Polonia 3.180.000

Estonia 327.000 Portugalia 1.781.000

Finlanda 34.000 Romania 4.372.000

Franta 9.870.000 Republica ceha

983.000

Germania 4.741.000 Slovacia 524.000

Grecia 4.500.000 Slovenia 267.000

Ungaria 1.004.000 Spania 10.464.000

Irlanda 3.097.000 Suedia 436.000

Repartizarea suprafetei de pajisti permanente a Romaniei pe forme de relief

Clasificarea pajiştilorPajistea – suprafata inierbata in

mod natural sau prin semanat care se foloseste pentru furajarea animalelor

*După origine- pajişti primare- pajişti secundare

* După modul de instalare a vegetaţiei- pajişti naturale- pajişti artificiale (cultivate)

* După durata de folosinţă- pajişti permante- pajişti temporare

* După modul de exploatare- păşuni- fâneţe

Vegetatia pajistilor

Plante perene Graminee;

Leguminoase; Rogozuri (Cyperaceae

+ Juncaceae); Specii din alte familii

botanice (diverse).

Gramineele perene - Dominanta mare pe pajisti: de la 30-40% pana

la 80-90%;- Se pot utiliza sub toate formele;- Mai putin pretentioase fata de conditiile de

crestere;- Formeaza stratul de telina;- Reactioneaza pozitiv la masurile tehnologice

de imbunatatire;- In procesul de uscare nu-si pierd frunzele.

Particularitati biologice ale gramineelor

Ciclul de dezvoltare este multianual:

- faza vegetativa – de la germinatie pana la inceputul infratirii (anul I); - faza generativa – de la infratire pana la maturarea semintelor (anul II-VII);

Ciclul multianual la Dactylis glomerata (Sursa: J.Barloy şi B.Buglé, citati de Bărbulescu C.et al.,

1991)

Sistemul radicular

- fasciculat (reprezinta circa 60% din partea aeriana);

- durata de viata a radacinilor ~3-5 ani;

- temperatura optima de crestere – 15-17 grade Celsius

- radacinile traiesc in simbioza cu ciuperci (micorize), ex: Holcus lanatus, Nardus stricta, Festuca ovina.

Tulpina la graminee – pai (culm);In primul an este o tulpina propriu-

zisa, iar dupa prima recolta tulpina se ramifica de la baza prin infratire.

Lastarii aerieni mor in fiecare an.

Infratirea – ramificarea de la baza a tulpinii din nodurile de infratire.

Prin infratire se mareste densitatea covorului vegetal, productia si vivacitatea plantei.

Factorii care influenteaza infratirea:Ereditatea (specia);Varsta plantei;Temperatura;Umiditatea;Lumina;Elementele nutritive;Conditiile de crestere din anul

anterior;Modul de exploatare.

- Inaltimea la care se face prima recoltare (inlaturarea apexului) – criza infratirii

APEX

Prin procesul de infratire gramineele formeza:

Lastari scurti (formati numai din frunze);Lastari alungiti (formati din frunze si

tulpini).

vegetativi si generativi.

Dupa modul de grupare a lastarilor pe planta in urma infratirii gramineele pot fi:

graminee cu rizomi; graminee cu tufa rara; graminee cu tufa mixta; graminee cu tufa deasa.

Otavirea gramineelor

- Insusirea gramineelor de a-si reface masa organelor aeriene dupa cosit sau pasunat.

- Refacerea are loc pe seama:- aparitiei de noi lastari de la nodurile de

crestere;- continuarea cresterii lastarilor scurti care

nu au fost inlaturati prin pasunat sau cosit;- cresterea frunzelor pe ba meristemelor

situate in treimea inferioara a frunzelor.

Factorii care influenteaza otavirea:

Ereditatea (specia);Varsta plantei;Temperatura;Umiditatea;Lumina;Elementele nutritive;Conditiile de crestere din anul

anterior;Modul de exploatare;Inaltimea de recoltare.

In functie de energia de otavire, gramineele din pajisti se pot grupa in:

graminee cu energie mare de otavire: 2-3 coase/an sau 4-5 cicluri de pasunat (graminee cu tufa rara);

graminee cu energie mijlocie de otavire: 2 coase/an sau 3-4 cicluri de pasunat (graminee cu tufa mixta);

graminee cu energie foarte slaba de otavire: o coasa/an sau 2 cicluri de pasunat (graminee cu rizomi + graminee cu tufa deasa)

Ritmul de dezvoltare si vivacitatea Ritmul de dezvoltare = timpul necesar

parcurgerii tuturor fenofazelor, de la rasarire pana la maturarea semintelor.

Vivacitatea = durata de viata de la germinatie pana la moartea ultimului lastar al tufei.

Intre aceste 2 insusiri exista o corelatie negativa: la ritm rapid de dezvoltare corespunde o vivacitate scurta si invers.

Dupa ritmul de dezvoltare si vivacitate, gramineele pot fi:

Gr. cu ritm de dezvoltare rapid si vivacitate scurta (Lolium multiflorum, Lolium perenne, Arrhenatherum elatius);

Gr. cu ritm de dezvoltare mijlociu si vivacitate mijlocie (Festuca pratensis, Dactylis glomerata, Phleum pratense);

Gr. cu ritm de dezvoltare lent si vivacitate mare (Alopecurus pratensis, Poa pratensis, Agrostis stolonifera);

Gr. cu ritm de dezvoltare foarte lent si vivacitate foarte mare (Nardus stricta, Deschampsia caespitosa, Festuca rupicola).

Precocitatea gramineelor

Reprezinta perioada de timp de la pornirea in vegetatie pana la inspicare.

Gramineele din pajisti pot fi: Foarte timpurii (precoce) – 30-40 zile pana la

inspicare: Poa pratensis, Poa bulbosa;

Semitimpurii (intermediare) – 50-60 zile pana la inspicare: Dactylis glomerata, Festuca pratensis;

Tarzii (tardive) – 60-70 zile pana la inspicare: Phleum pratense, Agropyron repens.

Particularitati ecologice ale gramineelor perene

* Cerinte fata de apa

- Sunt mari consumatoare de apa- Coeficientul de transpiratie este de 1,5-

2 (3) ori mai mare decat la cereale, fiind cuprins intre 500-1000

- Sunt sensibile la excesul de apa – gr. cu rizomi si cu tufa mixta

* Cerinte fata de temperatura

Sunt rezistente la temperaturi scazute, exceptie Lolium perenne care la -17ºC pe sol fara zapada dispare;

Temperatura minima de germinatie- 1-2ºC;

Temperatura minima de pornire in vegetatie – 5ºC,

cu unele exceptii:

Lolium perenne – 6-7ºCPhleum pratense – 0ºCDactylis glomerata – 6-7ºCLolium multiflorum – 3-4ºC•Temperatura optima de crestere – 15-

25ºC;•Temperatura maxima de crestere – 30 – 35ºC.

Cerinte fata de sol si elementele nutritive

Sunt mari consumatoare de elemente nutritive

Sunt mai pretentioase fata de N si mai putin pretentioase fata de fosfor, calciu si potasiu

Dupa modul cum isi procura hrana gr.pot fi: autotrofe si micotrofe;

Majoritatea gr. sunt adaptate sa creasca pe soluri acide (pH – 4,5 – 6);

Prefera soluri: nisipoase (gr. cu rizomi) argiloase (gr. cu tufa deasa) mijlocii (gr. cu tufa rara si

mixta)

Valoarea economica a gramineelor perene

Se apreciaza prin productia obtinuta si calitatea furajera a plantelor;

Productia este determinata de:Ereditate;Conditiile de crestere;Infratire, otavire;Talia plantei;Modul de exploatare si de intretinere

din anii anteriori.

Calitatea gramineelor (valoarea furajera) este determinata de:

Gradul de consumabilitate;Gradul de digestibilitate;Compozitia chimica;Indicii de palatabilitate;Faza de vegetatie.

Raspandirea gramineelor pe pajisti

Sunt adapatate la conditii ecologice diferite;

Se intalnesc in toate zonele naturale din tara si pe toate tipurile de pajisti;

Prezinta plasticitate ecologica ridicata.

Exemplicare de la laborator.

Leguminoasele pereneReprezinta a II-a grupa importanta de

plante care participa la alcatuirea covorului vegetal (5-10% din vegetatia pajistilor)

Bogate in proteina si vitamine sunt bine consumate de animale;

Sunt considerate plante ferilizante, lasand solul bogat in N;

Unele specii de leguminoase consumate in stare verde produc meteorizatii;

Au cerinte mari fata de factorii ecologici;La pregatirea fanului o parte din frunze se

scutura.

Particularitati biologice Ciclul de dezvoltare este anual

(formeaza seminte in primul an):

faza vegetativa: de la germinare pana la imbobocire;

faza generativa: de la imbobocire la formarea semintelor.

Sistemul radicularProfund, pivotant;Simbioza cu bacterii fixatoare de

N;7-10% din masa radiculara este

reprezentata de nodozitati;Radacinile leg. asimileaza foarte

usor cationii bivalenti (Ca si Mg);

Lastarirea leguminoaselor

Este un proces analog cu infratirea, dar nu identic;

Consta in formarea lastarilor ramificati din mugurii de pe colet;

Lastarirea depinde de:- specie;- conditiile de mediu.

si este stimulata de: - aeratia solului, - aprovizionarea cu apa si elemente nutritive; - adancimea coletului; - modul de exploatare.

Prin procesul de lastarire leguminoasele formeaza:

Lastari scurti (pl. de talie joasa)Lastari alungiti (pl.de talie inalta)

vegetativi generativi

Dupa pozitia pe care o au lastarii in timpul cresterii, leguminoasele pot fi cu:- tufa: Trifolium pratense, Medicago sativa, Lotus corniculatus, Melilotus officinalis

- tulpini taratoare: Trifolium repens, Trifolum fragiferum- tulpini agatatoare: Vicia cracca, Lathyrus pratensis

Otavirea leguminoaselor Refacerea masei vegetative dupa cosit sau

pasunat este mai rapida, comparativ cu gramineele.

Dupa viteza si energia de otavire leg. pot fi:

Leguminoase cu otavire rapida: 3-5 recolte/an (Medicago sativa, Trifolium pratense, Trifolium repens);

Leguminoase cu otavire moderata: 1-2 recolte/an (Medicago falcata, Medicago lupulina, Lotus corniculatus);

Leguminoase cu otavire slaba: maxim o recolta/an (Trifolium montanum, Onobrychis viciifolia).

Ritmul de dezvoltare si vivacitatea

Leguminoasele au un ritm de dezvoltare mai rapid si o vivaciate mai scurta, comparativ cu gramineele.

Din acest punct de vedere, leg. pot fi: Leg. cu ritm de dezvoltare rapid si vivaciate scurta:

Medicago lupulina, Melilotus albus, Trifolium pratense;

Leg. cu ritm de dezvoltare mijlociu si vivacitate mijlocie: Trifolium repens, Lotus corniculatus, Onobrychis viciifolia;

Leg. cu ritm de dezvoltare lent si vivacitate mare: Trifolium fragiferum, Lathyrus pratensis, Vicia cracca.

Particularitati ecologice ale leguminoaselor perene

Cerinte fata de apa

- Sunt mai putin pretentioase fata de apa decat gramineele;

- Nu suporta excesul de apa;- Sunt specii cu cerinte mari fata de apa, care

nu suporta seceta (Trifolium pratense, Trifolium repens, Lathyrus pratensis) si specii mai putin pretentioase, foarte rezistente la seceta (Medicago sativa, Melilotus officinalis)

Cerinte fata de temperatura

Suporta destul de bine atat temperaturile scazute cat si cele ridicate;

Sunt mai sensibile la oscilatiile bruste de temperatura;

Mai rezistente la inghet sunt Lotus corniculatus, Medicago falcata, Onobrychis viciifolia;

La temperaturi mai mari de 35ºC isi stagneza cresterea

Cerinte fata de lumina

Leguminoasele sunt pretentioase fata de lumina;

Cele mai pretentiaose leg. sunt: Trifolium repens. Trifolium fragiferum, Medicago falcata;

Suporta umbrirea: Trifolium pratense, Lathyrus pratensis, Lotus corniculatus

Cerinte fata de sol si elemente nutritive

Leg. prefera solurile mijlocii, bogate in calciu, fara execes de apa, bine aerisite;

Au cerinte reduse fata de azot si mai ridicate fata de fosfor, potasiu, magneziu si unele microelemente: bor, molibden;

pH –ul cuprins intre 4,5 – 7,5◦ Medicago sativa: 6-6,2◦ Trifolium pratense: 5,5◦ Trifolium repens: 5,0◦ Lotus corniculatus: 4,5◦ Onobrychis viciifolia: >7- 7,5

Valoarea economica a leguminoaselor perene

Leg. sunt plante productive pentru ca otavesc mai bine;

In stare verde sunt bine consumate, dar unele leg. prezinta toxicitate (meteorizatii);

Bogate in Ca, Mg, vitamine, Continut mai scazut de celuloza; Contin de 2 ori mai multa proteina decat gramineele; Unele leg. au un grad mai redus de consumabilitate,

datorita gustului amar (Lotus corniculatus, Melilotus officinalis);

Exista si unele leguminoase toxice: Galega officinalis, Coronilla varia

Raspandirea leguminoaselor pe pajisti

Au plasticitate ecologica ridicata;

Trifolium repens: de la campie munte;

Lotus corniculatus: de la campie munte;

Medicago falcata: campie;Trifolium pratense: deal;Trifolium montanum: munte.

Cyperaceae si Juncaceae (Rogozuri)

Procentul de participare in vegetatia pajistilor – scazut (2-3%);

Multe dintre specii prefera statiunile umede;

Nevaloroase din punct de vedere furajer;Au grad redus de consumabilitate

(contin celuloza si siliciu);Prezinta perisori impregnati cu siliciu;Sunt mai bine consumate in faza tanara.

Cyperaceae

Juncaceae

Carex praecoxCarex

caryophylleaCarex curvula

Juncus trifidusLuzula

campestris

Plante din alte familii botanice(Diverse)

20-25% participare in covorul vegetalDin punct de vedere al valorii economice

speciile din alte familii botanice, intalnite in pajisti, se clasifica in:

Specii consumate; Specii neconsumate sau slab consumate; Specii daunatoare vegetatiei pajistilor; Specii daunatoare produselor obtinute de la

animale; Specii vatamatoare sanatatii animalelor; Specii toxice; Vegetatia lemnoasa de pe pajisti.

Toxicitatea depinde de:

Compozitia chimica a plantei;Faza de vegetatie;Starea in care se afla plantaCantitatea consumataConditiile de crestere;Specia de animale.

Tipologia pajistilor

Tipul de pajiste = comunitatea de plante uniforma din punct de vedere al compozitiei floristice, al conditiile stationale si al insusirilor agronomice ( productie, calitate, mod de folosire, masuri de imbunatatire).

Este o grupare de fitocenoze.Tipul de pajiste

fundamental (natural)

derivat (modificat prin tehnologie)

Masuri de imbunatatire a pajistilor

- de suprafata (pastreaza integritatea covorului vegetal);

- radicale (presupun desfiintarea covorului vegetal si inlocuirea acestuia cu pajisti temporare).

Metodele de suprafata sunt:

Lucrari tehnico – culturale: (curatirea de resturi vegetale, nivelarea terenului si distrugerea musuroaielor, eliminarea excesului de apa, combaterea vegetatiei nefolositoare, combaterea eroziunii si alunecarilor);

Imbunatatirea regimului de hrana (fertilizarea pajistilor)

Suprainsamantarea.

Fertilizarea pajistilor permanente- ingrasaminte chimice- ingrasaminte organice- amendamenteFertilizarea chimicaCs pentru 1 t SU:20 kg N3 kg P2O;23 Kg K2O; 4 kg Ca

Efectele ingrasamintelor chimice asupra pajistilor permanente

Sporul de productie:

Constanta productiei – prin aplicarea ingrasamintelor chimice se obtin productii constante si ridicate.

Dinamica productiei – aplicarea fractionata a ingrasamintelor cu azot contribuie la o mai buna repartizare a productiei pe cicluri de folosire.

10-30 kg SU/kg N;10-15 kg SU/kg P2O5;2-4 kg SU/ kg K2O.

Compozitia floristica Ingrasamintele cu N determina

simplificarea compozitiei floristice si cresterea % de participare a gramineelor in detrimentul leguminoaselor;

Ingrasamintele cu fosfor si potasiu stimuleaza cresterea leguminoaselor.

Compozitia chimicaIngrasaminte

Continut in plante

N P K Ca Mg

N ++ - -

P ++

K ++ - -

Raportul Ca/P este sub 1,5% la majoritatea pajistilor;

Ingrasamintele cu N mentin constant sau de cele mai multe ori scad continutul plantelor in celuloza bruta.

Deficitul de Mg determina tetania de iarba (hipomagneziemie);

Azotul nitric – maxim 0,4% din SU pentru a nu fi toxic pentru animale.

Consumabilitatea si digestibilitatea

• Ingrasamintele imbunatatesc gradul de consumabilitate si de digestibilitate a furajelor de pe pajisti;

• Sub actiunea ingrasamintelor creste proportia de frunze si lastari tineri;

• Creste proportia tesutului asimilator in detrimentul celui mecanic.

Productia animala

Se imbunatateste din punct de vedere cantitativ si calitativ, obtinandu-se productii superioare de la animale (sporuri de 300-800 kg/ha in masa vie).

Indicii agrochimici ai solului

• scade pH-ul solului o data cu aplicarea ingrasamintelor cu azot

Epoci de aplicare

Ingrasamintele cu azot se administreaza fractionat: ½ din doza primavara inainte de pornirea plantelor in vegetatie si restul dozei la ciclul I de pasunat.

Ingrasamintele cu fosfor si potasiu se administreaza toamna, la sfarsitul perioadei de vegetatie.

Ingrasamintele cu azot se administreaza anual, iar cele cu fosfor se pot aplica si o data la 2 ani.

Fertilizarea organica

Este cea mai economica metoda de fertilizare.

40 t/ha gunoi de grajd influenteaza productia in mod asemanator cu ingrasamintele chimice cu azot, in doza de 50-60 kg/ha.

Gunoiul de grajd se administreaza la suprafata.

Aplicarea gunoiul ded grajd nefermentat sau putin fermentat duce la imburuienarea pajistii.

- ingrasaminte solide (gunoi de grajd) – 20-40 t/ha;

- ingrasaminte semilichide – 150 m³/ha

- ingrasaminte lichide – 20-30 m³/ha nediluate

Metode de aplicare: Aplicare directa Tarlire Autofertilizare in timpul pasunatului

Fertilizarea prin tarlireEste cea mai simpla si mai economica

metoda de fertilizareEfectul fertilizarii se mentine 3-4 ani

Elemente necesare executarii ingrasarii prin tarlire

Specia deanimal

Suprafata necesara

/animal (m²)

Timpul de tarlire (nopti) Dimensiunile suprafetei

ingradite pentru 100 capete

Pasuni bune

Pasuni mediocre

Pasuni degradate

Ovine 1-22-3 3-4 5-6

(10)

10 x 10 (20)

Bovine 2-3 20 x 10 (20)

Aplicarea amendamentelor

Asigura corectarea reactiei acideEfectul amendarii se mentine 5-8 aniSe diminueaza participarea speciilor

acidofile si creste participarea speciilor mai valoroase

Creste % de participare a leguminoaselorCreste continutul de P.B. si productia de

P.B. la haAplicate impreuna cu ingrasaminte

chimice si organice au efecte deosebite in special de ordin calitativ.

Criterii pentru aplicarea amendamentelor

Ph-ul < 5,2; Continutul in Al mobil > 100 ppm; Gradul de saturatie in baze (VAh) <

70% Se aplica toamna in doze 3-4 t/ha

CaCO3 o data la 8-10 ani

Suprainsamantarea

A II-a metoda de sporire a productiei si de imbunatatire a calitatii pajistilor permanente, dupa fertilizare

Se suprainsamanteza:

Pajistile cu compozitie floristica nevaloroasa; Pajistile cu grad redus de acoperire a solului; Pajistile fertilizate prin tarlire; Pajistile pe care s-au efectuat lucrari de

combatere a buruienilor, a vegetatiei lemnoase si care prezinta multe goluri in vegetatie.

Epoca optima de efectuare a suprainsamantarii este primavara devreme.

Suprasamantarea se face in primul rand cu specii de leguminoase.

Inainte de semanat este indicat sa se realizeze o mobilizare superficiala a solului cu grapa sau cu freza.

In anul suprainsamantarii se aplica doze reduse de azot (50-60 kg N/ha) impreuna cu 50 kg P2O5/ha si 50 kg K2O/ha.

In anul suprainsamantarii pajistea se foloseste numai prin cosit.

Infiintarea pajistilor temporare (semanate)

In regiunile de deal si munte, crearea pajistilor temporare reprezinta o alternativa la metodele de imbunatatire de suprafata.

Destelenirea pajistilor permanente si infiintarea de pajisti temporare se face cand:

Prin masurile de suprafata nu s-au obtinut rezultate corespunzatoare;

Procentul plantelor nevaloroase este ridicat (80-85%);

Pajistile au un potential de productie foarte scazut; Pajistile au peste 25-30% goluri in vegetatie; Pajistile sunt pe terenuri erodate.

Nu se destelenesc:Pajistile situate pe terenurile cu panta

mai mare de 30%;Pajistile situate pe soluri cu apa freactica

la 50 cm adancime;Pajistile situate pe soluri cu orizontul A

foarte subtire.

Destelenirea se poate face pe cale mecanica (plug, freza, grapa) sau chimica (erbicide cu efect total).Epoca optima pentru destelenire este toamna.

Fertilizarea de baza ingrasaminte chimice (azot, fosfor,

potasiu) ingrasaminte organice (gunoi de grajd)

La infiintarea pajistilor temporare se folosesc doze mici de ingrasaminte cu azot.

Gunoiul de grajd se administreaza inainte de destelenire, fiind incorporat sub brazda o data cu aceasta lucrare.Doze: 50-60 kg/ha N

50 kg/ha P2O5

50 kg/ha K2O 30-40 t/ha gunoi de grajd

Materialul de semanat Amestecuri de specii de graminee si

leguminoase perene

Principiile alcatuirii amestecurilor de graminee si leguminoase perene

Stabilirea duratei si modului de folosire a pajistilor temporare

Stabilirea numarului de specii care participa la alcatuirea amestecurilor

Stabilirea participarii procentuale a gramineelor si leguminoaselor in cadrul amestecurilor

Alegerea speciilor si stabilirea procentului de participare a fiecarei specii in amestec

Alegerea soiurilor in cadrul fiecarei specii Calculul cantitatii de samanta

Epoca de semanatPrimavara devremeSfarsitul verii – inceputul toamnei

Lucrari de intretinereUdare de rasarire (15-20 mm)Combaterea crusteiCompletarea golurilorCombaterea buruinilorFertilizarea

Folosirea pajistilor temporare in anul I de vegetatie se face numai prin cosit

BIBLIOGRAFIE Bărbulescu C., Motcă Gh., Puia I., Moisuc Al., 1991 –

Cultura pajiştilor şi a plantelor furajere. Editura Didactică şi Pedagocică, Bucureşti.

Motcă Gh., Oancea I., Geamănu Lidia-Ivona, 1994 – Pajiştile României (tipologie şi tehnologie). Editura Tehnică Agricolă, Bucureşti.

Motcă Gh., Dincă N., Glăvan Ana-Maria, 2008 – Cultura pajiştilor şi a plantelor furajere. Caiet de Lucrări practice. Editura Bucureşti

Vîntu V., Moisuc Al., Motcă Gh., Rotar I., 2004 – Cultura pajiştilor şi a plantelor furajere. Editura “Ion Ionescu de la Brad”, Iaşi.